Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
METODOLOGIA
CURRICULUMULUI
2019
CUPRINS
INTRODUCERE
Unitatea 1
CURRICULUM - CONCEPT, EVOLUŢIE, SEMNIFICAŢII, STATUT
TEORETIC ŞI PRACTIC
1. SCURT ISTORIC AL CONCEPTULUI DE CURRICULUM
2. REPERE EVOLUTIVE MAJORE
3. CONȚINUTUL CONCEPTUAL AL TERMENULUI DE CURRICULUM
4. TAXONOMII ALE CURRICULUMULUI
Bibliografie
Unitatea 2
PERSPECTIVE DE ANALIZĂ A CURRICULUMULUI
1. PERSPECTIVE DE ANALIZĂ A CURRICULUMULUI
2. PERSPECTIVA STRUCTURALĂ
3. PERSPECTIVA PROCESUALĂ
4. PERSPECTIVA PRODUSELOR CURRICULARE
Bibliografie
Unitatea 3
CURRICULUM NAȚIONAL
1. SCURTĂ ISTORIE A CURRICULUMULUI ÎN ROMÂNIA
1.1. Cîteva concluzii privind etapele de dezvoltare curriculară în România
1.2. Argumente pentru o nouă reformă curriculară
2. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE ALE UNUI NOU CURRICULUM
3. CURRICULUMUL NAȚIONAL PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR
Resurse de studiat
Bibliografie
Unitatea 4
FINALITĂȚI EDUCAȚIONALE; COMPENȚELE CA FINALITĂȚI ALE
PROGRAMELOR EDUCAȚIONALE
1. FINALITĂȚI EDUCAȚIONALE – CADRU DE ANALIZĂ
2. CATEGORII DE FINALITĂȚI EDUCAȚIONALE
2.1. Problematica obiectivelor educaționale
2.1.1. Organizarea pe niveluri a obiectivelor educaționale
2.1.2. Modelul domeniului cognitiv (B. Bloom)
2.1.3. Domeniul afectiv -Taxonomia lui Krathwohl (1964)
2.1.4. Domeniul psihomotor. Taxonomia lui Harrow (1972)
2.2. Competențele
2.2.1. Cadru conceptual de analiză
2.2.2. Competențele cheie
3. FINALITĂȚILE EDUCAȚIONALE DIN ROMÂNIA
3.1. Idealul educațional
3.2. Profilul de formare
3.3. Competențe generale și specifice
4. OPERAȚIONALIZAREA OBIECTIVELOR EDUCAȚIONALE
4.1. Sensuri ale operaționalizării
4.2. Tehnica lui R.F. Mager de operaționalizare a obiectivelor
4.2.1. Cerințe de conținut și de formă ale operaționalizării
4.2.2. Cum se construiesc obiectivele opera ionale?
4.2.3. Folosirea rațională a obiectivelor operaționale/ comportamentale
Tema de control nr. 1
Bibliografie
Unitatea 5
CONŢINUTURILE îNVĂȚĂRII
1. REPERE CONCEPTUALE
2. DINAMICA/ FLEXIBILITATEA CONȚINUTULUI ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
3. TRANSPOZIŢIA ŞI TRANSCODAREA DIDACTICĂ
4. MODALITĂŢI DE ORGANIZARE A CONŢINUTURILOR
5. PROBLEME ACTUALE CORELATE INTEGRĂRII CURRICULARE A
CONȚINUTURILOR
Bibliografie
Unitatea 6
TIMPUL DE INSTRUIRE/ ÎNVĂŢARE
1. REPERE CONCEPTUALE
2. PRINCIPII METODOLOGICE DE ORGANIZARE A TIMPULUI DE INSTRUIRE
3. ORARUL ȘCOLAR
Resurse de studiat
Bibliografie
Unitatea 7
ABORDĂRI INTEGRATE ÎN DEZVOLTAREA CURRICULUMULUI
1. REPERE CONCEPTUALE
2. INTEGRAREA MULTIDISCIPLINARĂ SAU PLURIDISCIPLINARĂ
3. INTEGRAREA INTERDISCIPLINARĂ
4. INTEGRAREA TRANSDISCIPLINARĂ
Tema de control nr. 2
Bibliografie
Unitatea 8
METODOLOGIA PROIECTĂRII ȘI EVALUĂRII CURRICULUMULUI.
PROIECTAREA ŞI EVALUAREA PRINCIPALELOR PRODUSE
CURRICULARE (PLAN DE ÎNVĂȚĂMÂNT, PROGRAMA ȘCOLARĂ,
MANUALUL)
1. PROIECTAREA CURRICULARĂ
1.1. Principii de proiectare a curriculumului
1.2. Produsele proiectării curriculare
1.2.1. Planul de învățământ
1.2.2. Programa şcolară
1.2.3. Manualul școlar
1.2.4. Curriculumul la decizia școlii
1.3. Proiectarea activității didactice
1.3.1. Proiectarea activității didactice la nivelul cadrului didactic
2. EVALUAREA CURRICULUMULUI
2.1. Obiectul, scopurile şi modelele evaluării curriculumului
2.2. Evaluarea de proiect, evaluarea de proces şi evaluarea de produs
Bibliografie
Unitatea 9
CURRICULUM PERSONALIZAT. PROIECTAREA PLANURILOR DE
INTERVENȚIE REMEDIALĂ PENTRU GRUPURILE VULNERABILE
DE ELEVI
1. ORGANIZAREA DIFERENȚIATĂ SAU PERSONALIZATĂ A CONȚINUTURILOR
CURRICULARE
2. PRINCIPII DE ELABORARE A UNUI CURRICULUM DIFERENȚIAT
2.1. Curriculum diferențiat pentru elevii supradotați (cu disponibilități
aptitudinale înalte)
