Sunteți pe pagina 1din 13

TEMĂ DE CASĂ

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ FOTOSINTEZA

Cuprins

Introducere ……………………………………………………………..3
1. Factorii interni care influențează fotosinteza ..………..4
1.1. Vârsta frunzelor …………………………..…………… …..4
1.2. Structura frunzelor……………………………………………4
1.3. Cantitatea de clorofilă……………..………………..…….5
1.4. Conținutul de elemente minerale..………………….. 5
1.5. Enzimele ………………………………………………………….6
2. Factorii externi care influențează fotosinteza ............7
2.1. Lumina…………………………………………………… ………
7
2.2. Temperatura…..……………………………………………….8
2.3. Apa ………………………………………………………… ……..9
2.4. Concentrația CO2 din aer………………… …………….10
2.5. Influența sărurilor minerale…………………………….11
2.6. Influența poluării…………………………………………….11
Importanța
fotosintezei…………………………………………..12
Bibliografie ……..…………………………………..…………………
13
Factorii care influențează fotosinteza Secui Valentina

Introducere
Fotosinteza este procesul fiziologic prin care plantele autotrofe verzi sintetizează compuși
organici din CO2, apă și săruri minerale în prezența radiațiilor luminoase captate de
pigmenții asimilatori și în urma căreia se eliberează oxigen.

Fotosinteza constă într-un schimb de gaze și anume absorbția dioxidului de carbon din
atmosferă și eliminarea oxigenului, procesul intim fiind totuși un proces complicat care
constă într-un șir de reacții de oxido-reducere care duc la sinteze complexe.

Încă din anul 1905 fiziologul englez Blackman a lansat idea că procesul fotosintezei se
desfășoară în două etape:

→ Faza de lumină ( fotochimică)

→ Faza de întuneric (enzimatică)

Această ipoteză a fost confirmată mai apoi și de alte observații, mai ales ale lui Emerson
(1932).

3
Factorii care influențează fotosinteza Secui Valentina

1. Factorii interni care influențează fotosinteza


În condițiile din natură procesul de fotosinteză nu se desfășoară în mod uniform. Variația
intensității acestui proces are la bază atât acțiunea factorilor externi ai mediului
înconjurător, cât și aceia a unor factori interni determinat de însăși natura plantei.

Factorii interni determina reacțiile specifice ale plantei față de factorii externi. Valoarea
intensității fotosintezei la un moment dat exprimă de fapt interacțiunea complexului de
factori externi si interni.

1.1. Vârsta frunzelor


Frunzele foarte tinere, la începutul formării lor, au o activitate scăzută de absorbție a CO 2
din cauza suprafeței lor reduse și a cantității minime de clorofilă. Pe masura maturizării lor,
activitatea fotosintetică crește și scade din nou când frunzele îmbătrânesc.

La rășinoasele cu frunze persistente, fotosinteza crește în primul an până la atingerea


maturității frunzelor, iar în următorii 2 -3 ani scade.

Un alt exemplu, la vița de vie activitatea fotosintezei este și ea influențată de vârsta


frunzelor, aceasta crescând rapid și ajungând la maxim când frunzele ating mărimea
normală (la aprox 30 – 40 zile de la apariția lor) în continuare, pe măsura îmbătrânirii lor
fotosinteza descrește treptat. De fapt, pentru fiecare fenofază corespunde un anumit etaj
de frunze la care activitatea fotosintetică atinge nivelul maxim. (Ionescu P, 1977).

1.2. Structura frunzelor


Structura frunzelor are un rol important în procesul de fotosinteză. Caracteristici precum
grosimea limbului, a epidermei și a cuticulei, numărul lor de stomate, gradul lor de
deschidere influențează pătrunderea dioxidului de carbon în interiorul frunzelor și în
consecință determină activitatea fotosintetică. La plantele C4 cu frunza Kranz, rata
fotosintezei este mai mare comparativ cu cea de la plantele C3, deoarece cloroplastele sunt
situate atât în celulele mezofilului cât și în celulele tecii perivasculare, deci are loc o dublă
fixare a dioxidului de carbon.

