(CE ȘI) CUM PREDĂM?

Știu/ Vreau să știu/ Am învățat

http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/interviu-cu-lectorul-universitar-mihai-maci--mult
i-studenti-au-cunostintele-unor-copii-de-12-13-ani-434550
CE / CÂT REȚINEM?

1885 - Herman Ebbinghaus – experiment privind

uitarea informației irelevante
după 20 minute memorat 58%
Tehnici :
-mnemotehnica
-repetiția
învățarea experiențială și învățarea socială
CURBA UITĂRII (EBBINGHAUS)
 SOLUȚII

1. Spațiere
MODELUL 70:20:10
70% - învățare experiențială
(experiența practică)

20% - învățare socială

(alți oameni, conversație)

10% învățare formală

ÎNVĂȚARE ÎN CONTEXT
Aplicare La timpul
potrivit
Pe canalul
Context
adecvat

Resurse
Învățare informală
ÎNVĂȚARE EXPERIENȚIALĂ

Learning by doing
Simulări Învățare
prin joc

Poziție naturală în circuitul Implementare Feed-back

Implicare redusă (inexistentă) a profesorului
învățării obiective imediat

Implementare Creșterea Stimulează

Mediu de cunoaștere implicării discuțiile
invățare Atrăgătoare, academica și elevului
exploratorie distractive practică Furnizează
repere de Ieftine
evaluare
 INSTRUMENTE ȘI TEHNICI
PSIHOPEDAGOGICE
Muzica ambientală în sala de curs/clasă - favorizarea educației muzicale și
emoționale, generarea plăcerii de a învăța în situația disciplinelor mai aride și
liniștirea gândirii, îmbunătățirea concentării și a asimilării informației.

Așezarea elevilor în cerc sau în formă de U în sala de clasă – a-și vedea

chipurile și ochii (ceea ce nu se întâmplă la așezarea în bănci în formația
clasică) diminuează agresivitatea, inerția intelectuală, dezvoltă spontaneitatea
și siguranța în expunerea ideilor.

Educația participativă – o parte din durata orelor ar trebui să se permită

elevilor să predea în fața clasei: aceștia s-ar angaja în educație, și-ar dezvolta
capacitatea critică și raționamentul schematic și ar depăși fobia socială.

Expunerea interogativă – dezvoltă motivația și capacitatea de a-și pune

întrebări, îmbunătățește capacitatea de interpretare de texte și enunțuri – a
educa = a provoca inteligența
 ▼
Expunerea prin dialog – pe parcursul unei ore, profesorul ar trebui
să pună cel puțin zece întrebări
Umanizarea cunoașterii –obiective: stimularea îndrăznelii,
promovarea perspicacității, cultivarea creativității, stimularea
înțelepciunii, creșterea capacității critice, formarea de elevi/studenți
care gândesc
Umanizarea profesorului – latura umană a profesorului este
cea implicată în educarea pentru viață – educația morală, educația
pentru pace, pentru societate, pentru sănătate.
Educarea respectului de sine al elevilor – critica, fără o laudă
prealabilă, blochează inteligența, generează frustrări
sau chiar teamă.

Participarea la proiecte sociale – permite dezvoltarea

responsabilității sociale, promovarea atitudinii civice corecte,
cultivarea solidarității, creșterea capacității de lucru în echipă,
prelucrarea temelor colaterale (educația pentru sănătate, pentru
drepturile omului, etc.)
 ASCULTARE ACTIVĂ
Predare
Capacitatea de
Apar mai frecvent idei creative, ca asimilare a
urmare a conexiunilor realizate cunoștințelor
pornind de la ideile predate
antevorbitorilor.

Calitatea ascultării
Formarea unui spirit de generează extragerea
echipă maximului de
informație
Ascultarea

