Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Automatizari Electrice Navale
Automatizari Electrice Navale
2010
1
CUPRINS
pag.
INTRODUCERE
Obiectivele cursului
Concepţia curriculară
Scopul unităţilor de învăţare
Tematica unităţilor de învăţare
Bilbliografie
2
CLIMATIZARE
5.1. Destinaţia instalaţiilor frigorifice. Agenţi frigorifici. Schema instalaţiei
frigorifice de cambuză: elemente componente, pregătirea pentru pornire şi
pornirea instalaţiei.
5.2. Funcţionarea în regim automat. Degivrarea, schema electrică de semnalizare
şi protecţie.
5.3. Instalaţia de climatizare. Pregătirea pentru pornire. Pornirea instalaţiei.
Funcţionarea în regim automat şi manual. Protecţia instalaţiei.
3
INTRODUCERE
OBIECTIVELE CURSULUI
CONCEPŢIA CURRICULARĂ
4
SCOPUL UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE
BIBLIOGRAFIE
5
Unitatea de învăţare nr. 1
Obiective:
CUPRINS
OBIECTIVE
6
execuţie navală (să suporte vibraţii şi şocuri, să fie rezistente la coroziune,
să fie asigurate împotriva autodeşurubării, etc.).
Sunt accesibile din punct de vedere al manipulării echipajului şi/sau
pasagerilor, fapt care impune acordarea unei atenţii deosebite luării unor
măsuri de protecţie a muncii atât la executarea armăturilor cât şi la
montarea lor, cu atât mai mult cu cât sunt amplasate în încăperi umede şi
foarte umede, cu pereţi metalici.
Condiţiile care trebuie îndeplinite de instalaţiile de iluminat sunt prevăzute de
regulile registrelor de clasificare a navelor.
Iluminarea E într-un punct al unei suprafeţe reprezintă raportul dintre fluxul luminos
dΦ primit de o suprafaţă elementară din jurul acestui punct şi aria acestei suprafeţe
dA:
d
E= (1.3)
dA
În cazul unei repartizări uniforme a fluxului luminos pe suprafaţa A, expresia
iluminării devine:
E= (1.4)
A
Unitatea de măsură a iluminării luxul (lx) reprezintă iluminarea într-un punct al
unei suprafeţe cu aria de 1 m2 , pe care cade uniform distribuit fluxul luminos de
1 lumen.
7
Luminanţa L într-o direcţie dată, într-un punct al suprafeţei sursei sau receptorului,
este raportul dintre intensitatea luminoasă în direcţia considerată a suprafeţei
elementare din jurul acestui punct şi aria proiecţiei acestei suprafeţe elementare pe un
plan perpendicular pe direcţia aleasă.. Este o mărime care reprezintă impresia de
luminozitate percepută de ochi. Are expresia:
dI
L= , (1.5)
dA
în care Iε este intensitatea luminoasă în direcţia considerată.
În ipoteza în care intensitatea luminoasă în direcţia Ω are aceeaşi valoare în toate
punctele suprafeţei A, luminanţa suprafeţei izvorului respectiv de lumină privit
din direcţia dată are valoarea:
I
L= (1.6)
A cos
Unitatea de măsură a luminanţei este candela pe metrul pătarat Cd/m2 denumită
şi nit (nt) şi reprezintă luminanţa într-un punct al unei suprafeţe cu aria de 1m2 ,
într-o direcţie, a cărui intensitate luminoasă într-o direcţie perpendiculară pe
suprafaţă este de 1 candelă.
Eficacitatea luminoasă K a unei surse de lumină este raportul dintre fluxul luminos şi
fluxul energetic corespondent al unei radiaţii complexe (puterea radiantă) şi are
expresia:
K= , (1.7)
e
în care K este eficacitatea luminoasă, Φ este fluxul luminos, iar Φ e este fluxul
energetic.
Unitatea de măsură a eficacităţii luminoase este lumenul pe watt (lm/W) definită
ca eficacitatea luminoasă a unei radiaţii complexe al cărei flux luminos este de 1
lm când fluxul energetic corespondent este de 1 W.
Factorul de reflexie ρeste raportul dintre fluxul luminos reflectat şi fluxul luminos
incident; are expresia:
ρ= , (1.8)
în care Φρ este fluxul luminos reflectat, Φeste fluxul luminos incident.
Factorul de absorbţie α este raportul dintre fluxul luminos absorbit şi fluxul luminos
incident; are expresia:
α= , (1.9)
în care Φα este fluxul luminos absorbit.
Factorul de transmisie τ este raportul dintrefluxul luminos transmis şi fluxul luminos
incident; are expresia:
τ= , (1.10)
în care Φτ este fluxul luminos transmis.
În conformitate cu legea conservării energiei rezultă:
Φ = Φ ρ + Φ α + Φτ , (1.11)
8
iar din însumarea coeficienţilor rezultă:
ρ+α+τ=1 (1.12)
aceşti coeficienţi sunt daţi tabelar.
2. Surse de lumină
9
- posibilitatea racordării directe la orice fel de curent şi la orice mărime a
tensiunii până la 250 V;
- cost redus;
- lipsa oricărui aparat auxiliar pentru pornire şi funcţionare;
- sunt gata de a fi puse în funcţiune în orice moment.
10
- Baionet B22.
Soclurile trebuie construite astfel încât părţile sub tensiune să nu poată fi atinse
în mod accidental, chiar şi în timpul operaţiunii de introducere în dulie.
Acestea sunt surse de lumină ale căror radiaţii luminoase, în cea mai mare parte
sunt rezultatul efectului de luminiscenţă fie a gazelor sau vaporilor metalici, fie a
anumitor corpuri solide. Luminiscenţa gazelor şi a vaporilor metalici este provocată
de trecerea curentului electric.
Sunt lămpi tubulare cu descărcări în argon şi vapori de mercur, de joasă presiune,
sticla lămpii fiind acoperită cu o substanţă fluorescentă (luminofor).
Caracteristica tensiune – curent a unor asemenea lămpi este negativă, din acest
motiv curentul având tendinţa de a creşte nelimtat. Pentru alimita creşterea
curentului se prevăd elemente de stabilizare care pot fi bobine cu miey de fier cu
întrefier (drossel), rezistenţe, condensatoare, combinaţii ale acestora sau
transformatoare cu flux magnetic de dispersie, etc.
Lampa fluorescentă se realizează sub forma unui tub cilindric de sticlă, drep t sau
curbat ca un cerc sau ca litera U, prevăzut la fiecare din capete cu câte doi electrozi
spre interior, iar la exterior cu cîte două picioruşe. Electrozii susţin două filamente
(câte un filament spiralat din Wolfram la fiecare din cele două capete); pe filamente
se află depusă o anumită cantitate de oxizi alcalino-pământoşi (oxizi de bariu, de
stronţiu şi calciu) care emit o mare cantitate de electroni la temperatura de 800 -
1000ºC (emisiune termoelectrică). În interiorul tubului se află un gaz inert rarefiat la
joasă presiune (10-6 N/cm2 ), amestecat cu o cantitate redusă de mercur (Hg).
Descărcarea electrică într-un asemenea gaz este caracterizată printr-o puternică
radiaţie în domeniul ultraviolet al spectrului. În scopul măririi eficacităţii luminoase
şi a modificării culorii şi compoziţiei spectrale a luminii radiate, interiorul tubului
este acoperit cu o substanţă care absoarbe radiaţia ultravioletă şi o reemite sub formă
de radiaţie vizibilă. Fenomenul se numeşte fosforescenţă dacă luminiscenţa
substanţei mai persistă un anumit timp după întreruperea iradierii şi fluorescenţă
dacă luminiscenţa se întrerupe odată cu iradierea.
11
Fig. 1.2 Construcţia unei lămpi fluorescente tubulare.
lampă cu licărire
bimetal
condensator 10 nF
casetă
Placădebaza
Bor na decontac t
Fig. 1.3 Construcţia unui starter cu lampă luminiscentă
12
La atingerea celor doi electrozi ai starterului, în circuitul principal se stabileşte
un curent electric suficient de intens care încălzeşte cele două filamente ale lămpii.
Cum descărcarea luminiscentă din starter încetează, bimetalul se răceşte şi revine la
forma iniţială întrerupând circuitul de preîncălzire a filamentelor lămpii
fluorescente. Variaţia rapidă a curentului, având loc într- un circuit cu impedanţă
mare, face să apară un vârf de tensiune aplicată atât la bornele starterului cât şi la
bornele lămpii fluorescente; acest vârf de tensiune, găsind filamentele încălzite,
produce aprinderea lămpii fluorescente. Din acest moment circuitul se închide prin
lampă, astfel că la bornele lămpii se stabileşte tensiunea nominală de funcţionare a
acesteia, tensiune care este mai mică decât tensiunea minimă de aprindere a
starterului, funcţionarea acestuia fiind întreruptă.
Dacă lampa nu s-a aprins, starterul acţionează din nou, fenomenele repetându-se
până la aprinderea lămpii.
Lămpile fluorescente, faţă de cele cu incandescenţă, prezintă următoarele avantaje:
- eficacitate luminoasă mai mare (50 – 70 lm/W);
- sunt mai puţin sensibile la variaţiile de tensiune;
- durata de funcţionare mai mare (6500h);
- rezistenţă la vibraţii mai ridicată;
- temperatura de funcţionare a tubului este mai scăzută (40ºC);
- fluxul luminos şi spectrul radiaţiilor este puţin dependent de tensiune.
Dezavantajele lămpilor fluorescente sunt:
- lămpile au o pâlpâire - prezintă un efect stroboscopic supărător pentru
obiectele în mişcare (poate fi diminuat prin conectarea pe faze diferite ale
circuitelor trifazate);
- au un factor de putere scăzut 0,4 (se poate îmbunătăţi dacă se conectează
un condensator în paralel cu bornele de conectare a lămpii);
- racordarea la reţea nu se poate face direct, în circuit montându-se un balast,
starter şi un condensator;
- au dimensiuni relativ mari;
- se fabrică într-o gama mică de puteri;
- fluxul luminos al lămpilor este maxim la 20 - 25ºC, aprinderea normală
făcându-se la temperaturi ale mediului ambiant de peste +5ºC; sub această
temperatură lămpile se aprind mai greu.
13
Fig. 1.4 Montaje ale lămpilor fluorescente
14
similară cu a lămpilor cu vapori de mercur de înaltă presiune. Lampa cu vapori de
sodiu se cuplează direct la reţea prin intermediul unui balast de limitare a curentului.
Culoarea luminii emise de aceste lămpi este roşie sau galbenă pe măsură ce
presiunea vaporilor creşte, ajungind să fie în momentul sta bilizării curentului
portocalie.
Lampa cu arc a fost prima sursă de lumină folosită la bord încă de la sfîrşitul
secolului trecut. In prezent se mai folosesc numai ca surse de lumină pentru
proiectoare.Lumina emisă de aceste lămpi se datoreşte pe de o parte radiaţiei
termice, deci căldurii pe care curentul o dezvoltă la parcurgerea învelişului de gaz
dintre cei doi electrozi de cărbune, iar pe de altă parte efectului de
luminiscenţă.Lămpile cu arc funcţionează atât în curent continuu cât şi în curent
alternativ.Pentru limitarea curentului din momentul amorsării sau în timpul atingerii
electrozilor de cărbune, în serie cu lampa se montează o rezistenţă ohmică. Uneori în
acelaşi scop, pentru alimentare se utilizează transformatoare speciale cu
caracteristică tensiune – curent pronunţat căzătoare.
15
a) după destinaţie — sînt corpuri de iluminat pentru iluminatul general al
compartimentelor de locuit, de serviciu, de producţie şi auxiliare; corpuri de
iluminat local; corpuri de iluminat speciale;
b) după felul sursei de lumină sunt: corpuri de iluminat cu lămpi cu
incandescenţă; corpuri de iluminat pentru lămpi fluorescente tubulare;
corpuri de iluminat pentru lămpi cu vapori de mercur de înaltă presiune etc.
c) după dimensiunile de gabarit — sunt corpuri de iluminat normale, care
folosesc lămpi cu incandescenţă de orice dimensiuni, corpuri de iluminat cu
gabarit redus;
d) după caracterul repartizării fluxului luminos între emisfera supe rioară şi cea
inferioară, corpurile de iluminat general se pot clasifica în :corpuri de
iluminat cu repartiţie directă, la care sensul emisiunii este spre emisfera
inferioară, iar fluxul luminos în emisfera inferioară reprezintă un procent de
minim 90% ;corpuri de iluminat cu repartiţie semidire ctă, la care sensul
emisiunii este spre emisfera inferioară, iar fluxul luminos în emisfera
inferioară reprezintă un procent de minim 40% şi maxim 90% ; corpuri de
iluminat cu repartiţie mixtă, la care fluxul luminos este emis în fiecare din
cele două emisfere, în emisfera inferioară şi respectiv cea superioară fluxul
reprezentînd procente de minim 40% şi respectiv maxim 60%; corpuri de
iluminat cu repartiţie indirectă la care fluxul luminos este emis în emisfera
superioară şi reprezintă un procent de minim 90%.
16
Modul de repartiţie al fluxului luminos este determinat în primul rînd de forma
constructivă a corpului de iluminat respectiv. Ea depinde însă în foarte mare măsură
de forma reflectorului şi dispersorului şi de
caracteristicile de reflexie şi refracţie ale
acestora.
Calităţile fotometrice ale unui corp
de iluminat naval trebuie însă corelate cu
cele de rezistenţă şi fiabilitate solicitate
de condiţiile specifice existente la bordul
navelor. Acestea din urmă uneori trebuie
să primeze, din care cauză sînt necesare
unele concesii în special în privinţa
formelor constructive, mai puţin suple
decît cele terestre şi care în general duc
la creşterea dimensiunilor de gabarit şi a
greutăţii. Pentru ameliorarea acestor
deficienţe este necesară utilizarea unor
materale de calitate superioară,
rezistente la temperatură, la umiditate, la
ulei şi combustibil.
Printre principalele măsuri care trebuie luate în vederea asigurării unei
construcţii şi tehnologii de execuţie corespunzătoare se menţionează :
- executarea globurilor şi lentilelor din sticlă termorezistentă;
- realizarea armăturilor corpurilor de iluminat din materiale rezistente la
acţiunea apei de mare ;
- utilizarea de amortizoare în vederea protecţiei lămpilor împotriva şocurilor şi
vibraţiilor;
- asigurarea protecţiei mecanice a globurilor de sticlă prin utilizarea de grătare de
protecţie;
- asigurarea gradelor de protecţie corespunzătoare conform pre scripţiilor
societăţilor de clasificare;
- utilizarea de dulii prevăzute cu dispozitive speciale care să împiedice
autodeşurubarea lămpilor în cazul celor cu filet sau, ieşirea din soclu la cele cu
soclu sistem baionetă.
Ceea ce determină însă în cea mai mare măsură forma construc tivă a unui corp
de iluminat sînt locul de amplasare şi particularităţile sistemului de fixare. Din
aceste puncte de vedere corpurile de iluminat se pot clasifica în :
a) corpuri de iluminat fixate de perete denumite aplici ;
b) corpuri de iluminat fixate pe plafon, denumite plafoniere ;
c) corpuri de iluminat fixate sub punte ;
17
d) corpuri de iluminat suspendate la extremitatea
unui cablu, lanţ, tub etc., denumite corpuri de iluminat
suspendate ;
e) corpuri de iluminat destinate a fi folosite pe masă,
denumite lămpi de masă sau de birou ;
f)corpuri de iluminat destinate a fi ţinute în mînă pe
timpul folosirii, denumite corpuri de iluminat portabile ;
g) corpuri de iluminat destinate punţilor de încărcare,
spaţiilor de peste bord pentru lansarea bărcilor de salvare,
emblemele şi firmele navelor, mesele de navigaţie, mesele
de operaţii etc., care nu se încadrează în nici una din
categoriile menţionate mai sus întîlnite de obicei sub
denumirea generală de corpuri de iluminat cu destinaţie
specială.
Fig.1.6. Proiector
18
- felinarele de navigaţie;
- corpurile de iluminat din culuare, treceri, scări, platforme, din compartimentul
maşini, compartimente sociale (în care se pot aduna membrii echipajului sau
pasagerii în diverse ocazii) la ieşirile din aceste încăperi, la ieşirile din
compartimentele maşini şi compartimentele căldurilor, timoneriei, camera
hărţilor, de pe punţile bărcilor, spaţiile de peste bord în paralel cu lansarea la apă
a bărcilor, la scările de peste bord, la posturile de comanda ale motoarelor
principale, la mecanismele auxiliare de importanţă vitală, în compartimentul
diesel- generatorului de avarie, la tabloul principal de distribuţie şi la cel al
instalaţiei electrice de propulsie, la posturile de comandă a instalaţiilor de stins
incendiu, în tunelele liniilor de arbori şi la ieşirile din acestea;
- felinarul de semnalizare pe timp de zi;
- proiectorul de navigaţie;
- lampa pentru iluminatul girocompasuilui.
Locurile pentru amplasarea corpurilor de iluminat din reţeaua iluminatului d e
avarie precum şi condiţiile de utilizare a acestora sînt precizate în Regulile
societăţilor de clasificare.
Pe toate navele, inclusiv pe cele echipate cu diese- lgenerator de avarie, se
prevede iluminat mic de avarie. Acest iluminat se alimentează în mod centralizat de la
o baterie de acumulatoare.
În ultimul timp pe scară largă se utilizează şi soluţia cu corpuri de iluminat
prevăzute cu sursă proprie, care constă dintr-un acumulator montat în tampon cu
reţeaua, care stă în permanenţă la încărcare.
Capacitatea bateriilor de acumulatoare trebuie să fie suficient de mare pentru a
se asigura alimentarea reţelei de iluminat de avarie timp de 3—36 h (în funcţie de
tipul navei şi zona de navigaţie) în cazul în care nava este prevăzută cu diesel-
generator de avarie şi timp de 30 min cînd nava nu este prevăzută cu diesel-
generator de avarie.
Corpurile de iluminat din reţeaua instalaţiei iluminatului mic de avarie se prevăd
la ieşiri, pe scări, în rufuri, la pupitrele de comandă, la T.P.D, la tablourile de avarie,
în cabina radio.
Iluminatul portativ. Se foloseşte în completare la iluminatul general pe timpul
executării diverselor lucrări de reparaţii şi întreţinere a instalaţiilor şi mecanismelor
navei, în locuri greu accesibile. Această reţea se alimentează la tensiunea de 12 sau
24 V în funcţie de gradul de pericol din punct de vedere a electrocutării pe care îl
prezinttă locul de muncă.
Prizele iluminatului portativ se pot alimenta fie centralizat de la unul sau două
transformatoare coborâtoare de tensiune, fie din reţeaua iluminatului principal. Îîn
acest din urmă caz, transformatorul este încorporat în carcasa prizei.
Locurile de montare a prizelor sunt stabilite în Regulile Societăţii de Clasificare.
Iluminatul festiv se foloseşte pentru iluminarea decorativă a navei în zilele de
sărbătoare pe timp de noapte.
19
Iluminatul de serviciu asigură iluminatul minim al încăperilor în cazurile în care
nu este necesar iluminatul principal. Acest iluminat se realizează cu corpuri de
iluminat proprii.
Iluminatul de camuflaj este destinat asigurării condiţiilor pentru executarea de
lucrări pe punte noaptea fără demascarea obiectului.
Iluminatul general, realizează iluminarea generală a compartimentului în
ansamblu şi a diverselor suprafeţe de lucru din compartiment (când acestea există)
suprafeţe pe care nu este necesară asigurarea unei iluminări suplimentare.
Există două moduri de amplasare a corpurilor de iluminat pentru realizarea
iluminării cerute şi anume: amplasarea uniformă şi neuniformă.
Amplasarea uniformă a corpurilor de iluminat pe plafon se foloseşte acolo unde
este necesară asigurarea unei distribuiri uniforme pe întreaga suprafaţă a încăperii. În
cazul utilizării celui de al doilea mod, amplasarea fiecărui corp de iluminat se
determină în funcţie de elementele amenajării din compartimentul respectiv sau a
locurilor de muncă.
Iluminatul combinat cuprinde atit corpuri de iluminat local amplasate direct la
locurile de muncă pentru iluminarea suprafeţelor de lucru cît şi corpuri de iluminat
general care echilibrează distribuirea strălucirii în cîmpul de vedere şi care crează
iluminarea necesară în toată încăperea.
Acest gen de iluminat are avantajul că dă posibilitatea asigurării unui nivel
ridicat de iluminare pe suprafeţele de lucru, la puteri ale instalaţiei de iluminat
relativ mici.
20
Pentru obţinerea vizibilităţii (bătăii) necesare în conformitate cu modul prescris
de distribuire a luminii, felinarele de navigaţie se prevăd cu lentile Fresnel, şi cu
filltre de lumină pentru obţinerea culorilor corespunzătoare. În acelaşi scop este de
asemenea necesar ca centrul sursei de lumină să fie aşezat în focarul lentilei. Aceasta
se asigură fie printr-o construcţie specială care să permită reglarea înălţimii sursei de
lumină (construcţie rar întîlnită), fie prin montarea numai acelor surse de lumină
care au înălţimea corespunzătoare centrului focal al lentilei (înălţime prescrisă, de
regulă, de către constructorul felinarului).
De foarte mare importanţă pentru felinarele cu lumina colorată este şi puterea
maximă a lămpii care se montează, deoarece culoarea filtrelor de lumină corespunde
la aşa-zisă temperatură de culoare a filamentului (în cazul lămpilor cu
incandescenţă), fiind posibil ca la lămpile mai puternice, culoarea acestuia să se
schimbe iar filtrul să coloreze lumina altfel decît cea necesară, spre exemplu : din
verde în cenuşiu şi din roşu în roşu-galben.
De obicei, felinarele de navigaţie se echipează cu lămpi cu incandescenţă, fiind
prevăzute atît cu dulii baionetă (B22) cît şi cu dulii Edison (E 27) de execuţie
specială (cu cric) care să împiedice autodeşurubarea lămpii din soclu, din cauza
vibraţiilor şi şocurilor.
România a aderat la „Convenţia referitoare la Regulamentul Internaţional din
1972 pentru prevenirea abordajelor pe mare.
Corpul felinarelor, ca o măsură de prevedere, se execută de obicei din bronz sau
alamă, deoarece din cauza locului de amplasare (pe punţi dcschise) ele vin în
permanenţă în contact cu apa de mare fiind din acest punct de vedere mult mai
expuse decît celelalte corpuri de iluminat de pe navă.
Materialul din care se fabrică lentila şi filtrul de lumină trebuie să fie de calitate
superioară atît din punct de vedere al clarităţii, cit şi al rezistenţei la şocuri de
temperatură.
Alimentarea, conectarea şi controlul funcţionării felinarelor de navigaţie se face
printr-un tablou sau panou special care, în caz de defectare a unuia din felinare sau a
circuitului acestuia, dă un semnal optic şi acustic.
Pînă în prezent în România s-au fabricat felinare de navigaţie la EL-BA
Timişoara, dar s-au mai importat şi de la diverşi furnizori străini, printre care cei mai
obişnuiţi au fost firme din U.R.S.S. şi R.P.Polonă.
21
- limitarea efectului de orbire care se obţine prin amplasarea co respunzătoare a
corpurilor de iluminat, prin utilizarea unor ecrane de dispersie, prin lallegerea
corespunzătoare a tipului şi puterii izvorului luminos;
- uniformitatea iluminării, care se asigură în special prin ampla sarea raţională a
corpurilor de iluminat în interiorul compartimentului.
Metodele de calcul al iluminatului depind de felul instalaţiei de iluminat. Dintre
metodele mai întîlnite se vor prezenta :
- metoda coeficientului de utilizare;
- metoda puterii specifice;
- metoda punct cu punct;
- metoda de calcul al iluminatului cu proiectoare.
u = (1.13)
(1.14)
22
Din fluxul luminos emis de izvoarele de iluminat numai o parte cade pe
suprafaţa utilă, restul pierzîndu-se la trecerea prin corpul de iluminat şi prin reflexii
multiple pe pereţi şi plafon. Fluxul luminos Φ care trece prin corpurile de iluminat se
calculează cu formula :
(1.15)
în care : η este randamentul unui corp de iluminat, considerîndu-se că toate
corpurile de iluminat sînt identice. Coeficientul specific de utilizare us se defineşte în
acest caz ca fiind raportul dintre fluxul util şi fluxul care trece prin corpurile de
iluminat, adică
us = (1.16)
Prin unmare se poate constata că cei doi coeficienţi de utilizare sînt
legaţi prin relaţia :
u = us η (1.17)
Plecînd de la formula :
u= = (1.18)
Φ= = (1.19)
Practic însă, această formulă nu este aplicabilă întrucît nu permite să se ţină cont
de micşorarea în timp a fluxului luminos datorită : vola tilizării filamentului,
murdăririi balonului, pereţilor şi plafonului. Pentru aceasta, formula se corectează
prin introducerea unui coeficient numit coeficient de depreciere K care are valoare
supraunitară. Valorile coeficientului K sînt date în tabelul 1.3.
