PRINCIPII DE AMENAJARE TURISTICA

І.Rolul ,importanta si conceptul de amenajare turistica

In literatura de specialitate s-au conturat de-a lungul anilor mai multe puncte de vedere
cu privire la conceptul de amenajare a teritoriului.
Astfel FRIRVIL considera ca amenajarea teritoriului reprezinta “un efort de dezvoltare
planificata la diferite sectoare ale economiei nationale,in vederea realizarii unei solutii optime
pentru dezvoltarea coordonata a unei zone intr-un ansamblu complet”.
In lucrarile seminarului interregional ONU asupra planificarii si dezvoltarii regionale a
teritoriului (1970) se arata ca amenajarea teritoriului in zonele turistice reprezinta un proces
dinamic si complex de organizare stiintifica a spatiului turistic,luand in considerare relatiile
dintre mediul inconjurator si colectivitatile umane,toti factorii care influenteaza aceste relatii.
Inglobata in politica de sistematizare a teritoriului ,amenajarea turistica urmareste
valorificarea resurselor specifice,asigura armonizarea dezvoltarii zonelor tarii,stimuleaza
cresterea echilibrata si in ritmuri superioare a ansamblului economic national.
Intr-o acceptiune moderna,amenajarea turistica se cere a fi coordonata intr-o viziune
sistematica unitate ce urmeaza a fi amenajata(de regula zona/regiune turistica),fiind considerat
ca sistem recreativ socio-spatial.
La conturarea sa concura atat propriile structuri,pozitia in teritoriu,caile de
acces,valoarea res. tur. ,dotarile de baza materiala cat si elementele definitorii ale cererii
turistice din zone emitente:populatie,venituri,structura socio-economica aparte. Combinarea
informatiilor referitoare la cele 2 grupe de componente conduce la desprinderea urmatoarelor
elemente definitorii pentru conceptul de amenajare turistica.
1. Amenajarea turistica se integreaza in ansamblul sistemic al turismului
romanesc,ingloband o serie de subsisteme(subzone,localitati,obiective si puncte
turistice)
2. In vederea cresterii eficientei economice si sociale a investitiilor,intre sistemele
aceluiasi sistem sau intre diferite sisteme/zone se stabilesc legaturi functionale ce
pot lua forma cooperarii.
3. Structura zonelor turistice trebuie conceputa ca un sistem
transformabil,polifunctional care sa permita dezvoltari ulterioare si adoptari in
functie de mutatiile intervenite in structura cererii.
4. Prin dotari si echipari corespunzatoare ,prin repartitia functionala a acestora in
teritoriu se asigura protectia si conservarea calitatii mediului inconjurator
5. Amplasarea in teritoriu a dotarilor,se realizeaza prin mentinerea unor proportii
corespunzatoare astfel incat acestea sa nu produca degradarea perimetrului cu
resurse turistice valoroase.
6. Evitarea amplasarii unor directive economice(industriale,agricole)in apropierea
arealelor turistice,obiective ce pot stanjeni derularea activitatii turistice.

ІІ.Tipologii de amenjare turistica

In scopul optimizarii functionalitatii sistemului amenajabil este necesara cunosterea si

descrierea comportamentelor si interactiunii dintre acestea,deoarece orice mutatie intervenita
poate modifica echilibrul sistemului.

1
In functie de trasaturile caracteristice ale unei zone precum si de corelatiile posibile intre
acestea se pot stabili urmatoarele tipologii:
1. Amenajarea bazata pe unicitatea prestatiei determinata de regula de caracterul limitat
al resurselor turistice
2. Localizarea “la sursa” in care amenajarea se realizeaza in ambientul unor resurse
turistice mat(antropice) respectiv la locul “materiei prime”
3. Amenajarea complexa cu o infrastructura dezvoltata si o diversitate de unitati
turistice,dar indepartate de piata cumparatorului(Stana de Vale,Borsa)
4. Amenajarea turistica polivalenta cu o larga paleta de servicii oferite turistilor si care se
adreseaza unei diversitati a segmentelor cererii(Vatra Dornei,Neptun ,Baile Felix)
5. Amenajarea supra structurala,specifica zonelor ce au un nivel mai ridicat de dezvoltare
economica,turismul integrandu-se in asa numita expansiune a tertiarului(Poiana
Brasov,Sinaia,Mamaia).
In functie de aceste tipologii statiunile turistice cu obiectivele lor ,considerate puncte
cheie,in amenajarea zonei turistice determina fluxurile turistice intre zona de origine si cea de
receptie constitind premise in fundamentarea stiintifica a amenajarii turistice.

III.STRATEGII DE AMENAJARE TURISTICA.OBICTIVE SI PRINCIPII

La elaborate unei strategii de amenajare turistica se tine seama de mai multi factori
intre care:resursele naturale si antropice si gradul lor de valorificare ,resursele
materiale,umane si financiare aferente turismului,obiectivele politice si economice pe termen
scurt,mediu si lung,realizarile din activitatea turistica in ce priveste structurile de
primire,circulatia turistica si rezultatele ec-sociale.
Tinand seama de acesti factori,obiectivele principale ale strategiei de amenajare turistica
sunt:
1. Valorificarea superioara a potentialului turistic
2. Diminuarea sezonalitatii respective extinderea sezonului turistic prin echiparea
teritoriului cu dotari exploatabile si functionale tot timpul anului
3. Atragerea unui numar sporit de turisti romani si straini
4. Largirea ariei geografice de provenienta a turistilor straini
5. Sorirea eficientei economice si sociale a activitatii de turism
6. Dezvoltarea tuturor formelor de turism posibile si pretabile in teritoriul amenajat
7. Pastrarea si conservarea mediului inconjurator si a obiectivelor turistice
In literature de specialitate,in elaborarea si aplicarea strategiilor de amenajare turistica s-au
conturat urmatoarele principii(“Teoria si practica amenajarii turistice”-M. Botez,Ion Berbecaru”)
1. Principiul integrarii armonioase a conditiilor natural cu suprafetele construite, cu
structura edilitara si baza naturala turistica.Este necesar ca amenajarea turistica
(constructii) sa fie realizate cu elemente ale arhitecturii locale si armonios integrate in
mediul geograpic
2. Principiul structurilor evolutive potrivit caruia structura unei zone turistice este necesar
sa reprezinte un sistem multifunctional si transferabil,care sa permita dezvoltari
continue si adaptari in functie de cerintele clientele turistice.