fundament pentru
construirea de relații
 ATENȚIA AUDITORIULUI

nivele diferite – disponibilitatea de a percepe

discursul este eterogenă

ține exclusiv de dorința celor care ascultă de a

face acest lucru cât mai eficient.
Sarcina vorbitorului a forța auditoriul
să asculte eficient, prin interesul pe care ceea
ce prezintă îl poate suscita.
OBSTACOLELE ÎN CALEA ASCULTĂRII
ADECVATE
Mesajul supraîncărcat pierderea ideilor esențiale
Lipsa atenției auditoriului receptorul poate doar părea
interesat, pentru a oferi confort vorbitorului, atenția sa fiind în
fapt direcționată spre probleme sau preocupări personale
Stimulii fizici de disconfort – frig, zgomot, altă conversație
auzită simultan
Critica înfățișării și a exprimării vorbitorului
Lipsa capacității elevilor/studenților de a asculta expuneri care
cer un efort intelectual lipsa "antrenamentului", educației,
experiențe pe parcursul educațional anterior
Timpul de rezervă gândirea poate procesa 800 cuvinte/min.
un vorbitor poate debita max. 200 cuvinte/min.
INTREBARILE
Calea cea mai scurtă – răspunsul usor...
Intrebarea – drumul sau destinația?
Arta de a intreba: deschiderea posibilităților sau
răspunsul corect?
Intrebările bune –
provoacă alte intrebări
 FEED-BACK: ÎNTREBĂRI
Întrebări țintite (întrebări închise)
Întrebări deschise - stimularea sau menținerea interesului față de temă.
Întrebări ipotetice – "Ce s-ar întâmpla dacă...?" (analiza soluțiilor, posibile
consecințe, înțelegerea în profunzime a subiectului abordat)
Întrebări care vizează faptele – "Când/cum ai depistat problema...?" – pot oferi
informații obiectiveÎntrebări care vizează opiniile – "Care este cauza
problemei?" – determină o interpretare subiectivă a situației
Întrebări primare – "Cât de des intenționezi să utilizezi sistemul?" –
informațiile necesare în etapa de inițiere a unui proiect sau a unei discuții
Întrebări secundare – "Poți să-mi spui mai multe despre acest subiect?" –
răspunsul primit la o întrebare anterioară este incomplet, irelevant, vag sau
superficial
Întrebările directe - "Înțelegi?" – solicită răspunsuri clare, la obiect
Întrebările indirecte - "Dacă ar trebui să le explici ...colegilor tăi, ce le-ai
spune?" – obținere de informații de o manieră mai subtilă dar și mai
interesantă și motivantă pentru elevi sau studenți
INTREBĂRI CREATIVE
Cum am putea să...?
Reformularea problemei
Merită încercat?

Nu stiu...

Cum castigăm cursa? /

Cum sa avem cea mai rapidă masină?
 ÎNTREBĂRI
Întrebări multiple – mai multe (prea multe) lucruri –
dezorientarea interlocutorului (nu va ști la ce anume ar
trebui să răspundă.)
Întrebări care orientează răspunsul – eventual utilizate în
situația examinării (conțin sau sugerează răspunsul așteptat
de profesor)
nu ajută în mod real elevul/studentul să-și clarifice opiniile,
blochează comunicarea liberă,
pot fi încercări de a impune opiniile sau teoriile profesorului
Întrebările justificative - "De ce...?" – sunt percepute de
interlocutor mai degrabă ca un interogatoriu decât ca o
discuție (poate determina o atitudine defensivă din partea
elevilor/studenților - vor încerca să găsească fie explicații, fie
scuze pentru un comportament manifestat).
Se poate înlocui cu întrebări de tipul "Ce s-a întâmplat?"
 MODUL DE ADRESARE
formulate scurt și la obiect,
utilizând cuvinte, termeni și expresii pe care cursanții
le înțeleg.
o întrebare neînțeleasă, nu va fi repetată ci
reformulată, (accesibilitatea limbajului, chiar dacă e
vorba de limbaj de specialitate.)
a adresa după fiecare răspuns o altă întrebare devine
obositor, (adecvat cel mult în cazul examenului) - nu
este recomandabilă întreruperea firului logic în care
cel ce vorbește își structurează răspunsurile (parafraza
se va dovedi mult mai eficientă într-o situație de acest
tip).
COMUNICAREA ÎN MEDIUL UNIVERSITAR AMERICAN