23
Tabelul 1.3
V a lo r ile c o e f ic ie n t u lu i d e d e p r e c ie r e K
Caracteristicile şl denumirea Coeficient de Perioadele Ia care se
compartimentelor şi punţilor depreciere K curăţă lămpile
LI LF
Compartimente de mare degajare de fum, 2,0 1.7 4 ori pe lună
praf, scame (magazie de cabluri etc.)
Compartimente cu degajare medie de fum, 1,5 1,3 4 ori pe lună
praf, scame (compartimente caldarină,
cambuze :
a) la o înălţime de amplasare a corpului de
iluminat de pînă la 2,5 m ;
b) la o înălţime de amplasare a corpului de 1,8 1,5 3 ori pe lună
iluminat mai mare de 2,5 m.
Compartimente cu degajare mică de fum, 1,3 1,15 3 ori pe lună
praf, scame (compartimente de masini ;
compartimente de mecanisme auxiliare,
ateliere, cabine, cabine de locuit, compar-
timente de serviciu etc.) :
a) la o înălţime de amplasare a corpului de
iluminat de pînă la 2,5 m ;
b) la o înălţime de amplasare a corpului de 1,5 2 ori pe lună
iluminat mai mare de 2.5 m.
Punţi deschise : 1,3 1,15 4 ori pe an
a) la o înălţime de amplasare a corpului de
iluminat de pînă la 2,5 m ;
b) la o înălţime de amplasare a corpului de 1,5 1,3 3 ori pe an
iluminat mai mare de 2,5 m.
Uneori, în norme nu este menţionata iluminarea medie ci minimă (v. anexa I).
Deoarece în formula (1.19) intră iluminarea medie este necesar ca aceasta să fie
calculată în funcţie de iluminarea minimă înmulţită cu un coeficient numit coeficient de
uniformitate mediu- minim, notat în general cu Z. Valorile acestui coeficient sînt date
în tabelul 6.4.
Prin urmare, introducînd aceste două corecţii se obţine :
Φ= (1. 20 )
sau
Φ= (1. 21 )
24
Valorile coeficientului de uniformitate mediu-minim Z
Tabel 1.4
Repartiţia
aparatelor de iluminat
Pe un singur Pe Pe vîrfurile
Tipul aparatului de iluminat rind cu vîrfurile triunghiului =
distanţa L. pătratului echilateral
între cu latura L cu latura L
aparatele
de iluminat
Raportul L/h
25
Determinarea coefic ientului de depreciere K. Valorile acestui
coeficient se pot determina din tabelul 1.3 în funcţie de condiţiile concrete
respective.
Determinarea coeficie ntului de utilizare. Valoarea coeficientului
de utilizare depinde de următorii factori :
— randamentul şi curba fotometrică a corpului de iluminat ;
— înălţimea de calcul h c a corpului de iluminat (distanţa pe ver-
ticală dintre corpul de iluminat şi planul de iluminat). Coeficientul de
utilizare creşte la scăderea înălţimii de calcul ;
— suprafaţa încăperii S . Coeficientul de utilizare creşte odată cu
creşterea suprafeţei încăperii ;
— raportul dintre lungimea şi lăţimea compartimentului. Coeficien-
tul de utilizare se micşorează odată cu creşterea acestui raport ;
coeficienţii de reflexie ai plafonului, pereţilor şi paiolului : , ,
. Valorile medii ale coeficienţilor de reflexie ai materialelor utilizate
pe navă sunt date în tabelul 1.5.
Valoarea coeficientului
Material de reflexie. %
Valoarea Valoarea
medie de calcul
Vopsea albă 65—75 70
Vopsea galbenă 69—77 70
Vopsea gri 40 – 55 50
Linoleum 10 - 15 10
Sorturi închise de lemn 5 – 10 10
Sorturi deschise de lemn 20—40 30
Covoare închise la culoare 10 10
Draperii închise la culoare 10 10
i=
i=
26
Dacă in urma calculului se obţine pentru indicele de local o valoare
mai mică de 0,6 sau mai mare de 3,0 atunci se iau in consideraţie aceste
valori limită.
Prin urmare, din cataloagele de corpuri de iluminat, sau pentru unele
lămpi poate fi determinat coeficientul de utilizare.
In acest fel, cunoscind toate mărimile din membrul drept al formulei
se poate determina fluxul necesar al corpului de iluminat, sau dacă sunt
disponibile numai anumite corpuri de iluminat de flux cunoscut re zultă
numărul necesar de corpuri din formula
n=
n=
Coeficientul de depreciere s-a luat egal cu 1,3 (din tabelul 1.3), iar
coeficientul de itumînare mediu- minim s-a luat egal ca unitatea, deoarece
in calcul s-a luat iluminarea medie.
Prin urmare se vor instala două corpuri de iluminat, de tip CC—755.
27
compartimentului din anexa II a—k se determină valoarea puterii specifice
p. Cunoscînd suprafaţa compartimentului S şi puterea lămpii din corp Pe se
obţine numărul de corpuri de iluminat cu formula:
n= (1.24)
în cape p se dă în W/m2 , S în m2 , Pe în W.
În anexa II se dau mărimile puterii specifice pentru diferite corpuri în
funcţie de suprafaţa iluminată S, de înălţimea de calcul h C , de coeficienţii
de reflexie : , şi , de iluminarea E şi de coeficientul de
depreciere K.
Valorile puterii specifice pentru aceleaşi corpuri de iluminat, dar cu
alţi parametri ai lămpii sau a i coeficientului de depreciere pot fi de-
terminate cu formulele :
Px= (1.25)
P'x= (1.26)
şi numărul lămpilor n=
Avînd în vedere că în fiecare corp de iluminat se amplasează cite patru
lămpi, rezultă că sînt necesare două corpuri de iluminat tip CC-755.
28
Presupunem că punctul respectiv este iluminat de cîteva corpuri de
iluminat, a căror amplasare este cunoscută, iar in fiecare corp este am
plasată convenţional o lampă avînd fluxul luminos de 1000 Im. In acest
caz iluminarea totală dată de corpurile de iluminat în punctul respectiv se
notează cu Ʃ e. Influenţa corpurilor de iluminat îndepărtate şi a refle xiei
luminii se introduce prin coeficientul μ. In acest fel, pentru obţinerea în
punctul dat a unei iluminări reale E, ţinînd cont şi de coeficientul de
depreciere K, în fiecare corp de iluminat trebuie să fie introdusă o lampă
cu fluxul luminos
Φ= (1.27)
E= (1.28)
29
Fig. 1.9. Curbe izolux (exemplu)
30
∑e1 = 24 + 24 + 24 + 24 = 96 lx ;
∑e2 = 5 + 30 + 30 + 5 = 70 lx;
∑e3 = 30 + 30 + 12 + 12 = 84 lx ;
∑ e4 = 17 + 5 + 9 + 55 =86 lx.
Valorile reale ale iluminărilor în punctele 1-4 se determină cu formula (1.28)
pentru u =1,2
E2 =157 lx;
E3 =187 lx;
E4 =192 lx.
După calcularea iluminări în punctele 1-4 se calculează iluminarea medie în
cabină cu ajutorul formulei:
In acest fel se constată că iluminarea medie este mai mare decît cea stabilită
prin norme, adică
Emed = 187 Ix > Enorm = 150 lx,
şi prin urmare alegerea corpurilor de iluminat este corectă.
31
Dacă E ed < Enorm se măreşte numărul de corpuri de iluminat, păstrîndu-se
uniformitatea amplasării lor şi se reia calculul.
32
1.6.2.2 Dispozitivele de protecţie ale circuitelor terminale de iluminat din
încăperile de locuit şi spaţiile sociale trebuie să se calculeze pentru un curent
nominal de cel mult 16 A, curentul însumat în sarcină al consumatorilor cuplaţi
nu trebuie să depăşească 80% din curentul nominal al dispozitivului de protecţie.
Numărul surselor de iluminare care se alimentează de la circuitele finale trebuie
să fie astfel încât încărcarea pe circuit să nu depăşească valorile menţionate în
tabelul 6.2.2.
Tabelul 1.6.1
Nr.crt. Tensiune Curentul maxim al
circuitelor de iluminat
[A]
1 plnâ la 50 V 10
2 tic la 51 V la 120 V 14
3 dc la 121 V la 250 V 24
33
secţionate la tabloul principal de distribuţie aceste circuite trebuie să primească
alimentarea de la diferite secţii ale barelor.
1.6.2.6 Instalaţia iluminatului principal trebuie executată astfel încît în caz
de incendiu sau altă avarie în încăperile în care sînt amplasate sursele principale
de erergic electrică şi/sau transformatoarele de iluminat principal (dacă există),
instalaţia iluminatului de avarie să nu iasă din funcţiune.
1.6.2.7 Corpurile de iluminat fixe, din magaziile de mărfuri, trebuie să fie
alimentate de la un tablou de distribuţie special. Pe acest tablou, în afară de
siguranţe şi întrerupătoare, trebuie să se prevadă un sistem de semnalizare optică
a prezenţei tensiunii în circuitele de alimentare a corpurilor de iluminat. La
navele cu instalaţie electrică de putere mică se admite ca alimentarea lămpilor de
iluminat magazii să se facă de la tabloul de distribuţie montat în timonerie; în
acest caz se cere să existe o semnalizare luminoasă pentru existenţa tensiunii în
circuitele de alimentare a corpurilor de iluminat magaziile.
34
1.6.4 ÎNTRERUPĂTOARELE DIN CIRCUITELE DE ILUMINAT
1.6.4.1 În toate circuitele de iluminat, trebuie să se utilizeze întrerupătoarele
bipolare.
În încăperile de locuit şi de serviciu uscatle se admite folosirea
întrerupătoarelor monopolare in circuitele care deconectează cor puri de iluminat
separate sau grupe de corpuri deiluminat cu un curent nominal de max. 6 A
precum şi corpuri de iluminat la tensiune nepericuloasă.
1.6.4.2 Pentru corpurile de iluminat staţionare ale instalaţiei de iluminat
exterior, se va prevedea un dispozitiv de deconectare centralizată, din timonerie
sau de la un alt post de cart permanent de pe puntea superioară.
1.6.4.3 Intrerupătoarele circuitelor de ilu minat ale staţiilor de stingere a
incendiilor trebuie să se monteze în exteriorul acestor încăperi.
1.6.4.4 Intrerupătoarele lămpilor de iluminat din spatele tablourilor de
distribuţie liber aşezate trebuie să fie montate la fiecare intrare în spaţiul din
spatele tabloului.
1.6.4.5 In reţelele iluminatului de avarie nu trebuie utilizate întrerupătoare
locale ale corpurilor de iluminat. Se admite utilizarea în trerupătoarelor locale în
circuitele corpurilor de iluminat ale iluminatului de avarie care, în condiţii
normale, sînt corpuri de iluminat ale iluminatului principal.
Iluminatul de avarie din timonerie trebuie să fie dotat cu întrerupător.
35
.2 încăperea girocompasului;
.3 încăperea convertizoarelor instalaţiei radio;
.4 încăperea instalaţiei de cîrmă (guvernare);
.5 încăperea agregatului de avarie;
.6 compartimentele de maşini;
.7 spatele tabloului principal de distribuţie;
.8 încăperile electrice speciale;
.9 tunelul arborelui port-elice;
.10 timonerie;
.11 cabina radio;
.12 zona de amplasare a vinciurilor;
.13 zona lochului şi al sondei ultrason;
.14 încăperile instalaţiilor centralizate de ventilaţie şi de aer condiţionat.
1.6.7 ILUMINAREA
Iluminarea anumitor încăperi şi spaţii nu trebuie să fie mai mică decît
valorile date în tabelul 1.6.2. Aceste condiţii nu se referă la navele a căror reţea
de iluminat are o tensiune mai mică de 30 V.
Normele menţionate în tabelul 1.6.2 pentru iluminatul general se referă la un
nivel de 800 mm deasupra paiolului încăperii, iar normele iluminatului general +
local la nivelul suprafeţelor de lucru.
36
instalate permanent enumerate în tabelul 2.4.1 din partea B-III „Mijloace de sem-
nalizare" a Regulilor pentru echipamente conforme convenţiei, ale navelor
maritime.
1.6.8.2 Tabloul felinarelor de navigaţie se va alimenta prin două circuite de
alimentare, astfel:
.1 printr- un circuit de alimentare de la tabloul principal de distribuţie, prin
tabloul de distribuţie de avarie (dacă există);
.2 printr-un al doilea circuit de alimentare, de la cel mai apropiat tablou de
grup care nu primeşte alimentarea de la tabloul de distribuţie de avarie.
Se admite instalarea dispozitivelor de comandă a felinarelor de navigaţie
într- un pupitru aşezat în timonerie.
Pentru navele la care sursa principală de energie este bateria de
acumulatoare şi la care tabloul principal de distribuţie este montat în timonerie,
se admite ca dispozitivele pentru comanda felinarelor de navigaţie să se monteze
direct pe tabloul principal de distribuţie.
37
Tabelul 1.6.2
38
8 Spaţii in afara bordu- În apropierea liniei de - 5
lui in zona de plutire corespunzătoare
coborirc a bărcilor şi încărcăturii maxime
plutelor de salvare
TEST DE AUTOEVALUARE
1. Metoda coeficientului de utilizare este aplicabilă pentru calculul iluminatului:
a) exterior;
b) interior;
c) cu proiectoare;
d) local.
2. Asupra lămpilor cu incandescenţă, variaţiile de tensiune au:
a) o influenţă mică;
b) nu au nici o influenţă;
c) o influenţă mare;
d) au influenţă numai dacă tensiunea scade sub 150 V.
LUCRARE DE VERIFICARE
Descrieţi aprinderea şi funcţionarea lămpilor fluorescente tubulare.
39
INSTALAŢII DE TELECOMANDĂ, PROTECŢII ŞI SEMNALIZĂRI
PENTRU MOTORUL PRINCIPAL
CUPRINS
2.1. Motor principal de propulsie ALCO
2.1.1. Instalaţia pneumatică
2.1.2. Instalaţia electrică de forţă
2.1.3. Pregătirea pentru lansare
2.1.4. Lansarea motorului principal
2.1.5. Cuplarea reductorului
2.1.6. Funcţionarea motorului
2.1.7. Oprirea motorului
2.1.8. Protecţia şi semnalizarea funcţionării motorului
2.1.9. Anularea protecţiei
2.2. Motor principal de propulsie MAN
2.2.1. Dispozitivul de comandă pneumatică
2.2.2. Instalaţia electrică de alimentare şi modulul de alarmă
2.2.3. Semnalizări MP, treapta I
2.2.4. Semnalizare şi protecţie motor principal treapta a II-a şi a III-a
2.2.4. Semnalizare şi protecţie motor principal treapta a II-a şi a III-a
2.2.5. Semnalizări reductor MP
2.2.6. Subtelegraf MP
OBIECTIVE
- de a descrie studenţilor instalaţiile componente a două dintre tipurile
de motoare de utilizate la propulsia navelor;
- de a defini rolul şi importanţa fiecărei instalaţii
- de a descrie ordinea operaţiunilor care trebuie efectuate la pregătirea
pentru lansarea, funcţionarea, cuplarea reductorului şi oprirea
motorului;
- de a explica semnificaţia şi importanţa semnalizărilor ce pot să apară,
precum şi măsurile ca re trebuie luate.
40
- oprirea motorului;
- inversarea sensului de rotaţie al arborelui portelice;
- semnalizarea depăşirii parametrilor nominali;
- protecţia motorului la apariţia unor avarii care pot pune în pericol
funcţionarea acestuia.
Diversitatea instalaţiilor de telecomandă, protecţie şi semnalizări existente este
creată de diferite firme constructoare care realizează motoare de propulsie pentru nave.
Principiile după care sunt construite şi scopul, fiind comun pentru toate
variantele. În cele ce urmează se prezintă două variante de instalaţii de telecomandă,
protecţie şi semnalizări realizate pentru motorul de propulsie de tip ALCO (licenţă
S.U.A.), 3280 CP, 1000 rot/min, cuplat cu axul portelice printr-un reductor inversor cu
raportul de transmisie i = 5 şi pentru motorul de propulsie de tip MAN (licenţă
Germană), 8440 CP, 430 rot/min, cuplat cu arborele portelice printr-un reductor
nereversibil cu raportul de transmisie i = 2.
41
presiunea aerului de comandă, la ieşire, creşte peste valoarea nominală, până la 3,4– 3,8
bar.
42
de unde se comandă, LOCAL sau DISTANŢĂ; interzicerea lansării motorului cu
reductorul cuplat.
Ordinea de închidere a contactelor microîntrerupătoarelor în funcţie de poziţiile
manetei dispozitivului PN-1 este prezentată în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1
MICROÎNTRERUPÃTOA RE
I II III IV
Poziţia manetei PN-1
Supra- Prot.
ÎNAINTE ÎNAPOI sarcină Relansare
Suprasarcină x x
Atenţie suprasarcină x
100 % x
ÎNAINTE
80 % x
. .
. .
. .
Atenţie cuplare x
Reductor necuplat
STOP x
Reductor necuplat
Atenţie cuplare x
10 % x
ÎNAPOI
. .
. .
. .
. .
100 % x
43
c) presiunea uleiului de ungere a reductorului a scăzut până la valoarea minimă
treapta a II-a (0, 5 bar).
Electrovalvula s1 – comandă circuitul de aer pentru alimentarea demarorului
pneumatic. La lansarea motorului se alimentează electrovalvula şi se deschide circuitul
de aer spre demarorul pneumatic şi aceasta execută rotirea motorului principal.
Electrovalvula s3 – în timpul funcţionării motorului, electrovalvula s3 este
alimentată şi deschide circuitul de aer de la unul din posturile de comandă la regulatorul
de turaţie. Când se comandă întreruperea alimentării electrovalvulei s3 se închide
circuitul aerului de comandă spre regulatorul de turaţie. La anularea presiunii aerului de
comandă, regulatorul de turaţie menţine turaţia motorului corespunzătoare mersului în
gol.
Întreruperea alimentării electrovalvulei s3 urmată de trecerea motorului la
turaţia de relanti se realizează în următoarele situaţii:
- manual prin aducerea manetei de comandă PN – 1 pe poziţia STOP.
- automat când apare una din situaţiile:
a) temperatura apei de răcire a motorului a ajuns la limita maximă, treapta a
II-a (810 C);
b) temperatura uleiului de ungere a motorului principal a ajuns la limita
maximă, treapta a II-a (920 C);
c) temperatura uleiului de ungere în lagărul axial al reductorului a ajuns la
limita maximă (800 C);
d) maneta de comandă (PN-1) s-a trecut pe poziţia ÎNAINTE sau ÎNAPOI
dar nu s-a confirmat cuplarea reductorului. Asemenea situaţii pot apare la trecerea
bruscă de pe poziţia STOP pe poziţia ÎNAINTE sau ÎNAPOI, precum şi la trecerea
bruscă de pe poziţiile ÎNAINTE pe poziţiile ÎNAPOI. În aceste situaţii electrovalvula s3
întrerupe transmiterea aerului de comandă până la trecerea regimului tranzitoriu dat de
timpul necesar pentru umplerea cilindrilor de forţă, care execută cuplarea reductorului.
Electrovalvulele s4, s5 – prin intermediul lor se realizează o uşoară accelerare a
motorului în momentul cuplării reductorului. În funcţionare normală, electrovalvula s4
deschide circuitul care permite trecerea aerului de comandă de la electrovalvula s3 iar
electrovalvula s5 închide circuitul. Aerul de comandă are circuitul deschis spre
regulatorul de turaţie.
Când se comandă ÎNAINTE sau ÎNAPOI pe poziţia manetei ―ATENŢIE
CUPLARE‖ se alimentează electrovalvulele s4, s5. Electrovalvula s4 blochează
circuitul aerului de comandă şi deschide o nouă cale care permite trecerea aerului de la
electrovalvula s5.
Electrovalvula s5 permite trecerea aerului pe un alt circuit. Reductorul de presiune
montat pe acest circuit asigură o presiune de cca. 0,6 bar. sub acţiunea căreia motorul este
accelerat uşor, peste turaţia de mers în gol. Acest lucru este necesar pe durata cuplării
reductorului pentru a prelua sarcina.
După confirmarea cuplării reductorului se întrerupe alimentarea
electrovalvulelor s4, s5 şi se revine la situaţia normală. Motorul urmăreşte comenzile de
accelerare sau decelerare date din postul de comandă.
Electrovalvulele 30, 31 – pentru comanda sertarului distribuitor în vederea
cuplării reductorului pentru mersul ÎNAINTE sau ÎNAPOI, după cum este alimentată
44
electrovalvula 30 sau 31. Stabilirea electrovalvulei care este alimentată se face prin
deplasarea corespunzătoare a manetei PN-1 din postul de comandă.
45
La transferul comenzii, de exemplu de la postul local la distanţă, se pune
comutatorul b5 din timonerie pe poziţia DISTANŢĂ (D) şi ca urmare perechile de
relee: 2d1, 2d5 şi 2d2, 2d6 nu mai sunt în concordanţă fiind alimentate rele ele 2d1,
2d6. În această situaţie intră în funcţiune alarma sonoră care semnalizează această
situaţie în cele două puncte de comandă. Alarma sonoră încetează atunci când şi la
postul local de comandă se comută comutatorul b5 pe poziţia DISTANŢĂ.
Prin închiderea întrerupătorului b0 se aplică tensiunea de alimentare pentru
schema electrică de telecomandă. În prima fază, la aplicarea tensiunii este alimentat
releul 5d4 (schema 5) care în schema 2 din figura 2.2, închide contactul 5d4 (2-4) şi
deschide contactul 5d4 (3-5).
Pornirea instalaţiei pentru pregătirea lansării se execută prin apăsarea pe butonul
b3. Este alimentat releul 2d7 care prin închiderea contactului 2d7 (9-11) şi prin contactul
închis 5d4 (2-4) realizează circuitul de automenţinere a alimentării releului 2d7, după
încetarea apăsării pe butonul b3. Se închide contactul 2d7 (6-7) şi este alimentat releul
2d8a care la rândul său închide contactul 2d8a (6-7) prin care este alimentat releul 2d8.
46
47
48
49
50
51
52
53
54
Fig. 2.2.- Instalaţia telecomandă, protecţie şi semnalizări M.P.
8) SEMNALIZARE LA PANOUL LOCAL M.P.
55
2.1.4. Lansarea motorului principal
56
Cuplarea reductorului, de exemplu pentru mersul ÎNAINTE, se face prin
împingerea manetei dispozitivului de comandă PN-1 pe poziţia ATENŢIE CUPLARE.
Corespunzător acestei poziţii, conform tabelului 2.1., se închide contactul
microîntrerupătorului I şi se stabileşte circuitul de alimentare pentru releul 3d2 care
execută:
- închide contactul 3d2 (2-4) şi prin contactele închise 5d4 (7-9), 3d6 (1-4),
5d1 (1-3) se stabileşte circuitul de alimentare al electrovalvulei 30. Electrovalvula 30
permite trecerea uleiului spre cilindrul de forţă care urmează să execute cuplarea
reductorului pentru mers ÎNAINTE.
- închide contactul 3d2 (10-12) (schema 5) şi pe durata cuplării reductorului
sunt alimentate electrovalvulele s4, s5. Prin circuitul creat de electrovalvulele s4, s5
trece aer spre regulatorul de turaţie la presiunea de cca. 0,6 bar. ceea ce permite o uşoară
accelerare a motorului pe durata cuplării, necesară pentru preluarea sarcinii.
- închide contactul 3d2 (6-8) care pregăteşte circuitul de acţionare la
terminarea cuplării.
După efectuarea cuplării sertarul distribuitor se blochează la limita extremă şi
închide contactul microîntrerupătorului ÎNAINTE. Este alimentat releul 3d6 care
realizează:
- deschide contactul 3d6 (1-4) şi întrerupe alimentarea electrovalvulei 30.
Sertarul rămâne blocat în poziţia extremă şi presiunea în cilindrul de forţă se menţine
constantă.