2
 3. Principiul realizarii serviciilor turistice de baza si a celor suplimentare care pun accentul
pe elementul recreativ ,dinamic al unei zone,subzone,centru sau punct touristic pe
diversificare
4. Principiul retelelor interdependente intre constructiile si activitatile turistice si populatia
autohtona cu activitatea ei social-economica
5. Principiul functionalitatii optime a intregului sistem turistic. Orice dereglare in
functionarea uneia dintre componente antreneaza efecte in lant,cu consecinte
necontrolabile asupra teritoriului si asupra activitatii turistice in general.
6. Principiul rentabilitatii directe si indirect.Orice amenajare turistica a teritoriului care nu
genereaza efecte economice si sociale favorabile nu se justifica teoretic si practic ca
solutie de dezvoltare in profil territorial.
In functie de obiectivele si principiile amintite,dar luand in calcul si factorul timp,strategiile
de amenajare pot fi:
- Pe termen scurt (1-2ani),ca reactie de moment la tendintele cererii turistice sau ale unor
segmente ale cererii,cu efecte economice scontate
- Pe termen mediu (3-5ani) cu dezvoltari si modernizari ale spatiului deja amenajat
- Pe termen lung (6-10 ani) ce vizeaza amenajarea unor noi
puncte,statiuni,centre,subzone,zone turistice moderne menite sa raspunda unor
necesitati si motivatii ale cererii pe o perioada indelungata.
Intr-o alta viziune,strategiile de amenajare turistica se diferentiaza in :
a) Strategia de flexibilitate sau a structurilor la cerintele turistice.Zona turistica fiind
amenajata polifunctional cu efecte pe linia cresterii efic. valorificarii si dezvoltarii ofertei
turistice.
b) Strategia de diferentiere cu accente pe originaliate in constructiile turistice(specific
arhitectonic) si in produsele si serviciile oferite.
c) Strategia de diversificare cu accent pe amplificarea dotarilor si echiparilor legate de
serviciile suplimentare(forme si mijloace de agreement cat mai diverse,retea comerciala
moderna si diversificata,circuite atractive,excursii variate)
Amenajarea turistica a unui teritoriu este o actiune interdisciplinara la care contribuie
economia si organizarea turismului,ecologia,geografia,arhitectura,geologia,sociologia,
psihologia, care porneste de la studiile de detaliu si se incheie cu retroactiunea exploatarii
turistice.
Amenajarea si dotarea unei zone turistice se integreaza in amplul process de punere in
valoare a unui teritoriu ,a resurselor lui.Abordarea acestei actiuni trebuie realizata intr-o viziune
sistemica in cadrul sistemului general al turismului romanesc,in stransa legatura cu celelalte
sisteme(politic,social,economic,natural,demografic),care se interconditioneaza spatial si
functional intr-un echilibru dynamic.
Elaborarea unei strategii de amenajare turistica trebuie sa tina seama de realitatile
teritoriale ale zonelor si de determinarile aintegrarea acestora,de elementele de influenta care
actioneaza asupra calitatii mediului inconjurator.Elementele urmarite in strategia de amenajare
turistica sunt:
- Integrarea armonioasa a viitoarelor constructii in ansamblul cadrului natural punand
totodata in lumina resursele turistice antropice.
- Diversificarea dotarilor de baza si complementare in vederea asigurarii unei largi palete
de prestatii turistice.

3
 - Crearea unei oferte turistice cu accentuat caracter de specificitate prin folosirea calitatii
teritoriului si caracteristicile civilizatiei si culturii zonei.
- Asigurarea unei posibile flexibilitati a ofertei in functie de preferintele tur.care sa
permita si adaptari continue.
- Dimensionarea riguroasa a viitoarelor constructii,si in special a statiunilor.evitandu-se
fenomenul de aglomerare turistica.
- Ierarhizarea diferitelor tipuri de servicii turistice in concordanta cu specificul si
dimensiunile zonei.
- Inzestrarea diferitelor puncte ale zonei cu dotari auxiliare menite sa faciliteze
practicarea unei game largi de forme de turism
- Asigurarea functionalitatii optime activitatii turistice in zona incepand cu
accesibilitatea,parcajul,cazarea,masa,transportul,
- Asigurarea unei ridicate eficiente economice si sociale a intregii activitati turistice
paralel cu oferirea unor servicii de calitate.

2.STATIUNI TURISTICE.CLASIFICARI

1.Conceptul de statiune turistica

Patrimoniul turistic al Romaniei este format din resurse turistice naturale si
antropice,din infrastructura general+de interes turistic,din suprastructura turistica(baza
tehnico-materiala a turismului),raspandite in teritoriu,in cadrul unor
zone,subzone,statiuni+centre turistice.
Unitatea toxonomica de baza in activitatea de turism este statiunea turistica.
In literatura de specialitate se intalnesc mai multe definitii atat cu caracter general cat si
particularizate,de exemplu din experienta internationala am selectat viziunea expertilor.
Academia Internationala de Turism(A.I.T) si OMT ,care utilizeaza urmatoarele definitii:
Statiunea este localitatea care prezinta prin asezare si prin amenajare un interes turistic
deosebit.
Statiunea turistica=localitatea care prezinta un ansamblu de elemente de atractie si care
este dotata cu mijloace de cazare+primire pentru turisti. Poate fi in acelasi timp statiune
balneara,climaterica,termala,daca ea ofera in plus caracteristicile specifice acestor statiuni.
a) Statiunea balneara-localitatea situata pe tarmul marii/in mod exceptional al unui
lac,care dispune de instalatii balneare.
b) Statiune climaterica/climatica-loclitate care prezinta pe de-o parte caracteristici
geografice,atmosferice si meteorologice bine studiate+precizate iar pe de alta parte
este dotata cu instalatii si personal necesar pentru efectuarea curelor medicale
prescrise,fie pentru tratarea anumitor boli,fie pentru refacerea unor organisme
surmenate.
c) Statiune termala-localitate specializata in exploatarea izvoarelor de apa(izvoare
minerale),respectiv a apelor care au proprietati terapeutice stiintifice+medicale
recunoscute,folosite in stare naturala,fara nici un adaos ,eliminare/modificare,in
timpul curelor efectuate in stabilimente speciale si cu personal calificat. Statiunea
termala poate sa nu fie o asezare termala ci numai un simplu loc geografic.
d) Statiune de sporturi de iarna-acea localitate montana dotata cu echipament
hotelier+sportiv,in vederea practicarii sporturilor de iarna. Satele care au zapada,dar

4
 nu dispun de amenajari nu pot fi numite statiuni de sporturi de iarna ,”centre de ski
si turism de iarna”.
e) Statiune de cura de struguri-localitate pe teritoriulcareia se cultiva struguri de masa
si unde turistii pot urma o cura de struguri,consumandu-I fie in stare naturala,fie sub
forma de must.
Statiune omologata(concept folosit in legislatia franceza)=o comuna/o parte din
aceasta/un grup de comune, care datorita unui ansamblu de curiozitati
naturale/artistice/statiuni turistice, conditiilor climatice(statiune climatica/balneara),exploatarii
izvoarelor de ape minerale(statiuni termale),cultivarea de struguri de masa,au facut obiectul
unei omologari oficiale. Aceasta omologare are scopul de a favoriza frecventarea
statiunii+dezvoltarea sa prin lucrari de amenajare,lucrari facilitate eventual prin perceperea
unei”taxe de sejur”.

2.Norme pentru acordarea statutului de statiuni turistice+localitati turistice

In scopul elaborarii politicii nationale privind orientarea si dezvoltarea + statiuni
turistice se impune analiza+departajarea lor pe baza unor criterii specifice care sa tina seama de
calitatea si caracterul fiecarei zone/statiuni in parte. Gruparea statiunilor si localitatilor turistice
dupa importanta acestora in cadrul industriei turistice permite atat concentrarea eforturilor
investitionale pentru obiective prioritare,cat si evidenta acelor statiuni /localitati care
indeplinesc conditiile necesare prin dezvoltarea preferentiala la nivel national.
Stabilirea criteriilor de performanta pentru aprecierea principalelor atribute ale unei
statiuni stimuleaza spiritul competitional orientand activitatea manageriala. Totodata ,se
creeaza baza logica de corelare,cu sisteme informatice de profil,factor important in decizia
agentilor de turism dar si in potentarea cererii.
Definitiile preluate din acest normativ sunt cele cuprinse in legea turismului,fiind
implementate de marea majoritate a agentiilor economice.

