.

fl.ustrata coperteL Aiwa Vasilescu

r
 cartea celor
—-

mie ci una de nopti

(3)
NOPIILE 45—145
TRADUCERE DE
II’ GRALIESCU $1 HLJRARA$U
TRADUCEREA VER$URIL.OR PE
GRAMESCU

It

1970

EDITURA. M3NERVA

BUCUREPTI
 A

Le Uvre des MUte nulls et une nuit,

¶t!raduction iit.tOrale e’t complete dii tete arabe par
Pr. J. C0 Miardrus, tome III et tome IV, Paris,
Edition.s de Ia Revue Blanche, 1900.
 POVESTEA REGELUI OMAR AL-NEMAN
SI
A MINUNATILOR SAT FECIORI,
5ARCAN ‘51 DAUL-MACAN

Atunci eherezac1 povesti i’eelui ahriar

0, preafericit.ule rege, cic a domnit in cetatea

Bagdadului, dupä un ir lung de califi, un rege
numit Omar Al-Nernan. Era de o putere nemaipomenitã
i biruise pe toti urmaii neamului lui
Chosroes ci supusese pe toti Impäraii de-atunci.
Era aca de aprig, cà para focului pirea dc prisos pe
iIrigà el, ci-atita de viteaz era, cii nimeni flu-i putea
fi pe po.trivä in cimpurile dc Intreceri, ci-atita
de vajnic era Ia mInie, cii niirile liii viirsau jar i
flciiri. Cucerise olaturile toate i-i Intinsese stii—
pInirea peste orace l peste ectiii. Cu ajutorul lui
Allah, Ingenunchease sub sceptrul lui PC toti oamenu
i trimisese otile I Lu biruitoare pinii pe
cele mai depiirtate tiirimuri. StiipInea Riisiiritul
i Apusul, ale lui crau India, Sindul, China, Yemenul,
Hedjazul, Abisinia, Sudanul, Sicilia, Grecia, paminturile
din Diarbekr, i toate insulele miirilor
i fluviile vestite ale lumii, Seihunul i Djihanul,
Nilul i Eufratul. Prin olicar.i trimisese veste pinii
Ia marginile piimIntuiui despre vitejille i despre
impiiràia luj ; i olicar.ii s—au intors sá-i spunii
cà lumea Intreag i Se supurie i c stpmnitorii toii
I se Inchini. lar ci i-a Intins peste toti binefacerile
dárniciei sale i i—a copleit cu márinimia liii
si-a fäcut sä domneascá intro ci buna-Ine1egerca
ci tilma ; eà era darnic, cu aclevàrat, i suflet mare.
i din toate pärii.le vcneau spre tronul lui pechecuri,
i haraciuri, i biruri do pe—ntrcg pmIntuI,
cit c-n lung ci-n lat. Ci era, cu adevàrat, tare
drept i tare iubit.
$i avea regele Omar Al-Neman un fiu cu numeic
$arcan. Acesta so numea aca, fiindci aràta ca o
minune intro minunile vremii de-atunci, ct-i introcuse
In vitejie pe cci mai nemnfricati viteji,
biruinclu-i pe tot.i Ia luptele In care se-ntree(au,
i minuia de-a minunelea lancea, i pa1ou1, i
arcul. lar titIne-sàu II iubca cu o dragoste peste
misurã cl-i menise sä-i fie urmas in scaunul imp
irátiei.
$i-n adcvir, abia ajuns la virsta do brbat, acest
uimitor arcan, de numai clouazoci do ani, väzu,
Cu ajutorul lui Allah, toate capc’tole InclinIndu-se
Inaintea siavei lui, atita era do viteaz i do cuteziitor,
ci-atIta strilucea do mi’etia isprávllor inf
ptuite. Luase cu asalt multe redute i supusese
multe tinuturi, cà a umplut, cu faima lui, pàmIntul;
c1 sporea neIncetat In máretie c In putere.
Ci regele Ornar Al-Neman nu mal avea alt fecior,
decIt pe Sarcan. E drept c, dupà legea Coranulul
ci dupi Sun ate, avea patru sotii legiulte, dar
numai una i-a fost rodnici. Pc lIngá cele patru
sotli Iegiuite, care locuiau in palat, regele Omar
mai avea ci trei sute caizeci do cadine, dupil numárul
zilelor anului coft, ci fiecare dintre aceste
fcmei era do alt neam. Regele däruise fiecãroia
cite un iatac dosprit do al celorlaite; jar aceste
iatacuri erau acezate In douãsprezece clàdiri, dup
numrul de luni ale anului, toate zidite chiar In
gráclina paiatului; i In fiecare dintre aceste douäsprezece
clàdiri erau treizeci de cadine, fiecare
cadinà cu latacul ei; aa cà erau trei sute aizeci
de feluri de iatacuri hräzite cadInelor.
rar regele Omar IrFehina, dupA dreptate, cIte o
noapte fiecrei cadIne, pe rind; i se culca astfel
o singurà noapte pe an cu fiecare cadIná, pe care
nu o mai vedea decIt in anul urmtor. Si aa a
trait regele Omar multä vreme. 5i drept aceea a
i ajuns eel mai de faima i eel mai do frunte intre
regi, pentru minunata-i mntelepciUne i pentru
bárbátia lui.
Cind, Intr-o zi, cu vola celui ce pe toate le
chivernisete, una dintre cadinele regelui Omar
ramase Insárcinatá, iar tirea se tiu degraba In
tot palatul, i-ajunse vestea i la rege, care se
bucurá peste poate i strigà:
— Deie Allah ca toti urmaii mei sá fie numai
i numai bàieti!
Pe urmá Inscrise intr-o carte data sarcinhi, I
Incepu s-o copleeascã pe cadIná cu tot felul de
bunatai i do daruri.
In vremea asta, $arcan, fiul regelui...
CInd povestea ajunse ad, Seherezada vzu zorii
mijind i, sfioasá, läsã s-atepte noaptea urmàtoare.

Ci cind fa a patruzeci si cincea noapte

En urmä:

In vremea asta, $arcan, fiul regelui, aflInd i el

vestea despre cadIná, fu cuprins de-o amaraciune
grea.

7
 CadIna era o tmnrA roabá, grecaic, numità
Safia. Fusese trimisà In clar regelui Ornar de ctre
regele grecilor de la Chezareea, impreuná cu
niulte lucruri scumpe. Dintre toate roabele tinere
din palat, de bunã searnà ea era cea mai fru—
moas, cu chipul eel mai arätos, cu mijiocul ccl
mai subire. Si mai era inzestrat i cu minte cum
rar se mai vede 1 cu mnsuiri prea alese; i se
pricepea, in n•opile cind regele venca la ea, sji-i
spunà vorbe dulci care-i vràeau çi-1 bucurau.
Si tot Intr—astfcl se purtà cadlna pInà cind venI
iua s so sule in patul do natere i s riaseá.
Regeic Omar pusese un eunuc sá-l vesteascà
numaidecit cc so va nate copilul, fie Nijat, fie
fatà; ci i 5arcan pusese un eunuc sà-1 vesteascA.
Dc cum niscu Safia, moae1e luará copilul, 11 cercetarà
i, vilzInd cã era fatI, grabnie vestirá pe
toate femeile i pe toti eunucii de-acolo, graindu—le:

— E fatI, i are cliipul mai striilucitor decIt

luna!
Atunci euueui regelui grabi á dea do tire stà—
pInului su; Ia rindu-i eunucul Ni 5arcan fugi i
ci s duci vestea ; iar 5arcan se bucura foarte
Oar abia plccará eunucii, cà Safia le spuse moaelor:

— Oh, mai ateptai oleacà! In pIntecele mole

mu se pare c mal este ceva!
$1 jar fu cuprinsá do durerile facerii ; i, eu
ajutorul Iui Allah, mai náscu un copil. lar moaele
se aplecari repede asupra lui i-1 cercetarà;
vàzurà cà era un bàiat, cu fruntea straludnd do
albá i cu obraji ca trandafirii Infloriti. $1 tare
mult Sc bucurar i roabe.le, i slujitoarele, i toate
femeile aflate de fatá; i-ndatà cc Safia ispràv.i,
toate femeile, intr—un glas, umplurã palatul Cu
strigàte de veselie mare, i-aa toate c.aclmnele au
zirà i pricepurá tot, .i se .Inäcrirà.de pizmt.
Ci regele Qmar Al-Neman, dc .:cum a41. vestea,
niultumi ]ui Alah pen:tru bucuria .aceasta, se ridicä
i a1erg la Safia, se-apropie dc ca, ii 1iu. capu—n
mImi i-o srutá pe frunte. Pc urmt se-apieacá
spre noul-näscut i--1 strutá i pc el; •i-atunci
roabele se pornir s batá daira’eie, eintree1e sà
sune din strune i st cinte cntece potrivite cu
Imprejurarea.
Regele porunci ca bàiatul si fie nurnit DaulMacan,
jar fata Noz.hatu-Zaman. Si toi se Inciinar,
si—asa fäcurà,i i se supuserà.
Pc urmi regele alese doicile -i irigrijitoarele
pentru cci doi sugari, i roabe, i femei care sã-i
slujeascà; i pe urrnä date la ±oatá lumea sorbeturi
i mirodenii minunate, i multe alte :bunà
ti pc care limba nici n-ar fi In stare sá Ic Inirc.
Cind locuitoril Bagdaduiui f1ará 4e naterea
gemenilor, Irnpodobirã Intregul .ora -i .aprinserà
pretutindeni •1urnini, arätindu-i multumirea prin
strigáte de voioie. $i venirä apoi emirii i vizirii
i mai-marii regatului 5i SO Inchinará inaintea
regeiui Omar Al-Neman i-i aduserà urárile br
pentru naterea fiulul sàu Daul-Macan i a gingaei
Nozhatu. lar :regele be muiumi -si-i cáftäni, i—i
acoperi cu hatiruri i bunuri, i fäcu daruri marl
tuturora, i .celor de vaz, i color din gloat. i
tot aa a fácut vreme de patru ani. i-n toatã vremea
asta, o zi n-a lipsit s5. nu cear veti despre
Safia i .despre copii; si-i trimitea mereu Safiei
giuvaeruri, podoabe, i roehii, i mätäsuri. 5i
se-ngriji :sá-neredinteze creterea i paza coplilor
si c.e.lor naai credincioi i mai pricepui slujitori
ai lui.

9
 Tar $arcan, care se rzboia alurea ca s cuce—
rcascà orae i sà dobIndeaseà faiml in bãtáili,
infruntIndu-i i biruindu-i pe vitejii cci mai vestii,
r.u aflase dë la eunucul iui decit do naterea micutel
Nozhatu. Ci despre nateroa fratclui sac I)auiMacan,
IntImplatà dupâ plecarca eutiucului, nimefli
flu so gIndise sá-i dea tirc.
$i iatà eà-ntr-o zi, pe cind regeic Omar AlNeman
edea pe tronul S.u, intrará musaipii marici-saic,
sàrutarà pämintul in faa luj si-i gräira
— 0, miria-ta, iatá ci no sosesc soil do la regele
Afridonios, sthplnul rumilor i al COnstantinici cclei
man. Si so roagi sa-i primeti ca sá ti SC
Inchine. Dacà vrei sä dai lngaduinta, ii aducem
aid ; jar de nu, facà-se cum porunccte mar ia-ta.
$i regele dete lngàduinà.
Cind soul intrarä, regele ii primi cu bunavoie,
Ic porunci sá se apropie, Ii intrebà de sanitate si-i
cerceta despre pricina venirii br. Tar ci sárutarä
pãmIntul in fata lui i gráirã:
— 0, preaslávite i preacinstite rege cu suflet
mare i mult darnic, aflà cà eel ce ne-a trimis la
tine este regele Afridonio,s, clomnul tarii Greciei,
i al Ioniei, i al tuturor oti1or tánilor cretine,
i care ii are scaunul domnici In Constantinia.
El ne-a Invrcdnicit sá-ti aducem tire Ca are sâ
•porneascà rázboi cumplit Impotriva unui despot
sIngeros, regebe Hardobios, stãpinul Chezareei.
Pricina razboiuiui e cä un arab, cApetenie do trib,
a gasit o comoara din vremurile vechi, dc pe cInd
domnea E1-Iscandar-cel-cu-douá-coarne. Comoara
e aa de mare, cä nici flu poatc fi socotita; pnin-
tre multele ci minunàtii sInt i trci geme rotunjite,
marl cit ouäle de strut, albe i lucioase, fárà
do nici un cusur, Intrecind in frumusete toate pietrele
scumpe de pe fata pámIntului. Gemele erau
gurfte la mijioc, ca s poati if inirate pe un fir
i sä slujeascà de salb. Pc ole erau incrustate cu
slove necunoscute semne tainice. Ci so tia cã in
ole cuprindeau man puteri, pnintre care i aceea
c apàrau pe purtätorul br do once boalà, i mai
cu seamä do fniguni i do ficrbin1eli. $i cInd capetenia
arabà aflã ce puteri minunate au, i cInd
Intelese cc insuini vrájite an mai putea táinui
ole, se gindi cã acurn are ccl mai bun prilej sà
cItige bunävoina regelui nostru i hotni si-i
trimitá numaidecIt, in clan, cole trei geme scumpe
o mare parte din cornoara fermccata. Porunci
sà so pregáteascã doua coräbii, ima incarcata u
bogáiile cu gemebe harazite regclui Afridonios,
cealaltá cu oameni insàrcinai sä insoteasca darul
i sá-l apere do hoti i do vrájmai, macar cà
acelci cipetenii arabe mci nu-i trecea prin gmnd
ci ar cuteza cincva sa-l atace pe ci on lucrurile
trimise de el puterniculul rege Afridonios, mai
ales cá drumul coräbiilor n-avea de stràbátut do-
cit marea la trmul cáreia so malta Constantinia.
$i-aa, numai cc furä gata navile, ca i ridicara
pinzele i porninà do la tármul nostru. Ci Intr-o
zi, cind poposira la un tàrm, flu departe de tara
noastra, dcodat.a ostaii greci ai supusului nostru,
regele Hardobios din Chezareea, nävàlirà asupra
br i rapira toate boganle, comori grämadà i
lucruri minunate, printre care i cele trei geme
nestemate. Apoi ii omorirä pe nàieri i puserá
mIna pe navi. CInd regele nostru afla de fapta
aceea, tnimise degraba o oaste Impotriva regeiui
Hardobios. Ci oastea fu nimicitá. Pe urm trimise
altà oaste. Ci i aceea pi la fei. Atunci regele
nostru Afridonios, cuprins do mare minie, jura sà
porneascà ci Insui In fruntea otilor i. sä flu se
Intoarcà decIt dupà cc va fi fãcut una cu pämIntul

11
oraul Chezareea i va fi pustiit tot regatul lui
Hardobios, dárImInd pIn-n ternelii toate orae1e
de sub stäpInirea vrájmaului. i-acum, preasiävitule
sultan, venim s cerem sprijinul i puternica
ta prietenie. i de ne ajui cu armiile I cu otcnii
täi,. faima ta are s sporeasc i are sá straluceasca
çi mai. tare prin faptele—i dc vitejie. Tar regele
nostru ne—a Insircinat sà-i aducem daruri multe
i alese,. ca sá-ti multumeascà pentru bunávoint.
i te roagi stäruitor sä le priveti cu ochi buni I
s le primeti cu ini.mä voioasál
Dupà aceste cuvinte, soul täcurá, Ingenunchearà
i sárutarã pámIntui In fata lui Omar Ai-Neman
Si iatá cc daruri trimitea regele Afridonios,. stä-
pinul ConstantinieL..

Cind povestirea ajunse aiCi, $eherezada vàzu zorli

mijind i,.sfioasà, 1Icu.

CInd se läsä a patruzeci si sasea n:oapte

Ea urmá:

$i iata Ce daruri trimisese regelc Afridonios4

stàpinu.l Cons.tantiniei: Cincizeci do tinere, alese
dintre cele mal frumoase fete din crecia; i
cincizeci de báieti,. alei dintre cci rnai bine fäcuti
din sara- rurnilor; i fiecare purta haino do zaram
fir cu mmcci largi, i CU flori de toate culorile,
c-u cingátoare de aur infiorità Cu argint, i. CU fustanele
din atlaze i catifea ; i fiecare avea Ta
ureche cite un mel de aur do care atIrna cIte o
perlá. Tar fetele purtau i ole frumuseti Ia fel do
scumpe.
 Acestea erau darurile cele mai de seamá. Ci maI
erau i alto daruri de mare pre, cu nimic mai
prejos do cole Inirate.
Regele Ornar Al—Neman le primi i porunci sä
se arate faiji dc soli toatà grija cuveniti. Pe urmà
ii chemi vizirii, ca s cunoascLi i prerea br in
privina cererii de ajutor fácutä do regele din
ConstanUnia. Atunci se ridic dintre viziri un
bàtrIn do scamt, cinstit i jubit de toti ; era marele
vizir, care so numea Dandan.
i marele vizir Dandan gi.-d:
— Drept e, slàvite sultane, cEi regele Afridonios,
stàpInul Constantinei, e cretin, un necredincios
care nu so inchin legii lui Allah i a Profetului
— Cu ci fie slava i pacea! — jar neamul iui es
tot un neam de necredincioi. Ccl Impotriva clruia
ne core ajutor este i ci un neCredinc1os. Aa c
troburile br nu—i privesc decit pe ci, i n—ar ave
do cc sà rio piiveascä i pe noi, dreptcredineioii.
Par eu tot te sfãtuiesc sä—i dai ajutor regciui
Afridonios i sn—i trimiti o oaste mare, In fruntea
càreia sä—1 pui pe fiul tu $arcan, care tocmai s-a
Intors din bätäiie Cu multá faimã. Jar sfatul meu
are dout tcmeiuri : Intli, c regele rumilor si-a
trimis soil Incärcati cu daruri pe care ic—al primit,
i-ti core ajutor i ocrotire; apoi Ui, do vreme ce
n-avem a no teme do nimic din partea märuntului
rege al Chezareci, ajutIndu-1 pe regele Afridonios
sa—i Infringá dumanu1, tu ai sá tragi cole mai man
foloase do pe urma accstei viltori i VOl fi socotit
i drept adevár.atul biruitor. Fapta t.a va fi cunoscut
do toate neamunile si-i va merge vestea
pInä In tàrile Apusului. $i-atunci regii din Apus
vor cáuta pnietenia ta i-i vor trimite soii cu
miiite pecheuri, daruri fàrá pereche, i i se vor
supune.

[3
 Dup cc sultanul Omar Al-Neman ascultä sfatul
marelui vizir Dandan, se aritä tare multumit,
gIsind vrednic de urmat acel sfat, i-1 dIrui pe vizir
cu Ufl vemInt de mare pre, griinchu-i:
— Tie ti se cuvine in adevir sá fii sfetnicul i
Indrumtoru1 regilor! Tot tu trebuic sä te afli i
In fnuntea otinii. ‘tar fiul mcii $arcan si porunceascá
peste oastea de acoperire.
Tntr-aceea, regele Omar Al-Neman ii chemá pe
fiul su $arcan, ii aràtà dcspre cc e vorba, Ii povesti
cc spuseserã soul i cc sfat ii dase marele
vizir Dandan, i-l Indmnà sá inccapá prcglitirile
de plecare, färá sä uite a le Impäri ostailor tainurile
obinuite i darurile, dup cc i-i va fi ales,
unul cite unul, dintre cei mai buni, aa ca sà-i
alcàtuiascá 0 oaste dc zece mu de cliirei de soi.
Tar $arcan se supuse numaidecIt vOrI)elOr tatLilui
su Omar Al-Nernan, se ridicá Indatà i-i alese
dintre ostai zece mu de càlãreti mindri, càrora le
Impári cu dàrnicie aur i bogàii, apoi le spuse:
Acum và las trei zile de tihná i de bucurie.
Cci zece mu de càlárei sánutarà pmintul dma—
tntea lui, In semn de supunere, i ieirä incrcai de
daruri, ca sä se odihneasc, s prindá puteri ci si
se pregäteascà de plecare.
arcan intrá atunci ‘In Inciperca unde se aflau
lzile vistieriei i 1zile Cu arme ci cu taclmuri,
i-i alese cele. mai frumoase armc i tot’ ce-i poftea
inima. Pc urmá se duse la grajdurile paiatului,
pline cu. cci mai frumoci cai din Nedjed, ficcare
cu spia neamulul scrisä i atIrnaUl la git Intr-o
pungu1ii de piele impodobità cu mátase, cu aur
c cu peruzele. De-acolo Ii alese cai din soiurile
cele mai vestite, jar pentnu ci ii 1ul un cal murg,
cu pr lucios, cu ochi bu1bucai, cu copite tan, cu
coadà deasä i bine legatá, i cu urcchi mici ca ale
gazeiclor. Acest cal era un dar fcut regelul .Omar
Al-Neman do càtrc eicuI uriui mare trib arab;
era cal din rasa seglaui-edran, cu toi strábunii
lui CUnoscUti do po vrcmQa lui Solomon, fiul lui
David — cu ci fie mmntuirea i odihna!
Cind trectu’I cole trci zile, otenii se strInserã,
dupä rinduiai, l.a marginea orau1ui. Acolo veni
i regele Omar Al-Neman ca s.-i ia rámas bun do
Ia fiul sàu arcan i cle la marele vizir Dandan.
So apropie do Saican, care sruti pàmintul dinaintea
regelui. Si rogele ii dirui aptc läzi cu bani
i—l sfätui si cearä pururea povat.à do la invàIatul
vizir Dandan. $arcan ascu1ti cu supunere i figádui
tatàlui siu Ca a.a va face. Atunci regele se Indreptá
spre vizirul Dandan i-i spuse sã aibä grijà do
5arcan i de ostaii acestuia. Vizirul sàrutá pamin—
tul dinaintea regelui si-i rispunsc
— Ascult i ma supun.
Apoi, in faa regelui i a ‘vizirului, $arcan incaleca
pe cal si porunci treaci pe dinainte-i maimarii
oti1or i cci zece mu de càUirei ai sal. Pc
i.rmä se intoarse i sáruti mIna regelul Omar
Al—Neman, dupà care, insoit de vizirul Dandan,
porni in galopul calului. 5i aa purcesera la drum,
i merserá in sunet do tambure, de tilinci i de
triml)ite, pe cInd deasupra br so desfçurau prapurl
i flamuri, i fluturau in vint steaguribe.
lar solli Xe erau Cãläuze.
Si merserá a.a toata ziua, i inca o zi, i alte
zile, i tot aa douàzeci de zile. Nu se opreau decIt
noaptea, ca sà so odihneascà. Si au ajuns intr-o
vale larga, acoperità de páduri, p.liná de murmur
do izvoare. 5i, IntrucIt se lasa noaptea, 5arcan p0-
runci sa se facã tabàrä si-i vesti pe toi cá atacul va
tine trei zile. Cáläretii descälecará i-j ridicarà
15
corturi, risipindu-se pe dealuri, la stinga i la
dreapta. lar vizirul Dandan ii aezä cortul chiar
in mijiocul ñii. LIngI. ci erau corturile solilor
regelui Afrid.onios al Constantiriiei.
lar arcan atepti si se aeze tot.i otenii, •apoi
porunci strIjeriIor lui sá—1 Iasc singur i S. Sc
ducá la vizirul i)andan. Pc urmä dete pinteni calului
i porni si cerceteze ci Insui toat valea,
urmind sfatul t.tIne—siu, care—i Indemnase sà fie e
grijà mare cind vn aunge In preajma àrii rumilor,
Lie ci pricteni, fie vrijmai. Aa strabatu $arcan
toati preajma, pmni cc trecu o buná parte din
noapte. Atunc’i somnul ii coborl greu peste picoape
i flu mai putu merge Ia galop. i cum se deprinsese
sá doarma in sea, Iàsá calul la pas i atipi.
Calul merse aa, pInä cc, la miez do noapte, in
mijiocul unci singuràtäli Impdurite se opri c1eodati
i bitu en copita In pilmint. $arcan so dctcpt.iI i
se vãzu Intro copacii pdurii lurninati do lung. Sc
simti strábatut do fiori, trezindu-se In acel bc
singuratic; dar rosti tare cuvinte de imbàrhãtare
— Nu este putere i tirie decIt intru Allah
prealnaltul
Si numaidecIt Ii simi sufletul Intárit, pe cind
fermccätoarea lunà scilida polana in argint. Poiana
se ficu aa dc frumoasii, cii piirea o poianii din rai.
Jar $arcan auzi in preajma lui cuvinte cum nu so
poate mai plicute, çi un glas nespus de frumos, i
rIsete. Once munitor, auzindu-le, an fi Innebunit
de dorinta de a Ic sorhi chiar do pe buzele cc Ic
rosteau i pe irmii put.ca Sii moari.
Atunci $arcan siiri jos de pe cal i se afundii
printre copaci In ciiutarea giasunilor; i merse aça
pinii ajunse Ia malul unui izvor limpede, Cu ape
cptitoare. lar susurul apei era ingInat de ciripitul
blInd al psIrilor, de jeluirea surdá a gazelelor
i de oàpteIe tuturor vieuitoareior pàdurii. $1 tot
locul era smàltuil. cu flori i cu ierhuri, Intocmai
turn spune poetul
Nu e frumos pámIntul, o, bucuria mea,
Dccit acoperit de-al florilor covr,
i ?UC2 izvorzd nu—i frurnos decit
CInd e imprejmuit cl.e flori.

Murire ceiui ce-a creat pdmintul,

i florile. i mindrele izvoare,
i care, draqostea mcci, to-a stdit
Intro izvoare i-n potop de floa.re.
arcan privi i vãzu pe malul dimpotrivá zidurile
luminate do iunä ale unei rnInistiri albe, stri—
juite do un turn Inalt. Piciorul rnIniisi.irii SQ sctilcla
in apele limpezi ale izvorului. Dinaintea ci se In—
tindea o pajite PC care sttiteau zece fecioare
care-o Inconjurau pe a unsprezecea. Cele zece erau
ca nite lune i purtau veminte stràvezii, Iritocmai
curn a spus cmndva poetul:
Neprihãnite tru purl cle fecioare
Revarsä-r& toatä paj4tea lumini,
Jar pajiçtea dc-un freamät lung tresare.

Cu mijioc zvelt, cu pai mtirunti i lid,

0, fete sfinte, treceti vlsátoare.
Jar pajitea dc-un freamát lung tresare.

Cad peste umeri despletite plete,

Cum cad ciorchinii de pe vita bun.
Báiaie fie, on cle tot brunete,
Ca man corchmz pe umeni se ailuna.

17
 Voi, fermecate, vrcjitoare fete,
Cu ochi aclinci, ca de-o ispitti rea,
Ah, ochii voctri azvIrlincl C1L sete
Stigeile de foc — pleirea meal
Tar cea pe care o Inconjurau cele zeCe tinere

albe, era insi luna pliná. Cu sprincenele ei vràjit arcuite, cu fruntea—i ca Intlia luminà a zorilor, Cu
picoapele impodobite de gene ucigae Cu pärul
inelat ginga. Ia timple era Intocmai cum spune
poetul:
i iat-o, vine; 0, voi ltincii crunte,
Ttirn.a-n cale-i sãrutai sfios,
Ctici bucki de pe nentinuta-i frunte
E-aripa nopii cc se lasti jos
Pc proasptitul obraz al diminetii!
Ea era aceca al cirei glas ii auzise Sarcan. Acum
Ic spunea, rizind, tinerelor roabe din jurul ci:
— Pc Mesia! care dintre voi, fetelor, m poate
birui in luptä? Cele care vor s Incerce, grábeasc
-se pinä n-apune luna i Inaintc de-a miji
?.orile!
Atunci una dintre fete se ridieà i Incercl si
lupte cu stàpina ci, dar fu repede pusà Ia pámmnt
i tot aa se Intimplá cu a doua, i cu a treia, i cu
toate celelalte, cind dcodat iei din ptidure o
Witrinã. Sc apropie de tinerele lupt.ätoare, se duse
Ia cea care biruise si-i zise:
— Ce vrei tu sà mai faci, Abriza, dupá ce-ai
biruit? Dacà tii cu adevärat sà te lupi, iatä-mä-n
fata ta!
Tinira se Inclini, surise i-i zise bãtrInei
0, stpIna mea, Mumä-a-Präpidurilor, vrci
In adevär s te lupti Cu mine, on numai glurneti?
 Bitrina rspunse:
— Pe Mesia, vreau s ma lupt!

CInd povestea ajunse aici, $chcrezada vàzu zorli

rnijind i, sfioasi, tãcu.

Cind se Uisä a patruzeci ci saptea noa pie

Ea urmA:

0, binecuvIntatule rege, bätiina, Muma-Prpàdurilor,

Ii rispunse
— Vrcau sà rnI lupt!
Atunci frumoasa fati grái:
— 0, Muma-a-Prapadurilor, dacui ai In adevtit
tirie sà Iupi, bratul meu i-o va dovedi
Spuse i se repezi Ia bátrina al càrei pr de PC
trup se zburli ca epii unui arid.
Bàtrina zise
Pe Mesia! Nu vom lupta decit cu totul
goale
i bätrIna SC dezbrác degrabä, Ii scoase i nädragii
pe care-i arunea de-o parte, ii legä mijlocul,
peste buric, CU 0 batistá, i-aa, In toat hizenia
cirnii ci fIecäite, era asemenea unui arpe tàrcat
Cu negru i Cu aib.
Se intoarse spre tInàrä si—i strigä
Ce mai atepti de flu faCi ca mine?
Abriza incepu sá-i scoata pe indelete vemintele
i, Ia urmä de tot, i a1varii de mätase, albi
ca zäpada. Atunci, täiate ca In marmurä, i se
ivira coapsele In toatä stràlucirea br, lar mai
sus, de1uoru1 ginga, pIntecul cu gropite roze,
19
mnmiresmat ca un strat de dediei, i pieptul feclorelnic,
Impodobit cu douà rodii gemene, Incununate
cu gurguiele br.
Deodatà, Incordindu—se, cole (1OUi luptätoare se
Infäcará.
Iacà-aa! Jar 5arcan priVi, C (10 o parte, hIzenia
btrinei, pe do aitt parte, formole desãvIrite ale
tincrei cu màdulare färà cusur, dup care ridicä
ochii spre cer, vImis1itorul tutuior frumusetilor.
Si iatä c1, do la Intlia Inlintuire, tmnra iupt—
toaro so trase uor Indrt, o apuc Cu stinga pe
bAtrIná do gIt i, virIndu—i dreapta In despictura
clintre coapsele ci, o ridicä In aer i-o trinti apoi
la pàmInt. Bàtrina so pràbui greoaie pe spate i
Incepu sà. se zvIrcoleascá la picioarele tinerei. $i
cum da aa din picioare, so vecleau, in toatã un—
ciunea, tainele impàroate ale pielii zbIrcite. In—
tr-un rind, scoase douã ràsuflätuni cumplite, una
stIrnind un nor de praf, cealaltá InImndu-se spre
cer ca o coboanä de fum In strälucirea iunii.
$arcan Incepu s rIdà pe Infundate, pinà Sc
präbui pe spate. $i-i spuse: ,,Cu-adevärat, bá—
tnina e vrednicá do numele de Muma—Prápàdunibor!
Cum vàd, este cretiná i ea, ca i tinira biruitoare,
i ca i celelabte zece fete!”
Dupá asta, se apropie de locul luptei i o vàzu pe
tinrá cum arunc un mare vàl do màtase subtire
peste goliciunea bàtnInei, pe care o ajutä sä se
Imbrace, grinclu-i
— Maicä, dac am luptat cu tine, iartä-mà; am
fcut-o numai ca sà-ti cinstesc donina ; dar de
ceea ce—a urmat flu sInt eu de vinã; dacá ai cãzut,
o numai fiindcá mi-al alunecat din mimi. Slavá
cerului cá n-al pät1it nici un ràu!
BätnIna nu räspunse nimic i, buimácità, pbecá
zoritil i intrà In mInãstire. lar pe pajite flu mai
rámaserA decIt cele zeee tinere, in jurul stpineI
br.
5arcan Içi zise. in. sine : Orice. Intimplare, pin la
urm, tot fo1osete la ceva! Mi-a fost scris sä
adorm pe cal i sä ma trezese tocmai aid, spre
norocui meu. Cad trag nãdejde Ca luptátoarea

asta ispititoarvor
e, cu trufip fáorã cusur , pr e cum i cel e zece t . o
buná hranã a poftelor mdc.” Inca1ec
var à e al e ei , I n t r u ni m i e mai pui n I m bi e t o ar e ,
l iará pe bidiviul lui i se-ndreptà s.pre pajite.
Trase sabia din teacá i-o ridici deasupra capului:
Jar calul tIni ca o sãgeatá dintr-un arc Intins de
o rninä vinjoasa. Si clad $arcan ajunse PC pajite,
striga
Singur Allah este mare
VäzIndu-l, tlnàra se ridicä in graba, fugi spre
rlul care era bat dc ase brate i, dintr-o sàritur,
se i afla In picioare pe malul celalalt.
Cu glas tare, strigá
— Cine eti tu care Indräzneti sá vii i sá tul
bun tihna noastra singuratica i dai navala fra
teamà peste noi, ca un otean, cu sabia trasa?
Spune-mi numaidecit de unde vii .i unde te dud;
i sa flu minti, caci dacä niinti ai sa pátimeti amarnic.
Sà tii Ca te afli intr-uri bc de unde este indolelnic
ca ai mai scäpa teafàr; mi-c de-ajuns s
strig o singurá data, ca sà alerge in ajutOrul nostru
patru mu de razboinici cretini, cu cápeteniile br
In frunte ! Spune, deci.-ce vrei? Jar dacá te-ai
ratacit cumva pnin pádure, nol te-om ajuta sä-ti
gaseti iarai calea. Vorbcte!
Dupã cc 5arcart asculta vorbele frumoasei fete,
grài:
—- SInt un strain musulman. Nu rn-am ratacit,
ci dimpotriva! Smnt in cautarea unei prãzi de came
tinara, ca sä-mi potolesc jarul plAcenilor In aceastà

21
noapte, sub luna aceasta! $i iatá zece robe tirn•?re
care, pe Allah! mi se par potrivite. Dacá ele
vor Li multumite, le VOL lua cu mine.
Tinra ii rispunse atunci:
— Osta obraznic! S1 tii ci hraria d.c care vor
boti flu e hiräziti 1ie! Ci tu nici flu umbli dupá
asta i, cu tot sfatul mcu, rn—al rninit
El ráspunse
— 1)omniá, fericit e ccl cc so poate multumi
numai cii Allah i nu are altä c1orinli
Ea zise
Pc Mesia! Ar trebui sä-mi chem räzboinicii
i si te dau pe mina br. Dar imi place sá fiu
miIoas Cu strainu, mai ales cind slnt frumoi i
tmeri ca tine. Vorbeti de hrana dorintebor tale...
Ei bine, fie! dar numai c1ac descabeci i primeti
sà to lupi in lupt clreaptä cu mine. Dacã m pui
a pämint, i eu i tinercie mdc tovaráe vom
Li ale tale, ba vei putea sá ma i duci cu tine càlaic.
Dar dacil vei Li Infrint, vei rärnine rob, la
poruncile mdc.
Sarcan gindi in sine : ,,Oare fata asta nu vede
cit sint de puternic i cä flu e potrivit sä lupte cu
until ca mine ?“ Pc urmà Ii spuse
— ti fagLiduiesc, preafrumoaso, cà n-am sà mi
ating do arme i ca am sà lupt cu tine numai aa
curn doroti. Dacà voi fi infrint, am destui bani
ca sa-mi plátesc räscumpárarca ; dar daca biruiesc,
Vii Li o pradä vreclnicã do un roge! Jur pe Profet
— binecuvintarea i pacca lui Allah fie cu ci!
Dar tinära Ii gräi
-— Jurä i pe ccl care a dat suflet trupulul!
Sarcan jurã.
Apoi fata li luã din nou avint l, cu 0 sritur
sprintena, trecu peste rIu, Intorcindu-se pe paji22
tea de pe malul cestálait. $1, surizind Intr-una, ii
spuse lui Sarcan:
— Zàu cà mi-ar piirea ru s pleci, viteazule!
Ci este spre binele täu ; ‘pleac dar, cäci dirninea—
1a-i aproape i-n curind se vor ivi rzboinicii
notri i vei càdea In rniinile br. Oarc cum ai putea
hi sà—i Infruni pe räzboinicii mci, cInd piná i o
fcmeie dc-a mea te-ar pune la piimint?
Si tlnàra vol sá piece spre mInstire, fárä s
rnai lupte, cum fusese vorba.
Tar $arcan, cit so poate de uirnit, Incercá s—o
cprcaseä i-i grái
— 0, shlpini, nu te lupta cu mine, dacä asta
Ii-c voia ! Ci, fie-i rnilá, flu pleca i nu ma 1isa
srngir aici, strain Cu inima grea.
Ea zimbi si-I Intrebà
— 5i cc vrei, oare, tincre striin 7 Spunc 1 t
se va Implini dorinta.
El Ii ráspunsc
Cum oare a. mai putea, stapIna, dupà cc am
càlcat pe pãmintul tau i rn-am indulcit de dulceata
drágäliei tale, sii p1cc fürä a fi aflat gustul
harurilor tale! $i iati, am ajuns ca un rob printre
robii täi!
Ea, Cu surisul pe buze, ii spuse:
— Drept gràieti tu, tinere strain! Numai 0
inimà stearpà nu dá glizduirea cuvenitLj. Fä-mi
bucuria de a ne fi oaspe i te vom Ingriji ca pe
capul i ca pe lumina ochilor notri! Mergi lInga
mine, urmInd malul apei ! I)in accasta clipä, eti
oaspetele meu!
$arcan, pun de bucuiie, porni impreuna Unára,
i-n urma br vencau celelalte fete, pinä cc
ajunserä la un pod din lemn de plop, care se ii—

23
dlica ci cohora cii ajutonul .unor lanturl i unor
scripei, peste apä, in fata portii celci man de la
in.trarea in rninästire. Atunci Abriza chemá pe
una din ferneile ci si-i porunci In grecete
— Ia calul .i du-I la grajd i poruncete si flu-i
iipseasca nimic.
Jar arcan zisc:
— 0, domnit a frumusetli, mt nit la tine ca
Ja o sfmnt, de dou on sfinti o data pentru frumusetea
ta i o data pentru buuatatea ta. Nu vrci
s te opreti din cab i sä te intorci cu mine In
tara musulmanilor, In orau1 rneu Bagclad, unde
vci vedea lucruri miriunate i rãzboinici neIntrecu
i? $i-atunci vei afia i cine smnt cu. Vino, fru—
moasi cretiná, haide cu mine la Bagdad!
La vorbele lui $arcan, tinára räspunse:
— Pc Mesia! Te credeam mai ine1ept, tincre!
Vrei, acadar, sä ma ràpeti? Vrei •sä ma duci la
Bagdad, In oraub unde-a cädea in mIlnhle cumplitului
rege Omar Al-Neman, ccl cu trei sute
aizeci de cadIne, care locuiese In douàsprezece
palate, dupà numárul zileior i lunilor dintr-un
an — ca sá-i multumesc o noapte poftele i pe
urmi sä flu parasita? Ca voi asemenea naravuri
aveti, musulmanilor! Aa cá nu-rni mai vorbi in
felul àsta i flu nàdájdui sa ma amägeti, dc-al
fi tu Insuti fiul regelui Omar Al-Neman, ale cärui
oti, dupá cite tiu, au intrat pe pámIntunile noastre.
Am aflat ca, in adevãr, zece mu de .càlàreti
din Bagdad, avind In fruntea br pe Sarcan i pe
vizirul Dandan, ne-au Incalcat hotarele., ca sà se
uneasca cu oastea regelui Afridonios din Constantinia.
De-a vrea, m-a duce singurà-singuricà in
tabára br çi-a omorl cu mina mea i pe ercan, i

24
pe vizirul Dandan; cad pentru noi flu sInt decIt
nite dumani. $i-aeum, hai Cu mine, stràinule!

Cind povestea ajunse aici, Sehetzada väzu zoril mijind

i, sfioasã, tàcu.

Ci cind se läsä a patruzeci si opta noapte

Ea urmá:

Aadar, fericitule rege, Abriza grái càtre $arcan,

farä sä tie ca-i avea chiar pe ci in fa.:
— i-acum, hai cu mine, strãinule!
lar $arcan, auzind aceste cuvinte, se mihni peste
mäsurà de vräjmäçia pe care-o nutrea tInára fatà
de ci, fatã de vizirul Dandan i faä de toti ai lul.
i, de bunä seamá, dacà s-ar fi luat dupä Intliul
Indemn al inimii, ar fi arátat numaidecit cine este
el; dar nici legea ospeiei nu-i ingáduia asta i,
mal ales, nici vraja frumoasei fete, careia Ii recitä
aceastà strofã:

Vei sävIr?i toate pácatele

Pe care frumuseea ta,
0, preafrumoaso, le va preschimba
In bucurii cum flu sint altele.

AmIndoi mergeau Incetior spre mInàstire. $arcan

venea in urma ci i o privea din spate si-i
vedea çoiduriie pline, urcind i coborInd ca valul
marl. i se gindi Ia versurile poetuiui:
Privete-i mersu-n legánare. linI,
z-n ochi, aievea, o sá ti se-arate,
Suind din. zare, atbci, tuna plinä.

25
 Privetei ioldurile leganate,
i4i va párea ca-n slava se Imbinã,
Sus, douä semilune-aldturate.
Ajunser La un mare portal cu arcade din
muri sclipitoare. Trecurá pe sub ci i intrarä In
tr-o galerie 1ung, peste care so bolteau zece arcade
sprijinite pe stIlpi do alabastru. si-n mijiocul fie
càrei arcade atIrna o lampä de cristal, striucitoare
ca oarele. In calea stäpInei vcnirá mai multe
tinere slujitoare, tinInd in mimi fáclii apririse,
cc ráspIndeau arome p1cute. Aveau frunUle Inemse
cu panglici do mátase Impodobite cu pietre
scumpe. Ele deschiserá calea celor dol tineri si-i
Insotirä pInä in sala cea mare a minástirii. Acoio,
$arcan väzu o sumedenie do perne nespus de frumoase,
orInduite jur-Imprejur, pc lIngá perei;
iar Ia ui 1 pe pereti atIrnau perdele marl, Impodohite
cu coroane de aur; pe jos erau p1ci cobrate,
do marmur scump, ginga imbinate; jar in
rnijloc se gásea un havuz din care apa tInca
prin douàzeci i patru de gun de aur, susurInd
moicom. In fundul sálii se afla un pat acoperit cu
mátase, cum nu se poate vedea decIt in palatul
regilor.
Fata Se Intoarse spre 5arcan si—i spuse
— StápIne, urcà-te cob in pat i flu te Impotrivi
la nimic.
Jar $arcan, hotrit s—o asculte, se urcâ in pat.
Atunci ea iei din salá i—1 Iásà pe $arcan singur,
inconjurat de tinerele roabe, surIzind.
Si cum preafrumoasa flu se mai ivea, $arcan
Ic Intreba pe fete unde s-a dus.
Ele ii rspunserä:
— S-a dus sã se culce! Nol stain aid ca sà-ti
slujim, aa cum ne-a poruncit.
 $arcan flu mai tia cc sä cre:dá. Fetele Ii
aduserä PC tàvi de argint marl i frumoase tot
felul do bucate gustoase. Dupi accea, ii aduscrá
dinainte un ibric do aur i un lighena de aur Cu
incrustiri do argint, i-i turnari pe mimi api in—
miresmaUi cu flori dé trandafiri i do portocali.
Ci Incepu sà-I prind grija de ostaii pe care-i
sase singuri in vale i se dojenea In sine cá uitase
sfaturile taNllui siu ; jar nclinitea Ii rnai sporea
i fiindcä flu tia nimic nici despre tInára care ii
glizduise In palat i nici (lespre locul undo 11
aduscse. I)ar, Intrucit slujitoarele piccaser, so ifl—
tinse pe porno i nu so mai trezi clecIt dimineaa.
Nici nu so ridicase In picioare cInd vizu intrInd
In salä un alai do frumuscti, alcituit din douzeci
do tincre, strlucitoare ca nite lune, ce-o Inconjurau
pe stàplna br. Tn mijiocul br, ea era imbrcatli
in veminte do mátase, Impodobite Cu chipuri
l Cu Inflorituri. Mijiocul ci pärea i mai subtire,
iar o1durile i mai pline sub cingtoarea care be
inlmnuia. Pàrul ii era strins lntr-o plasà de mrgäritare
strvezii i do pietre scumpe. $i-aa, Incon—
juratà do cole douàzeci do tinere, dc-a dreapta i
dc-a stInga, ce-i purtau poala rochici, inainta legä—
nIndu—se fermecAtor.
CInd o vàu, Sarcan simti cá—i pierde mintiie;
uit i de ostai, i do vizir, i de sfaturile tatàlui
sàu; se ridicä In picioare, Infiorat do atIta farmcc,
i rosti aceste versuri
Cu oldurile-i pline, legànate,
i cu picoarele divin scuiptate,
Cu umerii tdi albi strtilucitori,
0, preafruinoaso, tu ascunzi prieirii
Minunea uneitainice comori.