- închide contactul 3d6 (6-7) şi alimentează releul 3d7.
Releul 3d7, cu temporizare cca. 15 secunde, deschide contactul 3d7 (1-4) şi
întrerupe alimentarea releului 3d6.
Realizarea presiunii normale de cuplare a reductorului pentru mers ÎNAINTE
este sesizată de traductorul de presiune care închide contactul din circuitul releului 3d4.
Este alimentat releul 3d4 şi prin acţionarea contactelor sale execută:
- deschide contactul 3d4 (3-5) din circuitul releului de pornire 3d1 interzicând
o nouă comandă de pornire atâta timp cât reductorul este cuplat;
- deschide contactul 3d4 (7-9) (schema 5) şi se întrerupe alimentarea
electrovalvulelor s4, s5. Se închide circuitul de aer realizat pe durata cuplării şi se reface
circuitul PN-1-s3-s4 – regulator de turaţie. În continuare aerul de comandă pentru
modificarea turaţiei va fi dat de deplasarea manetei dispozitivului de comandă PN-1;
- se închide contactul 3d4 (2-4) (schema 6) prin care se alimentează lampa de
semnalizare 6h5 din timonerie, REDUCTOR CUPLAT ÎNAINTE.
De asemenea, după cuplarea reductorului se închide contactul b6 (schema 4)
stabilind circuitul de alimentare al releului 4d12 care execută:
- deschide contactul 4d12 (1-4) din circuitul releului 3d1, interzicând o nouă
pornire cu reductorul cuplat.
- deschide contactul 4d12 (11-8) (schema 6) şi în timonerie se stinge lampa
de semnalizare 6h9, COMANDA POSIBILÃ.
- închide contactul 4d12 (7-6) (schema 8) şi la postul local se aprinde lampa
8h1, REDUCTOR CUPLAT.
57
2.1.6. Funcţionarea motorului
58
- ulei lagăr axial.
b) valorile presiunilor pentru:
- ulei ungere motor principal;
- ulei comandă reductor;
- ulei ungere reductor.
Instalaţia electrică a traductoarelor şi releelor care acţionează pentru controlul
acestor parametrii este prezentată în schema 4.
În funcţie de gradul avariei, protecţia şi semnalizarea funcţionează în trei trepte.
Treapta I. Semnalizare.
Treapta a II-a funcţionează la apariţia unor defecţiuni sau mai multor defecţiuni
din cele menţionate mai jos:
59
a) temperatura apei de răcire a motorului principal a crescut până la valoarea
maximă, treapta a II-a. Traductorul de temperatură deschide contactul şi întrerupe
alimentarea releului 4d4.
b) temperatura uleiului de ungere a lagărului axial a ajuns la valoarea maximă
admisă. Traductorul de temperatură întrerupe alimentarea releului 4d10.
c) temperatura uleiului de ungere a MP a ajuns la valoarea maximă, treapta a
II-a. Traductorul de temperatură întrerupe alimentarea releului 4d6.
Prin întreruperea alimentării unuia sau mai multe din releele 4d4, 4d6, 4d10 se
execută:
deschiderea contactelor acestor relee din circuitul releului 5d1 şi
întreruperea alimentării acestui releu. Ca rezultat se deschide contactul 5d1 (9-11) şi se
întrerupe alimentarea electrovalvulei s3. Electrovalvula închide circuitul aerului de
comandă spre regulatorul de turaţie şi la presiunea zero a aerului de comandă turaţia
motorului se reduce până la valoarea de relanti.
se deschid contactele acestor relee din circuitele controlate de alarma
sonoră (schema 9) şi alarma sonoră intră în funcţiune.
la postul local de comandă se aprind lămpile de semnalizare 8h3 ―Tmax
apă MP tr.II‖ şi 8h5 ―Tmax ulei MP tr.II‖.
la postul de comandă de la distanţă se aprind lămpile de semnalizare 6h2
―Avarie MP‖ şi 6h4 ―Avarie reductor‖.
60
la punctul de comandă de la distanţă se aprind lămpile 6h2‖Avarie MP‖ şi
6h4‖Avarie reductor‖
funcţionează alarma sonoră la toate posturile de comandă.
După înlăturarea cauzelor, pentru o nouă pornire se efectuează toate manevrele
prezentate pentru pornirea normală a motorului.
În afara semnalizărilor pentru situaţii de avarie, schema mai conţine semnalizări
care în funcţionarea normală a motorului indică anumite stări, cum sunt:
a) semnalizarea cuplării reductorului
– la mersul ÎNAINTE după terminarea cuplări reductorului se alimentează
releul 3d4 şi prin închiderea contactului 3d4 (2-4) se aprinde lampa de semnalizare
6h5‖Reductor cuplat înainte‖.
– la mersul ÎNAPOI după terminarea cuplării reductorului se alimentează
releul 3d5 şi prin închiderea contactului 3d5 (2-4) se aprinde lampa de semnalizare
6h6‖Reductor cuplat înapoi‖.
– la mersul ÎNAINTE sau ÎNAPOI după terminarea cuplării se închide
contactul b6, este alimentat releul 4d12 şi prin închiderea contactului 4d12 (6-7) se
aprinde lampa 8h1‖Reductor cuplat‖.
b) semnalizarea locului de unde se comandă.
Atunci când poziţiile comutatoarelor b5 coincid la postul local şi la distanţă sunt
alimentate releele 2d1 şi 2d5 când se execută comanda din postul local sau releele 2d2 şi
2d6 dacă comanda se execută de la distanţă. Semnalizarea locului din care se efectuează
comanda se face:
la postul local prin aprinderea lămpilor de semnalizare 8h10 LOCAL sau
8h9 DISTANŢĂ.
la postul de comandă de la distanţă prin aprinderea lămpilor de semnalizare
6h7 LOCAL sau 6h8 DISTANŢĂ.
la PSCM prin aprinderea lămpilor de semnalizare 7h1 LOCAL sau 7h2
DISTANŢĂ.
61
d) blocare alarme false.
La întreruperea voită a motorului, prin apăsarea pe butonul b2, scăderea
presiunilor uleiului de ungere ar urma să pună în funcţiune schema de protecţie şi
semnalizare. Pentru blocarea alarmei false acţionează, aşa cum s-a prezentat la
subcapitolul 2.1.7., releul 5d6 şi prin contactele sale se întrerupe semnalizarea.
62
5. Subtelegraf motor principal - 4 planşe.
Pentru fiecare schemă electrică aparţinând unui domeniu s-a început
numerotarea coloanelor de la zero iar aparatele electrice (relee, traductoare, siguranţe,
întrerupătoare) sunt notate cu numărul coloanei pe care se află.
Atunci când contactele unui releu dintr-o schemă sunt folosite în altă schemă,
s-au adaptat notaţii corespunzătoare pentru identificare. De exemplu, pentru releul do din
schema 2 care are un contact normal deschis în schema 1, notaţiile sunt:
– în schema 2 contactul normal deschis al releului do este notat 1.44
precizându-se că se află în schema 1 pe coloana 44.
– în schema 1 contactul este notat cu 2 do şi se înţelege că acest contact
aparţine releului do din schema 2.
63
ÎNAINTE. Pentru inversarea sensului de rotaţie a arborelui portelice, antrenat de motor
prin intermediul reductorului nereversibil, se aduce maneta de comandă în poziţia A-
STOP şi motorul se opreşte. Deplasarea manetei de comandă din A în H fixează
lansarea motorului pentru mersul ÎNAPOI şi în continuare se parcurg aceleaşi etape ca
în cazul prezentat pentru mersul înainte. În poziţia K se obţine turaţia maximă la mersul
ÎNAPOI.
În figura 2.4 se prezinta dagrama de functiuni pentru ventilul L125 manevrat prin
deplasarea manetei dispozitivului de comandă.
64
Staţiile de măsurarea a temperaturii, detectoarele de ceaţă şi iluminatul panoului
frontal al tabloului T.S.A.M. se alimentează la 220 V pe circuite protejate cu siguranţe.
Circuitele de semnalizare şi protecţie sunt alimentate cu 24 V curent continuu
obţinut de la redresorul format din transformatorul trifazat şi puntea redresoare.
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
Prezenţa tensiunii de 24 V c.c. este sesizată de releul d15 care prin închiderea
contactului d15(1-3) stabileşte alimentarea contactorului C16. Se închid contactele C16
(R-A), C16 (T-C) şi se stabileşte alimentarea circuitelor de protecţie şi semnalizări de la
redresor. Se deschid contactele C16 (3-5), C16 (7-9) prin care se întrerupe alimentarea
contactorului C2 şi a releului d19.
În cazul în care se întrerupe alimentarea de la redresor, se întrerupe alimentarea
contactorului C16 şi automat sunt conectate circuitele de alimentare a contactorului C2
de la bateria de automatizări şi a releului d19 de la tabloul de încărcat acumulatori T.I.A.
Prin contactele C2 (R-A), C2 (T-C) circuitele importante pentru semnalizări şi protecţie
treapta a II-a şi a III-a sunt alimentate de la bateria de acumulatori iar modulul de alarmă
este alimentat de la tabloul de încărcat acumulatori prin închiderea contactelor d19 (2-4),
d19 (14-16).
Schema electrică de semnalizare a prezenţei tensiunii de alimentare şi modulul de
alarmă este prezentată în schema 1, planşa 2/2.
Releul d44 controlează prezenţa tensiunii de la sursa de alimentare prin
închiderea contactelor d18 (1-3), d20 (1-3), precum şi a tensiunii de alimentare care se
aplică circuitelor de semnalizare şi protecţie, prin închiderea contactelor: 2do (1-3) -
semnalizare treapta I, 3do (1-3) - semnalizare treapta a II-a şi a III-a, 4do (1-3) -
semnalizare reductor, 5do (1-3) - alimentare subtelegraf MP.
În situaţia normală, când toate circuitele sunt alimentate, contactele din circuitul
releului d44 sunt închise şi se realizează alimentarea releului.
Releul d45 controlează alimentarea circuitelor de protecţie pentru comanda
ventilelor STOP motor principal şi comanda electromagnetului de reducere a turaţiei.
Prezenţa tensiunii de alimentare este sesizată de releele d41, d44 (schema3) care închid
contactele 3d41 (1-3) din circuitul releului d45. Stabilind alimentarea acestuia.
Situaţia fiecărui circuit este controlată de câte două relee şi o lampă de
semnalizare, astfel: alimentare 24Vc.c. de la redresor, d15 (C16), d51 şi lampa h53;
alimentarea circuitelor de protecţie motor Bb, d45, d46 şi lampa h54; alimentare module
de semnalizare d44, d52 şi lampa h56.
La funcţionarea normală sunt alimentate releele d15, d44 şi d45, contactele
comutatoare de acestor relee din circuitele lămpilor de semnalizare sunt în poziţia 6-7 şi
lămpile sunt stinse. De asemenea sunt închise contactele d45 (1-3), C16 (2-4), d44 (1-3)
şi releul d60 este alimentat întrucât, aşa cum se va prezenta ulterior, şi celelalte contacte
din circuitul releului d60 sunt închise.
Releul d60 deschide contactul d60 (1-4) din circuitul releului d64 şi întrerupe
funcţionarea acestuia. Releul d64 este un releu de pâlpâire realizat cu un releu obişnuit
şi o schemă cu tranzistori astfel încât la alimentarea acestuia contactele lui se închid şi
se deschid cu intermitenţă obţinându-se întreruperi periodice de scurtă durată ale
semnalului luminos sau acustic produs de surse alimentate prin contactele acestui releu.
Contactele releului d64 sunt multiplicate de releul d66.
Întrucât semnalizarea avariei este asemănătoare pe toate circuitele controlate, se
prezintă, pentru exemplificare, circuitul care controlează alimentarea pentru modulele de
semnalizare.
La dispariţia uneia sau mai multe din tensiunile controlate, se deschide unul sau mai
multe contacte din circuitul releului d44. Prin întreruperea alimentării releului d44 se
realizează: se deschide contactul d44 (1-3) şi se întrerupe alimentarea releului d60, se
închide d60 (1-4) şi este pus în funcţiune releul de pâlpâire d64, în circuitul lămpi de
79
semnalizare h56‖Alimentare module de semnalizare‖ se comută contactul d44 în poziţia 6-5
şi prin contactul închis d52 (5-6) lampa de semnalizare este conectată la bara alimentată de
contactul releului d64. Lampa funcţionează cu pâlpâire indicând întreruperea alimentării
modulelor de semnalizare. De asemenea prin întreruperea releului d60 se închide contactul
d60 (11-8), intră în funcţiune alarma sonoră locală h72 iar prin contactele releului d66
funcţionează cu intermitenţă semnalizarea sonoră în compartimentul maşini, h73.
După constatarea avariei se apasă pe butonul b70 de anulare a alarmei acustice.
Prin apăsarea pe acest buton este alimentat releul d70, se închide contactul d70 (1-3) şi
prin contactul închis d44 (11-8) este alimentat releul d52 care realizează: închide
contactul d52 (11-9) de automenţinere după încetarea apăsării pe butonul b70, închide
contactul d52 (1-3) şi restabileşte circuitul de alimentare al releului d60, comută
contactul din circuitul lămpi de semnalizare în poziţia d52 (6-7). Ca rezultat încetează
funcţionarea semnalului acustic iar lampa de semnalizare h56 funcţionează cu lumină
continuă. Această situaţie se menţine atât timp cât durează avaria. La înlăturarea avariei
este din nou alimentat releul d44, care prin acţionarea contactelor sale întrerupe
alimentarea releului d52, întrerupe funcţionarea lămpii de semnalizare iar alimentarea
releului d60 se menţine prin contactul d44 (1-3).
Pentru verificarea lămpilor de semnalizare se apasă pe butonul b68, este
alimentat releul d68 şi prin închiderea contactului d68 (2-4) se aplică tensiunea la bara la
care, în situaţia normală, prin comutarea contactului d44 în poziţia 6-7, este conectată
lampa de semnalizare. Situaţia fiind normală pe toate circuitele controlate, lămpile de
semnalizare sunt conectate la o bară comună prin contactele 6-7 şi se aprind la apăsarea
pe butonul b68. La încetarea apăsării pe acest buton se sting şi lămpile de semnalizare.
Întrucât în schemele de semnalizări sunt necesare mai multe contacte,
multiplicarea acestora se realizează punându-se în paralel mai multe relee: d66-d67
contactele releului de pâlpâire, d68-d69 contactele releului de verificare lămpi, d70-d71
contactele releului de anulare a semnalului acustic.
80
semnalizare optică cu pâlpâire individuală pentru fiecare din circuitele controlate
(lămpile de semnalizare h52÷h71).
Funcţionarea circuitelor de semnalizare pentru parametrii controlaţi de schema
de protecţie şi semnalizare treapta I este aceeaşi. Pentru exemplificare se prezintă primul
circuit care controlează‖presiunea diferenţială maximă filtru automat ulei de ungere‖.
Pentru valoarea normală a presiunii diferenţiale contactul traductorului f.01 este închis şi
este alimentat releul do1. Se închide contactul do1 (1-3) din circuitul releului d48 şi
pentru că situaţia este normală pe toate circuitele de semnalizare controlate de releul d48
sunt închise toate contactele înseriate cu do1 (1-3) având ca urmare alimentarea releului
d48. Releul d48 alimentat în situaţia normală închide contactul său 1d48 (1-3) aflat în
schema 1 pe coloana 60 şi menţine alimentarea releului de alarmă d60. De asemenea se
deschide contactul do1 (11-8) din circuitul releului do2 şi se comută contactul do1 din
circuitul lămpii de semnalizare h52‖Presiune diferenţială maximă filtru ulei de ungere‖
pe poziţia 6-7. Lampa de semnalizare nu funcţionează. Situaţia fiind normală pe toate
circuitele, contactele traductoarele sunt închise, releele corespunzătoare fiecărui circuit
sunt alimentate şi contactele acestora din circuitele lămpilor de semnalizare sunt
comutate în poziţia 6-7 în care lămpile de semnalizare h52÷h71 sunt stinse. Pentru
verificarea lămpilor de semnalizare se apasă pe butonul 1.b68 (cifra 1 scrisă înaintea
simbolului indică faptul că acest buton se află în schema 1). Prin apăsarea pe acest buton
este alimentat d68 (schema1) şi se închide contactul 1d68. prin care se pune sub
tensiune linia comună la care, prin contactele 6-7, sunt conectate toate lămpile de
semnalizare. Aprinderea lămpilor de semnalizare indică starea normală de funcţionare a
acestora.
Urmărind în continuare circuitul ales pentru exemplificare, atunci când
presiunea diferenţială de ulei depăşeşte limitele normale, se deschide contactul
traductorului f01 şi se întrerupe alimentarea releului do1 care realizează: deschide
contactul do1 (1-3) prin care întrerupe alimentarea releului d48., închide contactul do1
(8-11) din circuitul releului do2, comută contactul do1 din circuitul lămpii de
semnalizare h52 în poziţia 6-5. Prin întreruperea alimentării releului d48 se pune în
funcţiune modulul se alarmă prezentat în schema 1., astfel: se întrerupe alimentarea
releului d60 prin deschiderea contactului 1d48 (1-3) se închid contactele d60 (1-4), care
pune în funcţiune releul de pâlpâire d64, şi d60 (11-8) care pune în funcţiune alarma
sonoră locală. De asemenea prin contactul releului d64 (6-7) sunt alimentate releele
d66-67 de multiplicare a contactelor. Funcţionează cu intermitentă alarma sonoră în
compartimentul maşini iar prin contactul 1d66 se aplică semnal de tensiune intermitent
liniei la care este conectată lampa h52 prin contactele închise do1 (5-6), do2 (5-6).
Semnalizarea sonoră indică starea de avarie iar aprinderea cu pâlpâire a lămpii
h52 arată parametrul care a depăşit limitele normale.
După identificarea circuitului de semnalizare a avariei, operatorul comandă
anularea semnalului acustic prin apăsarea butonului b70 din schema 1 (modulul de
alarmă). Este alimentat releul d70-71 de anulare a semnalului acustic, se închide
contactul 1d70 (6-8) şi este alimentat releul do2 care realizează: închide contactul do2
(9-11) de automenţinere a alimentării după încetarea apăsării pe butonul b70, închide
contactul do2 (1-3) şi restabileşte circuitul de alimentare al releului d48, comută
contactul do2 din circuitul lămpii de semnalizare h52 în poziţia 6-7. Prin alimentarea
releului d48. şi închiderea contactului 1d48 (1-3) se restabileşte alimentarea releului d60
şi încetează funcţionarea alarmei sonore precum şi a releului de pâlpâire. Lampa de
81
semnalizare h52 funcţionează cu lumină continuă, fiind conectată prin contactele do1
(5-6) şi do2 (6-7) la tensiunea de alimentare. Funcţionarea lămpii se menţine pe toată
durata în care presiunea diferenţială de ulei este în afara limitelor normale. După
revenirea parametrului controlat în limitele normale, se închide contactul traductorului
fo1, este alimentat releul do1 şi schema revine la situaţia iniţială. Se deschide contactul
do1 (11-8) şi se întrerupe alimentarea releului do2, se comută contactul do1 din circuitul
lămpii de semnalizare h52 în poziţia 6-7 şi lampa se stinge, se închide contactul do1
(1-3) din circuitul releului de alarmă d48.
Întrucât sunt multe circuite de semnalizare, în schemă s-au folosit două relee de
alarmă, d48, d51 a căror funcţionare este identică şi care acţionează prin intermediul
modului de alarmă prezentat în schema 1. Contactele acestor relee 1d48 (1-3), 1d51
(1-3) sunt înseriate în circuitul de alimentare al releului d60 prin intermediul căruia se
pune în funcţiune alarma sonoră şi releul de pâlpâire d 64.
82
releului d60 este pusă în funcţiune alarma sonoră şi este alimentat releul de pâlpâire.
Prin contactele de multiplicare ale releului d66 funcţionează cu intermitenţă alarma
sonoră în compartimentul maşini şi în schema 4 (semnalizări reductor) se aprinde cu
pâlpâire lampa de semnalizare h31 ―Reducere sarcină MP‖.
Ca şi în cazul schemei de semnalizare treapta I-a, întreruperea semnalului
acustic se face prin apăsarea pe butonul b70 din schema 1 (modulul de alarmă).
După reducerea automată a sarcinii ca urmare a acţiunii protecţiei, schema
rămâne blocată pe această poziţie atât timp cât electrovalula s46 este alimentată.
Pentru deblocare şi repunerea motorului în funcţionare normală, se apasă pe
butonul b36 (schema 3 din fig.2.5). Prin apăsarea pe acest buton se întrerupe alimentarea
releului d34 care la rândul său întrerupe alimentarea releului d40. Se întrerupe
alimentarea electrovalvulei s46 şi încetează funcţionarea semnalizării optice a avariei
prin închiderea contactului 3d40 (11-8) şi restabilirea alimentării releului d13 din
schema 4 (semnalizări reductor MP).
În mod asemănător funcţionează şi celelalte circuite pentru parametrii controlaţi
pe treapta a II-a de semnalizare şi reducere automată a turaţiei.
Treapta a III-a semnalizare şi oprirea motorului acţionează la depăşirea
limitelor normale pentru următorii parametrii:
- supraturaţiei MP (releul d01 şi lampa de semnalizare h02);
- presiune minimă ulei ungere MP (releul d07 şi lampa de semnalizare h08);
- presiune minimă ulei ungere T.S. (releul do9 şi lampa de semnalizare h10);
- ceaţă ulei carter MP (releul d11 şi lampa de semnalizare h12);
- presiune minimă apă răcire intrare cilindrii MP (releul d13 şi lampa de
semnalizare h14);
- presiune minimă apă răcire intrare injectoare MP (releul d15 şi lampa de
semnalizare h16);
- temperatură maximă aer supraalimentare MP (releul d2 şi lampa de
semnalizare h18);
- presiune minimă ulei ungere reductor MP (releul d19 şi lampa de semnalizare
h20);
- presiune minimă ulei ungere MP (releul d21 şi lampa de semnalizare h22).
În condiţii normale contactele traductoarelor sunt normal deschise, releele şi
lămpile de semnalizare corespunzătoare nu sunt alimentate.
La depăşirea limitelor normale, de exemplu la scăderea presiunii uleiului de
ungere MP sub valoarea minimă, se închide contactul traductorului f.07 şi sunt
alimentate releul d07 şi lampa de semnalizare h08 ―Presiune minimă ulei ungere MP‖.
Releul d07 închide contactele do7 (1-3), prin care este alimentat releul cu temporizare
d33 şi contactul d07 (6-7) prin care pune în funcţiune semnalizarea de alarmă în
timonerie. La rândul său, releul d33, după un timp stabilit de temporizarea acestuia,
închide contactul d33 (6-7) de automenţinere a alimentării şi contactul d33 (11-9) prin
care alimentează releul d38. Prin alimentarea releului d38 se realizează:
- alimentarea ventilelor STOP - MP prin închiderea contactelor d38 (2-4),
d38 (6-8), d38 (10-12), d38 (14-16). Prin acţiunea ventilelor se întrerupe alimentarea cu
combustibil şi motorul se opreşte.
- pe panoul motorului (schema 5 - subtelegraf MP) se aprinde lampa de
semnalizare h29 ―STOP avarie MP - Bb‖ conectată prin închiderea contactului 3d38
(26-28).
83
- în schema 4 (semnalizări reductor), prin deschiderea contactului 3d38 (1-3),
este pus în funcţiune circuitul de semnalizare format din releele d11 şi d12 a cărui
funcţionare este identică cu cazul prezentat anterior pentru treapta a II-a de protecţie.
Prin intermediul modului de alarmă este pusă în funcţiune alarma sonoră şi se aprinde cu
pâlpâire lampa h30 ―STOP automat MP‖
În mod asemănător funcţionează şi celelalte circuite pentru parametrii controlaţi
pe treapta a III-a de semnalizare şi oprire automată a motorului.
Oprirea motorului, în condiţii normale, se realizează prin aducerea manetei
dispozitivului de comandă pe poziţia STOP. În caz de urgenţă se poate comanda oprirea
manual folosind elementele cu care acţionează schema de protecţie treapta a III-a.