PATRIMONIUL TURISTIC

-Reprezinta resursele turistice naturale si culturale recunoscute ca atare,si structurile

realizate in scopul valorificarii lor turistice.
Resurse turistice naturale :componente ale mediului care prin natura,calitatea si
specificul lor sunt recunoscute,inscrise si valorificate prin turism;elemente geo-
morfologice,climatologice,floristice si faunistice,peisaje,substante minerale,balneare.
Zona turistica:este teritoriul caracterizat printr-o concentrare de resurse turistice de
valoare recunoscuta si care poate fi delimitat,distinct ca oferta,organizare si protectie turistica.
Statiune turistica:localitate dotata cu resurse naturale antropice si structurile necesare
pentru asigurarea si dezvoltarea preponderenta a functiilor turistice specifice. De asemenea
poate avea statut de statiune turistica ,partea dintr-o localitate in care functia este
preponderenta.
Localitate turistica:asezare urbana sau rurala cu functii turistice dezvoltate pe baza
resurselor turistice de care dispune.
Punct turistic:teritoriu restrans cu unul sau mai multe obiective turistice naturale si
antropice cu caracteristici particulare care ii ofera o atractivitate turistica.

5
 Obiectiv turistic:element natural sau cultural-istoric original,cu atractivitate turistica
deosebita.
Statiunile turistice din Romania au fost grupate in 3 mari categorii,apartinand segmentelor
de turism pe care le reprezinta:
1. De litoral
2. Balneare
3. Montane
1. Statiunea turistica de litoral:este localitatea amplasata pe litoralul Marii Negre care
beneficiaza de resurse naturale specifice acesteia si structuri de primire
corespunzatoare(hoteluri,vile) pe baza carora realizeaza produsul turistic de tip litoral.
In cadrul acestora unele complexe de turism balnear din Mangalia,Eforie,Neptun au
dezvoltat structuri de tratament care le determina o functionalitate preponderent
balneara. Caracterul particular al acestor complexe nu modifica insa profilul general al
statiunii,astfel ca ele vor fi numite in contiunuare statiuni turistice de litoral.
2. Statiune turistica balneara :localitatea care dispune de substante minerale
balneare,factori naturali de mediu si structurile de primire adecvate utilizarii
acestora,necesare asigurarii si dezvoltarii functiunii de tip balnear. In cadrul curei
balneare se pot folosi unul sau mai multi factori naturali sau substante minerale care
actioneaza benefic asupra sanatatii omului,oferiti pachet sau la solicitare.
3. Statiune turistica montana: localitate care dispune de ambianta montana cu factori
naturali,de mediu si structuri de primire adecvate indeplinirii functiei specifice pentru
turism,odihna,sporturi de iarna si de vara.

3.Criterii de clasificare a statiunilor:

1)Functia turistica:categorii de statiuni

1.1.Statiuni turistice balneo-climatice
1.2.Statiuni turistice climatice
1.3.Statiuni turistice de odihna si recreere(practicarea sporturilor de iarna si de vara)

2)Asezare geografica:
2.1.Statiuni de litoral
2.2.Statiuni de campie
2.3.Statiuni de deal si podis
2.4.Statiuni de munte

3)Marime:
3.1.Statiuni de litoral:
3.1.1 de litoral mici (pana la 10.000 locuri de cazare)
3.1.2.medii(intre 10.000-15.000)
3.1.3.mari(15.000-20.000)
3.1.4.foarte mari(>20.000)
3.2.Statiuni de munte si balneo-climaterice:
3.2.1.mici(sub 500 locuri de cazare)
3.2.2.medii(500-1500)

6
 3.2.3.mari(1500-3000)
3.2.4.foarte mari(>3500)

4)Valoare. Dotare tehnico-edilitara. Organizare a spatiului

4.1.de interes general
4.2. de interes local

5)Locul unde s-a dezvoltat statiunea

5.1.in vatra asezarii
5.2.in afara vetrei localitatii

6)Caracterul activitatii turistice

6.1.permanente
6.2.sezoniere

7)Calitatea peisajului si a mediului ambiental

7.1.foarte ridicata
7.2.ridicata
7.3.medie
7.4. limitata

8)Indicele de atractivitate al statiunilor si localitatilor balneare

8.1.de interes general
8.2.de interes local
8.3.localitate cu amenajare balneara
8.4.surse izolate

9)Importanta. Nivel de organizare si dotare

9.1.de importanta nationala
9.2.de importanta locala.

AMENAJAREA TURISTICA A STATIUNILOR BALNEO-CLIMATICE

1.Statiunile balneo-climatice romanesti

Turismul balneo-climatic si medicina balneara capata noi valente in paralel cu
dezvoltarea social-ec a tarii noastre si cu cresterea si modernizarea structurilor de primire
pentru cazare,alimentatie publica,tratament si agrement in statiuni.
Romania dispune de un fond bogat si variat de factori naturali terapeutici:apa minerala,apa si
namolul unor lacuri ,emanatii de gaze,factori raspanditi pe aproape intreaga suprafata a tarii in
diferite zone climatice.
Varietatea mare a factorilor naturali terapeutici se datoreaza asezarii geografice si
structurii geologice complexe a scoartei pamantului tarii noastre. Prezenta lor a permis ca
acestia sa fie folositi pentru tratament inca de pe vremea dacilor si romanilor precum si ulterior
de-a lungul anilor,indeosebi dupa anii 1880-1900,dezvoltandu-se treptat statiunile de cura.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial,baza materiala a statiunilor de tratament a cunoscut o

7
dezvoltare si modernizare fara precedent,cand s-au construit unitati de tip hotelier sau
sanatorial cu aproape 30.000 de locuri de cazare deconfort superior.
Principalele statiuni care dispun in prezent de conditiile de cazare,masa si tratament moderne
sunt:Baile Felix,Herculane,Vatra Dornei,Olanesti.
Dezvoltarea statiunilor balneare a aparut in conditiile solicitarilor crecande de cure cu
factori terapeutici naturali si a imbogatirii si innoirii continutului medicinii moderne balneare
care isi gaseste astazi o fundamentare pentru multe metode traditionale folosite in trecut..
Oamenii din societatea moderna supusi unui ritm de viata mai alert decat generatiile
precedente sunt solicitati in activitati tot mai complexe in conditiile industrializarii si urbanizarii.
Este bine cunoscut faptul ca atat pe plan mondial cat si in tara noastra se inregistreaza o
crestere a duratei de viata,ceea ce presupune o solicitare crescanda a organismului,in special in
mediul urban,conducand la aparitia unor noi aspecte ale morbiditatii populatiei,prin cresterea
ponderii bolnavilor cu caracter de uzura(afectiuni cardio vasculare,ale aparatului
respirator,reumatismale). Alaturi de acestea au crescut in importanta in tabloul morbiditatii
bolile de nutritie si afectiunile si starile determinate de reducerea capacitatii de effort datorita
reducerii volumului de miscare.

