Referat la Etica si

Deontologie

“Malpraxisul in Neurologie”

Prof.coordonator:As.Apostol Luminita
Elev:Miron Iuliana
Anul III AMG

Malpraxisul in Neurologie
Malpraxisul este un subiect sensibil pentru profesioniştii din lumea medicală. Deşi
majoritatea cadrelor medicale nu au fost niciodată acuzate de malpraxis, tot atâţia medici
se tem de o posibilă acuzaţie de malpraxis.

Malpraxisul este o temă pentru care este nevoie să se facă mai întâi distincţia între
greşeală şi eroare. Greşeala constă în nerespectarea regulilor privind comportarea
profesională a unui medic, în situaţia în care un alt medic cu aceeaşi pregătire
profesională le respectă. Eroarea este considerată că intervine atunci când evoluţia
complicată a bolii sau simtomele atipice îl fac pe medic să reacţioneze în acelaşi mod
indiferent de situaţia în care se află.

1. Etimologic, cuvantul malpraxis este un cuvant alcatuit din latinescul “mal”, “malus” – “rau” si
cuvantul de origine greaca “praxis” – “practica”.

Sensul cuvantului malpraxis este acela de practica rea, practica inadecvata, a practica profesia
in mod gresit.

2. Malpraxisul medical este definit de catre art. 642 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind
reforma in domeniul sanatatii ca fiind eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului
medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand
raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale,
sanitare si farmaceutice.

Personalul medical, prin exercitarea profesiunii sale nobile, contribuie la respectarea drepturilor
fundamentale ale pacientului, consacrate in art. 22 al Constitutiei Romaniei - dreptul la viata si
dreptul la integritate fizica si psihica. Exercitarea profesiunii medicale implica respectarea unor
norme deontologice si juridice.

Normele deontologice stabilesc minimum de morala specifica pentru exercitarea acestei

profesii, iar in masura in care incalcarea unora dintre aceste norme pericliteaza valori aparate
de drept, acestea din urma sunt reglementate ca si norme juridice.

In prezent, normele de deontologie medicala sunt cuprinse in Codul de deontologie medicala

din anul 2005, care in art. 3 consacra sanatatea omului ca fiind telul suprem al actului medical,
obligatia medicului constand in a apara sanatatea fizica si mentala a omului, in a usura
suferintele, in a respecta viata si demnitatea persoanei umane, fara discriminari in functie de
varsta, sex, rasa, etnie, religie, nationalitate, conditie sociala, ideologie politica sau din orice alt
motiv, in timp de pace, precum si in timp de razboi. Codul de deontologie medicala din anul
2005 respecta, in forma actuala, normele internationale in materie de deontologie medicala
cuprinse in Declaratia de la Geneva emisa in 1948 dupa Codul de la Nurnberg (1947) si
amendata de catre Asociatia Mondiala Medicala si in Codul International al Eticii Medicale.

Incalcarea unei norme deontologice, fara a produce vreun prejudiciu pacientului, poate atrage
raspunderea disciplinara a medicului, insa in situatia in care conduita culpabila a medicului are
 drept rezultat producerea unei pagube pe seama pacientului, intervine raspunderea civila
delictuala pentru malpraxis.

Titlul XV al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul Sanatatii reglementeaza

raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale,
sanitare si farmaceutice.

CARE VA FI TRASEUL PARCURS DE O RECLAMATIE INAINTATA DE PACIENT PENTRU O

POSIBILA EROARE MEDICALA?
1. Pacientul va adresa o cerere de acoperire a prejudiciului catre spitalul unde a fost tratat.
2. Spitalul sau societatea de asigurari ii poate solicita informatii si documente suplimentare.
3. „In termen de 60 de zile de la primirea de la pacient a tuturor informatiilor si documentelor si respectiv
de la primirea de la unitatea medicala a punctului de vedere al acesteia si a documentelor de sustinere”,
societatea de asigurare aproba sau respinge cererea pacientului.
4. Daca in 60 de zile societatea de asigurari nu incheie procedura de evaluare a cererii si nu decide in
privinta ei se considera ca cererea a fost aprobata.
Daca pacientul este multumit de evaluarea cererii sale, se incheie un acord pe cale
amiabila intre pacient, personalul medical si spital.