Comanda STOP manual de urgenţă se poate da din P.C.C. prin apăsarea butonului b03,
din timonerie prin apãsarea butonului b04 (schema 3 din fig. 1.5) sau de la panoul local
al motorului prin apăsarea butonului b05. În toate cazurile, prin apăsarea unuia din
butoane, este alimentat releul do3 şi lampa de semnalizare h05 ―STOP manual de
urgenţă‖. Releul do3 prin închiderea contactului do3 (1-3) alimentează releul fără
temporizare d32 şi prin închiderea contactului do3 (6-7) pune în funcţiune semnalizarea
de alarmă. La rândul său releul d32 acţionează ca şi releul d33 realizând alimentarea
releului d38 şi prin deschiderea contactului 3d32 (8-11) din schema 4 (semnalizări
reductor) pune în funcţiune circuitul de semnalizare format din releele d11, d12. Prin
contactele releului d38 sunt alimentate ventilele STOP-MP, iar circuitul de semnalizare
prin intermediul modulului de alarmă pune în funcţiune semnalizarea acustică şi se
aprinde cu pâlpâire lampa de semnalizare h 30 ―STOP automat MP‖. Spre deosebire de
releul d 33, releul d 32 nu are termorizare şi acţiunea sa este imediată în cazul primirii
comenzii de stop manual, precum şi în cazul producerii ceţii de ulei în carterul MP.
După oprirea motorului, ca urmare a acţiunii protecţiei sau la darea comenzii
manuale STOP de urgenţă, schema rămâne blocată în această poziţie, ventilele întrerup
alimentarea cu combustibil a motorului.
Pentru deblocare, în vederea repunerii în funcţiune a motorului, se apasă pe
butonul b35 de anulare a acţiunii protecţiei. La apăsarea pe acest buton se întrerupe
alimentarea releelor d32, d33, se deschid contactele lor din circuitul releului d38 şi se
întrerupe alimentarea acestuia. Deschiderea contactelor releului d38 întrerupe
alimentarea ventilelor STOP-MP şi se reface circuitul de alimentare cu combustibil. De
asemenea încetează semnalizarea acustică şi optică.
Anularea protecţiei treapta II-a şi a III-a este necesară uneori în situaţii limită
care necesită menţinerea în funcţiune a motorului principal. Anularea protecţiilor se face
pe durata apăsării pe butonul b39 (schema 3 din.1.5). Prin apăsarea pe acest buton se
întrerupe alimentarea releelor d38, d40 şi se anulează toate protecţiile cu excepţia
protecţiei la supraturaţiei care se menţine întrucât prin contactul releului do1 este
alimentat direct releul d38.
Anularea protecţiei este semnalizată acustic şi optic. La apăsarea pe butonul b39
de anulare a protecţiei, în schema 4 (semnalizări reductor MP) se închide contactul 3b39
şi este pus în funcţiune circuitul de semnalizare format din releele d15 şi d16. Ca şi în
cazurile prezentate pentru semnalizări treapta a II-a şi semnalizări treapta a III-a,
circuitul de semnalizare prin intermediul modulului de alarmă pune în funcţiune alarma
sonoră şi se aprinde cu pâlpâire lampa de semnalizare h32 ―Anulare protecţie MP‖.
Anularea semnalizării sonore se obţine prin apăsarea pe butonul b70 din schema
modului de alarmă.
84
Pe fiecare circuit de semnalizare şi protecţie treapta a II-a şi a III-a este montat
un buton cu reţinere sau întrerupător basculant având contactul normal închis. La
deschiderea acestui contact este anulat circuitul respectiv de protecţie. De exemplu, prin
deschiderea întrerupătorului bo7 se scoate din funcţiune circuitul de semnalizare şi
protecţie care controlează presiune minimă a uleiului de ungere MP Anularea protecţiei
pentru un parametru este necesară în anumite situaţii limită sau dacă traductorul este
defect. Pentru ca aceste întreruperi să nu fie accidentale, maneta acestor întrerupătoare
este blocată cu un capac de protecţie fixat pe panoul tabloului T.S.A.M.
Verificarea lămpilor de semnalizare se face prin apăsarea butonului b70 din
schema 1. Este alimentat releul d68 şi se închide contactul 1d68 (22-24) prin care sunt
alimentate toate lămpile de semnalizare.
85
În cazul în care a acţionat una din protecţiile controlate, circuitul de semnalizare
care-i aparţine, prin intermediul releului d21, pune în funcţiune modulul de alarmă
(schema1). Funcţionează alarma sonoră şi optică cu pâlpâire.
În subcapitolul 2.2.4. la prezentarea semnalizării şi protecţiei au fost incluse şi
circuitele de semnalizare din schema 4 (semnalizări reductor MP). Circuitul de
semnalizare reversare greşită este pus în funcţiune prin deschiderea contactului 5d47
(6-5). Releul 5d47 care acţionează acest contact aparţine schemei 5 (subtelegraf MP)
care se va prezenta în continuare.
86
semnalizare reversare greşită este pus în funcţiune prin deschiderea contactului 5d47
(6-5). Releul 5d47 care acţionează acest contact aparţine schemei 5 (subtelegraf MP)
care se va prezenta în continuare.
2.2.6. Subtelegraf MP
87
contactul do3 (3-5), se întrerupe alimentarea releului do1 şi se stinge lampa de
semnalizare h21 ―Pregătire MP‖ de la comandă, se închide contactul do3 (6-8) şi este
alimentat releul de semnalizare d18 care prin modul de alarmă pune în funcţiune alarma
sonoră şi releul cu pâlpâire, se închide contactul do3 (10-12) şi se deschide contactul do3
(15-2), se stinge lampa h26 ―Pregătire MP‖ de pe panoul MP - Bb şi se aprind cu pâlpâire
lămpile h22 ―MP -Bb pregătit‖ la punctul de comandă şi h27 ―Pregătit‖ de pe panoul MP -
Bb.
În cazul în care şi motorul MP - Tb a fost pregătit, se apasă şi pe butonul bo5,
funcţionarea este identică cu cea prezentată anterior şi ca urmare se aprind cu pâlpâire şi
lămpile h23 ―MP -Tb pregătit‖, h34 ―Pregătit‖.
Semnalizarea acustică şi funcţionarea cu pâlpâire a lămpilor se menţine până
când de la punctul de comandă se transmite recepţionarea mesajului transmis.
Confirmarea comunicării “MP - Pregătite” din timonerie se face prin
apăsarea pe unul din butoanele b11 sau b12 în situaţia în care s-a transmis pregătirea
numai a unui singur motor, MP - Bb sau MP - Tb, sau prin apăsarea pe ambele butoane
în situaţia în care ambele motoare sunt pregătite pentru lansare. La apăsarea pe
butoanele b11 şi b12 sunt alimentate releele d12 şi d14 care prin deschiderea contactelor
d12 (15-2), d14 (15-2) întrerup alimentarea releului de semnalizare d18. Se întrerupe
avertizarea sonoră iar lămpile de semnalizare h22, h23, h27, h34 trec în regim de
funcţionare cu iluminare constantă.
Din acest moment comanda de lansare şi regimul de turaţie al motoarelor
principale se execută de la distanţă prin manevra dispozitivului de comandă prezentat în
subcapitolul 2.2.1.
După executarea misiunii şi ancorarea sau acostarea navei de la punctul de
comandă se transmite punerea motoarelor în repaus.
Comanda “Maşină liberă” se dă din timonerie prin apăsarea pe butonul bo7.
La apăsarea acestui buton este alimentat releul do7 care execută: deschide contactele
normal închise din circuitele releelor do1, do3, do5 şi întrerupe funcţionarea acestora,
închide contactul do7 (2-4) prin care îşi menţine alimentarea după încetarea apăsării pe
butonul bo7, închide contactul do7 (6-8) prin care este alimentat releul de semnalizare
d18, închide contactele pentru alimentarea lămpilor de semnalizare h24, h35, h43
―Maşină liberă‖. Este pusă în funcţiune alarma sonoră iar lămpile alimentate prin
contactul releului 1d66 funcţionează cu pâlpâire.
Încetarea alarmei sonore şi pâlpâirea lămpilor de semnalizare are loc atunci când
din compartimentul maşini se confirmă înţelegerea ordinului dat .
Confirmare din CM a comenzii “Maşină liberă” se face prin apăsarea pe
unul din butoanele: b15 de pe panoul MP-Bb, b16 de pe panoul MP-Tb sau b2 din
P.C.C. Prin apăsarea pe unul din butoane este alimentat releul d15 care prin deschiderea
contactelor sale întrerupe circuitele de alimentare ale releelor d12, d14 şi releului de
semnalizare d18. Prin întreruperea alimentării releului de semnalizare încetează alarma
acustică, lămpile de semnalizare h24, h28 şi h35 ―Maşină liberă‖ trec din regim de
pâlpâire în regim constant de iluminare, iar lampa h43 care semnalizează la timonerie
―Maşină liberă‖ se stinge.
Din acest moment în compartimentul maşini se trece la executarea lucrărilor
pentru punerea motoarelor în repaus.
Acţiunea protecţiei treapta a II-a şi a III-a prezentată în subcapitolul 1.2.4., este
semnalizată în schema electrică a subtelegrafului prin aprinderea lămpilor h29 ―STOP
88
avarie MP- Bb‖, h30 ―Reducere sarcină MP- Bb‖ de pe panoul MP-Bb şi respectiv h36
―STOP avarie MP-Tb‖, h37 ―Reducere sarcină MP-Tb‖.
În cazul în care se efectuează comenzile pentru lansarea motorului într-un sens
şi se constată că motorul a pornit în sens invers, subtelegraful semnalizează ―Reversare
greşită – MP‖. Pentru MP- Bb semnalizarea reversării greşite se face de către releul d47.
La fixarea comenzii pentru mersul ÎNAINTE contactele comutatorului electric sunt în
poziţia figurată în schemă şi la lansarea corectă se închide contactul traductorului de
presiune f46 rămânând deschis circuitul releului d47. Dacă lansarea este greşită şi
motorul porneşte ―ÎNAPOI‖ se închide contactul traductorului de presiune f47 şi este
alimentat releul d47 care care deschide contactul 5d47 (5-6) din schema 4 (semnalizări
reductor) şi pune în funcţiune circuitul de semnalizare format din releele do9, d10.Intră
în funcţiune alarma sonoră şi lampa de semnalizare h29 ―Reversare greşită MP‖ din
schema 4 (semnalizare reductor) funcţionează cu pâlpâire. Tot odată se închide contactul
d47 (1-3) şi se aprinde cu pâlpâire lampa h31 ―Reversare greşită MP-Bb‖ de pe panoul
MP-Bb. Anularea semnalului acustic şi trecerea lămpilor de semnalizare din regim cu
pâlpâire în regim de iluminare constantă se face prin apăsarea butonului b70 care
aparţine modului de alarmă.
Pentru MP-Tb funcţionarea semnalizării reversării greşite este similară.
Subtelegraful permite de asemenea, semnalizarea locului de unde se comandă
motoarele principale. Dacă comutatorul montat pe instalaţia aerului de comandă al
MP-Bb este pus pe poziţia local, contactul traductorului f50 este deschis, releul d50 nu
este alimentat şi prin contactul normal închis d50 (1-4), este alimentată lampa de
semnalizare h53 ―Local‖. În situaţia în care comutatorul se pune pe poziţia distanţă, se
închide contactul traductorului f50, este alimentat releul d50 şi prin contactele sale se
stinge lampa h53 şi se aprinde lampa h52 ―Distanţă‖ care indică transferul comenzii la
postul de la distanţă (timonerie). În acelaşi mod funcţionează şi semnalizarea locului de
unde se comandă MP-Tb
Semnalizarea la subtelegraf a poziţiei virorului se realizează prin intermediul
contactelor limitatoarelor de cursă. Dacă virorul motorului MP-Bb nu este cuplat,
contactul limitatorului de cursă este deschis, releul d56 nu este alimentat şi prin
contactul său normal închis este alimentată lampa de semnalizare h59 ―Decuplat‖. La
cuplarea virorului se închide contactul limitatorului de cursă şi prin alimentarea releului
d56 se stinge lampa h59 şi se aprinde lampa h58 ―Cuplat‖. Semnalizarea poziţiei
virorului este importanţă întrucât lansarea motorului este permisă numai în situaţia în
care virorul este decuplat.
Semnalizările: postului din care se comandă, reversare greşită, poziţie viror, prin
contactele aceloraşi relee se transmit şi la pupitrul de comandă de la distanţă.
(Timonerie). La acelaşi pupitru se transmit şi semnalizările lipsă aer de lansare MP-Bb,
MP-Tb ale căror circuite de semnalizare sunt prezentate în schema 2 (semnalizări MP
treapta I).
TEST DE AUTOEVALUARE
89
b) presiunea uleiului de ungere a motorului a scăzut sub limita minimă treapta I-a
c) temperatura uleiului de ungere a lagărului axial a ajuns la valoarea maximă
d) întreruperea funcţionării exhaustorului de gaze din carterul motorului.
LUCRARE DE VERIFICARE
1:d; 2:c
90
Unitatea de învăţare nr. 3
INSTALAŢII ELECTRICE DE PROTECŢII ŞI
SEMNALIZĂRI PENTRU MOTOARE DE ANTRENARE A
GENERATOARELOR NAVALE.
CUPRINS
3.1 Instalaţia electrică de, protecţie şi semnalizări pentru motorul
ALCO, 2465CP, 1000rot/min
3.2 Instalaţia electrică de, protecţie şi semnalizări pentru motorul SKL
312 Kw, 1500 rot/min
91
Fig.3.1 S chema electrică de comandă şi protecţie la avarie
92
Fig. 3.2 S chema electrică de comandă pentru mecanismele auxiliare
93
Fig.3.3 Instalaţia electrică de forţă
94
Fig. 3.4 S chema electrică pentru releele de protecţie
95
Fig. 3.5 Schema electrică de semnalizare optică a acţiunii protecţiei
96
Fig. 3.6 Schema electrică de semnalizare optică şi acustică l a postul de supraveg here de l a
distanţă
97
Fig. 3.7 Tabl oul de comandă şi protecţie
98
d11 - releu temperatură maximă apă, treapta I;
d12 - releu temperatură maximă apă, treapta a II-a;
d13 - releu temperatură maximă ulei, treapta I;
d14 - releu temperatură maximă ulei, treapta a II-a;
d17 - releu nivel minim apă rezervor de expansiune, treapta I-a;
d3 - releu presiune minimă combustibil;
d20 - releu presiune minimă apă, treapta I;
d21 - releu presiune minimă ulei, treapta I;
d22 , d23 - relee pentru verificarea lămpilor de semnalizare;
d25 - releu debit ulei preungere;
d26 - releu temperatură preîncălzire ulei;
e1 - relee termice de protecţie pompă ulei preungere;
e2 - relee termice de protecţie pompă de combustibil;
e3 -e5 - siguranţe pompă preungere;
e6 -e8 - siguranţe pompă combustibil;
e9 -e11 - siguranţe încălzitor ulei;
e14 -e15 - siguranţe exhaustoare de gaze;
e16 -e19 - siguranţe circuite de comandă;
e20 -e21 - relee termice de protecţie exhaustoare de gaze;
f1 - traductor presiune minimă apă, treapta a II-a (0,4 daN/cm2 );
f2 - traductor presiune minimă ulei, treapta a II-a (0,85 daN/cm2 );
f3 - traductor supraturaţie motor;
f5 - traductor temperatură maximă apă, treapta I (850 C);
f6 - traductor temperatură maximă apă, treapta a II-a (890 C);
f7 - traductor temperatură maximă ulei, treapta I (890 C);
f8 - traductor temperatură maximă ulei, treapta a II-a (940 C);
f11 - traductor temperatură preîncălzitor ulei (400 C);
f12 - traductor presiune minimă combustibil (1,4daN/cm2 );
f14 - traductor presiune minimă apă, treapta I (0,56daN/cm2 );
f15 - traductor presiune minimă ulei, treapta I (1,4daN/cm2 );
f17 - traductor temperatură maximă preîncălzire ulei (950 C);
f3 - traductor presiune minimă ulei precirculaţie (0,4daN/cm2 );
h1 -h23 - lămpi de semnalizare;
m1 - motor electric pompă preungere, 3kw;
m2 - motor electric pompă combustibil, 075kw;
m3 ,m4 - motoare electric exhaustoare de gaze;
m5 - servomotor electric comandă turaţie;
m6 - tahogenerator măsură turaţie;
r100 - încălzitor ulei, 9kw;
s1 - electrovalvulă lansare motor;
s2 - electrovalvulă oprire motor.
99
ulei, pompa de combustibil şi rezistenţele de încălzire a uleiului. Elementele schemei
electrice pentru pregătirea pornirii sunt prezentate în figurile 19.1 -19.3.
Se cuplează alimentarea de la reţea 380V, 50Hz şi sunt conectate redresoarele de
24V curent continuu. Se aprinde lampa de semnalizare h1 (fig.3.1) care marchează
prezenţa tensiunii de alimentare a schemei de comandă.
Se verifică poziţia „DECUPLAT‖ a virorului. În această poziţie contactul b 2 este
închis şi permite executarea pregătirii pentru pornire.
Iniţial butonul b1 se află în poziţia „împins‖ care corespunde poziţiei „STOP DE
AVARIE‖. Contactul b1 (9-10) este deschis şi la aplicarea tensiunii de alimentare,
schema de comandă nu este conectată.
Pregătirea pentru pornire se face prin „tragerea‖ butonului b1 . În poziţia tras se
închide contactul b1 (9-10) şi se deschide contactul b1 (1-2). Schema de comandă este
alimentată şi se execută în ordine următoarele operaţiuni:
- pe liniile q (+24V) şi p (-24V) se aplică tensiunea de alimentare schemei de
comandă pentru instalaţia de forţă (fig. 19.2) şi se aprinde lampa h24 ;
- sunt alimentate bobinele contactoarelor C1 , C2 şi prin închiderea contactoarelor
acestora se pun în funcţiune: pompa de preungere ulei şi pompa de combustibil (fig.
3.3). Presiunea uleiului de ungere creşte treptat până la valoarea de 2 bari. Pentru această
valoare a presiunii se închide contactul traductorului f 3 (fig. 3.2), este alimentat releul
d25 care închide contactul d25 (2-4) (fig.19.1) din circuitul de lansare şi contactul d25 (10-
12) (fig.19.2) prin care pregăteşte circuitul de încălzire a uleiului.
Pentru temperaturi ale uleiului sub 460 C contactul traductorului f11 (fig.19.2) este
închis. Se alimentează releul d26 şi prin închiderea contactului d26 (2-4) se conectează
alimentarea contactorului C3 care cuplează alimentarea rezistenţelor de încălzire a
uleiului. Când temperatura depăşeşte 460 C traductorul f11 întrerupe alimentarea releului
d26 . Se întrerupe alimentarea rezistenţelor de încălzire a uleiului şi se închide contactul
d26 (3-5) din circuitul de lansare.
La terminarea pregătirii pentru lansare presiunea uleiului de preungere este 2 bari
(se închide contactul d25 (2-4) din circuitul de lansare), temperatura uleiului este 460 C
este de conectat releul d26 şi se închide contactul d26 (3-5), presiunea combustibilului
este 3,5 bari (este închis contactul d3 (3-5)). Toate contactele din circuitul
releului de lansare d1 sunt închise şi din acest moment se poate trece la faza următoare.
Pornirea motorului
Pornirea motorului se face prin apăsarea pe butonul b4 „START‖. Prin apăsarea pe
acest buton schema de comandă execută:
- este alimentat releul d1 , se închide contactul d1 (6-8), este alimentat electrovalvula s 1
care deschide circuitul de aer de lansare şi motorul se roteşte pentru pornire. În acelaşi timp,
prin închiderea contactului d1 (2-4) este alimentat releu de timp d2 cu întârziere la acţionare,
5 secunde şi prin contactul d1 (10-12) sunt alimentate: releul de timp d4 cu întârziere la
acţionare de 20 secunde şi releul d3 .
- se menţine apăsarea pe butonul b4 până la pornirea motorului. Dacă după 5
secunde motorul nu porneşte, acţionează releului d2 . Se deschide d2 (5-6), şi se întrerupe
circuitul releului d1 , se automenţine alimentarea releului d2 prin închiderea contactului d2
(1-2) şi prin închiderea contactului d2 (3-4) se aprinde lampa de semnalizare h21
„START RATAT‖. Pentru a aduce schema în poziţia iniţială, pregătită pentru repetarea
pornirii, se apasă pe butonul b6 „ANULARE SEMNALIZĂRI‖. Prin apăsarea pe acest
100
buton se întrerupe alimentarea releului d2 , contactele acestuia revin în poziţia iniţială şi
se poate efectua o nouă încercare de pornire a motorului.
- după 20 de secunde de la pornirea motorului acţionează releul de timp d4 . Se
închid contactele d4 (1-2) din circuitul releului d5 şi contactul d4 (3-4) din circuitul
releului d10 . Releul d10 , de terminarea pornirii, execută: deschide contactul d10 (11-13),
se întrerupe alimentarea contatoarelor C 1 , C3 şi sunt deconectate pompa de preungere şi
rezistenţele de încălzire. Se închide d10 (10-12) şi sunt alimentate contactoarele C 4 , C5
prin care se pun în funcţiune ventilatoarele exhaustoare de gaze m3 , m4 , se deschide
contactul d10 (3-5) prin care se întrerupe circuitul releului de lansare d1, închide
contactul d10 (2-4) prin care se permite funcţionarea releelor d20 şi d21 , deschide
contactul d10 (7-9) şi se stinge lampa de semnalizare h4 „PREGĂTIRE PORNIRE‖.
Prin acţiunea releului d10 se marchează încheierea fazei de pornire a motorului. La
terminarea acestei faze sunt deconectate pompa de preungere şi rezistenţele de încălzire
a uleiului şi sunt puse în funcţiune ventilatoarele exhaustoare de gaze din carterul
motorului. Funcţionarea ventilatoarelor exhaustoare de gaze este semnalizată prin
aprinderea lămpilor h22 şi h23 (fig.3.3).
Funcţionarea motorului
Motorul funcţionează cu turaţia de relanti. Pentru încărcarea în sarcină se
accelerează sau se decelerează motorul prin intermediu servomotorului m 5 (fig.3.1) care
acţionează asupra consumului de combustibil.
Oprirea motorului
Pentru oprire voită se apasă pe butonul b5 „STOP‖. Prin apăsarea pe acest buton
se întrerupe alimentarea releului d3 , se închide contactul d3 (3-5), este alimentată
electrovalvulă s2 care întrerupe alimentarea cu combustibil şi motorul se opreşte.
Prin întreruperea alimentării releului d3 se întrerupe şi alimentarea releului d4 care
la rândul său întrerupe alimentarea releului d10 . Schema revine în faza iniţială de
pregătire pentru pornire. Se pun în funcţiune pompa de preungere şi pompa de
combustibil, se întrerupe funcţionarea exhaustoarelor de gaze.
Pentru oprirea de avarie se apasă butonul b1 , „STOP DE AVARIE‖. Prin apăsare
pe acest buton se întrerupe alimentarea schemei de comandă şi este alimentată
electrovalvulă s2 care comandă oprirea motorului. în această situaţie oprirea este
generală pentru toate elementele schemei.
101
d) Nivelul apei în rezervorul de expansiune
e) Protecţia la avarierea generatorului.
Schema electrică a traductoarelor şi releelor care acţionează pentru controlul
acestor parametrii este prezentată în fig. 3.1 şi fig. 3.4. Lămpile de semnalizare optică a
avariilor sunt prezentate în fig. 3.5.
În funcţie de gradul avarii, protecţia şi semnalizarea funcţionează în trei trepte.
Treapta I. Semnalizarea de prevenire
Este destinată pentru înştiinţarea personalului despre depăşirea limitelor normale
ale parametrilor controlaţi. De regulă alarma semnalului de prevenire indică faptul că
suntem aproape de avarie. De la darea acestui semnal personalul de serviciu are timp
suficient pentru a înlătura cauza care a dus la depăşirea parametrilor controlaţi.