2.2. Curriculum diferențiat pentru copiii cu cerințe educaționale speciale (CES)
2.3. Curriculum diferențiat pentru copiii cu dificultăți de învățare
3. PLANUL EDUCAȚIONAL INDIVIDUAL
3.1. Categorii de intervenții în cazul elevilor cu CES și dificultăți de învățare
3.2. Planul educațional individual și de grup
4. CÂND SE UTILIZEAZĂ UN PLAN EDUCAŢIONAL INDIVIDUAL?
5. SUGESTII PRIVIND ELABORAREA UNUI PEI
Bibliografie
TEME DE CONTROL
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
ANEXE
INTRODUCERE
Nota de prezentare:
Finalităţile cursulului
Competențe profesionale specifice
Competenţe de cunoaştere şi înţelegere
▪ Caracterizarea statutului epistemologic al Teoriei şi metodologiei
curriculumului (TMC) şi determinarea poziţiei TMC în sistemul ştiinţelor
educaţiei
▪ Definirea şi caracterizarea principalelor categorii de concepte din domeniul
curriculumului: curriculum, disciplină şcolară şi corelatele sale esenţiale: plan-
cadru de învăţământ, programă şcolară, manual etc., finalități,
competențe, obiective, conţinuturi, timp de instruire/ învăţare etc., curriculum
la decizia școlii, curriculum integrat, modele de proiectare, strategii de
implementare, modele de evaluare etc.
Competenţe de explicare şi interpretare
▪ Descrierea, interpretarea şi evaluarea principalelor evoluţii, orientări,
perspective de analiză a curriculumului şcolar: elementele structurale ale
curriculumului şcolar; elementele funcţionale; produsele sau documentele
curriculare; tipurile sau formele de manifestare a curriculumului şcolar etc.;
▪ Analiza și reflecția critică asupra legitimităţii principiilor şi normelor
metodologice care stau la baza: selecţiei, definirii şi clasificării
finalităților educaţionale, derivării, selecţiei şi organizării pedagogice a
conţinuturilor, alocării şi organizării timpului de instruire, structurării modelelor
de proiectare curriculară, strategiilor de implementare a inovaţiilor curriculare
şi a modelelor de evaluare
▪ Aprecierea meritelor şi a limitelor diferitelor modele de proiectare şi de
evaluare curriculară
▪ Identificarea şi evaluarea direcţiilor şi tendinţelor reprezentative de evoluţie
din domeniul politicilor, teoriei şi practicii curriculare în învăţământul
preuniversitar: reforme, paradigme, probleme critice, perspective naţionale,
europene şi transeuropene;
Competenţe instrumental-aplicative:
▪ Integrarea şi utilizarea efectivă în practica şcolară a demersurilor moderne de
proiectare, implementare, evaluare a curriculumului şcolar, în concordanţă cu
cerinţele formării profilului de competenţă pe diverse cicluri de şcolarizare;
▪ Analizarea critică și evaluarea documentelor curriculare principale şi auxiliare
în baza cărora se desfăşoară procesul instructiv-educativ: planul de
învăţământ, programele şcolare, manualele, ghidurile metodice etc.;
▪ Elaborarea de documente curriculare proprii (programe pentru disciplinele
opţionale, proiecte pentru unităţile de învăţare, pentru lecţii sau activităţi etc.),
care să satisfacă la un nivel acceptabil condiţiile învăţământului modern,
centrat pe nevoile, aspiraţiile, posibilităţile şi limitele elevului.
▪ Dezvoltarea programelor de remediere a elevilor vulnerabili, curriculum
personalizat
▪ Compararea diferitelor perspective/ modele de proiectare/ implementare/
evaluare a curriculumului
Atitudini
▪ Receptivitate la inovaţiile din sfera curriculumului
▪ Interes pentru participarea avizată la deciziile curriculare
▪ Disponibilitate pentru abordarea riguroasă a procesualităţii curriculumului –
proiectare, implementare, evaluare
Fundamente teoretice:
Unitatea de învățare se bazează în mare măsură pe textele din D. Potolea,
Conceptualizarea curriculumului. O abordare multidimensională în Pedagogie,
Editura Polirom, Iași, 2002, coord. Dan Potolea și Emil Păun și Potolea, D., Neacșu,
I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea psihopedagogică. Manual
pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura Polirom.
Sarcină de reflecție:
Reflectați la relația existentă între cele două accepțiuni ale conceptului de curriculum
și cele două paradigme ale educației – centrarea pe cadrul didactic, respectiv
centrarea pe elev.
Curriculum formal
Are valoare de Curriculum Național. Se concretizează în documentele școlare
oficiale care proiectează activitatea instructiv-educativă la toate nivelurile sistemului
și ale procesului de învățământ. Aceste documente sunt:
Documente de politică a educației - acestea definesc
finalitățile macrostructurale: idealul și scopurile educației. Idealul
educațional și finalitățile sistemului reprezintă un set de aserțiuni de
politică educațională,
care consemnează la nivelul legii educației profilul de personalitate
dezirabil la absolvenții sistemului de învățământ, în perspectiva
evoluției societății românești. Acestea au un rol reglator, ele constituind un
sistem de referință în elaborarea Curriculumului național.
Documente de politică școlară - acestea definesc
finalitățile microstructurale ale procesului (obiective pedagogice generale
cu valoare de criterii pentru elaborarea planului de învățământ; obiectivele
pedagogice specifice, cu valoare de criterii pentru elaborarea programelor
școlare).
Planul de învățământ
Programele școlare
Manualele școlare
Ghiduri și materiale metodice
Instrumente de evaluare
Ca sintagmă și realitate educațională curriculumul formal se poate pune în
discuție alături de perechea sa curriculum real. Curriculumul formal sau oficial este
produsul unui proces de selecție din cultura acumulată. Această operațiune
este realizată la nivel central de persoanele care elaborează programe și manuale,
planuri de învățământ. La rândul lor, profesorii accentuează anumite conținuturi sau
omit altele în funcție de interese, preocupări, sensibilități etc. Fiecare clasă, și
la rândul său fiecare elev, parcurge un anumit curriculum real, propriu. Prin urmare,
apar variații mari în curriculumul real cât și în curriculumul formal, în funcție
de contextele învățării.