5. Parcurgerea procedurii amiabile este OBLIGATORIE si pentru pacientii nemultumiti de rezultatul

sesizarii. Procedura consta intr-o negociere intre pacient si societatea de asigurare care acopera
asigurarea de malpraxis a medicului.
6. Daca negocierea esueaza si pacientul este nemultumit de decizia societatii de asigurare poate solicita
despagubiri sesizand Comisia de Monitorizare a Cazurilor de Malpraxis.
Comisia de Monitorizare a Cazurilor de Malpraxis este condusa de un director adjunct al DSP
judeteana d sau a municipiului Bucuresti (aflate in subordinea Ministerului Sanatatii) si va fi alcatuita din
reprezentanti ai:
 Ministerului Sanatatii,
 Asiguratorului din sistemul de asigurari de sanatate,
 Colegiului Judetean al Medicilor
 Un expert medico-legal,
 Colegiului Judetean al Farmacistilor,
 Colegiului Judetean al Medicilor Dentisti,
 Ordinului Judetean al Asistentelor si Moaselor.
7. Comisia va consulta expertii medicali (pentru fiecare specialitate) dintr-o lista nationala propusa de
Colegiul Medicilor din Romania. Expertii care se vor ocupa de un caz particular vor fi desemnati prin
tragere la sorti. Raportul expertilor trebuie intocmit in 30 de zile.
8. Comisia decide asupra cazului in maximum 3 luni de la data sesizarii.
9. Decizia se comunica tuturor partilor implicate in termen de 5 zile calendaristice.
10. Pacientul, daca nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanta de judecata.
Durata estimata a rezolvarii unei reclamatii de eroare medicala:
 minim 3 luni
 maxim 6 luni jumatate pana la aducerea cazului in fata instantei, daca pacientul considera
necesar.
Actele de malpraxis se prescriu intr-un an de la producerea prejudiciului.
Intreaga procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis, pana in momentul sesizarii instantei, este
confidentiala. Incalcarea confidentialitatii de catre pacientul care a facut sesizarea duce la pierderea
dreptului de a beneficia de procedura de conciliere.
Pot solicita despagubiri si pacientii care nu sunt asigurati in sistemul asigurarilor obligatorii. Despagubirile
se pot solicita si pentru neacordarea asistentei medicale, desi starea pacientului impune o interventie.

În comă, după ce a fost plimbată de la un spital la altul

Purtătorul de cuvânt al Spitalului de Urgenţă Floreasca din Capitală, Bogdan Opriţa, a declarat că femeia
a fost adusă în unitatea sanitară în noaptea de miercuri spre joi.

El a precizat că aceasta era în stare foarte gravă, instabilă hemodinamic de când a fost preluată cu
elicopterul de la Craiova pentru a fi adusă la Spitalul Floreasca. Femeia a decedat joi, în jurul orei 11.00,
a mai spus Bogdan Opriţa.
După decesul femeii, conducerea Spitalului de Urgenţă din Craiova a declanşat o anchetă internă, fiind
ridicate toate fişele medicale de pe secţiile unde pacienta a fost internată sau investigată.

"Am aflat şi noi în urmă cu puţin timp că pacienta a făcut stop cardio-respirator şi a murit la Spitalul
Floreasca. De altfel, starea acesteia era foarte gravă încă de seara trecută când a fost transferată cu
elicopterul. Noi vom face atât o anchetă internă, dar vom trimite documente şi la Colegiul Medicilor. Este
prematur să ne pronunţăm dacă a fost vina vreunui medic. Eu personal nu am avut timp să studiez toate
fişele medicale, dar o voi face", a spus Florin Petrescu, managerul Spitalului de Urgenţă din Craiova.

Medicii de la Spitalul de Urgenţă din Craiova sunt acuzaţi de malpraxis de rudele femeii de 41 de ani care
a intrat în şoc toxicoseptic, apropiaţii pacientei susţinând că aceasta nu a fost tratată la timp de către
cadrele medicale.
Potrivit rudelor, Daniela Constantinescu a fost adusă la Spitalul de Urgenţă din Craiova luni dimineaţă
pentru că avea dureri mari în piept şi mâinile şi picioarele foarte reci. Medicii au consultat-o, însă au decis
să o trimită la Spitalul de Neurologie pentru investigaţii amănunţite. Rudele femeii susţineau că neurologii
au spus că nu este de competenţa lor, motiv pentru care au retrimis-o la Urgenţă, în cele din urmă fiind
trimisă acasă pentru că nu ar avea nicio afecţiune gravă.

"Ne-au dat-o pe braţe acasă. Nici nu se ţinea bine pe picioare. Noi am luat-o acasă pentru că ne-au spus
că are spasmofilie şi trebuie să ia calciu şi multivitamine. A doua zi însă starea ei s-a înrăutăţit şi soţul
său a dus-o din nou la Urgenţă. Acolo a stat mai bine de o oră şi au băgat-o în seamă abia în momentul
în care nu a mai putut respira. Aşa ceva este inadmisibil", declara Larisa Rogojinaru, o prietenă de-a
pacientei.

Soţul femeii spunea că medicii nu au vrut să-i comunice diagnosticul. "Iniţial, ne-au spus că este
vorba despre spasmofilie, iar după ce starea ei s-a înrăutăţit au spus că e suspectă de meningită. Nici noi
nu ştim ce să mai înţelegem. Ne-au spus că doar Dumnezeu o mai poate salva", declara Viorel Dumitru,
soţul femeii.