4
Factorii care influențează fotosinteza Secui Valentina

1.3. Canti tatea de clorofi lă

Între intensitatea fotosintezei şi conţinutul de clorofilă din ţesutul asimilator al frunzelor nu


există o proporţionalitate directă și permanentă întrucât există o serie de factori care
intervin în raporturile stabilite între ele.

S-a constatat faptul că plantele cu frunze de culoare verde-închis asimilează mai intens în
condiţiile unei nebulozităţi mai mari iar cele cu frunze verde-deschis, asimilează mai activ în
lumina solară directă.

Prin urmare, primele sunt recomandate pentru regiunile cu nebulozitate mare şi ultimele
pentru regiunile bine însorite. Studiile întreprinse la plantele heliofile şi cele ombrofile, au
certificate faptul că diferă cantitatea de clorofilă la cele două grupe de plante.

Frunzele plantelor heliofile au un conţinut mai redus de clorofilă, iar intensitatea activităţii


fotosintetice creşte paralel cu intensitatea luminii până la valoarea maximă din zi (75.000-
100.000 lucşi).

1.4. Conținutul de elemente minerale

Prezența elementelor minerale în cantități optime este obligatorie pentru buna funcționare
a fotosintezei. De exemplu:
- Mg este necesar în procesul de formare a clorofilei a;
- Mn este important în fotoliza apei;
- K este foarte important la formarea ATP și la fosforilările substanțelor intermediare
care participă în ciclurile reductive ale fotosintezei;
- P este direct implicat in schimbul de gaze în frunze.

5
Factorii care influențează fotosinteza Secui Valentina

Carența de K mărește intensitatea respirației în frunze și scade intensitatea fotosintezei. N si


S au o influență întârziată asupra fotosintezei ceea ce înseamnă că participă indirect în acest
proces. Carenta în Fe duce la apariția clorozei, Fe participă și la sinteza clorofilei fiind un
element important al citocromilor.

Aplicarea îngrășămintelor minerale simple sau în diferite amestecuri determină modificarea


intensității fotosintezei. În cazul aplicării îngrășămintelor simple se realizeaza o creștere
semnificativă a fotosintezei, în cazul N cu 58,2%, în timp ce la administrarea de P si K
fotosinteza este intensificată cu 21,4% respectiv 16% (Ionescu P si Condei Gh., 1971).

Influența redusă a K asupra fotosintezei a fost pusă în evidența și în experienșele în care a


variat unilateral câte un element. La creșterea K la 40mg K 2O la 100g sol intensitatea
fotosintezei a scăzut cu 5% (Ionescu P si colab., 1986).

Aprovizionarea moderată cu N (0,7 – 0,8 mg/planta) este suficientă pentru atingerea


nivelului maxim al ratei fotosintezei. Odată cu înaintarea în vârstă a frunzei, pentru
atingerea maximului ratei fotosintezei sunt necesare cantități mai mari de N. Intervenind
lipsa apei, rata fotosintezei se reduce chiar în prezența unei cantități mai ridicate de N.
Sporirea dozei de N peste acest nivel, determina o depresiune a activității fotosintezei. Ca
urmare a fost pusă în evidenșă corelația lineară între rata asimilației și procentul de N în
frunze. Astfel, conținutul N din frunze poate fi folosit ca indicator al capacității fotosintetice
a frunzelor.

1.5 Enzimele
Enzima responsabilă pentru fixarea carbonului din dioxidul de carbon este numită RuBisCO
(Ribulose-1,5-bisphosphate carboxylase oxygenase) care datorită funcției duble
(carboxilazică și oxigenazică) declanșează procesul de fotorespirație.

