Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PEACEKEEPING OPERATIONS
Ionut GHEBA
Stundent, Universitatea Națională de Apărare ,,Carol I”
Gheba_ionut25@yahoo.com
Abstract: The peace building operations represent an important factor in regulation of the international conflicts,
the proof being the over 6-decades experience of the United Nations and international regional organizations,
that have established a wide range of levers required to resolve the conflict and define the mechanisms of clear
and real reduction of tensions in the affected area.
Introducere
În țările devastate de conflicte, modalitatea cea mai bună de a crea conditiile necesare
dezvoltării unei păci durabile sunt operațiile de menținere a păcii sub egida ONU. ONU este
organizația cu vocaţie şi legitimitate universală pe cele trei mari paliere: pacea şi securitatea
internaţională, dezvoltarea şi drepturile omului, precum şi cea mai cuprinzătoare organizaţie
de cooperare internaţională, sursa primordială de drept internaţional.1
De la crearea sa, ONU a fost adesea convocată să prevină neînțelegerile ce ar fi putut
devenii conflicte armate, să convingă părţile aflate in dispută să folosească masa de negocieri,
şi nu forţa armată, sau să sustină restabilirea păcii în cazul pornirii vreunui conflict. ONU a
pus accent, dupa anii `90 pe o nouă gamă de instrumente, accentuând prevenirea conflictelor,
prin adoptarea continuă a operaţiilor de menţinere a păcii, implicând și alte organizaţiile
internaţionale şi consolidând construirea păcii de după conflict. Confruntat cu conflicte
caracterizate de violenţă etnică (în Somalia, Ruanda şi fosta Iugoslavie), Consiliul de
Securitate al ONU a renunţat la desfăşurarea operaţiunilor între anii 1995 şi 1997, însă crizele
profunde din Congo, Timorul de Est, Africa Centrală și Kosovo au determinat, reluarea
operațiilor de acest tip. ONU a pus mult mai mult accent pe misiunile de construire a păcii si
pe sustinerea structurilor ce o vor întări și stabiliza în urma experiențelor avute. Evitarea
1
Ministerul Afacerilor Externe, România în Onu-60 de ani, http://www.mfaro.eu/node/31002, accesat la data
de 17.04.2020.
conflictului militar nu este de ajuns pentru stabilirea unei păci sigure. Este nevoie si de un
sprijin oferit țărilor pentru a favoriza imbunătățirea situației economice, protecției drepturilor
omului, justiției sociale si bunei guvernări.2
Perseverenţa este un principiu-cheie în acţiunile militare pacificatoare din cauza
termenului lung de desfăşurare a acestora, unii analişti considerând că este nevoie chiar
şi de douăzeci de ani pentru a putea furniza schimbarea socială necesară evitării conflictului.3
Operaţiile de pace sau acţiunile militare altele decât războiul reprezintă răspunsul la
crize al unor agenţii şi naţiuni prin operaţii de contingenţă limitate, ce implică toate
instrumentele puterii naţionale cu misiuni de reducere a conflictului, recurs la pace şi
modelarea mediului astfel încât să facă posibile reconcilierea şi reconstrucţia şi să
faciliteze tranziţia către o guvernare legitimă.4
Scopul principal manifestat de la început al ONU este de a proteja generaţiile viitoare
de dezastrul războiului, prin unirea forţelor membrilor ei cu scopul de a menţine pacea şi
securitatea, prin garantarea că folosirea forţei armate nu va mai avea loc decât în interesul
comun.
Consiliul de securitate este organul ONU ce are ca principală activitate menținerea
păcii si securității și poate să pună in aplicare acțiuni și măsuri de constrângere în acest scop.
Carta ONU este documentul care stă la baza actelor constitutive ale multor organizaţii
internaţionale. În Articolul 1 se subliniază, într-o manieră clară, rolul principal al organizaţiei
– „menţinerea păcii şi securităţii internaţionale”5
Menţinerea păcii se referă la operaţii sub egida capitolului VI al Cartei ONU, conduse
cu consensul părţilor conflictului cu scopul monitorizării şi facilitării implementării unui
acord de pace.6
Consiliul de Securitate este cel mai puternic organ principal al Organizaţiei. Conform
Articolului 24 al Cartei ONU, acesta poartă răspunderea principală pentru îndeplinirea
obiectivului central al Organizaţiei: menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.7
2
Vasile Popa, Alexandra Sarcinschi, Perspective în evoluția organizațiilor internaționale de securitate, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, București, 2007, p. 22.
3
Michael Hardesty; Jason ELLIS, Training for Peace Operations. The U.S. Army Adapts to the Post-Cold War
World, United States Institute for Peace, p. 7, Washington, http://www.usip.org/files/resources/pwks12.pdf,
accesat la data de 18.04.2020.
4
***, Department of Defense Dictionary of Military and Associated Terms, 2020, p. 166
https://www.jcs.mil/Portals/36/Documents/Doctrine/pubs/dictionary.pdf accesat la data de 18.04.2020.
5
***Charter of the United Nations, United Nations, San Francisco, 1945, p. 3,
https://treaties.un.org/doc/publication/ctc/uncharter.pdf, accesat la data 18.04.2020.
6
***Carta Națiunilor Unite, Organizația Națiunilor Unite, San Francisco, 1945, p. 7,
http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Carta_Organizatiei_Natiunilor_Unite_ONU_.pdf accesat
la data de 18.04.2020.
Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura „pacea mondială”8
În sistemul internațional post-Razboi Rece, construirea păcii a reprezentat o activitate
ce a luat amploare. NATO, ONU, SUA si UE au întreprins misiuni de angajare a forțelor
armate în zone post-conflict dorind sprijinirea transformării politice, adică democratizarea
acestora. Există multe operații ONU fără vreo implicare a UE, NATO sau SUA. Dar nu există
operații a UE, NATO sau SUA fără o implicare, uneori foarte importanta, a ONU.9
Prin operatii de pace se pot intelege acele acţiuni militare care sunt efectuate în
ajutorul eforturilor diplomatice, având ca scop menținerea şi stabilirea păcii. Un alt scop este
acela de a găsi soluţii politice pe termen lung ale conflictelor.
Concluzii