Curriculum comun
Este denumit și „curriculum central”, „curriculum nuclear”, „curriculum
general”, „trunchi comun de cultură generală”, „curriculum de bază”, „core
curriculum”. Acesta definește obiectivele pedagogice generale, necesare la nivel de
bază. Încă din secolul XIX s-a încercat să se identifice și apoi să se introducă în
programele școlare conținuturile de bază în jurul cărora noile achiziții urmează să se
articuleze.
În asemenea situații, pe lângă un trunchi comun restrâns, se introduc
„opționale” numeroase, care să răspundă nevoilor și aspirațiilor celor mai diverse.
Curriculum comun se reduce la un „curriculum nucleu” compus numai din câteva
discipline de bază, obligatorii, la care se adaugă o listă bogată de opționale.
Curriculum specializat
Acesta definește obiectivele educaționale specifice unor profiluri de studii;
vizează semicalificarea și calificarea.
Curriculum ascuns
Reprezintă „efectele subliminale” ale programelor școlare, ca urmare a
influențelor explicite sau implicite, interne sau externe (mediul clasei,
relațiile educaționale).
Curriculum nonformal
Acesta definește obiectivele pedagogice specifice anumitor activități
extrașcolare, complementare, dar instituționalizate.
Curriculum informal
Reprezintă efectele pedagogice indirecte provenite din diferite medii sociale:
familie, grupul de prieteni, stradă.
Curriculum local
Reprezintă obiectivele pedagogice și conținuturile rezultate din specificitatea
formei unde își desfășoară activitatea școlară respectivă.
Bibliografie:
Crețu, C. (1998). Curriculum diferențiat personalizat. Iași: Editura Polirom.
Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura Didactică și
Pedagogică
Cucoș, C. (2000). Pedagogie. Iași: Editura Polirom.
D’Hainaut, L. (1981). Programe de învățământ și educație permanent. București:
Editura Didactică și Pedagogică
Ionescu, M., Chiș, V. (2001). Pedagogie. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujană
Manolescu, M. (2004). Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar. Teorie
și practică. București: Editura CREDIS a Universității din București
Nicola, I. (1994). Pedagogie. București: Editura Didactică și Pedagogică
Potolea, D. (2002). Conceptualizarea curriculum-ului. În Păun, E., Potolea, D.
(coord) (2002). Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri applicative. Iași:
Editura Polirom
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura
Polirom
Potolea, D., Manolescu, M. (2006). Teoria și metodologia curriculumului. Ministerul
Educației și Cercetării, Proiectul pentru Învățământul Rural. Document regăsit
la data de 4.10.2016 la linkul http://documents.tips/documents/manolescu-potolea-
teoria-si-metodologia-curriculumului.html
Potolea, D., Toma, S., Borzea, A. (coord.). (2012) Coordonate ale unui nou cadru
de referin ă al curriculumului na ional. CNEE, Bucureşti: EDP
Ungureanu, D. (1999). Teoria curriculum-ului. Timișoara: Editura Mitron, Timișoara.
Văideanu, G. (1988). Educația la frontiera dintre milenii. București: Editura
Științifică.
_
Unitatea 2
Fundamente teoretice:
Unitatea de învățare se bazează în mare măsură pe textele din D. Potolea,
Conceptualizarea curriculumului. O abordare multidimensională în Pedagogie. Iași:
Editura Polirom, 2002, coord. Dan Potolea și Emil Păun și Potolea, D., Neacșu, I.,
Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea psihopedagogică. Manual
pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura Polirom.
2. PERSPECTIVA STRUCTURALĂ
Disciplina
şcolară
Timp Conţinuturi
Timp Conţinuturi
Strategii de Strategii de
instruire evaluare
Fig.2. Modelul pentagonal al curriculumului (D. Potolea)
3. PERSPECTIVA PROCESUALĂ
Implementare;
Implementarea semnifică monitorizarea aplicării proiectului curricular
respectiv, urmărirea indicatorilor cantitativi și calitativi care vor fi supuși evaluării
pe parcursul derulării și la finalul acestuia (Management educațional, MEC,
2001, coord. Șerban Iosifescu, pag. 276).
Monitorizarea implementării curriculumului școlar înseamnă urmărirea
sistematică și continuă a modului în care sistemul se comportă în raport cu
modificările propuse.
În domeniul învățământului, se disting trei tipuri de monitorizare:
- monitorizare administrativă, care se referă la urmărirea/ supravegherea
respectării dispozițiilor legale;
- monitorizare formativă, axată pe elevi. Spre exemplu, administrarea
periodică a testelor criteriale care se referă la/ vizează esența unui
program de studii permite identificarea problemelor, a dificultăților
în derularea acestuia;
- monitorizarea/ pilotajul randamentului școlar. Se realizează, în general,
cu ajutorul testelor normative (în baza standardelor, criteriilor definite în
cadrul documentelor educaționale); au rolul de a informa, comparativ,
cu privire la ceea ce „produc” școlile și clasele. (Dictionnaire de l’
evaluation et de recherche en education, PUF, Paris, 1992, pag. 72;
Dictionnaire encyclopedique de l’ education et de la formation, Nathan,
1998).
Implementarea unui proiect curricular cuprinde:
monitorizarea finalităților specifice nivelului respectiv și a
resurselor;
monitorizarea comunicării, participării și a motivării persoanelor
implicate;
monitorizarea formării persoanelor și grupurilor în vederea
realizării sarcinilor de dezvoltare curriculară și a dezvoltării
personale a celor implicați;
prevederea elementelor de flexibilitate care fac posibilă
modificarea pe parcurs (dacă situația o cere);
combaterea rezistenței la schimbare prin înlăturarea barierelor;
obținerea sprijinului efectiv al persoanelor și factorilor implicați.
Evaluare.
A evalua un curriculum înseamnă a determina dacă obiectivele propuse sau
asumate inițial au fost realizate. Când se evaluează un curriculum trebuie să se ia în
considerare:
acceptarea sau neacceptarea de către cadrele didactice;
adecvarea la cerințele și așteptările beneficiarilor (elevi, părinți, profesori);
costurile etc.