Enzimele au un rol cheie în fotosinteză. De aceea, atunci când activitatea enzimatică a


plantei este stânjenită, procesul de fotosinteză scade în intensitate. Sunt cazuri când în
frunze se acumulează substanțe organice în cantitate mare, din cauza respirației slabe sau
datorită încetinirii transportului acestora în alte organe ale plantei. Adesea în timpul
prânzului se adună în frunze glucide care măresc forța osmotică a celulelor și dăunează
procesului de fotosinteză. Gradul de hidratare al protoplastului influențează deasemenea
activitatea enzimatică.

6
Factorii care influențează fotosinteza Secui Valentina

2. Factorii externi care influențează fotosinteza

Factorii externi cei mai importanți și în relație directă cu plantele sunt: lumina, apa,
temepratura, dioxidul de carbon, umiditatea, vântul, solul și pH-ul acestuia, poluarea, ploile
acide, concentrația de oxigen din atmosferă.

2.1. Lumina

Lumina influenţează creşterea şi dezvoltarea plantelor prin intensitate, durată şi lungime de


undă. Participând ca sursă de energie în fotosinteză, lumina constituie condiţia de bază în
realizarea unor producţii mari şi de calitate.

Fotosinteza prezintă 2 faze:


- faza de lumina (are loc în grana cloroplastului) care se finalizează cu formarea de O 2
prin procesul de fotoliza a H2O;
- faza de întuneric (are loc în stromă) care nu necesită prezența luminii și se finalizează
cu formarea de substanțe organice (în principal C6H12O6 - glucoza).

Lungimea de undă a spectrului electromagnetic variază între 400 si 700 nm, lumina vizibilă a
spectrului în care fotosinteza este activă - ROGVAIV. Regiunea acestui spectru care induce
fotosinteza se numește radiația fotosintetic activă (PAR) și îi corespunde o anumită
densitate de flux a fotonilor (PPF).

7
Factorii care influențează fotosinteza Secui Valentina

Din radiația luminoasă incidentă pe suprafața unei frunze doar o mică parte de 1-5% este
folosită în fotosinteză și transformată în energie biochimică, 70% fiind absorbită de frunză
din care 20% este pierdută prin disipare termică și 45-49% este emisă sub formă de
fluorescență. Pentru restul de 30% din raza incidentă, 20% este reflectată și 10% trece prin
frunză.
Intensitatea fotosintezei este direct proportională cu variația intensității luminii. La o
intensitate luminoasă foarte mare, fotosinteza este inhibată. Există un punct de maxim,
punct de saturație de lumină, peste care intensitatea fotosintezei nu mai crește. În lipsa
luminii nu are loc fixarea CO2 (mai putin la plantele CAM). În această idee există un punct de
compensație pentru lumină când rata fotosintezei este egală cu intensitatea repirației., cele
două procese sunt în echilibru și schimbul de CO 2 este zero. Valoarea acestui punct variază
cu specia, cu temperatura și cu concentrația de CO2.
Spectrul de absorbție al luminii de către pigmenți și cel de acțiune prezintă maxime pe
radiațiile roșii și albastre.
Durata de iluminare este și ea importantă. Rata fotosintezei este mai mare la lumina
slabă cu plante expuse pe o perioadă mai mare de timp, decât lumina puternică pe perioada
scurtă.

2.2. Temperatura

Temperatura are un rol important în desfășurarea procesului de fotosinteză. La unele plante


fotosinteza începe la 0o C, crește odată cu creșterea temperaturii până la 30-37 0C, dupa care
scade destul de repede. La plantele din regiunile reci, sau la plantele cu frunze persistente,
iarna fostosinteza poate avea loc și la temperaturi sub 0 0 C. La molid și pin se acumulează
substanțe organice și la -6o C sau -7o C. La unele rășinoase existența fotosintezei a fost
semnalată și la -35oC până la – 45o C.

