Sunteți pe pagina 1din 12

Page |1

Sintaxă
Complemente circumstanțiale

Complementul circumstanțial consecutiv

Def. Partea secundară de propoziție care determină un verb, o locuțiune verbală, un


adjectiv sau un adverb și arată urmarea unei acțiuni, unei însușiri sau unei caracteristici:

A răspuns de minune. urmarea unei acțiuni


Este bolnavă de moarte. urmarea unei însușiri
Învățase destul pentru a reuși la examen. urmarea unei caracteristici

Răspunde la întrebarea: care este urmarea faptului că?

Se exprimă prin:
 substantive, mai ales abstracte, în acuzativ, însoțite de prepozițiile de, până la, spre:
A insistat până la saturație.
 Substantive însoțite de prepozițiile de sau până la, care s-au constituit în expresii stabile:
M-a emoționat până la lacrimi.
 verbe la modurile:
a) infinitiv, precedate de prepozițiile pentru, spre, până la:
E prea mare pentru a încăpea pe ușă.
b) supin (cu prepoziția de):
Era mândră de nespus.
c) gerunziu:
A citit atât de mult, ajungând aproape la epuizare.
 locuțiunea adverbială de mai mare dragul:
A răspuns la lecție de mai mare dragul.

Obs. Termenul determinat poate fi însoțit de corelative ca: prea, destul, suficient de, atât
ori poate fi exprimat prin adverbele sau adjectivele destul(ă), suficient(ă).

Topica: stă de obicei după termenul regent, deoarece arată consecința (urmarea) acțiunii,
însușirii sau caracteristicii. Rar, poate sta și înaintea termenului regent, reluându-se prin
corelativ: De minune, așa a învățat.
Punctuația: nu se desparte prin virgulă dacă stă imediat după termenul regent. Se desparte
prin virgulă dacă între el și termenul regent se intercalează un alt complement sau dacă este
așezat înaintea termenului regent. Când sunt coordonate, complementele circumstanțiale
consecutive au aceeași punctuație ca și celelalte părți de propoziție aflate în raport de
coordonare.

Părți de vorbire prin care se exprimă complementul circumstanțial consecutiv:


Page |2

Subst./
expresii
stabile
Subst. în Verb inf.
Ac.

Compl.
consecutiv

Loc. adv. Verb supin

Verb gerun
ziu

Complementul circumstanțial instrumental

Def. Partea secundară de propoziție care determină un verb, o locuțiune verbală, o


interjecție perdicativă sau adjectiv, arătând mijlocul (lucrul, ființa, materia, acțiunea) prin care
se săvârșește acțiunea sau se manifestă însușirea:

Scrie cu stiloul. lucrul prin care se săvârșește acțiunea


Și poc cu un băț! lucrul prin care se săvârșește acțiunea
I-a dat foc cu un chibrit. lucrul prin care se săvârșește acțiunea
Este de o frumusețe inexprimabilă prin cuvinte. lucrul (abstract) prin care se manifestă
însușirea
Răspunde la întrebările: cu cine (ce)?, prin cine (ce)?, datorită cui?, grație cui?, mulțumită
cui?, cu ajutorul cui?, prin intermediul cui?, prin mijlocirea cui?, fără cine (ce)?
Se exprimă prin:
 substantive sau numerale în cazurile:
a) acuzativ, precedate de prepozițiile cu, din, fără, în, prin, după, la:
Bătea cuiul cu ciocanul.
b) dativ, cu prepozițiile datorită, grație, mulțumită:
Au ajuns acolo mulțumită ție.
c) genitiv, precedate de locuțiunile prepoziționale cu ajutorul, prin intermediul, prin
mijlocirea, pe baza, de pe urma:
A ajuns acolo prin intermediul unui coleg.
Page |3

 adjective pronominale posesive în cazul acuzativ, precedate de locuțiuni prepoziționale în


regim de genitiv de pe urma, cu ajutorul, prin intermediul etc.:
S-a pricopsit de pe urma voastră.
 verbe, la modurile:
a) gerunziu:
A realizat totul muncind.
b) infinitiv, cu prepoziția prin:
El a început prin a scrie poezii.