Se semnalizează optic şi sonor la depăşirea parametrilor nominali atunci când
apare una sau mai multe din următoarele defecţiuni posibile:
a) Temperatura apei de răcire depăşeşte valoarea maximă treapta I. Se închide
contactul traductorului f5 şi este alimentat releul d11 . Prin închiderea contactului d11 (2-4)
se aprinde lampa h10 „Temperatură maximă apă treapta I‖ şi prin deschiderea contactului
d11 (3-5) se pune în funcţiune alarma sonoră.
b) Temperatura uleiului de ungere a ajuns la valoarea maximă treapta I-a. Se
închide contactul traductorului f7 şi este alimentat releul d13 . Prin închiderea contactului
d13 (2-4) se aprinde lampa h11 „Temperatură maximă ulei, treapta I‖ şi prin deschiderea
contactului d13 (3-5) se pune în funcţiune alarma sonoră.
c) Nivelul apei în tancul de expansiune a scăzut până la valoarea minimă treapta
I-a. Se închide contactul traductorului de nivel şi este alimentat releul d17 . Se închide
contactul d17 (2-4), este alimentată lampa de semnalizare h15 „Nivel minim apă treapta I‖
şi prin deschiderea contactului d17 (3-5) se pune în funcţiune alarma sonoră.
d) Presiunii combustibilului a scăzut sub valoarea minimă. Se închide contactul
traductorului f12 şi este alimentat releul d3 . Prin închiderea contactului d3 (2-4) se
aprinde lampa h3
„Presiune minimă combustibil‖ şi prin deschiderea contactului d3 (3-5) se pune în
funcţiune alarma sonoră.
e) Presiunea apei de răcire a scăzut până la valoarea minimă treapta I-a. se închide
contactul traductorului f14 şi este alimentat releul d20 . Prin închiderea contactului d20 (2-
4) se aprinde lampa h7 „Presiune minimă apă, treapta I-a‖ şi prin deschiderea contactului
d20 (3-5) se pune în funcţiune alarma sonoră.
f) Presiunea uleiului de ungere a scăzut la valoarea minimă treapta I-a. Se închide
contactul traductorului f15 şi este alimentat releul d21 . Prin închiderea contactului d21 (2-
4) se aprinde lampa h5 „Presiune minimă ulei, treapta I‖ şi prin deschiderea contactului
d21 (3-5) se pune în funcţiune alarma sonoră.
102
Treapta a II-a de protecţie funcţionează la apariţia uneia sau mai multe din
următoarele defecţiuni posibile:
a) Temperatura apei de răcire a crescut până la valoarea maximă treapta a II-a. Se
închide contactul traductorului f6 şi este alimentat releul d12 .
b) Temperatura uleiului de ungere a ajuns la valoarea maximă treapta a II-a. Se
închide contactul traductorului f8 şi este alimentat releul d14 .
Prin acţiunea unuia sau a ambelor relee d12 , d14 se execută:
- deconectarea sarcini şi aducerea motorului la regimul de mers în gol realizată
prin contactele releelor d12 , d14 care comandă declanşarea întrerupătorului automat
urmată de deconectarea generatorului;
- semnalizarea local şi la distanţă a avariei, pe panoul local se aprinde lămpile: h10
„Temperatura maximă apa treapta a II-a‖, h12 „Temperatură maximă ulei treapta a II-a‖.
La postul central funcţionează semnalizarea optică şi acustică (fig.3.6)
Treapta a III-a. Semnalizarea de avarie şi oprirea motorului
În acest caz depăşirea parametrilor controlaţi a ajuns la un nivel de pericol şi
este necesară oprirea motorului. În această situaţie pericolul nu poate fi înlăturat prin
trecerea motorului la mersul în gol.
Semnalizarea de avarie concomitent cu darea comenzii de oprire a motorului se dă
la apariţia uneia sau mai multe din următoarele situaţii posibile:
a) Presiunea apei de răcire a scăzut până la valoarea minimă treapta a II-a. Se
închide contactul traductorului f1 şi este alimentat releul d5 .
b) Presiunea uleiului de ungere a scăzut până la valoarea minimă treapta a II-a. Se
închide contactul traductorului f2 şi este alimentat releul d6 .
c) Turaţia motorului a crescut peste limita de supraturaţie. Se închide contactul
traductorului f3 şi este alimentat releul d7 .
d) Funcţionează protecţia generatorului. Se închide contactul şi este alimentat
releul d8 .
e) Nivelul apei în tancul ale expansiune a scăzut până la valoarea minimă treapta a
II-a. Se închide contactul şi este alimentat releul d9 .
Prin alimentarea unuia sau mai multe din releele d5 , d6 , d7 , d8 , d9 se execută:
- oprirea motorului prin întreruperea alimentării releului d3 urmată de închiderea
contactului d3 (3-5) şi alimentarea electrovalvulei s 2 care comandă închiderea circuitului
de alimentare cu combustibil.
- semnalizarea avariei produsă prin aprinderea uneia sau mai multe din lămpile ale
semnalizare: h6 , h8 , h13 , h14 , h3 local şi semnalizarea optică şi acustică în postul de
supraveghere de la distanţă
- autoalimentarea releelor d5 , d6 , d8 , d9 şi menţinerea semnalizării optice după
oprirea motorului.
103
bază (frecvenţă, turaţie, temperaturi, presiuni, ş.a.) care asigură funcţionarea normală a
motoarelor primare.
Parametrii de bază sunt controlaţi cu ajutorul traductoarelor. Informaţiile despre
starea acestora se transmit la aparatele de măsură şi la instalaţiile de protecţie şi
semnalizare care asigură protecţia agregatelor în cazul regimurilor anormale de lucru.
În sistemele de comandă a turbinelor se realizează controlul permanent a
următorilor parametri:
- turaţia rotorului;
- presiunea uleiului în sistemele de ungere;
- salinitatea apei;
- presiunea în condensator.
În sistemele de comandă a motoarelor diesel se controlează următorii parametri:
- temperaturile şi presiunile în sistemele de ungere;
- temperaturile şi presiunile în sistemele de răcire;
- nivelurile combustibilului şi uleiului;
- temperaturile în punctele de sprijin şi lagăre;
- sarcina motorului;
- temperatura gazelor de evacuare.
Trebuie să menţionăm că, în dependinţa de nivel de automatizare şi tipul
motorului diesel folosit, nu sunt controlaţi toţi parametrii enumeraţi mai sus.
Instalaţia care asigură protecţia motorului primar funcţionează în două trepte:
semnalizare de prevenire şi semnalizare de avarie.
Semnalizarea de prevenire este destinată pentru înştiinţarea personalului despre
depăşirea limitelor normale a parametrilor. De regulă darea semnalului de prevenire
indică faptul că suntem aproape de avarie. De la darea acestui semnal personalul de
serviciu are suficient timp pentru a înlătura cauza care a dus la depăşirea parametrilor
controlaţi.
Semnalizarea de avarie se produce atunci când depăşirea valorilor nominale a
parametrilor controlaţi a ajuns la un nivel de pericol şi este necesară oprirea imediată a
motorului. Această stare este semnalizată concomitent cu darea comenzii de oprire a
motorului.
Pentru exemplificare, în figura 3.8 se prezintă schema de protecţie şi semnalizare
folosită pentru un motor diesel tip SKL 312 Kw. 1500 rot/min.
Semnalizarea de prevenire corespunzătoare primei trepte de protecţie, prezentată în
figura 3.8a, controlează următorii parametrii: temperatura uleiului de ungere,
temperatura apei de răcire, presiunea apei de răcire, presiunea combustibilului şi
depăşirea parametrilor electrici ai generatorului.
Funcţionarea circuitelor de semnalizare la depăşirea valorilor nominale a
parametrilor controlaţi este aceeaşi pentru fiecare circuit controlat şi pentru explicarea
funcţionării este suficientă prezentarea funcţionării unui circuit, de exemplu circuitul
care semnalizează depăşirea temperaturii maxime a uleiului de ungere.
În condiţii normale traductorul de temperatură de pe acest circuit are contactul
închis şi este alimentat releul do3. Releul d03 deschide contactul din circuitul releului
do4 şi comută contactul do3 din circuitul lămpii ho5 în poziţia 6-7. Deoarece linia d nu
este sub tensiune, lampa de semnalizare conectată la această linie este stinsă.
104
Alimentare Temperatură Temperatură Presiune minimă apă Alarmă tubulaturi de Parametrii electrici
bloc maximă ulei ungere maximă de răcire răcire DG-1 0,09 injecţii sparte DG-1 depăşiţiDG-1
semnalizar DG-1 800 DG-1 850 MPa
e
105
Fig. 3.8 Instalaţia electrică de protecţie şi semnalizare a motorului diesel:
a – semnalizare de prevenire (planşa ½)
106
107
Fig. 3.8 Instalatia electrica de protectie si semnalizari a motorului diesel
b – Avarie. Semnalizare şi blocare
La depăşirea limitelor parametrului controlat (temperatura uleiului de ungere) se
deschide contactul traductorului şi se întrerupe alimentarea releului do3. Se închide
contactul do3 din circuitul releului do4 pregătind funcţionarea acestuia şi se comută
contactul do3 din circuitul lămpii ho5 în poziţia 5-6 şi lampa de semnalizare este
conectată la linia b. În acelaşi timp se deschide contactul do3 din circuitul releului de
însumare d29 şi se întrerupe alimentarea acestui releu. Ca urmare prin închiderea
contactelor normal închise ale releului d29 sunt alimentate releul de pâlpâire d31 şi
soneria h32. Releul de pâlpâire închide şi deschide periodic contactul său d31 şi astfel
pe linia b se aplică un semnal de tensiune intermitent. Funcţionarea alarmei sonore şi
aprinderea cu intermitenţă a lămpii ho5 avertizează personalul de serviciu despre
depăşirea parametrului controlat de acest circuit.
După avertizare, pe timpul luării măsurilor corespunzătoare, semnalul sonor poate fi
întrerupt de operator prin apăsarea pe butonul b24 ―Anulare semnal acustic‖. La
apăsarea pe acest buton este alimentat releul d24 şi prin închiderea contactului său se
aplică tensiunea (+24v) pe linia c. Tensiunea aplicată pe linia c realizează alimentarea
releului do4 care îşi închide contactul propriu de automenţinere şi comută contactul do4
în poziţia 6-7. Lampa de semnalizare prin contactele d03 (6-5), do4 (6-7) este conectată
la linia a (+24v) şi iluminarea cu pâlpâire se transformă în iluminare constantă care se va
menţine până la revenirea parametrului controlat în limitele normale. În acelaşi timp
prin închiderea contactului do4 din circuitul releului de însumare a semnalelor d29 se
reface alimentarea acestui releu. Releul d29 fiind alimentat se deschid contactele sale şi
se întrerupe funcţionarea releului de pâlpâire şi a soneriei.
La revenirea parametrului în limite normale, se închide contactul traductorului, este
alimentat releul do3 şi se comută contactul acestui releu în poziţia 6-7. Lampa ho5 se
stinge.
Semnalizarea de avarie corespunzătoare treptei a IIa de protecţie, prezentată în fig.
3.8.b controlează parametrii: supraturaţia motorului diesel şi scăderea presiunii uleiului
de ungere sub valoarea limită minimă.
La funcţionarea normală contactele traductoarelor de turaţie şi de presiune minimă
sunt deschise şi ca urmare nu sunt alimentate releele d35, d38, lămpile de semnalizare
h37 şi h40 sunt conectate la linia d şi sunt stinse. Prin contactele normal închise ale
releelor de semnalizared35, d38 este alimentat releul de însumare a semnalelor d41.
Închiderea contactului d41 din circuitul releului d29 permite alimentarea acestuia şi
blocarea funcţionării releului de pâlpâire şi a soneriei.
În caz de avarie, de exemplu scăderea presiunii uleiului de ungere sub valoarea
minimă, se închide contactul traductorului şi este alimentat releul d38. Se comută
contactul d38 în poziţia 6-7 şi lampa de semnalizare h40 este conectată la linia b.
În acelaşi timp se deschide contactul d38 din circuitul releului d41 şi se întrerupe
alimentarea acestui releu. La întreruperea alimentării releului d41 se execută:
deschiderea contactului d41 din circuitul releului de însumare d29 şi întrucât sunt
deschise contactele d36, d39 se întrerupe alimentarea acestui releu urmată de punerea în
funcţiune a releului de pâlpâire şi a soneriei. Lampa de semnalizare conectată la linia b
va funcţiona cu pâlpâire.
Până în această etapă schema de protecţie la avarie a pus în funcţiune semnalizarea
optică şi sonoră a avariei având o funcţionare asemănătoare cu schema de semnalizare
de prevenire. În continuare, în cazul protecţiei la avarie, schema acţionează pentru
oprirea motorului diesel. În acest scop se închide contactul d41 din circuitul releului d42
108
şi acesta cu temporizare îşi închide contactul din circuitul releului d43. Releul d43 prin
închiderea contactelor sale alimentează electromagnetul EM de aducere a cremalierelor
pompei de injecţie în poziţia de debit nul şi de asemenea alimentează electrovalvula EV
care întrerupe alimentarea cu combustibil. Urmare a acestor acţiuni motorul se opreşte.
Ca şi în cazul precedent, pentru întreruperea alarmei sonore se apasă pe butonul b24.
Este alimentat releul d24 şi prin contactul acestuia se aplică tensiunea pe linia c. Este
alimentat releul d39 care închide contactul său de automenţinere şi comută contactul
comutator în poziţia 6-7. Prin aceasta lampa de semnalizare h40este conectată la lina a.
Încetează funcţionarea cu pâlpâire şi lampa are iluminare continuă până la restabilirea
situaţiei normale. Totodată prin închiderea contactului d39 din circuitul releului de
însumare a semnalelor, d29, se restabileşte alimentarea acestui releu şi se întrerupe
funcţionarea releului de pâlpâire şi a soneriei.
La pregătirea instalaţiei de protecţie, pentru verificarea integrităţii filamentelor
lămpilor de semnalizare, se apasă pe butonul b30. Prin apăsarea pe acest buton este
alimentat releul d30 şi prin contactul acestuia se aplică tensiunea +24V pe lina d. Pe
durata apăsării pe acest buton se aprind toate lămpile de semnalizare din schema de
protecţie indicând starea normală de funcţionare ale acestora.
TEST DE AUTOEVALUARE
LUCRARE DE VERIFICARE
109
Unitatea de învăţare nr. 4
INSTALAŢII DE AUTOMATIZARE A CALDARINEI
NAVALE
CUPRINS
4.1. Caldarina cu abur CAVNO 250. . . 5000
4.2 Elementele sistemului de automatizare
4.3 Pregătirea pentru pornire
4.4. Funcţionarea instalaţiei în regim automat
4.5 Funcţionarea instalaţiei în regim manual
4.6 Preîncălzirea combustibilului
4.7 Protecţiile caldarinei
OBIECTIVE
- de a descrie elementele de automatizare ale caldarinei;
- de a enumera operaţiunile care trebuie executate pentru pregătirea de
pornire şi funcţionare în regim automat şi manual;
- de a identifica importanţa semnalizărilor şi a măsurilor care trebuie luate.
Tabelul 4.1.
Debit
Presiunea Suprafaţa Vo lu mul Vo lu mul Greutatea
nominal
de lucru de încălzire spaţiului de vaporizare de apă fără apă
abur
bar m2 m3 m3 kg
kg/h
110
400 66 2 6 9.700
2500 80 2,6 6,5 10.300
340 98 2,8 8,5 12.600
4000
5000
111
112
Fig.4.1 - Principalele elemente constructive ale caldarinei CAVNO
4.2 Ele mentele sistemului de automatizare
113
13 - pompă combustibil acţionată de axul electromotorului arzătorului;
14 - filtru.
114
pulverizarea combustibilului prin diuza 1. De asemenea nu funcţionează nici
diuza 2 întrucât este închis circuitul de combustibil spre această diuză.
Pentru funcţionarea diuzei 1 se comandă alimentarea electrovalvulei 10 şi se închide
circuitul de retur combustibil. Prin închiderea circuitului de retur se formează o presiune
de circa 4 - 30 bar sub acţiunea căreia este învinsă acţiunea resortului valvulei cu piston
9 şi diuza 1 lucrează pulverizând combustibil în focar.
Pentru mărirea flacărei se comandă intrarea în funcţiune a diuzei 2 prin alimentarea
electrovalvulei 11 care deschide circuitul de combustibil spre această diuză.
Când ambele diuze lucrează arzătorul funcţionează la capacitate maximă.
La atingerea unei anumite valori a presiunii aburului debitat de caldarină (circa 5,5
bar) se comandă închiderea diuzei 2 prin întreruperea alimentării electrovalvulei 11.
Arzătorul continuă să lucreze cu diuza 1 şi când presiunea aburului ajunge la valoarea
nominală, 7 bar, se comandă întreruperea funcţionării diuzei 1 prin întreruperea
alimentării electrovalvulei 10.
Funcţionarea diuzei 2 este condiţionată de presiunea aburului debitat de
caldarină şi asigură capacitatea maximă a arzătorului atunci când presiunea aburului este
scăzută.
Reglarea debitului de aer. Electromotorul arzătorului acţionează ventilatorul
care realizează debitul de aer necesar. Spre focar debitul de aer este reglat de o clapetă
astfel încât să se facă o ardere completă. Clapeta de aer este acţionată de un servomotor
electric prin care se asigură debitul de aer necesar.
Servomotorul clapetei de aer, prezentat în figura 4.4, antrenează concomitent ºi
un ax cu came prin care se acţionează contacte electrice de tip microîntrerupătoare.
115
Schema electrică a arzătorului este prezentată în figura 4.5
116
La prima pornire presiunea aburului este nulă şi contactul traductorului e14 este
închis. De asemenea dacă caldarina funcţionează cu combustibil diesel sau în cazul în
care lucrează cu combustibil greu (păcură) acesta are temperatura corespunzătoare
funcţionării normale a diuzelor, contactul traductorului b49 este închis, se alimentează
releul d49 şi se închide contactul d49 (13-14).
Prin contactele închise e14, d49, tensiunea de la borna 8 se aplică la borna 9 a
programatorului.
În continuare de la borna 9 prin contactele închise fr1, I, II-a se aplică faza tensiunii de
alimentare la puntea redresoare. Nulul tensiunii de alimentare de la borna 2, prin bobina
releului BR şi contactul închis br2 se aplică la cea de a doua bornă a puncţii redresoare.
Este alimentat releul AR care realizează: închide contactul ar1 prin care şuntează
contactele VIIIb şi IXa; închide contactul ar3 prin care se aplică tensiuneala borna 3; se
comută contactul ar2 şi este pus în funcţiune micromotorul SM.
117
După parcurgerea timpului de prepurjare tensiunea de la borna 4 se aplică la borna
6. Întrerupătorul UL2 are două poziţii: în poziţia din schemă aprinderea este comandată
imediat, în a doua poziţie, contactul se pune pe poziţia din stânga, comanda de aprindere
se dă după închiderea contactului IVb la expirarea timpului t 1 + t2 .
La aplicarea tensiunii la borna 6 se comandă apariţia scânteii de aprindere. După 3
secunde se închide contactul VII, tensiunea de la borna 4 se aplică la borna 5 şi se
comandă intrarea în funcţiune a diuzei 1 de pulverizare a combustibilului în focar.
Se produce aprinderea combustibilului. După 2 secunde de la darea comenzii de
aprindere se deschide contactul XIa şi este deblocat amplificatorul semnalului dat de
fototraductorul LF. În prezenţa flacărei semnalul de tensiune de la ieşirea
amplificatorului alimentează bobina releului FR.
118
butonul b12 programatorul este adus în starea iniţială şi se reiau de la început toate
fazele descrise până în prezent.
În situaţia normală, după confirmarea aprinderii se continuă programul. La secunda
81 se deschide Ia şi se închide Ib, tensiunea de la borna 4 se aplică şi la borna 7 şi este
permisă funcţionarea diuzei 2 de pulverizare a combustibilului.
În continuare la secunda 89 se deschide contactul III, se întrerupe tensiunea aplicată la
borna 6 şi se deconectează circuitul de aprindere, iar la secunda 93 se deschide contactul
VIa, este deconectată alimentarea micromotorului SM şi programatorul se opreşte.
Arzătorul lucrează la capacitatea maximă cu ambele diuze în funcţiune. Când
presiunea aburului ajunge la valoarea nominală, 7 bar, se deschide contactul
traductorului e14, se întrerupe tensiunea aplicată la borna 9. Se întrerupe alimentarea
releului AR şi prin deschiderea contactelor acestuia se întrerupe tensiunea aplicată la
bornele 3, 4, 5, 7 având ca urmare întreruperea funcţionării arzătorului. Prin comutarea
contactului ar2 se reia funcţionarea programatorului de la secunda 93. Se pune în
funcţiune micromotorul SM care funcţionează până la secunda 14 aducând cele 13
micro-contacte în poziţia iniţială şi fiind pregătit pentru reluarea ciclului de funcţionare.
Programatorul LAE-1 reprezintă un aparat închis ermetic, conexiunea cu celelalte
aparate se face prin fişe numerotate ca în schemă de la 1 la 22 şi prize montate pe
conductoarele de conexiuni. La defectare, aparatul se înlocuieşte cu unul de rezervă.
Traductoarele de presiune asigură funcţionarea caldarinei în regim automat şi
protecţia la depăşirea presiunii maxime a aburului. Simbolurile cu care sunt notate în
schema electrică generală şi funcţiunile traductoarelor de presiune sunt:
- e14 - permite pornirea arzătorului atunci când presiunea aburului este mai mică de
3,5 bar şi comandă oprirea arzătorului atunci când presiunea aburului are valoarea
nominală 7 bar;
- e35 - permite funcţionarea diuzei 2 la pornire şi utilizarea arzătorului la capacitatea
maximă pentru scurtarea duratei de ridicare a presiunii aburului. La apropierea de
valoarea nominală, când aburul ajunge la presiunea de 5,5 bar traductorul comandă
scoaterea din funcţiune a diuzei 2;
- e72 - realizează protecţia caldarinei la depăşirea presiunii nominale. Pentru o
presiune care depăşeşte 7,5 bar traductorul comandă scoaterea din funcţiune a
caldarinei;
- e74 - controlează presiunea combustibilului. La scăderea acesteia sub valoarea
nominală se pune în funcţiune alarma sonoră şi optică.
Traductorul de nivel controlează nivelul apei în caldarină. Traductorul de nivel de
tip MOBREY sesizează nivelul apei prin deplasarea pe verticală a unui magnet împins
de un flotor. În funcţie de poziţiile acestui magnet sunt acţionate contactele traductorului
de nivel, astfel:
- nivelul superior de lucru (e61);
- nivelul inferior de lucru (e64);
- nivelul minim de avarie (e67a);
- nivelul maxim de avarie (e67b).
Simbolurile din paranteză sunt cele folosite în schema electrică generală.
Sistemul de alimentare cu apă al caldarinei menţine nivelul de lucru între cel
superior şi inferior primind informaţii de la traductoarele de nivel e61 şi e64. Acest
sistem comandă pornirea pompelor de alimentare când se ajunge la nivelul inferior de
119
lucru şi oprirea acestora la atingerea nivelului superior de lucru. Tabloul de comandă a
pompelor de alimentare cu apă nu face parte din instalaţia MONARCH.
În situaţia în care se ajunge la nivelul de avarie minim sau maxim, prin contactele
traductorului se comandă oprirea funcţionării caldarinei.
În figura 4,.8 a, b, c, d se prezintă schema electrică de automatizare a
caldarinei MONARCH.
120
parametrului care a declanşat protecţia, semnalizarea continuă să funcţioneze. Pentru
revenirea schemei în situaţia normală este necesară intervenţia operatorului care după ce
a constatat cauza care a declanşat semnalizarea, apasă pe butonul b60 şi prin releul d60
se reface situaţia normală şi se întrerupe semnalizarea.
Se alege regimul de funcţionare al caldarinei prin punerea comutatorului b39 (fig.
4.8c) pe poziţia AUTOMAT sau MANUAL.
După efectuarea operaţiunilor prezentate, instalaţia este pregătită pentru funcţionare.
Până la darea semnalului de pornire este aprinsă lampa de semnalizare h4 ―Blocare‖.
121
122
123
124
125
Funcţionarea arzătorului este semnalizată de aprinderea lămpii h18. În acelaşi timp
axul electromotorului antrenează şi pompa de combustibil care realizează presiunea
necesară.
126
Reducerea flăcării. Când presiunea aburului ajunge la valoarea de 5,5 bar, apropiată de
presiunea nominală, traductorul de presiune e35 îşi deschide contactul şi se întrerupe
alimentarea releului d35.
În circuitul servomotorului clapetei de aer m24 se comută contactul d35 în poziţia
iniţială 1-3 şi se comandă închiderea clapetei de aer pe poziţia corespunzătoare de debit
parţial. În această poziţie a clapetei axul cu came deschide contactul b32 şi se întrerupe
circuitul de alimentare al electrovalvulei s32. Se întrerupe funcţionarea diuzei 2 şi
arzătorul lucrează în continuare cu capacitate redusă, având în funcţiune numai diuza 1.