2.Amenajarea turistica a statiunilor balneo-climatice

A constituit actiunea de valorificare a potentialului variat de factori naturali terapeutici.
Pentru buna organizare si amenajare a statiunilor s-au avut si se au in vedere urmatoarele:
a) Sistematizarea si definirea zonelor functionale(perimetrul balnear),care probeaza datele
privind exploatarea optima a factorilor naturali de cura,amplasamentele cele mai
favorabile,masuri de materializare a perimetrelor de protectie sanitara.
b) Dimensionarea constructiilor balneare si de alta natura cu volumul,capacitatea si
calitatile factorilor naturali de cura.
c) Amenajarea unor spatii libere si utilizarea lor in scopuri terapeutice
d) Utilizarea judicioasa si economica a factorilor naturali de cura prin
gospodarirea,inmagazinarea si transportul rational,cu evitarea alterarilor si a pierderilor
nejustificabile.
e) Utilizarea unor utilaje balneare complexe si de inalta tehnicitate.
In perspectiva,se impune o atenta examinare si cercetare a decalajelor si
neconcordantelor,produse in timp,intre potentialul substantelor minerale balneare si spatiile
construite. De asemenea implementarea progresului tehnic in activitatea balneara este de
mare actualitate,eforturi deosebite fiind necesare pentru modernizarea instalatiilor si aparaturii
medicale din bazele de tratamente.
Data fiind amploarea turismului balnear in Romania este necesara implicarea mai larga a
industriei romanesti in rezolvarea acestor probleme de interes national.
Legat de baza materiala se impune o structurare stiintifica a acesteia intr-o conceptie
unitara,fapt ce poate deveni premisa a desfasurarii unei activitati turistice de calitate si
eficienta sporita.

EXPERIENTA INTERNATIONALA IN DOMENIUL OMOLOGARII STATIUNILOR,CLIMATERICE SI

BALNEO-CLIMATERICE

In toate tarile detinatoare de statiuni balneo-climaterice au fost elaborate clasificari ale

acestora ca o conditie a omologarii lor,atat pe plan national cat si pe plan international.

8
Scopul stabilirii unor conditii minime de recunoastere a unei statiuni si pe baza acestora de
intocmire a clasificarii pe clase de calitate a statiunilor este de a proteja pe cei care beneficiaza
de cura balneo-climaterica,de erorile pe care le poate genera publicitatea,de a evita concurenta
neloiala intre statiuni.
Utilizarea medicala a resurselor balneare si climatice este in continua crestere,numarul
curelor balneo-climatice urcand la aproximativ 30 mil/an in tarile EU.
Aspectele balneare privesc chiar si tarile care nu dispun de resurse deoarece exista la
ora actuala un mecanism bine pus la punct de efectuare a curelor medicale in statiunile
recunoscute pe plan international.
La nivelul organismelor internationale(OMS,FITEC-Federatia internationala de turism ,si
balneo-climatologie) au fost stabilite conditii minimale de efectuare a curei balneo-
climatice,plecand de la anumite aspecte fundamentale precum:
- Evaluarea internationala a posibilitatilor de utilizare medicala a resurselor balneo-
climatice,evaluarea unor particularitati de efectuare a curei pentru anumite statiuni si
definirea unui minim de instalatii necesare statiunilor.
In anul 1978 FITEC a editat ”Conditiile minime de recunoastere a statiunilor balneo-
climatice”.
Instalatiile minime de practicare a curei balneo-climatice sunt:
1. Pentru statiuni balneo-climatice:captari acoperite pentru izvoarele de cura interna
- Pavilioane de cura pentru bai cu apa si namoluri terapeutice
- Instalatii de kinetoterapie
- Parc sau portiuni de padure cu drumuri marcate pentru cura de teren
- Locuri pentru sport,odihna,desfasurari de activitati in aer liber.
2. Pentru statiuni climatice
- Terase si amenajari in aer liber pentru curele aero si helioterapie
- Amenajari pentru hidro si talasoterapie
- Parcuri sau paduri cu drumuri marcate pentru cura de teren
- Suprafete amenajate pentru sport,jocuri,odihna
- Instalatii pentru kinetoterapie
Indicatiile terapeutice ale statiunilor balneo-climatice depind de factorii terapeutici naturali
si de instalatiile de cura existente. Ele trebuie sa fie cat mai stricte constituind profilul medical al
statiuniii si sa contina obligatoriu si contraindicatiile. Atat indicatiile cat si contraindicatiile se
elaboreza pe baze stiintifice de catre un for medical recunoscut pe plan international.
Recunoasterea unei statiuni depinde de caracteristicile acesteia printre care obligatorii sunt:
- Existenta a cel putin 1 medic balneolog cu domiciliul in localitate care sa cunoasca
temeinic mijloacele terapeutice locale
- Cazare si alimentatie decat pe profilul de boala corespunzatoare unui nivel de civ
recunoscut
- Spatii si amenajari pentru distractie,agrement,activitati culturale amplasate astfel incat
sa nu perturbe odihna curantilor.
- Amenajarea pentru servicii sanitare suplimentare
- Amenajari publice pentru retele si mijloace de transport corespunzatoare.
- Masuri de protectie a mediului,evitarea zonelor poluate pentru amplasare cat si mai
multe spatii verzi.
Conditiile pentru recunoasterea statiunilor balneare particularizate pentru fiecare cura in
parte devin legi nationale(Germania,Austria,Cehia,Polonia,Italia,Elvetia). Recunoasterea unei

9
statiuni si incadrarea ei intr-o clasa de calitate se face in aceste tari de catre stat(prin
intermediul Ministerului Sanatatii si Ministerul Turismului) si de catre uniuni neguvernamentale
ce exista in fiecare tara.
In tarile dezvoltate ale EU, statiunile balneo-climatice sunt parteneri solidari ai institutiilor
de asigurari sociale impartind responsabilitatea sanatatii publice. In institutiile menite sa
urmeze din punct de vedere stiintific utilizarea terapeutica a factorilor naturali sunt atasate
clinicilor universitare iar formarea si specializarea medicilor balneologi este un apanaj al clinicii
medicale de specialitate.

4.1. Criterii de clasificare a statiunilor balneo-climatice si climaterice din Romania

Din punct de vedere al potentialului de factori naturali terapeutici statiunile se clasifica

in 2 mari categorii: statiuni balneo climatice si statiuni climatice.
In functie de profilul si importanta statiunilor balneo-turistice s-au stabilit categoriile
acestora precum si punctajul de incadrare in functie de mai multe criterii.
Conditiile minime obligatorii de incadrare a unei localitati in categoria de statiune balneo-
climatica. In cadrul organizatiilor administrative a teritoriului RO,incadrarea unei localitati in
categoria statiunilor balneo-turistice se realizeaza cu respectarea urmatoarelor conditii minime
obligatorii:
- Existenta unor substante minerale balneare exploatabile,a unor factri climatici
recunoscuti stiintific,calitativ si cantitativ
- Dotarile tehnice necesare pentru exploatare,protectie si utilizare a substantelor
minerale balneare
- Capacitatea de cazare,alimentatie,tratament si agrement corespunzatoare realizarii
turismului balneo-climatic,cu asigurarea regimurilor alimentare impuse de tipul de cura
- Amenajari si dotari urban-edilitare minimale
- Perimetre de protectie ecologica,sanitare,hidrogeologice,materializate pe teren
Avizul pentru incadrarea unei localitati in categoria statiunilor balneo-climatice se obtine de
la Ministerul Turismului pe baza unei solicitari documentate de catre organele locale interesate.

4.2. Criterii de clasificare a statiunilor balneo-turistice

Se propune incadrarea statiunilor balneo-turistice RO pe 3 clase de calitate precum si

criteriile de selectare a localitatilor balneare de nivel local (repr a 4-a categorie) dupa urmatorul
punctaj de departajare:
- Punctajul minim este obligatoriu pentru fiecare dintre cele 8 criterii neputand fi
compensate
- Pentru fiecare criteriu punctele acordate vor fi stabilite si aprobate prin norme de catre
Ministerul Turismului care vor cuprinde elementele de calitate constand in unitati de
dotare balneare si care permit o punctare distincta.