Topica: stă de obicei după termenul regent (vezi exemplele anterioare). Poate sta și
înaintea acestuia când se insistă asupra lui: Datorită ție s-au întâmplat toate.
Punctuația: de obicei, nu se desparte prin virgulă de termenul regent.

Părți de vorbire prin care se exprimă complementul circumstanțial instrumental:

Subst./
Subst./ numeral în
numeral în D.
Ac.

Subst./
Verb inf.
Compl. numeral în
instr. G.

Verb gerun Adj pron.


ziu posesiv

Complementul circumstanțial sociativ

Def. Partea secundară de propoziție care determină un verb (o locuțiune verbală), o


interjecție predicativă sau un adjectiv, arătând ființa sau lucrul care însoțește subiectul ori
anumite complemente în săvârșirea unei acțiuni sau în suportarea efectelor ei:
Page |4

A plecat cu ei. ființa care însoțește subiectul


Hai cu noi. ființa care însoțește subiectul
A luat parte la spectacol împreună cu colegii. ființa care însoțește subiectul
Casa este eliberabilă cu dependințe cu tot. complemente în săvârșirea unei acțiuni
I-au chemat pe toți împreună cu părinții. ființa care însoțește subiectul

Răspunde la întrebările: împreună cu cine (ce)?


Se exprimă prin:
1. substantiv în cazul acuzativ, însoțit de prepozițiile cu, fără sau de locuțiunile
prepoziționale împreună cu, laolaltă cu, la un loc cu, cu tot cu, cu... cu tot:
Au venit acolo cu familiile lor.
2. pronume în cazul acuzativ însoțit de aceleași prepoziții și locuțiuni prepoziționale ca și
substantivul:
A plecat cu el (acela, altul, ai săi etc.)
3. numeral cu valoare substantivală, în cazul acuzativ însoțit de prepoziții și locuțiuni
prepoziționale ca și substantivul:
Împreună cu cei doi (cu al doilea, cu amândoi) au venit și Mihai și Victor.

Topica: stă de obicei după termenul regent, dar poate fi și antepus pentru reliefarea lui.
Punctuația: nu se desparte prin virgulă de termenul regent.

Părți de vorbire prin care se exprimă complementul circumstanțial sociativ:

Subst. în Pronu
Ac. me în Ac.

Compl.
sociativ

Nume
ral în Ac.
Page |5

Complementul circumstanțial de relație


Def. Partea secundară de propoziție care determină un verb, un adjectiv, un adverb, o
construcție comparativă sau nume de unități de măsură, arătând obiectul, persoana sau partea
dintr-un întreg la care se referă sau se limitează o acțiune ori existența unei însușiri, precum și
obiectul din al cărui punct de vedere este emisă comunicarea:
la ce se raportează complementul de relație

De învățat, învață mereu. în ce privește învățarea


Vorbește corect gramatical. în ce privește vorbirea
Curtea are un gard de o sută de metri de lung. în ce privește lungimea
Înalt la stat, mare la sfat... (Toma Alimoș) în ce privește înălțimea și mărimea
Am văzut un băiat cât tine de înalt. în ce privește înălțimea

Răspunde la întrebările: în ce privință, din ce punct de vedere?