Evaluarea unui curriculum trebuie să însoțească fiecare etapă a construcției
sale (Dan Potolea, Note de curs):
în momentul determinării scopurilor trebuie să se evalueze:
o valorile culturale;
o așteptările forțelor sociale;
o randamentul școlar actual;
o evaluarea nevoilor;
în momentul planificării: controlul adecvării obiectivelor, conținuturilor,
strategiilor, al materialului didactic, inclusiv al manualelor școlare;
în timpul pretestării: observarea reacțiilor profesorilor și elevilor,
studiul rezultatelor elevilor etc.;
în timpul experimentării pe teren: reacțiile celor cuprinși în
experiment (eșantionului); controlul calității programului în condiții diferite;
în timpul introducerii în practica școlară pe scara largă (examenul
formei finale a curriculumului):
o controlul eficacității sistemului în ansamblul său;
o controlul pregătirii cadrelor didactice pentru promovarea
curriculumului respectiv;
în momentul controlului calității: examenul calității
realizării curriculumului: studiul cauzelor variației de eficiență, eventuale
sugestii de corectare etc.
Deci: evaluarea unui curriculum înseamnă colectarea de probe sau
informații care permit să se ia decizii cu privire la oportunitatea, eficiența și
valoarea sa educativă.
Bibliografie:
Potolea, D. (2002). Conceptualizarea curriculum-ului. În Păun, E., Potolea, D.
(coord) (2002). Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri applicative. Iași:
Editura Polirom
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura
Polirom.
Potolea, D., Manolescu, M. (2006). Teoria și metodologia curriculumului. Ministerul
Educației și Cercetării, Proiectul pentru Învățământul Rural. Document regăsit
la data de 4.10.2016 la linkul http://documents.tips/documents/manolescu-potolea-
teoria-si-metodologia-curriculumului.html
Potolea, D., Toma, S., Borzea, A. (coord.). (2012) Coordonate ale unui nou cadru
de referin ă al curriculumului na ional. CNEE, Bucureşti: EDP
_
Unitatea 3
CURRICULUM NAȚIONAL
Fundamente teoretice:
Unitatea de învățare se bazează în mare măsură pe textele din Potolea, D, Toma,
S., Borzea, A. (coord.). (2012) Coordonate ale unui nou cadru de referin ă al
curriculumului na ional. CNEE, Bucureşti: EDP și Repere pentru proiectarea și
actualizarea curriculumului național document de politici educaționale. Institutul de
Științele Educației. Document consultat la data de 3.10.2016 la linkul:
http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/07/Document-politici-
curriculum_draft_mai_2016.pdf.
Asigurarea
calitatii
Curriculumul
national
Centrarea pe Centrarea pe
elev competente
Resurse de studiat:
* * * Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
* * * Repere pentru proiectarea și actualizarea curriculumului național document de
politici educaționale. Institutul de Științele Educației. Document consultat la data de
3.10.2016 la linkul: http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/07/Document-
politici-curriculum_draft_mai_2016.pdf
* * * (2008). Curriculum pentru învățământul preșcolar 3 – 6/7 ani. Ministerul
Educației, Cercetării și Tineretului. Document consultat la data de 3.10.2016
la linkul:
http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/Progr_Pre/TT/Curriculum%20pentru%2
0invatamantul%20prescolar%203%20%E2%80%93%206-
7%20ani.pdf%20invatamantul%20prescolar%203%20%E2%80%93%206-
7%20ani.pdf
Sarcină de reflecție
Analizați comparativ curriculumul pentru învățământul primar din România cu cel din
alt stat – finalități, planuri de învățământ, programe, abordări curriculare, raport
trunchi comun – opționale. Identificați surse și resurse; exprimați-vă opinia și
argumentați.
Bibliografie:
Potolea, D., Toma, S., Borzea, A. (coord.). (2012) Coordonate ale unui nou cadru
de referin ă al curriculumului na ional. CNEE, Bucureşti: EDP
* * * Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
* * * (2008). Curriculum pentru învățământul preșcolar 3 – 6/7 ani. Ministerul
Educației, Cercetării și Tineretului
* * * Repere pentru proiectarea și actualizarea curriculumului național document de
politici educaționale. Institutul de Științele Educației. Document consultat la data de
3.10.2016 la linkul: http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/07/Document-
politici-curriculum_draft_mai_2016.pdf
_
Unitatea 4
Fundamente teoretice:
Unitatea de învățare se bazează în mare măsură pe textele din Potolea, D.,
Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea psihopedagogică.
Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura Polirom, Potolea, D,
Toma, S., Borzea, A. (coord.). (2012) Coordonate ale unui nou cadru de referin ă al
curriculumului na ional. CNEE, Bucureşti: EDP, Legea Educației Naționale nr.
1/2011 și Repere pentru proiectarea și actualizarea curriculumului național document
de politici educaționale. Institutul de Științele Educației. Document consultat la
data de 3.10.2016 la linkul:
http://www.ise.ro/wp- content/uploads/2015/07/Document-politici-
curriculum_draft_mai_2016.pdf.
- operații manuale;
- deprinderi motorii generale;
Obiective acționale - deprinderi motorii speciale;
(psihomotorii = a face) - comportamente de comunicare verbală și non-
verbală;
- moduri comportamentale;
- modele de acțiune;
- priceperi complexe – scrisul etc.
- sensibilitate afectivă;
- dezvoltarea de interese;
Obiective afectiv- - formarea de convingeri, atitudini, sentimente,
atitudinale (a simți) capacități de apreciere a unor valori;
- angajare afectivă.
Aprecieri:
a fost prima taxonomie elaborată;
realizează o ordonare ierarhică a proceselor (informative şi formative-
începând cu nivelul al IIlea);
se impun consideraţiile„pedagogico-logico-psihologice” (Bloom);
încercări de proiectare a lecţiei după ierarhia proceselor implicate.
a stimulat conştientizarea asupra locului mare pe care îl acordă
învăţământul simplei memorări şi mai puţin formării intelectuale.
