Nefrologie

Nefrologia este ramura medicinei interne care se ocupă cu studiul patologiei renale.

Cuvântul nefrologie derivă din grecescul nephros, care înseamnă "rinichi", și sufixul -logie, sau "studiu al".

Scopul specialității
Majoritatea bolilor ce afectează rinichii nu sunt limitate doar la organ ci mai degrabă sunt afecțiuni sistemice.
Rolul nefrologiei este diagnosticarea bolilor rinichilor și tratamentul acestora (medical, dializă) precum și
urmărirea pacienților transplantați renal. Mai mult decât atât, majoritatea nefrologilor se consideră specializați
în tratarea tulburărilor electrolitice și a hipertensiunii. Având în vedere că majoritatea bolilor renale sunt
cronice, se poate afirma că nefrologii "îmbătrânesc" alături de pacienții lor.

Nefrologie este o ramura a medicinei interne si se ocupa cu studiul functiei rinichilor si a

bolilor de rinichi.
Denumirea de nefrologie isi are originea in limba greaca : νεφρος (nephros) - rinichi si λογος
(logos) - stiinta.

Nefrologia trateaza patologia renala non-chirurgicala, pre si post-chirurgicala, precum si

afectarea renala din boli sistemice : diabet zaharat, hipertensiune arteriala (HTA), vasculite,
colagenoze.

Consultatia de specialitate, completata de ecografie renala, examenul sumar de urina si

investigatii sanguine specifice in unele cazuri (produsi de retentie azotata, probe de
inflamatie, etc.) diagnosticheaza si stabileste tratamentul specific pentru afectiuni foarte
frecvente in practica medicala : infectii urinare, litiaza renala, guta, insuficienta renala, boli
chistice ale rinichiului, glomerulonefrite, tumori renale.

Specialistul nefrolog precizeaza utilitatea si momentul initierii dializei, tipul de dializa indicat
fiecarui caz in parte, monitorizeaza evolutia si trateaza complicatiile pacientilor aflati in
tratament prin dializa cronica.

Pacienții sunt trimiși la nefrolog pentru un consult de specialitate din diferite motive, ca de exemplu:

 Insuficiență renală acută (IRA) - pierderea rapidă a funcției renale.

 Insuficiență renală cronică (IRC) - alt medic a detectat cresteri ale produșilor azotați (creatinină, uree,
acid uric, BUN - blood ureea nitrogen, utilizat în USA) în cadrul unor detectări de rutină sau investigarea
unei alte afecțiuni, semn al declinului funcției renale. Actualmente se folosește termenul de boală cronică
de rinchi (BRC).

 Hematurie - evidențierea sângelui în urină.

 Proteinurie - evidențierea proteinelor în urină (albumina fiind una din cele mai importante).

1
 Litiază renală - formare de calculi renali ce se pot localiza în rinichi, uretere, vezică, uretră. Pot fi
detectați în cadrul unui consult nefrologic dar acești pacienți sunt îndrumați de urgență la urolog,
tratamentul litiazei (ESWL, nefrolitotomie percutană, chirurgie deschisă) fiind apanajul acestei specialități.

 Neoplasm renal (cancer), de obicei carcinom, acesta fiind îndrumat către urolog, tratamentul fiind
decis de echipa: urolog, oncolog, radiolog, anatomopatolog.

 Infecții urinare, recurente sau cronice, înalte (pielonefrite) sau joase (cistite, uretrite).

 Pacient hipertensiv, al carui tratament antihipertensiv nu dă rezultate și la care se suspectează o

cauză secundară, posibil renală.

 Tulburări hidroelectrolitice și acidobazice.