27
 Tinära veni aproape de ci i-i privi lung, lung. 5i
deodatã Ii gräi:
— Tu eti 5arcan! Acurna nu ma mai indoiesc.
Si adàugA:
0, $arcan, fiu al lui Omar Al-Neman, tu
luminezi acest làca i-l umpli de slavá! Spune,
5arcan, ti-a fost noaptea linititá i bunä? Vorbe
te-mi! $1, mai ales, flu te mai preface, lasa
minciuna pe seama color ce se pricep la minciuni;
Cad fliCi ineiäciunea, nici minciuna flu siht pe
potriva regilor.
Auzind aa, 5arcan mntelese cLm flu i-ar sluji la
nimic sà tagaduiasca, i ráspunse:
— Smnt, in adevar, $arcan Ibn-Omar Al-Neman
eel ce indurá soarta de a fi fost aruncat firä
do aparare i .ros de chinuri in mIinile tale! Fá CU
mine cc vrei, o, necunoscuto Cu ochi negri!
tar ea Ii làsä ochii in jos i se glndi o vreme;
apoi, privindu-l pe $arcan, ii spuse:
— Linitete-ti sufletul i Indulcete-ti privirile
Uiti ca-mi eti oaspe i c ne-am legat Intre not
cu vorbe de prietenie? To afli sub ocrotirea mea
i te bucuri do eredinta mea. Fii fara de teama,
caci, pe Mesia! dacä tot pámmntul’ s-ar napusti
asupra ta, nimic flu te-ar atinge, atita timp cit
sufletul flu mi-a parasit Inci trupul cc este ca un
scut al tau.
Dupà cc grái astfel, so açezä prietenoasa lIngà ci,
ehemà pe una dintre roabe i-i porunci ceva In
limba greceascá. Roaha iei i so Intoarse numai
decIt Insotita de slujitoare Ce p•urtau pe cap tàvi
man Incärcate cu mmncaruri do tot felul. Alto
roabe aduceau nàstrape i pocale man do aur, do
argint i de cristal, pline cu báuturi. Ci $arcan
sttea in cumpimnii, netiind daca se cuvine sà

28
atingä de b.ueatc, ceea cc tInára big de seam
i-i spuse
— Soväieti, $arcane, i te temi si nu fie vreo
viclenic. Au tu nu til ci Inci de len a fi putut
sü-i ian viata?
Apoi intinse ea Intui mina, iuá dintr—o tavà i
gustä. $arcan. se ruinà de prepusurile lui i Incepu
sà mànince Imprcunà cu ea pinà cc se sàturará.
1)upà cc se spàlarà PC mImi, ii se aduserä floni
i Fiuturi. Erau 1iuturj (IC toate culorile i de
ccl mai bun soi. Tinàra luà o cupà de aur, o
umplu i bàn ea mai iritli. 0 umplu apoi jata,
i—o Intinse Iui Sarcan i bàn i ci.
Atuinci ca grài
-— 0, musulmane, iatà cc frumoasà i cc plinä
do plàccri e viaa

Cmnd povestea ajunse aid, $eherezada vàzu zorij mijind

i, sfioasä, ticu.

Ci cInd se läsà a patruzeci i noua noapte

Ea urrná

Preafericitule rege, tInàra ii gräi lui arcan:

—- 0, musulmane, iatà cc frumoasá i cc pIinä de
pläceri e viata!
Apoi baurá amIndoi mai departe, plnä cc vinul
Incepu sà le tulbure mintile. Atunci tInàra porunci
uneia dintre slujitoarele la care tinea ccl mai mult,
numità Boabà-de-Màrgean:
— 0, Boahá-de-Mãrgen, adu degrabà láutele!
Boahà-de-Márgean ràspunse:
— Ascult i ma supun.

29
 Pieri pentru o clipà i se Intoarse Insc4ità de mai
multe fete care aduserä o läutà de Darnasc, o
harfá persani, o titerä titrasdI i o ghitará egiptian
. Jar tinra domniã luã 1uta, o instrun cu
iscusina i, IngInatá dc cole trei fete cc Sc aezaserii
pe covor, ciupi uurel strunele, apoi, cu glas
pun do vrajá i rnai suav decit apa de izvor,
iricepu sä cInte:
t1i tu cIi sint cei care poarti
in inimile-nsincjerate
Sdgeile privirii tale infipte—admnc
— tii tu ciii sint?
0, fericite sint ucele
Ránite i’nimi fermecate,
Robite tie, priri iubirea prea multä!
—tii tu cite 1t?
Sfirinduii cIntecul, ea tcu. Atunci, cu glas
i mai pierdut, una dintre tinere cIntä In grecete
un cIntec ptima. Jar imnra ci stpmnä ràspundea,
din timp in timp, cu un glas la fel de stins. Dar cc
dulce era acest cintec pe douà glasuri, plIngãtor,
de parcá suspina insui pieptul làutei!
Tinára domnitã Ii opti lui Sarcan:
— 0, musulmane, ai Inteles cIntecul nostru?
El räspunse:
-— Sà spun drept, flu 1-am Inteles, dar numai
sunctele i melodia rn-au fermecat, jar dintii votri
surizátori i lunecarea uoarä a degetelor voastre
pe strune rn-au vrjit cu totul!
Ea surIse i adãugá:
Dar daci ti-as cInta un cIntec arbesc, ce-ai
face tu, atunci, $arcanc?
El ràspunse
— Ncgreit cä mi-a pierde. i putinul care mi-a
mai ràmas din minte!
 Ea schimb atunci tonul i cheia 1utei sale,
atinse struneic i cInt aceste versuri:
E gustul despiririi-amar!
Trel drumuri mi se clau s-aleg:
Sá-1 izgonesc, sä-l uit, sä p1cc —
.i-s toate trei doar chin ci jar.

Cum sã ale,q, cind ard, topitá

Dc dorul celui cc m-a-nfrint,
Cind zac n lantul lui robiti,
i cind in flacäri niä framint ?
Auzind ac’est cintec, $arcan se Imbiti dc-a
1)inelea i SC piurdu CU totul. Cind se desmetici,
tmnira flu mai era acolo; le mntreba pe roabe i dc
ii rtspunserä
— S-a dus in odáile ci sá sc culce, cáci s-a fácut
miezul nopii
Jar Sarcan, cu toaic ca-i veni cam nelaincleminá,
spuse
Allah s-o aibà in pazã
Ci a doua zi, dc indatä cc se trezi, tInra roaba
J3oabä-cle-Märgean veni sa-l ia i sä-l ducà la
stàpina ci! In prag, $arcan fu intimpinat cu sunete
de lauta i cIntece de bun-venit. Trecu pe o uá
lucratà numai din filde incrustat cu mirgàritare
cu pietre scumpe, i vãzu 0 salá mare, cu peretii
acoperiti de sus plnä ,jos cu mátase i covoare de
Korasan, lurninatà prin nite ferestre inalte cc se
deschideau spre grädini umbroase i spre havuzuri
optitoare. Dc-a lungul pereilor se afla un ir
de statui imbr&cate ca oamenii vii, care-i micau
mIinile i picioarelc de te rninunai; atIt de màiestnt
erau fáurite pe dinauritru, melt toate cintau
i vorbeau ca nit.e fii ai lui Adam.

31
 Tar domnia, cir1d II vázu pe $arcan, so ridic&,
veni la ci, ii luä do 11 pofti sd so acze lingä
ca, ii intrcI)a duioasd cum i-a petrecut noaptea
si—i rnai puse çd alto intrebri, Ia care el rspunse
(lUpà cuiiin 5i stturd muitd vreme do vorba,
pIná cc ca ii i.ntreba
tii versuri dc—ale poetilor, deSpro dragoste
i despre cci robili dragostei 7
El rtspunse
Da, stipin, tiu elteva.
Ea urmi
A vrca sã ic aud.
El atunci grái
Iatd corn g1àsuiete iscusitul i curnintele la
vorbd Kusair, despre frumoasa Izat, pe care 0
iubea

0, nicioclatd flu voi spune cc farmece are That,

Nici dracjostea cu care-U-neon jur eu niciodatd n-am
5-0 SpUn.
De-atitea on ea mi-a cerut-o, de-atitea on cu
i-am urat
Cd niciodatd flu voi spune ce-n sufletu-ini adun.
Ak, de-ai ti ce comoni ascuncle fermecátoarea
mea Izat.

Sihastrul care plInge-n tárnd, fugind de-al

dragostei simun,
De-ar auzi cum gungurete frumoasa ce rn-a
fermecat,
Ar párdsi pustietatea i-ar alerga ca un nebun.
Ak, dacd-ar ti el ce comoard ascunde dulcea mea
Izat.
i-ar frInge-n faa ei genunckii, uztind cle post
i rugdciuni.
Daca Izat at’ sta vreodata cu soarele la judecatá,
In fafti unui drept i vrednic judecätor dc bunä
seamá
Ca ea ar fi, ca frumuseje si sträluclre, preferatët!

Ci nite rdutáti en fustä iatá c, fárá plc de teama,

Au cutezat sä-i pane greascá neintinata frumusee.
Aliah usucä-le tu limba, de rdutdti sá se dezvete,
Si fá un biet covor din ele
Sub tdiplle lubitci mele!
Tinira domniti spuse
— Cc iubit a fost accast Izat! Printe
Sarcan, daci tii versurile pe care fruniosul I)jamu
le cinta in cinstea ci, te-a ruga sa mile amin
teti
$arcan räspunse
—— Drept sri-ti spun, din versurile lui Djam
nu-mi amintcsc decit strofa aceasta:

In.ei(itoareo, tu doar moartea-mi vrei,

Li, dintre toote fetele din trib,
Eu nU visez decit frumosu-ti chip
i numai dorui tãu mi-i fac temel.
$arcan adiugá:
i cu, domnia rnea, sint tocmai ca Djamii,
jar tu cti ca Izat fatä de Djamil: vrei sä ma vezi
mort sub privuile tale
La acesW vorbe, ca surIse, dar flu ràspunse nimic,
ci so ridicä çd plcc.
lar ar(an trcbui sa-i petreacá Inca o noapte
singur in pat.
Dimincaa, ca de obicei, slujitoarele venirà sá-1
ia, in zvon (10 lilute i—n ritm de dufuf, i—i gràir
dupi cc särutarä pmIntui In fata lui:
3 — Cartea c1or 1001 de nopi vol. III
 — Fá-ne plàcerea sa vii Cu flOl la stàpIna care
tc ateaptä!
Sarcan so ridici i pi in urma roabelor care
cintau din 1ute i biteau in dufuf. Ajunse Intr-o
salá i mai minunatä decit eca din ajun, CU statui
i zugràveli InfáiiInd anirnak i pàsiri.
lar $arcan, fermecat do cc vedea, auzi ràsunIn
(lu—i in ginduri accst.e stihuri
Ak, voi culege steaua ce stráluce?te intre
Strálucztoare fructe do aur, man .i coapte —
Aeolo—n slava undo—si anatä brae inindre
Sdgetitorul peste vrájite Stele apte.

Ea e márgänitarul care vesteste-n spaii

Cárarea argintie a zonilor pe cer;
si-i roua aunie ce frse-n con stelatii
0 plasä do luminä suavä i mister.

E ochiul pun de apá In care so topete

Vázduhul — si e floanea apninsd in obraz,
Ca trandafiru-n care minunea poposete —
E al desávIririi nem.aiväzut topaz.

Ian ochii ci — ak, ockil ci vineti, sint aserneni

Sf ioasei violee de pe-un tdnIm sihastru,
i insási fericirii par a-i fi fratil gemeni,
Cu pleoape zugrãvite frumos in khol albastru.
Domnita ii iei In cale, 11 luá pe $arcan de min,
11 pofti sä so aeze lIngá ea i-i spuse
— Printe $arcan, do bunã searn c tii siI joci
El räspunse:

34
 Aa—i, stpInä, ci indurà-te, i nu-mi if ca
aceca do care so plIngea poetul:
Vorbesc in van! lubirea ma räpuse.
Dc cc flu pot, cle pe vrãjita-i gurd,
Sá-mi stimpár setea, i-ntr-o-Ingftituri
Sá sorb iar viaä cle pe-aceste buze?

0, cIa, pricep: ca sä-rni facá pldcere,

Mä-mpresurá mereu cu gingãcie.
Ci de-astfel (IC placeri imi arde mie?
Un joc cie ak biet sufletul meu cere?

i eum sd-i stau potrivd eu, eel care,

Robit de jocul ockiior ci marl,
ii simt privirea pmnd-n mddulare?
Dar tindra, zImbind, aduse ahu1 i incepu
jocul. Jar $arcan, de cite on era rIndul lui, In bc
sd ia ‘eama Ia joe, se uita numai la fatä i juca
anapoda, punInd calul In locul elefantului i olefantul
in locul calului. Atunci fata pufni in ris
§1-i spuse
Da priceput mai eti Ia joe!
El ii rspunse
— 0, aceasta-i riumai prima partidd, care, do
obicci, flu se ia In seamd!
Ea orIndui piesele din nou. i citigd i a doua
oarä, i a treia, i a patra, i a cincea oarã. La
urmii, ii spuse
— Ei, iatii cä te-am bdtut mereu.
El riIspunse:
— 0, stápin, so cuvine sà fii hiruit de o tova
rd de joe ca tine!
Atunci ea porunci sá so intindd masa. Dupà ce
mIncard, se spálard pe mimi. i iar burä din
toate soiuribe de yin.

35
 La sfIrit, ea lu o harfá i struni mal intU cI
teva sunete line i duioasc, apoi cIntä:
Nu-i rnuritor — dc soarta lul sã scape.
Cit de ascunsä, on fãi i:
Surizátoare, on cu klcte pteoape,

Prietene, flu pune temelie

Pe ea ! Maj bine—n CZflS’tCU frumuetii
ia vie jii — bea I Eu slut comoara me

Pe care, dac&n drum o vüd, drurnii

Li uitä drumul, fãra sã mai tie
Spre care záni porniscrä-n zoni, bft2i.
Cind täcu, singurà haifa mai r.suria sub dege—
tele ci ca de cristal. Iai Sarcan, ripit, so sirnca
rätãcind i doruri fárä do rnargirii.
Atunci, dupä alto cituva acorduri, ca ciritä jar
Numai o pnietenie miccl poate
Sã-nclure-al despärinii chia amar.
Cind e desparte de pãmint, pde
Pind ci soarele de jar!
Dar nici flu se sfirirä bine cuvintele ei. Ca
ammndoi aLlzirá. de-afar larmá i strigáte. Uitmndu-se
pe fcreastrá, vázurâ o ceatá de oteni cretini
cu paloele trase, nävàlind spre palat i
ràcnind:
— Ai cLIzut In rnIinile noastre, $arcan! E ccasul
mortii tale
Sarcan, a.uzindu-i, socoti Ca a fost vindut de
tmnira dornnitá ; dar cind so intoarse spre ca, o
vàzu albfi la chip, repezindu-se in calca o,teni1or
i strigInd
— Ce vreti voi?

36
 Cäpeterria oteniior Inaintà i, dup cc sárutä
pmintul, gräi:
0, regina slávità, o, domnià Abriza, marg
ritarul eel mai ales dintre toate märgáritarele
apelor, au tu flu tii cine se afiä aici in ministire?
Regina Abriza ii IntrebA:
— De cine vorbeti?
El rspunse:
De ccl care e numit viteazul vitejilor,
darima’torul cetàiIor, cumplitul arcan Ibn-Omar
Al-Neman, cel cc n-a uitat nedárImat nici un
turn, i n-a lásat nici un zki de aparare nesfàri-
mat pIna-n temelie. i, regina Abriza, regele
Hardobios, tatál táu i stàpinul nostru, a aflat la
Chezareca, oraul lui, chiar din gura bätrInet
M.uma-Prapadurilor, cá prinu1 $arcan e aid.
Muma-Präpàdurilor i-a spus regehi cã 1-a vázut
pe 5arcan In pädure, IndreptIndu-se spre minastire
0, regina, mare ti-este vrednicia cá 1-ai
prins pe icu in la i cà ne prllejuieti astf ci vi-
itoarea biruinà as upra otirii musulmanilor I
Tinara regina Abriza, fiica regelui Hardobios,
stapinul Chezaroei, se uitá cu minie la capetenia
ostai1or i—i spuse
— Da tu cinc eti?
El raspunse
— Sint robul tau, patriciul Masura Ibn-Mosora
bn-Kaerda!
Ea Ii intreb:
- $i cum de ai cutezat, neruinatu1e Masura,
sä intri In aceast.a minà’stire fara sä ma intiinezi
i fàrá a. cere invoire?
El Ii ráspunse
0, stápIna mea, nici un paznic flu mi—a stat
mpotriva; ba toti au alergat i ne-au calauzit
pmnà is ua palatului tàu. Acum, dupa porunca
37
regelui, tatàl táu, ateptm sà ni-I dai pe arcan,
ccl mai Infricoátor rázboinic musulman!
Atunci regina Abriza ii spuse:
— Ce tot Ing&imi tu? Nu tii cá btrIna MurnaPráp
iduri1or e o mincinoasá färá de pereche? Pe
Mesia! Se aflä Intr-adevir la mine un bãrbat, dar
flu-i nicidecum $arcan despre care spui tu. E un
strain care ne-a cerut gäzduire i pe care i-am
primit cu dragä inimä. $i chiar dacà acest strum
ar fi $arcan, nu sc cuvine, oare, ca oaspe ce-mi e,
sá-l ocrotesc pina i Impotriva intregii lumi ? Ni—
meni flu va putea sa spunä vreodatä cá Al.riza .i-a
vindut un oaspe, dupä cc 1-a cinstit cu pline i cu
sare! Nu-ti ràmIne, dar, rnárite Masura, decIt
sá te Intorci Ia regele, tatál nieu. Sãrutá pärnintul
dinaintea lui i spune-i cã bätrIna MumaPr
ipaduriIor I—a mintit i 1-a ine1at
PatriciUl Masura spuse
— Regina Abriza, flu pot sá mu Intorc la regele
Hardohios, tatâl tu, decIt Cu acela pe care
mi-a poruncit sä-1 prind.
Ea strigã, plinä de minie:
— Ce te amesteci tu In treburile astea, solda—
tule? Datoria ta e sã 1upi on de cite on poi,
fiindcà i e p1átete ca sá 1up1i! Ia searna i rzu te
amesteca In trehuri care nu te privcsc! Tar de-ai
cuteza su te atingi dc $arcan, socotind Ca acest
strain estee Sarcan, ai pluti cu viata ta I cu viaa
ruzboinicilor täi ! Acum chiar am sá-l chem aici
cu palouI i cu scutul lui!
Masura ii ráspunce:
— \Tai mie! Daca scap de mInia ta, n-am u
scap de pedeapsa regelui. Aa ca dacà Sarcan se
Infat-ieaza aici, pun razboinicii mci sã—1 Inhate
i sã-1 cluca Ia Chczarca, in miinilc rcgelui, tatäl
tàu, ca PC un priris de rind.
 Atunci Abriza spuse
— Tu vorbeti mal mult decIt I se cuvine unul
rázboinic, Masura! lar vorbele tale smnt pline i
de Infumurare i de obrázriicie ! Uiti cä sIntei o
sutá de luptátori Impotriva unuia singur? Dac
patriciatul nu ii-a sleit de tot curajul, n—al deelt
sä lupti cu el, tu singur. Si de te-o infringe, un
altul sà-ti ia locul i sà lupte cu el, i aa mereu,
piná ce $arcan va cädea In mIinile voastre. Numai
astfel se va vedea care dintre vol este viteaz!

Cind povestea ajunse aici. eherezada vázu zorii mijind

i, tácu sfioasá.

Ci cInd se 1äsI a cincizecea noapte

En urmä

0, fericitule rege, tlnàra regina Abriza spuse:

Nurnai aa se va vedea care dintre vol este
viteaz!
Patriciul Masura Ii ráspunse
— Pc Mesia! gráieti adevarul. Ma vol lnfiinta
eel dintli pe locul de luptá!
Ea ii grai:
-— Ateaptã sá-l Intiintez i si aflu raspunsul
lui. Dacä primete, bine; dacá flu prirnete, va fi
i pe mai departe oaspetele meu cinstit i ocrotit.
Abriza se duse degrabá la 5arcan i-l mntiina
cum stäteau lucrurile, fárà sà-i destainuiasca cine
era ea. lar $arcan Intelese cá judecase greit purtarea
fetei i se musträ din tot sufletul, pentru
douà greeli: ca o judecase ráu pe fatá i cá se
39
afunclase cu atita nechibzuiriá In tara rumilor.
Apoi gii:
— 0, stpmna mea, n-am obiceIu sã m bat cu
un singur rüvboinic, ci cu zece deodat tot aa
vieau sü lupt i acum!
Spunind acestea, sun in picioare i se aruncà
Inaintea oteniIor cretini, Cu pa1ou1 cu scutul
in mImi.
Cind II vzu pe Sarcan apropiind u-se, Masura
(lintr—Ufl pas ajunse 1ing5. ci i—1 atacã Inveruna
I)ar 5arcan ii ablitu lovittira, nuvt1i ca un leu
asupra-i i-i izbi atIt do nüpiasnie In umãr, Incit
paioui, trccIndu—i prin màruntaie i prin pIntece,
ruzbi scinteind lingà okL
La o asemenea privelite, vrednicia lui 5arcan
crescu i mai mult in ochii tinerci regine, care ii
opii ,,Iaä in adovur viteazul CU care a ii putut
su ma hipt in pàdure!” Se Intoarse apoi cutrc lupt
itori i le spuse
— Ce mai ateptati de flu iuptai? N-aveti de
gind sä räzbunati moartea patriciuiui?
Atunci Inainta cu pai man un uria cu Infiare
InfnicoIitoare i cu ochi do fiarä; era chiar
fratele patriciu1ui Masura. IJar $arcan flu-i 1ä
ràgaz nici macar sä deschida gura, ci-i dete i iui
o 1oviturI in umur, câ pa1ou1, despicIndu-i maruntaicle
i pintecele, ii i’etozä, scinteind, ph-ia la
oic1. Unul cite unul Inaintarà çi alti lupttori, dar
$arcan Ii supuse aceleiai sorti, palou1 Iui, ca
Intr-o joacà, ie retezá capetele. Aa ornori cincizeci
do iuptátori. CInd ceila1i cincizeci, cIii mai
ràmàseserà, vizurä pLiania tovarài1or ion, se
stninserä buluc i navulira cu tOii asupi’a lui
5arcan. Dar fu vai i arnan de ci! Cãci 5arcan Ii
Intimpinä cu inimá mai tare decIt piatra i-i htu
cum se bat snopii pe arie, si-i spu1ber, cu suflet
cu tot, pe vecie!
Atunci regina Abriza le strigá slujitoarelor:
— Mai slut i alU btrbati In mInástire?
I1e ii rispuriscri
— Nu mai slut decIt paznicii pori1or.
Regina Abriza veni, darà, Inaintea lui Sarcan,
ii cuprinse In brae i-1 särutà cu dragoste. Pe
urrnä, numárà mortii i gsi cä sInt optzeci. Cei1a1
i douazeci de 1uptitori izhutiserà, cu toatLi
starea br jainieá, st scape Cu fuga. Nurnai atunci
il terse arcan lama InsIngeratá a pa1ou1ui §1
SC intoarse In minastire, insotit de Abriza. In drum
rosti ac(ste v(rsuri rázboinice:

Intr-o zi, turba i , tilftarii rn-au €mpresurat cu

zvoanI.
Murgii br cu coamä lungá i-am zvlrlit atunci
drept hrantt
Leibor pustiel, fratii mci, neInfricatii lei.

,,TJurai-niä de çjreul hanebor, voi, fratii rnei !“

Ci in ziua-acee-a numai rn-am plimbat aa, oleacá,
Jar vitejii-aceia stra,snici au rämas pe jos sd
zacd
Tori, de•-a lunçjul i dc-a latul, doboriti priri praf,
polog,
In pustiul färd margini i sub soarele de foc.
C’nd ajunscrà in marea salá a mmnàstirii, tinàra
Abiiza, surizind, 1ui mIna liii Sarcan i o duse Ia
huze. Apoi ii ridicä poala rochiei, làsInd sä se
vad o cirnaä de zale cu ochiuri foarte strInse
i o spadà din otel subire de India. Uimit, Sarcan
o Intreba:
— Dar ce-i cu veminte1e astea, stpInà?
41
 Ea ii ráspunse:
0, 5arcan, ml ic-am pus in graba, In tolul
luptei, ca sà-ti pot veni In ajutor! Dar n-al avut
nevoie i de bralul meu.
Regina Abriza ii chemi apol la ea pe stràjerii
minästirii i—i intrebà
-— Cum se face cà ati làsat sä intre aici oamcnii
regelui, fàrà Invoirea mea?
Ei ráspunserä
— PIná acum niciodatà nu s-a ccrut ingàduin1
de intrare pentru oamcnii regeiui i mal cu seamà
pentru marele patriciu.
Ea zise
— Eu socotesc cà ati vicienit sà ma pierdeii i
sà ajutai Ia ucidcrea oaspetelui meu.
Si-i rugà pe $arcan sà le reteze capeteic; apoi
grài càtre ceilalti robi
— Li s-ar fi cuvenit o pedeapsà mai cruntä!
Pc urmà se Intoarse càtre $arcan i-i spuse
A venit vremea, $arcan, sá-ti dezvälui ecca
cc pInà acum n-al avut de unde ti! Af là ca sint
singura fiicà a regeiui grec Hardobios, stápinul
Chezareci, i cä ma numesc Abriza. Jar dumanca
mea cea mai neImpàcatà este bàtrina Muma-Prà-pàdurilor
care, pentru cá a fost doica tatàlui meu,
este ascultatä i temutà ia palat. Pricina dumàniei
dintre mine i ea Ingáduie-mi sá. flu i-o po-.
vestesc, In aceastä treabä fund amestecate rnai
multe fete; ci fli Incredint.at cà ai sà af ii totul la
vreme. Muma-Pràpàclurilor are sà Incerce once
ca sä ma piardà, mai ales acum, dupá cc am pricinuit
moartea càpeteniei patriciilor i a rázboi-.
nicilor lui. Ea ii va spune tatálui meu cà am tre—
cut de partea musuimanilor. Dc aceea, atita timp
cit n prigonete Muma-Pràpàduriior, nu-mi rá—
mIne decIt sà p1cc cit mai departe de tara mea i
42
de pirinii meL Te rog, dar, sà ma ajuti sa plec
i sä te pori cu mine aa cum rn-am purtat eu Cu
tine; cäci i tu c.ti intrucItva pricina celor
intimplate.
Auzind aceste cuvinte, $arcan simi ci-i pierde
mintile de bucurie, pieptul sta sà i se sparga, i
toatã fàptura lul Inflori. si-i gräi Abrizci:
— Pe Allah! Cine va cuteza sã se apropic de
tine, cItA vreme mai am un suflct In mine? Ci vei
fi tu in stare sà Induri viaa departe de tatäl täu
i de toti al tat?
Ea räspunse:
— Fârá indoiaia!
$arcan o puse sá jure; ea juri i PC urmi
adãugà:
— Acum mi—c sufletul linitit. Dar a vrea sá
mai cer Inca ceva!
El’ Intrebä
— Ce anurne?
Ea raspunse:
— Sä te Intorci la Bagc1id, In tara ta, cu to
osta.ii tài
Atunci ci raspunse:
— 0, domniá, tatàl meu, Omar Al-Neman, in-a
trimis in iara rumilor ca sa lupt i sà-1 InfrIng
pe tatäl täu, Impotriva Càruia regele Afridonios
al Constantiniei ne-a cerut ajutor. Càci tatàl täu
i-a rápit o navà Ineàrcatä cu bogáii, cu tinere
roabe i cu trei geme preioase despre care se
spune cà ar avea puteri minunate!
Abriza Ii ráspunse:
— Linitete-ti cugetul i Indulcete-ti privirile
Am sä-ti povestesc adevärata pricina a dumániei
dintre noi i regele Afridonios. Aflà cã noi, grecii,
in fjecare an inem sàrbàtoarea hrarnului acestei
rnänästiri. Si-n fiecare an so adunà aici la hram

43
 toti regil cretini, din toate tàrile, dimpreun Cu
toIi cci de neam mare i cu toi negustorii de
frunte. Si yin aici soi i fete de regi i de neamuri
alese. i sirbátoarea tine apte zile Intregi.
Intr-un an, am venit i eu printre oaspeti, i se
afla aici ci fiica regelut Afridonios al Constantiniei,
numiti Safia, .‘ea care acum este cadIna tatälui
tu, Omar Al-Neman. Pe-atunci era Inca feticcanà.
CInd s-a sfIrcit sarbatoarea, in a aptea zi, soro—
cita p1ecrii, Safia spuse: ,,Nu vreau sà ma Intorc
Ia Constantinia pe drum uscat, ci PC mare!” I sa
pregàtit o corabie i ea a plecat Impreunà cu tovarà
ele ci i cu toate bunurile br. S-au ridicat
pmnzele i s-au dus. Ci abia s-a Indepartat corabia,
cá s-a ridicat un vmnt nprasnic care a Indepartat-c)
do calea adevàratà. Soarta a volt ca tocmai
atunci ci tocmai pe acobo sä so afbc i o mare corabie
plina cu cinci sute do razboinici crcctini din
insuià Kafur. Erau Inarmati pInä—n dinti ci leiti
in fier, ci nu ateptau decit un asemenca prilej
sà prade. Dc indatä cc au zárit corabia Safiei, s-au
apropiat, au azvIriit cangile, au agäat-o i au tirIt-o
in urma br. S-a iscat InSä o furtunä cumplitä care
i-a aruncat•pe toti, ca vai do ci, pe tármurile noastre.
Atunci ai noctri au naviit asupra br, i-au omorIt
pe tuihari, au pus mina pe ode caizeci de tinere,
Intro care se afla c Safia, i pe toate bogäiibe de
pe corabie. Pc urm au adIs in dar regelui din
Chezarcea, tatäi me ii, pe cole caizeci de tinere, jar
bogaii1e Ic—au pstrat pentru ci. Tat1 meu cl—
ales pentru ci zece din cole mai frumoase fete, jar
pe celelalte ic-a impàrit mai-mari[or din preajma
lui. Apoi dintre cole zece a ales cinci, care erau
mai frumoase, ci ic-a trimis in dar regelui Omar
Al-Neman, tatl tiu. Printre acebe cinci fete se
afla i Safla, fiica regclui Afri(.Ionios. Ci noi n-am
44
tiut nimic, càci nimeni, i nici ea, flu ne-au dat
pe faä rangul i numele ci. i-aa, o, arcan, Sa-.
fia a ajuns eadIna tatálui táu,, càruia, o data cu fata,
i s-au trimis i multe alte lucruri, tot felul de ma—
tásuri, stofe de lInä i Impletituri greceti. Ci iatä
Ca, pe la Inceputul acestui an, regele Harciobios,
tatal meu, a primit o scrisoare do Ia tatàl Sa’fiei,
regele Afridonios. In scrisoare so spuncau lucruri
PC care nu i 10 pot povesti, dar, printre altole,
erau i aceste vorbe: ,,Acum dol ani al luat de la
ni$e pirai aizeci de tinere, Intro care i pe fiica
mea Safia. i numal acum aflu, cäci nu mi-al marturisit
nimic, rege Hardobios. Asta este cea mal
mare i cea mai grea ocarä pentru ‘mine .i pentru
cei (tin jurul meu. Dacã flu vrei sä ajurz gem vrãjina
ci de moarte, e$i dator ca, de lndatä ce prime.ti
scrisoarea mea, sã mi-o trimiti inapol pe filca mea
Safia, tea fara i neprihänitä. Jar de flu vrei, on
dacã zäboveti, ne vom purta cu tine a.a cum ti
se cuvine i te vom pedepsi cumplit dupã minia
i dupã ura mea.” CInd a citit scrisoarca, tatàl
meu s-a tulburat i s-a Inspáimintat, IntrucIt Safia,
daruita tatalui táu, nu era cu putiná sá fi ramas
teafara i neprihánitä; ha mai mult, se tia cá
facise un copil cu tatal tàu, regele Omar Al-Ne-
man, Inca de la Inceput i fàrã vreo Impotrivire din
partea ci. Am Inteles atunci ce nenorocire se aba—
tuse asupra noastrá. Tatàl meu i-a scris regelui
Afridonios, lämurindu-i Imprejurarea i aràtindu—i
Ca n-a tiut nirnic de neamul i do rangul Safici.
a Intárit adevárul cu mu de juräminte. CInd
a primit scrisoarea tatàlui meu, regele Afridonios
a fost cuprIns do o minie fara de margini. Se ridica,
so aeza, se frAmInta, spumega i striga: ,,E Cu pUtinta
oare ca fiica mea, cea rIvnitä de atitia regi

45
cretini, si Ii ajuns roabá Intre roabele unui musuiman,
sà se supun poftelor lul i sä aibà cii ci
copii? Pc Mesia! am s ma razbun PC musulmanul
asta, de sà se dueä vestea in tot Ràsàritul i
ApusuL” Si-atunci regele Afridonios, o, Sarcan, se
gindi sä trimitä soil la tatàl táu, cu daruri bogate,
ca sà-1 facä sá creaclà ca se aflã in ràzboi cu noi
i sá-i cear ajutorul. Dar in fapt nit voia, o, $arcan,
declt sa va facä sà ctdeti In capcaná, tu j
cci zece mu de caláreti ai tái, ca sà-i lmp1incasct
astfel rzbunarea pe care o pregàtea de multa
vrerne. Cit despre cele trei geme dâruite, cu puteri
atIt de man, ele n.u sint cItui de puin pierclute.
Erau in stàpInirea Safiei, i au ajuns In miinile
pirai1or, apoi in miinile tatàiui meu, care ml ic-a
druit mie. SInt Ia mine i am sä i le art. Ci acum
tu trebuie sä te Intorci numaidecit Ia ostaii tai
i sä apuci cu Cl calea I3agdadului, ca sà nu cazi
in laurile regelui Constantinici, pinA nii vä
sInt Inchise drumurile.
Auzind-o, $arcan Iua mIna Abrizei, o duse la
buze i grài:
— Laudä lui Allah In faptunile lui ! El te-a
scos In calea mea, ca sä ma scapi pe mine i pè
tovarii mci. Dar, prea scumpa i indatonitoare
regini, eu flu ma mai pot c1espari de tine, mai
ales acum, dupâ cele cite s-au lntImplat, i flu pot
Ingadui sã ramli aici singurà, caci flu tiu cc poate
sà se mat Intimple. Haide, Abriza, sà mergem la
Bagdad!
Dar Abriza, care avusese vremc sá cugete, ii
spuse
— 0, Sarcan, zorete sà pled tu mat Int.Ii, sa
pui mina pe trimiii regelui Afridonios, care se
fI In mijiocul cortunilor tale, i sfl-i si1eti a marturisi
adevarul. Astfel te vei incrcdina de spusele
46
mole. Jar eu, Inainte do-a so Implini trei zile, voi
veni s te IntIlnesc i vom intra impreunà in
Bagdad.
Sc ridicá, se apropie de ci, Ii 1u capul in mimi
i-l sàrutà. Jar Sarcan fácu la fel cu ea. 5i ea incepu
sá plingà, iar $arcan, vázIndu-i ochii lácràmind,
se induioã i el, i plinse, Intocmai cum
povestete poetul:
Imi tot tergeam Cu dreapta, mohorIt,
La ciespärire, ockii ; lar cu stinga
0 cuprinseseni strins pe ctupá git.
Si ea-rni opti sfios, currnmndu-i tinga:
,,/1U flu te terni cä ma sortecti bIrfirii
1cmezlor din trib ?‘ — ,,0, flu! Ce-i, oare,
Ii spun, de nu c cea rnai grea trädare,
Pentru iubire., clipa despäririi ?“
$arcan se despàri do Abriza, iei din mInstire
i incàlecä pe calul lui, pe care 11 tineau de
frIu c1oui tincie fete. Plec, trecu peste podul Cu
1anuri do fier, se afundà In umbra pomilor i
ajunse la poiana din inima pdurii. Si cum sosi
acolo, väzu trei càlàret,i strunindu-i deodatâ caii
in faa lui. Ii trase spada, gata sá loveascä, dar
Ii reeunscü mndatá, i-l recunoscurá i ci. Nu erau
alii decIt viziru Dandan i cci doi emiri ai lui.
Tustrei c1äretii srirä din ea i se grábirä sá-i
ureze pace prinuIui $arcan i sri-i povesteascá
Ingrijorarea cc cuprinsese oastea din pricina in—
delungatei lui lipse. lar 5arcan le povesti cu dcarnL
nuntul Intimplãrile prin care trecuse de la
inceput i pInà la sfIrit, precum i apropiata yeniro
a reginei Abriza i tridarea pusà la cale de
solii lid Afridonios. 51 le mai spuse
-— Pesemne cà s-au i folosit do lipsa voastrà
i-au fugit din tabàr, ca sà-1 vesteascá pe regele

47
br c nc afilim pe pimInturi1e liii. Cine tie dac
flu cumva oastea br a i nimicit-o pc-a noastrt
Sä ne intoarcem cit mai lute la ostaii notri
i in galopul cailor, ajunser numaidecit In valea
undc ii aezaserä corturile. Pretutindeni
domnea depirna rinduialu, dar cci trei soil pieri—
se.rä, Ridicara grabnic taWira i fka.iri cale—n—
toars •spre Bagdaci. l)up.i mai muite zile, p0—
posui [a hotare (unoscute i flu rnai avur a se
teme dc priflWjdii. Toti iocuitorii tinutt1ui zorir
sà aducä rncrindc pent.ru ci i nutret pentru cal.
RIrnasei’à acolo o vrcme i pe urmñ pornirä mai
departe. arcan increcliná vizirului Dandan co—
manda mtregu oti i nu opri cu ci, Ia urniii, decit
o sutä de cláreti aiei PC sprinccan. grosul
oastei sa piece inainte cale (10—0 Zi, apoi purcc’se
i ci Ia drum, cu sut.a lui dc rizboinici.
StrJ)atuseri 0 hu.ni bucat din cab i ajunse—
ser Ia o posada tare ingustà. Intro cboi munti
foarte malti, cInd vazura ridicindu—se, la celtlalt
capát al trectorii, un nor gros do praf cc So apropia
vaI—virte i e risipi in curind, Isind la ivealu
o sutä dc cà1ireti, acopcriti cu zabe i cu vizicre
do otel. Clod ajunserä atIt dc aproape cit sä ii so
poatá auzi glasul, ciiliiretii strigará:
(‘oboriti dc pe cai, musulmanilor, i precla-.
i—v cu arme i (ai, &tminterea, pe Maria i loan I
trupurile voastic au sä rimIn pe datI fàr do
suflet
Auzind asemenea vorbe, lui $arcan i se ficu
negru inaintea ochibor i, aruncind fulgere de
mInie i cu obrajii arztnd ca para foculul, strig&
— 0, clinilor, cutezati sà no amenintati, dupi
cc ai Indräznit sà no treceti hotarele i sä Incälcat
i pimIntu1 nostru ? i ne mai i aruncati asemenea
vorbe? i socotii c vei scäpa teferi
din milnile noastre i-o sà Va mal veJei: vreodatã
tara?
Räcni apoi citre rizboinicii lui
— Pc ci, dreptcredincioi1or
$arcan xc nipusti ccl dintli asupra vrijmou1ui.
Jar eel o sutá de cMreti ai liii SC nápust;irä i ei,
In galopLil cailor, asupra celor o sut de clireti
ghiauri, cele clouà oti Sc incletarà in IuptLi. toti
cu irilmile mai tan decit stinca. Oelcle Sc izbeau
cii otcie, spadele cu spade, loviturile bubuiau ca
grinclina, trupurile xc inlàntuiau cu trupuri, jar
caii so ridicau in douà picioai:e i ck1eau greoi
peste alIi eai, i nu xc rnai auzea decit zngünitul
airnelor i i’/bitlIiilC naprasnice ale fleiului Cu
ficrul. Lupta lini.i aa pmnI la apropierca nopii
i numal atunci ccle dOua blllu(iri (Ic oti sc des—
parira i Sc putu face numãràtoarca. arcan flu
aflä printre oamenu liii nici rn1car pe unul atins
dc vrco loviturü mn grca. Si spuse
Otcni, Vol tili (a toata vial.a mea am plutit
pc rnarca L)atuliilOr iii (1’C SC’ (1OQflCSC valurile
de paloc i de lãncii, am infruntat multi viteji,
dar inca n-am intuinit oameni atIt de cutcziitori,
razboinici atit do apilgi i viteji atit de bárbati
ca acetia dc-acum.
Iai tovaraii. liii Spuscia
— Prinle Saican, aclevar graieti ! Dar mai pre-.
SUS dc’ toti razI)oiflicii aeua sá tii Ca ccl mai mi—
nunat i mai viteaz cstc Insui eful br care, pe
deasupra, on de cIte on ii vine vreunul dintre noi
la indemInil, xc cia Ia o parte, ca sá nu-l ucidà i
ca sá-1 faca scapat de la moarte. Lucru PC care
nu—1 pricopem nicicurn.
Auzindu—i cc spun, Sarcan, nimit, grai

49
 Mime, no vom orindui i vom nivá1i toi
deodati, cici sIntem o suti impotriva o sutà. Si
voni ceie biruinIá do la stüpInul cerurilor.
Cu accastä hotIrIre so culear .‘i cIormir.
Cretinii, la rInclul br, so strinseri in jurul cà—
petenici i-i spuseri
Astizi n-am izbutit Si 10 venim do hac
Tar ctpctenia rspunse
Las’ ca mime o sii no orinduim i-o sä-i do—
borIm unul cite unul
Cu aeeasti hotarire, adormir i ci.
I)e Indatã cc zorii zilei so 1uminar i soarele
r1sàri deopotrivà i peste cci panici i peste eel
af1ai in rzboaie, prinu1 $arcan, dupá ce se Inchiri
I Iui Mahomed cununa desäviririi — inc’nlcca
i veni intro cole douã rinduri de cà1uei
rninduit,i pentiu 1upt i gri
lalui, vrjmaii notii s-au aezat In rinduri
do bataie. Si poinim impotiiva br, dar s nu no
batern do—a \alrna, ci mai intii unul dintre voi á
iasI din iinduri i sä chcme cu glas tare la 1upt
pe unul dintie ràzboinicii crctini. 5i tot aia, fie—
care sä so Infrunte cu cite un du.man.
At.unci,. unul dintre càftIictii Iui 5arcan iei din
çiruri, ii Inclemná calul spre duman i strii
—- I-bei, so aflá printie voi vieun luptátoi de
seami, vreun räzboinic atit do cutezätor incit si
Sc infrunte cu mine ?
Abia rosti aceste vorbe, Ca i iei dintre cretini
un ca1iret acopeiit din cretet piná-n taipá numaj
ru arme i fier, cu mätase i aur; cálárea un cal
sur i avea fata rurnona, Cu obraji feciorelnici,
fir un fir de par. Dote pinteni calului pinä in
mijbocul cImpului do luptà i se nàpusti cu sabia
riclicata asu.pra luptátorului musulman, pe care,
repode, dintr-o loviturä Ii piãv1i din a, ii sili
sá se dea prins i-l luà cu sine, In strigàtele de
biruinà i do bucurie ale otenilor cretini. Si
numaidecIt alt cretin iei din iruri i Inaintá
pinä la mijioc, ca so Infrunte cu un alt musulman,
care se i afla acolo i care era chiar fratele
celui Infrint. Cci doi luptätori IncepurI sá se
lupte. Si flu dupà mult timp ]upta so Inchcie cu
biruinta cretinului, cáci prilejindu-se de o grcealá
a musulmanului, care nu tiuse sà se fereascä do
o loviturà, 11 izl)1 odatà cu mInerul Incii i-l p0—
virni din a. 5i-l luä i pe acesta drept prins do
rzboi. 5i urmarä s se msoare tot aa, i defiecare
data lupta se Incheia cu Infringerca musul—
manuiui do cätre crctin ; piná la caderea nopn,
douäzcci do rä’zboinici musulmani furä infrini
i iuai prini.
Väzmnd cole IntImplate, 5arcan so mlhni foarte,
Ii st.rInse laolaità tovaràii i le spuse
—— Au coca cc am pit nu và pare cu totul nomaipomenit
MIme, en insumi am sà ies in fata
dumanuiui i am sà chem la luptà pe cãpetcnia
creftmilor. 5i am sà aflu cc pricmna 1-a Impins sa
ne Incalce tam i sà no atace. 5i dacá n-arc sá
vrea a no da làmuiiri, 11 vom ucicle ; jar do prime—
te, vom face pace u ci.
Cu aceastã hotärIre,dormirá pIná a doua zi.
Dimineaa, 5arcan sari pe cal i se apropie do
iruri1e dumanilor. $i vázu venind dintre cincizeci
do ostai coboriti dc pe cai un calaret, care
era Insái cäpetenia cretinilor. Purta, prinsá cu
agrafá la umori, 0 hlarnidã de atlaz albastru, fli—
fund peste zaua do zale märunte. In mInà-i
fulgera 0 sabie din otel incliencsc. Càlàrea pc-un
cal negru, Instelat In frunte cu stea alba, mare
cIt o drahmá do argint. Si ac-est calaret avea fata
fragedã ca do copil, cu obrajii rumeni i feciorel51
nici, fr fir de par. i era frumos ca luna pliná
cind ràsare pe cer.
Ajungmnd in mijiocul poienii, tmnarul cã1áre
strigà lui arcan in arábete:
— 0, Sarcan, fiu al lui Omar Al-Neman ccl
care stiipinete tirguri, i orae, i cetilti, i tur—
nun, pregátete-te de grea luptà! eti cpetenia
alor täi, jar eu cipetenia alor mci — aa Ca
hai s ne IneIegern astfel : care dintre noi doi
va birui In aceastá luptil, sa ia prini pe toi Os—
taii I)irUitului i sá fie stàpinul br!
Ci $arcan, cu inima clocotind de mInie, Ii i
repezise calul, aserneni unui ku turbat. Se cioc—
nirà nàprasnic unul cu altul i lovitunile càdeau
ca grindina. Párea cä se bovese doi munti i cà doua
miiri se amestect vuind, intlinindu-se pe neatep—
take. 5i nu se oprirà din lupta de diminca1 pmna
seara. Atunci se desparirü, i fiecare se intoarse
laaisIi.
5arcan grii tovaribor lui:
— in viata mea n-am Intlinit Un luptator ca
asta! Dar cc mi se pare cu totul de minune la ci
este cà, on de cite on potrivnicul lui rtmIne des
coperit, nu-i ránete, ci numai 11 atinge uor Cu
virful lancii. Eu flu mai pricep nirnic din toatã
Intimplarea asta. Tare mi-ar pläcea sä am cit mai
multi iàzboinici tot atit de nemnfricati.
A doua zi pornirä sä se bupte iar, dar tot fàrà sà
biruie vreunul. A treia zi, Insà, se IntImplá cà, in
toiul luptei, frumosul i tinrul iuptätor cretin.
ii avIntà deodatä calul I.n galop, 11 opri scurt i
11 struni naprasnic; calul se ridicà in douä pieioare,
iar tInärul se pràbui din ea la pàmInt. Atunci
5arcan sari §1 ci de pe cal, se repezi cu sal)ia ridicatá
asupra potrivnicului i voi sã-l strãpungà.
Dar frumosul creçtin striga:
 Aa so poartá, oare, un viteaz? Aa core
buna-cuviin1ä sá to pori cu femeile?
Auzind asemenea vorbe, arcan, uimit, so uità
Cu luare aminte la tinär i cunoscu c e regina
Abriza.
arcan Ii zvIrli cit cob sabia, Ingenunche lIngá
tInàra fati, sárutä pämIntui i o Intrebá:
— Ci pentru ce toate astea, regmnà?
Ea rispunse:
— Am vrut s. to Infrunt eu Insmi pe cimpul
de luphI, ca si vàd cItá tárie i citá vrednicie ai!
Sã tii cii i cci o sutii do räzboinici care s-au luptat
cu ai tii sInt tot fecioare tinere ca mine, tar
cu, dacii nu s-ar fi riclicat calul in douii picioare,
ti-a fi ariitat mcii muite aitele, Sarcane!
arcan zimbi i-i spuse:
Mrire iui Allah care a fiicut sii no IntIlnim,
regina Abriza, domnita a vremurilor!
Regina dete tovaniielor ci poruncii de plecare
i-i Inapoie lui arcan pe cci douiizeci do prini
do rizboi. Si toi ciizuri in genunchi In fata el i
srutari piimIntui. tar 5arcan so Intoarse ciitre
frumoasele fete i spuso:
— Oricare rege ar fi bucuros sii so bizuie pe
viteji ca voi
Apoi so progiitiri do piecare, i cci douii sute
‘do ciuireti iuari impreunii drumul Bagdadului.
5arcan Ii lisa po toti si piece Inainte, iar ci cu
Abriza veneau la urmi, Insotiti numai do un sclav,
voioi ca doi indriigostii. i dupii ase zile priviri
stralucrnd In zare slilvitele minarete ale Oraçuiui
Picii.

