Basmul

Lucrare realizata
de
Cherecheş Amalia

În cadrul cursului de Literatură

pentru copii
 Caracterizarea personajului Făt- Frumos din basmele
,,Făt- Frumos din lacrimă ,,de Mihai Eminescu
şi
,,Tinereţe fără batrâneţe şi viaţă fără de moarte,,
cules de Petre Ispirescu
Două dintre cele mai frumoase basme ale românilor sunt ,,Făt- Frumos din
lacrimă ,,de Mihai Eminescu şi ,,Tinereţe fără batrâneţe şi viaţă fără de moarte,,
cules de Petre Ispirescu. Ele se aseamănă prin faptul că eroi sunt nu numai
oameni ci şi fiinţe himerice , cu puteri supranaturale.Ceea ce le deosebeşte este
că unul este un basm cult, pe când celălalt este popular,chiar creaţia poporului
român.
Personajul central al celor două basme este Făt -Frumos eroul care
întruchipează binele şi care tot timpul vine în conflict cu răul. În basmul
,,Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte,, intâlnim elemente de filozofie
folclorică românească şi recunoaştem ceva din filozofia mioritică, din concepţia
omului din popor despre rostul omului în univers , despre viaţă şi moarte. Mihai
Eminescu pastrează din basmul popular numai filonul epic si elementul fabulos,
dar spre deosebire de creaţia folclorică scriitorul foloseşte tehnica detaliului
pentru conturarea romantică a portretelor, pauza descriptivă pentru creionarea
peisajelor, precum şi pentru descrierea palatelor şi castelelor împărăteşti.
Limbajul basmului eminescian este aşadar artistic, în maniera specific
eminesciană, cu metafore si epitete surprinzătoare, "şerpii roşii rupeau trăsnind
poala neagră a norilor", "aurul nopţii"; comparaţii, "Florie triste şi turburi se
nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit", "Luna limpede înflorea ca o fată de aur pe
seninul cel adânc al cerului", "lacrimi curate ca diamantul". De remarcat în acest
basm prezenţa astrului tutelar eminescian, luna, care observă şi participă la toate
întâmplările, ocrotind iubirea, precum si mitul, "visa in vis că Maica Domnului
desprinsese din cer doua vinete stele ale diminetii..." care sugereaza starea
spirituală superioară a iubirii.
Fiecare din cele două basme ne aduce un motiv larg răspândit cel al
împăratului fără urmaş, care îşi dobândeşte copilul în mod miraculos.Dacă unul
din copii se naşte din lacrimile mamei sale, celălalt vine pe lume cu ajutorul
leacurilor primite de împărătesă şi după promisiunea făcută de părintele său că
va primi Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.
Făt-Frumos din lacrimă creştea într-o lună cât alţii într-un an", avea puteri
supranaturale, ca atunci când, aruncând buzduganul în sus, "despică bolta
cerului", apoi îl prinde "pe degetul mic si buzduganul se rupse-n două".
 Spre deosebire de alţi Feţi-Frumoşi, eroul eminescian împrumută trăsăturile
flăcăului de la ţară, care se îmbracă în straie populare, ştie să cânte dumnezeieşte
la fluier doine şi hore. Făt-Frumos din lacrimă parcurge un drum iniţiatic,
trebuind să treacă probele necesare unei experienţe de viaţă pentru a-şi putea
întemeia o familie şi conduce o împărăţie. Ceea ce-l particularizează este
farmecul pe care-l exercită voinicul asupra fetelor, care-i devin devotate şi
prietene de nadejde, ajutându-l să învingă piedicile.
Făt-Frumos din basmul popular se hotărăşte să-şi caute singur ceea ce tatăl
său i-a promis la naştere şi care pare în lumea reală imposibil de găsit.
Personajele care ies în calea eroului din basmul ,,Tinereţe fără batrâneţe şi viaţă
fără de moarte,, sunt învinse de acesta cu săgeţile trase de voinic iar Gheonoaia
chiar încearcă să-l răsplătească pe Făt- Frumos oferindu-i pe una din ficele ei de
soţie. Dar eroul refuză iubirea şi îşi urmează drumul spre îndeplinirea dorinţei
imposibile.Pentru a învinge forţele răului întruchipate de Gheonoaie şi de
Scorpie eroul este ajutat de cal. El îşi dovedeşte calităţile excepţionale , vitejia
,curajul, stăpânirea de sine care-l ajută să învingă piedicile care-i stau în cale .