Se exprimă prin:
1. substantiv, pronume, numeral cu valoare substantivală sau o parte de vorbire
substantivizată în cazurile:
a) acuzativ, cu prepozițiile de, ca, în, la, (cât) despre, din, după, pentru și locuțiunile
prepoziționale aproape de, cu privire la, în legătură cu, în materie de, legat de, apropos
de, privitor la, relativ la, sub aspect, sub raport, referitor la, din punct de vedere:
E profund în gândire. Cu privire la învățătură, s-au făcut aprecieri favorabile. În
legătură cu tine, lucrurile sunt clare. Referitor la cei doi, nu știu nimic.
b) genitiv, cu prepoziția asupra și locuțiunile prepoziționale din partea, din punctul de
vedere, în privința, în problema, sub aspectul, sub raportul:
Sub aspectul calității, am unele îndoieli. În privința celorlalți (lor, altora etc.), nu există
nici o bănuială. Din punctul de vedere al celor doi, totul este normal.
2. adjectiv propriu-zis în cazul acuzativ, precedat de prepoziția de: De deștept, e deștept. A
cumpărat un covor de doi metri de lat.
3. adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ însoțit de prepoziția asupra și de
locuțiunile prepoziționale cu regim de genitiv: în privința, din partea, după partea: În
privința sa, nu s-a purtat nici o discuție. Din partea mea, faci ce vrei.
4. verb la modurile:
a) supin: De învățat, a învățat mereu.
b) infinitiv, cu prepozițiile în, la: E foarte priceput în a pregăti o astfel de întâlnire.
5. adverb fără prepoziție sau însoțit de prepoziția de: Vorbește corect gramatical. A
analizat propoziția sintactic și morfologic. Marfa nu corespunde calitativ. De bine, e
bine până acum.

Topica: poate sta înainte sau după termenul regent.


Punctuația: când stă înaintea termenului regent, se desparte obligatoriu prin virgulă. Nu se
desparte prin virgulă când urmează unei construcții comparative sau care conține nume de unități
de măsură, ori când este exprimat prin verb la infinitiv și prin adverb fără prepoziție.În restul
situațiilor, când stă după termenul regent se poate despărți sau nu prin virgulă.
Page |6

Părți de vorbire prin care se exprimă complementul circumstanțial de relație:

Pronu
Subst. me Ac./G.
Ac./G.
Nume
ral Ac./G.

Adverb Comp. de
relație

Adj. în Ac.

Verb
infinitiv Verb supin

Complementul circumstanțial opozițional

Def. Partea secundară de propoziție car determină un verb, o interjecție predicativă sau
un adjectiv, arătând obiectul sau situația care se opune celor exprimate prntr-o altă parte de
propoziție:

În locul Mariei, ai venit tu. determină un verb


Ai devenit codașă în loc de fruntașă. determină un adjectiv
Hai tu în locul lui. determină o interjecție

Opoziția poate fi exprimată față de:


1. subiect: În loc de prietenii tăi, au venit ai mei.
2. predicat: În loc de a învăța, el se distrează.
3. nume predicativ: A ajuns profesor, în loc de medic.
4. complemente diferite (dierct, indirect, de agent sau circumstanțial):
Page |7

față de ce complement se exprimă opoziția

În loc de cărți, a cumpărat caiete. complement direct


În loc de examen, se gândește la distracție. complement indirect
În loc de ieri, a venit astăzi. complement circumstanțial de timp
În loc de neamuri, a fost ajutat de străini. complement de agent

5. atribut: În loc de albă, a avut rochie roz.


6. element predicativ suplimentar: În loc de profesor, a venit învățător în sat.

Răspunde la întrebările: în loc de cine (ce)?, în loc de câți (câte)?, în locul cui?, în loc de
unde?, în loc de când? adresate atât termenului regent, cât și termenului cu care se află în
opoziție.

Se exprimă prin:
1. substantiv, pronume, numeral cu valoare substantivală în cazurile:
a) acuzativ , însoțite de prepozițiile decât, drept sau locuțiunile prepoziționale în loc de și
departe de: În loc de cartofi a cumpărat morcovi. Au venit alții decât voi. În loc de cei
doi, au venit trei.
b) genitiv, însoțite de locuțiunea prepozițională în locul: În locul Mariei, hai tu cu noi. În
locul lui (acestuia, alor noștri etc.) au venit alții. În locul celor doi (celui de-al doilea,
amândurora), a venit altul.
2. adjectiv propriu-zis precedat de locuțiunea prepozițională în loc de: În loc de roșie, i-a
dat o garoafă albă.
3. adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ, precedat de locuțiunea prepozițională în
locul: În locul său, au câștigat alții.
4. verb la modul infinitiv, însoțit de prepozițiile pentru, fără, spre sau locuțiunile
prepoziționale în loc de, departe de: În loc de a învăța, el se plimbă. Departe de a înșela
pe cineva, el este foarte cinstit.
5. adverb cu prepoziția decât sau locuțiunea prepozițională în loc de: Să vii în altă zi decât
mâine. În loc de mâine, vino azi.