Cnd povestei ajunse aid, $ehcrezada vázu zorii mijind

i, sfioasã, ticu.

53
 Cind se ldsä a cincizeci ci una noapte

Ea urrnà:

PrivirI stri1ucind in zare slävltele minarete

ale Oraului Picii.
Atunci 5arcan rugá pe regina Abriza i pe tovar
e1c ci sà-i scoati armurile de ràzboi i sá le
schimbe cu hainele br do grecoaice. Trimise apoi
cItiva soli Inainte, care sà-l vesteascä PC regebc
Omar Al—Neman ca sosete lmpreunä Cu tinIra
i’cgini Abriza i sà-i IntImpine cu alaiul cuvenit.
In seara aceea descãlecarà, ridicarä corturi pentru
noapte i dormirà plnã dimineata.
I)e cum se fàcu ziuà, prinu1 5arcan i otenii
lui, regina Abriza i ràzboinicele ci IflCale(Ua
iari pe cal i 1uar calea càtre Bagdad. Si iatã
Ca le iei in IntImpinare lnsui marele vizir Dandan
Cu Ufl alai de o mie de cälàrei ; se apropie de
tinàra regina i de 5arcan i sàrutá parnintul
dinaintea br; pe urmà intrarä irnpreunà in ora.
5arcan urca mai Intli in palat ca sà—b vada pe
tatàl sáu, regele Omar Al—Neman. Regele se ridhá,
11 imbraia i-l lntrehà cc veti ii aduce. Jar
$arc:an Ii povesti toatã lntImplarea cu tinira
Abriza, fiica rcgelui Hardobios din Chezareea, çi
viclenia regelui Constantinici, i ura acestuia din
pricina Saud, cadina care era chiar fiica. regelui
Afridonios. 5i—i povesti i despre buna gázduire
i despre sfaturile cuminli pe care i le daduse
Abriza, precurn i clespre cea din urmá faptä vito—
jeascä a ci i despre toate insuirile-i de ferneie
frumoasa i de ráz1.oinic.
Auzind aceste din ui-ma cuvinte, regele Omar
Ab-Ncman se aprinse do clorinta do a o vedea pe
54
acea tInàr minunatà. 51 se gndi In sine Ia place-
rca dc—a simi In Li1cuu1 lui trupul tare, zvclt i
binx legat, de ‘fat á1itä in luptá, de fecioari 1mpH-
nitlt, atita de iuhità de tovarãe1e ci rnbtacate In
hainc dc ràzboi, cu obraji feciorelnici ca ai Uflol
baieti fãrá fir de par In barbä. Cüci regele Oniar
Al-Neman era un bätrIn pun de-o putere nemaipomenitá,
care nu se temca de luptele birbatiei
i Intotdeauna ieea biruitor din bratele femeilur.
51 cum lui $arcan mci prin gind flu-i trecea eLi
tatäl säu ar nzui ceva in legLiturLi cu tInàra regina,
alergà s-o caute i s-o aducã In fata Iui. Rcgele
se aez in ji1u1 (lomncsc, porunci sfetnicilor i
robilor sL piece, si—i opri numai pe eunuci. Domnita
Abriza veni in fata lui, sLiruti pàmintul si—i vorbi
Cu multá istetime i cu vorbe (lintre edo mai aiesc,
aa Ca regele Omar Al-Neman rãmase cu totul
fermecat, ii mu1umi i o preaslàvi de cite fcuse
pentru fiul sàu $arcan i o pofti sã ac1a.
Abriza se aezLi i-i desfLieu välul subt,.irc ce-i
acopcrea chipuL I)omnita era atIt (IC frumoasä,
melt rcgele Omar Al—Neman simi c—i pier
mintile. Poruncj numaidocit sLi so dea Abrizci i
tovarLie1or ci cele mai bogate odài din palat, jar
domnitci sLi i se aducà tot cc se cuvine unei adevarate
reg:ine. 5i numai dupà aceca o intrebä despre
cele trei geme cu puteri vrLljite.
Abriza grai
— 0, rege fár do searnLin, cele trei genie albe
le am asupra mea, cLici nu le prscsc nieiodatä.
am sä i le art.
Aciuse Indatá lLidja, o deschise, scoase din ea
0 cutie Cu capac, i din aceastã cutie o alta mai
mica, toatà din aur. Ii ridicã repede càpce1u1 i
atunci aprurà cele trei geme aibe, rotunde i
scinteletoare. Abriza le duse una cite una Ia buze
si apoi le InmInà regeiui, ca dar pentrel buna lui
gäzduire. Dupà aceea iei din sahi.
Regele Omar Al-Neman sirnti Ca inima lui
se duce cii ca. Dar cum gemele se aflau dinainte—i,
scInteietoare, ii chem1 pe $arcan si-i dárui üna
dintre dc. arcan ii Intrebä cc are de gind cu celelalte
douä. Regeie Ii räspunse:
— Vreau sä-i dau una surorii t.alc, micua
Nozhatu, jar pe cealaltä fräioru1ui tüu DaulMacan!

arcan simti o fuigerare cruntã in piept auzind

cuvintele din urmà, in Iegáturä cu Un frate mal
mic, despre care ci flu avea cunotint, càci tia
numai de na%terea fetiei Nozliatu. Se Intoarse
deci cátre rege i—l Intrcbä
— 0, tatà, aadar tu mai ai un flu in aarä de
mine ?
Tatäi Ii ràspunse:
—— Mai am, da, un fiu; are ase ani i e frate
gearnãn al fetitei, amIndoi näscuti de roaba
Safia, fiica regeiui Constantiniei.
Atunci $arcan, tulburat, se främIntä de supàrare
i de minie, gata sá-i sfIie hainele de pe
ci. Dar so stpini i gräi
—- Fie arnindoi sub binecuvintarea lui Allah
prealnaltul!
Ci tatäi iui bàgase de seamä cit era de zbuciumat
i (Ic supárat, i—i spuse
— 0, fiule, de cc te mmii i te frammnti ? Au
flu tii ca numai tu ma vei moteni la domnie, dupã
moartea rnea? i nu tie ti-am dat mai Intii cei
mai frumoasà dintre geme?
aican, netiind ce sã raspunda i nevrind sà-1
Infrunte sau sa-i rnIhneascá pe tatàl säu, CU
capul piecat din saia Impàráteascä.
 Sc duse dc-a dreptul Ia iatacul tinerci regine
Abriza, care Ii primi numaidecit, ii multumi duios
pentru ceca ce fàcuse pentru ea i-1 rugä sà se
aeze a1ituri. Apoi, väzindu-1 Intunecat i mihnit,
ii Intreba cu gingie ce are. Jar Sarcan, mártu—
risindu-i pricina mihnirii iui, adàugà
— Dar ceea cc ma Ingrijoreazà cu deosebire,
Abriza, este cä am bagat de seamà Ia tatäl meu o
pornire cãtre tine. I-am väzut ochii curn se aprind
de dorinta
Ea spuse:
— Linitete—ti sufletul, Sarcan, cici nu vo
a tatàlui tàu decit moarti. Oare CC1C trei sutc aizeci
de fcmei i altele Inca flu—i sint dc ajuns, de
rivnete la fecioria mea? Fii pe pace, arcan, i
alungá -ti grij lie!
Aduse apoi mIncare i bäuturá ; amindoi mIncara
i báurá; pe urmä arcan, mereu cu sufletul mihnit,
Se Intoarse la ci i se culcá.
Ci regele Omar Al-Neman, (1Ua cc $arcan ieise
de Ia ci, se duse s-o vadä pe cadina Safia in iatacul
ci, ducind cele douã geme preioase, atirnate de
cite un 1üntior de aur.
CInd 11 vizu, Safia se ridici i nu se aczà decIt
dupi cc se aezá mai Intii regele. Venirà la ci i
cci doi copii, fetita Nozhatu i bàieteiul DaulMacan.
Regele ii särutà i le atirnà la gIt fiecàruia
cite o gema. Cci doi copii se bucurarä, jar mama
ii ii ri regelui• bunä pace i fericirc. Atunci regcle
11 grai
Safia, tu eti fiica regeiui Afridorios din
Constantinia i nu rni-ai spus acest lucru niciodatá.
Dc cc mi-ai ascuns adevàrul, Impicdicnc1u-má
sà am fata de tine 0 purtare vrednicä do stirpca
ta i sa-ti dau cinstirca i slava cc ti sc cuvin?
Safia ii räspunse:

57
 0, rege, preadarnicule, oare ce a mai putea
sà-mi doresc? M-ai copleit cu darurile I cu bunàtatea
ta, i rn-al fácut mama a doi copii frumoi
ca luna.
Regele Omar Al-Neman fu nespus de incIntat
de acest raspuns, pe care ii gäsi pun de rntelcpciune
i de gingáie. si-i dirui Safiei tin palat Inca
i mai frumos decit ccl pe care-i avusese pIni
atunci, i-i rostui o viatà i mat imbe1ugata. Pc
urmä se Intoarse la palatul lui, ca sä judece, sä
caftineasca sau sá mazileasci, dupi ObicCi.
Ci mintea i inima Ii erau tulburate necontemt
de chipul reginei Abriza. Ii petrecea la ea ceasun
In ir, táifäsuind ba de una, ba de alta, tot
strecurIndu-i vorbe cu dedesubturi. Dar Abriza
ii rspuncIea do fiecare data
— 0, rege prearnárit, cu, In aclevar, nu doresc
nicidecum barbati.
Asta ii atita i-1 chinuia i mai mult pe rege
care, pInà la urmä, se Imbolnävi de-a binelea.
Atunci Ii chemã pe vizirul Dandan i-i dezvalui
dragostea ce-o nutrea pentru minunata Abniza,
i neizbinda Incercânilor sale, i deznadejdea c
niciodatã n-are sä lie a itit.
Dupa cc Ii ascultá, vizirul ii gri:
— Iatá cc zic Cu. Dc Indatä cc so Insereaza, Ia
Cu tine o bucatica de banj i clu-te la Abniza, boa
cu ea i strecoará-i la urmä In pahar bucatica de
banj; nici n-are sã ajungà la pat, ca va ft in stàpinirea
ta. Si vei putea sà faci cu ca tot cc ti se
va parea potrivit, ca sä-ti potoleti donintele. Eu
aa socotesc.
Regeic ráspunse:
— Aa-i, sfatul táu e bun i se poate Infaptui
uor.
 l)cschise un dulap ci lui o bucàtic do banj atIt
do puternic, IncIt numai mirosul lui ar fi fost do
auns ca sà adoarmä pe un an Intreg chiar i un
elefant. Puse bucäica do banj in buzunar i ateptá
si so ‘faci scar, cind so duse Ia regina Abriza,
care so riclicLi sI—l intImpine ci flu stttu jos decIt
dupà cc se acezä rcgclc i o pofti sá stea •‘i ea. E1
Incepu sá.-i vorheasc1 i curind Ii aràtà dorinta
dc-a bea ceva. Jnc1ati Abiiza aduse bãuturi i tot
felul de fructe : migdale, alune, fistic in cupe man
de aur i do cristal. Si so pornirä sä boa ci sä se
Indemne urnil PC altul, pInà cc vinul incepu sä i
se urce Abrizei la (ap. lndata cc bàgà do seam,
regele scoase bucatica do han i 0 tiflU ascunsa
in rnIni; umplu o cup, biu pe jumätate din ca
i, pe funic, strecurá inkuntru banjul. ntinse apoi
cupa tinerci fete, spunIndu-i
— Domnità, ia aceastä cupä i soarbe báutura
dorului meu !
Regina Abriza, frà s bánuiasc nimic, luä
rIzInd cupa i o bäu. 5i do Indatä i se invIrti totul
inaintea ochilor c flu mai avu vreme dccit sà se
tirascä pInà Ia pat, undo se prabui pe spate, cu
bratele Intinse c Cu picioarele depãrtate. Douà
fclii marl luminau la cele dou capete ale
patului.
Atunci regele Omar Al-Neman so apropie de
Abriza ci Incepu sà—i deziege ciretunile de mátase
ale largilor ci alvani. Dar cine ctie mäsura a tot
ce so petrecu?
Astfel se prãpàdi fecioria tinerei regine Abriza.
Cind totul se sfiri, regele Omar Al—Neman se
nidicà c se duse In odaia de aláturi, tinde se afla
roaba cea mai iubitá a Abnizei, credincloasa
Boabä-de-Mrgean, creia-i spuse:
 Du-te repede la stipina ta, cá are nevoic
do tine.
i Boab-de-Mrgean a1erg la stápIna ci, pe
care o gsi mntinsä pe spate, InsIngeratà i ofi1itä
i Ineleso ci avea trebuinta do Ingrijiri gräbnice.
o terse do sInge, o spá1, o stropi cu ap dc trandafiri
si-i umezi buzele cu apá de flori do
portocaL
Atunci regina Abriza deschise ocliii, se ridicá
PC jurnitatc i zirind-o pe Boabä-dc-Märgean
o Intreb
— Ce s-a intimplat cu mine, Boabli-de-Màr•gean
? Spune-mi, c ma simt sfIrità.
Boaba-de-Margean ii povesti In cc stare o gasise,
i Abriza Intelese cc fàeuse regele Ornar Al-Neman
cu ca i cä nimic flu se rnai putea indrepta. Durerca
i amarilciunea o copleirl Intr-atIt Incit ii
porunci roabei si nu. mai lase pe nirneni sa intro
in casi, jar regelui Omar Al-Neman, dacä ar vcrL
sä-i spunä aa : ,,StápIna mea este bolnava i nu
poate prirni pe nimeni”.
Regele Omar Al-Neman incepu sà-i trimita
Abrizei in fiecare zi roahe Incàrcate Cu tlvi marl
Cu tot felul do bunàtäti i do bàuturi, cupe plinc
cu fructe i Cu (lulceturi, i glvane do porelan
CU sorbeturi i Cu siropurL Ci Abriza rarnase inchisain
iatacul ci, pInà cc intr-o zi bg do searnii
ca pInteceie incepuse sã-i creasca i mijiocul sa
so Ingroae, i pricepu cii era insiircinatii.
Atunci, do durere, lumea Intreagii nu mai
Insemnii nirnic in ochii ci. Nu vru sii rnai asculte
nici cuvintele do mingliere ale Boabei-dc-Miirgean,
ciireia ii spuse:
Boabà-de-Miirgeari, Cu sint do vina cii am
ajuns aa curn am ajuns, ciiçi flu rn-am purtat dupii
cuviin, párisindu-mi printii i tara. Jar acum
mi-c silá de mine i de viatä, curajul ml s-a sflrit
i puterile mi s-au dus. Odatä cu fecioria, mi-am
pierdut i viaga, i flu mai sInt in stare si Infrunt
nici micar un copil. N-a mat putea sà Un nici
frIul cahului, eu, Abriza, tInára cea plinã odinioar
de flicàri i de trie! Acum ce sá fac? Daeá am
sá nasc in acest palat, ajung de ocara tuturor
rnusulmanilor de-aici, care au sä afie curn mi-am
pierdut fecioria. Jar c1aci mi intorc la tatàl mcii,
cu ce ochi am sI indráznesc a—i privi? 0, cIt de
adevirate sInt cuvintele poetului
Prieteiu’, Ia pururi hirie—airzinte,
Ci-n vremurite cle necaz, amare.
N-al sä-i mal poi af Ia nici un pärinte,
Nici tará, i nici casä primitoare!
Boabá-de-Márgean ii spuse:
— StàpIn, sInt roaba ta i rmIn supus porun
cilor tale. Poruncete i te ascult!
Abriza ráspunse:
— Atunci, Boab-de-Mrgean, ascu1t-m!
Trebuic numaidecIt sä fug din acest palat, fIr
sli simti cineva, i si ma intorc, oricum, la parintii
mci. Eu nu mai sint acum decit un trup fàrã
de viatà. Implineasca-se, clar, voia lui Allah!
Boaba-de-Margean ii rspunse:
— 0, regn, ceea cc doreti tu este lucrul cel
mai bun cu putiná!
Chiar din acea clipa, ea Incepu s pregateasca
in tainà plecarea. Trebuiã sa atepte Insa Un prilej
prielnic, cInd regele pleca La vInätoare, iar
arcan se ducea la hotare sá cerceteze cetatile
de pazã. Ci. pe cind dc ateptau acea zi, sorocul
naterii se apropia. Aa eli Abriza ii spuse Boabei—
de—Márgean:
Trebuic s pleclIm chiar In noaptea asta! Ce
pot sIl fac Impotriv.a sortii care mi-a scris pe frunte
e trebuic sli nasc peste trei sau patru zile? Sá
pleclim numaidocIt, cici once nenorocire e mai
bunli decit. Sli nasc In acest palat. Cautli dar un
blirbat care sli ne Insoteasei pe (Irum ; Cu flu mai
am putere Sli tin in mInä nici cea mai uoarä
armli.
Boabli-de-Mlirgcan rlispunse:
— Pc Allah, stlipInli, nu cunose decIt un singur
om in stare sá ne Insoteascà i sá ne apere, i
anume pe uriaul Moroz, unul dintre arapii regelui
Omar Al-Nernan. L-am omenit de multe on
i 1-am rlisplàtit ‘Cu dIrnicie. Mi-a povestit cli ma—
into a fost tIlhar do drumul mare, clan •acum este
paznicul por.ii palatului. Am sli—l caut, am sä-i
dau bani i am sli-i fágáduiesc Cli, atunci cInd o
sä ajungem In tara noastra, o sá-l Insurám cu cea
mai frumoasli grecoaicä din Chczareea.
Abniza spuse
—. Boabli-de-Mlirgoan, mi-i spune nimic, adu-1
numai aici i am Sli VOrbCSC CU CU ci!
Boa1iü-cle-Mirgean so duse sä-1 caute pe arap
i-i spuse:
Moroz, a venit ziua norocului tliu. Trebuic
Sli fad Insli ceea ‘ce-ti va porunci stlipIna mea.
Vino cu mine
Ii luli do mmli i—1 duse la regina Abriza. CInd
o vzu, arapul Moroz Inaintã si-i srutà mIna. Ea
sirnti o stnIngere in inimà, ii fu silá de Infätia—
rea arapului, dar gIndi : ,,La nevoie, faci once !“
i, stpininc1u—i scIrba, ii vorbi : -
 — Moroz, eti tu in stare s ne ajuti In nite
Imprejurri grele i nenorocite? Dacà-ti• voi impärtá
i o tainá, vei putea oare sä n-o spui nimánui?
Arapul Moroz ráspunse:
— Stápiná, am sã fac tot ce-mi vei porunci!
Atunci Abriza urmá:
— Vreau sã ne pregàteti in grabà doi catIri Pc
care sá Incárcàm buclucurile noastre, i doi cai
pentru noi, i sá ne scoti de aici, pe mine i pe
roaba mea, Boabà-de-Márgean. si-ti fiigcIuiesc
cà, de indatà ce vom fi ajuns tustrei In tara mea,
am s te Insor cu cea mai frumoasä grecoaicà pe
care ti-o vei alege. i-o sà te cop1eim cu aur i
Cu bogáii, jar dacá vei don si te Intorci in ara
ta, vei pleca de la noi, incãrcat cu daruri nenumärate.

La aceste vorbe, arapul Moroz nu-i mai incipea

In piele de bucurie, i strig
— 0, stplnà, vol avea grijà de vol amIndouã
ca de ochii mci din cap. Am sà pregàtesc de Indatä
catIrii i tot ce trebuie i voi pleca negreit CU VOl
P1ect, fcu repede toate pregitiri1e de trebuin,
i pe urmä, nebàgai in seamä de nimeni, cu toatä
starea Abrizei, se strecurarã afarà din cetate.
Dar regina Abriza, pe care Incepuserä s-o chinuie
durenile facerii, fu si1it sà se opreaseã din drum
chiar in a patra zi. Nemaiputind sä indure, Ii spuse
arapului:
— Moroz, ajutLi-m sà descalec, cad ma sfiresc
de durere.
Si-i porunci i Boabei-de-Márgean:
— Descaleca i tu i vino lIngä mine, ca sä ma
ajui.
Dar, dupii cc d’scdecara, arapul Moroz, väzInd
farmecele reginci, fu cupnins de pofte, se apropie
63
de tinIra cc sta sà 1eine de seirbLI i de minie,
i ii spuse:
— Stäpin, lasã-te mie!

C’nd povc’stea ajunse aici, $thertzada vzu zorii

rnijiud .i, sfioasä CILIn (Zu, amiiiá tentinuarea pe a
doua zi.

CInd se lasa a cincizeci i dotia noapt

Ea urmä i

0, preafericitule rege, aadar hIdul arap Moron

i-a spus reginei Abriza:
— Stäpi&i, lasá-te mie!
AtUflei regina i-a rspuns
— Arap, fin de arap, fecior dc rob! Cutezi Sá
vii astfel In fata mea? Ce neagr ocari pentru
mine, sä ma aflu fara de nici un ajLltor in miinile
celui mai scIrnav clintre robi Ticdosule ! Dc mi-o
ajuta Allah sá mai seap din nevolnicia in care ma
aflu, am sà—ti pc(lepscsc neOI)räzarea Cu mflSai
mIna mea ! I)ecit si ma las atinsa de tine, mai hrne
ma omor i sfirese cu suferineIc i cu necazurile
vietli.
CInd 0 auzi arapul vorbind asifel, se infiirie
atit de cumplit, incIt Sc buthuca tot, faa I se
strImbà de urä, narile i se umflará, jar )uzulc iui
groase i se fäcurà pungá. Trcrnurmnd din tot
trupul, se aruncä asupra reginci, Cu spada In minä,
o apuca de par i-i ImplInti fierul in piept.
Aa muri Abriza, de mina acelui arap.
Pupa care, Moroz so repezi Ia (atirn inclircati
cu bunurile Abrizei i, zoririd u-i din urmä, pieri
degrabá in munti.
 Tar regina Abriza. dindu uf1cir1, r.sc-u un
bàiat in J)1ae1o credi ncloasci I oaba—ac-Pdargean
care, in (lurerca ci, Ii punea tàrinä pe cap, Ii
sfIia hainelo i se Ltca peste obiaji do tinea
singule. Si strigä
0, biaia mea stipInà ! tu, rizboinica atita
do viteazä, to prapa(le.5t1 aa, ucisã do un tici1os
rob arap
Ci nici flu isprävi si so •ieloasca Boahá—cie—Mirgea
Ca i vãzu tin nor tie puibere ridicmndu—se
pifla—fi slavi i apropiindu-se ca vintul. i c1eodati
noriil se risipi i (un ci SC W1 0 oaste do luptatori
.i do ca1are1i, toti irn1)iacai ca otcnn din Choza—
rcea. Era oastea regelui Hardobios, tatäl Abrizei.
Razbatusera pIná la ci zvonuri cá Abriza a fugit
din minástire, aa ca regele ii adun.ase grabnic
os1an, luase ci. InSUi conianda i pornise eátre
]ag(Jad. $1 astfel so afla acum chiar in locul undo
I usese ucisI Abriza.
Wizinduii copila moartä, regele sIri do pe cal
so piäbui la pämint. Jar l3oahä-de—Màrgean
SC pue si plinga In hohote .i Sa SO jcluiasca i
mai curnpiit. I)e Indat.ñ cc regeic I.i veni In sirntiri,
ca ii povesti mtreaga intImplaic 1-i SDUSO
-— Ccl cc ti—a ornorit eopila este un arap al
geiui Omar A1—Ncman, desfrrnaltil care i—a bat
bC tIC Ca.
Regele Hardohios, aflIncl acestea, vizti nc’gru
iriaintea ochilor i 1iotIrI sa so razbune crunt. Mai
nti I insã porunci sä so intocrneascä o näs1ie
pentru trupul fiicei lui i sà so intoarcà la Cheza-.
n ea, ca sa-mplineasca (latorintoic inmormIntarii.
A,j unginci I n (Thezareca, regcle Hardobios inträ
in palat i chemà do indatà pe doica iui, Muma—
Piapadurilot-, careia ii vorbi astfel

65
 — Dok-i, ia{1 ce—au fk-ut nmsulrnanii cu fa
mea ! Rc’ge]e i—a i’pit fec.ioria, jar robul lui a VOi
S—() pmgareas(-a .i a t1(S—O. IVIU1’ifl(1, ea a nasc
Un iiat, po (an’ II ingri’t.c l.3oabà—de—1V[Irgea
Am ui’at po .f\’Tcsa (-a—mi VOl r buna copila
ca voi ptJa iuinca do canS am .fost ac-operit. Alt—
flintri, ini u(-ld c-u mina mea
Si 1fl(cU si p1ingi arnarnic. At.um-i I\’iurna—Pri
pduriIor ii spuse
l)e icizbtinare sü nu te ingrijeti, maria—ta.
Am si—1 fac cu pe musulmanul asia sà-i ispa
easca toate firác1e1egi1e. Am sa—1 omor i pe ci
i pe totii copiii lui, In aa chip, incit sä aungi
lucru Ic poveste i sä SO pomeneascä veac do veac,
in toate coluri1c pämintului. Ci trebuie sa (lai
asc-ultare vorbolor mole i sa Ic urmezi intoemai.
Ponncete sa fie a(lusc ai(-i Ia palat clflCi fecioare,
ccli’ rnai frumoase (un (‘hezai-c’ea, (u sInii Cci mai
frumo5i. Si fà aa ca sã vinã aki i cci mai maui
invati i cci rnai hal-aziti poei din toate iriIe
musulmane vecine cii regaüil täu. Porunce.te po
urrnhi acestor invàtati musulmani sà le creascä
pe cele c-mci fete dupà tiinta br, sa ic Invete crc—
clinta miisulmanilor, istoria arabil.or, cronicile cali—
filor i toate faptele regilor musulmani ; tot aa,
sà Ic invete i cum si so poarte, curn sà vorbeasca
in fa1a regilor, cum s petrcaca Irnpreuni cu ci,
cum sä Jo (lea sa boa; sá Ic deprindä cum si spuna
versurile cebe mai frumoase i cum sà alctuiascã
i (‘IC stihuri, i CUfli SL rosteasca Voibe (IC lauda,
i indeminarea cintecului. Si e dc trebuintà ca mnva—
átura br sà fie clesävIritä, m.ear dc-ar tine i
zece ani. Sc c-ado sa fim cu mult.à rabdare, aa c-urn
spun arabii pustiei : ,,Ràzbnnarea se poate implini
i dupä patruzeci de ani”. Jar razbunarea la care
cuget cu core ca fetele acestea sà fie desvIrite

66
in totuL $i ca sà tii i tu cc gInd am, af1 c
regele musulman are slãbiciunea fomoilor i,
drept acoea, i—a fkut un harem cu trei sute i
aizeci do cadine, in afarä do cole o sui d tinere
plecate cu regina m)astr Abriza, i in afar de
toate fomoile (arei mai yin ca haraci din toate
pärtilo. Aa ci en am si-1 fac si piari prin sl—
biciunea Iui.
Auzind acestea, rogek’ flardobios so lurninà la
chip, 0 Irnbii pe Muma—PrpiduriIor i trimise
de indat s se caute invitaii ¶rwsulmani i copi—
ide neprihanite (IL Sini feciotelnici.

Cind pOVeSlH .1j tLflS(’ iici, $ehrezuclu vdi.i zorli

inijind i tau. sIoasä.

Cmnd s.e läsä a cincizeci i treia noa pie

Ea urnà:

0, preaferxitule rege, aadai rogek’ 1-Jardobios

trimise do Indatli s se (aute Invitat,ii rnus’ilmani
i copilelo neprihinite, en sIni feciorolnici. Pe Invi—
tati Ii primi cii toat cinstea i—i coplei Cu (larurl
Cu avu1ii ; Ic incredin apoi copilele cele fru—
moase i le ceru si le dea cole mai alose mnvitt.uri
musuimane. Si invàtatii ii ascultar i fàcurä in—
tocmai cum le porunci regele Hardobios.
Ci regele Ornar Al-Neman, cInd se Intoarse de
la vInàtoare i afIi de fuga Abrizei, so minie amarnic
i strigà
— Cum so poate ca o Iemeie sá piece din pala—
tul meu fthi ca nimeni s tio? Dacà i regatul
67
mcii este tot aa do bine pázit ca palatu), pieirea
noastrjI cste ncindie1niea.
Pc cifl(1 vorhea astfei, iati ci so Intoarse i
.Sarcan do la rizboi •j so Infiü tatàlui siii, do Ta
care a[iá (lespre fua Ahrizei. Si din clipa accea,
arcan nu mai putti si sufere voclerea palat.uhii,
ineai t i toatu grija r(gehu mu xc rnai Intorcea
(1c(it eUre .Nozhatti i citie i)atil—.IVlacan. 1)in zi
in vi arila ma abatut, pma cc regelo ii. Introbi
(‘c ui lii, fiulu, do i—i fal1a tot mal ofi1itt
mai pierità ?
5aiean ii raspunse
-— Tati, viata in palatul tilu mi—a ajuns (10 r
Indurat, din mai multe pricini. Ti—a cere, dari,
sii—mi fad un hatIr : nuniete-mä cIrmuitor al uncia
dintre (‘ctuIi1e imparat;iei, undo sã ma Ingrop
pentru cite zile mai am do trMt.
Dupi care rosti acc’ste stihuri miiestie
i’lcurn, cInd port in suflet
Nolan de vise rnoarte,
Mi-ar fi cu mult mai blue
Sä pot pleca th-’parte
Ca othzu-m sd nu vada,
Ureckea sã u—audä
Nintic din ce—airizntete
lubirea mea pierdutt.

T{egcle Ornar Al—Neman intelese pricinile ciure—

iii mi $arcan, cäuti si—i mi.ngI.ic i-i spuse
— 0, fiul nicu, faci—sc dupa vma ta ! Si mntru
ccl mai do scamt ora al irnpuiei mole cst.o
Darnascul, to cftãnesc cirmuitor al Damasculni,
chiar din accasti ciipii.
Porunci si vie numaidecit (heCli palatului i toti
mai-marii Impiiräiei; nurni In fata br pe Sarcari
cIrmuitor aT $rtilor Darnasculul i porunca fu
scrisä i pecetluita pe bc.
Sc fäcurii degrabä toato cole cuvenite pentru
plecare, jar Sarcan Ii 1u rtmas bun do la tatäl
i de la mama sa, i do la vizirul Dandan. Si dupi
cc primi Incl)inarea ernirilor, a vizirilor i—a tutu
ror cirmuitoi’iioi Impriliei, porni In fruntea otenilor
lui i nu mai poposi pIn cc flu ajunso la
Damasc. Locuitorn ii primirà in zarvä do tillnci
i de timbth, do trImbite i do trompete, cu tot
orau1 impuduhit i luminat in cinstea iui. 5i toti
ii ieirà in intimpmare eu mare alai, rInduiti in
douà iruri, unii do-a dreapta, aitil do—a stinga.
Ci regele Omar Al—Noman, dupi piocarea lui
Sarean, primi la ci pe Invátatii mnsárcinai cu croterea
copilei Nozh.atu i a fratehui ei Daul-Macan.
$i inv1aii gi’drä astfel regelui
— Miria-ta, am venit sà-ti dim do veste ci
odraslele màriei-talo au isprvit tot ce-aveau de
Invàat i sint stpini acum pe toate tainele Ini?elepciunii
i ale cuvintului, cunose toate artelo i
toate bunclo deprinderi.
La aceast1 veste, rogele Omar .A1-Neman flu
mai putu do multumiro i do buourie, i—i daru
pe Invati cii daruri bogato. Cereeti i V1ZU c
mai cu seam fiul sáu Daul—Macan, acum do pals
prezece ani, so fieuse tare cIiipo i omic, i era
c.1ãret fár peroche, plàcindu—i cii cleosehire sil
stea do vorbi cu invitatii, on poetii i cii Intelep—
til pricopui in tairicic logilor ci ale Coranului.
5i toti locuitorli Bagdadului, fie barbati, fie femei,
11 iubcau cl—i binecuvintau.
Ci veni ci-o zi eli-id prin Bagdacl trccurà peicrinii
Ce so cIuecau de Ia Irak ctre Mecca, •oracul
sfint, ca si-ci lmplineascä datoriiio hagialIcuiui,
69
i apoi Ia Medina, ca si vadi n-iormintul Profetului
Cii (‘1 fie mIngIier’a i tihna lui Allah
Cind viizu sfIntul alai, I.)aul—i\’lacan se aprinse
(le 1l(i’ni(ie, alerg Ia tatu1 sIu i—i spuse
Vin Ia tine, tat, (-a sri—mi clai ingàc1uiniI si
p]ec in sfintui hagialic.
Ci regele On’iar Al—Nenian Inccrei sI—l a1
de la asemenea gind, nu—i inga(1ui sà piece 5i—
zise
- — Eti prea tmnLr, copii Ui mcii 1)ar anul viit.or,
clac vica Allah, am sä p1cc i cii in hagialle i,
negreut, te voi lita cu mine.
1)aul-Macan, ciruia anul viitor i so parea tare
departe, alergá la sora lui geaminii, Nozhatu, si-i
spuse
0, Nozhatu, mor do dorinta de a pleca In ha—
gialic i (Ic—a vedea mormintul Profetului ——
ci fie mingiierea i tihna I—am (cl-ut ingiduin1à
tatäiui nostru, dar nii mi—a clat—o. Acurn mi g
dose sà iau eeva barn cu mine i st p1cc pe ascuns,
fIrà si—1 Intiiniez pe tata
Nozhatu, pliná i ea de infiàcàrare, grIi:
— Allah cu tine, frate! Ia-ma i PC mine, vreau
i. cu si václ mormintul Profetului —— Cu ci fie m
giierea i tihna
El ii iispunse
—— fine ! La caderea nopii, si vii la mine !
at grijä sä nu vorbeti cu nimeni nimic despie
asta.
La miezul nopii, Nozhatu so scu1, so irnbrcà
in hainele 1)arbateti date dc Daul—Macan, care
era do potriva ci, 1ui bani de drum i plecã dc-a
dreptul spre poarta palatuiui, unde 11 gási pe Daul—
Macan ateptind-o cu douà càmiie. Daul-Macan
o ajutá po sorà-sa s Incaicce pe una dmtre carnile,
tar ci Incaicca pe ceala1t. Animaleic pornir i,
ocrotii de Intunericul nopii, cci doi ajunseri iritre
pclc?rini i se strecurarà in rInclurile br, fr ca
sä-i fi bgat cineva in seami. i-aa, dui de caravana
(IC la Irak, apucar calea spre Mecca, ieind
din Bagdad.
Allah Ic purti do grijt i-ajunscri cu pace la
sfinta Mecca. Aici, Daul-Macan i Nozhatu nu mai
puteau de bucuiie cmnd s—au vzut pe muntebe
Arafat i si-au indeplinit, dupi datinc, indatori—
rile cole sfintc. Jar cind au fIcut mnconjurul Kaabei,
i—au sjmit sufletele pline de—o mare fericire.
Dar nu s—au mu1tumit numai cu Mecca, ci s-au
dus, ininai do evlavw, pIriii la Medina, ca st se
inchine la mormintul Profetului — cu el fie mm
giierea i tihna!
Atunci, cum hagiii tocmai se pregiteau s se
Intoarcà in tara br, Daul—Macan Ii grài surioarei
Nozhatu:
— 0, surioar, tare a vrea si vád i sfInta cc-
tate a lui Abraham, cel ocrotit de Allah, cetatea
pe care iudeii i cretinii o numesc lerusalim!
Nozhatu ii rspunse:
— Si cu a vrea.
i)eei, dupä cc se Intelescr aa Intre ci, se au—
piri pe lingä o caravanä çi plecarä spre sfinta cc-
tate a lui Abraham.
])upmi o ci1ätorie tare grea ajunser la lerusalirn;
dar pe drum, Daub-Macan i Nozhatu se Imboln—
virà do friguii. Nozhatu se lecui In elteva zile,
l)aul-Macari rämase insá suferind, i boala i se
tot inriutea. La lerusalim, Inchiriará la un han
o eimrn-uti, i I)aul-Macan, In prada bolii, se Intinse
intr-un coi. 5i boala se imiutti aa de tare, IncIt
biiatut Ii pierdu cunotinta i incepu sã aiureze.
Nozhatu au—I pIràsea nici o clipitI, ii purta de
giijà i era tare nectjitä i amäritá cá se aflau

71
singuri Intr-o tari striinà, firI nirneni care sä-i
mIngiie i s&i ajute.
Si cum zicea de Indelungà vremo, Nozhatu
isprivi i cci mai do pe urmLi bänuti. Atunci se
rug do })hatul care—i siujea pe c1ätorii adápos-.
tii la ban s se duca la pia cii o haini dc-a ci
s—o vindli. Biiatul o vIndu, ii aduse banii, jar Noz-.
hatii infli to aa, vinzInd in iiecare xi cite ccva,
pentru a—i Ingriji fratole, pin cc nu inai avu dc
vInzarc inmw. Si nu mai avea decit hainclo do pe
ca i nrte zdronte pe care so cuicau ca i fratele
ci. Atunci, shmana Nozhatu Incepu sI piingá in.
tàcere.
Ci chiar In soaia aceea, prin voina 1u1 Allah,
DaLI1-Macan ii veni in fire, se simt,i rnai intremat
oleacà i, IntorcIndu-se spre sora sa, spuse
—— 0, Nozhatu, simt ci mi so inI;orc puterile
a avea pofta sü mninc o frigiiuie do came
tie mid.
Nozhatu ii rispunse
— Pc Allah, Corn sà fac, frate, sá-t.i curnpir
came? No-mi vine s ma due sá cer de pomana
pe drOmuri. Dar fil ijnjtjt, de mIme am sà intru
slujnicä la vreun om bogat, ca st pot càpàta cole
de trebuiniä. Numai dc—un lucru lini pare rau.
ca va trebuLi sä to las singur peste zi. Dar cc si
facem ? Nu este putere i tth’ie decit intru Allah
proalnaltul, i numai ci no poate ajuta si ne Intoar—
cern In 1ara noastrLl
Si Nozhatu izbucni in hohote do puns.
A doua zi, so scul de cu zori, ii pose pe cap o
bocata vecho de sac din pir do camila, pe care ic-u
daruise vecinul br do la han, on cämi!ar cu inima
buna, ii s.utä fratele i—l Imbrätiä plIngInd,
apol iei din han, nct.iind nici ea incotro sä
apuce.