TURISMUL BALNEAR ROMANESC

Turismul balneo-climatic si medicina balneara capata pe zi ce trece noi valente paralel

cu dezvoltarea si modernizarea structurilor de primire pentru cazare,alimentatie
publica,tratament si agrement din statiuni.

10
 Romania dispune de un fond bogat si variat de factori naturali terapeutici :ape
minerale,apa si namolul anumitor lacuri ,emanatii de gaze,mofete.
Prezenta acestor factori a permis ca acestia sa fie folositi pentru tratament inca de pe
vremea dacilor si romanilor,precum si in continuarea de- a lungul anilor indeosebi dupa 1880-
1900.

A.Echiparea turismului,a statiunilor balneare romanesti

Amenajarea turistica a statiunilor balneo-climatice a constituit actiunea de valorificare a

bogatului si variatului potential de factori naturali terapeutici.
Romania dispune astazi de peste 160 de statiuni si localitati cu factori naturali de cura.
In multe dintre ele s-au construit unitati moderne de tipul hotelurilor de cura si complexelor
sanatoriale,in care serviciile de cazare ,masa si tratament sunt oferite sub acelasi acoperis(Baile
Felix,Herculane,Covasna,Caciulata).
In ceea ce priveste capacitatea de cazare putem diferentia 2 statiuni foarte mari cu
peste 6000 de locuri de cazare:Baile Felix si Baile Herculane;5 statiuni mari cu o capacitate
cuprinsa intre 3000-6000 locuri:Calimanesti,Caciulata,Sovata,Baile Olanesti,Slanic
Moldova.Baile Govora;urmate de alte 6 statiuni cu o capacitate cuprinsa intre 2000-3000
locuri:Vatra Dornei,Baile Tusnad,Borsec,Covasna,Buzias,Sangeorz Bai.
Din totalul locurilor de cazare unitatile hoteliere reprezinta valori insemnate in staiunile
Baile Felix>6000 locuri,Baile Herculane>3500,Calimanesti-Caciulata,Covasna.
In bazele de tratament construite in statiunile romanesti s-au creat conditiile optime de
utilizare complexa a factorilor naturali de cura,pe baza rezultatelor obtinute in cadrul cercetarii
stiintifice medicale.
In paralel cu factorii naturali de cura ,statiunile balneo-climatice dispun si de o gama
larga de proceduri terapeutice care folosesc factorii fizici.Bazele de tratament complexe cuprind
compartimente de hidroterapie,electroterapie,metanoterapie,dotate cu aparatura si instalatii
moderne.
Asocierea individualizata a medicatiei adecvate si alimentatiei dietetice precum si
asigurarea unui regim sanatorial corespunzator profilului terapeutic al fiecarei afectiuni dau
posibilitatea efectuarii unui tratament complex si ridica statiunile balneo-climatice la nivelul
unor centre curativ-profilactice de o deosebita importanta pentru imbunatatirea starii de
sanatate a populatiei din tara noastra.
In prezent atat in Romania cat si pe plan mondial in politica de ocrotire a sanatatii
populatiei se pune accent pe medicina omului sanatos,pentru mentinerea starii fizice si
psihice,ca una din conditiile de baza ale nivelului de civilizatie ,acest lucru reliefeaza si mai mult
importanta medicinei preventive pentru peintampinarea aparitiei bolilor cronice de uzura.
Cercetarile efectuate au dovedit ca frecventa anumitor boli,in special cele cardio-
vasculare este mai mare la persoanele cu o activitate redusa de efort.
In unele statiuni balneo-climatice ,pe langa procedurile balneo-climatice s-au introdus
tratamentele si cu medicamente originale romanesti(Gerovital,Ana Aslan,Baicie). De asemenea
se aplica cu rezultate notabile si alte tratamente cu acupunctura ( Baile Herculane),cosmetica
medicala,in vederea diversificarii prestatiilor medicale.
Alaturi de statiunile balneare cu posibilitate pentru tratarea bolilor aparatului cardio-
vascular,cea mai mare extindere a capacitatii de cura si tratament s-a realizat in statiunile ce
dispun de factori naturali pentru tratarea bolilor aparatului locomotor.

11
B.Strategii de dezvoltare a bazei materiala necesara tratamentului balnear

In statiunile romanesti cu statut international s-au inregistrat si se inregistreaza

preocupari pentru modernizarea bazei materiale de cazare,alimentatie publica a bazei de
tratament dar si pentru diversificarea mijloacelor de agrement care sunt inca insuficiente.
Pentru buna organizare si amenajare a staiunilor au in vedere urmatoarele:
- Sistematizarea si definirea zonelor functionale (perimetrul balnear)care coroboreaza
datele privind exploatarea optima a factorilor naturali de cura,amplasamentele cele mai
favorizate,masuri de materializare a perimetrelor de protectie sanitara.
- Dimensionarea constructiilor balneare cu volumul,capacitatea,si calitatile factorilor
naturali de cura
- Amenajarea unor spatii in aer liber si utilizarea lor in scopuri terapeutice
- Utilizarea rationala si economica a factorilor naturali de cura prin
gospodarirea,inmagazinarea si transportul rational cu evitarea alterarilor si a pierderilor
nejustificabile
- Utilizarea unor utilaje balneare complexe de inalta tehnicitate
In ceea ce priveste strategia de dezvoltare a bazei materiale specifica turismului balnear se
pot trasa cateva directii prioritare:
a)crearea in toate statiunile programe de profilaxie balneara,a bazei materiale necesare pentru
aplicarea acestora:
- trasee in aer liber pentru practicarea alergarilor si a mersului pe jos
- amenajarea de suprafete de apa cu plaje pentru praticarea in sezonul cald a procedurilor cu
factori termici contrastanti(hidroterapie+hidroterapie rece)
- spatii amenajate pentru practicarea unor programe de gimnastica in grup si a unor sporturi
- amenajarea de bai uscate sau umede(tip sauna)
- extinderea sectoarelor de masajo-terapie
b)Modernizarea instalatiilor balneo-climatice pentru captarea,distribuitia,transportul si
eventual recuperarea factorilor naturali terapeutici
c)Diversificarea in unele statiuni climatice sau in cele cu o singura substanta terapeutica a
utilizarii factorilor naturali prin:
- descoperirea si captarea in zona aunor ape minerale
-aducerea (prepararea) in statiune a unor namoluri
-organizarea unor cure de terapie in saline,pesteri,grote naturale,daca distanta fata de statiune
nu este prea mare
-practicarea hidroterapiei si a bailor reci cand sezonul o permite
d) Modernizarea instalatiilor,a spatiilor acoperite pentru efectuarea curei in caz de vreme
nefavorabila
e) Modernizarea unor instalatii pentru aplicatiile terapeutice cu namol
f) Dezvoltarea bazelor de kinetoterapie atat cantitativ in statiunile insuficient dotate cat si
calitativ prin completarea si modernizarea dotarilor cu instalatii pentru practicarea
antrenamentelor de crestere a capacitatii de efort si a fortei unor grupe musculare,cat si a unor
accesorii necesare pentru practicarea kinetoterapiei de recuperare.
g) Pentru a accentua caracterele specifice ale factorilor naturali de cura si/sau a experientei
colectivelor medicale din unele statiuni ,se vor studia posibilitati de crearea unor unitati

12
specializate pentru profilaxia,terapia si recuperarea bolnavilor,apartinand unei anumite grupe
de afectiuni(diabet,obezitate,alergii,afectiuni neurologice).