Temperatura optimă la care procesul se desfasoară cu intensitate maximă este cuprinsă la


cele mai multe plante între 25 - 35 o C. Se poate menționa că în regiunea optimului termic,
plantele prezintă o sensibilitate ridicată față de variațiile intensității luminoase. Optimul de

8
Factorii care influențează fotosinteza Secui Valentina

temperatură pentru fotosinteză diferă de la o specie la alta. Astfel la mesteacăn, optimul


termic pentru fotosinteza este 25oC , la tei 30oC, iar la salcâm 35o C. Optimul termic pentru
fotosinteză este influențat de intensitatea luminii și de conținutul de CO 2 din atmosferă. La o
intensitate luminoasă slabă, optimul termic pentru fotosinteză este de 10 oC, dacă conținutul
dioxidului de carbon din aer este normal, pe când la lumină plina și CO 2, temperatura optima
este de 20o C. Această situație este determinată de existența reacțiilor de lumină și de
întuneric în procesul intim al fotosintezei. În cazul unei iluminații puternice, prin reacțiile
de lumină se realizează o cantitate mare de produse intermediare care sunt transformate
prin reacțiile de întuneric numai la temperaturi mai ridicate.

Când temperatura depășeste pragul optim, procesul de fotosinteză scade până la


întreruperea sa. Aceasta se datorează pe de o parte faptului că la temperatură ridicată
crește procesul de respirație, iar pe de altă parte vătămării protoplsmei, a activității
enzimatice și a cloroplastelor.

2.3. Apa

Pe lângă participarea directă la alcătuirea corpului plantei (rădăcinile conţin între 60 – 85%
apa, frunzele circa 75% iar fructele până la 90%), contribuie şi la procesele fiziologice vitale
ale acesteia.

Apa exercită şi o influenţă indirectă asupra plantelor, prin modificarea regimului de


umiditate al solului şi a umezelii relative a aerului, precum şi a principalilor indicatori şi
determinanţi ai fertilităţii solului, substanţe nutritive, aer, pH, căldură, activitate biologică,

9
Factorii care influențează fotosinteza Secui Valentina

procese fizico-chimice şi biochimice, cu rol hotărâtor pentru desfăşurarea proceselor de


formare a recoltelor.

Spre deosebire de temperatură, care nu se poate stoca şi apoi utiliza în timp, precipitaţiile
căzute pe o anumită suprafaţă de teren se pot acumula în sol şi apoi consuma pe parcursul
perioadei de vegetaţie în fotosinteză şi evapo-transpiraţie, procese fiziologice care corelează
direct cu producţia agricolă vegetală.

Chiar dacă apa participă în procesul de fotosinteză, ea nu constituie, nici atunci când este în
cantităţi reduse, un factor limitant pentru toate speciile. Rolul ei este important în special în
menţinerea unui potenţial al apei cât mai ridicat în protoplasmă. În acest sens toate
procesele metabolice depind de cantitatea de apă din ţesuturi.

Un deficit de apă în ţesuturile asimilatoare influenţează direct procesul fotosintezei atât în


faza de lumină cât şi în faza de întuneric, provocând inhibarea acestuia.

Efectul cel mai pronunţat al deficitului de apă se resimte în comportamentul stomatelor,


care reacţionează prompt prin micşorarea deschiderii ostiolelor încetinind pe această cale
schimbul de gaze. Dacă deshidratarea înaintează, este afectată protoplasma şi în final are
loc o reducere simţitoare a fotosintezei.

Fotosinteza este inhibată de stresul de apă prin intermediul stomatelor, care se închid; are
loc astfel reducerea transpiraţiei. În general, aceasta este interpretarea data efectului
secetei asupra fotosintezei. Se pare că printre primele reacţii la stresul hidric se numără
reducerea vitezei de difuziune a CO2 prin stomate (conductanţa stomatică).

2.4. Concentratia CO2 din aer

Dioxidul de carbon este indispensabil procesului de fotosinteză. În condiții naturale o


depășire a cantității de CO2 față de concentrația medie duce la intensificarea procesului de
fotosinteză. Aceasta este în strânsă legătură și cu modul în care se manifestă ceilalți factori,
mai ales intensitatea luminoasă și temperatura.