72
 Daul-Macan aqtep.tA ziua IntreagA Intoarcerea
sore! sale, des veni noaptea qi Nozhatu flu se Intoarse.
0 a.itoptA intreaga noapte, fArZl sA InchidA
ocIiii, ci NothatLi tot nu vent 51 la let fu 0 a doua
zi, ci in noaptea urtniltoare. Pc Daul-Macan ii cuprinse
Ingrijorarea pentm soril-sa inima 1 so
Infloril do teamil. Pc ilngil acestea, de douA zile
flu mincase nirnic. & tid aneyole ptnA la ua cilmilru
ei tncewtI s54 strige po biliatul do Ia ban
care, intr-un Urtin, it auzi. Daid-Macan 11 rugA
sA4 ajute sil mcargä ptnä in suk. Biliatul 11 lisa
pe uinc’ri i-l dose is pistil, 11 puse dinaintea unci
prilvülii, inchise Ia (tasLil acela, plecil.
Trecütorii 41 negustorli din suk se strinseril In
jurul lui, viIzlndu-1 atit de slab de slIrØ, 0 Incepurl
sA-l cAlneze sit-i jelulasca. Daul-Macan,
neavlnd putere sil vorbeascil, ic täcea semite cA-I
e lone, lar negustorli puseit minA de Ia minA
1-i cumpArarü de mincare. SI cum so strlnseserA
treizoci do drabme, so slAtuiril ce era mal bine de
Mt pentru boinav. Un can cumsecade din pIaA
grill:
— Ccl mai bup lucru este sA incIthiem o cAmilA
pontru acest tinlr i sA-l trirnitem is Darnase, la
spitalul filcut din dArnicia calilutui. Aid in stradA,
tAsat aca, fiecuni, ar mud lAral does poate.
Toatil luntea lii de aceastA pAreto, dar, pentru cA
so Innoptaso, aminarA treaba pe a doua zi. AiAturi
de Daut-Macan, is ?ndnnlnil, ii puscrA ‘in ulcior
cu apil l merinde.
Portilc sukutui se InchiserA, aca cil to4i plecarA
acasil, cAlnind amen soartA a tinArutul bolnav.
Daut-Macan 10 petrecu noaptea toatA fun sA dea
geanA in geanA, Ingnijorat de soarta sorli sale Nozhatu.
AMa putu sA mAnince ci sA bea oteacA, de
slab ci de istovit cc era.
73
 A (Ioua ‘/1, oamcnhi accia de treabà din piaa
Ierusalimtil UI Inchiriarä 0 camilá i-i spuser cii—
rniiarului
0, cimi1arc, suie bolnavul acesta pe cIrnIliI
i (lu-i la spitalul din Damasc, s. se vinde•ce
Cimilarul le rispunse
— Jw pe capul meu cä ‘aa voi face
Ci In sinca lui, ticiosu1 ii spuse : ,,Cc si rnai
diic do Ia Icrusalim la Damasc un om care trage
Sa moarl ?“
Aduse apoi cImiIa, o indemn s se lase in go—
nunchi, urea pe bolnav deasupra i, binecuvIntat
do t{)l cci cc se aflau In piat,à, smuci de càpàstr•u,
InclemnInd vita sä se ridi.ce, i porni la drum. Dar
dupa cc strâhãtu cIteva uliti, se opri i, cum toemaj
ajunsese Inaintea uii unui hamam, Ii ma pe
Daul-Macan, care ieinase, Ii cu1c pe gràmada de
lemne ce s1uea la incaizirea bail, i plecà degraba.
tn zori, cInd slujitorul de la hamam veni sa
aprinda focul la cazane, gàsi dilnaintea portii trupul
tInáruiui Intins pe jos, pàrind färà de viata,
i-i spuse In sine : ,,Cine-o fi azvirlit aid hoitul
ästa, In lee sá-1 Ingroape ?“ $1 cInd tocmai se pregätea
sá dea la 0 parte Ieu1 din I aa porii, DaulMacan
fäcu 0 micare. Atunci 1iamamgiul striga
— Nu :e mort, pesemne e vrcun bautor de hacare-a
cazut as-noapte pe grãmada asta de
lemne. Hei, mai betivule ! htutoruIe do hai
i vru sá so apiece i sà-i strige toate astea In
obraz. Atunci väzu c era un tinerel clIruia nici
nu—i mijise barba i al ckui chip, tare frumos,
vadea 0 obIrie aieasà, macar cä aräta aa de slab
i topit de boaià. i slujitorul oftà cuprins do mila:
— Nu este tärie i putere decIt Intru Allah ! Am
juclecat aspru un bict copil, strain i boinav, pe
cInd Profetul — 11 ci lie minglierea i tihna
nc—a sfätuit sil ne pázim a judeca pripit i s
fim mi1oi i primitori cu strinii, mai ales cInd
sint bolnavj.
i fiii si mai oviie o clipà, slujitonul Il 1u1
pe urneni, so reIntoarse in casà, intr la sotia lui
i i-I dädu in seamEi ca sà—I ingnijeasc. Aceasta
Intinse pe jos un cover, puse 0 perna noua Curat
i i-1 culeil cu grijá pe oaspeteie bolnav. Alergà
apoi s1 aprindà focul la bucatarie, inelzi ap i
so intoarse si-i spQle miinilc, picioarele i obrajii.
Jar shujitonul alengli Ia piatà i cumpärà apà do
trandafiri çi zalilir, so intoarse repede acas, II
stropi en api do trandafini i-i dádu sà bea sor—
bet cu zahir ‘i en ap do trandafiri. Pc urmá scoase
dintr—o 1atILi o càmaà curati i inmiresmatã Cu
flori do iasornie i-1 imbräci pe tinàr.
Abia ispràvirà ei aceste ingnijiri, Ca Daul—Macan
simti o ràcoare in tot trupul, 0 inviorare ca 0 plá—
cutli adiere de vmnt.

Cmnd poestireu ajunse aki, $eherczada vàzu zorii

tnijind .i tau, sIicasa.

Cind se läsä a cincizeci i patra noapte

0, preafericitule rege, Daul-Macan simti o rcoare

fri tot trupul, o Inviorare ca o placuta adiere
do vInt i putu säli ridk-e incetior capul i sli
se sprijine in pci-ne. Cind ii vazu aa, hamamgiul
se bucura din toatá inima i strigã
— Slavá lui Allah i mulumire pentru Insànàto
irea bäiatului acestuia Intru care rn-a Invrednicit!

75
 Si timp de alte trei zile, hamamgiul so rug ne-
contenit pentru Insän1t:oirea tiniru1ui pe care—i
Imbia tot CU soibetuii racoritoare .i CU zearna do
tiandafiri i—i Ingrijea ca un puinte. Incetul cu
Incet:ul pu terile so intoarseri in truipul tInrului i
ci putLi sa—i &schida ochii i si rlsufie in voic.
Si in clipa cInci bajalul so sirnea rnai binc, intri
harnarngiul, ii sizu inviorat Ia fa i—i intreb1
—— Cum Iti mal c, flute ?
Daul-Macan rspunsc
— M simt rnai bitie i sàniltos
AtLLnCi hamarngiul multumi iUi Allah, alcrgl
in suk i cumpr zece pul de gãiná, CCI rnai frumo
i pe care-i gilsi, so intoarse acas i-i didu
neveste-si giaindu—i
— Nevastà, i—am adus zoce pui, sI tai in
care zi cite doi, unul diminoaa i altul seara, i
si i—i gatcti.
Nevasta sluitorului taje pe ciati un pui, 11 giti
i-i aduse tinärului sä minince supä i rasol. Duipi
to mIncü, ii turnt apà caldá ca sä so SCiC pe mimi,
apoi 1] acoperi ca sá nu-.i fie frig i-l 1lsL’i sà so
odihneasca, sprijinit in perfle. Si (1 dormi a5a pini

tirziu dup(i amiazi, cmnd sotia hamamgiului i mai gàti tin pui, i—i aduse täial in bucati märunte i—1
Indcrrina
Maninca, bawto, i fI—te sintos
Po cüid Daul—Macan ininea, hamamgiul se in—
toaise do la harnam i vzu c nevasti-sa ficca
mntoemal cum ii SpUSOSO e. Sc aezi Ia capul tI—
.nlruitui 5i—l int.it’ha
—— (1urn to niai simt,i, 1)aietc ?
El ii IispLinse
-- - S1av liii Allah, sthtos i in putere. S to
rispl1teacã Allah pentru toate binefacerfie tale
 Slujitorul se bucura din suflet dc aceste vorbe.
Se cluse in piaä, cumpärlI iaii slrOp de violete
i sue de t.randafiri si—i dädu sã bea.
Ci slujitoii.ii nu citiga Ia harnam decIt cinci
di.ahme pe zi i numai peritru Daul—Macan chel
tuja dona -—- ca sá-i cumpere pui, zahär, sue (ic
trandafiri i sirop de violete. i tot aa cheltui
timp dc o iun, pmnl cInd Daul—Macan se inzdrà-
veni bine i seipi dc hoaã. Tare mult se mai hu-
.nlal-á (c (11)1 vazm([u—1 ijn(jccat (:u totul, iar ha—
rnarnguil. ii Pue
Fiule, nu \‘lCi sä rncIgi acum cu niine la ha-.
niani, s’t laci o hate, cI 1—() pi’inde binc dupä atIta
vrLrne.

Daul—iViacan rispunse
—• Merg, dc hunà seamà
Siujitorul alergä numaidecit la tIrg, luä en chi—
ne un mägar, se Intoarse acasá, ii urea pe Daul-.
Macan pe magar i-l duse pinä Ia hamam, sprijinindu—J.
mc:1eu cu mulUl gnijü i en gingäi•e. Piná
cc tInärul se dezbräea In hamam, SlLl1tOru1 trase
o raitä prin suk, cumpai-a edo do ticbuinta pen-.
tru bate, so intoarse i—i spuse
In. nurnce lui Allah, si Incepem
j sc poini sä fràrninte trupul ml l)auI_Macan,
inccprnd CLI picioarele. Pc cind ii spala aa, masa-giul
liarnarnuhii int-à i iàmase nedumenit vä—
zindu-4 pe hamarngiu Indepilnind treburi care nu
ci-an ale ui. 1çi ceru iertarc ca nu se aflase in
odaia de baic, clar preabunul hamanAgiu ii spuse
— Prietonc, cu sint hucuros (a pot sli te ajut
facInci o ti-caha In locul tan i sluindu-1 totociatä
i pe acest tmnar care—i oaspe In easa mea.
Atunci rnasagiul chemã bàrbierul i frizerul, jar
acctia so i apucará sä-1 radà i s-l tundã pe
Daul—Macan, dupà care ii spalara din nou en multä

77
api. Fochistul ii urcil apol PC o banc, Ii cUc1u o
cámaçi subtire i o hain dc-a iui, ii infiIurii
fruntea cii un turban all), Ii strInse mi1ocul CU
un hriu viirgat do lIni, i-l aduso acasli, c1are
pe migar.
Acolo nevasta slujitorului ii atepta cu toate
pregátirile gata : spiI.ase casa, scuturase i patu—
rile, i preuri1e, i pernele. IIamamgiul Ii indemnil
pe 1)aul—Macan si so cube in tihn i—i dic1u s
bet cu zahr i cit sue do tranclafiri. ii aduse apoi
do mincare un pui, pe care i-I dumic mrurite1
Cu mina lul, i—I puse sà soarbä i sup, pinii—
vizu bine sátul. lar Daul—Macan multumi liii
Allah pentru insntoire si—i grii slujitorului
— Oh, cit trebuie sä-ti multumesc pentru tot CC
ai f.cut pentru mine
Ci slujitorul Ii rispunse
Las fiule ! Dacil-mi ingiclui sli tc’ introl) ceva,
spune-mi do unde vii i cc flume porti. Dupä chipul
pe care-i ai i din purtärile tale, cu m dau cu
gIndul cá trebuie sá fii fecior de neam mare i
de soi ales.
Daul-Macan rspunse:
— Mai Intii sà-mi aràti cum i uncle m-ai glisit,
apoi am sri-ti povestesc i eu Intimp1rile mole.
Atunci slujitorul hamamului ii povesti lui DaulMacan

— Pal eu te-am gasit zicind pe gramada cle

lemne dc la poarta hamamului, intr-o dimiiwaI
cInd ma duceam la slujba mea. Habar n-am cine
tc-o fi arunoat acolo; i te-am adus acasa la mine,
numa-aa, pentru milosirdia lui Allah.
Daul-Macan strigil:
— Márire celui cc d yia piná çi oserriintelor
firá de suflare! i tu, taicã, sä tii cà flu te-ai
milit de un nerecunoscàtor. Trag nãdejde cá flu
pcste mult timp am sii-ti dovedesc multumirea
nwa. Ci ia spune-mi, ma rog durnitale, in cc tarä
mi aflu?
Slujitorul ii rispunse
— Eti in sfinta cetate a Ierusalimului.
Atunci Daul-Macan se gincli cu amáriciune la
(.lcspàrirea de sora lui, Nozhatu. i flu se putu
opri dc-a plInge i a-i povesti hamamgiului toate
cite pätimise, dar fara a-i da In vileag obIria
i nearnul. Apoi rosti aceste stihuri
Pc umeri dUe o mult prea grea povarä.
I nu nai pot s-o cluc, i ma sfirsesc.
Ma rog (le cea pe care, chin .i pará,
0 port in piept si cäreia-i slujesc,
Ma rog cu glasul stiiis: ,,Stäpmna, tu,
A.teaptri-o clipá doar, flu da plecarea !“
Ci ca-mi räspunde: ,,Sa astept? Vai, flu!
Eu nu cunosc ce-nseamná ateptarea.”
Atu nci suj itorul grai
Nu mai plInge, copile! Dimpotriva, multu.me
te—i lui Allah cä ai scapat i to-al Insänatoit.
Daul-Macan ii intrebá
Oare-i departe mult cetatea Damasculul?
Slujitorul raspunse
— Pài do-aid i pIn la Damasc, sà tot fie vreo
ças zile do mers.
Daul-Macan adause:
— Tare a vrea sà merg acolo!
Dar slujitorul ii spuse
— 0, tinere doamne, curn sã te las sà pleci singur
la Damasc, pe tine, un copilandru? Ti-ai prime
dui viata. Dacà stärui sà to duel, am sà te
insoesc, i-am s-o iau l pe femeia mea Cu flOl.
Aa, ne-om duce sã tràim lrnpreunä la Damasc,

79
In tara Sam, cc’a piini do izvoare i do pometuri
proslävite de toti calatoru.
Si intorcindu—sc spre ncvast—sa, hamamiul
trebi
— FiicI a unchiului rrwu, vrei s mergi cu noi
in preastrálucita cetate a Damascnlui, in 1ara 5am,
sau mai degraba ocoti srt ramii aici i si açtepi
intoarcerca mca ? (‘ici musai troi)Uic s—l mnso
tese pe oaspcle mou pini acolo. In numele lui
Allah, mi—c pcste poate si m despart do i j
sà—l las, cum vozi i lu, alIt do tinär, si bata sin—
gur carari necunoscute, catre 0 cetate CU rnte JO—
cuitori, dupi um so spunc, aa do tare pornii
spre clesfrIu çi näravuri reic.
Nevasta hamamgiului grài pe dati
— Do buna scami ci merg cu VOL
Hamamgiul fu multumit i grM
— i\’lárire liii Allah, cci care a(luce Ine1eger
Intro oamcni, o, fiici a unchiuhii meu
5i numai(.{c.’(it strinse totul tIe prin casi — pa
tunic, perneic, cratie1e, cazanelo, piu1ia, thvile,
saitciele — plecä in suit cu do, undo Ic vIndu
l.a mezat, pe cincizeci do clrahmo, din care ficu
rost do un cat ir treb ui newS ci1itonioi...

Cind povcstirca tjtinse tki, $c’hciczada vázu zorii

mijind i tácu, sfioiis(i.

Ci In(r-a cincizeci ,si cincea noapte

Ea urmi:

0, preafericitule rcgc, aadar, hamamgiul a f—

cut rost do un mIigar, 1-a incdocat pe Daul-Macan
cleasupra, i—au pdiisit orau1 sfInt, luInd drumul
i)amascului — Daul-Macan càlare, iar hamamgiui
i nevasta po jos, (lupa ci.
Si cjiatoijru a5a. frä opriro, pIná ce ajnser1
acolo. (um (ia pe Ia caderea nopii, trascrI Ia un
ban ; iai harnamgiul a1erg Ia pia?i ca sa Cumpere
pcntru tustici (IC mincare i bautura.
Sozuiiá asa Ia han vreo cinci zile, clod nevasta
hamamgiului, sfiritI do truda drumului, so Im—
bolnivi i, (lupa o fierbiritealä grea, ii dete su—
fictul, in rnila i indurarea lui Allah. J’o l)aul—
Macan moalila ci 11 Intristii tare mull, caci SO do—
prinseso cu fumcia ac-easta miioasä care—i SIUjISO
cii dragosto i Cr(din.
Cii sulloflil pun do jalc, so Intoarse spre bietul
slujitor, (Ufufldat intr—o ncagri durere, i—i gr
— Taieâ, aIinl—ti jalea, cáci tuturor ni—i da
batem Ia acocai poartà.
Slujitorul, privindu—l pe Daul-Macan, ii spusi
Allah si ic rispliiteascà pentru mila ta copile
Poate ei-ntr—o vi s—o—ndura sä punà capà
ferine1ot noastre i s no izI)iveasci de mihnire.
$1 scris e ca dc niii on folos no pot fi suspincie
noastre. Si no ridicim, darl, i s no preumblam
o1eaci prin cetatca Damascului O (ale inca n—am
avut vreme s—o ve:dem. Fiare a vrea sá to tiu
rLisuflincl In VOiC I CU siiflotul linitit.
Daul-Macan rispunse
— Vola ta mi-e porn nca.
Atunci, siujitorul se ridica, Ii. lou pe Daul—Ma
can de mina i plecarä. St..rubatura c-u pas domoi
piceie i strazilo, pIni CC ajunserul Ia o cIIdjt-C
mare, unde sc aflau grajdurile valiului T)amascu—
lui. La poart.ä vizuiii 0 multimo do cai i catIri,
precum i mai milIte cümiie stind in genunchi,
in vreme cc cirnilarii le Inxärcau cu tot felul do
saltele, de perne, do }àzi i poveri. n jurul br roUI
iaii o grmadi de robi i de slujitori, tineri i b—
trim, to.i strigind i fücInd o guri i-.o zarvä cum
pliti
Daul—Macan ii spiisc In sine ,,Ai cui or fi
robii, i cämilelo, i ]ãvile astea?” Pinà Ia urrn,
11 inticbi apoi pe uflUl clintre shiitori, care—i rlis
punsc
E un (lar al valiui’ii din 1)arnasc pcntru re—
g(lc’ Omar Al-Neman. A1ari do asta, mai c i ha—
raciul cotaix 1)amasoului clatorat regelul Ornar
Al-N oman. -
Lui Daul-Macan i se umplur ochii de lacrimi
i-i spuse incetior
Dacã prietenii, departe,
Blesteamá greu täcerea mea
Si rätäcirile-mi dearte —
Sct le rä.pund, cum voi putea?

DacI plecar(-’a mea ucise

Si ginclul Ca m-avurd drag,
Si dorurile-n lacrimi scrise
Ce pot eu, un särman prthcag?

lar dacu-ndur i chin, i ja?e,

Eu, care totul am pierdut,
Cum .sd mai aflu, oare, cale,
Spre anii dusuiuz trecut?
Tac-u 0 clipa, apoi alto stihuri incepurà s-i ra—
SUOC in mint.e

El I.d strmnse cortul i pieri in zare.

Ochii-mi jug pe urmd-i, intru adorare.

A piecat iubitul ! Viaa mea s-a clus!

Dorule, fii straja lui, i stai supus.
Te vei mal Intoarce, tu, oclorul rneu,
Sd te cert mntr-una, sd-ti zirnbesc mereu 2
CInd sfiri, Daul—Macan incepu sti p1Ingi. Ci bunul
hamarngiu ii grd
—— Copile, poart--te inelept Am iZI)Lltit CU gre
caznä si to facem sntos, i-acum vrei sá to imbo1näve
ti jar, de plingi aa do amar ? Liniteto—to,
copile drag, nu mai plinge atIta, ca tare
mi—e teama sa nu i so Intoarca fierbintdlile.
Daul—Macan insa flu putea si so potoieasd.i i,
tot pJIngind do dori.iI sorc’i sale Nozhatu i al tatalut
sIu, rosti ac:este versuli triste
Co pile, petrece i ‘rlzi pe pdmint,
Cd, iatd, pdmintul ciureazd rnereu,
Ci viata se duce ca fulgul in vInt.

lube ste, dcci, vicita, cu bine, cu greu,

Si adu-i aminte, Co pile al meu,
Cd moartea ne-adund PC rind.

Te bucurd, dard, dc fiece cipä !

0, vezi? fericirea Sc (luce uor,
Grdbitd—i e foarte bcttaia (.le—aripa,
Nimic nu tie lasd din spornicu-i zbor.

Nimic nu ne lasd ! Din viau Intreagd,

Nu-i dat uirndnuia, aici, sd culecigd
Alt bun — doar tristeçe i zdddrn.icie.
Dcci, lumea i viafa, copile, sd-ti fie

Ca hanul in care un biet cdldtor

Oprete o clipd la dulce popas.
Dcci fd ca pdmintui Cu soare i flori
Sd-ti fie-acldpostul la care ai tras.

33
 T)upI Ce isplaVi (le spiN 1 acesh VCI’SU1’1, pe
care hamamgiui le asculUi cu mare uimire i se
Ui SU le flVe1C, repel in (1 —1 e (IC Ifli1 niulte
on, 1)au I—Macan rarnase i in limp pierd it in gindiii’i.

1in ] a u ina, harnanginl, ci sfiaii ii spusc

(.), tuiiir.uI men stIipIn, pesernue en te gin—
dcti in —u na tot Ia 1aia i Ia pütin ii. iti
1)aui--i\’Iacan riispunxe
— I )a, taic-i Sirn I (-a nii fl)ai pat. S 1’dfllIfl an-i
rii(i o sinii -ü ci ipi ! Am sLI—Ini ian i-amas bun. (IC
Ia tine i—am sä mi lipesc CU pe Iii’ij aceasta
eai-avaná, s.I rnI duc Ta Bagdacl, oraul irnu
I[ernanigmul ii suse
fvlcrg i en en tine ! i\’ii—e peste putinti si
kis singt.ir, oil si. mi (lespart (IC tine i. corn te-arn
I oat sub ocrotnea mea, n—am si mt uprise In ju—
rniuiatea U runiul ui.
Dau]—Macan ii gral
— Allah sä—i rasplateasea buntatna, en
ug de damn-i alcse
Si cc i)uCI1ri (ho sufict de to\ aiwua hamamgiuhui.
cal-c h i-ugi pe I)aui—Macan sd incalece pc rngar
i-i iii
—. C) Sd mergi calai-e pe magar Ut VC1 V1C,
i-dr CI 11(1 ai si ft sjmi ti-u(Iit de umbletni cEii are,
te dai jUS i-.i )llEli (l(7JflOiI(Cti picioalcTe.
i)auI—lVlaean ii roulturni ciidumox i—i spuse
ln adevai-, ceca ce fac-i ILl pentru mine n—ar
inc-c mci no flUte
Pc urnia, atcptari apusul, soarebji i racoarea
nopIii, ca si poi-neas(-a Ia druin irnpi-euna ((1 cat-a—
-vana, -ci lace I)amascul i si ia (Irumul l3agdadu—
lui.

84
 Estimp, sora iui Daul-Macan, tinra Nozhatu,
1up cc ieie din han, Ia lerusalim, ca sà se ducá
sà caute un bc de s1ujnic la vreun bogtan din cc-
tate i sá poati astfel cItiga ceva bani pentru
a-si Ingriji fratele i pentru a-i cumpára frigiru—
lb dc’ mid pe care le dorea, Ii acoperise capul
Cu pmnz veche do sac din pir do càrnilà i pornise
si strabata strzi1e la mntimplare, fi s tie
Incotio s meargä. So zbuciuma in mintea i In
inima ci din pricina boin fratelui i din pricinà
di sc’ aflau departe do pàrinii i de ara lor. i—
ridicä gI.ndul •eátrc’ ccl prcamnduritor i-i venirà
pe buze acoste stihLIri
hi )urul bietuluj meu suf let
De pretutinclenea se-adunä
VIlvori de negurd nebund.
Un crincen foe se-aprincle-n mine,
Md mistuie i ma topete.
Jar cloru-mi negru zugrdvete
Pc chip icoana suferinii
Si a nefericiril mele —
Cu toate chinurlle-i yrele.

A dcspdririi suferinjd
Prim sufletu-mi Ii taie vad.
Dc-a amintirilor cdind
Cct-ntr-um abis de bezne cad.
Nesomnu-i singurul tovard.
Mihriirii mdc — noapte, zi.
i lacrirna cloar, iar i iard.i,
Mi-c data spre a ma hrdni.

Cum sd pot eu, pe mai departe,

Sd-mi tdinui deznddejdea grea,
Cind nit tiu :taina blIndei arte
De-a te preface a uita,

85
 Cind toat(i inima mea arde
Ca de-un necoritenit po jar
In focul tristei mete soarte
Care mã-ncearcá-n valuri marl?

0, noapte, spune-i tu in oapte

Cit sufär i cit ma frammnt,
i cä nu rn-ai vazut, o, noapte,
Dormind la pie ptul täu nicicind.
Pc cInd tmnàra Nozhatu mergea in netire dc-a
lungul ulielor, Intilni o cpetenie beduini, irn—
preunä cu alti cinci tovari de-ai sM, care, dupà
ce o privi lung, se luà cu Indráznealà pe urmele ci,
i, cinci ajunserà intr-o uli:cioarà singurati;cã, SC
apropie do e i o Intreb:
Copilá, eti liberi sau e.ti roabá ?
Nozhatu flu-i i-ispunsc nimic i rlimasc nemiç—
catä.
Atunci el adàugä:
— Fetio, dacá te Intreb despre un asemenea lii—
cru, te Intreb pentru cá i eu am avut ase fete
si-am pierdut cinci dintre elc, rimInIndu-mi numai
cea dc-a asea, care triiete acasi singur i trist1.
vrea sä-i gäscsc fc’titei mole o tovaráá cu
care sà-i pctrcac timpul In chip mai pläcut. Tare
m-a hucura sä fii 1iber, sà p.oi s vii Ia mine
acasà, sà te fac fiica mea adoptivã i sá fii ca i
cum ai tine de neamul meu. Lingá tine, ar uita
i fata mea de durerea care-o apasà de cInd i-au
murit surorilo.
CInd II auzi aa, Nozhatu rmase Incurcatá iabia
Ingiimä:
— 0, eicule, sInt stràiná de-aceste locuri i am
un frate bolnav, cu care am venit din tara Hecijazului.
A primi bucuroasà sà intru In casa ta i
S in toviràie eopilei tale, dar numài dac so
poate sá flu Ithera in fiecare sear, s ma Intorc
lIngI fratele meu.
Atunci, bed uinul ii spuse
-- Negreit, copilä ! N-ai si stai Cu fata mea do—
cit ziua. 1)aci vrei, fl aducem i pe fratele ttu la
mine, ca sà flu ràminà singur.
Beduinul vorbi aa de frumos, IncIt o hothrI pe
tinira Nozhatu sà-l mnsotcascd. Ticälosul mnsá nu
Vroi’-c decit .s-o ademencasca, pentru ci, aitminteri,
n—avea nici copu, nici casi, nici nimic.
Ajiinseii, in (unncl, toti — eicu1, Nozhatu i
(el cinci bcdtzrni —— intr—un bc din afara ora
tinde tottil eta pegitit pentru plecare : cámilele
(ran incarcate Cu cole trebuincioase, iar burdufurile
fuseserá umplute cii apà. Càpetenia beduinilor
Incàlecä pe cámi1, o aezá repede pe Nozhatu Indáràtul
lui, dàdu semnalul de plecare i Sc ater—
nurà la drum in mare graba.
Atunci biata Nozhatu Inteleso cá beduinul o
amágise i o rápise. Incepu sá boccasci i si plInga
amar dupa fratcie pàr1sit fará de ajutor. Dar beduinul,
fárá sà ia aminte la rugaminle ci, merse
toata noaptea piná In zori, fara nici tin popas, pina
Ce ajunse In locuri unde sà flu-i flial CSC dc nimie,
departe do oameni, in inima pustiului. Acolo,
cum Nozhatu plingea Intr-una, beduinul opri caravana,
coborl de pe cámilä, dädu fata jos i, riistindu-se
spre ea, racni
— Oraeanca pacatoasa, cu inimà do icpure, ai
do gInd sa taci, on vrei sa to bat cu biciul pInä-U
dai cluhul?
Auzindu-1 :aa pe ticalosul de beduin, sufletul I
so rzvráti i sármana Nozhatu Ii don moartea,
ca sil sfIreascà suferintele i strig
87
 — 0, cIpctenie do ilihari ai pustiei, blestem al
pImInt:u1ui, fLipturi—a laduiLli, cum (1e—n(1razne
tu sà—mi Ine1i astfel buna credmt:a i s—i tride
legämmntul, •cälcind in picioare fagaduielile
pe care mi 1e-ai ficut? Mie1u1e i vicleanule, ce
vrei si faci cu mine?
Tremurind do miflie, bC(1(liflhll SO apropie do ca
i, c.i biciul ridicat, ii strigä
—- 0rieancä pcitoasi, \‘a(l bine (a ,ii si sim
biciul C spin.are ! St tii ci dacfi mi incetczi pe
ciati Cu VU1CUV(.ii1e ‘i CU ncuViinc1e O (iU’O limba
ta obraznic Indriznete sá mi le arunce in falä,
am si-i •apuc limba cu degetele, am sá i-o tai
i-am sä i-o-nfig intro picioare! Jur pe fesul meu
Auvind groazniea amenintare, biata fatä, node—
priflsa cu vorbele unto, Incepu sü trerr)ure do
teama, Mcu, i, ascunzmndu—i faa sub v1, opti
printie suspine
Vai, clue an putea s-alerge, oare,
Plnd la casa-n care ni-am ndscut,
Sã ducd vesti dc iacrimile-amare?

Ah, cum sa-ndur lung timp, cu glasul mut,

Durerea qrea i blestemata stare
In care soarta ru’a gnu rn-a pC’rdut!

Au n-am trait atita desfatare

i-atlt aunt, in scurtul rneu trecut,
DecIt ca sá ma-n grop in (lisper-are ?
Vai, cine an putca s-alerge, oare,
Pmnd la casa-n care rn-am nuscut,
Sd ducd vesti do lacrirnile-amare?

Cind Nozhatu ispriivi stiburile acestea jalnice,

beduinul, simti:tor la poezie, so Induio, se apropie
do ca, ii terse lacrimile si—i dete 0 turtá do orz,
pi.mmndu—i
A1t.1 data, cind ma vezi minios, s nu-mi mal
intorci vorba. Ma Intrebai ce-am do gind cu tine?
La1.i! Af1 cä n-am sä te fac nici cadIna, nici roaba
rflta, (1 am sil te due la Damas, sa te vind unui
egustor bogat care sä se poarte blind cu tine i
•a- i:ericeasca zilele, cum, cle aitfel, ti l.e-a Li
Scricit i eu.
Nozhatu iispunse
Facà—se eurn vrei tu I
El 0 sni lar pe càmilà i aa luar calea Da
rnaseujui, Nozhatu stind indhatul beduinului. Si
o ra’/A)ise foamea, rontài o buoatä din turta
do orz pe (ale 1—0 (TaSe tilharul.

md poves(ea ajunse aid. Scherezada vãzu zorii mi

) W:U, S1OaSa

Ci intr-a cincizeci si casea noaple

urnia

0, preafericitule rege, Nozhatu ronti o bucat

‘din turta de orz pc care i-o dase iliharul.
nu peste mult, ajunsera la Damasc i tra
ii Ia hanul Sultani, pc-aproape de Bab El-Ma.. j.c C..
i cum Nozhatu era mIhnit, galbená de supa-.
arc i piIngca Intr-una, beduinul se rasti la ea:
-- Dac?i nu contcneti Cu boceala, 0 sa te un-.
i’ti ) si-tj pierzi din pre i n—o sá te mai po
vinde deelt vreunui iudeu pocit. Ta aminte Ja
e-,i spun

89
 Pe urmi, becluinul C) IQCUIC CU gria lii odaia
br de la han i so gribi s mearg ia sukul robilor,
ca sà intilneasca negustorn do robi. i In—
tIlnindu—i, le v.orbi (1c’sprefrurnoasa rapita, SJ)ii
nindu—be
— Vrcau si vind o tIniri roal)a pe care am
adus—o do la Tertisalirn, (lar fata arc tin fiate bol—
nay, pe care—am fost suit sa—i las aCX)iO, in gri
u nor rude tie—ak’ mdc. A.a cà cine vr(a s—v cu
peic, si ia seama sj—i spun, pentru a o Iiniti,
ra fratele ci bolnav aie sä fie Ingrijit Ia lerusalirn
chiar In casa aceluia care—o s—o (umpere. In feh
acesta, am s-o dau mai ieftin.
Atunci unul dintre nogustori se ridká i—I in
treba
Citi ani are roaI)a?
l3edtnnul raspunse
E fati tinir1i de tot, fecioarlI Inc, clar buna
tie miritat. E tare de!teaptü §i gingaá, fiurnoasi
i la trup i la mite, i cu mult:e alte 1nSLL51rI.
l)in nenoiocire, de cInd i—i fratole holnav, supärarea
a slábit-.o, a istovit-o i-a fácut-o s-i mai
piardá din plinátatea trupeasci. l)ar totuI so poate
diego cu oleaeà do ingrijiie i Cu stracluin1a tic—a
o face sä cute.
Atunci ncgustorul ii giài
Mcrg cii tine sEi vkI roaba, cà pica mi—al im—
puiat capul cu Insuiri1e ci ; dat sá tii cii, dac
n-o sä—mi placi, nu facem tirgul.. Dacã este aa
curn spui tu, am s—n iau cu prctul Ia care no vom
ine1ege. 13anii Insa nu ti—i dau decit dupa cc am
s—o vinci Si (‘11, (11(1 i1i marturiscsc desehis 0 mu
pcntiu i(’gele Omar Al—Ncnian, st.lpInul Bagdadu
liii i al Korasanului, al cirui fiu, piinul arcan,
cst0 cirmuitorul Damascului. Am si mi clue Ia
printu1 arcan, care mi cunoate, am sà-i spun
despre cc e vorba, jar ci irni va da o scrisoare
ca si pot ajunge Ia regele Ornar Al-Neman, care,
pitima curn c dupi fecioare frumoase, are s mi-o
cumpere cu pret bun. Si-atunci am sn-ti plätesc
i lie prclui la care ne-om Inelege.
Bed uinui r1spunse
Piimesc invoiala.
Plecarà amindoi spre hanul Sultani, unde Sc
afla incuiat Nozhatu, i beduinul o strigá cu
por’cla care socotise ci cã i se potrivete unei
roabe
— Ei, Nahia ! Nahia
Auzindu—sc strigati Cu acest nume nou, sir-
mana fati incepu si plingá i nu rispunse. Atunci
l)e(luinul ii larnuri pe negustorul de robi
E ad inãuntru. Du—te i cerceteaz-o Cu
de-amànuntul, dar cautä sà n-o sperii i vorbete-i
prietenos, aa cum obinuiesc i eu sã fac.
Negustorul intrà In odaia In care era Inchisà
Nozhatu, se apropie do ca i—i spuse
— Pacea fie cu tine, copila
Nozhatu raspunso cu glas clulce ca zahrul i
Cu cea mai desvirit rostire In limba arabä
— Si c-u tine fie pacca i binecuvintarea iui
Allah!
Negustorul fu cIt so poate de Incintat. Sc uit
cu 1uarc aminte Ia roaba care avea fata acoperitä
cu un iamac gros i-i spuse in sine : ,,Pe Allah
cc fáptuià gingaà i cc vorbire aleas !“ Nozhatu,
la rindu—i, Sc uiti la negustor i gindi : ,,Acest
bätrin are chipul blajin i pare vrednic do cmstire.
Dc rn-ar aj uta Allah sà aj wig roaha liii i
sà scap de beduinul sta fioros. Sã ràspund dec-i
Cu inc1epciune, cad negustorul a venit aid anurne
ca sä ma cerceteze”

91
 Dcci, cind negustorul o Intrebà : ,,Cum te simti,
copil ?“ ca privi CU sfiieiune In jos i rspunse
blind:
— 0, preacinstite batrine, niii Intrebi cum
simt i nit tii ci nici celui mai crunt dintrc
ciu.manii ciomnici tale nu i—ai don si so simtü
ca mine ! Ci fiecare muritor Ii poartä soarta bgatil
dc git.
Auzindu-i r1spunsul, negustorul ramase cu totul
tiluit do rnirare i—i spuse : ,,Nu mai am nici 0
indoialá e, dei nu i—am viizut Incii ehipul, VOl
cipàta pe fala asta tot cc vrcau do la regek
Omar Al-Neman !“ Sc Intoarse càtre beduin i nu
so putu opri sn-i márturiscascà
Roaba c o minune ! Cit con pe ea?
Beduinul rspunse minios
— Gum de-ndrzneti sà spul cu—i o minun
cInd c cea mai pucutasi fuptuniI tie pe pám.mnt?
Acum are sà-i inchipuic cà e chiar minune i
n-o s mai am nici o putere asupra ci. P1caci!
N—o mai vInci!
Negustorul pricepu cu beduinul era un tk-ulos
o fiarä fura do pereche, i c-a nit va ajunge la
nici un cuipitIi cu ci pe calea inel.cpciunii. Aça
ci o intoarsc intr-aitfel i inc•crciI sà .treacui greuL
spunindu—i
— 0. eiculc do beduini, 0 iau Cu toate ci cste
o lepildaturu i o cutmpir cu toate cu are nepus
do multe lipsuni
Be•duinu.l, mai 1initit, grill
— Fie ! Cit Imi dai ?
Negustorul ruspunse:
— Zicala gIusuietc : ,,TatM (lii numele fiului”
Core, dar, cIt crezi cu pretuiotc.
 Bed uinul flU I ua In searna voibele batrinului i
so mime jar
-— Tn trebuic sa Spui cIt dai
NeiustoiuI socoti in Sine ,,i3eduinul ita c
(limplit de mncäpIlinat. Ce pre sri—i spun acum,
‘itid fata mi—a citigat iriirna Cu c1ulceata graiulu
cu purtarile ei? Pc semne Ca tie i sá scric
.i S citeasca. FIa mdoiala Ca a fost binecuvintatil
de insi.ii Allah Si cind te gmndeti ci be—
duiniil habai n—ale do adevratul ci pre !“
• - Iti dan dmiui sute de clinari dc aiir, afar de
arvuna ia i de darile pentru vinzare, cc se cuvin
VlstiCij(j iL pc (WO ic VOi plati tot cu.
Thduintil x1rigi furi.os
Oh, negusioruic. p1eac ! N—n mai vinci N—a
(la pe doria sute (IC dinari nici macar prapadita
(IC hucatà do sac cu eare-i acoperà capul Gata.
n—u mai vinci 0 iau d:.U mi.n.e in pustiu, sà—m
pasca acolo camilele si sn—mi rineasca •orzul
Apoi Sc intuaisc spre fati i—i strigä
—— Vino—ncoacc, lep1c1ät;uro ! Gata, plccàrn.
Oar pentru ca negustorul nii so clintea din bc,
beduinul se apiopie dc ci i ricni
-— Pc fcsul men •fl—9 mai Vin(1 ! Intoarce s
lob i cara-te, daca nu ‘Vrci s—auzi ce n—u s
placa
Negustorul. gIn di : ,Nt.i—n cape nici o Indoiaii c
beduinul ãsta, care so iura pe tesul Iui, nu e in
loate mini1e. Am si—i dan cc—c’ pretinde, caci fa
preuiete cit o (omoara do nestcmate. De—a
avea banii la mine, i—as pi?Iti pe be fiarei isteia
si—as i-;piàvi tiigu] !‘ J\poi cu glas dornol ii spuse
1)OduiflulUi, tinindu—J stiins de burnuzà
0, eicu1e do becluini. rogu—te mai IntIrzie
oleaca ! Bag—samit cà nu prea cti dedat si vinzi
i sá cumperi. Sc core multd rabdare i iScusinia

93
Ia socoteli cle—astea. Linitctc—te, i, credo—ma
SI—ti dau cii ‘rei. Inainte do toate, trebuic sI vid
i ehipul fetci, aa corn so ohinuiete In axe—
mc nea trC1)U1i.
13eduinul raspunse
— 13in.e ! Privctc—.o cit iti place i, daca vro
Ufl(.’-O Sa SO i (IeVI)t1C0 i C(((CtCaZ—() peste tot.
1)ar neguslorul iidica miinilc la ((‘1’ strigind
— SI mi fercasci A1]ah s—o dczbrac Ca p
r()al e ! fTu vtcau (Iccit s1—i \Ta(1 faa

(md pO\( stea in so ici So! ietevida vz zoii i in ij 1 nd

i, siioasà, ta(u.

Ci in fr-a cincizeci si ap tea noa pie

Ea urm

0, preafericituie rege. riegustorul strigà:

— Vreau numai sä-i vã•d fata!
So apropie dc Nozhatu, cerindu-i iertare pentru
indi’iznealä, se aezä Incurcat lIngá ca i 0. Intreha
CU l)lifldcte
Corn to cheami, stäpina m.ea?
Suspinind, ca räspunse
Ma intrc’bi do uLirnele pe care-i port acum,
san (10 eel do .altadata ?
El xc rninunà
Ce, ai clouü nume, unul nou i unul vechi ?
Ea iispuns:e
— Da, bItrine ! Nurnelo meu eel vechi cste
Bucuria—Victii, jar ccl non Asuprirea-Vremii.
Auzinci vorbele ci, rostite cu tristete amara,
l)atrinului neg.ustor i so umezirà ochii. 5i ni.ci
tInii’a Nozhatu nuli putu stipmni lacrimile i
rosti jalnic
Te port rnereu in suflet, o, cäiãtor prabit
Spre care ári strãine cãrarea4i s-ahãtu,
1a cc fel de popoare departe-ai p0 posit,
In tihna cãrei case tráiecti ucuma tu?

Din cc izvor bei, oare. hoinarule, acum?

Eu, (ca care te plincje i te ateaptã, eu
Cu floriie—ainiutirii—rni hranc’sc al VWZZ SCiUrn
i beau fintmni de lacrimi dhi. ochil—ini tristi,
mereu.

In (Jifldurile mdc nimic nu c rriai crud

1)ect al despäririi pica Indelung amar.
Pc l1nqt ci, oricare alt chin c-un vis pldcut
‘$i i-a purta cu zimbet pe fata, ca pc-un har.
Dar >ccluinului i se pru c vorba br prea U—
nuse inult, veni la Nozhatu Cu biciul ridicat i—i

— - Ce tot plvi’ägeti aci? Arati-ti faa i sä

isprávim odatà
Atunci Nozhatu privi spre negustor i—i spuse
clezridäjcIuitá
Pieacinstitule I)atrin, fic—ti mi1I, seap—rn
din inhinile tilharului acesta fiiä cIedinti i firà
tearni do Allah Altmint.eri, chiar in noaptca asta
am xà-mi pun capit zilelor.
Negustorul sc intoarse atimci spre beduin
— $CCUiO dc beduini, fñr indoialá cà fata asta
U-c ca o povarà. Vinde-mi-o Cu ce pre vrei
Beduinul räcni jar
— Ili mai spun odat ci tu trebuie sà-mi spui
cit dai, aitfel o iau numaidecit i-o duc sà-mi
pascI in pustic cuimilele i s rIneascà b1egaru1
vitelor.
Atutici negustorul ii spusc
— Ihnc ! l1’i( (a sI mfl(h(.i(:fl1 tirgul, ii da:u
auzi—nii 1)iflc, (1flClZ(Cj do mu (IC dinari tIe aur.
Ticalos iii iispt.i n Se (.0 IiotirI re
— No Allah mi—c martor ! Cu—atIt nu a
nici ce—am chcltuit ( S—C) luianesc i sn—i cum
torte do orz. .Aflü, negustorul.c, ci an cheltuit,
numai pontiu tuite.ic ci do orz, nouàzeci tie mu
dc dinari (IC aur.
Negustorul, uluit de sminteal.a tiiharului, sp:use
0, beduinule, pi to i pärintii tài i to.i cci
din :tribul tiu, in toatà viaa voastrà. n—ati mm—
cat orz nici de—o sutà dc clinari. Ci hai Sa—ti SL
Ultimul pre i cuvintul rneu ((‘1 din urrni i,
daci no prlm(ti, lYld dLl( la i’aiul Sarc.an, valiul
T)amasuuiui, si-i art viaa ticaloasa la <arc—o
Stipi.ii pe tinara roaba, pc (LlI’C (IC l)Ufla scamä ci
ai i’1pit—o, hot,ulc i tilharulc
Cind Ii auzi aa, beduinul räspunse
— Binc Spuno cIt clai.
Negustoru] grii:
0 suti do mu do clinari.
Beduinul rispunse
—— ti las roaba la acest pret, CäCi sint nevo
sä ml clue la pia si eumpr sarc.
Negustorul zimi.n i II pofli la ci acasã pe
beduin iinpreuni cu tinära roabi ; acolo—i pUiti
toatI suma Ia care s mvoisera, dinar cu dinar,
inaintea zaraful iii legluit al SLIkU1U1.
Pc urma, be(lUifluI incaleca pe camula i Iu1
calea Terusalimului, spunindu—i : ,,Dac PC fatil
am cpitat o suti (IC mu do dinari, pe fratc—sáu
am sa capat (Ci puf,in tot atIt. Mi due s—1 caut,’
 Aa cä, ajungInd Ia Icrusalim, Ineepu Sa—i caute
pc T)atil—Macan priri toate hariurile. Dar cum
I)atzi—Mac’an plecase cu slujitorul dc Ia harnarn
1uIpavu[ heduin nu—i rnai gsi.
Estinip, twuira No’ihatu...

(‘md poveslcti iLjunse fli(i. $ehcrezada ázii zOlii nijind

i, sfloasü, 1äeu.