AMENAJAREA TURISTICA A ZONEI MONTANE

1.CONCEPTII SI STRATEGII DE AMENAJARE SI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI MONTAN

La efectuarea unei strategii de amenajare si dezvoltare turistica trebuie sa se tina seama

in primul rand de realitatile teritoriale ale tarii si zonelor ei si de determinarile ei cantitative si
calitative.
Din literatura de specialitate se cunosc 3 tipuri principale de localizare a statiunilor
montane:
a) Localizarea periferica:la periferiaoraselor ,in apropiere de masivele montane,cu conditii
prielnice practicarii sporturilor de iarna
b) Localizarea liniara care urmeaza culoarele naturale de penetratie in munte,creandu-se
statiuni cu axe rutiere
c) Localizarea terminala,care se dezvolta in zonele alpine

1.1 Conceptia franceza

conceptul francez de amenajare turistica alpina se remarca prin implantarea si
dezvoltarea unei serii de statiuni noi create peste limita locuintelor permanente,in locuri alese
pentru posibilitatea de practicare a sporturilor de iarna adica rareori sub 1800 m altitudine.
Epoca statiunilor noi a aparut inainte de al 2-lea razboi mondial.Alpes D’Huez (1934) a
fost punctul de plecare, a urmat Courcheval(1949),ca model al celei de-a doua generatii.A treia
generatie incepe in 1963 odata cu aparitia statiunii La Plagne.
Odata cu crearea Comisiei Inter-Ministeriale de Amenajare Turistica Montana, si cu
adoptarea “Planului Zapezii, strategia amenajarii muntelui a trecut sub indrumarea statului
francez.
Mult timp s-a reprosat acestei policici de amenajare teritoriala ca este o forma moderna
de colonizare a spatiului montan cu elemente ale civilizatiei urbane.
Principalele trasaturi ale acestei politici sunt:
- Activitatea brutala axata pe un mediu uman nepregatit si care a dezvoltat o adevarata
monocultura speculativa
- Aparatul legislativ de constrangere adecvat permite societatilor sa achizitioneze destul
de usor domeniul funciar,indispensabil crearii statiunilor
- Instalatiile sunt destinate satisfacerii in principal a unei clientel de lux extraregional sau
internationale si se opun tendintei de democratizare a turismului
- Populatia indigena deseori dependenta de pamant contra vointei ei este mai putin
asociata beneficiilor acestei actiuni,mai curand redusa la functii subalterne si
temporare(in cazul in care populatia acestor zone nu au urmat exodul spre zonele rurale
invecinate)
- Existenta unor forme multiple de agresiune,declansate contra naturii alpine,comise de
oameni ignoranti in problemele mediului montan si care adesea pot conduce la
catastrofe(avalanse)

13
 Lipsa posibilitatilor de functionare a acestor statiuni in dublu sezon,datorita altitudinii foarte
mari pentru turismul de vara,rezultatele financiare vin sa confirme rentabilitatea aleatorie a
acestor investitii si sa arunce o oarecare umbra asupra “aurului alb a noilor statiuni”.
Ulterior refuzul de a sustine proiecte de amenajarea a altor statiuni de acest fel va marca o
cotitura in politica de amenajare a alpilor francezi care da prioritate dezvoltarii statiunilor la
altitudini montane medii.

1.2.Conceptia austriaca

Conceptul austriac de amenajare turistica montana se bazeaza pe principii diferite de

cele ale Frantei. Alaturi de considerentele economice,care pot fi neglijate,partea preocuparilor
“umane” este mai mult importanta. Omul locuitor al muntelui este in centrul doctrinei de
amenajare. Astfel ,nu o statiune noua ci un turism esential satesc s-a dezvoltat plecand de la
vechile vetre populate.
Caracteristici:
- Turismul se integreaza in armonie cu economia traditionala pe care statul o protejeaza
- Echipamentele se multiplica datorita initiativelor publice sau private dar raman sub
controlul “colectivitatii” locale
- Turismul face sa beneficieze de veniturile sale ,marea majoritate a populatiei locale
- Turismul are in vedere pastrarea nealterata a mediului natural si cultural
Pentru Austria ,notiunea de “sporturi de iarna” in afara de ski mai
cuprinde:patinaj,sanius,tobogan,ski bob.
Acoperirea artificiala cu zapada,cu ajutorul tunurilor de zapada devine obligatorie pentru
bazele de ski,extinzandu-se astfel durata sezonului de ski
Aceasta zapada este diferita de cea naturala si are 2 avantaje:
- Cantitatea zapezii compacte poate fi de 2X mai mica de cea naturala
- Zapada este mai stabila si are un termen de utilizare mai mare
Acoperirea cu zapada artificiala a partiilor se foloseste mai ales pentru suprafetele start-ului
si punctele de plecare ale schiorilor,pentru acoperirea locurilor uzate.
Alaturi de traseele montane de ski se construiesc de asemenea si alte obiective pentru sport si
odihna cum ar fi:traseele pentru saniute,trasee naturale pentru sanius,patinoare
naturale,complexe de sanatate si odihna,bazine acoperite pentru inot,Sali de sport.
La construirea obiectivelor de cazare se da prioritate celor destinate turismului neorganizat
(hoteluri,adaposturi alpine)
In decursul ultimilor ani se bucura de o popularitate deosebita hotelurile cu camere tip
apartamente deoarece sunt potrivite sejururile pentru familie.
In unitatile de alimentatie publica alaturi de restaurantele din hoteluri apar in prim plan
cantinele cu auto-servire amplasate in zona statiilor de urcare si care au capacitatea relativ
mare.
Mai susin statiile intermediare si in cele de varf ale traseelor pe cablu s-au construit
unitatile alimentatie publica simple, cu un sortiment relativ mic de preparate culinare si bauturi.
In cadrul statiunilor montane se amenajeaza cafenele,baruri de zi,bufete,restaurante cu
specific.
In statiunile mai mici se construiesc ceainarii,bufete.

14
2.Experienta internationala in amenajarea si echiparea muntelui

Din analiza experientei internationale,in special EU,in domeniul valorificarii potentialului