Dacă în alte basme vin în ajutorul lui Făt-Frumos -calul, alţi voinici,
Sfânta Duminică ori gâze şi insecte - ca răsplată a bunătăţii şi ajutorului dat de
acesta ,în basmul ,,Făt-Frumos din lacrimă,, femeile sunt cele care îl sprijină cu
loialitate, chiar impotriva propriilor părinţi. Astfel, întâlnind pe frumoasa fiică a
Mumei Pădurilor, de care flacăul se îndrăgosteşte fulgerător, aceasta îl ajută s-o
învingă pe mama ei, sfătuindu-l să schimbe între ele cele două butii, una cu apa,
una cu putere, iar după ce el o răpune pe bătrână "şi-i risipi creierii", fug
amândoi la curtea tânărului împarat. Fata Genarului îl ajută şi ea împotriva
tatălui ei, de această dată, iar sluga babei ce avea iepe fermecate îl sfătuieşte
cum să-i răpună stăpâna. Deşi eroul se dovedeşte că are puteri supranaturale în
basmul lui Eminescu ,este răpus de Genar şi transformat mai întâi în cenuşă şi
mai apoi în izvor şi cu ajutorul divinităii revine ,,ce-a fost mai înainte,,.
Personajul principal din basmul popular reuşeşte să-şi îndeplinească
dorinţa chiar dacă ultima încercare se dovedeşte a fi cea mai dificilă , deoarece
cea mai sălbatică ameninţare este a sălbăticiunii însăşi, căci tocmai în preajma
palatului unde locuieşte ,,Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte ,,-,,Stau
toate fiarele cele mai sălbatice din lume,ziua şi noaptea păzesc cu nedormire,(...)
Iar pentru că cu dânsele nu este chip a te bate…,, . Dar sunt salvaţi şi el şi calul
de ,,doamna palatului ,,care iese şi le dă mâncare lighioanelor pădurii. Eroul
basmului găseşte pe aceste locuri ceea ce căutase Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă
fără de moarte. Iată că femeile care locuiau în palat îl rugară să locuiască de aici
înainte cu dânsele căci ,,ziceau că li se urâse şezănd tot singurele,,. ,,Ce stranie
vorbă şi aceasta adevărată şi ea undeva,,.(C.Noica).
Numai că urâtul lor de-o veşnicie nu putea fi încă , din prima clipă, urât şi
pentru Făt-Frumos.De aceea ,,el nu aşteptă să-i mai zică odată, şi primi cu toată
mulţumirea ca unul ce aceea şi căuta,,. ,,Asta au căutat statornic oamenii în
fond ,tinereţe fără bătrâneţe şi au cerut de la fire, de la zei, de la medicină ,de la
astrologie sau de la biofizică, să le dea zile fără număr,,.(C.Noica) Basmul nu se
opreşte odată ce eroul găseşte fericirea. Firul epic ne conduce mai departe spre
a vedea ce se întâmplă cu cei ce pierd numărătoarea zilelor.După ce le istorisi
celor trei surori prin câte a trecut până să ajungă la ele, după ce se căsători cu
cea mai mică dintre surori, mirele pământesc trebui să mai iasă din palat să-şi
umple timpul cu ceva.Cele trei surori ,,Îi deteră voie să meargă prin toate
locurile de prinprejur, pe unde va voi… ,, numai pe ,,Valea Plângerii,, nu ,,căci
nu va fi bine de el,,. Alergând după vânat păşeşte în ,,Valea Plângerii,, şi ,,îl
apucă un dor de tatăl şi de mumă-sa,,Toate rugăminţile celor trei surori şi a
calului nu-i pot potoli dorul de părinţi. Calul îl ajută să se întoarcă .Dar locurile
cunoscute se schimbaseră ,,, trecuseră ani şi veacuri iar istoria adusese cu ea
civilizaţia, spune basmul nostru folcloric,,(C.Noica)În cele din urmă ajuns
la,,palaturile în care se născuse,, ciclul destinului se încheie omul se transformă
în ţărână. Sfârşitul basmului nu este unul fericit , Făt –Frumos îşi găseşte
sfărşitul care de altfel este unul firesc în lumea reală.