Ci ii1ra cincizeci opia noapte

ui’in

Estimp, iatä ca tInára Nohzatu ajunse acasa la

bitrinu1 :negustor, care ii dote cole rnai frurnoase
i mai scumpe haine pe care Ic’ avea, pe urma
SO (IUS(’ (11 (a in suk, ia ginvacrgii i la argintari,
1—o puse si—i aloagä giuvaerurile ii podoabe
cIte i—or pthea, Ic infá.uiIi inti—un fiiu do ala
So intoarsedi acasi i—atunci nogustoiul do roabc-’,
(Iriii.ndu—i tinerci Nov.hatu tonic (lie cumpàrase,
gra i
—— N u—t;i ocr, -drept rec: nntin(i, do(-It si n
a—i spurn-’ prinului Saroan, (-in(I am sñ -to due lu
palatu I liii, picul Intoemni 0’ (-al-c to—am cum
prat, pontru ca ci, Ia rindul mi. si—1 pomeneasc
in SCr1SOaii’a JX i-arc an-i SU i—C) ((‘1’ c-a sa fl1Ü cluc
Cu ca Ia rogole Omar Al-Nernan Ia Bagdad.
Si—as rriai roa ca pt’inti1 5a.tcan si—rni -dea u
ri’a do (hum i un ‘Inseris si nu mai plàtesc
riici 0 vamä pentru rnEirfu rile po care am do gind
si ic ian cu mine, ca s Jo vind la Bag:dad.
(inc1 Ii au-il cc SpUno, No-ihatu suspin i •ochij
i SO ClfllpIUlñ (10 laci’imi.

97
 Negustorul 0 intieba
Pc:ntiu cc, copi1, 0)] dc cite on auzi nu—
mdc cctatii Bagdadului, suspini i 1i se urnplu
ochii dc lacrirni ‘? Ai acolu pc (ineva drag, au vrco
iU(IU, au VIdufl negustor ? Spurn firä de sfia1,
((1 (iIflOS( pe toIi fldgUStOIii i 3d niuii altn do
la 1.3agdad.
No’,hatii IUspUflSc
- JUL pc Allah (-U cm cunose e ninwni alt—
eiiwva acolo, (lecit pc regele Omar Al—Ncrnan,
stipinu1 Bagdadului.
CInd ncgustorul din Damasc auzi acest lLclu
cu totu.1 neobinuit, oftã de fericire i do mi1—
Iurriiic, i—si spuse In Slfld ,M—am procopsit
Apoi o intieba pc tinäii
I--ai mai fo.st (lus spre vInzare vreodaI de
vie U fl (‘ 1.15 tor dc co abe ?
Ea z’cspunse
Nu, dar am fast crcscuii in palatul lui, Im—
prcun cu fiici—sa. 5i e rni indragise, 1 011CC
dorin1ä a mea era sfintä pentru ci. Aa cä, daui
vrei sá capei un hatIr de la ci, spune-mi nurnai,
aclu-mi un kalam i hIrtie, si-am sà scriu i.in
rãva pc care sá-1 pui in mina regelui Onar
Al-Neman i sà—i spui ,,Miria—ta. preasupusa
roabã Nozhatu a Indurat bätaia .soartei i-a vren2u
1ilar, i muite suferinie, zi i noapte ; a fost
vIndutji ca roabä i a schimbat multi stàpIni i
case ; i—acuma se af. chiar in casa celui cc
ocirmuicte cetatca Darnascului. Si-ti trimite prin
mine nehinarea ci i uräri do pace.”
Auzind asemenea vorbe uluitoare, dar pline do
Inteles, negustorul nu rnai tia cc sá facä de
bucuric i tie uimiie ; jar inima i se umplu do
i rnai mu1tI dragoste pentru Nozhatu, pe care o
intri cu tot rc-spectil cuvenit
 — Copilä minunatii, pesemne cii ai fost ripitii
(un palat i Vin(lUtii? Negreit cii eti priceputä
i-n arta poeziei i in citirea Coranului?
Nozhatu räspunse
Aa e, preacinstite eic. Cunosc Coranul i
mnväturi1e intelepciunii ; pe lIngii acestea, rnai
cunosc i tiinte1e doftoriceti, tainele alchimiei,
scrierile lui Hipocrate, ca i PC cele ale ine1ep-
tului Galien, la care cu insàmi am adiiugat Inscmn
h’i am citit ciir1ile de filozofie i de 1ogic
t iii ins uiri1 e tutu ror bu ruienilor i limuririle
date de Ibn—Bitar am studiat en invtatii Canonul
liii Ibn—Sina am cerectat sirnholurile tai
nice i ic—am dezlegat mn(l.esuril.c.! tiu sá miso.r
toatc figurile (un ge()mCt1’ie ; cunosc legile arhi—
tecturn am mv at cii (le—amanuntul igiena i
Safiutele, precum i sintaxa, gramatica i istoria
voi’birii ; si-am stat laolaltii cu inv.ati de toate
fclurile i—am seris i cu rnult.e ciirti despre
legile i d.espre arta vorbiru, despre aritmetieI i
deSpre silogisrnul pm cu nose tiint,cle suflctului
i pe cele divine ; i n—am kntat nimic din toate
cite ic—am invátat. Si—acum, daca vrei, di
hirtia i kalamul, si—ti scrin rivaul. Am sI —
SCIJU in VeisUri, pentru ca, pe (Inimul dc Ia
1)amasc la Bagdad, sa—l (it.Cti rncieu CU placere
i sä nu rnai trcbiiiasci si iei en tine aite euiti
Cu care sà—i petreci vremca. Stihuiil.e mdc an
sii—i fie desftaie in ceasurile do singuritatc i
prieten Ia popasuti.
Bi.etul ncgustor, cu tot.ul aiurit, abia Ingimá
—- Ya Allah Ya Allah ! Fericitá li-va casa care
to va adposti ! i mai fericit ccl cc va iocui CU
tine
Pc urmii, Ii acluse toato cole trebuitoaré sctisului.
lar Nozhatu luii kalamul, ii Inmuic In per—

99
ita cu cernea1, II ccrc mai mntli pe unghi.e i
scrise aceste stihuri

Aceste rInd,uri au fost scrise

Dc mina celei cc, prin gincluri,
E sorá cu frámintul märii
Plingind sub biciuri de vinturi;
Cäreia pleoapele-i sint arse
Dc lung nesomnu-i in durere,
Jar frumusefra-i e uscatá
Dc ateptare i veghere;
i care-n multa-i suferintã
1i face zi din neagra noapte,
3i-n aspru pat se chinuiete,
Gemmndui clorurile-n oapte.
E jalea ci aici, strun.itä
In stihuri i-n cac1ene grele,
Pc care ic-au tesut, cu gindul
La tine, degeteie mdc.
Dc toatà bucuria vieii
In sufletul meu nici o coardá
N-a mai sunat, de cind, siávite,
Ma smuise nemiloasa soartä.
far tineretca mea-i pustie
Dc zimbete ci de cintare,
i nu mci tiu, in viata-mi tristá,
Ce-nseamnd-o zi dc sdrbátoare.
Cad, fara tine, despärtirea
Deprinse ochii mci cu veghea,
i somnul mi-i räpi, i numai
Cu bocete-mi umplu urechea.
Mi-am spus durerile la vinturi,
Dar vinturile niciodatá
Nu ic-au dus celui pentru care
Le-am tot optit, nem€ngiiatä.
i nici flu mai cutez st stirui.
 Ndciejdea.mi toatä fum 0 serum e
Vreau numal sä semncz aceastä
Jelanie en tristumi nume:
Cea ruptà do pdrinti 0 tard,
Cea pururea fdrd alean,
Ajunsa roabä-n tan sträine,
Särmana NOZHATU-ZAMAN.

Dupà cc Nozhatu sfiri do sods, prcsárà nisip

pe foaia do hIrtie, o Impituri cu grijà ci o inrnIna
negustortilul, care 0 1u cu sfialà, o dose Ia
buze i la frunte, o in.veli intr—o pinzà do atlaz ci
grai:
— Slav celul care to—a zàmislit, o, minune
.minuniior

Cinci povcstca ajunse nic), $ehcrezada vazu zonii mijind

cl siloasti, tácu

CiIntr-a cmncizeci i noua noaple

Ea urmL

0, preafericituft: age, nogustorul grid

SiaiZ ct.lui care to—a zämislit, minunc a
•ttiinunilür
flu rnai tia curn sä-ci arate cinstirea fal,d do
grngaa fNozhatu. Ii vorbea respeetuos ci umilit,
41 soceti cá s-at cuvoni s-a indemno a face a bale,
do care pesemne cit va fi avInd mare nevoic, coca
CC, intr-adevár, fata primi nurnaidecit. BätrInul o
Insc4i plea Ta hamarn, nzorgIncl Inaintea ci i do—
to’
cmndu-i, intr-o legitur de catifea, hainele cu care
avea sà se imbrace dupt baie. 0 chernà pe cea
rnai icusità diritre hamamgite, i-o dete in searn
peNozhatu i—i spuse
—— 1)e Indatá cc va fi isprávit baja, sá vi
niä cherni.
i in vreme cc Nozhatu, siujit de hamamgi,
Içi fácea baia, bitrinu1 negustor se duse in suk
‘i curnparà tot soiul de fructe i de sorbeturi, pe
cae le puse apoi pe-o masá, aproap.e de locul
unde Nozhatu avea sã se Imbrace.
Dupà cc ispràvirà baja, hamarngia o aduse PC
Nozhatu la masa aceea, o inveli in cearafuri i
tergare inmiresmate, incepurã amindouá sá manInce
fructe i sá bea sorbeturi •pInà se sáturará;
iar cc rnai ramase dãruirá paznicei de la harnarn.
Atunci se ivi i negustorul, aducind un cufar
do santal PC care ii aceza aI.turi, ii desehise, lvind
numele lui Allah, i porunci hamamgiei .s-o
Imbrace pe Nozhatu, spre a putea s-o InfáLeze
prinu1ui $arcan.
Negustorul Ii dete rnai Intli o camaa subtire
de mãtase aibà i o nafrarna esuti cu aur, care
prcuia o mie de dinari. Dupà aceea, o imbraca
cu o rochie turceascá, brodatá cu fire de aur, iar
in picioare ii puse pantofiori roii, scáldai in
parf urn de rnosc i Impodobiti cu margaritare i
nestemate. La urechi ii puse nite cercei do perle,
care costau fiecare cIte o mb de dinari de aur
Ii atirnä apoi, pe dupá gIt, o saibá de aur f iiigranat,
jar sinii i-i incercui cu o tesatura do
pietre scumpe; Ii Ineinse mijiocul cu un hrIu din
zece iruri de boabe de chihlirnbar i de semi-
June de aur; i pe ficcare boabã de chihlirnbar
era Incrustat un rubrn, iar PC fiecare semiluna erau
prinse nouä márguitare i zece diamant.e. Aa o
imbiaca pe Nozhatu, Cu giuvacruri i podoabe
care cost.aseia mai bine de-o sut dc rmi de
(Ilnari.
Negustorul 0 rugã apoi sá—1 urmezc. Je.’iii din
harnarn i ci o luà inainte cu pas mindru i respectuos,
inclepartind din cale pe trcctori. $i toi
erau uiuii dc frumuseea fetei i se minunau
-— Ya Allah ! Maaliah ! Slav lui, intru ftptu
rile sale ! Fcrict muritorul cáruia-i aparine fata
asIa!
Si rncrscri a.a, pmni cc ajunseri la palatul printu
ii i Saican, cirmuitorul cetãii Darnascului.
(md fu In fata printului $arcan, negustorul
siiuti pimintul dinaintea lui i—i grái
— Ti-aduc un dar färi dc seaman, cci mai fru
mos i mai minunat lucru al vremii noastre, 0
fäptun plinil de toate farmecele i de toate da—
rurilc, tie toale frumusei1e i dc toate bucuriile.
Piinlul Sarcan spuse
GiIcte—tc Sti mi—c) aiali.
Negustorul iei din sala, se Intoarse apoi. —
nInd—o pe Nozhatu de minà, i o (IUSO dinaintea
prinuIui. Si prinlu1 5arcan habar n-avea cii acca
minune cia chiar soia sa Nozhatu, PC care—o
uiisasc copilil rnicii la Bagciacl, i mci mi voise vrc—
odata s—o vadii, din pi-icina CiU(iCi cc—i cuprinSeS
Ia natcrca ci i a fiatclui ci ])aui-Macan. 5i
acum fu Cu totul niipit (IC farmecele ci, mai ales
cmd fl(giislorul acliiugii
— Sa tii, n na—ta, C pe lingii frumuscea
dare a (hULLit—0 urea, fata asta se pricepe i In
toate tiinelc rcigioasc. politico i matomatice.

o3
si-i gaita sà rispundá la toate intrebài’ile celor
mai de scamà Inväati din Darnasc i din Intreaga
impiirie.
Atunci, priniu1 $arcan nu m.ai stete o clip pe
gIncluri i—i spuse negustorului
— Du—te Ia visticrni( i— p1Liteaseà p
iasä-mi fata aici, i picac iii pace.
Negustorul rspunse
— 0, mirite stápIne, •accastt fatCi, In socotelile
mele, era hàräzitä tati1ui màriei tale, regele
Omar Al-Neman. i veneam sâ t.e rog a-mi da o
scrisoare ca sà pot ajunge la el. Dar, daca-U place, rámIie aici. Dorinta ta c poruncà pentru
mine. Te-a rnai ruga, doará, sà-rni dai Ingduina ca, de-acum nainte, sá-mi vInd márfurile oriunde-oi
putea, fàrà a plàti vami nimànuia.
arcan zise :
— Aa sä fic Ci vrcau sri-mi spui cit tc-a
costat fata, ca sä—ti plätesc prciui.
Negustorul räspunse
M-a costat o sutà do mu do dinari de aur;
i are pe ea lucruri de inca o sutI do mu.
arcan chemá pe vistiernic i-i porunci
— P1ätete numaidecit acestul preacinstit eie
duä sute de mu do dinari de aur i, PC deasupra,
Inca o sutä douãzeci de mu, pentru osIrdia
lui. $1 da-i din dulapurile mdc cea mai frumoasá
$i mai scump haina. i sä so tie cà, de azi Inainte,
se aflà sub ocrotirea mea i cà n-are a plàti nimánuia
nici un fel do bir, nicaierea,
Pe urmi, prinu1 arcan dote porunc sa vie Ia
el cci patru maii cadii ai Damascului i le spuse...

Cind povestea ajunse aid, 5edcrczada vzu zorii mijind

i, siioasã, taco.

104
 Ci inr-a a aizecea noapte

Ea urrnä

— V dau d.c tire Ca, din aceastà clipa, aid,

de fatä cu voi, o slobozesc pe aceastà tInãrà roaba,
pe care-am cumpàrat-o acum, i pe care vreau
s-o iau d.c sotie.
Cei patru cadii se grabira sà scrie hatierifui
de slobozenie, apoi i legamintul de cásätorie, pe
care-i pecet1uirt Cu pecetea br. lar prinu1 arcan,
ca sa-i arate bucuria, Impàri CU dárnicie 0
mu1ime de aur tuturor celor do faà i zvirii
pumni Intregi de bani slujitorilor i robilor.
Pc urma, porunci tuturora sà piece, oprindu-i
In saia numai pe cci patru man cadii i pe negustor.
Apoi, IntorcIndu-se catre cadii, grài:
— Vreau acum sá ascultati cuvintele pe care le
va rosti aceastá tIntrá, ca sá ne dovedeasca priceperca
ci in arta vorbirii alese, precum i toat
Invätätura pe care o are, spre a ne adeveri spusele
bàtrInului negustor, care a adus—o.
Cadiii ráspunserä:
— Ascultàm i no supunem.
Prinu1 Sarcan porunci sà se ridice o perdea in
mijlocui sälii, jar Indaratul perdelei o aezä pe
tInära Nozhatu, aa ca ca sa poatà vorbi nestingherità,
in tihnä deplina, ferita do mice privire
stràiná.
D mndata cc perdeaua fu nidicata, mai muite
slujitoare o mnconjurara pe noua bar stpIna i-
ajutara sá scoatà de pe ea a parte din verninte
i sà se simtà mai Ia iargul ci. i toate a fericeau
i so minunau de desävIrsirea ei §i Ij sàrutau
O5
muinile i picioarele, bucurInclu-sc foarte. Jar
sotiile emirilor i ae vizirilor, aflInd vestea, yenirä
in mare grab i cerurá Ingiduirea sä-i
arate rospectul faà do Nozhatu i si audi cuvintele
pe care Ic va spune prinu1ui 5arcan i man—
br cadii ai Damascului.
CInd vizu intrInd la ea soii1c do vizini i do
cmiii, Nozhatu SC nidica Sa le Intimpinc, Ic imbru—
tiä i 10 pofti s1 ia bc lIngä ea, indir1itu1 perdelei
; i le zimbea prietenos i be spunea ctivinte
do bun venit, räspunzind la •urárile i la cuvintele
br respectuoase. Era atIt de gingaä melt
toate so minunau de buna cretere, de frumusetea,
de purtarea aleasá i do Intelepciunea ei, i-i
spuneau una alteia: ,,Am auzit cii e roabii slobo—
zitii, dar zilu cii flu poate fi decit vreo regina san
vreo fii.ciI do rege”.
i ii griiri
— 0, stiipinii a noastr, nc-ai luminat cetatea
venind aici I ne-ai umplut do slavii ara i impilriltia.
Toatii impiiniiia aceasta este a ta, i palatul
acesta este palatul tiiu, jar noi toate sintem
roabe ale tale
Jar ca be multumi din suflet cu eel mai clulee
i mai fermeciitor glas.
Atunci, $arc-an, do dincolo de perdea, glilsul
— 0, nepreuitii fecioari, giuvaer al piirniintu
liii, iatii, stiim gata sii ascult.iim cole cc ai sii no
spui, tu, cea care te pricepI In toate tiintele i
care cunoti pinii i Incilcitele roguli ale sintaxci
limbii noastre.
La rIndul ci, tinlra Nozhatu rispunse, do din—
diritul pei-delei, cii glas dulco ca zahimul
— I)oninta ta mu e poruneii, i ma supun ci! ii
voi cuvInta, siipine, despre cole trei p01-ti ale
vieii.
 Parabolele celor trel porU

— Am s-ti pov.estesc, maria-ta, dintru Inceput,

despre Intlia poartã, Arta de a träi:
Afla, dar, cã viata are un tel i cá acest tel al
vietii c’ste desävirirea. Jar cea mai de seama
dcsivirire este numai cea Intru credinià.
Ci nimenea flu ajunge Ia desávirire decIt printr-o
viatà pliná de foe i de cláruire. lar o asememenea
viatä poate fi tráità i implinitã prin oricare
chntrc edo patru marl Indeletniciri ale omeniril
cea a cIrmuirii, cea a conertu1ui, cea a agriculturii
i cea a meteugurilor.
Tn cc privcte CIrmuirea: este nevoie ca accia,
oameni ran, cc sint chemati a cirmul lumea, s
fie mnzestrai Cu 0 mare tiintã politicã, Cu o desavIr
ita agerime de minte i u o dibäcie fara
do margini. Ei flu trebuie sà se lase niciodatá
concIui de toanele firii br, i do alese. nàzuinte
intru Allah preaslàvitul. Dacá i-ar orIndui purtarea
intru asemenea niazuinte, dreptatea ar domni
Intro oameni i ar Inceta once neInelegere pe
fata pimmntu1ui. Ci mai adesea ci se lasã calauziti
de slàbiciunile finii br i lunecä in rataciri
fàrá do leac. Cad un cirmuitor nu este de fobs
decit in màsura in care so aratä drept i nepàrtinitor
i In stare sà Impiedice pe cci puternici do-a
asupri P.C cci slabi : aitminteri, el flu e do nici o
trcbuiná.
Marele Ardeir, al treilea rege al periIor, unul
dintre urmaii lui Sasan, spunea: ,,OcIrmuirea lu
meascã i credinta sInt douà surori gemene: crcdinta
e o comoarà, jar ocirmuirea este straja ci”.
Mahomed, Profetul nostru — cu el fie pacea i
rugaciunea! — a spus: ,,Douà lucruri stàpinesc
lumea: ocIrmuirea i tiina. CInd ole sint drepte

107
i curate, lumea merge pe calea cea dreapth; cmnd
slot tuiburi i strimbe, lumea cade in ticä1oie.”
Tot aa eum i u.n ine1ept de demuit a spus
,,Rcgele trebuic sà fic paznicuI credintei, a tot cc
este sfint i a] cirepturilor •supu5ilor iui. Dar, mai
presus de Once, (1 trebuic si vegheze a tiLe
cumpana dreapta Iritre cci cc mlnuiesc concleiul
si cci cc minuics.c spada. (iei ccl cc rmine ne—
pJsHl.’)r fai (IC Ccl CC minuiete condeiul are si
dea n prüpastie i are sá—i rupà gitul !“
lar regele Ardeir, care a lost un nare cuccri
ton, i-a lmpàrit impária In patru vilacte; i
i-a fácut patru mdc, cu palm pecei, i ic-a pus
pe degete, i fiecare pecete era pentru cIte unul
din vilacte. intiia pecete era pe inelul menit vilac—
tuiui (tin ctre mare. 5i tot aa ic-a menit i pe
celelalte I rei, cite unui vilaut din Impiric, ariume
ca si instipincasci temeinic peste tot buna rIn—
duià!i. Si nIndujala Jul a fost ULniata pinà Ia vre—
murile islamice.
Mareic Kesra, regele pcrior, i-a sons iutr—o
zi fiului su, cruia ii Incredinasc una dintre cole
inai do scarn oti ale lui ,,O, fiul men...”

Cuid pOVeSt(H ajuflS( fli(1 Selicrezada \aZu ZOfli miiud

i, sfiois, SC Op;..i.

Ci intr-a caizeci i itiui nocipte

F rrnã

Macok T’csia, rugele pcri1or, i-a sons intr—o

7 fiuliii s1iu, cátuia ii ln-re(lintase una dintre cole
mai do seami o5ti aic lui ,,O, fiul meu, sil flu
te 1ai càlLiuzit de mii, pentru ci ca va ubrezi
supunerea cc ti-o datoreazá ai ti; dar nici flu te
purta cu prea mare asprime, pentru Ca aceasta
face sá dospeascä razvratirea in sufletul ostailor”.
i mai tim una de la cei vechi:
iJn arab a venit odatà Ia ealiful Abu-GiafarAbdalah
Al-Mansur i i-a spus:
— Tine-ti cIjnelc flamInd, dacá vrei sà to urmcze.
Califul s-a mIniat atunci pe arab. Arabul insà
a adàugat:
— Dar Ia aminte ca flu cumva vreun treciltor
sà-i arunce vreo bucatá do piine ciinclui, pentru
cá atunci ciinele to va pirisi i so va duce dupi
acel trecator.
Al-Mansur Intelese pilda i i—o puso Ia inim,
Si-i (larm pe arab cu 0 bunà rasplata.
Se mai povestete ca Abd El-Malec ben Meriian,
califul, scrisese urmatoarele fratelui sáu Abd
E1-Aziz ben Meruan, pe care-i trimisese In fruntea
oastei in Egipt : ,,Poi sá to lipseti do sfetnicii
i do diecii tái, cici n—au sa—ii spuna decit lucr
pe care le tii i tu ; dar s ici aminte Ia
duman, cãci numai dc la ci ai sã poi afla clIrzia
ostalor tii”.
Sc spuno ci minunatul calif Omar ibn Al—Kha
tab nu primea pe nimeni in slujba clecit daca
acela Indeplinea patru cerrnte : sá flu se urec niciodata
pe 0 vita Impovarata, sa nu-i insueasca
niciodatà pradä luatä de Ia duman, sä nu so Imbrace
niciodata en haine bogate i niciodata sá flu
intirzie la ceasul de rugàciune. 51 iatà Invatatu rile
pe care-i placea sa le spunà mercu : ,,Nici 0 bogä
ie flu este mai de pre decit inelepciunea, nici
piatrá de Incercare mai temeinica decit desà-.

P09
virirea spirituiui, nici mai mare faimä clecIt cu—
noaterea tiinte1or”.
Tot Omar — pe care Allah sá-1 aibá In Indurare,!
— a spus : ,,Femeilc sInt do trei feluri : musuimana
eca cinstitä, care no poartl altá grijá decIt de
soiui ci i care nu are ochi decIt pentru ci;
mtisulmana care no vede In mriti decit Un mij—
be do a nate ; i tIrfa care s1ujete dc sa1bI
ficcui. lar 1)arbaji slot i ci tot do trei fehui
brbai.ul mnelcpt care cugetá i care so cl1Iu—
zete clupà cugetul lui ; brbatu1 Inca i mai mnclept
care cugetä, dar care ascultà i parerca oamenilor
luminai; i smintitul care nici nu cugeta,
nici flu cere sfatul color lntelepii.”
Jar desiviritu1 All ben Abu—Taleb -— All
sa-l aiba intro Indurare — a spus ,,Fiti cu bà
gare do scarná Ia prefacatoriile femeilor ; no Ic
cereti nieiodatii sfatul, dar nici no le asuprii, daca
vrei si no Ic facei sá-i sporcasca iictenia i
inoIatoriilc”.
i cind Nozhatu tocmai voia sä mai spuni i
altele despre aceste lucruri, auzi cadiii do dinda—
ràtul perdeiei corn so minunau
— MaaHah ! N-am mai auzit pIna acorn VO1l)C
ai It de frumoaso. Si ascu1tirn cite ceva i clespre
celelalte douä pori.
Atunci Nozhatu, schimbind vorba Cu mare dibado,
grai
— In altä zi, am sa va vorbesc despre l)000rule
siifletuiui. Acorn, insa, am sa vá povcstesc dospre
A cloua poartã, anume a Bunelor purtári si a dosãvIr,sirii
minui.
Aceasta poartã, o, stapinc fara do asernuire, este
cea mai lunga dintre toate, este poarta (IesávIr.‘
irii. No pot s-o strabata in toata intinderea ei
decit cci care au asupra capului br o binecuvIn-.
tare din natere.
Am sä vä Impirtáesc nurnai cIteva pilde alese.

(iiid pov’slca ajunse aki, Scherezada vãzu zorii mijind

i, S1iOa$a, Läcu.

I tiEr-a caizeci i doua nba pie

Ea urmá:

Am si vi Impàrthçesc numai cIteva pilde alese.

lntr-o zi, unul dintre s1ujbaii califului Moaviah
veni si-1 vestca.scá pe calif cà Aba-Bahr ben
Kais, ccl ont de-un picior, era la intrare i a—
tepta sã tie primit. Calif ul spuse:
— Ada-i Indatã inláuntru.
Aba-}3ahr, chiopul, intrà, jar califul Moaviah
ii gral
— Apropie-te, Aba-L3ahr, ca sá mu pot desfàta
cu vorbele tale.
Si—i intrebä
— Spune-mi, Aba-Bahr, cc crezi tu despre mine?
chiopu1 ràspunse
— Eu? PM meseria mea, o, emire al dreptcredincio
i1or, este sá rad oameni pe cap, sà retez
mustati, sà curà i sà. tai unghii, sà smuig pãrul
de la subsuoará, sã bàrbieresc vintre, sà Ingrijesc
1ini i, la nevoie, sä iau singe din gingii. Dar
nieiodatã nu le fac in ziua de vineri, pentru Ca
a sàviri päcat.
Atunci califul Intrebã
— T)ar despre tine, cc crezi?
i Aba-Bahr eel chiop ii ráspuns:

114
 — Pun un piclor Inaintea celuilalt §i—l fac
namtezc incct, urmärindu-4 cu privirile.
Calif ul ii mai intrebà
I)ai despe mai—marii tii cc crezi ?
El rispu rise
— Intrt rid, ii salut cumin.te i atept ca ci sn—m
ràspunthl
Calif ul II intrcbi mai departe
i)ar despre nevast-ta cc crezi?
Atunci A ba—Bahr strigä
Izbiivcte-mi do acost räspuns, o, emire al
dreptcr.edinc.ioil.or
Dar califul nu-l lásI:
—— Ti ce sà-rni räspunzi, Aba-Bahr.
tar acela raspunsc
- Ncvastà-mc’a, ca toate femeile, a fost fieut
din Cea din urmi coastu, carc-i do soi prost i
strimbi.
Califul ii puse o noui Intrebare
- Si cum faci, cind vrei s to culci Cu ea?
$i .primi ràspunsul
Ii vorbesc plãcut, ca sä—mi fie cu voic bunl,
apoi o aunt i-o giugiulese, cum tii i tu, 0, emire
al drCptc1e(hnci.oior, i cum Stie tot omul. $1 pe
urfl’iI zic i (It aa ,,Fà, Doamne, ca aceastä sri-.
niinti &i fie binc-uvintata i nu—i da o formä
rca, ci m]ildiaz-o fi-urnos ‘ l)upà asta niá scoL dau
fuga S ma spul, iWi apa (‘U arnifl(lOua mIrnile
i—rni torn pc trup. $i, Ia sfIrit, prcamrcsc pe
Allah pc.ntru binefacerfie lui
Atunci califul grli
In adevar, rispunsuri1e talc mi—au plcut.
Cure—mi C(’ VfCi.
i Aba—1rthr ii i:ispunsc
Vreau ca (heptatea si lie acceai pentru toti.
 Si piecL Tar califul Moaviah Ii SpUSO ,,Dac
ri Intreaga ar a Irakului nu s-ar afla decIt
acest In(1ept, tot ar fi do —auns !“
Tot aa, sub domnia califului Omar ibn A1-Kha-
tab, era vistiernic bàtrInul Moaicab...

(1nd po’c’’stea ajunse aici, $eherezada väzu iorii mijkid

i tácu sfioasá.

Ci 2nlr-a saizeci i treia noa pie

Ft

0, preafericitule rege, Nozhatu a grit:

Tot aa, sub •domnia .califului Omar ibn Al—
Khatab, era vistiernic bátrInul Moaicab.
Intr-o zi, copilLil mai mic al lui Ornar, Insotit
(IC maica lui, VOnI sI-l vadà pe Moaicab, i Vis—
tiernicul ii dote copil ului o drahmI d.c aigint.
Dar flu mult timp dupi accea, califul Ii ehoma
i grài:
0, sfcterisitLoruie, ce-ai fàcu-t ?
5i Moaicab, care era om cinst.it, strig I
l)ar ce-am fCcut, •o, eniire al credincioi1or?
Omar ii hmuri : S
Moawab, drahrna do argint pe care ai dat-o
copilului meu csW un fiirt do la toatä natia
rnusulman
Si Moaicab intolese ca greisc i, cIt a lYlai
trMt., spunca mntc—un.a
- -- Undo so rnai aflii pe pimInt. un om atit do
rninunat ca Ornar ?

13
 Sc mai povestetc ci Ornar, oalifui, a ieit.
intr-o noapte si se plimbe insoit dc btrinul
Aslam Abu—Zeid. Si ‘iarind in departare lumina
unui focoi, s—a apropiat (IC acel bc si—a Vi
0 femeic sirrnanä caic incalzua o crati, jar alaturi
dc ca doi copii p1ipinzi plingeau jalnic. Si
Omar spuse
— Pacea lui Allah 1w cii tine, femeic ! Ce fad
tu aid, singurici, In noapte i—n frig ?
Ea ràspuns.e
1)oamne, IncMzc,sc oleaca de ap ca s-o dau
sä boa copiii mci, care mor dc foame i dc frig.
Da-ntr--o zi Allah are sá-i cearä socotealá calif ului
Omar pentru s?Iräcia In care ne zbatem.
Tar califul, care era Imbracat ca negustor, fu
nespus do micat i o intrebli
Crezi tu, ferneie, cà Omar Ii cunoate srà—
cia i totui flu 11i-o uureazä ?
Ea iiIspunsc
Dar (le cc mai este calif Omar, dacá nu cu—
noate necazurile fiecãruia dintre supuii lui?
Atunci califul täcu, se Intoarse spre Aslam
Abu-Zeid si—i opt.i
— Si pleclim, repede!
se duse degrabt Ia magazia lui cu merinde,
intrã In magazic, lull un sac do fllinä i un chiup
pun cu grllsime de oaie i-i porunci lui Abu-Zeid
— Ajutll-mll sll le aburc In spinare, Abu-Zeid.
Abu-Zcid se irnp-otrivi
— Lasll-mli sll 10 due cu, emire al drepteredin—
cioilor!
Emirul ii rllspunse cu glas adinc
— Ci tot tu ai sll (luci, Abu-Zeid, ci povara
plicatelor mdc la ziua Invierii ?
 i-1 sill PC Abu-Zeid sá-i aburce In spinare
sacul cu fäinà i chiupul cu gräsime.
Impovarat aa, califul se gräbi sà ajungá la
femcia cea srmanà. Liiä fäinà i gràsim.e i le
puse In cratita de la foe i gàti mIncarea cu munile
lui. Se apleca el Insui asupra focului ca sà
sufle in el i, cum avea o barba mare, furnul I se
strecura printre smocurilc dc par. lar cind mmcarea
fu gata, o dete femeii i eopi1ailor, care
mIncara pInà Se saturara, in timp oe ci sufla ca
s-o ráceascä. Le läsä acolo sacul de faina i chiupul
dc grásime, i pIeci.
Pc drum ii spuse lui Abu—Zeid
0, Abu-Zeid. acurna, dupa cc am vzut focul
acesta, lumiria lui rn-a luminat.

Cind povestea ajunse aici. $eherezada vázu zorii rnijind

i sfioasã, tãcu.

Ci Intr-a caizeci i pa Ira noaple

Ea urrnã:

0, preafericitule rege, tiniira Nozhatu a cuvintat

mai departe:
Tot califul Omar, Intilnind Intr—o zi un rob care
du.ce.a la paseut turma stapinului, 11 opri ca sa
cumnpere de la ci o caprä.
Dar pastorul ii räspunse
— Nu e turma mea!
Atunci calif ul ii spuse
Robule cinstit, am si to cumpr i am sä te
liberez.

115
 Si Omar 11 cumpárà pe rob de la stpin i-i
därui slobozerne, cugeind In sine ,,Nu intI1neti
In fiecare zi un. om cinstit !“
Altàdatä, Hafsa, o rudä a lui Omar, a venit sl-I
vadü i i—a spus
— 0, umire ai ercthncioi1or, am aflat cä in
ultimele luptc pe care ie—ai purtat Impotriva dii—
mamlor al pus mina pc multi barn. n numele
rudenici noatne, sã—rni dai i mie.
Omar i—a rispuns
— 0, Hafsa, Allah rn-a pus paznic peste bunuriie
musulmanilor i toii banu skit pentru bi—
nob obtesc. N-am sá ma at.ing de ci numai ca
sa-ti fac pl.äcerc i fiindcã sInt rudã cu tatäl tim
n-am sim aduc tocmai cu pagubim supui1or mci.
Atunci Nozhatu auzi dindimriitul perdeiei cuvinrtele
dçincIntare ale color CO_O ascultau, toti in
culmea rnultumirii. Sc opri o clipim, dupim care
Incepu iar
— Am sim vim cuvintez acum dospre A treia
poartä, adcim despre Poarta vrtulor!
Pildele cc ic vol arimta sInt scoase din viata
tovarimi1or Profetului — pacea i rugimciunca fie
cu ci! —-- i din viaa odor niai diepti dintro
rnusulmani.
Sc povestete cii Hassan Al-Basri spunea : ,,Nu
exte nirneni care, inainte de a—i cia sufletul, sim
nu sirntim pimrerca de nimu dupim trei lucruri : cä
flu s-a bucurat din pun de ceea ce-a adunat in
timpul yietii, cii nu a atin.s coca ce—a niidiijduit
cu statornicie i cii flu a Infimptuit ceea cc i-a
frimIntat mndelung mintea”.
Un pricten 1-a intrebat o datim pe Safian:
— Un om bogat poate fi virtuos?
Safian i-a riispuns:
 — Poate si fie, dac se dovcdete rbc1Ator In
restritiIe soartei i daci-i mullumeçt,e totdeauna
celui cruia ii dáruiete cev.a, spunindu—i :
frate, tie-ti datorez cà am fäeut in fata lui Allah
o faptà inmiresmatá!”
Tot aa, se povestete cä preacucernicul Omar
ben Abcl El-Aziz, ajungind al optulea calif omiad,
i-a adunat PC toti cci din neamul Omiazilor, o.ameni
foarte bogai, i i-a suit sfl-i dea toate bogà
iile i toate bunurile lor, pe care ie trecu de
indati in vistieria obtcasci. Atunci ci alergari
la Fatima, fiica lui Meruan, mtua califulul, fati
dc care Omar avea mult respect, i •o rugari sn-i
scape do acel nccaz. Tar Fatima Veni la calif Intr-o
sc:arà i so aczä tàcuti pe covor.
Califul o Intrcbi
— Spune, mtut, cc to aduce Ia mine?
Fatima ii rispunse:
Emire al dreptcredincioi1or, tu eti stpInul
i n-as putea si Incep cu mai Intui vorba. $i-apoi,
nimica flu-ti (‘Ste ascuns, fliCi chiar pricina yenirii
mole awi.
Atunci .Omar ben Abd El-A viz grui:
A1la1i prealnaltul a trimis pe Profetul SIi
Mahomed —- pacca i rugaciunea fie cu ci! drept
balsam i mingIicre pentru toate fiinele. Tar
Profetul —-- pacea i rugieiunea tie cii ci!
strInso i .IuI tot CC socoti de trebuinti, lisInd
Insà •oamu.nilor un fluviu In care s-i potoleasc
setea pIni la sfIritul veacurilor. Mie, caiifului,
mi—a czut sarcina dc—a nu luisa acest fluviu
schimbe c&ea on si so piarc1 In pustie.

Cind pocstei junse aiti. $eherezada vázu zorii rnijinc1

: tácu, sfioasa.

117
 Ci Intr-a aizeci i cincea noapte

Ea urmã:

0, prcafericitule icge, tirira Nozhatu, de din—

dárätul peidelci, in vreiie cc printul arcan, cci
patru cadli .i negustorul o ascultau, cuvintà rnai
departe
— Mie, califului, mi-a c1zut sarcina dc-a nit
lisa acest fluviu sà-i schimbe calea on s so
piardá in putie.
Atunci mátua lui, Fatima, ràspunse:
— 0, emire al credincioiior, ti-am Inte1s vorbele,
aa cä ale niele sInt de prisos.
3i se duse la omiazil care-o ateptau i le
SUSC
— 0, VOl urmai ai lui Orniah, voi nici flu titi
cc mare noroc aveti Ca vi-i calif Ornar ibn Abd
El-Aziz!
Tot neprihánitul Omar ibn Abd El-Aziz, simtind
apropiindu-i-se moartea, a strIns Imprejuru-i
toti eopiii i le-a gràit
— Mircasma sàràciei este pläcutä Domnului.
Atunci, unul dintre cci de fatä, Moslim ben Abd
El-Malec, i-a spus:
— 0, emire al dreptcrcdincioi1or, cum dc poti
sà-i lai copiii In sãrãcie, tu, carele eti tatãl br
i pàstorul poporului i care ai putea sã-i Imhogà
eti luind din vistierie? N-ar fi mai bine aa,
decit sá lai inlocuitorului tàu toate bogii1e ?
Atunci cal.iful, Intins pe patul lui de moarte,
se minie i gräi cu mare uimire:
— 0, Moslim, cum a putea sä le dau o pilda
do stricàciune ca asta, In ode din urmá dlipe
ale mele, cind toata via1a mea i-am indemnat sa
urmeze calea cea dreapti? Moslime, ott atp fost
do f.atá la inmormIntarea unuia clintre inaintaii
mci, ui-i fiu al liii Meruan, i am vâzut cu ochui
mci multe lucruri i ic—am iiie1cs. $i rn—am jur
sà flu fac cum a fãcut ci, daca a ajunge vreodatä
calif.
Acest Moslim ben Abcl E1-.M.aiec no povestcte
i ci urmitoarck’ : ,,tntr—o zi, spune ci, m In
torsesem tie la Inmormmntarea unui eic, un schiv—
flue, i tocmai rni culcasem, •cInd avui un vis In
care mi—apàru acol neprihanit cic, Imbricat In
haine ca florile do iasomle. Sc preumbla printr-un
icc do desfätäri, prmtre ape optitoare i sub o
revenealá de vmnt Imbätitor, la umbra 1Lmli1or
Infloriti. $i—mi spuse eicul : <O, Moslim, cc n—
face in timpul vietii pentru un astfel do sfIrit
Mi s-a mai povestit cii, tot sub domnia Iui Omar
urn Abd E1—Aziz, un orn a ciirui meseiie eta do—
mulg:e oile, mergind Ia un piistor pricten a viizut
in milocu1 turmei doi lupi, pe care i—a luat diept
ciini i, InspiimIntat de Infiltiarca br salbaticil,
1-a Intrebat pe pastor
— Ce faci cu ciinii iItia cumpIii ?
Piistorul i-a rispuns
— Prietene, riu sint clini, ci lupi imblInziti. Dar
flu fac nici un rim turmoi, cici eu sInt capul care
conduce. Tat cind capu—i sinitos, i trupu—i sinito

Intr—o zi, califul Omar ibn Abd E1—Aziz, stin

pe—o ridicituri fiicuti (un noroi uscat, a inut po
porului adunat in jurul lui o preclici in care n—a
spus decit atit
—— Abel El-Malec a murit i, ca si ci, au mu
i mnaintaii i urmaii lul toi. Tot aa am si
mor ‘i cu, Omar, la rinclul meu
Atunci iVioslirn a grliit

19
 — 0, emire al dreptcr’odincioilor, aceastI ridic
tiiri dc pmi.nt flu e vrednicà de un calif. Nu
S.C af1t ad nici macar un lant despritor.
• Califul ii ráspunse cu glas dc Intelept
— 0, Moslime, nu eumva ai vrea ca Omar, la
ziua judecáii, s poarte do git o bucata din acel
lant?

Cind pOVCSLC’a ijunse aici, $cherezada vázu zOrii mijind

i t3(U, sfioasá.

Ci Itztr-a aizeci ci asea tzoapte

Ea urmà:

0, preaforicitule rege, tinira Nozhatu a cuvintat

mai departe:
Khaled ben Safuan s-a dus Intr-o zi Ia califul
Heam, care se afla In cortul säu, Inconjurat de
dieci i de slujitori. Ajungind In fata lui, Khaled
ben Safuan grii:
— Allah si te Incarce cu binefacerile iui, 0,
emire al drcptcredincioilor, i sá flu toarne in
fericirea ta nici o picàturi dc amäräeiune. Iat
Ca am sa-ti spun cIteva vorbe care flu sint no,
ci grele de preul lucrurilor vechi.
Califul Heam ii porunci:
— Spunc tot cc at de spus, Ibn-Safuan.
i acela grai
— 0, emire al dreptcredincioilor, Intr—un a
cIndva, aid pe pámint, a fost un rege dintre cci
mul1i de clinainte de tine, i regele acesta Ic-a
spus mntr-o zi celor cc se aflau In jurul lui:
 — Printre vol toti, este vreunul care s fi cu
noscut un rege ca mine do bogat i do darnic?
So afla acolo un om sfiutit prin hagialic i Inzestract
cu adevrata Inelepciune; i acesa ii
räspunse:
— Miria-ta, ne-ai pus o Intrebare dc mare insemnätate,
la care Iti cer ingduina sä rspund.
Califul incuviinä i ornul gri
— Slava In care to afli i belugul tAu sInt
trainice on sIn.t trecätoare ca toate lu.crurile pamIntului?

I so ràspunse
— Trecãtoare ca toate.
$1 omul urmä:
— Atunci cum de poti sà pul o Intrebare aa
de grea pentru un lucru atit do trecätor i do
care vei fi chemat sá dai socotealá intr-o zi?
Regele 1USUflSC
—— Adcvär gri.ieti, preacinstitule. Ce trcbu
sá fac?
Omul ii sfátui
— Sà te sfinteti.
Regele puse atunci coroana dc-o paite, se imbr
icà In haine do hagiu i plecà spre Orau1
sfInt.
IbnSafuan urrni:
— Si tu, o, calife al lui Allah, cc ai do gind
sil fad?
Jar califul Heam fu micat cum flu se mai
poate, i plmnse, i—i curserà mult timp lacrimile In
barbi. 5i so Intoarse In palatul liii, so Inchise
acolo i Incepu sa cugete adinc.
Dincolo do perdea, cadiii i negustorul stnigar
— Ya Allah! asta-i de minune!
Atunci N.ozhatu so opri i spuse:
— Màriile-voastre, Povara virtutilor cupriride
Inca multe alte lucruri i mai minunate, pe care
!121
nu vi [e pot arta dintr-o singuri datt Ci Allah
ne va mai da multe zile i voi putea s v 1-
murese intru totuL
Dupi care Nozhatu nu mai spuse nimic.

Cud povestea ajiins iici, (1](rezada vázu zorii mijind

i lasa Urfl1LFL pe noiptea ViitOdfl.’.

Ci Intr-a aizeci sa plea noapte

En urmã

0, preafericitule rege, aadar Nozhatu flu mai

SL1SO nirnic.
Atunci luaiI cuvintul c’c’i patru cadii
— 0, doarnne al veacului, aceasta tmn1rI este

icineva
ntr—adevji mmii nici
i nea vrn—am
emurilor noastauzit
ic $i—asäIi — tfiurofost
i vrernurcineva
ilor. In vial(aduopotrivà
noastrã n—am vzu
Cu ea.