Critici:
1. validitate reală, dar limitată:
a. ierarhia este contestabilă;
b. sistem eterogen;
c. categoriile nu se exclud reciproc;
2. lipsa fidelităţii
3. utilitate redusă pentru întocmirea programelor şcolare
4. un ansamblu rău echilibrat
5. nu este utilă fără referiri la trecutul comportamental al individului.
Unul dintre reproşurile adresate acestei taxonomii a lui B. Bloom a fost acela
că ultima clasă, „evaluarea”, nu pare a se referi la obiective care solicită o mai mare
complexitate operaţională, în comparaţie cu clasa precedentă. Se pare, totuşi, că
evaluarea unei creaţii necesită, printre altele, raportarea acesteia, în prealabil, la un
model ideal, produs, evident, printr-un efort de sinteză.
2.1.3. Domeniul afectiv -Taxonomia lui Krathwohl (1964)
Aprecieri
principiul interiorizării este folosit pentru a explica clasificarea legată de acest
domeniu;
s-a propus un paralelism între domeniile cognitiv şi afectiv;
se cunosc şi încercări de operaţionalizare (N. Metfessel ş.a.);
Critici:
caracterul său abstract, general;
conceptul de interiorizare nu este deloc operaţionalizat;
nu constituie un instrument concret pentru educatori;
2.1.4. Domeniul psihomotor. Taxonomia lui Harrow (1972)
Aprecieri:
cuprinde o descriere completă;
claritatea nivelurilor şi subcategoriilor;
prezintă interes pentru profesorii de educaţie fizică şi alte discipline de
învăţământ ce presupun
componente psihomotorii;
interdependenţa planurilor cognitiv şi psihomotor;
Critici:
nu predomină un criteriu general precis;
subcategoriile nu se exclud;
nivelurile 3.00. şi 4.00. se situează pe un continuum?
a se avea în vedere nu numai grupele musculare implicate, ci şi patternurile
motorii (Guilford);
2.2. Competențele
2.2.1. Cadru conceptual de analiză
Tabel 5. Profilul de formare al absolventului la finalul ciclului primar (cf. ISE, Repere
pentru proiectarea și actualizarea curriculumului național document de
politici educaționale)
Comunicare în - Identificarea de fapte, opinii, emoţii în mesaje orale sau scrise,
limba maternă în contexte familiare de comunicare
- Exprimarea unor gânduri, păreri, emoţii în cadrul unor mesaje
simple în contexte familiare de comunicare
- Participarea la interacţiuni verbale în contexte familiare, pentru
rezolvarea unor probleme de şcoală sau de viaţă
Comunicare în limbi - Identificarea de informaţii în limba străină în mesaje orale sau
străine scrise simple, în contexte familiare de comunicare
- Exprimarea unor păreri şi emoţii în cadrul unor mesaje scurte,
simple, scrise și orale, în contexte familiare
- Participarea la interacţiuni verbale simple în contexte familiare
de comunicare
Competenţe - Manifestarea curiozităţii pentru aflarea adevărului şi pentru
matematice (A) şi explorarea unor regularităţi și relaţii matematice întâlnite în
competenţe de bază situaţii familiare (A)
în ştiinţe şi - Formularea unor explicaţii simple, utilizând terminologia
tehnologii (B) specifică matematicii (A)
- Rezolvarea de probleme în situaţii familiare, utilizând
instrumente şi/sau procedee specifice matematicii (A)
- Realizarea unui demers investigativ simplu prin parcurgerea
unor etape în vederea atingerii unui scop (B)
- Realizarea unor produse simple pentru nevoi curente în
activităţile proprii de învăţare, cu sprijin din partea adulţilor (B)
- Manifestarea interesului pentru sănătatea propriei persoane și
pentru un mediu curat (B)
- Aplicarea unor reguli elementare de igienă personală și de
comportament responsabil în raport cu mediul
Competenţă digitală - Utilizarea în învăţare a unor funcţii şi aplicaţii simple ale
dispozitivelor digitale din mediul apropiat, cu sprijin din partea
adulţilor
- Dezvoltarea unor conţinuturi digitale simple în contextul unor
activităţi de învăţare
- Respectarea unor norme de bază privind siguranţa în utilizarea
a dispozitivelor, aplicaţiilor, conţinuturilor digitale și pe internet.
A învăţa să înveţi - Identificarea/clarificarea elementelor pe care le presupune
sarcina de lucru înainte de începerea unei activităţi de învăţare
- Formularea de întrebări pentru clarificarea unei sarcini de lucru
- Utilizarea de tehnici, metode simple pentru a învăţa, activa
cunoştinţe anterioare şi înregistra informaţii
- Concentrarea atenţiei, perseverarea în lucru la o sarcină până
la finalizarea corespunzătoare şi verificarea propriei activităţi
Competenţe sociale - Manifestarea interesului pentru autocunoaştere
şi civice - Punerea în practică a unor norme elementare de conduită în
contexte cotidiene
- Asumarea unor roluri şi responsabilităţi prin participarea la
acţiuni în contexte de viaţă din mediul cunoscut
- Recunoaşterea şi respectarea diversităţii (etno-culturale,
lingvistice, religioase etc.)
Spirit de iniţiativă şi - Manifestarea curiozităţii în abordarea de sarcini noi şi
antreprenoriat neobişnuite de învăţare, fără teama de a greşi
- Asumarea unor sarcini simple de lucru, care implică hotărâre,
angajament în realizarea unor obiective, iniţiativă, creativitate,
cooperare cu ceilalţi
- Manifestarea interesului pentru autocunoaştere
Sensibilizare şi - Identificarea utilităţii unor meserii/profesii pentru membrii
exprimare culturală comunităţii
- Recunoaşterea unor elemente ale contextului cultural local şi
ale patrimoniului naţional şi universal
- Exprimarea bucuriei de a crea prin realizarea de lucrări simple
și prin explorarea mai multor medii și forme de expresivitate
- Recunoaşterea unor elemente ale contextului cultural local şi
ale patrimoniului naţional şi universal
- Participarea la proiecte culturale (artistice, sportive, de
popularizare) organizate în şcoală şi în comunitatea locală
Scopurile/Profil de formare
Definiție: specifică caracteristicile fiecărui nivel, ciclu, treaptă și tip de școlaritate din punct de
vedere al politicii educaționale.