Întorcându-ne la basmul ,,Făt Frumos din lacrimă,, observăm că şi eroul
central al acestuia se confruntă şi cu alte încercări grele după ce Dumnezeu îl
readuce la statutul de om. Reuşeşte să o păcălească pe baba care este nevoită să-i
dea calul cu şapte inimi, reuşeşte să o răpească pe fata Genarului şi să o ducă
împăratului.
Ideea centrală a basmului eminescian este una filozofică întâlnită în
întreaga sa creataţie, aceea că iubirea constituie o treaptă spre cunoaştere, spre
fericire .Făt-Frumos din lacrimă este viteaz, curajos si luptă pentru valori
morale superioare, adică în numele iubirii, pentru implinirea cuplului erotic, dar
şi în numele prieteniei adevărate, aducându-i "fratelui de cruce" iubita
.Întoarcerea lui la iubita sa Ileana , este un prilej de bucurie şi fericire care este
umbrită de pierderea luminii ochilor, orbiţi de plâns ai tinerei împărătese.Tot o
minune divină îi readuce lumina ochilor,,Maica Domnului desprinse din cer
două vinete stele ale dimineţii şi i le aşezase pe frunte. A doua zi, deşteaptă. ea
vedea…,,
Basmul cult spre deosebire de cel popular are un final fericit care ne
spune,,Şi se făcu nuntă mândră şi frumoasă ,cum n-a fost alta pe faţa
pământului. Ş-au trăit apoi în pace şi în linişte mulţi ani şi fericiţi…,,
Observăm că funcţiile basmului (cum le numeste V. Propp) sunt
respectate: situaţia iniţială, plecarea eroului de acasă, paguba (lipsa) adusă de un
raufăcător, încercările prin care trece personajul pozitiv, lupta lui cu răufăcă-
torul, victoria eroului, întoarcerea acasă şi nunta.
În basmul cult, autorul îmbogăţeşte schema basmului folcloric, în
conformitate cu viziunea sa artistică sau cu propriul său stil.
Dacă în basmul,,Făt –Frumos din lacrimă ,, Eminescu ne aduce în prim
plan ideile sale filozofice - că iubirea constitue o treaptă spre cunoaştere ,
eternizarea omului prin iubire ,scurgerea ireversibilă a timpului, haosul
primordial,- în basmul ,,Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte,,
semnificaţia basmului ne aduce în prim plan înţelepciunea populară care ne
spune că omul nu poate deroga de la statutul său de fiinţă muritoare , pentru că
încercarea de a eluda moartea , echivalează cu depăşirea omenescului .Omul
devine nemuritor doar prin capacitatea sa de a dărui semenilor săi, fericire şi de
a fi prin aceasta, el însuşi fericit.

Bibliografie
,,Analize literare,,- autori- G.Călinescu,B. Cazacu, P.Constantinescu,
Z.D.Buşulenga,C.Ciopraga,F.N.Gheorghe, E.Giurgiu ,E.Lovinescu, C. Noica,
N. Manolescu, D.Micu, F.Mihăilescu , A.Paleologu, Perpessicius, M.Pilat,
A Piru, I.Rotaru ,M.Vânturache ,T.Vianu ,G.H.Tohănescu-(Editura Junior –
Bucureşti 1994)
,,Consultaţii pentru bacalaureat, pentru liceu, pentru învăţători şi
profesori,,-Prof.dr.C.Bărboi, prof dr. P.Petroman, prof. A.Ruja, prof.
M.Popescu, prof, D.Mărgineanţu, prof.I.Stoia ,prof. E.Dinulescu-(editura
Eurobit-1994)
TEXTELE LITERARE-,,Făt-Frumos din lacrimă,,- Mihai Eminescu
(editura Flamingo GD ,2007)
-,,Tinereţe fără bătrăneţe şi viaţă fără de
moarte,, (cules de Petre Ispirescu)