turistic montan si dezvoltarea sporturilor de iarna s-au desprins cateva aspecte:
1. Tarile europene precum Franta,Elvetia,Austria,Slovenia depun eforturi deosebite pentru
dezvoltarea statiunilor montane pornind in amenajarea turistica a muntelui de la o
conceptie proprie menita sa puna in valoare resursele naturale,traditia,in scopul
atragerii clientelei de pe piata internationala.
2. Preocuparea de baza a organismelor de turism din tarile amintite este de a asigura o
activitate non-stop,in toate anotimpurile in statiunile montane prin :prelungirea
sezonului de ski,pe pantele unde zapada se mentine 6-8 luni/an, folosirea tunurilor de
fabricare a zapezii artificiale,dotarea statiunilor cu partii din material plastic,extinderea
ski-ului pe iarba,initierea unor actiuni care sa atraga turistii in orice luna a anului(cursuri
de alpinism,spoturism,ecoturism),practicarea pe scara larga a pescuitului la pastrav si a
vanatorii sportive,asigurarea unei oferte de vara,sau chiar de extrasezon foarte
variate,inlesnita de prezenta in apropierea statiunilor, a satelor de munte, a lacurilor,a
parcurilor nationale,fapt ce a permis extinderea vacantelorla ferma sau a
agroturismului.
3. Cele mai solicitate statiuni sunt cele cu profil complex(de tratament balnear,cura de
aer,sporturi de iarna,turism de munte vara),care ofera turistului posibilitatea integrarii
in viata,localitate si corespunde tendintei de socializare a sporturilor de iarna prin
asigurarea de conditii optime tuturor genurilor de schiori,de la incepatori la campioni
europeni si mondiali.
4. Cazarea turistilor se face in cele mai variate forme,de la hoteluri de lux,la hanuri,case de
vacante sau camping-uri cu instalatii de incalzire.
5. Reteaua unitatilor de alimentatie publica este foarte diversificata,de mare popularitate
buvurandu-se restaurantele cu specific dar mai ales cele care ofera gastronomie
locala.Au fost depuse eforturi deosebite pentru a asigura turistilor posibilitatea de a
servi masa chiar in zonele domeniului schiabil. In acest sens ,multe cabane de pe
crestele montane au bufete sau chiar restaurante in care schiorii pot servi masa fara a
mai fi nevoiti sa coboare in statiune. De asemenea de-a lungul traseelor partiilor de ski
fond sunt amenajate restaurante.
6. Fiecare statiune dispune de numeroase partii de ski(insumand 50-100>kng) de diverse
categorii si grade de dificultate. De starea acestora si buna lor intretinere se ocupa
specialisti cu inalta calificare dispunand de cele mai moderne mijloace tehnice.Alaturi de
partiile de coborare sau slalom (ski alpin) importanta deosebita se acorda partiilor de ski
fond,ski de plimbare cu mare atractivitate pentru turisti.
7. Foarte cautate sunt sejururile de sporturi de iarna combinate cu cursuri de limbi
straine,gradinite si scoli de ski,patinaj pe patinoarele naturale sau artificiale.
8. Facilitarea accesului la partii si domenii schiabile este o preocupare constanta in toate
statiunile, utilizandu-se diverse mijloace de transport:auto,instalatii mecanice de
urcat,elicoptere.Nici o statiune nu este conceputa si amenajata decat dupa construirea
instalatiilor mecanice de urcat. In statiunile din Alpi sunt foarte multe instalatii mecanice
de urcat,den cele mai diverse tipuri,legate intre ele,ceea ce face ca turistii sa nu astepte
la utilizarea instalatiilor nici macar la sfarsitul saptamanii.De altfel ,se apreciaza ca dupa
nemultumirea produsa de tarifele ridicate,pe locul 2 ca sursa de insatisfactie a schiorilor

15
 este asteptarea la intalatiile de urcat.Tendinta generala,mai ales in Alpi,de a uni
instalatiile mecanice de urcat din toate tarile alpine in scopul asigurarii accesului
turistilor la variate domenii schiabile si dotari de agrement.
9. Numarul mereu crescand al amatorilor de aki a condus la crearea in fiecare statiune a
scolilor de ski pentru toate categoriile de varsta. In scopul prelungirii sezonului se
organizeaza cursuri de ski in presezon(NOI-DEC) ca perioada de pregatire pentru
viitoarele mini vacante de ski. Instructorii de ski (monitori) sunt recrutati de regula din
randul celebritatilor ski-ului national,european sau mondial.
10. In privinta agrementului se apreciaza ca gama oferita trebuie sa fie atat de bogata si de
diversificata incat sa satisfaca si exigentele celor ce nu vin sa practice ski-ul(aprox 18%).
In acest sens o atentie deosebita se acorda intretinerii in bune conditii a potecilor
pentru drumetii. Intre dotarile de agrement ce nu lipsesc din statiunile alpine putem
aminti: piscina acoperita si in aer liber,variate terenuri de sport,Sali de
sport,sauna,bowling,patinoare naturale si artificiale,discoteci pentru tineret si pentru
varstnici ,centre de echitatie,cursuri de initiere in diverse arte si meserii.Fiecare statiune
ofera un bogat si atractiv program de manifestari cultural-artistice
(spectacole,concursuri,festivaluride teatru,film,opera,opereta) si sportive (campionate
nationale,europene sau etape din cupa mondiala la ski,campionate de bob si
saniuta,turnee de hochei).
11. Majoritatea statiunilor au posturi de radio proprii care transmit buletinul zapezii,starea
vremii,stiri diverse si multa muzica.
12. Reteaua comerciala este bogata si diversificata,de la magazine alimentare,de artizanat,
de arta,de antichitati,bijuterii,la cele de echipament sportiv.
13. Tarifele in cadrul aranjamentelor pentru sporturi de iarna sunt diferentiate pe
sezoane:sezon de varf(І 1/2/feb- ІІ 1/2martie), sezon inferior (22 ian-1 feb) si (31 mar-15
apr),presezon si post sezon,stabilite in cadrul fiecarei statiuni in functie de conditiile
meteorologice,de schiat,de afluenta de vizitatori.
14. Atentia deosebita se acorda si turismului montan de vara prin amenajarea de partii
artificiale,practicarea ski-ului pe iarba,,marcarea unor poteci si trasee pentru drumetia
montana,amenajarea unor pesteri si grote pentru vizitare,numeroase posibilitati de
practicare a celor mai variate sporturi nautice, a alpinismului,a vanatorii si pescuitului
sportiv.

Realizari in Romania

In tara noastra conditiile naturale deosebite alaturi de alti factori au determinat

dezvoltarea a 3 statiuni :Poiana Brasov,Sinaia si Predeal,care concentreaza pe un areal de aprox
150 km,63% din capacitatea de cazare existente in statiunile de munte romanesti,70% din
totalul partiilor amenajate si a instalatiilor mecanice de urcat si 40% din circulatia turistica din
zona montana,respectiv 52% din sosirile de turisti straini. Pentru practicarea sporturilor de
iarna aceste statiuni dispun de oferte satisfacatoare turismului international.
Deficientele semnalate in statiunile mentionate se refera la :
-diversificarea redusa a unitatilor de cazare si de alimentatie publica
-insuficienta dotarilor de agrement
-calitatea si pregatirea personalului si a serviciilor prestate

16
-prezenta unui valoros domeniu schiabil,insa necomparativ ca lungime,latime si varietate a
partiilor precum si cel al altor statiuni europene
-insuficienta instalatiilor mecanice de urcat,ca lungime,capacitate orara si diversificare
-intretinerea defectuoasa a partiilor de ski si slaba lor iluminare.

AMENAJARI PENTRU TURISM A ZONELOR URBANE SI PERIURBANE

1.Turismul urban si periurban.

Desfasurarea actului turistic in limitele spatiului urban este o realitate ce imbraca

aspecte diverse materializate in forme de turism distincte. Orasul ofera conditii optime de
desfasurare a variate tipuri de turism: cultural, de afaceri, sportiv, comercial.
Amenajarea turistica insa nu se limiteaza doar la primetrul orasului. Zona periurbana
obtine o functie turistica in cazul in care dispune de obiective de atractie corespunzatoare.
Populatia urbana cauta in timpul liber locuri ce contrasteaza cu spatiul de rezidenta, iar aceste
locuri sunt oferite in foarte multe cazuri de zona periferica spatiului urban.
Turismul urban este conditionat de 3 mari categorii de premise:
A. Fondul turistic( variate opere ale arhitecturii, plasticii, sit-uri arheologice, monumente
istorice, colectii muzeistice)
B. Factorul uman: isi exprima cerinta pentru o forma sau alta de turism
C. Baza tehnico-materiala: vine in intampinarea doleantelor turistice atat ale rezidentilor
cat si ale non-rezidentilor. Reprezinta totalitatea amenajarilor realizate, aici fiind incluse
dotarile si serviciile pentru cazare, alimentatie publica, sport, distractii, recreere,
dotarile comerciale si alte servicii publice precum si transporturile ce fac legatura intre
zona rezidentiala si zona de agrement.

2.Cererea turistica in limitele spatiului urban.