Si, dupi cc voibir astM, Sc ridicari in Uiccre,

sarutarä pimIntu1 in fata prinu1ui $arcan i
pkcara.
Atunci 5arcan ii chumà slujitormi .i le porunci
—— Trebuic si Va g1aI)ifm cii pregitirilc de nun
i Sá gàtii tot soiul d(’ flmCaiuri i (1C i)Uflata.i
pentru osp.
Slujitorii a1cigari sri-i implmneasca poruncile i
gätirä iridatä de toate. Printul $arcan opri Ia ser—
.bärile nuntii pe toate sotiie emirilor .i Vizirfl)r,
care veniserli sá asculte vorbele tinerci Nozhatu,
i Ic pofti si fada paite din a’aiul mirusci.
Cind se li’1i scara, ospiul iricepu, mesele fL’rii
intinse i se survi do t.oate cite puteau sä mul—

a22
tumeascà gusturile i sà hucure ochil. Si toii cei
pofti1i mIncar i bàurà pe siturate.
Atun.ci 5arcan porunci sä viná cIntrete1e ce!e
mai vestite din Damasc i toate (iansatoar(le
almee din palat. 5i ospàul fàcu sá rIsurie sala
de cintece i toate inimile se umplurá de bucurie.
Intregul palat, odatà cu noaptea, fu luminat de Ia
forklreatà pInà la porile din afarà, i la fel toate
aleile gràdinii, i la dreapta i la stInga. Dupá
cc 5arcan iei din hamam, emirii i vizirii v(nira
sà i se Inchine i sá-i ureze bc1ug.
$i cInd 5arcan se urea pe nite trepte Uwute
anume pentru noii casatoriti, iatá Ca, deodata, femeile
din palat intrarà incetior, Iniruite pe
douá rinduri, CU mireasa Nozhatu sprijinità dc
cele douá nae ale sale. 5i dupá curn e datina,
o (1HSCrá p0 Nozhatu In odaia de nuntà, d dc,’.—
hIa(ara i vmra s-o scalde i s—o Impodobc’acá
fiumos i s—o dea cu tot felul dc farduri i ic
hoieli; dar vázurà cä era de prisos, pentru acel
trup ca o oglindá fàrà de patá i pentru pielea-i
Inmiresmatà. Nae1e ii deterã tinerei Nozhatu sfatunic
obinuite imprejurarii si-i urar bucurie,
o Imbracara cu •o càmáuta sub.ire i o làsarà
singurà in pat.
Atunei 5arcan inträ In iatacul de nunta. El
hahar n-avea cã tInàra aceea minunata era Insai
sora lui Nozhatu ; jar ca, la fel, flu tia Ca valiul
Damascului era fratele ci.
In acea noapte, Nozhatu a fost a lui $arcan, i
totul s-a petrecut aa cà Nozhatu a rimas do Ia
Inceput grea.
lar 5arcan, pun de bucurie, emnd se facu ziua,
porunci doftonilor si Insemneze ziua fericità, apoi
merse i so aeza in jeu1 domnesc ca sá prinieasca
Lràrile emirilor, ale vizirilor i ale mai—mriIor
din Intreaga Impàric.
Dtip care arcan Ii chem diacul i-i porunci
si atearnI pe hirtie ceca cc Ii spunea el. si-i
sense astfel tatu1ui sIu, regele Omar Al-Neman,
ci s-a Insurat cu o tinrà cumpáratà de la un
neguistor, inzestrat CU frumusec, Cu Intelepciune
cu toate c1esàviriri1o tiinelor i artelor ; ci
o siobozise i cà o fcuse sotia Iui legiuIti; ci
din Intlia noapte pninsese rod i ci avea de ginci
s-o trimitI In curInd la Bagdad, ca si—1 vadLi pe
rege, po sora Nozhatu i pe fratele Daul-Macan.
Dupi cc scrisoarea a fost intocmità, $arcan a pecetluit—o
i a dat-.o unui olácar sprinten, care i
plec, de indatà, la Bagdad, jar dupä douizcci
do zile se Intoarse aducInd räspunsul regeiui Oman
Al-Neman. i rspunsu1 suna aa...

Cmnd povcstca ij UflSQ tjCi, Schcrezncla vázu zorii rnijind

d, sfioasã, täcu,

Cj in.tra aizeci t Of)ta noapte

Ea urmà i

Rspunsul suna aa
,,Scrisoarea aceasta este trimisá tie n.emIngiiatul,
ndpdstuitul i cop1etui de jale .d tie durere,
cel care .yi-a pierdzit comoara sufletului i copii,
nefericitul rege Oman ./‘Ll-Nenwn, ctitre fiul sdu
preaiubit ‘arcam.
Afld, fiul meu, rienorocirile mdc i sá $11
dupa plecarea ta la Dczmasc, mi se pärea atIt de
strImtd casa de ma Inàbuceam ,si, nemaiputinci
de mIhnire, am piecat la vfriátoare, cci sti rtisu flu
oieacá si sä incere a-mi risipi Intrucitva jalea.
Jim rdmas la vinátoare o lunä, dupä care rn-am
intors in pal atul meu i am aflat cá fratele táu
Daul-Macan i sora ta Nozhatu plecaserá la Hecijaz
cu hagili cc se cluceau la sfInta Mecca. S-au
prilejit dc lipsa mea, ca sä fuga; cáci nu-i dasem
invoire lui Daul-Macan sä piece in hagialic anul
acesta, din pricina virstei lui fragede. Ii fgá.
duisern cti vom pleca amIncloi in anul urmätor.
Ci ci n-a voit sä mai atepte i-a fugit impreunci
Cu sorã-sa, neluind cu ci decIt cele dc trebuintä
pentru drum. i nu mai stiu nimic despre ci;
hagiui s-au intors fárá fratele si fdrã sora ta, i
nimeni flu mi-a putut spune cc s-a facut cu ci.
i iati Cd acum mi-am €mbrdcat pentru ei haine
ceritc’ i md inec in lacrimi i in clurere.
Nu intirzia, fiuie, sd-mi dai veti. Ii trimit
urtiri dc pace, ie i tuturor celor ai tdi !“
La cIteva luni dc la primirea scrisorii, $arcan
se hotàrIse s povesteascã i sotiei sale nenorocirca
tatálui. Nu vroise s-o tuthure plná atunci,
din pricina sarcinei. Acum ins, dupá cc ea nscuse
o feti, $arcan intrd la Nozhatu i Incepu
s-o sárute pe feti1.
Atunci Nozhatu Ii SUSC
— Fetia a Implinit ase zile i, dupt datin,
trebuie sd-i dai un nume.
$arcan lud fetita in brate i, cum o privi, zdri
la gItul ci, atirnind de un 1an de aur, una dintre
cele trci geme fermecate ale Abrizei, nefericita
princsd din Chezareea.
Vdzind aceasta, $arcan strigd In mare tulburare

— Dc unde ai tu, roabo, aceastd gemd?

25
 Nozhatu, la cuvIntul de roabi, SC Inbui de
minie i strigi
SInt stipina ta si-a tut.uror celor din acest
pa1at ! (‘urn de indrti’zneti si ma nurneti roaNi.
cind sint regina ta? Ah, n—am sà mai pást.rez
niei o clipà taina mea I)a, sInt regina ta, sint
fiiei de rege ! Sint. Nozhatu Zarnan, fiiea regelui
Omar Al-Neman!
arean, a uvm(1 aceste vorbe...

Cind povcstca ajunSc aCt, c1ierezada vá.zu zorii mijInci

i. siioasi, ticu.

Ci iii ir-a ,saizeci si notta foci pie

I.t urniü

Sarcan, auzind aceste vorbe, so cutremura din

tot trupul, Ii plecá do groaza capul, pali SC
prabui la pämInt. Cmnd ii veni in fire, tot Inca
flu-i venea sä creadá i o intreba PC Nozhatu
— 0, st.äpIna mea, eti In adevai fiica icgelui
Ornar Al--Nernan?
Ea ii riispunse
— Da, sInt fiica lui.
Atunci Clii grii
— Nestemata pe care o ai este Un semn c
spui adevhu1 ; dar cia—mi i alto dovczi.
Nozhatu ii povesti lui $arcan toate prin cite
trecuse.
Atunci Sarcan rmase cu totul incredinat i so
gIndi in sine : ,,Ce—arn facut, cum do-am putut
sà ma Insor Cu sora mea? Nu e alt miioc do
seapare decit sa-i caut alt sot. Am s—o clan do
soie unuia dintre sfetnicii mci, i, clacá s-ar afla
cumva cc s-a IntImplat, am s rspInc1esc zvonul
ci rn-am dcspárit de ea inainte de a Se fi petrecut
ceea ce s-a petrecut.” Apoi se intoarse
cätre sora lui i spuse
— 0, Nozhatu, aflá ci eti sora mea, cci en
sint arcan, fiul lui Omar Al-Neman, i negreit
cà de mine n-ai auzit vorbindu-se vreodat Ia
palatul tatlui nostru. Allah sã ne lerte!
Cind auzi vorbele lui, Nozhatu scoase un tipàt
i càzu lein.atà. Apoi, vcnindu-i In simtire, in—
cepu sà se batI peste obraji, sà geamã, sà pling
i sà se jeluie
— Vai, in cc necaz am intrat! Ce sI facem?
Ce sà facem? $i ce-am s räspund tat1ui i
marnei, cind ma vor intreba: ,,De la cine ai
accasta copila ?“
5t1(afl glasui
- Socotesc ca mijiocul ccl mai bun de-a ifldrepta
totul este sá te dau In càsätorie marelui
mu sfetnic. In felul acesta, nimeni flu va binui
taina. Nurnai aa vom izbuti, o, Nozhatu, sà ràz1)im
cu cinste din aceastà Imprejurare. Ma cluc
sa poruneesc sa vinà la mine marele sfetnic, mai
Inainte dc—a se afla ceva despre taina noastrá.
Apoi $arcan o minglie pe sora lui. i a säiutã
pe frunte.
Ea ii spuse:
— A5a s facem, $arcan. Ci spune-mi, care e
numele pe care vrei sá-l dai copilci, cäci flu mai
avem vremc de picrdut.
Si $arcan hotarl
— Sc va numi Putcrea-Ursitei!
Plecä apoi zorit sà-l cheme pe marele sfetnic,
Ii dete pe Nozhatu In càsàtorie fara multá voibà,
cop1eindu-i cu daruri. Marele •sfetnic o iua la ci

27
pe Nozhat1! i pc’ copila, i se purt1 cu mullui griji
faI de noua Iui soaW, jar pe copi1i o (lete in
seama doicilor i a SiLçJiLOriior.

itirnp, 1)aul—Macan, fratcic tinerel Nozhatu.

irnpreiini (ii )tinUl slii,jitot (Ic Ia harnarn se pre—
atcau Si pl(.(e Spre Bagdad (11 0 caravanti din
Damase.
i)a lot atunci SOS1 un al clc)ilea oliiear de Ia
regeic ()rnar Al—Nemari, aducInd o DOU! scrisoa1c
pcnti’u ptinu.1 Sarcan. I)upá cc rnai Intii ntIt:i
sIavi (c1ui—dc—sus, iati c(- cLlprin(Ica scriSOarea
,,Scriu, fiul meu prea iubit, ca sä-i spun (Ü
sIrt neIn.cetat pradä ciurerii i cã sorb rntLlt amur
dn przezna desparir dc copiii mci.
z—a.poi S(Lt1 cer Ca, indatã Ce vei prirni scri
soarea, si —mi tri’rHiti Itciraciul nuturiIor (IC Ia
5ani .i SO tC priIujc.tz cie (‘QrO?)(lflU Cd Sã—ITU trim/ti
aici si pa t??ära to .cOW, pe care doiesc ?flUIt 5—0
CUflOS s/ .ot—i cerccttz stun CL .5? eclelaIte necttä—
turi. Cact trQI)UZe sti—ti spun CU nfl—au so.sit
jxziat, din ara. (/lii(lUriiOr. 0 preacinstit(i L>titrinfl
insoitj (IC enci t’ilzer(’ f(cbc1rc cu smn.ii fraqe:j si
ctt act’ste f(’eu;a’r(’ (UUOSC tot (‘C pccite s(t C?iflOQSCd
nuntea OTfl(’fl(>OSC(l. 1mba n—ar rjzbi st arata in
(‘Iepczuu(’a bütrIiu’i d insu.iri1e acestor j’(’CiOare,
(iSUir.ite tiitru totul. Slut cuprins dc narc dra—
goste pentru (‘11? s dorese ‘u le n Ia pa/at. la
un(Ieminà, CUC1 11 1CZ flit reqc de pa pãiuiri nu are
aseInanaa ))OdOCLbC. /1171 litt T(’I)Ot—() pc bltrui!ä care—
pretul da cnntpuT(u’a a! tinerclor fate, i (‘U mi—a
rttspuns : N—a putaa .S le i’iiuI (leCit CU prafu
haraeiutui pa care—I prutzetz (Ito tziuuturzle de Ia
/am, xi de Ia l)arnasc. Jar CU, JIC ‘lliak, nu soco—
texe c pr(4md am’ fi prea mare, ba (‘hiar mi s’ pOre
ncri’ednie (I(-’ (‘IC C(1C? fiecarc di’ntre aceste fe—
(ZOare preuiete fllAl? rnult. ]‘I—arn ?flVOit Ia aC(St
prep .n le-am poftit s’t 1ocuia.c la paint, a$ep—
tiuI d—nii trirnii cit mai ci(’graba lwraeiul. Zore.,cte,
fiul n-wu, pentru cä bãtrlna e nerábciätoaiv sü se
ztztoarrã in tara ci.
i mai aI(’s, fiztlc, HZL uita ã—ini t’riin4i totodat
pe tiithia ta sotic’, a carci tiin,tã n.e va fl (14’
fobs ca sä juth’cain CUflOtZ?ltele c’eior Ct17Ci fe—
cloare. ‘i-i fäqiduiesc cá, dacä SOtia ta be In—
trL’Ce In tii,ita i In boiutia mini, am sá ti be
trzinit pe toate in Liar de Ia mine, mr pe deasupra
Il fäq(iciuiese .i haruciul pe un cm at cettitil Raj—
taduluf.
Pacea fie CU ti1l(’ S CU toti (i (lw ‘cisa tLl,
flu/c !‘
Dupñ C( Saican (iti scrisoarea tatiui sátt...
• nil pov s (:i inS j. S 1) iczada vitu IOIfl fl)i jind
?I, Slio:LsH.

Ci intr-a aptezecea noa pie

I’a urrnã

DUpLt ce aican (Iti scilsOarca Iat11ui siu, (1)’rnà

(:le inclata Ia el pe curnnatu sthi, maicle Sfetnic,
i—i porunci
— ‘Tijinile ii maiclccit dupü timlra iaba pc can
I,i—am dat—n (Ic solic.
(mnd Nozhatu sosi, arcan ii spuse
- (.itcte, sora nica, aecasti sCrisQaic a taUdui
nostiu U spu})e—fl)i ((. SO(:Oi.
Nc;zhatu, dupü cc citi scrisoarea, ispunse
Coca cc socotcti tu este totdeauna eel rnai
bifl’ sOCOt.it i 1iotiiIt. Dar, dacä niñ intrebi, iij
vm spine ci (iorina inea cea rnai arztoarc estc?
si-rni revid pirinti i tara, i te rog si mi ]ai
p1cc, irnprennI en soiui rneu, marele sfetnie,
ca SH—i pot povestj tatci IntinElpiarea Cu beduin iii
-ate rn—a Vifl(1ut unni negitstor i cum negustorul
rn—a vindut. tie, lar tn rn-•ai (lal in caFatOrie mare-
liii ti-rn sfetnie, clupa (0 no—fliTi (1(spilit. f?ir s
t fi (ulcat cu mine.
)ar(-an spiiso
Aa sli fie
ii chorna apol P0 flaJ.0)( SfOtrL 1(’, i:aie nit ti.a
ca e ciimnat cii printtiI, si—i porunci
- Al si pieci la Bagdad in fruntea caravanei
care d.uce tathiui meu haraciul cle la Darnase i—ai
siI id cii tine i pe sotia ta, tmnàra roaha pe ca:rt
11i-arn dat—o.
Maree sfel.riic räspunse
- -- As.uIt Fi ma suptin.
Tar Sarcan porunci sà so pregateasca pentru
march’ sfetnic un palanchin aritos pe o cärnihi
frurnoaxa. Porunci apoi s so pregiteasci i tm
al tlmiea palanchin de cältorie pentru Nozhatu,
ii (kt.e marelui sfetn.ie o scrisoarea citre regei(
Omar Al-Nernan i-i ma rimas bun do Ia ci, dupa
00-0 aduse la el In palat po micua Puterea—Ursitei.
CureetIi daca Ia gIt ii mai atirna do un 1antior do
aui gema cea pre.ioasi a nefericitei Abriza i o
1.asa In searna doicilor ri a siujnic:elor din palat.
Tar Nozhatu, vazmd ca fiica ci rmmne pe mImi
mine, p1eci Impreuna (11 sou! ci, marele sfetnic,
u1) mindrele paianc.hinuri. aezat.e pe clmilele
(:010 mai sprinterie i frurnoase, trecinci in. fruntea
ca ravai 101.

(‘i tocmai in acea noapte, hamamgiui i DaulLVI.aean.,

prourn blInd u—se in j urul paiatului valiuiui
do l.a i)arnasc, vizuri cilmilele, catIrii i purtitorii
de fücIii. i .DauI—1’vi.auan ii. mtrebä pe Until (Im
tre sLujitori
— Ale cui sInt toate acestea?
Omul ràspunse
— Este haraciui cettii Damase.uI.ui datorat regelui
Omar Al-Neman.
Atunci Daul-Macam intrebi jar:
— 5i cine este conducátorul caravanei?
Omul ràspunse:
— Este rnarel.e sfetnie, sotul unel tinere roabe
rnult pricoputEi In tiinte i foarte Inteleaptá.
Dau i-Macan Incepu sá pling1 amar, cad
i-aminti de sora sa Nozhatu, de casa i de tara lui.
Si spusc hamamgitilui
—. Frate, cu p1cc en caravana asta.
Hamamgiu ràspunse:
Merg i eu cu tine, cáci n—am sà te las s
drumeteti singur pIn la Bagdad, dup ce te-am
insoiit de la lerusalim la Damase.
Atunci Daui—Macan suspin:
— Frate, to iubesc i te cinstese.
Hamamgiul pregIti repedo cele de trebuintá,
puse pe rngar samarul i o traist cu merinde,
1i strInse mijiocul, Ii ridicà poalele hainei i le
prinse do curea, i—i ajutá apoi p0 Daul-Macan s
inealece pe asin.
Daul-Macan ii spuse
— Urci—te Indärátul mei.i.
Dar hamarngiui. nu primi, spunInd u-i
— Nii voi face aceasta, stpIne, cad vreau s te
slujese mntru totni.
Daui—IViacan stárui
-— ‘frebuje totui s to urel pe mägar Indártu1
men, micar un ceas, ca sã te odihn.eti.
CeIälalt ráspunse
 T)aeü flI-Oj .sinfli cUfl’lVa triidit., am sá m
o(1i1ieSc (in (C.1S Ia spatele tàii •pe mgrar.
.A.t u nci I )a u I — Macan •o.ftti
iraIe, aeiirn. nu—i pot 1Tigi(i1ii nirnic : dar
cin(1 .0 St ajungern Ia pIrintii mci, ndijdu.iesc
(i ai sa VC’/A CUfli tiu sri—ti rüspiitesc bunà—erec1in.
S1 (ala v.ana, prikjind ti-se tie •revene.ala nopii,
SC US( In mers, iar sIujitorul pe )OS i Daui—Macan
pe rnágar o urmari, pe cinti rnarcle sfetnic i so—
ia [iii, Novhatu, 1fl(OnUrati de aLaiul br, rnergeau
irunte Ur(flti, fiecare, pe cite 0 cirniU (le SOl.
Si drmclirCt toatEi noaptea pin la risarituiI
soarelui, cind, (tin pricina arsitci care so ietc’a
marebe sfetnie dete poruncä pentru popas Ia umbra
(iflUl pile do palmicri. Dc’scä1ocari acOlO CU tOtil,
cii si se o(Iihnea.sea çi si adape camilele ‘i viteic
(le povara. 1)upI care plecari i merscri inch cinci
nupi i ajunserh Ia tin ora, In care rhma&erii
trei i1e. Si iarhçi pornirhi i chilàtorirñ pmnü cc ajun—
sera lii a mich dephirtare do cetatea l3agdadului
ceca ce se (nnotca duphi adierea de vint care-i
intImpina i care nu putea fi decIt numai tie Ia
Bagdad...

(md poesI czi oust uici $ehr.rezudu Izi.i zoril mijind

.i, SiiOs, tacu.

Ci (fir—a UpieZeCi ‘( U/lU noaple

Ia uiin

Siinind aceasth adieic dinsprc ara dragh, liii

1)aul—Maean i SC umplu sufictul do arnintirea surorli
sale Nov.hatu, a tathilui shu i a mamei sale,
i gn.du.1 ii era nuinai la lipsa suiori i J.a durera
pdrini1or, cmnd i-or vedea venind •acasci f1IrL ca.
Iflcepu Sa plInga CU inima grea i Sa roteasca st)hun
(IC jab

Wtpturä scumpã! Oare niciodatä

Nu vorn mal fi aláturi arnincioi?
A (1cspaririz noapte blestematä
Va Iirui dc-a puru.ri peste noi?

A/i, scurte—au fost acele clipe—n care

We bucUralfl, cin(1L’a, ca doi copii.
.‘$t lUll!)? .d gr(’le—s zilele anlAire
Ce iie—au tnstruiiiczt J)C Cai pustii

Vino, odatd, .i ma ia de minã!

Ca lumInarea, tru pu-mi s-a to pit
Sub nerniloasa flacard pagina
A. dorului de care—s mistuit.

Vi’no, t flu—hit corbi clespre uitarc.

]Vu—mz cere, pe ,l Ilak ! s( uit ce—a fost
Mi-ar fi unica V1Cj consolare:
La pie ptul meu sa4i af Ii ada post.
Atunci indatonitorul [iamamgiu ii vorbi
— CopiJe, destUl en Plinsul ! Si baga dc searn
ti smntcn taie ap.roape dc cortu) rnarelui sfetni
i. at SOIel lui.
El rasp u.nse
Lasä—rnü sä pling ‘i sü—mi spun versunie
ear rni mai aim i—mi rnai potolesc pojarul inimii.
$i, firá a Ina arninte Ia sfaturiie hamamgiului,
se Intoarsc cu faa spre l3agdad. Si eum in acele
dipe Nozhatu, cuicatà In cort, flu putea dormi,
13:1
cu gIndu.rile dus’ Ia cci dragi, cufundati in visuri
triste i lãcrirnind Intr—•urta, auzi glasul care, ni.i
cleparte dc oor{.ul ci, cnta infiorat in noapte.
Si- atun ci, tInLira Nozhatu, soia mareui sfetnic,
se ri(lica tuihuratil i—.I cheirià pe eunucul ce dor—
na ia intrarea in cort i care veni numaidecIt
i c Intrebi
Ce doreti, stäpInil ?
Ea ii spuse
Aieargi intIat i .cautà—i pe cel ce—a cInt
i ad ti—mi--I aici
1unucul r1spunse
Eu dorrneam i n—am auzit nimic. $1 n--as
putea sä-1 gásesc in plinà noapte, decIt dac i—a
trezi PC tori cei care (lOrm.
ta ii porunci
- rUrebuje ! Acela pe care-i vei gsi treaz, va
fi firi Indoiaià ccl pe care i—am auzit cIntInd.
Eunu’eul nu Indräznj &i mal stäruiasci i iei
sà-1 caute pe cintret.

Cind povest.ea njunse aid. $eherezadn vázu zorii mijind

si. siioasà, t.cu,

Ci ntr-a saptezeci i doua noapte

[a urnià

Atunci eunucul nu indräzni sá mai stàruiasc

i iei sà-] caute pe cIntLiret. Dar degeaba se uit
In toate párilc i cercctá peste tot, flu gisi treaz
decit pe bàtrInui hamamgiu, càci Daul-Macan
zcea nemicat. Jar hamamgiuL vázindu-1 pe
euflucUl care, in itinuna IiUiii, äI’U Lare ;U—
rat, so temu foarte Ca Daul—Macan va fi tuihurat
somnul soiei sfetnicului, aa en täcu mIle. (i cu—
flH(U] ii zari i-1 Intrebã
rL1I ai cmntat cintecul pe care I—a auzit sta—
pina mea ?
Atunci hamarngiul, cu Uotui Incredinat c soia
marelui sfetriic se supärase, striga
Nu, nu ! N-am cIritat eu
1nnucuI ur:rriü
i)ai’ cine atunci? Arata-mi-1, cäci flu se poate
si nu—i fi atizit i si mi—i fi vàzut, de vrerne
flu dormi
Jar harnanigiul, tot Ingrijorat pentru Daui—Ma—
can, spuse
- Ba nu, nu—1 tiu i n—am auzit nimic.
— Pc Allah! minti Cu neruinare i n-ai sä m
fad sá cred eá, treaz fund i stInd aici, n-ai auzit
flfl(

Atinci slu.jitorul ii vorbi

• — Am sà-ti spurt adevàrul. A cintat un nomad
care—a trecut pc—aid clare pe camila lui. $j ]
mine rn-a trezit Cu glasul lui blestemat, pedepsi-1-ar
Allah
Euniwui, dInd din cap a indoialâ i l)oinbnmd,
so in.toiarse i—i spuse stäpInei mi
A fost tin nomad care acum trebuie sà fie
departe cu camila mi.
Nozhatu, mi1miti, ii privi lung pe eunuc i nu
mai spuse nimic.
In vrernea accasta, Dau [-Macan se trezi, i deasupra
eapuiui vIzu Inna sos In siava cerului. In
siiUt 1 se deteptà adierea duice a amintirilor tie
demult, jar In inimä ii räsunau nenurnãrate cmtece
(IC pasari Si oapte tainice de läute ale cugettilui.
i—1 cuprinse un dor nestápinit do a—
i35
ivLiisa in eiiitec avinturile láuntrice care—l feeau
pardi sä p1uteasci in zbor.
Gräi atunci slujitorului
- Aseult.ä !
Slujitorul It Inirel)a
• - ( \T(j SL faci, (opile ?
I)au 1—iViacan raspi nsc
- •- Vrtai I S ([nt niI C (1 fltL(C (flre fill—Ui pot;ol
inima.
S.ftitoiii zisc
riU flu tii (C S—U intimplat i (1( (lt( Vi(IC
iiguri a t.LCL)Uit sä rni si ucsc faa (i.e (UfluC Ca
sü scàpárn (IC primejdie!
DauL-Macan Intreba
• •- Ce tot spui ? Care cunuc ?
Harnamgiul ii povesti
0, stapi.nc, eun.ucu.I sotici rnarel ui sfutnir a
lost mci, tare mIniat, pe cIn(I tu vficeai picidut.
InvIrtea in rnInä un )a gros (IC migda çi privea
Ia toi cci aclo.irnii, i cmii nu rn—a gásit deelt jc
mine treaz, rn—a Intrebat furios daci eu cuntasern.
Dar i-am rispuns : ,,A, nu, nicidecum ! A lost no
biet nomad (ilC trecea pe drum”. Eunucul nu prea
s—a aiitaI. ci rn—ar ercdc, cki, unainte dc—a pl
mi-a porn nut ,j)aeI—i rnai auzi curnva jar, pUile
mina pe (1 i si mi—I clai sà—1 due Ia stLipina i-ric
Bag (IC scama ec ti—am spus !“ Iati, dar, stpine
(EL ancvow mi—a lost s scap (IC acci arap ban U—
lCtfliC.
(md ìiij asernenea VOiI)C, Daul—Macan xc mInie
.i strigü
Si urn—ar indrazni Sfi ma impiedice si—
clot versurile care Irni piac ? Am Sa cmt tOltC (Ifl—
tecele care—mi plac, fie Oil CC—O fi ! $i, Ia urm
urmei, (IC (( rn—as mai tenK, acum, (md sIntem
aproape de sara mea? De-acurn inainte nimie nit
ma mai poate Ingrijora!
Atunci bietul slujitor ii spuse
Vád ci vrei s te pierzi CU once prel
CoIälalt raspunse
‘[‘rebuic ncapirat si cint
Slujitorul adiugä
- •- Nu mu sill si ma despart de tine, cäci mai
dograha p1cc, ck’cit sa te vrtd e i se intimplii ceva
ru. Uiti, fiule, e eti cu mine de un an i jumI—
tate i cu nit lc,-am supurat cu nimic 7 GIndete—te
(a to.i cci de—aici sInt topii dc oboseaiu i dorm
in tihnu. Mn rog ae, mi no tulbura cu stihunile
tale, care, allmintrtlea, CO—i cirept. e drept, tare
sint frumoase
Ci 1)aul—Macan nu so putu stàpini i, PC cind
deasupra vIntul susura un in frunzele de palmieni,
incepu sä crnte Cu foc
), unde snt acele vrerni senine
Din umbra easei noastre pdrinte$’i,
Cu zilelo (10 VOZO,S?C linc’,
Cu nopftle (k? Z7flbc?t i pove.t ?

0, timpule !... Acuma toate-s ciuse:

Si-acete z’iie. ca un joe uitt,
h-acei(’ nopi, en steleic apuse
Pe (erUi soarte i noas’tre—n.nonra.t.

Ak, undo sinteji z’remi de—ociinioare,

Cind fericit era T)aul—Macan,
Urndr Ui urnär cu sldvita floare
A lurn’ilor, cu Nozhatu-Zaman! ?

Daul-Macan strigã do trel on i se prábui fàr

simtre. Atunci bunul hamamgiu se ridicu i—l aco
pen cu mantaua lui
 v. utt i, (ind auzi acel cIntec in care erau
pomenih uumeL( ci i al fratelui ci, i in care ii
reVedea nenorocirile, euiprinsi de plinset Cu SUE—
pine, 11 (:hema grabnic pe eunuc i—i strigà
Neno:rocirc ie I Ornul care—a cintat IntIia
dat a cmntat acuma iai i 1—am auzit, aici, aproape.
Pc Allah! dac nu mi-i aduci numaideelt, alerg
Ia sotul meu In cort i-i cer si to ciomgeaseà i
st te alunge. Ia (IC ici o suti do dinari, d-i-i cmtàretuiui
ii hottrte—l cu blIndee sà vinh aid
jar dacà flu vrea, nu niai stirui, mnsâ afht itnde
stä, ce face, din cc tarä este i vino repede sit-mi
spui. Si sà nu-mi zàboveti o clipà!

Cind povestea ajunse aici, Seherezada vázu zorli

znijind i, sfioasä, täcu.

Ci ntr-a aptezeci t treia noapte

Ia urrn

...$i sit nti-mi zitboveti o clipil!

Eunucul iei din cortul stitpInei i plecit sit—.l
caute pe cIntitrel. Incepu sit calee printre picioarele
color adormiti i sit se uite bine la fata fiecitruia,
dar flu gitsi pe nimeni treaz. .Atunci se duso
dc-a dreptul la hamamgiul care sta fitrit manta i
cu capul gol, ii apucit de brat i-i strigit:
— Pu c’ti cIntitrelul
Hamamgiul ritspunsc cii mare spaimit:
—- Nu! Ne! Pc Allah! flu sint cii, märite
eunucule!
Eunucul ii spuse
 Nu te las pln nu-mi aràti cine a cIntat, Cci
flu Indriznesc St ma iriLorc iara de ci la stpin*
niea

La aceste cuvinte, hamarngiui, terriiridu—se pentru

Daul—Macan, Incepu sà se jeIuiasc eu.nucui.ui
Pc Allah Iti spun ci eel care a cmntat fost
tin trecàtor. Nu ma mai chinui zadarnic, cäci ai
s?i dai seamä la juclecata lui Allah. Nu sInt decit
un biet hagiu care vine din oraul lui Abraham,
1)PictcflUl. iLli Allah.
Iunucu1 nsa ii räspunse
Pie ! i)ar vmo cu mine, ca s spui chiar tu
acest lucru st.apinui mdc, cäci pe mine nu ma

Atunci hamamgiui suspina.

0, mare i bun slujitor, erede-mä Si intoarce--te
linitit la cortul táu ! i dacá se mai aude
glasul, sã vii sá—mi ceri sama, cad numai eu vol fi
atunci vinovt.
Apoi, ca sa—1 liniteascä pe eunuc i sI—I ho
rascä sá piece, Ii Inirui potop do vorbe du].ci i de
laude, II Irnbräià i—l saruta, pIna Ce (?1IflUCU1
so Induplecä i SC indepärUi, dar, In Joe sá Sc intoarca
la stapmna lui, In faa cäreia no indràznea
5(1 s arate, fãcu un ocol ji se ghemui la pî.ndà, flu
departe de hamarngiu.
Estimp, l)au I—Macan se trezi i slujitoru.l ii
spuse:
- - Scoala, sã-ti povestese cc s-a intImplal din
pricina stiii.urilor tale.
Si—i povesti totul ; dar Daul—M.acan, care—i asc
cu gIndul dus aiurea, gri
Oh, nu vrcau sa tiu de nimic i n—am de cc
sà-mi stapInesc simtirea, acum, cInd sIntern aproape
do tara mea.
Harnamgiul, inspàimintat, adaug atunci:
139
 — Fiul moi, ajungc’ (t to—ai lasat minat
dorLil tiu. Cum poti fl atIt de färi griji, cinci cu
tremur tot de spairnà pentru tine ? Mi rog lie, pe
Allah sii mi rnai crni mnainte dc—a fi ajuns uu
a(lcVàrat in Iara Ia. 1u flu te—am erezu.t, miii copile,
ati.t (Ic incapaIinat. 1)i--ti i tu socoteala di sOia
marel.ui sfetnic aLt si te pc(1cpseasc, pentru di
fi—() iau Sii (Joanna, cind ca e att d( trudiUi, .i de
sf?ritI, n dobonita (Ic drum. Pinä acum a tnimis
de dou on eunucul ta si Ic caute.
i)aul-lVlacan insi, firi a I ua In seama iorheIe
hamamgiului, pentru a trcia oará li ln1ä glasul
i cintà din tot sufletul aceste stihuri
sint stttu.l de—atitea
CUV’n te ?nar?, de ainagire,
Cc—nil ‘ruscoisc furtuni in sufle
i—ini pun nesoinuui in privire
Mi-au spus: ,,Cum te-ai chirnbat !“ Li nu tiu
1)e ce. Mi-au spus: ,,E din iubire”
Ci Cu intreb : ,,Iubirea poate
Sä dudi astfel La pieire ?‘
Mi—au spus : ,,Iubirc e 1” Ci, 1at2,
Le spun : ,,Eu nu mai vrectu iubire,
Eu nu inai vrea aprinsa-i cupL,
Nici otrlvita ei ‘,niknfre.
Vreau cloar acele lucruri simple,
AcecL pierduta fericire,
Care sä—i fie bietei mimi
Ca u-n balsam i-o izbävire !“
i)ar abia sfIri 1)aul-Macan cintecul, di i apru
cunucul Inaintea 1w. Vzindu—1, harnamgiul se spe—
ne atit do tare, melt o rupse la fugü cit putu do
inte i 1.-lu Sc opni decit Nit departe, do undo in.Cepu
sl pindoasdi cc are sii so Intimple.
 Aturici eunucul inainti sfios —i spue mi f)aum
Macan:
—- Pacca lie C;U tine

(md povesLoi ajunse aici. $Iierznda “mw zori mijinci

, slionsa, LiI(U.

Ci iiitr-u a)tezeci i /)UtrQ I1()ci/)ie

:a utrfl

Aac1ar, preafericitule rege, (uiflUCt1I Ii spuse lui

T)atil-Macan
- Pacca fie cu tine
lar Daul-Macan ii rspunse:
Si cu tine fie paeea, i mila, i binceuvintatea
liii Allah
[:)I)(11 gräi
-- Maria—ta. iatä (a stipiiia rnea ni—a porun
pentru a trcia oaru sü to cant, cici vrea si to vadi
Daul—Macan ii rEispunse
- Stäpina ta ? Si cine—i ca, dc are cutezana a
porunci sa ma cauti 0 mine ?
Si, neniu.1um.it nurnal en atit, incepu sI—1 oci—
rasci pe eunuc. Eunucu1 insi nu—i rspuns-c nirnic,
cici stLph-i—sa ii poruneise sü-i Ia pe cintárc cu
biIndee sI—l aduca [a ca numai dacui vrea ci,
aa ci fIcu tot cc putu ca sü—1 liniteaseä i—1 1
tot en vorbe mieroase. cam de—ac.estea
0, copile, n—am vemt ca si to supñr on s&ti
adw. vre() rnihnire, ci numal ca si to rog, (1act
binevoieti, s—i mndrepi paiii spre aoi i sI vor—

141
1)eti en stipin.a rriea, care arde do dorinta dc—a te
vedea. 5i, n—fli. griji, o srt t1e ea Sà—i tie recun.o
catoare pentri i IJufliVOm ça pe care ti—O cee.
Nurnai a’a 1)aul—fvia(an so indnplecii i so
pcnti’ii a—I i.nSOIl pe oimoc Ia cort, In vreme cc
1)i(tfli hamatngju, tromurmd tot imt tare (IC teamt
pentrut L)aiiJ.Macari, Isi iui inima in dint,i i—i urrni
(i.e dcparte, gIndind n Sine ,,Ce p.rtpLtd pe eapul
lui ! Do buna seama e.i mnne, Ia rasaritul soarelui,
are sñ lie spinzurat !“ Si—i trecu prin cap on gInd
cumplit, care—i timplu i mai muft do spaimi, eici
I.i spuse : ,,Cine çtie dacá Daul—.Maean, ca sI scape.
n—o st arunce toatà viiia asupra men i n—o s min
cä en am cIntat !“
Ci .Daui-Maean i eunucul so strecurarà ane—
VOlO piintre oamenn adorniiti i printre vito, pint
cc ajonsera Ia intrarea cortulni neribditoarei Noz—
hatu. Eunucul 11 rugà pu 1)aul—Macan si atepic
afar i intri s-o vesteascä pe stipI.ni, ciirein ii
spuse
— Iat, ti-aduc pe eel cáutat. Este un tmnàr en
infátiare tare £rumoas, i Ia born, i La chip, pirind
do spii ina1ti i (IC soi.
CInd ii auzi aa, tinerci Nozhatu incepu s—i bati
inirna i gr?ii eunu.cului
Spume-i sà vini cit mai lingã cort i roagà-i
si no mai cInte din cInteeele Iui, ca sá ic—and do—
aproape. $i po urmü eautá sá afli cum 11 cheamü
i (un C( tarn este.
Atunci eunucul ici i—i vorbi lid l)aul—lVIacan
Sttplna nwa te roagd sà—i eInli din cinteceie
tale i arc si te asculte din cort. $i mai vrea si
tie own to c.heaniá, din cc tarä i do cc neam eti.
El râspunse
 — Ma supun din toatà inima i ca pentru o d.a—
wric sfintri ! Liar In. ce privete nurnele rneu, eJ
(ste do mull ers, jar inima mi—i rnist.uita i trupul
frini.. lar povestea vieii mele e vicdrnca a fi scrisli
cu (Ic—amanuntul In coltul c)chilol.’. 5i—arn ajuns
.in herv care atIta a báu.t, melt toata viaa Jul
are sà se clat.ine. 5i sint ca Un lunatic, saci ca imul
care se Ineacà In valurile nebuniei.
CInd Nozhatu auzi din cort aceste cuvinte, incepu
sã susprne, 11 strigá pe eunuc i—i zise
lrltreal)a—I dma a pierdut pe cincva scump
mama, tatIlI on vreun frate.
]iiniicuI SC duse si—i intrebä pe Daui—Maca
(lupa urn ii portincise stapIna. ian .aces1a rlispunse
I-am pierdut, da. Si am pierdut i-o sorä care
ma iubea i de Ia care nu mai am nici 0 tire.
Nozhatu. auzind räspunsul pe care i-i aducea
C(LnUCU1, spuse
F’aea Allah ca tInärul sá—i gãseascà mingI-
ierea nenorocjru lui sli so adune cu cci ce—i sInt
ciragi.
Apoi Ii gräi eunucuiui...

(.nd povesea ujunse aid, $eherezacta vaz.u zorui mijind

.i. sfioas, ta.u.