Oprirea caldarinei. Comanda de oprire a caldarinei se dă atunci când presiunea
aburului ajunge la valoarea de 7 bar. La această valoare a presiunii aburului se deschide
contactul traductorului e14 şi se întrerupe tensiunea aplicată la borna 9 a
programatorului.
Se întrerupe alimentarea releului programatorului şi prin deschiderea contactelor
sale se întrerupe tensiunea aplicată la bornele 3, 4, 5 şi 7 având ca urmare: întreruperea
alimentării contactorului C22 şi deconectarea electromotorului arzătorului, întreruperea
alimentării electrovalvulei s27 şi încetarea funcţionării diuzei 1.
Arzătorul caldarinei îşi întrerupe funcţionarea. Dispariţia flacărei este sesizată de
fototraductor şi se întrerupe alimentarea releului FR aparţinând programatorului. Se reia
funcţionarea programatorului din momentul întreruperii la secunda 93 şi se continuă
până la secunda 14. În această perioadă contactele celor 13 microîntrerupătoare revin în
poziţia iniţială pregătind circuitele pentru o nouă reluare a programului.
Reluarea ciclică a funcţionării. Releele diferenţiale de presiune sunt astfel reglate
încât traductorul de presiune e35 deschide contactul la depăşirea limitei de 5,5 bar şi
închide contactul când presiunea este mai mică de 4-4,5 bar iar traductorul de presiune
e14 îşi deschide contactul pentru valoarea nominală a presiunii 7 bar şi îl închide când
presiunea scade sub limita de 3,5 bar.
După parcurgerea primului ciclu şi oprirea caldarinei atunci când presiunea aburului
a ajuns la valoarea nominală, presiunea aburului începe să scadă treptat ca urmare a
utilizării lui în instalaţia de încălzire a compartimentelor navei. La atingerea valorii de
4-4,5 bar se închide contactul traductorului e35. Instalaţia nu porneşte. Închiderea
contactului e35 face posibilă funcţionarea treptei a doua la reluarea ciclului de lucru.
Ciclu de funcţionare se reia atunci când presiunea aburului scade până la limita de
3,5 bar şi se închide contactul traductorului e14. Prin închiderea contactului
traductorului e14 se reia funcţionarea arzătorului parcurgându-se toate etapele prezentate
anterior. Urmează o nouă perioadă de funcţionare care se va întrerupe automat atunci
când presiunea aburului ajunge la valoarea nominală, 7 bar.
În acest mod automatizarea caldarinei MONARCH realizează o funcţionare ciclică a
arzătorului caldarinei pentru menţinerea presiunii aburului în limitele 3,5-7 bar.
127
Pornirea se execută prin manevrarea aceluiaşi comutator b2. Se fixează iniţial b2 pe
poziţia 1 şi se alimentează releul d2. Se întrerupe alimentarea lămpii de semnalizare h4
―Blocare‖ şi se închide contactul de automenţinere a alimentării d2 (13-14).
Se trece comutatorul b2 pe poziţia 2 ―Conectat‖ şi prin contactele d2 (33-34), b2
poziţia 2 se aplică tensiune la schema de comandă. În regimul de lucru manual
programatorul LAE-1 nu este alimentat şi ca urmare acesta nu lucrează în acest regim.
În continuare, prin conectarea manuală într-o anumită ordine a întrerupătoarelor, se
execută fazele aprinderii. Schema este astfel concepută încât să se asigure ordinea
normală a operaţiunilor şi nu se poate trece la faza următoare decât după executarea
fazei precedente. Durata fazelor este stabilită de operator.
Faza I. Prepurjarea. Se închide întrerupătorul b22 şi se stabilesc circuitele de
alimentare pentru contactorul C22 şi servomotorul clapetei de aer prin contactele închise
d38 (13-14), b26, b29, d40 (71-72). Servomotorul m24 deschide clapeta de aer pentru
debit parţial şi prin închiderea contactelor principale C22 porneşte electromotorul
ventilatorului.
Se introduce aer în focar şi se execută prepurjarea acestuia pentru eliminarea gazelor
rămase de la funcţionarea anterioară. Se aprinde lampa h18 care indică funcţionarea
electroventilatorului.
Se închide contactul C22 (13-14) prin care se menţine alimentarea contactorului
C22 în etapele următoare când se vor deschide b29 şi b26. De asemenea se închide
contactul C22 (23-24) şi se permite alimentarea circuitului de aprindere în faza
următoare.
Durata operaţiunii de prepurjare este stabilită de operator.
Faza a II-a Aprinderea. Se conectează circuitul de aprindere prin închiderea
întrerupătorului b15. Este alimentat releul d15 şi acesta cu temporizare închide contactul
d15 (5-8) prin care se alimentează transformatorul de aprindere m17, releul d16 şi lampa
de semnalizare h18 ―Aprindere‖. Tensiunea înaltă de la transformator se aplică la
electrozi şi se produce scânteia electrică. Releul d16 închide contactele d16 (13-14) şi
d16 (23-24) pregătind momentul următor.
Pentru pulverizarea combustibilului în focar se conectează întrerupătorul b26 şi prin
contactele închise d38 (23-24), b26, d16 (13-14) se aplică tensiunea de alimentare pentru
electrovalvula s27 care prin închiderea returului de combustibil pune în funcţiune diuza 1.
Prezenţa aerului, a scânteii electrice şi a combustibilului pulverizat de diuza 1
realizează aprinderea şi apariţia flacărei.
Funcţionarea diuzei 1 este semnalizată de aprinderea lămpii de semnalizare h 28
―Funcţionare treapta I‖. În acelaşi timp cu alimentarea electrovalvulei s27 este alimentat şi
releul d30. Prin închiderea contactelor d30 (13-14) şi d30 (23-24) se menţin alimentările
pentru electrovalvula s27 şi releul d35 după întreruperea funcţionării releului d16 ca
urmare a deconectării circuitului de aprindere.
Faza a III-a Mărirea flacărei. Pentru mărirea capacităţii de lucru a arzătorului se
conectează întrerupătorul b29. Prin contactele închise d38 (43-44), b29, d16 (23-24) se
stabileşte circuitul de alimentare a releului d35. Acest releu prin comutarea contactului
său din circuitul servomotorului m24 comandă deschiderea clapetei de aer în poziţia de
debit maxim. Când clapeta a ajuns în poziţia de debit maxim, axul cu came închide
contactul b32 şi se aplică tensiunea de alimentare pentru electrovalvula s32 prin
contactele d38 (53-54), b32.
128
Diuza 2 intră în funcţiune şi arzătorul lucrează la capacitate maximă. Funcţionarea
diuzei 2 este semnalizată de lampa h33 ―Funcţionare treapta a II-a‖.
În continuare, pe durata de funcţionare a arzătorului, urmarirea flacărei se face de
către operator care în cazul dispariţiei flacărei intervine prin comenzi manuale pentru
oprirea instalaţiei.
Prezenţa operatorului pentru supravegherea caldarinei este permanentă în situaţia în
care se lucrează în regim manual. Urmărind continuu funcţionarea operatorul intervine
pentru reducerea capacităţii arzătorului prin scoaterea din funcţiune a diuzei 2 atunci
când presiunea aburului ajunge în apropierea valorii nominale si întreruperea
funcţionării arzătorului când presiunea aburului are valoarea nominală. Reluarea ciclică
a funcţionării caldarinei se face de asemenea de către operator.
Regimul de lucru manual constituie un regim de rezervă care se aplică numai în
situaţia în care sistemul automat nu funcţionează.
129
4.7 Protecţiile caldarinei
130
programatorului sau a schemei de comandă şi se pune în funcţiune semnalizarea optică
şi acustică.
- aprinderea lămpii de semnalizare h73 ―Presiune maximă abur‖ prin închiderea
contactului d72 (31-32).
- se deschide contactul d2 (43-44) din circuitul releului d81 şi intră în funcţiune
avertizarea sonoră la distanţă.
Presiune scăzută a combustibilului – semnalizare optică şi acustică.
Atunci când presiunea combustibilului scade sub valoarea nominală, se deschide
contactul traductorului e74. Se întrerupe alimentarea releului d74 şi prin închiderea
contactului d74 (31-32) se alimentează lampa de semnalizare h75 ―Presiune scăzută
combustibil‖.
De asemenea se deschide d74 (23-24) se întrerupe alimentarea releului d81 şi intră
în funcţiune avertizarea sonoră.
Lipsă flacără – semnalizare şi oprire.
Această protecţie acţionează numai în regim automat de funcţionare şi este asigurată
de releul programator LAE-1 (fig.4.6).
Dacă în timpul funcţionării se stinge flacăra, pulverizarea în continuare a
combustibilului în focar conduce la acumularea de gaze care pot provoca explozia
caldarinei. În această situaţie la dispariţia flacărei, traductorul fotoelectric nu mai
transmite semnal la blocul de amplificare şi se întrerupe alimentarea releului FR.
Deschiderea contactului frl întrerupe alimentarea releului AR care declanşează şi
întrerupe funcţionarea caldarinei. Prin contactele releului BR se aplică tensiune la borna
12 a programatorului.
Pe panoul programatorului se aprinde lampa cu neon L1 iar pe panoul tabloului de
automatizare se aprinde lampa h11 ―Lipsă flacără‖.
Pentru deblocarea şi reluarea de la început a ciclului de punere în funcţiune se apasă
pe butonul EK-1 de pe panoul programatorului sau pe butonul b12 de pe panoul
tabloului de automatizare.
TEST DE AUTOEVALUARE
131
LUCRARE DE VERIFICARE
132
Unitatea de învăţare nr.5
INSTALAŢII ELECTRICE DE AUTOMATIZARE A
INSTALAŢIEI FRIGORIFICE ŞI DE CLIMATIZARE
CUPRINS
OBIECTIVE
În prezent toate navele sunt dotate cu instalaţii frigorifice. Pentru navele de transport
şi militare se folosesc, în general, două tipuri de instalaţii frigorifice şi anume:
- instalaţii frigorifice de cambuză destinate să asigure conservarea prin frig a
produselor alimentare perisabile necesare pentru hrana echipajului şi a pasagerilor.
Aceste instalaţii sunt destinate conservării prin frig atât a produselor congelate: carne,
preparate din carne, peşte, cât şi a produselor refrigerate: legume, produse uscate,
băuturi;
- instalaţia de climatizare pentru asigurarea condiţiilor de confort termic în
spaţiile destinate odihnei, servirii mesei şi în spaţii de lucru ale echipajului, cum ar fi:
puntea de comandă, cabina radio, postul de supraveghere şi control a maşinilor ş.a.
Aceste instalaţii sunt complet automatizate şi funcţionează fără a fi necesară
supravegherea permanentă la posturile locale de dispunere a aparaturii.
În afara instalaţiilor frigorifice de cambuză şi de climatizare navele cu destinaţie
specială pentru transportul mărfurilor în condiţii de temperatură scăzută, denumite nave
frigorifice, precum şi navele de pescuit au la bord instalaţii frigorifice de mare capacitate
destinate pentru magaziile de mărfuri. Astfel de instalaţii nu fac obiectul prezentei
lucrări.
În cele ce urmează se va trata partea electrică a sistemelor de automatizare pentru
instalaţiile frigorifice de cambuză şi de climatizare făcându-se o prezentare generală a
părţii mecanice, atât cât este necesar pentru a înţelege funcţionarea schemei electrice de
automatizare.
Agenţii frigorifice utilizaţi, frecvent pe nave sunt: amoniacul, freonul 12 (R12),
freonul 22 (R22). Pentru instalaţiile frigorifice de cambuză se foloseşte obişnuit freon 12
şi freon 22. Amoniacul este întrebuinţat de regulă pentru instalaţii frigorifice de mare
capacitate aflate la bordul nave lor de pescuit şi navelor frigorifice.
133
Freon 12 este agentul frigorific cel mai răspândit la nave, fiind utilizat la toate
instalaţiile frigorifice de cambuză şi climatizare. Excepţie fac numai unele nave de
pescuit.
Freon 12 este agentul frigorific ideal pentru nave datorită proprietăţilor sale, şi
anume:
- neinflamabil, nu prezintă pericol de explozie, fără acţiune fiziologică asupra
omului;
- presiuni mici de condensare (6-9 bar) şi relativ ridicate la vaporizare (la
presiunea atmosferică temperatura de vaporizare este t0 = -300 C);
- exponent adiabatic mic, asigurând o comprimare cu consum redus de lucru
mecanic;
- dizolvă uleiul de ungere, asigurând permanent suprafeţele curate de schimb de
căldură şi revenirea uleiului în carterul compresorului;
- inert faţă de metale şi uleiuri de ungere, în prezenţa apei însă, se descompune în
acid fluorhidric şi clorhidric care atacă magneziul, aluminiul şi aliajele lor,
garniturile şi chiar restul instalaţiei.
Dezavantajele freonului 12 comparativ cu alţi agenţi frigorifici sunt:
- căldură de vaporizare mică, deci putere frigorifică redusă şi ca urmare este
necesară o cantitate mare de agent frigorific care circulă în unitatea de timp
pentru a prelua căldura;
- solubilitatea redusă faţă de apă 2,5 mg/kg R12; la depăşirea acesteia apa, ca
impuritate, formează particule de gheaţă care blochează ventilul de laminare;
din această cauză trebuiesc luate măsuri deosebite de uscare a instalaţiei înainte
de umplere precum şi o atenţie sporită pentru curăţirea periodică a filtrului de
deshidratare;
- capacitate deosebită de a trece prin cele mai mici neetanşeetăţi ceea ce duce la
pierderi însemnate de agent; în cazul unei exploatări necorespunzătoare;
- depistarea cu dificultate a pierderilor de agent din instalaţie datorită faptului că
este inodor. Metoda cu spumă de găsire a locului prin care se pierde agent nu
este satisfăcătoare. Se utilizează în acest scop lampa pentru halogeni prezentată
în figura 5.1.
Când nu sunt urme de freon flacăra lămpii este albastră. În momentul în care apar
urme de freon în aerul care este preluat cu ajutorul furtunului de la locul de căutare a
134
scăpărilor de freon, flacăra capătă o culoare verde. În acelaşi scop se foloseşte şi
aparatură electronică capabilă să determine scăpările de agent frigorific.
Scăpările mari de agent frigorific pot fi depistate şi prin urmă rirea brumărilor sau
umezirilor locale pe conductele de lichid fisurate.
Freonul 22 este folosit ca agent frigorific cu precădere pe navele de pescuit şi nave
de transport frigorific. Comparativ cu freon 12 are performanţe îmbunătăţite:
temperatura de vaporizare la presiunea atmosferică este –400 C, are puterea frigorifică
mai mare, şi o solubilitate la apă de 8 ori mai mare. Detecţia scăpărilor de agent se face
la fel ca pentru freon 12.
În prezent este în curs de desfăşurare un proces de înlocuire a freonului 12 din
instalaţiile frigorifice de cambuză şi de climatizare cu freon 22 care nu este poluant
pentru mediu.
135
136
Termostatele Măsoară temperaturile din camerele frigorifice. Termostatele fixează regimul
b 1 b 5 de temperaturi dorit şi la depăşirea limitei maxime se comandă deschiderea
circuitului de freon lichid spre vaporizator iar când se ajunge la limita
minimă se comandă închiderea circuitului.
Rezistenţe pentru Sunt folosite pentru dezgheţarea răcitoarelor şi tăvilor din camerele cu
degivrare temperaturi negative. Periodic, automat sau manual, se blochează
r1, r2, r3, r4 funcţionarea compresoarelor şi se conectează pentru o anumită durată
rezistenţele pentru topirea gheţei formată pe răcitoare şi tăvi.
Ventilatoarele f) Se montează în camerele frigorifice şi au rolul de omogenizare a
m5, m6, m7, m8, m9 temperaturii din încăperea în care funcţionează.
Electrovalvulele Deschid sau închid circuitul de agent frigorific lichid spre vaporizatoare.
s2, s3, s4, s5, s6 Comanda de deschidere sau închidere este dată de termostatele care
controlează temperaturile din camerele frigorifice.
Electrovalvula Montată pe circuitul de aspiraţie al camerelor cu temperaturi negative. Pe
s1 durata funcţionării degivrării închide circuitul de aspiraţie spre compresor
blocând astfel funcţionarea acestuia.
Presostatele de joasă Montate pe conductele de aspiraţie, reprezintă elemente de comandă pentru
presiune bp1, bp2 funcţionarea automată a instalaţiei.
Preostatul bp3 Montat pe circuitul de absorbţie al camerelor cu temperaturi negative,
interzice efectuarea comenzii de degivrare în perioada în care lucrează
compresorul. Cât timp există presiune de vapori pe circuitul de absorbţie şi
ca urmare compresorul lucrează, contactul preostatului este deschis,
interzicând funcţionarea ventilaţiei şi a degivrării.
137
operatorului pentru supraveghere, este necesară semnalizarea la distanţă, într-un punct în
care se execută cart permanent, pentru a sesiza situaţiile de avarie ce pot apare. De
regulă semnalizarea la distanţă se montează în PSCM (post de supraveghere, comandă
maşini).
Presostatele de joasă presiune (bp1, bp2), aşa cum am menţionat reprezintă
elementul de comandă pentru funcţionarea compresorului. În regim normal de
funcţionare, când lucrează unul sau mai multe vaporizatoare de pe un circuit, presiunea
pe conducta de aspiraţie are o valoare la care, prin reglajul efectuat, contactul
presostatului este închis. La scăderea presiunii de pe conducta de aspiraţie ca urmare a
închiderii funcţionării ultimului vaporizator de pe circuit, când valoarea acesteia ajunge
la limita minimă, circa 0,2 bar, contactul presostatului se deschide oprind funcţionarea
compresorului. După un timp de staţionare, ca urmare a creşterii temperaturilor în
camere, termostatele comandă intrarea din nou în funcţiune a unuia sau mai multe
vaporizatoare de pe circuit. Presiunea pe conducta de absorbţie creşte lent şi după
depăşirea presiunii diferenţiate reglate se închide contactul presostatului, compresorul
este pus în funcţiune şi urmează un nou ciclu de lucru. Diferenţialul presostatului este
reglat astfel încât contactul se deschide la presiunea de 0,2 bar şi se închide la presiunea
de 1,8 – 2 bar.
Presostatele diferenţiale de ulei (U1 şi U2) îndeplinesc funcţii de protecţie.
Contactele acestor presostate sunt închise permiţând funcţionarea compresoarelor atât
timp cât diferenţa de presiune între aspiraţia şi refularea uleiului de ungere are o valoare
astfel încât asigură ungerea normală a agregatelor. Pentru a asigura pornirea
compresorului, presostatul diferenţial de ulei este prevăzut cu un releu termic de
temporizare 45 90 secunde care face posibilă pornirea fără existenţa diferenţei de
presiune reglată. Introducerea în funcţiune a presostatului are loc după scurgerea duratei
amintite, deci după ce pompa a avut timpul necesar să creeze diferenţa de presiune
prescrisă. Aceste aparate, după declanşare, rămân în această poziţie fiind necesară
reanclanşarea manuală pentru o nouă pornire.
Se prezintă în continuare funcţionarea de principiu a unuia din cele două circuite
prezentate în figura 4.2 de exemplu circuitul camerelor negative. Considerăm că
termostatele b 1 şi b 2 sunt reglate pentru menţinerea temperaturii între limitele: minim
–140 C şi maxim –100 C.
Atunci când într-o cameră sau în ambele camere temperatura depăşeşte limita
maximă termostatele comandă deschiderea electrovalvulelor s2, s3 şi freonul lichid, sub
presiune circa 5 bar, trece spre vaporizatoarele A şi B.
Ventilele de reglaj (laminare) montate înaintea vaporizatoarelor permit trecerea unui
debit astfel reglat încât să se facă o vaporizare completă.
Freonul pătrunde în vaporizator, se produce fenomenul de vaporizare însoţit de
absorbţie de căldură.
Din vaporizator vaporii de freon pătrund în conducta de aspiraţie spre compresor şi
presiunea începe să crească lent. După un timp, când presiunea pe conducta de aspiraţie
ajunge la limita maximă 1,8 – 2 bar, presostatul de joasă presiune bp1 montat pe
conducta de aspiraţie îşi închide contactul şi comandă pornirea compresorului.
Compresorul lucrează, absoarbe vaporii de freon, îi comprimă şi îi trimite pe
circuitul de refulare spre condensator. În condensator are loc transformarea în stare
lichidă a freonului. Freonul lichid sub presiune de 5 bar este trimis la intrarea în
vaporizatoare stabilindu-se astfel un circuit închis al agentului frigorific. Întrucât
138
valvulele de reglaj lucrează continuu debitând freon care se vaporizează în
vaporizatoare, presiunea pe conducta de aspiraţie a compresorului se menţine la valoarea
1,8 – 2 bar şi compresorul funcţionează continuu.
Ca urmare a funcţionării vaporizatoarelor, temperatura în camerele frigorifice scade
continuu şi când se ajunge la limita minimă –140 C termostatele comandă închiderea
valvulelor electromagnetice s2, s3 şi se întrerup circuitele de freon spre vaporizatoare.
Compresorul continuă să lucreze aspirând freonul existent după valvulele
electromagnetice, presiunea pe circuitul de aspiraţie scade treptat şi când ajunge la limita
minimă 0,2 – 0,3 bar presostatul bp1 îşi deschide contactul şi comandă oprirea
compresorului.
De regulă, aşa cum este cazul prezentat, compresorul lucrează cu mai multe
vaporizatoare situate în camere diferite. Funcţionarea lui se întrerupe numai atunci când
s-a ajuns la temperatura programată în toate camerele. În exemplul prezentat, dacă în
una din camere, de exemplu în camera A, s-a atins temperatura reglată şi se opreşte
funcţionarea vaporizatorului, acest lucru este resimţit prin scăderea presiunii pe
conducta de aspiraţie la circa 1 bar deoarece lucrează numai vaporizatorul B.
Compresorul continuă să lucreze cu sarcina pe jumătate până la obţinerea temperaturii
reglate şi în camera B.
În situaţia în care sunt mai multe camere pe un circuit, compresorul frigorific lucrează
până la întreruperea funcţionării ultimului vaporizator. Din momentul în care începe să se
reducă numărul consumatorilor se reduce continuu presiunea pe circuitul de aspiraţie şi
pentru aceeaşi capacitate a compresorului se măreşte temperatura de refulare. În astfel de
situaţii pentru menţinerea în anumite limite a presiunii pe circuitul de aspiraţie până la
deconectarea ultimului consumator se adoptă una din soluţiile:
- la reducerea sarcinii compresorului acţionează un presostat de sarcină şi se
anulează, funcţionarea unor cilindri. De exemplu, pentru un compresor cu 4 cilindri se
scot din funcţiune succesiv 2 cilindri obţinându-se reducerea capacităţii acestuia la 75%
şi 50% din sarcina nominală;
- se montează un regulator de capacitate care permite trecerea unei părţi a
vaporilor din circuitul de refulare pe circuitul de absorbţie menţinând în acest fel
presiunea pe circuitul de aspiraţie.
Funcţionarea celui de-al doilea circuit care deserveşte camerele cu temperaturi
pozitive este aceeaşi.
Circuitul de refulare format de condensatorul răcit cu apă de mare, filtrul şi
rezervorul de freon este comun pentru cele două compresoare.
În cazul în care debitul apei de răcire este insuficient sau se întrerupe, presiunea de
refulare creşte peste limita normală. Depăşirea presiunii normale de refulare este
sesizată de presostatul diferenţial de ulei (U1 sau U2) şi se întrerupe funcţionarea
compresorului. Repunerea în funcţiune se face manual după luarea măsurilor
corespunzătoare.
Filtrul uscător (cu silicagel) reţine urmele de apă din freon. Eliminarea apei este
deosebit de importantă pentru buna funcţionare a instalaţiei având în vedere solubilitatea
redusă a apei în freon 12. Orificiile valvulelor de reglaj (de laminare) sunt foarte mici,
de ordinul 0,1 – 0,5 mm şi particulele mici de apă pot constitui dopuri de gheaţă care
blochează funcţionarea acestora.
139
5.3 Schema electrică de comandă automată, protecţie de semnalizare
140
141
142
143
144
145
146
Funcţionarea ventilatoarelor este semnalizată local de aprinderea lămpilor h12 – h16
(fig. 5.3e).
În momentul pornirii, temperaturile în camerele frigorifice sunt peste limitele
reglate, contactele termostatelor b 1 – b 5 (fig. 5.3b) sunt în poziţia prezentată în
schemă şi prin contactele lor închid circuitele de alimentare a electrovalvulelor s2, s3,
s4, s5, s6. Ca urmare sunt deschise circuitele agentului frigorific spre vaporizatoare.