Document reprezentativ: Planul cadru
Zonă de acțiune: sistemul de învățământ.
Competențe generale
Definiție: precizează formarea de rezultate ale învăţării specifice diferitelor arii curriculare și
disciplinelor, pe mai mulți ani școlari, de regulă un nivel de școlaritate.
Document reprezentativ: Programa școlară
Zonă de acțiune: ciclurile și ariile curriculare.
Competențe specifice
Definiție: specifică rezultatele învățării pe fiecare an școlar și urmăresc progresia
în rezultatele învăţării la fiecare obiect de studiu.
Document reprezentativ: Programa școlară
Zonă de acțiune: obiectul de studiu de-a lungul anului de studii.
Obiectivele operaționale
Definiție: specifică în mod clar schimbarea care se va realiza în comportamentul elevului la
sfârșitul unei activități concrete de predare-învățare.
Document reprezentativ: planul de lecție/unitățile de învățare
Zonă de acțiune: lecția/unitatea de învățare ca subunitate didactică a procesului deînvățământ.
Resurse de studiat:
* * * Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
* * * Repere pentru proiectarea și actualizarea curriculumului național document de
politici educaționale. Institutul de Științele Educației. Document consultat la data de
3.10.2016 la linkul: http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/07/Document-
politici-curriculum_draft_mai_2016.pdf
Bibliografie:
Cerghit, I., Vlăsceanu, L. (coord.) (1988). Curs de pedagogie. București: Tipografia
Universității București
Cucoș, C. (2000). Pedagogie. Iași: Editura Polirom.
De Landsheere, G. (1977). Definirea obiectivelor educaționale. București: EDP
D’Hainaut, L. (1981). Programe de învățământ și educație permanent. București:
Editura Didactică și Pedagogică
Ionescu, M., Chiș, V. (2001). Pedagogie. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujană
Iucu, B.R., Manolescu M. (2001). Pedagogie. București: Editura Fundației Culturale
„Dimitrie Bolintineanu”
Manolescu, M. (2004). Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar. Teorie
și practică. București: Editura CREDIS a Universității din București
Nicola, I. (1994). Pedagogie. București: Editura Didactică și Pedagogică
Păun, E., Potolea, D. (coord) (2002). Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri applicative. Iași: Editura Polirom
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura
Polirom
Potolea, D., Manolescu, M. (2006). Teoria și metodologia curriculumului. Ministerul
Educației și Cercetării, Proiectul pentru Învățământul Rural. Document regăsit
la data de 4.10.2016 la linkul http://documents.tips/documents/manolescu-potolea-
teoria-si-metodologia-curriculumului.html
Potolea, D., Toma, S., Borzea, A. (coord.). (2012) Coordonate ale unui nou cadru
de referin ă al curriculumului na ional. CNEE, Bucureşti: EDP
* * * Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
* * * Repere pentru proiectarea și actualizarea curriculumului național document de
politici educaționale. Institutul de Științele Educației. Document consultat la data de
3.10.2016 la linkul: http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/07/Document-
politici-curriculum_draft_mai_2016.pdf
_
Unitatea 5
CONŢINUTURILE îNVĂȚĂRII
Fundamente teoretice:
Unitatea de învățare se bazează în mare măsură pe textele din C. Cucoș. (2003).
Teoria Curriculum-ului. În Psihologie IDD, cursurile anului I, sem. II. Iași: Editura
Universității „Al. I. Cuza”, Iași, și Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O.
(coord.) (2008). Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul
didactic II. Iași: Editura Polirom.
2003
1. REPERE CONCEPTUALE
Sarcină de reflecție:
Identificați surse și resurse care prezintă și explică de ce în cadrul actualei reforme
educaționale din Finlanda se dorește renunțarea la disciplinele școlare. Care
este opinia dvs. pe această temă?
Bibliografie:
Cerghit, I., Vlăsceanu, L. (coord.) (1988). Curs de pedagogie. București: Tipografia
Universității București
Cucoș, C. (2000). Pedagogie. Iași: Editura Polirom.
D’Hainaut, L. (1981). Programe de învățământ și educație permanent. București:
Editura Didactică și Pedagogică
Ionescu, M., Chiș, V. (2001). Pedagogie. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujană
Iucu, B.R., Manolescu M. (2001). Pedagogie. București: Editura Fundației Culturale
„Dimitrie Bolintineanu”
Manolescu, M. (2004). Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar. Teorie
și practică. București: Editura CREDIS a Universității din București
Nicola, I. (1994). Pedagogie. București: Editura Didactică și Pedagogică
Păun, E., Potolea, D. (coord) (2002). Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri applicative. Iași: Editura Polirom
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura
Polirom
Potolea, D., Manolescu, M. (2006). Teoria și metodologia curriculumului. Ministerul
Educației și Cercetării, Proiectul pentru Învățământul Rural. Document regăsit
la data de 4.10.2016 la linkul http://documents.tips/documents/manolescu-potolea-
teoria-si-metodologia-curriculumului.html
Potolea, D., Toma, S., Borzea, A. (coord.). (2012) Coordonate ale unui nou cadru
de referin ă al curriculumului na ional. CNEE, Bucureşti: EDP
Văideanu, G. (1988). Educația la frontiera dintre milenii. București: Editura
Științifică.
Unitatea 6
Fundamente teoretice:
Unitatea de învățare se bazează în mare măsură pe textele din C. Cucoș. (2003).
Teoria Curriculum-ului. În Psihologie IDD, cursurile anului I, sem. II. Iași: Editura
Universității „Al. I. Cuza”, Iași; Neacșu, I. (2015). Metode și tehnici de
învățare eficientă. Fundamente și practici de succes. Iași: Editura Polirom și
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura Polirom.