Ci Intr-a ,captezeci i cincea noa pie

Ia urrnà:

0, preafenicitule rege, aadar Nozhatu, sotia na

relui sfetnic, Ii grai eunucului
 Du—te i—1 roag s n.e (.-mte un eintec desp
amarul (1espari1rii.
Si (‘Imilcul Sc duse i—1. ruga dupi portina stà
pnei. Attinci I)aul—.PvIacan, stind. nu depai.-te (k coil.,
i’i spniini obrazul in palmii i, sub Juna (are—•
i•evñrsn lurnina peste oarnenu a(1ormi.i .i peste vite,
glas I I ni strabali I tacerea. Tar cind s1’ir.i de (-intat
mm cc nati 1 1 ui (ifl Let-, N ovhatu, care—I. ascu].tase i-a—n
viaji, nu sc nai putu stapini i, Jidi(.-mfl(i mnfiorat.á
puiza tic I a intiai-ea (0111 liii, S()1Se aiaii (apul,
prki pe cIt r- sill) I unlina I cmii i un. strigàt ii
vbucni din piept, caei ii rcunoscu.1,.-atc.h-, Sc
ai-unui afarI en braeI.e I.ntinse i strigi
l’ral.e ! 0, l)aul-Macan
I)aul—1\’lacan () piiVl uirnit i I(CUfl0SCU }t SO
•1—sa Nozhatu. -c ar-un(-aIa ((11 ul in bjatelc- cci ni
lalt i Sc p.raI)uura amindoi (-op1eii ta pthnInt.
(‘intl VLIZU ac-(-asta, eriticul rimase (ii gm-a (.tS—
(-ata de nlii-are. Sc grabi si ia o mare velinta i
o .ifltiflSe peste cci doi, in scrnn (ic respect, i W—
tept1 eumink• a ci s1 se d.ezrneticeasei
(‘ui-md, in ad’iir, Nozhatu -SC trevi (ca dU)1J)
i apoi i 1)aul—Mac-an. Si din act-a c1ipi, Nozhalu
uita (Ic tOite (In itiiie ticeicte ‘i, in (-uImc-a bueu—
i1(i cost i aceste si.jlnfl-j

1)estin. 1U1’U.S( cä (iurerecl mcci

Nu ‘a area In veci de VeCi sfvrit.
i icitä., ()Uflt ((ilnU Ca te-ain szljt
S’a caici ((?—CU :ilL’Itt Cu VOIbU greu

Cdti Jerzcztu smnt acunz deplin. :

E liiujä zziie c-el. C(Lfl ui—c c1rai.
-Sumnete—i poalci !iC1Zfl(i 7)rep(’lCafj,
rue .1urje>ti. (iC.’t?iiUic’ Iiain

44
 Jar Dau]-1\’lacan o strInse Ia piept pe sorà—sa
cu lacrimi do bucurie in picoape, spuse la rIndul
s1u

l)e miiita fericire pe care pot s—o string

1 PU lii, Pi(’Pt acuma ——- (1k, ockli—mi plin
pUns.
Vai, oeiiiior, cieprzns—az al lacrzrrui. nä.rav
PiIngea’in iC1’? de durere, ctzz fericirii sclav.
Novliatu ii pofti apoi pe fiatele ci in cort i—i
grth
1rate, povestete—m acum cc ti s—a int
plat, i—U \‘O) spune, Ia rindul meu, prin cite an
tJ.eCut
Daui—1\’Jacan i.nsü ii iispunse
I’ovcstete tu rnai intii intImpThriio tale.
5i N:ozhatu ii povesti fratelui ci tot cc so petre—
cuso, fIri si lase cleoparte nici un amànunt, i,
!a sfiiit, ac.Iáugà
Tar po souI rneu, mai’elo .sfetnic, ii vei en—
noate indata. Si are Sá to pl.aca, pentru ca e un
om tare cumsecade. 1)ar mai intli, gi’àbote—te i
spune—mi prin -ite •ai trecut (IC Cifl(I to—am las
bolnav in hanul din oraui sfint.
Daui—i’lacan ii ficu pe Voic i—u Iflchci(’ pov
1.irea asifel
1)ar, mai ales, Nozhatu, nici n—a putca sã—
S)11fl intleajuns CO bun a fost cu mine un sluji—
toi do Ia harnam, care a eheltuit, c-a st ni In—
grijeasci, toii I)ann p0 care—i avea, i rn—a s.Iu
ii i noaple, i s—a purtat rnai binc ca tin tatI.
on c-a Un f rate, on ca un prieten crodincios, i
a (his aa do (kparte (lul.Uirea de sine, ci s—a
lipsit (IC hranä, ca sä rni—o dea flue, i do asinul
hii, (fl StL flU merg eLI }C JOS, mUitUrnlflClU—Se
145
numal si--1 conclucil. Dacü sInt In.d in viai. sä
.tii cu asta’4 numai (latOriUi liii.
/\titnci Nozhatu spuse
Cu voia I Ui Allah, vom ti noi sn—i ris-.
platim bunatatea, C cit He va sta In putere.
Nuzhatu cherna apui pe CUflUC, care vern In
graba, sIrutà mmna Jul Daub-Macan i rärnasc in
pwioare diiiaintca lui. .Nozhatu ii grii
1unu1e s.tiijitor, VCStit()1 (IC 1)1 LIC, J iitiucIt tu
cel drntu mi—ai adus .tirua cea bunii, pistreazu
pcntiu Line pmiga cu cci o rnie de dinari. A1earg
acurn i spune—i stãpinului täi cá vicau sa—i vi
Eunucul, tare bucuros, alergä sà—l vestcasca
stápInul sáu, marele sfetnic, care i veni de indat
I in cortul sotiei. i fu In culmea •uimirii vi—
zincl Ja ca pe tInIrul strain, i Inca in puterea
nopii. 1)ar Nozhatu Sc grabi sn-i povesteasca IntImpllirile
br dc la inceput pmna Ia sfirit i
adauga
Astfel, preabunul mcii sot, in be sa ic ensätore
ti cu o roaba, eum credeai, ai luat pc fiiea
rcgelui Omar Al_Neman, pe Nozhatu—Zaman! lar
aeesta-i fratele meu 1)aul—Macan.
Cind auzi nemaipomenita br poveste, marele
sfetnic fu In. cuimea iiimirii, aflind eá este gi—
nere[e chiar ab regelni Ornar A[—Neman. i gincli
in sine: ,,Am sa ajiing pe puin valiu al vreuneia
din tre edo mai bogate vilaete ale imparãei !“
Sc plorconi dinaintea lui Daul-Macan, I se Inchina
cu vorbe alese i so bu.eura en a scàpat din
toate icicle i ci s—a intIlnit cu sora sa. Si dc
Indatä voi sä porunceasea sá se facà urn cort
pcntru noul oaspe, dar Nozhatu ii spuse
Este de prisos, acum, cind sInt.cm atli do
aproape de tarà. 5i—apoi, curn nii ne—am vazut d
multà vreme, vom fi :fericiti arnIndoi sa stam In
acelafi cort ‘i sa ne sàturãm privindu—ne, inainie
(‘ic-a ajunge acas.
i\’larele sfetnk rispunse
Fie totul dupã dorinIele tale
i(•i aPOl, ca sä—i lase libori si—i povestea
i le t.iiiflise ficIu, Sir()pUrl, fructe i tot soiui do
dulciuri din cole :U calO aVilsoSe grijà sli Incarce
døi catIri i o cämihi, Inainte do--a pirsi Darnasc
ii]., spie a le implri ca daruri color din Bagdad
j (i räs.pu.ns l.a urri1e br do l)un sosit. Si—i
tiirnise Jul DwiI—Macan trei rinduri do haine
(iintre cole mai (le pre1 i—i pregàti o cämil do
soi ales, cu tot liarnaanwntul i cu un cioltar cu
(lucurl do mu!te eiilori. Apoi Incepu s so plimbe
in ting i—n iat pe dinaintea cortului, cu pieptul
umfiat (10 vole buna i cu gIndul la Inàl1area
care-i venea do la Allah, Ia Insemntatea lui do
acum i la miIririle viitoare.
0 data en dimineata, morse in grabi Ia cortul
soiei ca sà—i salute cumnatul.
Nozhatu Ii spuse
- Nu trebuie sà uitim de siujitorul do Ia
hamam. Eunucul sä—i pregàteascä un cal i sä aiba
grijà do masa iui de prmnz i do seara. 5i, mai
cu seamà, sá nu-l lase s se indeparteze do noi.
Mare) e sfet n ic dote atunci eunu Cu] ui poruricil e
treliuifl(IOaSe, iar acesta raspunse
As(u,[t i ma supun
Si liiä numaidecit Cu el ci1iva oameni din straja
marelui sfetnic i piecEi In càutaroa hamamgiu]ui.
ti gási tocmai in. coada caravanei, tremurInd do
spaimã i gata sa punä eaua pe magar i sà fuga
cIt mai jute din locul acela, unde tmniirul lui prie—
ten Daul—Macan fusese luat prins. La vederea cunucuiui
i-a robii.or care alergara indatà i-I in—
conjurará, intrã parcä moartea in ci, se Ingälbeni.
‘47
(UU11(’hii .1 SU h1itiu invindu—se unut (Ic aittil, i
iremura din tot trupul. No rnai avea nici o In—
doialñ c(i I )au[—Macan. ca si xc (1ezvinov4casdi,
1—a [Isat in ‘ma razbiinarn SOiici marclui sfetrdc’
lVIai ales ca (‘unucul ii i striga
-. Nineinosule !...

C ‘i[ld pov(ste)1 11)51 11 CJ)4 ,(z;I(Il Vi’/) 1 /00 i flflji1ltl

L Si01S, t)(I1.

Ci inlr-a aptezeci si usea noa pie

i. .irni

0, preal(9i(11 u1( rcgt.’, aadai euntcu i—a srigat

lianiarnghului ingrozil.
- Mincinosule iYIi—ai spus no numai (.i n—
cintat to. dat i Ca 01(1 no tiai cine a ciritat
i iatü, am aflat c acel cInthre era chiar tova—
rti1 tiu. Dc-aid pinä Ia Bagclad, mi te mai
slabim 0 (Ilpa i ai Sa ai La SOS1IC a((eai soartä
ca i tovara ii tao
La votIxie eunuetilui, hat amgiuL InspMmintat
IflC(pu Sfl SI eluiascLl, gindind in sine : ,lat?i a
am (lal. tocmai tic (c am viut atita sà SCä !“
IUnLLCI1 1 poiufl(1 rol)lIor
I uai—i asinul i dali—i calul Ista
Robii, ftt(i a ma seama Ia suspin(lc hamaingiu—
lui, ii luara nagaru1 i—1 silirat sa incak’c( pt on
c’aI flhifluflat (Iiflti(’ ((‘i ai nait’Itii Sf(’tnl(. Apoi
(UflU(U ft spuse aparte
rrot tilfl])U1 cal.atoriei S stati CU ochii pe
a(eSl. hannlr.ngiu. Pentrii fiecaie fir de pii’ din rap
CC—i va fi alms, v(4i pLIi cu viata cite unuia
dintre voi. Aa cC si v purtai fai de el •plin
de grijI i si nu—i Jipseascü nirnie
iIamamgiul, vazin(lu—se päzit de rohi, nu se rnai
indot (U va fi dat morIii ‘i spuse eunucului
0, eapitanc preamilos. Ii jur c’I tinirul
acela flu—mi C flC frate, nici rud, ei sint
singur pe Fume i—s cloar un lilet Ingrijitor Ia un
harnam. L—arn gisit pe moarte, Intins 1Ingi 0 gr
rna(UI do lemne dc’ Ia poarta harnarnul.ui i rn-am
milit do e!, in numele lui Allah, luIndu—l Ia mine
aeast. N-am Ricut nimic ca sä merit VVCO pe(leapSa

Incepu apoi si so jelujasca i sI se gindcasci

la tot felul do lucriiri, (arc (IC (are rnai negro, in
vrcme cc caravana I.nainta, jar eunucul mergea
alàturi do 1 i so desfta po socoteala lui, spu -
nInclu—i din cind In cInd
—— Ai tulburat somnul stpInei cu blestemate
talc do cintece, ca i tinãrul accia ; i nu pãreai
deloc InspäirnIntat pe atunci
1)ar la fiecare opriro, eunucul Ii poftea pe sin—
jitor si mnince cu ci din aceeai farfurie i sI
bea yin cci ci din aeeeai canà, (lupa cc l)ea ci
rnai intIi. Ci lacrimile nu so uscau in ochii sluji—
torului, mai Ingiijorat ca oricInd, neavind t.iri
despre prietenul san Daul—Macan, de care eunucul
m gind sl—i pomeneasca.
Estimp Nozhatu, Daul—Macan i marele sfetnic
calatoreau lot in fruntea caravanci pe calea l3ag-
dadului çd nu rnai ramasesc (belt o singura Zi
de mers pinà ski. ajunga la tinta mult rIynitä.
i tocrnai In dimineaa din urma, dupa popasul
de noapte, pe cin(1 so pregtteau sä-i urmeze
calea, vizura dcodatà ridicindu—se inaintea br un
praf gros care Intuneca vIzdu1m1 i fcea noapte
Imprejur. Marcie sfctnic Incercä sI—i 1initeasci

1149
•l Jo spuso sA stea pe Rio, far ci lul clndzed de mameluci i InaintA spre now! do praf.
Du$ un sourt rästinip, praM so risipi iei vk.
zurli o mare oqtlrc cc flamurl c In vint, mergind In rlndurl de bAtaic’, In sunvtul tobclor. Indati
se dasprlnsc din (mate o ceatA de ctlThret,i care
InaintarA spro ci In galop. Si flecare mameluc
dc-al marolul stotnic hi Impresurat dt cinci oq..
teni cldAri.
VAzind acestea, manic sfctnic IntrebA cu ui-
mire
— Chic stntc%i 1 de cc ne Intimpinati astfel?
El rispunserà:
Bar vol clne sinteji, de wide veni$i I unde
mergo4i?
Manic stetnic II Thrnurl:
-— Skit marelo stetnic al cmirulul de la Barnasc,
al prh4ului 3arcan, fiul regolul Omar
AI-Neman,stAplnul Eagdadulul i al tin HoranuluL
1asui prh4ul arcan rn-a trimis la tatil
siu, Ia Bagdad, cii haraclul Darnasculul i cu
daruni
La aceste vorbe, otenll to4i lql scoaseni tergarele,
Il copenlrk ccliii l Incepunti sil plingi In
hohote. Manic stetnic privea la ci tot mal ulmit
Atunci cipetenia ctenllor Inainti spre el el-i
spusc:
— Val, vat! wide este regeic Omar Al-Neman?
Regele Omar Al-Nernan a munit I Vat de not 1
do noI!
Apol adiugi:
— Preacinstite stetnice, vine cu not la manic
vizir Dandan, care-I cob, In mijiocul otinIi, •i
ci Itt va povesti cu de-aminuntul pripidul.
Marele stetnic Incepu 1 ci si plIngA i stnigit
0, cc cilitonte nenorociti I
 Merse •apoi la mareli vizir Daiidan, care 1)
primi numaidecit In. cortul sin’ i-• i pofti sá Ia IOC.
IViarele sfetnic Ii spuse atuiwi cu Cc iflsarciflare
venea i (C daruri aducea pentiu regeic Ornar
Al—.Neman.
La aceste vorbe, care—i aminteau de stipinui i
(IC regele su, marele vizir Dandan incepi.i s1
plIngà i—i spuse marelui sfetnic
Af]i ca regele Ornar Al—N einan a murit
oti-avit i 1 Sa afli in eurInd toatc aiTlánuntele.
I)eocamdat sit—.i ar1t eum staii la noi lucrurile 1
Tatit. Cind t-egele a murit in mila i—n indurarea
(CL fiiru d.c sfIrit a ml Allah, poporul s—a ridicat
pcntrt a •ti pe clue sii aleagit tuma Ia domnie.
Si oanlenhi ar fi ajuns sà se rázboiasca Intre ei,
(IC no i—ar fi potolit fruritaii cetälil i de nu s—
fi mnteles CU tOlii sl cearà sfatul celor patru man
cadii ai Bagdadului i sà se supuna hotárlrii
acestora. Cci patrii marl cadii ati hotárIt ca urrna
Ia domnie pc pninul arcan, cwmuitorul i)a—
masculul. Ian en, de Indata cc ml s-a spus hotánirea,
am pornit in fruntea oastei càtre Damasc,
sà-l vestesc pe prinul $arcan de moartea tatàlui
säu i de alegerea fäcutt pentru domnie. Trebuie
sä-i spun, o, preacinstite sfetnice, Ca la Bagdad
sint i unii care vor sä—l aleagá pe tlnánul
Daul-Macan. Insi do multä vreme nimeni flu tie
cc s-a fàcut Cu acesta i cu sora [ui, Nozhatu-Zaman.
Iatà, so Implinese In curInd cinci ani de
cInd au plecat in tara Hedjazului i n-au mai
dat nici un semn do via1!
La aceste cuvinte ale marelui vizir Dandan,
marcie sfetnic, soul pninesei Nozhatu, cu toata
mIhnirea pricinuitá dc moartea regelui Oman
Al-Neman, se hucurä la gIndul cii I)aul—Macan an

151
putca av(a noi’ocul sa fic :LCge at Bagdadu1u i
al Koiasanului. S inloarse citre marele vizir
Dandan ku—i spuse...

( ntI po sI.t.1 Ljlfl s ai, $I tzida .üzu ‘orli rnijind

i, sfios, ‘ucu.

Ci intr—a aptezeci i >a/)tecz. iioapte

i-: urrná

0, preafericitule rege, a.adar niarele sfctnic Sc

ntoaisc cLtl-o nare1e vizir I)andan si—i spuse
- Coca CL mi—al povestit este, in adcvti, tare
(-ludat i tare (IC mirare. I a rind ti—mi, pentru (a
rni—ai aratat foata incredcrca, lasa—ma sa—fi
o veste (-arc--ti va uniple inirna de bucurie i—ii
lTEI (lescreti fruntca. Aflá, mare vizir, ci Allah ne—a
:netezit cäile, aducind u—ni—i pe printul Daul—Ma
i pe sora lui, Nozhatu-Zaman.
La aceastI tire. vizirul I)andan se u.rnpht de
l)UCuriC i striga
0, preacinstitc sfetiiice, gràbet.e—tc sa—
povcsteti tofu 1, caci vcstea pe care mi—o dai imi
ulTipic mima (I.e 0 I)LICLiflC mare
[Viarele sfct’nic Ii povcst.i int.iinpliirile prin care
tr(-CUSCIa CC1 (101 .,i—1 adtls(! Ia CUfl()tiflia LU No-z—
hatu i era solie.
Ahinci, vizirul 1)andan se p1eci chnaintca mare.1
iii sfctnic, inchinindu—i—se i ni.irturisindu—
crcdincio.s. (1wmñ apoi pe toi emiin ‘i
pe toate cápeteniilc oastei çi ale Impiràtiei c-are
cl-all (IC fa1i, i Ic povesti i for corn stau lucru—
rite. T(4i sthut.arli pim’intu1 dmaintea rnai’eiui
SICifliC, i XC Inclunara i-i aratLirà bucu [ia pentni
flOUa ntorsatura a lucrurilor, laudlud puterea
[1 i’xltCi ca ( 0i’ifl{I IIiSC toate (IC mi nune.
I)upa aceea, narele sfctnic i rnai’ele vizir se
ezai’a In ,ji1uri onncluite pc un Inc rnai malt.
i chernara acolo la sf at toate (apetenule impa—
‘tlQi, C tOii Cnurii i pC toti ViZiIii. Sfatul nu
(i Ia V1’CUfl ceas (IC V1Crfl(’ i SC I u hotari rca
()btCaSCa sä fic nurnit I)aul—Macan (a iit’ma Ia
cIc’n)nie al .rcgelui Onar Al—Nurnan, i si nu se
inai nieai’gñ Ia T)arnasc pentru a—I adUC( JX pi’in
ul Sarcan. Vizirul Dandan SC ridi(H ndata din
Jil (i Xa—51 arate cinstii’ea pentru marele ftic’
(arc ajungca ornul ccl mai de vazä din Impirtie.
Si, Ca Sa capete buna lui voint, ii fàcu (larUri
l)ogate i—i urii •beIug i bucurii. La fel feurà
i c(riIaIi viziri, i emirn, i toli frunt.aii tàrii.
lat vizii’til Dandan gii astfel in numele tuturora
—. - Preaskivite marc sfctnic, flada)(IlJirn (.I, pun
3flUItL’i nui.Ia ta, ticcare clintre nm ii Va pistra ran—
gal Sot) tlomflnia noului sultan, Jar noi, a rind u—ne,
VOfli zori Inarntea voastrI spre l3agdad, ca si preg
itini o prirnire vrednicá dc tinarul nostru sultan,
pc cind to ii vei vesti alegerea 1iotrità (IC noi.
TViaIc1( SfCtfli( Ic flIgdui tu1uro.r ocrotire i päs—
trarca ranguiui pc care ii avean, si—i pàrisi apoi,
(i SI SC Intoarca la corturile liii Daul—Macan, jar
vizirul i)andan i toati oastca se Into arscri (atre
(etatca Bagdaduhii.
(alai’iicI spre coi’tuI sO1ici sale Nozhatu i al hii
DauI—Macan, marele sfetnic sirntea sporind in so—
fl.ctui—i (IragOStea fati de Nozhatu i—i spunea
sine ,,Cc ci1àtorie binec uvintatli i n orocoasI !“
Sosind, no vru s intre In cortul sotiei sale pini
ce nil—i (‘CPU Invoirea. Apoi. dupi ternenelile obi
nuite, povesti tot ce vilzuse qi ce auzise despre
moartea regclui Omar Al-Neman i despre alegetea
la domnie a lul 1)aul-Macan ql flu a printulul
t3arcan. La urinit aditugit:
$i-acum, milrite rege DaulMacan, nfl nit-
mine decit sit pnlmeti (Art ovMre domnla, cti flu
cumva, de to Iepezi de cia, sit pai vreun necaz din
parteacciul ce vs ft alesin locul thu I
Tar ])aul-Macan. oricit era de Indurerat din pridna
pierderli tatillui situ, regele Omar Al-Neman,
IcutoatecAqielINozhatuerauctochllpUni
de lacrimi, ritspunse:
Prlmesc porunca Ursitei, cAd n-am aim shl
lug ck a, tar cuvintele tale sint pline de intelepdune.
E3i aditugit de Indatil:
Dar, preaeint*ite cumnato, care trebute sit tie
purtarea mea 6411 de Instate meu $arcan i ce-mi
ritnilne sit ftc pentru cii?
Acola ritspunse:
Singura liothirlre dreaptit este sit impAflt4i
doinnia Intre vol, tu sit fit sultanul Bagdadului, tar
Iratele titu aaean sit tie sultanul Damasculut RAmit
din la aceastit hotitrire ;i urmarea va It pacea
t buna ln%elegere.
i Daul-Macan print statul cumnatulul situ.
Atunci marele stetnic kit caftanul lmptrAtcsc pe
care i-i Incredinase vizirul Dandan, ii Imbritcit pa

Daul - M acan I - t puse I n mi n i t mar e a spadi t de

apol sit caute ‘in be mat rtdtcat unde sit tnafle contub
aur a domni e i , Mni t i t pi t m l n t u l di n ai n t e a t n t t pi e ei t
Impitrittusc adus de viztrul Dandan. Era tin con
mhire4, en o boltit maltA fitcutit din plnzit citptuuittti
cii miltase do toato culonl]c t Cu desene de porn! ti
dci fort. La porund rebion sit atearnit pa jos wvoare
do pM dupt ce mat intui bittucinit pitmintul
do jar 1mpnjuru1 cxrtuiut 11 chemA pe rege sA se
hodineascA ecolo noaptea aceca, tar regele dorint
qa, pInA dimineat.a.
Do c’uni niijirA writ, se auzirA In depàrtare bAtM
do tobe 0 c4nteee de surie. $1 curlnd se lvi dMtr-un
nor do pet oastea de Ia Bagdad, avlnd In fruntea
ci pa marele vizir Dandan, care venea sA4 Intimpine
pe rege, dupi cc orindulse totul la Bagdad.
Atunci, regele Daui4laoan...
and povesten ajunse dcl, Seberezada vkn zorll mijind
4 stlossl, tict.

Ci tntr-a Qaptezeci $ opta n.oapte

F4eurml:

Atunci, regele Daul-Macan, tnbrAcat In straide

lmpàrAtcqtl, se aezA pa jil4ui ridk’at In mulocul
cortulul, Il puse pe genunchi marea spadA a
domniel, peste care-qi sprijini mIlnile, l ateptä
nemlqcat. Imprejurui lul se rlnduiri numaldecit
manriucli do Ia Damasc ql strAjeril anarelul stetnic,
toll cu lataganeic In mImi, pe cind Insul marele
stetnic sta In picloaro dc-a dreapta tronulul, cii
milnile Impreunato a supunere.
SI de Indatä, dupil porunclie date de cAtre manic
stetnic, IncepurA sA vinA l sA I se tnchine tojl
si se pioconeascA. Cäiclnd sties peste covoarele
qternute pe jos care duceáu Is cortui ImpArAtesc,
IntrarA mat intIl cipetenifie oastel, zece cite zece,
dupA rangurl, Incepind cii edo mat mid, ci zece
cite zece tAcuril jurknlntui de credinti ta%A de re155
geic Daul-Macan ‘i sirutarä in tieere pimmntul.
Veni i riridul ceior patru marl cadil i al vizirului
Dandan. (ci patru (aWl intrarü i urara crecIin1
i siirutaNi pmIntu1 in faa iegelui. D.ar cInd intrii
rnar(le ‘vizir, tegele Daui—1\l.acan se sculà dc pe
ji1 in (instea lui, ii iei in IntImpinare ii—i

Binevenit fii, puiintre al nostru al tiituror,

prear.institule i preavrednicule, ale clrui fapte
sint mnrniresrnate en malta inelepciune, ale (U].UJ
orindtnri sint fàcute cu miinie cole mai pricepuit.e.
Atul_lci niarele vizir 1)anclan juri eclini pe
Coran i pe Allah i srutá pàmI.ntul in faa regl ui
Si in vrcme cc marele sfotnic ici ca sà dea porunci].e
do trebuintá, si so pregitcascii ospãtui, si
se ir!tifl(1a nieselo, SU SC gateasca bUCatelO cele mai
thse i si so •o.rinduiasca paliarnicii, regele spuse
rnarelui vizir
Inainte ([C Once, pentiu a so sarbatoni urcarea
mea In dornnie, sli so facá daruni tuturor ostai1or
i tutu ror capetennloi’. Poruncete, clara, si Ii se
Irnpartä intregul haraci pe care-i aducern cu nol do
Ia cetatea l)amascului, fthi nici o opreIite. $i sfi.
Ii se dea sà manince i si bea cit VOn VOl. Si numai
(lupi accea, o, mare vizir al fl1CU, ViflO sa—mi p0-
ve.stc5ti cu de—amanuntLil cnn-i a munit tatal flCu
i (un (ale pricinI
Vizirul l)andan, urmmnd poruncile regelui, sb—
bozi to1 ostaii pe t.rei zile, ca sä so veseleascä, 51
intnna (apetonnie ca regele flu vOia Sil pni—
nieasci pe nimeni In acest rastimp. A.tunci toati
otiniea izbucni in urale, menind viaii lungá no—
geini i mu]tà Imbelugare domnici [ui, jar vizirni
so intoarse Ifl cort.
Estimp, regele so clusose Ia sora sa Nozhatu si—i
spuseso
 Ai aflat de moartea tatiHui nostru, rcg(1e
Omar, clar Inca flu cunoti pricina rnori1 liii. Vjno.
dar, ca s—o auzirn chiar din gura rnare.lui vivir
Dandan.
Si o aduseSe pe Nozhatu sub b.ofta cortU.1ui, i
ti’ascsc o perdea Intre ea i cci (ic .fafU. I1 xc aez
in jet, in timp cc Nozhatu singuri sla Indaratul
p(hrdeIei de mátase.
Dupá aceea, grii vizirului I)andan
Acurn, vizire al tatálui nostru, povestete—ne
eu de—amànuntul moartea celtii mai stri1ucii din—
t:re regi.
Si VizirU 1 Dandan rispu nse
.Ascult i rnI sipun
Si povusti dupli cum urmeaza

POVFS1’i MOR’.rH RFx:•ILt.Ii OMAR AL-NEV1AN i

MiNt1NA(1iI ((iryNT( )I t.)INA[NTI 0F iOeR’UL.
I Uf

Iritr-una din zile, regele Omar Al-Neman, sirnindu—

i sufletul apãsat do durerca lipsei voastre,
fle ChCfl1S(: PC toti In jurul 1ui ca sä—ncercrn sLi—
insemnrn, (md vazuram intrmcl In sala a batrIna
al carci chip purt:a intipiritc semnel c sfinteniei.
Era Insoita dc CinCi :fccioare (lc—o frumusete atIt
do clesavirita. ca mCi o limba n—ar putca mntr—ade-v
s—a 7ugraveasca. Pc IIngà ca crau atita do fiit—
moase, ole mai staprueau i toate versetete Cornnulul
i ale cartilor de .tiinta, precum i vorbele
iostite (IC toti Iiiteleptii musulmani. BátrIna veni
dinaintea regelui, sirutä umilá pamIntul i gri
iVIarite rege, ti--aduc. iata, (mci giuvacruri
cum nu arc nici un rege pe pämmnt. Prive.te—le,
rnria—ta, i c c.a--ie f.ruin.useea d inintea, cu
multa bagare de seama ; dici frumusetea nu Sc
aratEi decit celui care o cautà cu ciragoste
Regele Omar A]-Nernan fu cIt se poate de incmntat,
i de Inf1iarea cinstitei bàtrine, pentru
care se simti cuprins (Ic cinstire, i de a celor cinc
fecioare, care-i plácurü peste rnisurà. Aa IncH
grLli càtre tinerele acelea...

Cnd povestea ajunse aid, Seherezada vázu zorii mijind

i, s1ioas, läcu.

Ci Intr-a apfezeci i nouct noa pie

Ea urm

0, preafericitule rege, aadar regele Ornar AlNeman

grái cátre tinerele acelea:
— Preafrumoaselor, dac-i adevàrat cá sInteti
aa de pricepute in cunoaterea atitor alese lueruri
de odinioará, spuneti-mi rind pe rInd, fiecare.
cI.teva cugetári adinci cu care sà-mi Inseninez sufletuL

Atunci, una dintre fete, cu o privire sfiicioasà

i blinda, inaint, sirutá pämintul dinaintea re—
gelui i grM

Cu’vIntul primel fete

0, rege preaslàvit, vol aráta mai Intli cLi via 1a

firti de instinctul vietii nu se poate. Acest instinct
a lost sidit in om, pentru ca omul sä poatá, cit
ajutoruJ Jul Allah, sI lie stàpIn pe el Insui i st
se apropic (IC Allah eel atoatefáeàtorul. lar viaa a
lost data ornul.ui pentru ca ci sá so desavIreasc,
t’erinciu—se (IC ràtäciri. Regit. care sint cci dintl
dintre oameni, trebuie sà fie cci dintIi i in pri—
vtnla virtutlior 1CSC §1 lfl cea a hunatatil. Ornul
Ifll{:I(pt i CU min.tea luminata flu t.rebuie si so
poart(, in nici o Imprejurare, i mat ales fatà do
prietoni, decIt Cu b1Indee i sä ;judece cu hunaVOifl.
El trebuie sä se päzeascä do dumani i
srii alcagà prieten.ii cu bàgare do seamà i, o data
(0 l i-a ales, sä flu lase .sä so amestece Intro ci ci
ci nici Un judecàtor, ci s orInduiascà totul cu
bunatate. Pentru eLi, on ct-a ales prietenil pnintre
oamerni despnini do cole J.umecti i dIruiii vieii
intru sfinenie, ci.—atunci e clator sn—i asculte fà
gmnclui.’i asciinse i sü tiná seama do judecata ion
on i i-a ales printre eel legal do buriurile pàmlntulni
i atunc.i e clator s vegheze ca s nu-i pagnboascà
in bunurile br, nici sä flu-i stInjeneascLi
in ohiceiurile br, nici s flu le tgduiascà spusele.
Pentru c asemenea lucru.ri to Instràineazà pIná i
(k dragostea fati tie tatä i de mama, i mai sint
i zadarnice. lar un prieten esto un lucru de mare
prc. CLici priotenul flu e ca o femeie de care poi
sá te despari i s-n inbocuiecti cu alta, jar rana
fcutà unui prieten flu so mai vindec nieiodatLi,
mi oemit corn spune poetul
Inirna do prieten (‘-Ufi lucru gin ga. foarte
cere grija toatá i veghile Intregi.
Ránitã, n-n mci vindeci — eum ni.te ciouri sparte,
OricItá trudti-ai pune. flu po(i si le nw.i dregi.
Maria-ta, ingduie-ml acum sa-ti spun citeva
eugetLiri de-ale Inteleptilor.
Un cadlu, ca s judece Intr-adevLlr dup dreptate,
trebuie sá cerceteze cinstit toate marturiile. i s
so poarte cu ceie doug prti Intru totul la fel, frLi
si arat( fl)UI niUlta (i’CdifltLl rnpricinat.u!ui de neani
nmrt.- decit impricin.atulni srac ; (lal’ niai ci.i searnä
C (lator Sa SC Straduias(a a—i irnpaca C HnprICi—
nati, en Sn ajute hi intaiiiea U’Cii i a bunanvoitii
mire musuirnani. Si, mal ales, cind li este ceva in-(h)i(
]fl1(, tJ(ht]i( Sd (hib-/uias(-a mfldClUflL i Sn
kirnpnt’.ase mr si jar 1ioUirire.a ce are a ma, i sá
flu, in hl(i ma, daeL st:jruie in Indoialü. (uici drep—
tatea este milAn d.intre datoi’ii, jar a b’ Intoai’ce l.a
(Ireptate, dain ai lost ne(h’ept, este lucru inca si
mai (Ii’ lauda, (1e(’it a ii Lost totdeauna drept, i
este (CI niai pun do vrednicie in faa ‘eiiii prea—
iiial.t. 1111 trebuje s uiU niciodata ct Allah prea—
hialtiii a pus ,judecätori pe pmInt pefltrn a judeca
nunini lucrui’ite vdite, dar si—a pistrat pentru sine
U(h’CEtà 1 U(’I’U rilor tainice. 5i este do datoria ca—
(liUhil SU 011 i!1CC1’C’ niCiO(JatU ‘ui srnulga niirtui.1i
(10 Ia itti inviflIlit siipunindu—1 la cane oil In iii
(1(1 fl U SUit aC(StUa Vi.U(lfl ICC (IC musiii—
rnani. A1-Zahi’i a spus : ,,Trei 1UCI’UYj seoboari pe
on. (a(liu : l)1!navointa i ploconhea iatà do on vi—
no\’al Susp(tS, (.l1’agOst(a do laude i teama do a—
plido iangu.1 in care so afhi”. Califul Ornar, Sco—
ind din s1ubi intt—o Zi X’ Un (‘adiU, icesta f—a
trebat : ,,De Co ni—ni scOs din si ujbi ?‘ i. i-a ris
puns ,,L’enti’u ‘a vorbele tale depáesc faptelo
lab ‘ I 11]’ )fltll’ClC i\1—TSCifl(I1r Ce] cu doui loarn
a t’h’rnat )ntr—() il. la el po cadiu, pe bueãi.ai i pe
IntU.ul dine i a spas (adlulul ,,Ti—arn mnei’edin—
eka niaj malta 51 (On rnai grea (liii imputerm—
(‘wile rneue irnpàrãteti. Si ai, aadai’. un suflet
)rnpma1esc “ 5i a spus bucataruhii ,Ji—ani in
(r(’dinat giija d(’ trupul rneu, ca-re de—acum ma-
into aLl rni (10 bi.c-ataria ta. Sä to pori, aadar, fai.
do el cu o dibeie ginga ! Si a spus djacului
[ie, frate a) kalamuiui, i—arn 1i ic inaI. cci j-]d
niin1ii fli(I(.’. ‘1(. 3Ut’IUCSC S.L fl3d ztigiaveti ithienai
aa (urn sint, pentru nearnurile (le irnai de
eJup n:iii-n’.”
Tinara, (lUpa (.(‘—a spus ac(.stea, ‘i—a fl1S iae
pest’ fa i s—a intors intve tovareJe
Atunci a inaintat a doua fati, care...

C’ nd O( ‘St(i) tJ lifl S( LI (1, e1 1(rezad vzu von nuj ‘.1

‘? SfiO1S1. IzHu.

Ci ii1tf-(i O/)tzecea !u)c21)/e

ic nnni

Vizii.ui 1)an.dan. a grüit rnai departe

Atunci a inaintat a doua fati, care avea prviiea
seinteictoare i o barbie du].ce i 1urninat d
‘irnbct. Ea siruti pärnintu] d’ apte on n
raposat.tJui tiiu taIi, regele Oman Al—Neman, ‘.i
puse

(‘uvmntul fetti a loua

- Preahni(] hue rege, Locman Ccl— nefrpt

spus oilata feciorului säu ,,F’iule, sint tre In—
nun cane nu p0t fi dovedite decIt In trei irnpr
jurini : nu poi t’i cà un orn este cu adevàrat bun.,
(lecit daci 11 V(’Z) ifl &easuriie Jui de rnnie ; nn
1X)11i ti ca (.‘St(’ ‘iteaz, (1((1t )fl b:ttaIie i mi p4i
ti (i ii este ca Ufl frat c, (ICCIt la flCVOW IJom—
inul n(] Crunt, precu.urn i .1ceflJa.’ii (IC tot Oiu1
nite nhi.nuii ii--i von ispai nedneptui1.e, cu Loat
iing u.i rile cu renilo Ion ; pe emd asnpnituii,
 oala in1ieptata siifritu, nu va cunoat( flIci tir
(hin. Dar riui ri.isuta. 0i1’fl(flhi dtipa (:Oea (‘C SUU,
(1 (lUpa ((eU (‘( ia(. i totiii faptc’Ie tnsi pr(U—
liS( citipa glilciul (Hfl k—a ivvodit fieear om va
ft ucI(cat. Ci tipa (C(.a ((‘ U na/lilt, nIt dupa (:(‘(fl CC U
iaptt i.it. Ta aminl , rn; tin to. t;i I niuJ. eel mai nfl—
no not din 001 (ste in i.rn a, ini.r—o zi, Un ineiept fi—
md I nt.reI)at. ,,Carc’—i. (0) .mai IU I (I ifl tl’(’ 0Ufl0fli ?
a ‘;.tspu ns : ,,.\e.ia (UI’ Itea en o dorinfa tutta sà—
CUf.)Iifl(lii :i ninia”, (‘uiin spii.ttc .i poctu
I’ bo,uw flUIHIU (00 (t— •h.i’i iii pwpt.
I)a—z yreu sä iif ii (arc’—z (irumul (17(7)1
Ir [rofetut nostru nu e fe pacea i ttigIciu—
non •- a spus ,,.A.devàrat I eleot este ed
s(’natc 1uciurjpc n2Inu.lltoare Trial r(U do cci.c
1( ‘III (lore”. So pUVeSt/’k on pusi;iiictd Sat )ct p11 n-
SCSI. au), (i molt (‘11. nthi i SI lithOiflaviseta a
(Ilernal: atunci an (tUfter, care—i spi tsc ,,N ii to pot
k (‘Ii, (l0C’it daeá—rni fiigãduietti i tn I nero” Pustn
it riSpLlnS(! ,,Care ?“ i tioftoru.l urrnil :
otezi a plinge !“ [)ar pustnicul ii dote raspunsul
,,(a (:(‘ flU—tiC rriai sluji atunci oehii, (lacil n—as m
:)iirIg(. ?“
( rflaria—tUl, Ia anuinit’ do asernenca ta fapta
((‘a mal hunrI 05W ateca CUlt.’ fill tirmarete [0.k)ase,
Sd povestetc ed 1räiau odata in Israel del :Crai. i
(ii on ul. (litltl’(’ ‘i a spus iflti-o /L ecluilalt
fapta ((.0 mat U.ti1U Y’ ((1CC Ui SnVIr5it—0 Vreedatñ
?“ T so .iuspilnso ,,Tat.d um trucoam lnti—c
‘,i P° .1 riga U poata (IC ,ttifll 0tH intinS biatit I i am
apu.eat 0 gaifla, X’ carc, dilpil CC Oat gtujt—o, am
arlIfiC0—O in toe in poiatL E cc! rnai urit [oem cliii
viata rnea, i)ai’ to. fiate. care e luc’rul eel rnai tu’it
p cai’o 1.—al snvIrit ?‘ i i so raspunse :
II,LH’iufl(a X’ (Cti( CtflI hl(lIt—() (‘atre Allah ec’iln
Implinirea until balk. CAd rugAclunea nu-i fru
moasil decit atunci cind e cs o simpli InAitare
a suflotuLul spn’ cerurl.” Si aceiw4 lucru...

(!lnd povestea ujunse ale!, $cberemda vâzu zoril mijiud

4 stioaiA. ticu.

Ci Intra optzeci l ww noapie

IDa urmA:

Aqaclar, preaferleltule rege, coo dc a doua fatä

aspus:
Aeeiaql iucru Ii aratil qi poetul, cIt so poole
do frunios, cind zice:
Pdcate clou&s a 14’ teme-n
Vic4a nocntM pc $snint:
A face Mu vreunui semen
si-a face idol din ccl 41 nIl
DupA ce a rostit acestea, fats a doua s-a Intors
tnt.re tovarliqele ci.
Atunol, a trela fatA, caro era mel desAvlrqltâ
deelt amlndouA ceieiaite Ia tin lee, InaintA In faW
regelul Ornar Al.Neman ql grAl:

Cuvintul fact a (rib

Eu, preaferleltule rege, nu41 vol .spune deck

elteva cuvinte, cAd sInt cani suferindil salAd ql, de
aitminterl, h4elepW no InvatA sA fim scurU In
cuvtntärlie noastre.

103
 PVäi{aia, Safian a spus ,,l)aeit su[htti1 ai’ loctii
iii irna omit [ui, ornul ar avca atipi i at zhiira tiO.[
)t’ paradis !‘
Si tot. Salian a niai spits : ,,Tn adevar. si stiti ta
nimni U pli Vi (hipul citiva atins d.c 11rienic insdfli—
flU’ a S VI11 ((‘I mai mate pi(at impotriv.a SJi—
t’iLiiiiii
(‘ rosti acdst( tloiia minLtnaI( (Lig(tHii,
i tUtU SI intoarse Inhe tovaras(Ie (j. Aft ini
a patra fatü, CUJC ava tin flu 101 (II ((‘a
otal mate irtirniisee i grái

Ctivintul fetci a Patra

ISa, picafericituic rege, am si—i spun pildele

• CUI( Ic t.iu (tin povestuth’ despic victile oa—
ni nitot (I iepi.i. Sd povcstitc CU Iaia—ce1—T)es
itti a spits : ,,Piziti—vi di’ ccl rnai osnic thntre
i’wIuri ! Jar ((‘1 (c—I ascii Itau Il intr(1)aia
caic—i cci irtal osnie (lintr( luert.iii ?‘ El h ris
ptinsc ,,.Este acela de—a sta muit timp in g(
utinehi numai ca sel te grozaveti Cu cvbavia ta
i4( d( sert(iciunea Sfl1(1’Cfl1Ci. Al.ii a nuT ii
,,Peirintc al nostru, Invatel—rná sa eunose
adevaruti k ascii fls i taina lucrurilor ‘ 51 Hara—
-Dcscull ii dk1 a rlsptinsul. astfel : ,,Fiulc. ase—
mcnia luciuri nu slut Cileule pentru tutmi i on
putem pune Ia ifld(iTiifla gloatci. Cici dint i—u
sua d.c drep1i al)ia (Ia(a Sc aila cinci caic si lie
‘irai ca aiginlul ccl carat.”
lai cicul Ihiahin-i povestctt : ,Anu Tnt ii iii.
0111—0 7i iii I OITI sarac care pierdcise iLfl I)Ufllit (l(:
aima M—am (Ins atunci Ia ci i i—am julius
LI i-alima d.c argint, (tar ci n—a piimit —o, spit n
a (‘V mi-at shiji tot argiutul d.c pt pi
mint, nm care nu caut decit fericirile nepier;•-•
toare ?“
Tot aa se povestete cà sora iui I3ara—,.e1--Dcs-
cui s—a dus Intr—o zi...

(.;ind I)ovcstca a,j unse aic, Sd ir zad . vàzu , or i ‘u.j

I, sfioasI, teu.

Ci intr-a optzeci i doua flOUf)te

ia uruià

...Tot aa se ovetc’te (‘U SOYfl lui 13ara—c

Descui s—a dus intr—o zi Ia imarnui Abm
hen--1ia.n1)a i i—a spus : ,,O, sfinte imam ntru
‘ndin.lça, ‘yin sEi nià iumrnez. Lurnincavi- i.mi Eu
llfll obicciul sà vcghez i.ioaptea pe terasa caci,
toi.cind Iinä ]a lumina f1c1iilor (‘Clor (e ‘ P
drum, CUti in asa flu am iumini. Tar ziua mtin(CSC
]. pi.-egutcsc hrana pc’nti’ii cci ni
Spunc-ni dacii ese mntIciuit sü folosese d.’ ,)
hin’unii care n u este a rnea.” imamul o I.n.ti’ehi
,,(in Cti tu, fenieie ?“ la rspunse ,,Sinl, .ora
ui I ai-a—eci — 1)esciii”. Atunci sfmnt 1 i rnan se rit
i sai’uttt punintuI iii faa tin.crci fenici 1-
gi.ai : ,,O, sorii a celui mai. ImbiiIs1imat dintrc’
sfiil’i, (ic’ C(’ flu pot toatu \1iaa mea sa so;.•b din
coiia inin3ii tale ?“
Xe mai pov(’stete (‘U Un inetcpt a spits acstn
vorhc : ,,UInd Allah vrea bincie vreunuia di.:ntr
sluitorn liii, ii desehide portile duhuluN.
]V1.i s-a nia povestit c atunci Ci.fld Mafrk
ben—Dinar trecea prin piei1e i vedea lucruri (:fl1 C
ii phlceau, so dojenea spun.inclu—i .,Suflite at
mou, astea.s lucruri nofolositoare! Nv te vol
asculta!”
Tar Mansur bon-Omar me povesteqte urmAtoa
ma Intlmplare: ,,Porniscm odatA In haglalle Ia
Mecca ei am trcxut il pdn. cetatea Ku& Era
intro noapte lutunecoasti, elnd auzll din beznit,
aproape do mlix.’, fàM sA pricep do undo venea,
irn glas cc’ rustea tare aceastil rugiIc’iune: .0,
I)oamnc Dumriezeulo proamArit, en nu skit dintre
WI cc so rlizvrAtesc finpotriva lçgilor tale, nIol
cliritro ccl cc nu vor sA qtlo de binefacerlie talon.
Apol am auzit con cAztnd greu la plimint 3l nil
tiam cc putea 11 acel glas In acea beznA l In acea adincA täcere, dud ochil mel nu puteau vedea
nici macar pe ccl cc rostea rugAciunea. $1 nu
puteam In$ege ce era lucrul acela care ctizuse
greol Ia pámlnt. Atunci am strigat la rindul men:
cSint Mansur ben-Omar, haglu is Mecca I Cine are
nevok’ de ajutorul men ?* Nimeni mi-.ini rAs.
punse, aa cA plecal. flat a cloua zi vAzul tieclnd
vu elM de Inmormintare 1 ma amestecal 1 cu
printre eel eel urmau; Inaintea mea merges o
I)AtrinA sflrqWl de durere. 0 Intrebal: cClne e
rApqsatul ?w Es Imi ràspunse: 4eri, fin] men,
spunlndu-ql rugaclimea, rosti versetelo cm Cartea Jul Allah care Incepc en vorbele: Vol, ccl care
crecletl cuvlntulul, Intibi$l-vA sufletele voastre...
let cind I ml men sflrl de spus versetele, omul
acesta, care taco scum in slcrlu, dm11 un junghl
prim märuntale M cilzu mofl. Asta4 tot cc pot
sA4 spun.*”
$1 cea de-a pats tatä, dupa cc gräi acestea, as,
Inwarse Intre tovaräçele el
Atunci Inaintul a cincea fata, care era, Intr-adevilr,
ca o Incununaru a tuturor cc,Iorlalte, •l
spuse:
 Cuvintul fete) a emcee

— Eu, o, preatericitule rege, Iti vol povesti cees

cc am aflat tim tneiepciunea vreanilor de odinioarA.