Agentul frigorific pătrunzând în vaporizatoare se produce fenomenul de vaporizare
însoţit de absorbţie de căldură. Vaporii de freon ajungând pe conducta de absorbţie
creşte presiunea pe acest circuit. Când presiunea de aspiraţie ajunge la limita maximă, 2
bar, presostatele de joasă presiune bp1, bp2 închid contactele şi stabilesc circuitele de
alimentare pentru releele d2, d3 prin contactele închise ale presostatelor diferenţiale de
ulei, U1, U2 şi contactele închise ale întrerupătoarelor automate a1, a2 acţionate anterior
în faza de pregătire a pornirii.
Releele d2, d3 anclanşează şi prin contactele lor realizează: alimentarea
contactorilor C1, C2 prin închiderea contactelor d2 (2-4), d3 (2-4); prin închiderea
contactelor d2 (6-8), d3 (6-8) (fig.5.3e) sunt alimentate lămpile h6, h7 pe panoul local şi
h17, h18 la distanţă care semnalizează funcţionarea compresoarelor; se închid contactele
d2 (10-12), d3 (10-12) pregătind circuitele de alimentare pentru lampa de semnalizare
h9 ―Lipsă apă de răcire‖. Această lampă nu se aprinde atâta timp cât există presiune pe
circuitul apei de răcire şi contactul b14 este deschis.
Contactoarele C1, C2 prin închiderea contactelor principale realizează punerea în
funcţiune a compresoarelor nr.1 şi nr.2. În acelaşi timp se deschid contactele auxiliare
C1 (3-5), C2 (3-5) (fig. 5.3b) care deconectează rezistenţele de încălzire ale uleiului şi se
închid contactele C1 (6-8), C2 (6-8) (fig. 5.3c) prin care se alimentează contactorul C3
sau C4 în funcţie de poziţia comutatorului b12 stabilită în faza de pregătire a pornirii.
Prin contactorul C3 sau C4 este pusă în funcţiune una din pompele sistemului de
răcire. Funcţionarea pompei de răcire este semnalizată local de aprinderea lămpii h10
―Funcţionare pompă răcire‖. Presiunea apei pe circuitul de răcire deschide contactul b14
şi întrerupe funcţionarea lămpilor h9, local şi h12 la distanţă, care semnalizează ―Lipsă
apă răcire‖.
Funcţionarea instalaţiei. În funcţionare, pe măsură ce în camere se ajunge la
temperatura reglată, termostatele b 1 – b 5 (fig. 5.3b) comandă pe rând închiderea
electrovalvulelor s2 – s6 şi se întrerupe alimentarea cu freon lichid a vaporizatoarelor
din camere. La decuplarea termostatelor se închid contactele normal deschise ale
acestora şi sunt alimentate releele d6 – d10 (fig.5.3d) care întrerup funcţionarea lămpilor
de semnalizare la distanţă h23 – h27 (fig. 5.3f), stingerea treptată a acestor lămpi indică
la postul de supraveghere de la distanţă că în camerele frigorifice s-a stabilit temperatura
reglată.
Pe măsură ce circuitele spre vaporizatoare se închid ca urmare a ajungerii la
valoarea temperaturii reglate scade presiunea pe circuitele de absorbţie spre
compresoare. După închiderea ultimului vaporizator de pe fiecare din cele două circuite
independente, compresoarele continuă să absoarbă gazele de după electrovalvule,
presiunea pe circuitele de absorbţie scade treptat şi când ajunge la limita minimă, 0,2
bar, presostatele de joasă presiune, bp1 pentru compresorul nr.1 şi bp2 pentru
compresorul nr.2, îşi deschid contactele şi întrerup funcţionarea compresoarelor.
Când ambele compresoare sunt oprite ca urmare a acţiunii presostatelor de joasă
presiune, se întrerupe şi funcţionarea pompei de răcire.
147
Acţiunea presostatelor bp1, bp2 este semnalizată local de aprinderea lămpii h3
(fig.5.3d) şi la distanţă de aprinderea lămpii h19 (fig. 5.3f) ―Decuplat presostat bp1,
bp2‖.
După o perioadă de timp, când în una sau mai multe camere creşte temperatura peste
limita maximă reglată, automat termostatele din camerele respective comandă
alimentarea electrovalvulelor şi deschiderea circuitelor de alimentare cu freon lichid a
vaporizatoarelor. Vaporizatoarele intră în funcţiune, creşte presiunea pe circuitele de
absorbţie şi când valoarea acesteia ajunge la limita maximă 2 bar, presostatele de joasă
presiune, bp1, bp2, comandă pornirea compresoarelor. Compresoarele şi pompa de
răcire lucrează până la refacerea temperaturii reglate în camerele respective. Ciclul se
repetă automat ori de câte ori se depăşesc temperaturile reglate, menţinându-se
permanent, în camere, temperatura în limitele reglate.
Ventilaţia în camerele frigorifice lucrează continuu pentru omogenizarea
temperaturilor în volumul camerelor. În situaţia în care după stabilirea regimului termic
în unele camere nu se intră o perioadă mare de timp, ventilaţia în aceste camere poate fi
oprită manual prin apăsarea butoanelor cu reţinere b5 – b9 (fig. 5.3c).
Degivrarea. În funcţionare, pe vaporizatoarele din camerele cu temperaturi negative
se formează gheaţa care este izolant temic şi împiedică transferul de căldură.
Pentru topirea gheţii este necesar ca periodic să se efectueze operaţiunea de
degivrare.
Degivrarea se poate efectua automat sau manual. Regimul este ales prin fixarea
comutatorului b10 (fig. 5.3c) pe poziţia dorită. Regimul automat constituie regimul de
bază şi se consideră, în cele ce urmează, că s-a ales acest regim.
Funcţionarea în regim automat este comandată de releul programator u3 (fig. 5.3c).
La pornirea instalaţiei, prin închiderea contactului d1 (10-12) contactul închis u3 (4-5) al
programatorului şi contactul b10 (A-B), se stabileşte circuitul de alimentare al releului
d4. Concomitent este alimentat şi servomotorul releului programator.
Prin închiderea contactului d4 (2-4) se stabileşte un nou circuit de alimentare a
releului d4 prin contactul propriu şi contactul presostatului bp3 închis numai în perioada în
care presiunea pe circuitul de absorbţie este sub limita minimă şi deci compresorul nu
lucrează.
Se închide contactul d4 (6-8) pregătind circuitul de alimentare al contactorului C10.
Releul programator în funcţie de reglajul efectuat poate asigura până la 12 operaţiuni de
degivrare în 24 ore cu durate cuprinse în limitele 10-90 minute. Comanda de degivrare este
dată de releul programator prin deschiderea contactului u3 (4-5) şi închiderea contactului u3
(5-6) care stabileşte circuitul de alimentare al contactorului C10.
Contactorul C10 prin contactele sale principale conectează rezistenţele de încălzire
r1, r2, r3, r4 (fig. 5.3a) pentru topirea gheţii de pe vaporizatoare şi tăvi. Se deschide
contactul C10 (3-5) având ca urmare: blocarea circuitului de absorbţie spre compresor
prin întreruperea alimentării electrovalvulei s1; întreruperea tensiunii aplicată
termostatelor b 1, b 2 din camerele cu temperaturi negative şi contactorilor C5, C6.
Prin această întrerupere se interzice posibilitatea pornirii vaporizatoarelor şi funcţionarea
ventilaţiei în camerele cu temperaturi negative. Se închide contactul C10 (2-4) (fig.
5.3e) şi la postul local se aprinde lampa h11 iar la postul de la distanţă lampa h22 (fig.
5.3f) care semnalizează ―Funcţionare degivrare‖.
După parcurgerea perioadei fixate pentru degivrare, releul programator u3 comută
din nou contactele; se deschide u3 (5-6) şi se închide u3 (4-5), restabilind situaţia
iniţială.
148
Efectuarea periodică a operaţiunii de degivrare împiedică formarea de gheaţă cu
grosimi mai mari de 2-3 mm asigurând permanent transmisia optimă a căldurii. Prezenţa
contactului presostatului bp3 montat pe circuitul de aspiraţie împiedică aplicarea
regimului de degivrare în perioada în care lucrează compresorul.
În situaţia în care se alege regimul manual pentru efectuarea degivrării se pune
comutatprul b10 pe poziţia 2 ―Manual‖. Funcţionarea este aceeaşi cu deosebirea că
momentul degivrării şi durata acestei operaţiuni este stabilită de operator.
Protecţia instalaţiei. Electromotoarele compresoarelor şi pompelor de răcire sunt
protejate cu întrerupătoare automate care asigură protecţie la suprasarcină şi
scurtcircuite. Protecţia electroventilatoarelor este realizată cu siguranţe pentru
scurtcircuite şi cu relee termice pentru suprasarcină. Circuitele de alimentare a
contactoarelor, releelor, lămpilor de semnalizare şi rezistenţele de încălzire sunt
protejate cu siguranţe.
Releele diferenţiale de ulei, U1, U2 asigură protecţia compresoarelor şi a instalaţiei
la depăşirea presiunii maxime de refulare. Schema electrică a presostatelor diferenţiale
de ulei este prezentată în fig. 5.3b.
Situaţia fiind similară pentru cele două presostate, în continuare se prezintă
funcţionarea presostatului diferenţial de ulei U1.
Atât timp cât diferenţa de presiune între aspiraţia şi refularea uleiului de ungere este
în limitele normale, contactul presostatului diferenţial de ulei U1 (4-5 este deschis).
Circuitul de alimentare al elementului termic este întrerupt şi ca urmare este închis
contactul U1 (1-3) şi este deschis contactul U1 (1-2). Prin contactul închis U1 (1-3) este
permisă funcţionarea compresorului comandată de presostatul de joasă presiune bp1.
Prezenţa releului termic este necesară pentru ca presostatul diferenţial să nu acţioneze
pe durata regimului tranzitoriu de pornire a compresorului. La pornire, iniţial presiunea de
ulei este nulă şi creşte treptat după pornirea compresorului. Pe durata acestui regim
tranzitoriu contactul presostatului U (4-5) este închis întrucât diferenţa de presiune este
sub limita normală. Elementul termic al releului este parcurs de curent pe circuitul: d1
(2-4), b4 (I-H), U1 (1-3), r, element termic, U1 (4-5), C1 (2-4). Durata întârzierii acţionării
releului termic este reglabilă în limitele 45 – 90 secunde. Această durată se stabileşte prin
alegerea corespunzătoare a valorii rezistenţei r. Dacă în această perioadă se formează
presiunea normală de ungere, se deschide contactul presostatului diferenţial de ulei U
(4-5), se întrerupe trecerea curentului electric prin elementul termic al releului şi se
continuă funcţionarea compresorului. În situaţia în care în această perioadă nu se formează
presiunea nominală, acţionează elementul termic al releului, se deschide contactul U1
(1-3) şi se întrerupe funcţionarea compresorului.
În funcţionare, la depăşirea presiunii maxime pe conducta de refulare şi acest lucru
poate avea loc dacă debitul pompei de răcire este insuficient sau se întrerupe circuitul de
răcire, presostatul diferenţial de ulei închide contactul U1 (4-5), este alimentat releul
termic şi aceasta cu temporizare deschide contactul U1 (1-3) întrerupând funcţionarea
compresorului.
Funcţionarea releelor diferenţiale de ulei pentru protecţia compresoarelor este
semnalizată local de aprinderea lămpii h20 ―Decuplat presostat diferenţial de ulei‖.
Circulaţia apei de răcire este de asemenea importantă pentru funcţionarea normală a
instalaţiei. În cazul în care se întrerupe circuitul apei de răcire, se închide contactul b14
şi se aprind lămpile de semnalizare h9 la postul local şi h 5 la distanţă ―Lipsă apă
răcire‖. Dacă nu se iau măsuri pentru refacerea circuitului apei de răcire, după un timp,
creşte presiunea pe circuitul de refulare şi acţionează presostatul diferenţial de ulei care
comandă oprirea compresorului.
149
În tabelul 5.1 se prezintă caracteristicile instalaţiilor frigorifice de cambuză produse de
Tehnofrig, Cluj-Napoca pentru navele comerciale.
150
CARACTERISTICILE INSTALAŢIILOR FRIGORIFICE
DE CAMBUZĂ TIP TEHNOFRIG
TABELUL 5.1.
Tipul navei
151
TABELUL 5.2
Exterior Interior
Anotimpul
te0 C % ti 0 C %
Vara +35 70 +28 50
Iarna -25 80 g) + 50
2
0
Răcirea aerului este necesară atunci când se navigă în zone cu temperaturi ridicate.
Se recomandă ca prin răcire, diferenţa de temperatură între exterior, t e, şi interior, ti ,
să nu depăşească 6 – 80 C.
t = te - ti 6 …. 80C
152
încălzire, cât şi prin răcire, filtrul de aer, umidificatorul şi aparatele aferente de
automatizare.
Întreaga instalaţie de climatizare care conţine: termotanc, valvule de reglaj, canale
de aer, conducte de agent frigorific şi abur şi armăturile aferente, sunt montate într-un
compartiment separat, de cele mai multe ori amplasat pe o punte superioară pentru ca să
poată aspira din exterior aer proaspăt curat. În figura 5.4 se prezintă schema instalaţiei
de climatizare.
Traductoarele de temperatură, , şi de umiditate, H, în funcţie de valorile măsurate
comandă funcţionarea instalaţiei de climatizare pentru a asigura valorile corespunzătoare
confortului termic pentru aerul proaspăt care se introduce în compartimentele
climatizate.
153
în condensator unde are loc lichefierea agentului frigorific prin cedarea căldurii de
condensare apei de mare.
Condensul este trimis prin curgere liberă în rezervorul de freon lichid. Din rezervor
agentul trece prin filtrul uscător (pentru reţinerea apei) în circuitul spre vaporizator,
realizându-se un circuit închis al agentului frigorific.
Când temperatura aerului ajunge la temperatura minimă reglată, traductorul
termometric comandă închiderea electrovalvulei şi se întrerupe alimentarea
vaporizatorului (bateriei de răcire) cu freon lichid.Ca urmare nu se mai produce
vaporizarea, presiunea vaporilor pe conducta de aspiraţie spre compresor scade continuu
şi când ajunge la valoarea minimă reglată, presostatul de joasă presiune comandă oprirea
compresorului.
Funcţionarea instalaţiei este ciclică menţinându-se permanent temperatura aerului
între limitele maximă şi minimă reglate.
Instalaţia este concepută să funcţioneze, pentru condiţionarea aerului la parametrii
necesari, circa 18 ore. Opririle făcute de presostatul de joasă presiune nu trebuie să fie mai
mici de 6 – 8 minute.
Schema electrică pentru automatizarea instalaţiei frigorifice de climatizare este
prezentată în figura 5.5 a, b şi c.
Funcţionarea instalaţiei de răcire a aerului este condiţionată de existenţa circulaţiei
aerului efectuată de instalaţia de ventilaţie care constituie o unitate aparte. În fig. 5.5a, se
prezintă o parte din schema electrică a tabloului de ventilaţie reprezentând circuitul de
pornire pentru electroventilatorul montat în termotanc. Pornirea ventilatorului se face de
la tabloul instalaţiei de ventilaţie prin închiderea întrerupătorului automat a v după care se
apasă pe butonul de pornire P.
Ventilaţia se menţine pe toată durata de funcţionare a instalaţiei de răcire a aerului.
Întreruperea accidentală a ventilaţiei este urmată automat de întreruperea funcţionării
instalaţiei de răcire.
Pregătirea pentru pornire a instalaţiei de răcire constă în executarea următoarelor
operaţiuni:
se închide întrerupătorul automat a0 de alimentare generală din T.P.D.. Sunt puse sub
tensiune schemele de pornire pentru compresor, pompa de răcire şi schema de
comandă, protecţie şi semnalizare. Punerea sub tensiune este semnalizată de
aprinderea lămpilor h01 şi h02 ―Prezenţă tensiune‖. De asemenea se aprinde şi lampa
h10 ―Funcţionare ventilaţie‖ care semnalizează funcţionarea ventilatorului şi ca
urmare punerea în funcţiune a instalaţiei de răcire este posibilă. În cazul în care
temperatura uleiului de ungere a compresorului este sub limita minimă,
traductorul b 1 închide contactul şi este conectată rezistenţa de încălzire a uleiului r.
Funcţionarea încălzirii uleiului este semnalizată de aprinderea lămpii h1 ―Încălzire
ulei‖. Pe durata încălzirii uleiului este alimentat releul d1 şi prin deschiderea
contactului d1(3-5) se interzice pornirea instalaţiei. Stingerea lămpii h1 arată că uleiul
are temperatura normală şi pornirea este posibilă.
cu ajutorul comutatorului b3 se alege regimul de lucru dorit. Comutatorul b3 are
5 poziţii: 1 – ―Automat‖, 2 – ―Oprit‖, 3 – ―Manual 33%‖, 4 – ―Manual 66%‖, 5
– ―Manual 100%‖. În cele ce urmează considerăm că a fost fixat b3 pe poziţia 1
– Automat.
se alege regimul de lucru al pompei de răcire prin fixarea comutatorului b4 pe una
din poziţiile: A – ―Automat‖ sau M – ―Manual‖.
154
Pornirea instalaţiei se realizează prin apăsarea pe butonul cu reţinere b2. În
condiţiile în care funcţionează ventilatorul (contactul dv este închis) şi temperatura
uleiului este în limite normale (contactul d1(3-5) este închis) se stabileşte circuitul de
alimentare a releului d2.
Se închide contactul d2 (14-16) din circuitul e lectrovalvulelor S4, S5. Întrucât la
pornire temperatura aerului este peste limita maximă, contactul termostatului b 3 este
închis şi sunt alimentate electrovalvulele S4, S5 care deschid circuitele agentului
frigorific spre vaporizator (baterie de răcire). Agentul frigorific pătrunzând în
vaporizator se produce fenomenul de vaporizare însoţit de absorbţie de căldură având ca
rezultat răcirea aerului care circulă.
Vaporii de freon ajungând pe conducta de aspiraţie spre compresor ridică presiunea
pe această conductă. Când presiunea de aspiraţie ajunge la valoarea maximă presostatul
diferenţial de joasă presiune U2 comandă pornirea compresorului prin închiderea
contactului U2 (1-3).
Iniţial se realizează alimentarea releului d3.1. pe circuitul : b3 (E-F) – U1(1-3) –
U2(1-3) - b 2(1-3) – a1 – d2(6-8). Prin punerea sub tensiune a releului se închide
contactul d3.1(2-4) şi este pusă în funcţiune pompa de răcire.
Existenţa circulaţiei apei de răcire este sesizată de presostatul bp3 care îşi închide
contactul. Din acest moment sunt puse sub tensiune bobina contactorului C1, releul d3 şi
releul de timp dt.
Prin închiderea contactelor C1 porneşte compresorul cu încărcarea minimă 33%
(funcţionează – o pereche de cilindri) şi prin închiderea contactului d3(6-8) se
pregătesc treptele următoare de încărcare. În faza iniţială compresorul având capacitatea
33% sunt uşurate condiţiile de pornire.
După un timp, dat de temporizarea releului dt (0,3 – 6 minute), se închid contactele
acestuia dt (3-4), dt (5-6) şi se permite mărirea capacităţii compresorului. Trecerea pe treptele
superioare de capacitate este comandată de presostatele bp1 (66%) şi bp2 (100%) conform
tabelului .
TABELUL 5.3
Presostate de joasă
Trepte de Ventile electromagnetice
tensiune
capacitate
S1 S2 bp1 bp2
33% - - - -
66% X - X -
100% X X X X
h) NOTĂ: X Ventil electromagnetic sub tensiune (deschis)
Presostat cuplat (contact închis)
Ventil electromagnetic fără tensiune (închis)
-
Presostat decuplat (contact deschis)
155
156
157
158
Funcţionarea instalaţiei de răcire este continuă, la capacitatea maximă a compresorului
şi realizează reducerea treptată a temperaturii aerului introdus în instalaţia de climatizare .
Când temperatura aerului ajunge la valoarea minimă reglată aceasta este sesizată de
termostatul diferenţial b 3 care îşi deschide contactul şi întrerupe circuitele de alimentare a
electrovalvulelor S4, S5. Se întrerupe circuitul de freon lichid spre vaporizatoare, scade
presiunea vaporilor pe conducta de aspiraţie spre compresor şi când ajunge la valoare limită
inferioară (circa 0,2 bar), presostatul de joasă presiune U2 comandă oprirea compresorului
prin deschiderea contactului U2(1-3). Acţiunea acestuia este semnalizată de aprinderea
lămpii h1 ―Decuplat presostat de comandă‖.
Ciclul de funcţionare este reluat prin închiderea contactului b 3 la atingerea limitei
superioare a temperaturii aerului. Funcţionarea instalaţiei frigorifice este ciclică şi
menţine temperatura aerului între valorile minimă şi maximă reglate.
Regimul manual de funcţionare se referă în principal la stabilirea treptelor de
capacitate a compresorului. Comutatorul de alegerea regimurilor de funcţionare b3 pe
poziţia 3 ―Manual 33%‖ permite funcţionarea compresorului la capacitatea minimă fiind
întreruptă posibilitatea de alimentare a electrovalvulelor S1, S2 de mărire a capacităţii.
Pe poziţia 4 ―Manual 66%‖ este închis contactul b3(R-S) şi este alimentată
electrovalvula S1 care permite funcţionarea la capacitatea 66% iar pe poziţia 5 ―Manual
100%‖ sunt închise contactele b3(R-S), b3(V-W) şi sunt alimentate electrovalvulele S1,
S2 permiţând funcţionarea compresorului la capacitatea nominală.
Pornirea în regim manual se realizează prin apăsarea concomitentă a butoanelor b2,
b1, alimentarea releului de pornire făcându-se direct de la reţea.
În regim manual, ca şi în cazul regimului automat, releul de timp dt asigură pornirea
compresorului cu sarcină minimă şi numai după expirarea temporizării releului este
posibilă trecerea pe treptele superioare de capacitate.
Protecţia instalaţiei. Releul diferenţial de ulei U1 asigură protecţia compresorului .
Circuitul de protecţie este pus sub tensiune la pornirea compresorului prin închiderea
contactului d3(2-4). Dacă în timpul dat de întârzierea la acţionare a elementului termic
se formează presiunea normală a uleiului de ungere, se deschide contactul P, se
întrerupe curentul prin elementul termic şi se menţine închis contactul U1(1-3) care
permite funcţionarea compresorului. În caz de avarie, la depăşirea diferenţei admisă de
presiune, releul întrerupe funcţionarea compresorului. Acţiunea releului este semnalizată
de lampa h10 ―Decuplat presostat diferenţial de ulei‖.
Rolul releului diferenţial de ulei şi modul de funcţionare este similar cu cel prezentat
la instalaţia frigorifică de cambuză. În plus, în această schemă mai este folosit un
termostat b 2 montat pe conducta de refulare care întrerupe funcţionarea compresorului
atunci când temperatura pe conducta de refulare depăşeşte o anumită limită. Acţiunea de
protecţie a acestui termostat este semnalizată de aprinderea lămpii h8 ―Decuplat
termostat b 2‖.
În cazul în care s-a dat comanda de pornire a compresorului (este alimentat releul
d2) şi compresorul nu porneşte (nu este alimentat releul d3) este pusă în funcţiune
semnalizarea de avarie la distanţă prin aprinderea lămpii h12 ―Avarie compresor‖.
Oprirea instalaţiei se realizează, în mod normal, prin deconectarea butonului b2
după care se întrerupe alimentarea generală prin deschiderea întrerupătorului a0.
159
În caz de avarie întreruperea poate fi executată rapid prin apăsarea butonului b0
―Stop general de avarie‖. Prin apăsarea pe acest buton este alimentat elementul de
declanşare automată al întrerupătorului a0 şi se întrerupe alimentarea generală a
instalaţiei.
În tabelul 22.4 se prezintă caracteristicile principale ale utilajelor ce compun
instalaţiile de climatizare IFNC produse de Tehnofrig Cluj – Napoca.
Termotancurile de tip AGN 6300B, AGN 8000B, AGN 12500B conţin baterii de
preâncălzire şi încălzire finală care lucrează cu abur, umidificator cu abur şi baterii de
răcire (vaporizator) având posibilitatea tratării complexe a aerului. Circulaţia forţată a
aerului este asigurată de electro-ventilatoarele cu debite de 6300, 8000 sau 12500 m3 /h.