2003
1. REPERE CONCEPTUALE
3. ORARUL ȘCOLAR
Resurse de studiat:
Eurydice Recommended Annual Instruction Time in Full-time Compulsory Education
in Europe 2015/16. https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/images/0/0f/
197_ EN_IT_2016.pdf
Bibliografie:
Cristea, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura Didactică și
Pedagogică
Iucu, B.R., Manolescu M. (2001). Pedagogie. București: Editura Fundației Culturale
„Dimitrie Bolintineanu”
Neacșu, I. (2015). Metode și tehnici de învățare eficientă. Fundamente și practici
de succes. Iași: Editura Polirom
Păun, E., Potolea, D. (coord) (2002). Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri applicative. Iași: Editura Polirom.
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura
Polirom
Potolea, D., Manolescu, M. (2006). Teoria și metodologia curriculumului. Ministerul
Educației și Cercetării, Proiectul pentru Învățământul Rural. Document regăsit
la data de 4.10.2016 la linkul http://documents.tips/documents/manolescu-potolea-
teoria-si-metodologia-curriculumului.html
Unitatea 7
Fundamente teoretice:
Unitatea de învățare se bazează în mare măsură pe textele din Potolea, D.,
Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea psihopedagogică.
Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura Polirom, Popovici Borzea,
Anca (2017). Integrarea curriculară și dezvoltarea capacităților cognitive. Iași:
Editura Polirom și Borzea, A. (2009). Curriculum integrat și dezvoltarea capacităților
cognitive în învățământul secundar. Teză de doctorat. Universitatea din București.
1. REPERE CONCEPTUALE
Matematică
TEMA
Muzică Geografie
Istorie
3. INTEGRAREA INTERDISCIPLINARĂ
Geografie
4. INTEGRAREA TRANSDISCIPLINARĂ
Louis D’Hainault (1977, 1979, 1986) face distincţie, în plan curricular, între
transdisciplinaritatea instrumentală şi cea comportamentală:
a) transdisciplinaritatea instrumentală urmăreşte să-i furnizeze elevului
metode şi tehnici de muncă intelectuală transferabile la situaţiile noi cu care
acesta se confruntă; ea este orientată mai mult către rezolvarea anumitor
probleme, decât pe achiziţia de cunoaştere „de dragul cunoaşterii”;
b) transdisciplinaritatea comportamentală ajută elevul „să-şi organizeze
fiecare dintre demersurile sale în situaţii diverse”. Acest tip de abordare se
focalizează pe activitatea subiectului care învaţă; ţinând seama de psihologia
procesului de învăţare, transdisciplinaritatea comportamentală se situează
într-o strânsă legătură cu situaţiile de viaţă semnificative pentru cel care
învaţă.
Sarcină de reflecție:
Cum se regăsesc modelele de integrare în cadrul activităților din învățământul primar
și preșcolar?
Bibliografie:
Borzea, A. (2009). Curriculum integrat și dezvoltarea capacităților cognitive în
învățământul secundar. Teză de doctorat. Universitatea din București.
Ciolan, L. (2003). Ghid pentru învă area integrată/cross-curriculară. Bucureşti:
Humanitas Educaţional
D’Hainaut, L. (1981). Programe de învățământ și educație permanent. București:
Editura Didactică și Pedagogică
Popovici Borzea, Anca (2017). Integrarea curriculară și dezvoltarea capacităților
cognitive. Iași: Editura Polirom.
Potolea, D. (2002). Conceptualizarea curriculum-ului. În Păun, E., Potolea, D.
(coord) (2002). Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri applicative. Iași:
Editura Polirom
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura
Polirom
Potolea, D., Manolescu, M. (2006). Teoria și metodologia curriculumului. Ministerul
Educației și Cercetării, Proiectul pentru Învățământul Rural. Document regăsit
la data de 4.10.2016 la linkul http://documents.tips/documents/manolescu-potolea-
teoria-si-metodologia-curriculumului.html
Potolea, D., Toma, S., Borzea, A. (coord.). (2012) Coordonate ale unui nou cadru
de referin ă al curriculumului na ional. CNEE, Bucureşti: EDP
UNESCO. Reunion sur la methodologie de la reforme des programes scolaires.
Doc. ED. 76/Conf. 640/3.
Unitatea 8
Fundamente teoretice:
Unitatea de învățare se bazează în mare măsură pe textele din Potolea, D.,
Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea psihopedagogică.
Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura Polirom, Potolea, D,
Toma, S., Borzea, A. (coord.). (2012) Coordonate ale unui nou cadru de referin ă al
curriculumului na ional. CNEE, Bucureşti: EDP, Legea Educației Naționale nr. 1/2011
și Repere pentru proiectarea și actualizarea curriculumului național document de
politici educaționale. Institutul de Științele Educației. Document consultat la data
de 3.10.2016 la linkul:
http://www.ise.ro/wp- content/uploads/2015/07/Document-politici-
curriculum_draft_mai_2016.pdf.
1. PROIECTAREA CURRICULARĂ
Evaluarea manualului
Școala
Disciplina
Cadru didactic
Clasa
Săptămâna/anul
Proiectul unității de învățare
Unitatea de învățare:………….
Nr. ore alocate:………………..
Fiecare din cele trei planuri în discuţie îşi are raţiunea sa, reclamă criterii
distincte şi proceduri specifice de colectare, analiză şi interpretare a datelor pentru a
formula judecăţi de valoare.
Evaluarea de proiect controlează calitatea proiectului curricular (plan,
programă, manual etc.) înainte de a fi valorificat practic, fie printr-o
analiză multi-criterială, fie printr-un studiu pilot. Rolul acestei
întreprinderi este acela de a verifica, îmbunătăţi şi valida proiectul şi de
a proteja populaţia ţintă de eventualele efecte nedorite.