Timpul liber de la sfarsitul saptamanii este frecvent folosit pentru excursii de ½ zi cu o

raza de deplasare de pana la 60km(pe drumuri modernizate in localitati) si 80 km( pe
autostrazi), ori pentru excursii de 1-2 zile, pe o raza de 120 km pe drumuri in localitati si 180km
pe autostrazi.
Din studiile efectuate si din observatiile specialistilor reiese ca majoritatea calatoriilor
locuitorilor oraselor cu >1 mil loc s-a concentrat pe o raza de 80 km, adica pe izocrona de 1,5h –
dus(pana la punctul baza).

3.Spatii verzi periurbane si intraurbane.

Concept, caracteristici.

Totalitatea unitatilor de spatiu verde in perimetrul urban si in zona periurbana constituie

intr-o structura spatio-functionala unitara, in functie de factorii naturali, social-ec si de mediu
construit reprezinta sistemul spatiilor verzi, urbane si periurbane. Dintre factorii care
influenteaza si chiar impun aparitia si dezvoltarea spatiilor verzi, cu functie recreativa se impun
factorii sociali:
 Cresterea nivelului de trai si cultural-educativ
 Cresterea perioadei de timp liber la sfarsit de saptamana

17
  Cresterea mobilitatii populatiei in teritoriu, consecinta directa a sporirii facilitatilor de
deplasare in afara orasului.
Din punct de vedere al amplasarii, in raport cu localitatea se disting 2 categorii importante
de spatii verzi:
1. Spatii verzi interioare(intraurbane): includ toate formatiunile de spatii verzi cuprinse in
perimetrul construibil al localitatii. Acestei categorii ii revin importante functii de
ameliorare a microclimatului si de satisfacere a necesitatilor cotidiene de recreere si
destindere.
2. Spatii verzi exterioare( perimetrului construibil-periurbane): cuprind zonele de
agrement(padurile-parc si padurile de agrement) si alte categorii de spatii periurbane
care au in principal functia de a asigura petrecerea timpului liber in natura, la sfarsit de
saptamana.

3.1.Spatii verzi intraurbane.

“Element esential al habitatului uman, spatiul verde intraurban valorifica potentialul

biologic si estetic al vegetatiei, armonizeaza ansambluri arhitecturale urbanistice, igienizeaza si
infrumuseteaza mediul urban, reducandu-i astfel agresiunea asupra locuitorilor orasului.”
(Sever Muja).
Clasificarea spatiilor verzi intraurbane:
I. Dupa criteriul folosintei spatiile verzi se grupeaza in:
a. Spatii verzi de folosinta generala(publice, cu acces nelimitat), cuprind:
 Squarurile
 Gradinile(orasenesti, de cartier, complexului de locuit)
 Parcurile
 Gradinile botanice si zoologice
 Spatiile verzi aferente cailor de circulatie din oras, de-a lungul cursurilor
de apa si din jurul unor dotari publice.
b. Spatii verzi de folosinta speciala( cu acces limitat) care apartin unitatilor
industriale, de invatamnt, culturale, sanitare.
II. Dupa profilul predominant, spatiile verzi din perimetrul urban pot fi:
a. Spatii verzi cu profil specializat: includ gradinile botanice, zoologice, parcurile
pentru expozitii, gradinile de trandafiri
b. Spatii verzi cu profil de protectie: cuprind plantatiile de consolidare a terenurilor,
de protectia cursurilor de apa, de protectie contra poluarii si impotriva
fenomenelor meteorologice nefavorabile
c. Spatii verzi cu profil de recreere cotidiana: squarurile, gradinile, parcurile.

3.1.1.Principalele tipuri de spatii verzi

A.Squarurile:unitati de spatii verzi cu dimensiunea cea mai redusa care oscileaza intre
0,3-3 ha, destinate odihnei de scurta durata sau realizarii unui efect decorativ deosebit. Au o
raza de deservire de aprox 400m distanta, exprimata in 4 min timp de deplasare pe jos si sunt
amplasate in zonele de intersectie, pe locul unor demolari, intr-un grup de locuinte, in fata unor
institutii importante. Sunt usor accesibile dar prezinta dezavanatajul poluarii atat fonice cat si
atmoferice. Dupa perioada de timp cat isi exercita functiile squarurile sunt:
18
  Permanente
 Temporare
 Provizorii
Destinatiile pentru care au fost integrate in peisajul urban sunt multiple:
 Odihna de scurta durata
 Loc de odihna si joaca pentru copii de varsta prescolara si scolara
 Loc decorativ
 Loc de conversatie

B.Parcurile: spatii verzi autonome cu o suprafata de cel putin 20 ha si o mare

complexitate functionala, necesitand o administratie proprie. Ele devin absolut necesare in
cazul oraselor cu >50000 loc.
Parcurile pot fi: nespecializate sau specializate( parcurile sportive, de distractie,
expozitionale).
Parcurile sunt cele mai mari unitati de spatiu verde din perimetrul constuibil cu un
complex de dotari corespunzatoare, in primul rand odihnei si apoi odihnei de la sfarsitul
saptamanii. Suprafata lor se stabileste in functie de numarul de loc astfel incat sa se asigure de
la 4-6m²/ loc.
Amplasarea parcului este o rezultata a deciziei la nivel de organizare a teritoriului dar si
configuratiei de ansamblu a sistemului verde urban. In general, un parc trebuie sa fie usor
accesibil pentru locuitorii zonei careia i se adreseaza; sa se situeze intr-o zona lipsita de
nocivitati sau cu un grad foarte redus de poluare; sa permita o extindere succesiva in teritoriu in
viitor.

C.Gradinile: sunt unitati de spatii verzi cu suprafete intre 3-20 ha, care au ca functie
principala asigurarea recreerii locuitorilor din raza de deservire (care este de 1-1,5km).
Exista gradini orasenesti in cadrul oraselor mici, unele cu functii asemanatoare
parcurilor, dar si gradini cu profil specializat:
1. Gradinile botanice: sunt create in scopuri stiintifice, dar indeplinesc si functii de
recreere, decorativ-estetica, educativa. Necesita:
 Terenuri cu conditii de microrelief si microclima foarte variate
 Alei care sa acopere toata suprafata gradinii organizate astfel incat vizitatorul sa
nu fie obligat sa treaca de mai multe ori prin acelasi loc. La intrare si pe traseu
necesita planuri cu explicatii.
2. Gradinile zoologice: sunt organizate in general la periferia oraselor, dar langa surse de
apa si aproape de caile de transport. Ele satisfac curiozitatea publicului, au functie
stiintific- cognitiva si recreativa.

D.Plantatiile de arbori pe aliniamente: pot fi de diferite tipuri si au roluri multiple:

 De decor
 Ecran ce mascheaza elemente inestetice
 De protectie a pietonilor impotriva polurii, insolatii
 Modereaza extremele temperaturii, sporesc umiditatea aerului, imbogatesc aerul cu
oxigen si diminueaza zgomotul.

19
E.Fasii plantate de-a lungul arterelor de circulatie: sunt spatii verzi amenajate pentru
separarea trotoarelor pietonale de traficul stradal sau pentru compartimentarea interioara
a arterelor de circulatie.
F.Spatii verzi aferente unitatilor economice:rolul de a diminua zgomotul, poluarea
atmopferica, incadrarea estetica a halelor, cladirilor.
G.Spatii verzi aferente dotarilor social-culturale:cuprind plantatiile si amenajarile din jurul
spitalelor, gradinitelor si scolilor, complexelor comerciale.

20