Și la noi???....
 TIPURI DE ASCULTARE
Motivul prelegerii Tip de ascultare

A informa Informativă

A influența Evaluativă

A căuta sprijin Empatică

 ASCULTAREA INFORMATIVĂ
cea mai frecvent întâlnită în școală (ar trebui perfecționată de către
elevi.)
Controlul profesorului :
este dificilă pentru elevi - mai mult îngreunată de un vorbitor care
judecă faptele, ideile, atitudinea sau comportamentul auditoriului↔
să nu existe presiuni de acest tip dinspre vorbitor către auditoriu.
cei din auditoriu trebuie să găsească elementele esențiale ale
discursului – întrebări de tipul ″Puteți să rezumați, vă rog?″ - ar
trebui să se dea curs, în măsura posibilităților
întrebările atrag informații noi, suplimentare sau clarificatoare –
disponibilitatea vorbitorului de a oferi clarificări și/sau informații
suplimentare, atunci când acestea sunt solicitate
interesul pentru ceea ce se discută ↔ cei din auditoriu iau notițe sau
înregistrează pentru a reține elementele importante sau aspectele
interesante
un răspuns din auditoriu sub forma repetării celor auzite și/sau
rezumării acestor informații indică disponibilitatea celui întrebat
pentru a sintetiza și înțelege mesajele informative transmise.
 ASCULTAREA EVALUATIVĂ
clarifică motivele , argumentele vorbitorului,
gradul lor de adecvare, necesitățile ascultătorului
față de ideile vorbitorului.
PROFESOR: - consideră mecanismele de evaluare
ale auditoriului, astfel încât să le facă față (să le
vină în întâmpinare):
Existența, validitatea datelor pe care se întemeiază
argumentația vorbitorului
Referințele vorbitorului sunt evaluate sub raportul
competenței
Apelurile emoționale sunt deosebit de importante –
dozarea și maniera de utilizare = esențiale
 ASCULTAREA EMPATICĂ
OBIECTIV PRIMORDIAL = a-l ajuta pe vorbitor.
Interacțiune – de la profesor la elev/student.
Tipuri de răspuns empatic:
Sfatul – problemele tehnice, în rezolvarea studiilor de caz, derularea proiectelor. (sfatul
adecvat unui individ poate să nu fie benefic și altuia;.poate fi cerut și doar pentru
confirmarea unei decizii anterior adoptate.
Analiza problemei vorbitorului – utilă în dialogul didactic,(profesorul are mai multă
experiență sau intuiție)
Întrebările adresate vorbitorului – facilitează analiza problemei și lămurirea aspectelor
ascunse sau neînțelese. (de evitat întrebări irelevante - pot aduce mai multă confuzie,
și/sau pot fi capcane subtile, menite să devieze atenția sau discuția spre zone familiare sau
preferate de student/elev)
Ajutorul – suportul afectiv (încurajare, susținere morală) și/sau clarificarea și lămurirea
unor direcții de orientare a studiului individual
Parafrazarea – ideile și sentimentele vorbitorului, în scopul oferirii de sprijin pentru ca
solicitantul să poată explora problema care a generat necesitatea – astfel, acesta va putea
lua singur decizia cea mai potrivită, având toate variantele. Nu este un răspuns complet
și/sau explicit, dar ajută vorbitorul să se simtă înțeles, ceea ce este extrem de important
atunci când e vorba de o problemă complexă și cu implicații personale
 CONCLUZII
Dezvoltarea potențialului de creativitate al
elevilor
Creșterea nivelului de implicare al elevilor în
predare
Noi coordonate ale competenței pedagogice
http://yourot.com/parenting-club/2016/5/16/
why-our-children-are-so-bored-at-school-can
t-wait-and-get-so-easily-frustrated
 TEME DE REFLECȚIE
Augusto Cury - sfaturi pentru dezvoltarea creativității în profesia didactică
Un profesor creativ – fie că e profesor de matematică, chimie, limbi străine sau economie – este o
persoană capabilă să-și conducă elevii într-o calătorie, să-i facă să reflecteze asupra vieții, să
privească în interiorul lor, să iasă din cotidian.
Un profesor creativ știe să-și protejeze emoțiile, să nu permită agresivității și impulsivității elevilor
să-i afecteze liniștea interioară
Un profesor creativ își învață elevii să exploreze lumea în care se află, fără a omite să-i învețe să-și
exploreze în același timp și propria ființă – educația ar trebui făcută în respectul vieții
emoționale a elevilor
Un profesor creativ stimulează elevii să gândească înainte de a reacționa, să știe să filtreze stimulii
stressanți și să opereze nu doar cu fapte logice și probleme concrete, ci și cu contradicțiile vieții
Memoria nu ar trebui să fie utilizată exclusiv ca depozit de informații, ci în primul rând ca suport
al creativității – programa trebuie, evident, parcursă, însă având în vedere ca obiectiv prioritar
faptul ca elevii să gândească, iar nu să repete informația – obiectivul memoriei nu este cel de
suport al amintirii, ci de reconstrucție creativă a trecutului
Evaluarea ar trebui să cultive raționamentul schematic, să promoveze gândirea liberă,
creativitatea, să amplifice capacitatea de argumentare a elevilor. În această perioadă,
cunoașterea se dublează la fiecare cinci ani – numărul oamenilor care gândesc ar trebui să
crească într-o manieră similară, ceea ce e realizabil doar prin stimularea elevilor de a gândi, de
a pune întrebări, de a dezbate.
Un profesor ar trebui să-și educe elevii pentru profesie, pe fondul educării lor pentru viață – elevii
vor dobândi, astfel, conștiința critică, ceea ce le va permite să nu poată fi manipulați, să știe
pur și simplu ce vor.
Un profesor creativ ar trebui să-și pregătească elevii să exploreze necunoscutul, să nu se teamă de
eșec, ci de renunțare, să dobândească experiențe originale, prin observarea schimbărilor mici
și corectarea rutelor mari, să fie flexibili