Pacienta a fost internată în comă în Secţia de Terapie Intensivă a spitalului craiovean. "Medicii sunt
de vină. E culpă medicală, e malpraxis, fiindcă nu ar fi trebuit să trimită acasă pentru că nu se ajungea
aici. Cum să vii pe picioarele tale şi acum să ajungă în comă", mai spunea Luminiţa Iliescu, mătuşa femii.
Iniţial, reprezentanţii Spitalului de Urgenţă Craiova au refuzat să comenteze acuzaţiile de malpraxis. "Nu
pot să vă spun ce s-a întâmplat când a ajuns prima dată în Urgenţă, pentru că este foarte devreme.
Trebuie să ne documentăm", declara Cristina Geormănenu, purtătorul de cuvânt al Spitalului de Urgenţă
Craiova.
Femeia avea 41 de ani şi un copil
Examenul neurologic
Anamneza. Ca în toate celelalte specialităţi medicale, o anamneză completă şi ţintită joacă un rol
primordial. Ea cuprinde istoricul bolii actuale, antecedentele personale şi cele familiare.
Semne meningeale. Se controlează flexibilitatea cefei. Se poate constata o rigiditate ("redoarea cefei",
meningism), semn de iritaţie meningială (meningită, hemoragie). Alte semne zise "meningeale": Semnul
Kernig, Semnul Brudzinski.
Fundul de ochi. Se examinează oftalmoscopic fundul de ochi. Se poate constata o stază papilară, semn
de hipertensiune intracraniană.
Nervii cranieni. Fiecare din funcţiile celor 12 nervi cranieni se examinează în parte.
Motricitatea. Se controlează forţa diverselor grupuri musculare, motilitatea pasivă şi activă a
extremităţilor, precum şi troficitatea musculară.
Sensibilitatea. Există cinci tipuri de sensibilitate, care se examinează separat: simţul tactil (atingerea),
presiunea, simţul poziţional, durearea şi temperatura.
Reflexe. Reflexele osteo-tendinoase sau "de întindere" (reflexe miotatice), de ex.: Reflexul rotulian, se
examinează cu ciocanul de reflexe. În cazuri patologice pot fi exagerate, diminuate sau abolite. Reflexele
cutanate (reflexe abdominale, cremasteriene) se examinează cu un ac, de preferinţă bont.
Semne zise "piramidale". Sunt reflexe patologice care se pot pune în evidenţă în cazul unei leziuni a
fascicolului piramidal ("tractus cortico-spinalis"). Cel mai cunoscut este semnul Babinski: la excitarea
marginii externe a plantei piciorului apare extensiunea halucelui). Alte semne piramidale: semnul
Chaddock, semnul Oppenheim.
Coordonarea. Se controlează echilibrul (staţiunea şi mersul) şi felul cum sunt executate mişcările
extremităţilor. În cazuri patologice apar tulburări de coordonare (ataxie).
Tonusul muscular. Prin mişcări pasive ale extremităţilor se pot constata diverse tipuri de tulburări de
tonus muscular: spasticitate, rigiditate ("rigor"), fewnomenul de "roată dinţată", flexibilitate ceroasă,
hipotonie.
Examenul funcţiilor cognitive. Ce cercetează starea de conştiinţă (vigilitatea), atenţia, memoria,
precum şi funcţiile vorbirii (în cazuri patologice se poate constata o afazie), mişcările automate şi
deliberate (patologic: apraxie), percepţia şi recunoaşterea (patologic: agnozie vizuală, auditivă, "neglect",
anozognozie etc.)

Examene tehnice în neurologie

Examenul lichidului cefalo-rahidian. Lichidul cefalo-rahidian (sau: cerebro-spinal) se obţine prin
rahicenteză, cel mai adesea prin puncţie lombară, în cazuri speciale prin puncţie sub-occipitală sau
cisternală (metodă introdusă de neuropsihiatrul român Alexandru Obregia)
Biopsie musculară în cazul bolilor neuro-musculare sau miopatii.
Examene electro-fiziologice.
- Electroencefalografie (EEG)
- Electromiografie (EMG)
- Electroneurografie (ENG)
- Potenţiale evocate
- Stimulare magnetică transcranială
Doppler-Sonografie extra- şi transcranială, "Duplex".
Examene neuro-radiologice.
- Tomografie computerizată (CT)
- Rezonanţă magnetică nucleară (RMN)
- Tomografie cu emisiune de positroni (PET)
- Tomografie computerizată cu emisiune de fotoni (SPECT)
- Rezonanţă magnetică funcţională (fMRT)
- Magnetoenceflaografie (MEG)
- Angiografie cerebrală
Concluzii
Reglementarile privind malpraxisul sunt necesare in viata de zi cu zi deoarece inspira oamenilor de rand
o mai buna incredere in sistemul medical din Romania, o incredere ca aceste practici medicale in care ei
isi pun speranta si care se repercuteaza asupra integritatii corporale si vietii pacientilor se desfasoara in
mod corect.