Activitatea conceptorilor, realizatorilor şi evaluatorilor de curriculum
poate fi ghidată de câteva criterii:
o Legitimitatea/pertinenţa programului; justificarea programului
prin raportarea la nevoi reale şi prioritare sau la valori
recunoscute;
o Completitudinea programului; programul integrează toate
componentele de bază, structurale ale unui proiect curricular;
o Fezabilitatea programului; caracterul realist, realizabil al
intenţiilor, aprecierea disponibilităţilor şi a nevoilor de resurse
umane, materiale şi financiare;
o Coerenţa programului; gradul de interacţiune funcţională între
toate componentele programului;
o Raţionalitatea costurilor prevăzute; planificarea şi utilizarea
adecvată a resurselor; comparaţie cu alte programe similare;
o Sustenabilitatea programului; există garanţii privind continuitatea
programului şi stabilitatea efectelor produse;
o Calitatea bazelor teoretice; concepţia referitoare la factorii
schimbării, la strategiile de promovare a inovaţiilor, analiza
cauzalităţii situaţiilor problematice etc.
Evaluarea de proces urmăreşte controlul şi îmbunătăţirea calităţii
desfăşurării programului, decelează eventuale bariere, erori sau
dificultăţi şi, după caz, adoptă măsuri corective.
Implementarea poate fi ghidata, de asemenea, de câteva criterii:
o Corespondenţa dintre instalarea reală (curriculum implementat)
şi instalarea aşteptată (curriculum planificat). Hiatusul sau
discrepanţe prejudiciabile cu grade diferite de intensitate între
teorie şi practică, între ceea ce se gândeşte şi ceea ce se
produce în fapt pot apărea şi în această arie a curriculumului.
o Controlul progresului programului; acest principiu are în vedere
reconsiderări ameliorative ale programului prin intermediul
evaluării formative. Atunci când în derularea programului intervin
elemente neprevăzute sau rezultatele parţiale nu anticipă
rezultatele finale proiectul iniţial este revăzut, adaptat noilor
împrejurări pentru a ameliora efectele sale.
Evaluarea de produs sau de impact se focalizează pe examinarea
consecinţelor programului; îşi propune să deceleze toate efectele unui
program, intenţionate şi neintenţionate, pozitive şi negative. Evaluarea
de impact este tipul de evaluare cel mai complex şi pretenţios,
deoarece nu numai că identifică şi apreciază rezultatele programului, ci
intenţionează să demonstreze că variabilele programului şi nu alţi
factori au generat efectele constatate. La modul ideal numai o
cercetare experimentală poate produce rezultate şi interpretări certe,
lipsite de orice echivoc.
Evaluarea de impact are mai multe grade; ea apreciază:
- Nivelul la care cunoştinţele, deprinderile, capacităţile, atitudinile
achiziţionate de elevi sunt congruente cu standardele curriculare;
- Stadiul sau „starea de pregătire” a elevului pentru a trece la o nouă
treaptă sau la un nou program de pregătire;
- Nivelul de relevanţă al calificării educaţionale/profesionale pe piaţa
muncii;
Cel puţin trei criterii orientează evaluarea de impact:
o Eficacitatea; gradul de intersecţie între rezultate şi obiectivele
intenţionate;
o Eficienţa; raportul cost-beneficiu; rezultatele raportate la
consumul de resurse;
o Stabilitatea în timp a efectelor programului; durabilitatea
acestora pe termen mediu şi lung.
În mod obişnuit, modelele de evaluare raportează criteriile de eficienţă şi
eficacitate la rezultatele finale ale unui program. Se poate sugera extinderea sferei
de aplicabilitate a celor două criterii şi la faza de proiectare şi la aceea de
implementare a curriculumului. În acest mod, evaluarea devine multi-criterială, se
realizează în raport cu cele trei faze majore ale dezvoltării curriculumului, fiecare
fază angajează criterii distincte, dar are în vedere şi criterii comune esenţiale.
În practica evaluării de la noi, evaluarea de proiect, evaluarea de proces şi
evaluarea de impact nu beneficiază de un tratament egal. Până în prezent,
evaluarea de proiect a fost mai frecventă, evaluarea de proces mai puţin solicitată şi
incomparabil mai rar au fost efectuate studii de impact. O echilibrare a ponderilor ar
fi de dorit. În cadrul strategiei naţionale de evaluare a curriculumului ar putea fi
prevăzută cu o anumită periodicitate evaluarea sistematică şi unitară a celor trei
tipuri.
Sarcină de lucru:
Evaluați conform indicațiilor din fișa de lucru (v. Anexa 2 de la sfîrșitul cursului) un
manual școlar pentru învățământul primar.
Bibliografie:
Ciolan, L. (2002). Reforma curriculară în învățământul liceal românesc, premise,
politici, metodologii. În Păun, E., Potolea, D., (coord.) (2002). Pedagogie.
Fundamentări teoretice și demersuri aplicative. Iași: Editura Polirom
Iosifescu, Șerban (coord.) (2002). Management educational. MEN
Manolescu, M. (2004). Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar. Teorie
și practică. București: Editura CREDIS a Universității din București
Păun, E., Potolea, D. (coord) (2002). Pedagogie. Fundamentări teoretice și
demersuri applicative. Iași: Editura Polirom
Potolea, D., Neacșu, I., Iucu, R.B., Pânișoară, I.O. (coord.) (2008). Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura
Polirom
Potolea, D., Manolescu, M. (2006). Teoria și metodologia curriculumului. Ministerul
Educației și Cercetării, Proiectul pentru Învățământul Rural. Document regăsit
la data de 4.10.2016 la linkul http://documents.tips/documents/manolescu-potolea-
teoria-si-metodologia-curriculumului.html
Potolea, D., Toma, S., Borzea, A. (coord.). (2012) Coordonate ale unui nou cadru
de referin ă al curriculumului na ional. CNEE, Bucureşti: EDP
* * * Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
_
Unitatea 9
Fundamente teoretice:
Unitatea de învățare se bazează în mare măsură pe textul din Crețu, C. (1999).
Curriculum diferentiat si personalizat. Iași: Polirom.
a elevului