Diagnostic
Ca și in cazul celorlalte specialități medicale, informațiile importante în privința semnelor și simptomelor bolii
sunt adunate în cursul anamnezei (discuția medicului cu pacientul, consemnată în foaia de observație) și al
examenului fizic.
Testele de laborator specifice nefrologiei sunt aproape întotdeauna ghidate spre: uree, creatinină, electroliți și
sumarul de urină, acestea fiind adeseori baza formării unui diagnostic.
Pot fi cerute mai multe teste specifice pentru a descoperi diverse boli sistemice ce pot afecta rinichii ca de
exemplu: hepatita B (AgHBs, anti-HBs, anti-HBc), hepatita C (anti-HCV), lupus eritematos sistemic (anticorpi
antinucleari, anti ADN-DC, anti-SM, APL), paraproteinemii ca amiloidoza (amiloidul seric A) sau mielomul
multiplu (Ig monoclonale) si diverse alte afecțiuni sistemice ce pot conduce la insuficiență renală. Colectarea
urinii pacientului pe parcursul a 24 de ore poate oferi informații prețioase în privința capacității de filtrare a
rinichiului și a cantității de proteine pierdute. Actualmente această practică (colectarea urinii din 24 de ore)
tinde să fie abandonată datorită erorilor la care este predispusă, ea fiind înlocuită cu succes de calcularea
raportului proteinurie/creatininurie ce se corelează foarte bine cu excreția urinară din 24 de ore.
Alte teste paraclinice folosite de nefrologi sunt:

 Biopsia renală, prin care se obține un fragment de țesut renal ce poate fi examinat microscopic. Este
foarte utilă în toate acele cazuri în care se dorește stadializarea bolii pentru stabilirea prognosticului și a
metodei corecte de tratament, precum și atunci când alte metode diagnostice neinvazive nu reușesc să
pună diagnosticul.
 Ecografia (ultrasonografia) renală (ER) și ecografia vasculară renală (EVR): metodă de bază
neinvazivă de examinare a rinichilor și vaselor renale, cu nenumărate indicații.

 Urografia intravenoasă (UIV): furnizează informatii anatomo-funcționale despre întreg aparatul renal.
Folosește subtanță de contrast.

 Computer-tomografia renală (CT), folosită atunci când se suspectează procese patologice renale și ca
examen complementar ecografiei si urografiei, fiind în special utilă în cazul bolnavilor obezi sau
meteorizați. De obicei folosește substanță de contrast.

 Rezonanța magnetică nucleară (RMN): metodă neinvazivă, scumpă, mai sensibilă ca CT-ul în

detectarea proceselor patologice renale. Poate necesita sau nu administrarea unei substanțe de contrast.

 Scintigrafia renală: utilizată în special atunci când se suspectează o diferență funcțională între cei doi
rinichi și atunci când UIV-ul, CT-ul si RMN-ul sunt contraindicate pentru folosirea substanței de contrast
(alergie la iod, hiperfuncție tiroidiană, disfuncție renală gravă). Nu mai este folosită pentru indicația veche -
stenoza de arteră renală.

 Angiografia renală selectivă (ARS): metodă invazivă de investigare a vaselor renale ce folosește

substanță de contrast. Reprezintă actualmente (2008) standardul de aur în diagnosticarea stenozei de
arteră renală.

 Venografia renală selectivă: metodă imagistică de investigare a trombozei de venă renală, folosită rar.

Terapie
2
Tratamentul medicamentos al nefropatiilor este complex, atunci cand se poate etiologic cu scop curativ, alteori
cu scop paliativ, simptomatic, el incluzând numeroase medicamente: antibiotice, antihipertensive, steroizi,
imunosupresoare, anticorpi monoclonali, hormoni, vitamine, electroliți, etc.
Atunci când boala cronică de rinchi ajunge la stadiul uremic sau când apar diferite urgențe amenințătoare de
viață (hiperkaliemie, acidoză, tamponadă cardiacă, etc) se impune instalarea dializei (de tip hemodializă sau
dializă peritoneală). În funcție de necesități există și alte tehnici de epurare extracorporeală: hemofiltrarea,
plasmafereza, dializa hepatică.
Ca ultim tratament, dar deseori singurul curativ, este transplantul renal.
Atât pacienții dializați cât și cei transplantați renal intră sub stricta observație și îngrijire a medicului nefrolog.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nefrologie
https://www.cdt-babes.ro/servicii/nefrologie.php