Continutul dioxidului de carbon din atmosferă nu rămâne însa constant nici măcar în timpul
unei zile. De cele mai multe ori la scăderea concentrației sale, pe lângă alți factori contribuie
și fotosinteza. Creșterea procesului de fotosinteza duce la o micșorare a concentrației
dioxidului de carbon din aer. Imediat după realizarea maximului fotosintezei, care are loc
până la prânz, se constată o scădere a cantitații de CO 2 din aer la orele de după amiază. Din
acest motiv are loc imediat și o scădere a fotosintezei.

10
Factorii care influențează fotosinteza Secui Valentina

La cele mai multe plante, limita inferioară a concentrației CO 2 la care începe fotosinteza,
este cuprinsă între 0,03 si 0,11 %. Pe măsură ce concentrația CO 2-ului crește are loc și o
intensificare a procesului de fotosinteză.

Intensitatea fotosintezei în raport cu concentrația CO 2 se înscrie într-o curbă de tip


logaritmic, deoarece la concentrații din ce în ce mai mari ale CO 2 creșterea fotosintezei se
reduce până când ramâne la o valoare constantă. Limita superioară a concentrației CO 2 la
care procesul de fotosinteză are o intensitate ridicată este greu de precizat, aceasta fiind în
strânsă dependență cu intervenția luminii și a temperaturii.

Dacă odată cu creșterea concentrației de CO2 din atmosferă crește și intensitatea luminii
atunci intensitatea fosintezei se mărește. O acțiune asemănătoare are și temperatura. Există
plante adaptate pentru o asimilație activă și la concentrații mari de CO 2 ( 10-20 %). Totuși la
concentrații mari ale CO2 din aer are loc o scădere a fotosintezei, care se datorează mai ales
acțiunii toxice a acestui gaz asupra protoplasmei.

Din constatarea creșterii fotosintezei odată cu creșterea CO 2 din aer, a rezultat pentru
practică posibilitatea măririi producției vegetale, prin administrarea suplimentară de CO 2 .
Procedeul este aplicabil mai ales în condiții de seră.

2.5. Influența sărurilor minerale

Sărurile de amoniu, sulfat, azotat, fosfat, au o influenţă pozitivă asupra fotosintezei, dar
numai în concentraţii optime. La concentraţii mai mari decât optimul, are loc scăderea în
intensitate a fotosintezei, cu atât mai accentuată cu cât concentraţia este mai mare. Acţiune
de inhibare se datorează în special deshidratării citoplasmei.

Sărurile minerale acţionează atât asupra fotosintezei în general, şi a sintezei unor aminoacizi
în special, cât şi asupra măririi suprafeţei foliare.

2.6. Influența poluării


Fotosinteza este diminuată sau chiar întreruptă de efectele poluării precum:

- ploile acide – modifică aciditatea naturală a solului;


- concentraţiile mari de fosfaţi;
- gazele industriale;
- smogul – blochează stomatele şi reduce fotosinteza.

11
Factorii care influențează fotosinteza Secui Valentina

Importanţa fotosintezei

Fotosinteza este procesul de care depinde existenţa tuturor organismelor vii de pe planetă.

Fotosinteza asigură compoziţia constantă a aerului în atmosferă. Prin fotosinteză se


realizează şi circulaţia în natură a elementelor: C, N, P, S.

Fotosinteza are importanţă practică deoarece determină direct producţia agricolă, silvică şi
indirect pe cea zootehnică.

12
Factorii care influențează fotosinteza Secui Valentina

Bibliografie

1. Elena Delian, Fiziologia plantelor – USAMV, Bucuresti, 2016

2. Frank B. Salisbury, Plant physiology – Brooks Cole edt., 1991

3. Aurelia Dobrescu, Fiziologia plantelor, Ed. Elisavaros, Bucureşti, 2006

4. https://en.wikipedia.org/wiki/Plant_physiology

5. www.scientia.ro

6. www.scribd.com

13