În cazul în care pentru asigurarea circulaţiei aerului se folosesc două
electroventilatoare, contactele releelor dv. în schema instalaţiei de răcire se pun în
paralel.
În funcţie de mărimea şi destinaţia navei pot fi montate la bord mai multe instalaţii
de climatizare independente. De regulă, navele au două asemenea instalaţii, una asig ură
climatizarea la cabine iar cea de-a doua în punctele de comandă, control (PCC).
Tipul rezervorului
- cabine RON 160 RON 160 - RON 250
- P.C.C. RON 63 RON 63
Tipul termotancului
ACN ACN ACN
- cabine ACN 8000B ACN 8000B ACN 12.5000B
8000B 8000N 8000B
ACN ACN 2500 ACN
- P.C.C. ACN 2500
2500 5.000
Agent frigorific Freon 12 (R12)
Cantitatea de agent
- cabine kg. - 200 200 250 300 300
160
Tipul instalaţiei şi destinaţia
I.F.N.C. I.F.N.C. I.F.N.C. 8700 I.F.N.C. 18000 I.F.N.C. I.F.N.C.
4700 5000 55000 150000
Caracteristica U/M
Cargou Cargou Cargou 8700 tdw Cargou 18000 M inerali Petrolier
4700 tdw 5000 tdw tdw er 55000 150000 tdw
tdw
- P.C.C. kg. - 100 100 100+100
Cantitatea de ulei
- cabine l - 25 25 28 25 150
- P.C.C. l - - 6,25 6,25 12,5
Debit total de apă de
răcire
- cabine m3/h 51 - 51 67 102 102
3
- P.C.C. m /h - - 6 - 6 6
Debitul de aer
- cabine m3/h 1x8000 2x6300 2x8000 2x8000 2x12500
3
- P.C.C. m /h 2500 - 2500 2500+5000
Putere electrică
instalată (fără pompe de
apă de mare)
- cabine kW 34 - 34 55 68 110
- P.C.C. kW - - 11,1 - 11,1 11,1+14,8
M asa netă
- cabine Kg 3998 - 5124 - 8012 8404
- P.C.C. Kg - - 1068 - 1068 1068+1237
TEST DE AUTOEVALUARE
1. La întreruperea circuitului apei de răcire schema de protecţie a instalaţiei
acţionează astfel:
a) se întrerupe ventilaţia în camerele frigorifice;
b) semnalizarea şi întreruperea funcţionării compresorului;
c) semnalizarea şi după un timp oprirea comandată de presostatul diferenţial de
ulei;
d) se întrerupe alimentarea de la TPD.
161
c) blocarea acţiunii protecţiei şi deconectarea alimentării compresoarelor şi
pompei de răcire;
d) conectarea pompei de apă pentru răcire.
LUCRARE DE VERIFICARE
162
Unitatea de învăţare nr. 6
APARATE ŞI SISTEME AUTOMATE DE COMANDĂ,
CONTROL ŞI SEMNALIZĂRI SPECIFICE NAVALE
CUPRINS
6.1. Felinarele de navigaţie
6.2 Telegraful electric naval
6.3. Indicatoare de cârmă. Axiometre
6.4. Tahometre pentru măsurarea turaţiei
6.5 Centrala automată de avertizare incendiu CUAM-N
6.6 Centrala automată de avertizare incendiu SESAM-N
OBIECTIVE
- de a descrie rolul şi componenţa diferitelor aparate şi sisteme specifice
domeniului naval;
- de a explica modul de funcţionare şi a semnalizărilor aferente fiecăruia
dintre aparatele şi sistemele utilizate la nave;
- de a defini măsurile ce trebuie luate în cazul apariţiei de semnalizări.
163
Notaţiile din fig. 6.1 reprezintă: 1 – lumină de drum „înainte‖, unghiul fascicolului
luminos 112,5o în ambele borduri faţă de planul diametral; 2 –„ lumină de drum,
înapoi‖, 112,5 în ambele borduri faţă de planul diametral; 3, 4 – lumini de bord,
verde şi roşu, 22,5 din prova spre înapoi traversului; 5 - lumină de siaj pupa,
67,5 în ambele borduri faţă de planul diametral; 6, 7 – lumini de ancoră, culoare,
albă, 360 .
În figura 6.2 se prezintă schema electrică de alimentare a circuitelor felinarelor
de navigaţie.
Tabloul sau pupitrul de navigaţie este alimentat pe două linii. Comutatorul a permite
conectarea alimentării de la una din surse.
Funcţionarea este aceeaşi pe toate circuitele felinarelor. Pentru exemplificare se
prezintă numai trei circuite.
164
Pe fiecare circuit sunt monate întrerupătoarele tripolare a1, a2, a3 şi siguranţe pentru
protecţie. În serie cu fiecare felinar se conectează înfăşurările releelor d1, d2, d3. La
conectarea alimentării felinarelor sunt conectate şi releele care prin închiderea
contactelor normal deschise aprind lămpile de semnalizare h' 1 , h'2, h'3 de pe pupitrul de
navigaţie şi prin deschiderea contactelor normal închise întrerup funcţionarea soneriei h.
Aprinderea lămpilor de semnalizare de pe panoul pipitrului de navigaţie indică
funcţionarea normală a felinarelor de navigaţie. Dacă se întrerupe filamentul unei lămpi,
de exemplu: h1 , se stinge lampa h' 1 de pe panou şi se pune în funcţiune avertizarea
sonoră h. După constatarea felinarului care a fost scos din funcţiune, h 1 în exemplul
considerat, se deconectează întrerupătorul a1. Se întrerupe semnalul sonor, se iau măsuri
de înlocuire a lămpii h1 , după care se conectează din nou circuitul prin închiderea
întrerupătorului a1.
165
ecranele aparatelor apare un punct roşu. La aplicarea tensiunii de alimentare, releele d 2
şi d3 îşi atrag armăturile şi pe ecrane punctul roşu este înlocuit cu un punct alb.
Transformatorul m5 alimentează lămpile L folosite pentru iluminarea scalei
aparatului din timonerie. Rezistenţa R permite reglare intensităţii lămpilor de iluminare
a scalei.
Comanda se dă prin rotirea selsinului transmiţător m1 şi acel indicator se va fixa în
dreptul comenzii transmise.
166
transmiţător, se roteşte cu acelaşi unghi şi va deplasa un al doilea indicator care se
suprapunere cu primul indicator.
La confirmarea comenzii primite, prin transmisia cu roţi dinţate, se roteşte roata 2 cu
acelaşi unghi şi în acelaşi sens ca şi cama 1 având ca rezultat deschiderea contactului a-b
şi întreruperea alimentării releului de semnalizare d1 . Prin deschiderea contactelor
releului d1 se întrerupe semnalizarea în compartimentul maşini şi în timonerie. După
confirmarea ordinului primit, personalul de serviciu pune maşina în regimul de marş
ordonat.
Fig. 6.4 Schema electrică de pri nci piu a telegrafului electric cu contact de semnalizare
Pentru controlul sensului corect de marş, în care s-a pus maşina, în punctul din care
se comandă maşina se montează contactul A iar pe axul de transmitere a confirmării
comenzii se montează contactul B. Sistemul de contacte A şi B este realizat din
segmente de alamă pe care alunecă perii de contact. Peria contactului A este legată
mecanic cu maneta sistemului de comandă a motorului şi se deplasează odată cu acesta
167
iar peria de contact B, prin transmisia cu roţi cilindric este legată mecanic cu axul
selsinului de transmitere a confirmării comenzii (m3).
Dacă s-a confirmat comanda „ÎNAINTE‖ şi maneta de comandă a motorului
principal este împinsă în poziţiile „ÎNAINTE‖, contactele A şi B nu se inserează.
Executarea ordinului primit este corectă şi soneria h4 , montată în apropierea manetei de
comandă, nu funcţionează. În cazul în care executarea ordinul primit nu este corectă,
maneta de comandă a motorului s-a împins pe poziţiile „ÎNAPOI‖, se înseriază
contactele A şi B şi este alimentată soneria h4 . Semnalul sonor atrage atenţia
personalului de serviciu asupra erorii de execuţie.
Pe nave mari, pentru apropierea telegrafului de punctul din care se comandă
manevra navei, se pot folosi trei telegrafe pentru transmiterea ordinelor dispuse în
cabina timonerie şi câte unul în fiecare bord pe puntea de comandă.
În situaţia în care pe navă se dispun mai multe telegrafe pe aceeaşi punte, în
apropiere unul de altul, acestea trebuie să fie cuplate mecanic astfel încât să se asigure
transmiterea comenzilor de la oricare din ele şi confirmarea concomitentă a răspunsului
la toate aparatele fără a face nici un fel de comutări în schemă. În figura 4.3. se prezintă
schema de cuplare mecanică între telegrafele postului de comandă pentru o navă cu un
singur ax port-elică.
Fig. 6.5 Schema de cupl are mecanică între telegrafele postului de comandă
Dintre cele trei telegrafe cuplate mecanic, unul are schema electrică completă, aşa
cum este prezentată în schema electrică de principiu (fig. 6.4) şi conţine două selsine:
transmiţător ST T (m1 ) şi receptor SRT (m4 ), iar celelalte două sunt transmiţătoare simple
şi conţin un singur selsin, SRT (m4 ).
În fig. 6.6 se prezintă schema electrică de montaj a telegrafului electric naval
În scopul creşterii siguranţei în funcţionare s-au realizatt noi tipuri de
telegrafe la care s-a renunţat la contactul de semnalizare a-b şi s-a obţinut
simplificarea transmisiei. În figura 6.7 se prezintă telegraful fără contact de
semnalizare.
Schema de semnalizare este realizată cu relee montate în două cascade. Prima
cascadă este constituită din releele d1, d1, d3 conectate prin punţile redresoare n1, n2,
168
n3 între fazele corespunzătoare ale transmisiei sincrone diirecte şi inverse (de dare a
ordinului şi de confirmare).
Dacă poziţiile selsinelor transmiţătoare (m1 şi m3) coincid, atunci tensiunile
electromotoare induse în cele trei faze ale celor două transmisii vor fi aceleaşi şi
diferenţa dintre ele va fi nulă. Ca urmare curenţii prin releele d1, d2, d3 sunt nuli şi
semnalizarea nu funcţionează.
În situaţia în care poziţiile nu coincid, s-a transmis comanda dar nu s-a transmis
confirmarea, diferenţa dintre tensiunile electromotoare induse, în fazele transmisiilor
selsine, alimentează releele din prima cascadă şi prin închiderea contactelor acestora, se
alimentează releul d4 din a doua cascadă. Prin închiderea contactelor releului d4 se
pune în funcţiune semnalizarea.
Firma Siemens, pentru un telegraf de acest tip, a folosit în prima cascadă un singur
releu având trei înfăşurări conectate între fazele transmisiilor selsine.
169
Fig. 6.7. Schema electrică de princi piu a telegrafului electric
Axiometrul este aparatul care indică unghiul de rotire a cârmei. Conform regulilor
registrului de clasificare pe toate navele se montează axiometre în punctele de comandă.
La nave cu pilot automat unghiul cârmei se urmăreşte pe scala pilotului automat,
axiometrul fiind menţinut ca aparat de rezervă.
În figura 6.8 se prezintă schema electrică de principiu a transmisiei selsine pentru
indicatoare de cârmă (axiometre).
Selsinul transmiţător, m1 , este cuplat mecanic cu axul cârmei. Selsinele receptoare
m2 , m3 sunt legate electric prin transmisia selsină cu selsinul transmiţător. Selsinele
recaptoare constituie aparatele indicatoare care arată în punctele de comandă, unghiul de
rotire al cârmei.
Mişcarea axului cârmei este urmărită pe indicatoare. Acul scalei selsinelor
receptoare indică unghiul de rotire al cârmei.
Cutia de conexiuni conţine şi relele termice ale protecţiei. În cazul deteriorării
circuitului rotorului sau întreruperii unei conexiuni, se deschid contactele normal închise
ale releelor termice şi se întrerupe circuitul rotoarelor. În acelaşi timp se închide
contactul normal deschis al releului termic şi se aplică tensiunea nominală la bornele
releului de semnalizare d. Releul îşi atrage armătura mobilă şi pe scala de lucru a
aparatului indicator apare steguleţul cu inscripţia „Nu lucrează‖.
De la transformatorul m4 sunt alimentate lămpile pentru iluminarea scalelor
aparatelor.
170
Fig. 6.8. Schema de princi pi u a indicatorului de cârmă (axiometru)
171
Fig. 6.9. Schema de princi pi u a tahometrului de curent continu u
U
I
Rt
172
6.4.2. Tahometre inductive de curent alternativ
În figura 6.10 se prezintă principiul de funcţionare al tahometrelor inductive cu mufă
asincronă.
173
trifazate simetrice cu frecvenţa corespunzătoare turaţiei axului care antrenează
generatorul. De la generatorul sincron se alimentează, prin trei conductori, aparatul
indicator. Tensiunea trifazată alimentează înfăşurarea statorică a motorului sincron.
Rotorul acestui motor are o înfăşurare în scurtcircuit realizată din bare şi tot pe rotor se
află un sistem de magneţi permanenţi. Această construcţie a rotorului permite pornirea
în asincron a motorului şi intrarea în sincronism atunci când se ajunge la o viteză
apropiată de viteza de sincronism. Mişcarea motorului sincron antrenează cu viteza
corespunzătoare magnetul permanent 7 aparţinând mufei asincrone. În continuare,
funcţionarea mufei asincrone este cea prezentată la începutul acestui paragraf.
Tahometrele de acest tip au masa mică, greutate redusă şi se utilizează pentru
măsurarea turaţiilor foarte mari.
174
1 – magnet permanent; 2- înfăşurarea statorului generatorului sincron; 3- înfăşurarea motorului sincron; 4 –
rotorul în scurtcircuit al motorului; 5- înfăşurarea în scurtcircuit pentru pornirea în asincron; 6 – magneţi
permanenţi montaţi pe rotorul motorului sincron; 7 – magnet permanent; 8 – paharul de cupru al mufei
asincrone; 9 – resort; 10 – transmisia cu roţi dinţate; 11 – ac indicator pe scala grosieră; 12 – ac indicator pe
scala precisă; 13 – şunt termomagnetic; 14 – ecran.
175
Funcţia termovelocimetrică este asigurată de două termistore cu constante de timp
diferite conectate la un amplificator cu semiconductoare având ieşirea pe un releu. În
starea de veghe releul este acţionat se închide contactul iar la apariţia începutului de
incendiu se deschise contactul şi se declanşează alarma de incendiu.
Detectorul de fum este format din două camere de ionizare şi un amplificator
diferenţial cu semiconductoare. Prima cameră de ionizare are rolul de etalon iar ce-a de-
a doua, de măsură. În a doua cameră ionizarea este variabilă în funcţie de atmosferă din
încăperea supravegheată. Amplificatorul diferenţial, cu ieşirea pe un releu, sesizează
diferenţa dintre camerele de ionizare. În de starea veghe releul este alimentat şi contactul
de alarmare este închis. La apariţia fumului se deschide contactul şi se dă alarma de
incendiu.
Caracteristicile tehnice ale centralei CUAM-N
- tensiunea de alimentare a sursei principale: 60V - 50Hz
- tensiunea nominală de lucru: 24V c.c. + 10% - 15% obţinută de la un redresor
stabilizat
- sursa de rezervă: baterie de acumulatori 2 x 12V/45Ah conectată în tampon cu un
redresor alimentat de la reţeaua navei
- rezistenţa maximă a liniei: RL = 10 ohmi
- curentul maxim absorbit pe o linie: 200mA
- curentul maxim absorbit de centrală cu 40% linii alarmate: 3A
- numărul de linii supravegheate:
CUAM - N2 - 10 linii
CUAM - N4 - 20 linii
CUAM - N6 - 30 linii
- temperatura mediului ambient: - 100 C ÷ +500 C
- umiditatea relativă a aerului: 95 3%
Prezentarea centralei electrice CUAM-N2
În fig. 6.12. se prezintă aspectul general al centralei CUAM-N2
Elementele de semnalizare şi comandă, notate cu cifre în figura 6.12. sunt:
1- lămpi de semnalizare INCENDIU – cvadruple;
2- lămpi de semnalizare LINIE RUPTĂ - duble;
3- lămpi de semnalizare LINIE LA MASĂ - duble;
4- lămpi de semnalizare DEFECT DE ALIMENTARE - duble;
5- lămpi de semnalizare SIGURANŢĂ MODUL ARSĂ - duble;
6- lămpi de semnalizare LAMPĂ LINIE ARSĂ - duble;
7- lămpi de semnalizare LINIE ÎN SCURTCIRCUIT - duble;
8- buton OPRIRE ALARMĂ SONORĂ;
9- buton ŞTERGERE;
10- buton VERIFICARE LĂMPI;
11- buton măsură.
176
Fig. 6.12 Centrala CUAM - N2
177
Prin butoane se pot comanda:
- anularea alarmei sonore (cu menţiunea alarmelor optice)
- ştergerea (aducerea centralei în starea iniţială după o alarmare)
- verificarea integrităţii lămpilor de pe MS
178
Fig. 6.13 Schema de princi piu a liniei de al armare
179
a) Semnalizare stare de veghe şi incendiu
180
comandă funcţionarea semnalizărilor optice (selectiv pe modulul ML şi neselectiv pe
modulul MS) şi sonoră (în cod internaţional).
Semnalizarea sonoră poate fi întreruptă prin apăsarea pe butonul „ANULARE
SEMNAL ACUSTIC‖, menţinându-se în continuare semnalizarea optică. La dispariţia
evenimentului, semnalizare optică se anulează prin apăsarea pe butonul „ŞTERGERE‖.
b) Circuit de semnalizare „linie ruptă”
181
ACUSTIC‖. Menţinându-se semnalizarea optică până la dispariţia evenimentului
(refacerea liniei întrerupte).
La scurtcircuitarea liniei tensiunea de întoarcere are valoarea tensiunii de
alimentare. Această stare este sesizată de un circuit SAU-NU (special) care transmite o
comandă, prin intermediul amplificatorului, elementelor de acţionare a semnalizării
optice (neselectiv pe MS) şi sonore. Alarma optică se întrerupe la dispariţia
evenimentului (înlăturarea scurtcircuitului).
Circuitul realizează ca primă funcţionare (A) un impuls de ştergere la aplicarea
tensiunii de alimentare. Acest impuls nu se aplică la constarea alimentărilor cu durata de
circa 50ms.
A doua funcţie este ştergerea propriu-zisă realizată prin comutarea porţii „SAU‖ la
aplicarea impulsului de comandă prin apăsarea pe butonul „ŞTERGERE‖.
182
d) Circuit de ştergere
183
Generatorul de cod este realizat cu circuite de comutaţie statică, într-o schemă
logică cu circuite temporizate.
Aceasta este format din patru circuite de temporizare, închise ciclic, astfel încât
la comanda dată pe primul, să existe înmagazinat impulsul de deplasare, determinând
generarea codului ales:
t1 - timpul primului impuls al codului - t1 = 25ms
t2 - timpul pauzei mici (contacte neacţionate) - t2 = 370ms
t3 - timpul celui de-al doilea impuls al codului - t3 = 425ms
t4 - timpul pauzei mari - t4 = 1825ms
La centrala CUAM-N sunt conectate detectoarele montate pe liniile de
semnalizare incendiu şi sursele de alimentare.
184
Pentru protejarea firului de nul, linia detectoarelor active trebuie să fie prevăzută cu
un releu având un contact normal deschis în starea de repaus.
La alimentarea centralei se alimentează releul şi liniile sunt conectate printr-o
rezistenţă de scurtcircuit, RSC, de 470 , 5w.
Pe o linie se pot monta maxim 5 detectoare active sau 20 de detectoare pasive.
În figura 6.21 se prezinte conectarea surselor de alimentare la centrala CUAM-N.
185
- Supravegherea, prin intermediul detectoarelor, de diverse tipuri, a spaţiilor de la
bordul navelor
- Semnalizează optic general selectiv şi acustic general apariţia unui început de
incendiu în unul din spaţiile supravegheate
- Semnalizează optic general selectiv şi acustic general apariţia unui defect pe
circuitele de linie
- Semnalizează optic general selectiv şi acustic general a unei defecţiuni de
alimentare în următoarele cazuri:
- cădere alimentare de la reţea 60V
- cădere sursă stabilizată
- cădere totală alimentare
- Semnalizează optic selectiv situaţiile de incendiu pe panoul sinoptic local cu
schema navei
- Retranslarea alarmelor de incendiu şi de defect
- Asigură alimentarea detectoarelor active
Centrala SESAM-N se încadrează în următoarele caracteristici tehnice:
- Tensiunea de alimentare de la reţeaua navei 60V c.a. + 10%, - 15%
- Tensiunea de alimentare de la sursa de avarie formată din baterii de acumulatori:
24V c.c. 15%
- Tensiunea de alimentare de siguranţă 4,5V c.c. (baterie uscată tip 3R 12)
- Temperatura mediului ambiant - 100 C + 550 C
- Umiditatea relativă maximă 95% la 200 C
Centrale SESAM-N sunt compuse din următoarele blocuri electronice şi
subansamble:
a) Sursă stabilizată de tensiune
b) Circuit semnalizări generale CG1
c) Circuit testare naval CG 2N
d) Circuit control sursă CG3
e) Circuit avertizor principal CG4
f) Circuit avertizor de incendiu CI
g) panou sinoptic local
h) panou sinoptic independent
i) Telefon
j) Cutia de conexiuni
Constructiv, centrala SESAM-N este formată dintr-o confecţie metalică care
cuprinde sertarul pentru circuitele funcţionale protejate de o uşă cu sistem de blocare, o
incintă în care este montat panoul sinoptic local al navei şi cutie de conexiuni pentru
legăturile exterioare. Ansamblul centralei este prezentat în figura 23.6.
Panoul sinoptic local este realizat cu schema sinoptică a navei compartimentată în
zone de supraveghere şi numerotate în concordanţă cu numerele circuitelor sesizoare
respective.
Centrala SESAM-N este prevăzută în partea superioară cu sistemul de semnalizare
optică generală, în partea stânga şi cu difuzor de alarmă acustică locală în partea dreapta.
În partea de mijloc este montat dispozitivul de anulare alarmă acustică şi totodată
accesul la siguranţe generale.
186
Fig. 6.22 Centrala S ESAM-N
a - vedere de ansamblu; b - panourile frontale de circuitelor cu elementele de comutare şi
semnalizare
187
sesizoare ca principiu de funcţionare lucrează la modificarea treptelor de tensiune pe
linia respectivă în funcţie de starea acesteia.
Modul de funcţionare al circuitelor sesizoare în funcţie de treptele de tensiune este
prezentat în figura 6.23.
Circuitele generale centralizează informaţiilor primite de la circuitele sesizoare şi
asigură alarmarea generală, selectivă locală şi la distanţă. Circuitele generale sunt în
număr de 4 buc. şi anume:
- CG1 - circuit de semnalizări generale care asigură prelucrarea informaţiilor de la
circuitele sesizoare şi selectarea lor
- CG 2N - circuit testare naval care funcţional asigură efectuarea testelor de
verificare a funcţionării circuitelor sesizoare
- CG3 - circuit control sursă care asigură reglarea sursei stabilizate şi semnalizează
căderea surselor de alimentare
- CG4 - circuit avertizor principal care asigură acţionarea avertizorului principal în
cod şi totodată supraveghează circuitul avertizorului principal
Fig. 6.23 S emnale transmise de circuitul sesizor în funcţie de treptele de tensiune pe linie
Centralele SESAM-N permit conectarea pe linii a următoarelor tipuri de
detectoare:
- Detectoare pasive cu contact NI
- Butoane de avertizare manuală
- Detectoare active cu ieşire pe contact NI
188
Fig. 6.24 S cheme de conectare a detectoarelor
a) supraveghere cu detectoare pasive
b) supraveghere cu detectoare active
TEST DE AUTOEVALUARE
1. Prin intermediul telegrafului se transmit:
a) semnalizări privind unghiul cârmei;
b) indicaţii privind turaţia axelor port-elice;
c) comenzi privind regimul de marş şi avertizează personalul din CM despre
darea unui ordin de pe puntea de comandă;
d) comenzi privind regimul de marş, semnalizează unghiul cârmei şi turaţia
axelor port-elice.
2. Centrala automată de avertizare incendiu SESAM-N, faţă de centrala
CUAM-N, este:
a) o variantă mai veche;
b) o varinată îmbunătăţită;
c) o variantă simplificată;
d) un alt tip de centrală.
189
LUCRARE DE VERIFICARE
1: c; 2: b.
190