Topica: de obicei stă înaintea elementului regent, dar poate sta și în urma acestuia.
Punctuația: se desparte prin virgulă când precede termenul regent. Când este exprimat
prin verb la infinitiv, se desparte prin virgulă, indiferent de topică.
Page |8

Prin ce părți de vorbire se exprimă complementul circumstanțial opozițional:

Subst. în Pronu
Ac./G. me în
A./G.

Adv.

Nume
Comp. ral în
opozițional Ac./G.

verb inf.

Adj.
propriu-zis
Adj. pron.
posesiv

Complementul circumstanțial cumulativ

Def. Partea secundară de propoziție care determină un verb sau o interjecție


predicativă, arătând obiectul sau situația la care se adaugă cele exprimate prin alte părți de
propoziție:

În afară de tine au venit și alții. determină un verb


Na și pâine pe lângă bani. determină o interjecție

Se poate referi la:


1. subiect: Afară de ei au venit și ceilalți.
2. predicat: Pe lângă asta, mai și bea.
3. numele predicativ: În afară de inginer mai este și director.
4. atribut: Pe lângă albe, i-a oferit și garoafe roșii.
5. complemente diferite (direct, indirect, de agent, circumstanțiale):
Page |9

la ce complement se referă

Pe lângă caiete, a cumpărat și cărți. complement direct


Pe lângă examene se gândește și la vacanța apropiată. complement indirect
Pe lângă voi, va fi ajutată și de rude. complement de agent
În afară de azi va veni și mâine. complement circumstanțial de timp

6. elemenul predicativ suplimentar: Pe lângă deștept, îl credeam și descurcăreț.

Răspunde la întrebările: afară de cine (ce)?, în afara cui?, pe lângă cine (ce)?

Se exprimă prin:
1. substantiv, pronume și numeral cu valoare substantivală în cazurile:
a) acuzativ, cu prepozițiile decâât, pe lângă, peste sau locuțiunile prepoziționale (în) afară
de, dincolo de: Pe lângă piersici a adus și caise. În afară de el, a venit și ea. În afară de
cei doi, ați venit și voi.
b) genitiv, cu locuțiunea prepozițională în afara: În afara cărților, a primit și caiete. În
afara celor doi, au mai venit trei. În afara lor (acestora, altora etc.), ați venit și voi.
2. adjectiv propriu-zis în cazul acuzativ, cu prepoziția pe lângă și locuțiunea prepozițională
în afară de: Pe lângă albe, a primit și flori roșii.
3. adjectiv pronominal posesiv în acuzativ precedat de locuțiunea prepozițională în regim
de genitiv (în) afara: În afara voastră, or mai sosi și alții.
4. adverb cu prepoziția pe lângă și locuțiunea prepozițională (în) afară de: În afară de azi,
vor veni și mâine.
5. locuțiunile adverbiale în afară de aceasta (asta), pe lângă aceasta (asta): În afară de
asta, este și mincinos.

Obs. Acest complement are corelative adverbele: și, mai, mai...și, încă și.

Topica: stă de obicei înaintea termenului regent, dar poate sta și supă acesta.Poate fi
intercalat între predicat și partea de propoziție la care se referă: Au venit, pe lângă ai săi, și alții.
Punctuația: când stă înaintea termenului regent se desparte de cele mai multe ori prin
virgulă. Când este intercalat se izolează întotdeauna între virgule.
P a g e | 10

Prin ce părți de vorbire se exprimă complementul circumstanțial cumulativ:

Subst. în
Pron. în
Ac./ G.
Ac./ G.

Loc. adv.
Nume
ral în
Compl. Ac. /G.
cumula
tiv

Adv. Adj.
propriu-zis

Adj. pron.
posesiv

Complementul circumstanțial de excepție

Def. Partea secundară de propoziție care determină un verb, arătând obiectul care
constituie o excepție față de cele exprimate prin alte părți de propoziție:

Au venit toți, afară de tine. determină un verb

Excepția se poate referi la:


1. subict: Toți au venit la timp, afară de Mihai.
2. nume predicativ: Poate deveni orice, afară de aviator.
3. atribut: Are multe bune, afară de câteva.
4. complemente diferite (direct, indirect, de agent, circumstanțial):

complementul la care se referă excepția

N-a cumpărat altceva, decât cafea. complement direct


Nu s-a gândit la altcineva decât la tine. complement indirect
N-a fost ajutat de altcineva, afară de rudele sale. complement de agent
M-a vizitat în fiecare zi, afară de ieri. complement circumstanțial de timp
P a g e | 11

Răspunde la întrebarea: cu ce excepție?


Se exprimă prin:
1. substantiv, pronume, numeral cu valoare substantivală în cazurile:
a) acuzativ, cu prepoziția decât sau cu locuțiunea prepozițională (în) afară de:
N-a venit nimeni, afară de Mihai. Au venit toți în afară de tine. Afară de cei doi, nu mai
este altcineva.
b) genitiv, cu locuțiunile prepoziționale în afara și cu excepția:
În afara Mariei, n-a mai participat nimeni la concurs,. Cu excepția lor, nu i-a felicitat
nimeni. În afara celui de-al doilea dintre concurenți, n-a mai atins nici unul această
performanță.
2. adjectiv propriu-zis în cazul acuzativ, cu locuțiunea prepozițională în afară de:
În afară de cei galbeni, Ileana n-are alt fel de pantofi.
3. adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ, cu locuțiunile prepoziționale (în regim de
genitiv) în afara și cu excepția:
Cu excepția ta, toți au fost la o petrecere.
4. verb la modul infinitiv cu prepoziția decât și cu locuțiunea prepozițională în afară de:
Nu știe altceva decât a scrie.
În afară de a vorbi întruna, nu face altceva.
5. adverb cu locuțiunea prepozițională în afară de:
În afară de ieri, a venit întotdeauna la școală.

Elemente corelative
Fără a fi elemente corelative, părțile de propoziție la care se referă excepția sunt
exprimate prin pronume (adjective pronominale) nehotărâte (oricare, oricine, orice, altul,
altceva, fiecare, vreun, altcineva), pronume (adjective pronominale) negative (nimic, nimeni,
nici unul), adverbe nehotărâte sau negative (oricând, altundeva, vreodată, nicăieri), precum și
cuvinte care exprimă totalitatea (întreg, tot, totdeauna).
Topica: este liberă, dar acest complement stă de obicei înaintea termenului regent. Când
este construit cu prepoziția decât, stă numai după cuvântul determinat.
Punctuația: când precedă termenul regent, se desparte prin virgulă, dacă se insistă asupra
lui. Nu se desparet prin virgulă când se construiește cu prepoziția decât.
P a g e | 12

Prin ce părți de vorbire se exprimă complementul circumstanțial de excepție:

Pron. în
Ac. / G.
Subst. în
Ac./ G.

Nume
ral în Ac./
G.
Compl.
Adv. excepție

Adj.
propriu-zis

Verb inf.
Adj. pron.
posesiv

Bibliografie:

- Ion Popa, Marinela Popa, ”Limba română. Gramatică, fonetică, vocabular, pentru
gimnaziu, liceu, bacalaureat și admitere în facultate”, Editura Niculescu, București, 2008