Ir4oleptul MosUma b(!fl-I)lfl& a spus: ,,Oric’v

pilccre care flu niinui uf1etuI thu mat aproape de
Allah este 0 flOflOYOcll’t! I”
S povostcØc cli Musa —• pacea lie cii cli so
atlu Ia fintina din Modain, dud venira atom doufi
Lincn pAstorite ax turn tatglui Lor $oaib. $1
Musci pacea tie ax ci! dildu de blut color
kuli Unere, care ernu surori, 1 le lAsh sAil adapt
turma din jgleeabul filcut dintr-un trunckt do
curmal. Tar cek’ clouü tinore. cind so lnapoiarli
acasul, povestlrli tatAlul lot Soaib totul, lair aensta
grill unela dintre dc: ,,lutoarce4e Ia tinilr qI
pune4 sil vinil Ia noi”. Fain so Intoarse La flnUnit
i, chici tu aproapc do Musa, ii acoperl fau
cii lamacuL i4 vorbi: ,,Tata mA trlmite sá4i
spun sA mA insoteisti acasti, l sA Imparti cu fbi
prlnral, ca rilsplatil pontru cc at filcut”. Dot Muss.
tare xniqcat, In inceput xiii voi s-a urmeze. Pinal
Jo sflriit lush so hotlirl •i portal In urma fetel.
Tinlira pAstoritA ayes tin spate foarte fruxno&.
Cind povestcu ajunse aid, Sohcrezada vlzu evil mtJli,et
1 ticu, aflousi.

Ci Zntra opizeci $ trela noapte

La urmb:

Avjadar, preafericitule rege, ceo de a cincea lath

a povestit ast(el mat depane:
167
 Ti mi ru puxiottia nvta on spat( foartu ftu—
) kit 4 mtul ha ii I) tl( ci O( it uso’u is t in
t S’ Ip(’fl (ft trttpui f(t{i, ha i—O ridi(J lHSifl(
S \ada )itip(h g)a(’. lar .l\iitsa, th (lit or
s Intlinpia an, inthutea ochu s1 on rriai vadl
1011K. Si, d larn1 si n u—i zcasci ispi a.
sptts t.luc.r(i : ,,.I asi—mi pe rnnc sf.i m(rg inaink”.
Lit_i.. (I( sit i tii. tiin.nta, tr(cll n( (i al t ut lvi usa.
--aa aunsrrt •arninlk)i Ia Sonib, mr Somh, tinti
IL Va/li pc lvi t1S1 — pa((a i 1uigu(ku ma lit (Ii (1
i:0ii1H(IOi S ridica in CiflSl(’a liii i, (lifli inusa
Ii gtii : ,,O, Musa, fii bincvcnit n 1)11(11—
rn—k dc pr.irnir(a iaigi i piietenoasà CU cai’c I
intimpirt. pu’ntru felul cum le—ai purtat cu feWle
tuck’ ! TVIusa riispunso : ,,Taici, flu vind ai(i. pe
pdrnLnt, ptti tin aur 5i argirit (( cc lac, lac
nufliai in V((hi{a JU(k(aI,.ii (c](i iiiiii !‘ 5()Ul)
11ttili ,,(), tin(r(, ii oasp(t(l.c 1:11(11 i cii slut
i(prins a fi p.rinitor i daini( (ii ()SptU. I 0 (kp
LtId(rc inotdnit:a dc Ia stiafl1OS11 rnl. I{drnii,
dar1, 51 nurnInen (ii flOib Si Musa ranias(’ 51 rnhn(
cu ci. Ta sflritu1 fflCS(i, Soaib grli ,,Tincrc, vei
ximma cu noi i vei duce turrna Ia pasciit. Tar
clod s—or lmpHni opt am. ca plain p(’ntru sluijhn
ha t( VOi nsuia (‘U fain (ll’l a V(flit sl te caLito
ta :lntioil” Mtoa prhtd i—i spuse in sine ,,Acurn
I u(ru Cu Imnata Imi &sk ingdduit, voi putea
s1 nl huciti’ dc I.)inv(’uvlntata (i fruniusete !“
Taitr—o I, ll)n-Adhanl i—Li [fltl’(h)at nfl pri(1
Ott cart St Htoicca (h la Mecca ,,(uni trnahi ?“
Acc[a r1spuns.’ ,,( ind ani cc rriinca, mininr ; jar
dt1 mi—c foamne 5i n—am flirnic, rahd Ih
Pidtiam inmi : ,,In adevir, fad inlocmai ca 5i ciinii
iia alkhi ! Noi, insLi, cinch Allah ne di pilneci, ii
iar md flu avcrn nirnic do minent. noi
ii irniinrin i atunci !“ Atunci ccluiait shigEi :
stt pine !“ Si nu mal rosti o vorbi.
i fata a cincea, dupa CC S1ISC aeetea, S( Inioarse
intr( tovaraeIe ci. .Aiunei nui’nai, ci1cind
rar, inaint d bat tmna. irtitá de nomi on pa—
rnhntul dinaintea rñposat.u [iii tiu tatà, regek
()rnur A Nrnan, i giai

(ii’int iii 1)iI1i11Ci

lYlatia—ta, ai aseult.at pikhl(’ pe C81C IC tiu

;(rste iet.( (1Cspre sila fa11 (IC luciunile picritoarc
k p parnmnt i in. cc fel trebuiese (ic a fi date
silei. }ii am sñ—i VorbesC (lespre fapt.(1e i IiTtilTl)h1ti1
e (cli)] fliCti marl dintre Inainia.ii nostri.
Sc povcs1ctc (t marek imam A—a1i aibi—
Atnh intru mndurarca sa Ii impth’l(ea noap—
t(a in ti(’i : intiia paite cia rneniti invaiturii, a
(k)1w SOtYtflU I ui a I icia iugaciunii. Ci catre sfir—
i 1 1 vieii (‘1 vcghca ii oaptea toati, iiaiJImuind
H 1(1 rnñear 0 (lipa SOninLIIUI.
AeeIafi inani - - Allah ahI)e—1 ntru mnclurarea
- (I Spi1’ ,Timp (Ic ZOC( Etfll n—am voit s
macinc din plinca m(ä (IC orZ pc stturate1e. (‘tic
JInncaiCa mu I hi este primcjdioasi ingreuiazI sriIht,
1 1 ivhtocaza i.nina, s1ei(’tc rnin,tea, trage
•Si( somu [i I(ne, ç[i SCCatUiCfte viaga toatI.”
TinijruI Ibn—I’uad ne povestcte : ,,Eram int.r—
‘:i a I3agclad, pc (-End traia acoio irnanui Al afi.
1\’1 duscsern l.a Iirniu1 apc’i ca sá mni eui1, c1upi
sfm-it.a datiria. Pc ind stani apiecat i mi spilani,
Un olni, urmat (Ic 0 fliultime tacithi, trecu pe la
spatct racu i—mi spuse <4’incre, gr1jete de te
ctr1i 1)ine, i Allah Sc va griji .i ci de tine.
M-arn irrtors i am váziit ci era un em cu barba
mare i Cu fal,,a iuminati de o bunitatc cereaseä.
Atunci. rn-am grithit sf1-mi sfIresc spiliirile, rn-am
ridicat i 1—am urmat. El mu vàzu, so Intoarse
(atre mine i—nhi spuso : Vrei sii rnii Intrubi
CeVa ?>> i-am rzlsptms : <<.Da, prQacinstite piirinte 1
J)oresu ‘-a mu mflvcj ceea ce tu, (Ic buna Seamfl.
ai In (lar d Ia Allah eel preaInaitu1.> El grill
4flVa SH t ctinoti ! i numai (lupil aceea lap—
li.ijeste ! Si a umni dupii acuca fiiptuie1e tot cc te
ifl(k’anlnñ intina, (Jar iutoi arnmtu sii nu piigu—
I)Ct1 vecinni ui tiiu !>> $i—i viizu (Ic drum. Atunci
1.—am intrebat; pe unul dintre cci cc—I Insoteau
Cine c’stc ?> i nit—a raspuns J.sto lmamn
Mahorned 1)en—Edris Al—Safi !>>“

(.in! j) Vesl.’’;1 ajnnse aici, eheruzada vu orll rnijin)

;i, sfioasii a d’ obiei, Lcu

Cl Iiitr—u opizeci i patra iioa pie

a uriri

Aad,ar, preafuiicitu1 rege, sfinta batrinu a cu—

\Intat mai depaite astfcl
Sc povestut.e cii marele calif Abu—Giafar Al
Mansir vain si numcascii pu Abi—Hanifa cadiii,
h()tiirmndu—i ‘ecu niii do drahrne pe an. Ci A1.)i-T-1a
nifa, cind affli de hotiirIrea caflfului, Ii fiicu ru—
giiciunua d\’ dimnineatii, Sc Inviiui in rnantia Ini
albii i so fleZa apoi, fii-ii a spunc 0 vorba. inI.ri
atunci. ti}nisu1 califului ca sii—i InmIneze cole zecu
IflU (Ic (It’ahrnc i sii—I lntiinte:’( de nurnire. lia
In sJ)nSelu triniisuiiii, Ahi—1-{anifa mi rosti nici an
(L.IVflJt d(’ luSpuns. Uriinisui ii. rii atunci ,,l’ii
totuØ Incredintat cA banli pe ,oare l-t ethic slut
1’VU leglult 1 Incuvilniat de Sf1 rita Carte”. Atiq
Abi-Hanife II ràspunse: ,Banli stnt, In adovir,
tcglul%l, dar Abi-Hanifa nu ye ft nkiodatil tiluga
x,lormerl”.
Dupi weste c.uvinte, bAtrtna aduLlLgà:
A ft volt, maria ta, sul4 mel spun i cUte
faptu minunate din viata ffiflepWor noti1 cit dc’
rn’iI dar laM ci vine noaptea l, Ia iirma urmel,
tilulc Liii Allah slut enulto pentru shujilorli JuL
Si sflnta bitrlni lqi trase mane ni meramA
pc’stc umerl i it Intoarse •i en Ilngfl role
tlflCj fete.
Aid vizirul Dandan so opri o elipA din povesUrea
pe care-c, povestea regolul 1)aul-Macan i
%umrll acostula Nozhatu, care ocloa aseuuisli dupi
perches. flar Indatà Incepu si istoriseaseA tar:
I)upA cc riposatul Mu taM, regclc Omar
Al-Neman, asculti totul, lr4clese cit stole frmel
i’ztu mel desitvlrçlte decit toate din vnmoa noestnt
qi totodati l cole mat frumoaso ha trup I
echo mel luminato ha minto. 51 nu sUe turn si he
;srate o griji mel vrednicll do ole, qt cm cu totul
situ fannevuI frnmusetli br $ he dews cu aprincicre,
fund totodati pUn do cinstiro faØ do
I,uhtrlna icr.
Pinti una sIts, he dote ca ioc’uinjA iatacurlle en
C etseserit aitikiatA 5k! domul4et Abriza, regina (U’
Ia Chezareea. Vn!me tic zooc’ zlie In qlr mez*’ ci
(nsLwi s1 title vcsjti despro ole $ a vadi clarA ins
Ic lipsea ceva. Do fiecare data dud so duc’cn scala,
•gAsoa pe bitrmnit in rugiciune, each bit.rtna Ii p’.
trecxea zilele In post l noplie In vegheri. tar rr.
gel. era atlt do Inc’rochlntat do stintenia ci. eit.nti
spuse lntr-.o zi:

171
 • 0, vivire, cc’ bmecuvintare e s am in pa-.
latul flWU o s inti aa do minun:ati ! Mare cm—
stire sim.s:c pentru ea, iar dragostea pentru
acest’ fete tinere rni este nernärginiti. Vino dar
CU fl)iflO, C1 s—o Intrebini pe bitrInä, pentru ca an
trociLt ((10 ZoeC iil.u’ (10 ospitalitate i putem
vorbi acum i do afaceri, cc’ pre vroa pentru
((1(’ Clfl(i tinoi.c’ 1ecio’are cu snii abia Innmgurii.
rsei.ini, clai; Ia iatacw.i1e br çi tatil tiu 0
fltreI)a )C batrIna, care ii rispunse
0, rniria--ta, afiii cI pre1u1 accstor tinerv nu
oste ccl obinuit Ia vInzàri i Ia ciirnpiriri do
toaUi ziua. Cad preiuI br nu se pl.ate.te nici in
aur, nici in. argint, nici in pietre de cole scumpe.
Aiizind—o aa, tatal tau, cu totul uimit, o In
treba
— — Preasfintä fenmie, do ce fel osLo prcul pen
mi vnzarea accst.)r tincre ?
Fa rispunse
N u i.e pot vindo decit daca implineti ann—
mite cerir4e : sã posteti vrcme de o Iuni in—
treagà, petrecIndu-i zilele in cugetare i nopIe
in rugüciuni. La capatul acostei luni do post do-s
ivirit, prin care trupul tau so va eurii1i .i Va
ajunge VJedflic 5Ü SO U1)CaSCa CU triipul tinerelor,
vci putea si to bucuri dupà plac do du1ceaa br
Atunci taiM Uiu fu cu totul Incrodintat, jar ciii—
stirca CC—() nutrea pentru 1)atrlfla flu mai cun0sc I
niargini. Sc grabi sI primeascil cee ce I so ceroai.i
i batrma Ii spuse
Eu, la rindul meu, am si to ajut prin rugI—
•itinile i eghile mole, ca sa mnduri postul. Acum,
ad u—mi o cupa do arama.
Tatal tau ii aduse 0 cupa do arama, pe care ca
o umplu cu apa curata i-i 1às ochii deasupra
cupoi i vrcrne do un ceas mormai :rugaciuni
inti—u liniba necunoscuta. Ap{n acoperi cupa cu o
pina subtire, o peeetlui (p11 ü pecele i i—O inrnIni
tatii iii tiu, spunInd u—i
Ditpi CCIC (hfl{li /C((’ LLIC (le post. si ties—
p(’(Ct111.LC.ti pinza i si Ii (tin u((aSta apü sfiithl,
(are te va intiri i i.e va sp1Ia de toai( mtirdi—
rule din trecu. Si—a(um, en plee ta s—rn v
ia ii, ()ImCflhi (CI Ui rlCVa/ (I t, (aCi tk ia ec multü
vr(m( n—am mai trectil pe Ia ei. Jar in dimineata
ziIi a unsprezccea, am sñ yin si tu vki
I)upà aceste vorbe I a tiIna pleca, nwnin(I ti—i
buria pace ‘tati1ui matwi—talc. Tat tñu iui (upa
SC l1(liCa, SQ ChiSe mntr—o O(iaia ([Ifl palat., (ii totul
iazleat,a. avind Cu ci nurnal cupa de aiami, xc
inehise aCOli) ( sa posteasca, St cugete i sü se
Ia(a ViC(Ini( a xc apropia de trupul tinercior fe—
(jU te fuel use usia pe din1iuntru en cheia, •ii
puuS( (h(ia in hu’iunar...

(jc1 poveska aj ns aii. (wt(’/adi .V1i.I Y,(H

.;1 SuOaSj (ii (h (.)i.)i((i, li.i(l . —

C/ mit—a. opizeci s cilicea ‘ion/i/c

i:u

Tnehise usia J.X (lifliaui ntiu CII (I (iii, I1 )IiSC

(hem in buzunar i inccpu t1i ndata postul.
lay in (1irmneaa telei de—a unspreveeea zile, tat.
flThli(i—talc. regek, hun ipa, 0 (lCSp(Cetlui §1 t
sorhu. clirutro iuughi(iiui1. Xe simi,i flufliai(tC(ut cu—
iin (Ic vigoare i parci o mare clulceat,ñ i se
r;ispIndi. In rnfiruntaie. i iati ci s’ auzira I)ittJ
.n ui .i, intf descbis:’, I trina intrá inInd iii
IIIIL)H 0 JgItni mnvc]itn in frunz’ proaspetc (J(
ban an.
Attinci J’C1.(.., tatal ma rei--ta.ic, Sk rjhcà in
sL.a ci i.-i SUs(
jl’Ij l)Jfl.t nitti, rnaicnia !
Ia Ii ra’;pllns(•
1\I.i a ta. oarn(.nu ((‘I11L DCVUZLJ t lti lrllfllt
prin flLin( sa1ar1tIiccn1il( br. L.—an voibit dcs
I( tin(’, 1 (1 tIll fost taic iflulttIlflii,’i (IC j)ri(&nia
noastia. si—ti trimit, ca semn al bunavoi.ei Io., icItu.ra
asta earc euprinde, sub frunvve dc banan,
flhiflflflUt( (iUlttLi1, fáeute de feeioare cu oem negii
ca din iai. Cind va fi dimineata ceiei de—a doua
vni .i irna zi, si dat Ia o parte fri.inzeie i si
iflHfli]]Ci dU1C(’iUliic.
I a aCSt(’ c:iivinte, tatal maiiej—tak SC blLC(1I1
.i. spusc
iViarire liii Allah care mi—a dat frai printre
oanienij CC1UI flc’vazut
A.poi Iuiniturni batrIrici, i-i •sirutII rnhinhle,
insoi ei niu.ltti (i.nste l.a ua (.)ditei.
aa (.1.U1 ii SUS(SC, 1.0. (Iifliifl(:ata eclei cie—
dol.az((9. i IiI)fl Vii.C I)Itt’.iflU SC IritoarSC i.--i ,gr;li
taIalnj niarjcj—1ai(
Ivli.ia—ta, alili. (l Ic-am SI)IIS fratlloi mni.
Intru (ci nevavut. (a am dc gInd sti ic di.ruiesu
pe (‘(k cinci .fecioaie. Si i—a 1)ucLIrat mui.t a(asta,
pentiu prielenia pe care—o an acurn fali dt tine.
Dc aecea, Inainte dc a ic lsa in rniini.k tale, vican
Sá Ic due la oamenn (.:e]Ui nevazut, rn si puni
dc duiiul. I.oi. i sà raspndeasea in elc mireasrnt
P1i(Ltñ care t# vu .fermeca. Si i te ‘or intoarce
eu o cornoara (Im sl.nuJ. pni.intu1ui pe ca]:e Je—
vor da fra,ji mci Intru eel nevàzut
(.Incl aiizi ac(Stc VOrbC tatal rnariei.ta.!.e ii niui—
1 UTTIi pent vu toat(: anevoeJiie si—i Sf)USC
Ese :i()art( mult, n adevär ! lar in cc priv(,te
cornoara din sintil pImintului, mi tern ca e
rnai mult decit SC cuvine
Dar ea ii r spunse (tim se cerea, jar tatll rnrici—tale
0 Intrebi
i cind sofoti Ca flj mi ic aduci 7
.la raspu rise
Iii ilimnineala (01(9 (lcfl (.i’ei?CCcfl zile, dupa
eC vei :fi ineheiat postul. .i-4i wi. fi sfinlit irupul.
iar cIe VOL UV(’II (1 L[tI]EL lasoirnel i VOr ii ale tale,
bate aceste .fecioare, care preuiesc. ficcare. mal
mult decIt Int.reaga l.a I.mptrãtie!
El ráspunse
Adeviir adevtratu-i!
Eu adáugà:
.Acum, c1act ai ‘rea si-mi iricredinezi pe fenwia
pe (are—() iuiieti ccl mai mult, a lua—o c
mine i u tin.cre.ie, pentru (‘a indurarea sfmJx)r
mci. fra.i I.ntru eel nevázui SL so reverse i asu—
pra ci.
J\tunl. tatal n.ariei—tale Ii spuse
Cun’i a putea sa-4i mLtli,.urncSc ? Am In pakit,
in adevar, o greeoaiei pe car—() tul.xse. Safia,
fiica icgei.ui Afridonios at Constaritinici. Allah
mi—a ckiruit cloi (opu. en ea pe cart, ai i-am
pierclut de multi at_li. Ia—o en tine, maici, sà so reverse
i asupra ci indurarea oamern.lor cehu no—
vaziit, i (Ct sa poata, prin put.crua br, si—i gá—
SCaS(a lal’ (opt ii ale er(;r urrne ic—am pierdnt Cu
t()t.Ui

‘I
 A.tuni sfin.ta 1)Ettrina Ii spuse
L)a, fii’ I.nd.oia!L. Pot’ ettc s vinii i.nai—
diCit regina Salia.

H1(1 J)OVt’Sl(’H 1I.P11S’ J9(1 \Zk iorii flijhH.t

i, sioasü, l.a ii.

Ci iizlr-a ()/)tZeCi i use(L !tO(J)fL?

1J’TflLt

A.tun(i batrina spuSe

- -•- .Poruncete .uniaiclee;t si vinci regina Safia.
i regele, tatá niarie—ta]e, o c]’nI indaUl pe
regina Safia, mama marici—lale, i 0 ifl(i’edif
bUtlifl(’i, carc—o (i(ISC degraba iiitn’ (cle (iflCi t
nerc fete. Apo btnna mcr.se pentru cteva ckipe
in odaia ci i Sc intoarse Cu 0 cupü pccetiuitã, pe
care o clete rcgelui Omar Ai—Neman, spunIndu—
• In dinuneaa zi].ei a treizecea, odata sfirit
postul, sit te dud a fad baic Ia hamam, (Inp
tare i.e V(.L intoarce Ni 0(IUilfl, SU t(’ Odthfl.(’ti i
sil bci aceasla cup1, impiin.ind astfel curatia ta
i ajungind Vi’c(IfllC SU Ic t,n in bratele talc pe
tkS1( fete impara1.eti. 5i—acuni, fit’ cu tine pacea,
iriijosirdia i bate )ifleCl tvintarilc 1i A]Jah
Si 1)fltrifl Iua Iti ca ccle CiflCj tine.re Si P cc—
gina Salia, mama mariei—tale, i so (.lusc.
Jar i.egele Ii urni.ii postirea pini l.a a treizecca
zi. i In area djinineata Sc scula, rnerse Ia hamain,
i 1H(U baia i se intoarse in xliiIit, oprind pe
Orieme dc—a VOfli sal tUll)Urc. Si odat.a inti.at in—
Iau nI.i.u, I n&Iiist’ a CU Cht, I UèI CUJ.1, dispiinse
.pecck’a, ci itsu cuPa Ia buze i soiin euprinsu)
ei, apoi se intinse sti so odihneaseà.
:Noi, care tiam. eà era ziua din. urma a postulni,
atoptai’im pinzl seara, i apoi noaptea in.treaga,
i a doua xi pinui Ia amiazi. Si gIndeani in nm
,,R(gJ(. SO diiThOtO, iwgreit, dup atitea %IC
glieri ‘ I)ar cum icgoJ.e tot nu desehiclea, ne—am
apropiat tie ui i 1—ani chemat, dar niineni n—
rEispuns. Ne—am inspMmintat do aceastt täcere i
am Iiotirit sà spargem ua i sä intrm. si—an-i
intrat.
i)ar .r(gek nil fllUi era Ur()1O ! N—ani mai gIsit.
In Iocu—i decit flit(’ oaso (k’scarnate i iflfl(iit(
No pribuirani atuflel ct toii, piorcluU, Ia p1rnint.
(.mnd rit’—ani venit in fite, am luat cilpa, am Ccl’-(‘etat—
i—ani aflat in eapacul ei o bIrtie pe care
(‘Ian SC11SE’ acesto (iJVifltC CU Jitere grece’ti
,,Nici Un. OflL 01110 face Mu n—are sä capote mila
ninuLnuia ! C’zne V(i ti acea.stct lii rti Set afle (?i
cia pe(’t(”)sesc C(’i (‘0 a(le7nenesc co73zIelc de re9t.
mr oinui cc zace aiCZ a trim is j30 fiui sun arcan
ct Sn TtIpeaSc(i din tara iwast’i’á pc flica regelni
nostru, pc iicfcrwta A bi’iia, 7)1’ care a luat—o s
a facut din jccioria ci coca ce a vrut. Pc ui’mü a
dat—o rol)ulUt ala p, caro a ini.>eluit—o si—a oino
“l.i.’uni, pcnt’ru tu’ci1o.za 1)0 (‘ar(’ a savi’r.dt—o, reg
Omar U—Ncmaii .n—a 1)ri1nt pcdcapsa. Cea ca
i—a U(lS (‘ste ncznjrwata i 7)edopSitOurca Muina-a
Präp?tduriior. itt) VOl, 1l,O(’lOdtfl0iO.RiO7, COl
eztitz sCrisOar(’a 7110(1, afltq:i c VU nurnai á 1—cnn
oinoiit 1)0 r(-’(j0lO i’ostrii, (!Cfl’ c—am ràpt—o i pe
jiiia Sajia, flea iejelUi AflidouWs tim (‘OllStcL)lt?—
nia, pe (‘are (Ufl S—() due in tatul cl. /lpoi lU’ corn tn
tuaree CU tOUtO ostil c’ iioa_’tre sü Va I m pi’esuru 111.
su ru spulberuin (‘((Sole, sä 1N1 stirplnl Zii Ia cc?.
dtn urmã t sd ma mat ráminem pa pdmb4 cledt
not, cn$tntt, ad care tie mnclitn4m (.3ructt !“
Dupit cc mu citit i am pnccput toatä nenorocirca
noastril, no ixblràm 1t4a Cu mimic qi punxc’rIIm
indcitrng. 1)ar Ia cc’ mai putvau shiji lacrimile,
do rcmo cc se siivhisc ecea Ct’ flu so
mid putca intourco?
Atunci, milrla-ta, Incopu dozbinaroa aastci 51 0
norodului In privinta urniauiui rcgciui Omar AlNoman
Ia clomnic. l dczbinarea tinu o lunil in
trcagui, dupü care, curn nu aveaxn nici o vestct dc’spro
mAfia-ta, ne hotärisem sA-i alegem po prinul
Sarean din Damasc. Ci Allah ni te acoase In cab,
I sa Intlniplat coca cc tiL
Asta a lost, mAria-ta, pricina mo4li tatAlul mArk’i-taLo,
rogelo Omar-Al-Noman! -

Dupi cc manic vizir Danclan sllrl povestea

mo4il rogelul Omar Ai-Noman, Il scoase nAframa.
iqi coped ochil l so pose pe puns. lar regele DaulMacan
i regina Nozhatu, de dindArAtul perdelel,
IncopurA ci ci a plIngA, iaoialtA cu marele sletnic
i cu to(i eel de fatA.
Ci marcie stetnic 11 conteni Iacfimilo cci dinUI
si grAt cAtro Daul-Macan:
MAria-ta, laaimile noastre nu pot sluji cru
•aclc!vArat 10 niinic Nu4i rAminc alta, declt sii lii
tare i sll-ti inibilrbAtezi inima, spre a vegbc’a he
treble hhpfirI4lcl. Dc aitmintorl, tatäl mArlni-talc
tr51otc’ mat cioparto In mAria-ta, cAd pal
rb4il trAlesc In coplil vrednlci dc ci.
Atunci Daul-Mac’an conteni din pUns ‘ji so pro
gAll pentru eel dintil divan al domnici lul.
Ponbu aecasta, so aezA pe jetul din cortul tinrAtose,
lar marole slotnic sta In pidoaro JIngA ci,
vi4rut Dandan sta In faia liii, ostaØl In spatok’
tronuhii, pe rind ernirli qi ceIlal4i mat-marl aiimpAril4kd
so aezarA, dupä rangul flecAruia, 1mpre
jut.
Rcgck! Daul—Macan grill càtre vizlrut Dandan;
Spune-mi pe rind tot ce cuprlnd Thzile Ui—
tillui meu I
Vizirul Dandan rilapunse:
Ascu1tlmAsupunI
Si—i anitA pe rind cc bogA$ll de bani, do lucruri
stump’ i do gluvaerurl cuprlndeau Ittdle. $1.4
€Ict’ HOcOtcatZl amAnun%ltA.
Atuuci rogcJc ])aul—Macan II spuse:
0, vlvire at tatillul meu, vel 11 mat departe
mm-ole vixir ql at clomniel—mele I
tar vizirul Dandan silrutA pilmintul dinaintea
regelul 1—l urA vIaØ lungil. Apol regele spuse ma—
toNi afetnie:
Ilogliiilo pe care la-am a4us cii not de la
Damasc Ic vom impAr Ia ostaql.
Clad povustea z4una aM, $oherezada vllzu writ mijind
1, sflonsil, Lieu.

Ci Intr-a optzeci cl aptea noapte

Xaurmi:

Atunci march’ sfetnic clescule lAzile plinc en

scumpeturl. al cii banli adul de Ia Damasc s3ü, flu-U
a pAstra nhnlc, Impil4l totul la ostaql, lucnirlk’
Em
 mai :fimnoasv (iwl ondi —ic ipcknn1oi ot:iru.
Si tOii Si [0 Lain paflil ni LII fl II lala VIUI .1 tmga i—
g(1 LII, SptInhndLI—i ml ie (‘I ,,Ni(iO(la.la n—am ro
pon(nhI. 11 a (lain iCi(
i)tipñ eal’(, itgk i)ani—f’lauan (1(t( scnnalu
ple(IL.1i, tiI )a L.L Iii Ji( i(fl1.L I i’l(I at a i oStiiea, ‘in
I 11Th icgel iii, pwi (at ie I a(I ad ( ‘(1 :IIea in I reagñ
(fl gatila (1 ( sñ 1I.)HI oaie, (ii toi;i I 0(’L 110 lU ,LLHfl”Ul—
dili pe tIas .i a haleo1Inv ftnuil(, la 1. Ie(n a
I:g(i.L.U. S(0t(1LL ZIS(L1 .il.( si Ligat( d(’ L)U(ILI1(.
ui(a in palattil. 5110 5i ((‘i (linIli I 11(10
p (are .faeu in SLL (h(flIC’ fX’ (iiiC i sn—i po
iunecaseà a S(LIC 0 sciisoaie (atle piint,til ai—
can Ia T)amasc, in care povestea cu dc—amintin—
tut t.oate cII( Sc intimplascrn. Si 1ii slirii adI’uigá
,,‘I’e Yit(U 711(1(7711, fiute ai iivSti’U, la primil’(a .(‘ri—
SO’llL. NU fU(i prequtiriie (Ic t’r(4)U1i1(U, N0—(1 (l((Ufl I
oaNte(L .-ii sä ‘I’ll SU (1(I(tUfl putci lie tale La. (tie 1? OIlS—
tIc, Ca Na porU17fl razboi flThpOt1’’L’(l glizauritor
((l1’(’ 7j( (t77j(’ll.jlltU cl Ca sti. räzl)urltz.m ifloCtitea ta—
tI’iiui nostru i sä splii.ãrn oeara pe care ne-au
adus’—o vr(ç]lna.n”.
Apoi ‘[)aiil—Pvlacan irnpi1 1.1 Ii scrisoalca, o mel usc’
-(1 J)(CCtiLli (LI mma lii, ii (hCfl’111 pe ‘i’,nu1 I )an—
dan Si i—o inmmnñ spun nd u—i
Numai to, maic vivir, eti in stare si Inck’plinc
ti (I xarclna alit ik gica pe ]ingn itatele mcii.
Ntimai to 5tii Sa—i VO1t)(5ti CII duilCala (LI’V(nitt
i s1i—i spul din parha mea ci sint gala sn—i la
tutniul Bagcladtilui 5i Sa tree in 10(01 Iuii vrihu a
I)anascuIui.
Viviru I I )andan fncu piegatn’iic tici )iIiflQioaSe i
(lual fl 1C(U 5C111H liiii (liLIITW1 l)UflThs(Ill (IL
 Ci pe cInd ci era dus, l.a palatul Impiràtese so
petrecurlt doua lucruri tie cea mai mare IflSefl3—
nitate : mai Intii, Daul—Macan chemä pe priete
nul siu, l)atrinul hamamgiu, i—i dEirui Un palat
intreg, pe care i—i Imbraci.1 numai in COVOC do
Pei.’sia i do Korasan. Ci in depinarea povestirii,
avem sà mal pomenim despre bunul hamamgiu. Al
doilea lucru Lu ci sosi pentru regeic Dau].—Macan
un dar do zece roabe aibe din partea unuia din-
tie supu.ii 1 iii. Una dintre roabe, a crei frumu—
see Intrecea once ]auda, ii plàeu tare mult rege—
liii I)aui—Maean, care, (.10 Indatä ee—o cunoscu, s
c lea cu ca i o Juisi Inshcin.at. Ci i despre in—
tlrnplarea aceasta Vom fl1 pomeni in urmanea
povcstu’u.
E-tirnp, vizirul 1)andan so Int;oarse •degraba i
aduse veste regelui ca arcan, frateic m1riei. sale,
ascultase cererea mhiei sale i ca pornise in frun—
tea otirii, ca sä ràspund Ja chernari’. i vizirul
adauga
-. Acuna, th’ MiflLL S0arnL, (‘ (1(iC Sa—i J(fl
Intru mtimpinare.
Ian regelo raspunse
- 1)a, negreit
Asia ca ieir din flagdad i abia ii aezari ta—
bira l.a o zi de mci’s, ci prinul $arcafl i apáni.
cii oastca iui, tnimimnd ccrcetaii Inainte.
Atunci l)aui—Macan nu. mai stete si atcpte, ci
THCYSO ci insui in intimpinarca fi’atelui lui. l)e
C1.Ifl’l ii VaZU, VOl si (Oboale (10 pe cal, dan Sarcal),
do depante, ii ruga s1 nu fac aceasta i ci cci
dintli sini din a i aiergü in braçele Jul Daul—Ma
can, care totui d seiieci i ci. Se Imhràtiará in—
delung plIngInd i, dupa cc—si spuscr cuvin.tele
de mI.nglierG :LJcntiLI moartea t.atñi.uii lot, seiittoar—
xrIt iaola[tti in cctatea Iiagdadt ti ui.
iri a nai pie.r(1e 0 clipa, porunc1ri sfl se
stt.ng :IaZI)OIfllCii din toate par(i1(. impirIiiei,
(aL( flU iipsji.a Sn Viii, (aci Ii SC .fngaduiati privi
rIisplñt,.i .ognte. Vrerne (Lf’ 0 luau. s—au tot strins
rzhoiiiicii. limp in care aican i—a povstit iui
Uau 1- Macan tuate n.tunplaui[e pu ii (Ule tre(uSe,
iar 1 )a iI Macau [(—a pov(siit pe ak sale, wñ[incl
(l(’—flfl.1.LiUflti.ii (.redIria Si hufllktatea siujitoru I UI dc
[a hainaun. arca.rt spuse Ia nrmi
l)c hnni seamI cu. l—ai. i ràsp1tit cun:i SC
cuvnie pe accst orn pentru purtarea liii mnnunata
i n( tat orI:.oa.rc !
I)atiI-Maca:nrtispunse...

(.nd po stea flIlIflS( tilti. Se (le/adfl ‘UZtI :Orii fllijmfl(l

i. stioisà. ta(-u.

Ci iii.r—a optzeci i optct Iloaf)te

1’a U1Iflt -

i\ada r, I)aii.1—i\4 acan. .iiSpnnS

Ni lutrti totul. .I)ar am s—o fa- de indatü CC
mu. Oi uitoarce (IC hi LaZLU)i, clacu. vrea Allah
Atun(i Sarcan patti su. se inciedrnt,eze ([C spiisele
siitoiii sale Nozhatu, care fusese femeia lui pe
(Ifl(l WI tii CH ii (.1’ SOJ’U i cu. care avea pe CO—
fMia Pu :erca—Ursitei. A1fliflt1ndu—i de Nozhat
$aican (((LI veti (lCSp.ti’ (.I --i iugt pe n.iarck
afetnic s114 duck salamalecul Jul. Marelo sfetnlc
Mon munaideclt aqa i Muse Jul s’5arcan sahunalecurilo
de la Nozhatu, care Ii cerea cUrl i despre
fetflhl. Satan Ii trimise vorbA sil tie lln$titk, Puterca-Ursitol
aflindu-se in deplink sänAtate Is
1)aznasc. lar Nozhatu Inöltk slavA lul Allah i mul$umlre.

Qnd toate oçtile turk adunate, lar arabli din

triburi 11 aduserk 0 ci luptAtorli br, cci dol trai
trecaini In fruntea Intregil otlri. Daub-Macan lqI
luase bun rilinas de bit tlnára roabk pe care-o làsaw
Insuircdnatil cards Ii rostulse o viata viednick
dc cm, apoi, Impreunil cu fratele ska $atan,
loiji din Bagdad so Indreptark cktre tars ghlaurilor.
Fruntea oqtliii o neau rázbolnicll turd conduØ
do cApetenla. Bahraman; iar spateic! era apkrat de
rilzboinicli din Deilam, de sub porunca Jul Rustem.
Mijbocul era sub porunca lul Daub—Macan, Intuit
dreaptul sub a printuiui $atan, iar cea stlngtt sub
cca a marcbni sfctnic. Marele vizir Dndan primise
ponrnck sit stea do-a dreapta ceiui cc clnnuia Intreaga
otire.
Inaintaril aqa vrenie do o lunit, ndihnlndu-se
cite trel zile dupA fiocaro sliptitmink de umblet
pink cc ajunserk In tars rumibor. La aproplerea
br, bocultorli Inspklmlnta4i tugiril sal-ql canto adA-
post Is Constantinla, ducind veste regelui AMdonlos-despro
nAprasnica nAvMiró a niusuhnanilor.
La aceastá tire, regele Afridonios cheniA hi el
pe Muma-PrApàdurilor, care-i adusesè lndärAt pe
regina Bath ci care-b hotArlse ci po regebe Hardobias
din Chczarcea sit vinul ott lntreaga4 cqtlre
ci sit so alitturo regelui Constantinlei. 51 regele
Chcrzareei, neinuflumit numal cu moartea regelui
Omar Al-Noinan ci dorind s-o rAzbune cj mal crunt
183
1k Iiicusa A hiiza, Vin Ia Con.stantinia
(t loata oaslea liii.
(mfl(1 1UL(h A fri(kin lOX 0 (lWflIa ( hIrma,
c’a veni d I ndatI I flH [(a iui i et erru ni—
nun le despie moartea :regeI ui ()mar .A -N.man
1a •.i povesti lou 1. (ii ipa (are 1(ge! e o Intrebi
Si—airri, <aid {L tenianu I SC prtpie, ce—i d
:li’ut, L\’hini—a—1i’IpiIdu.riki ?
!a i’i.spuns(
(), pr(arnu.it.t IC 1(g(, I 1iflhiS al It 1 ( ‘luistos
IN I)tflutI, 11tI Sil,j atat (‘C tr<bitic SU fact. Si aid
:() ILL vol til Scitan insui, Cut toate vicieuguri1e ICC!,
IL-alt S )OflI1l (IC’ScLll’Ca it(lC ifl (‘1’C am s— Jtfl
X’ Vlajmflaii flOStfl.

(‘ijid O\ (sI(fl Lj(LflX’ ai(i. S(11(’l’(/Ldi \izt1 ZILCH mUind

,. SC o;isn, 1 n’ti.

C/ i1l/r-7 opizeci i 1/011(1 1lo(1/)!C

: urniit

r”fic Seitan jtiSLti, (‘Ci tOW C’ Vid1(.’.Llg1i1’i[e liii,

n—art’ sa poata deseut’(’a it,tI in care am sä—i pr
p< :rijrnai lahi t’c tn.huie ficut’ca si—i ninicin
‘4,(j IflC’Hl(tt (‘iflCi’/d(i (IC mu (ic ostasi pe c’ortbn
i—i vel tEirnIte peste mare Ia MCmtc’le.[’umnega-
•1O:r, Ia poaleic ‘at’tiiui flU tabara d.UfllLiflii noI.ri.
Tar din cc.&alta parte, pe uscat, vei trimite Intreaga
ta ().‘ctStC, (fl SU—i ja pe ncatcpt ate pe necrc’din
(‘iOFi, irnpresunndu—i (un bate p1rilu i n—a
sa stape flue! itnul (lint ( (‘i ck’ Ia prIpad. Aa Ire-
bull’ s faci.
Reele Afrilonios spuse b1ttrn’i
 In a(L(.v1r, ginclul •ttu este bun, o, reginli a
tutu ior butrmelor i invtitoare a celor neIepi
Si nurnaick’cit porunci si Sc faeI aa •cum spusc
Mi. niaP tapad U rilor.
Ni vii c Ln(l1’cate cu I uptütori ridkar pinze!e
i UJ1IF1SUIa Ia MUflt(1e Furnegator, uncle •oamenrt
<‘oho.riri i si. ghemuiri pc tacute Inclaratiil stin—
ilor, In vi Inc cc •(llnspre uscat grosui •otiiii orca
sa ika fai (U (lumanui.
Tar numu’uL olilOr era aa : oastca miisuIrnan
(un 1agdud i (ho Isorasan cuprindea 0 suti douà—
7(cl. d( lTm (Ic ca!aie1i Sill) p.oruncile lui $:arc.an,
pc el n d oasl ca n (cli(hnciOSilOr cretin I sc ridica
a () 1011 (l( ff111 i I?1(U ‘ase sute do mu de 1upt—
tori. Tar Ia (aderea nopii peste muni i pcste
timpii, pmIntu1 tot p1rea o viivalaic, Iin pricina
mi ill or focu ri ce—i 1 urnin an.
.Atimci rcgei e Afridonios i regeic I-Ia rc!obios
S1.IInSCreI pc toti ernirli i pc toate cupctenni( oas—
hi a no mine sfat i hotIrir sà clea lupta cu
nitisu lmanii (hiar a dona iL izbind toti deoclati
(Tin (nUil parih. 1 )ar hitrina M uma—Prápiduri
br, cai ascii 1 (a en spri n(-(n(Ic I net-notate, so ridic.
i SpUSe iegeiui Afridonios i rgchii Hardobios
i tuhiro.r (([Or dc fa1l
(), Vit(]ik)l, (ita Vl(mc suf.Iu1c.lc nu sInt sfin—
lit(, l)ataIiiic n—ar pu-ha aa deed. urmIri role.
( ics1iniIor, nainte du I rtpti tr(buw sa va apropiat
dc (.1hiist.os i sä wi iimp(zit..i de plcatc cu timiia
sfmnt a pat tiarhilor
(ci doi regi, (l(IaolaItjl (U toti vjtt1ji riispun—
Seri
Maien. VOlL.)Ck Ink slut adevarate

C 11(1 PO\ (SI (51 ;Ij Iii S( 1 ( j eh(r(-fada vaiii OI’iL rniji tid
shoasCt, ti-n.
 Ci iii.tr-a touäzecea noapte

i.in’i1

11a JoV(1at do ziu1, cgeh Af.ricIoni.os, d.up

sfati ii J\ i IiflCI—Prap;t(I urilor, port [101 si so acli
eapotonijie 0010 marl alo OaSt.Oi S1 toIi SChifllhal1
br si—i piisc Sa sritte 0 (11100 maro (10 [ernn i—
afunii cu t(iiniia J)a1.iiar1uor.
Ci iVliinm—.Prapnthiriior SC’ i’l•dWa i grñi
Mariic—voasl.re, Inaint(’ dc—a da I ipta cu
C1’CCIlflciOii, Ca sa flC fie biinina flCifldOiClfl1(1
trohuje sfi SCäpitn do prinui arcan, care—i insii
(h.avoiui $eit.an i conduce ntroaga oaste. El
InsufIcteto )C ostai i--i Imhar1)atCa7, in iupth.
i)acà Sc;ipaIYl do ci, castea liii o in Iflimile noastre
Si triiflitcni, dtr, pe \1toazUl noStru (0 1TIU (tO
se.anii ca sii—J infruntu i sri—i orrioare luptIn.d n.urn
(‘i (1Oi intro Ci.
NurnaidecIt regele Afridonios ciienii la el p
vestitul 1uptftor Lucas, fiul In i. (.‘am.I utos, i—1 ta-mIie
Cu .Insi nilna mi.
Biesternatu I Lucas cia iz oin iou I ccl m al
inspaimintntor din ktate i,iiri.le rLiifliWr. Nimon
clintro Cr{tfli 11(1 tii (a l sa arunce suiita, sa SO
bala cu pal.ou. on s41 sti’ipitngà cu iancea. Ci po
cIt era tie Vituaz. tot po--atila oi.a do Ingreoa.u.
AVon on chip slut, ca do magar, oi rnai degialri
ca do maimuti, do 1noseoi san ca dc—ar rinnia dinho
cci mai v(minni orpi. i eta poreeJit Pabui—Id
Cliristos
1)upi cc vcgelc Afrhloni.os 11. tñniiio pe blestc-•
matul (It I4UeaS, acesta 1.1 s(u9Jti puio.areio i steW
apoi drpt dinainca 1111. Atunci rcge Ic ii spus’
 \‘reau sã—1 Infrunii I si Ic iupI,i dc—a rn
.11 ticlt[osul de Sarcan i s no seapi d pacos
ide iui
T4unas rispuiise
Ascuit ‘d d SUpUn
[)upi cc sLrutá crucea, Lucas pleca, mncñlec
pe u.n cal murg acoperit cu cioltar rou i in.eLiat
cu o ea de atlaz bätutà-n pietre soumpo. Se Inarrni
eu o suliä lungä Cu trci vIrfuri, de parea mnsui
diavolul Seitan. Pe urmii, cu pristavi i tin erai—
nw narntea lui, purcese spre tabra drepteredin—
cjoi1or rnusulinani.
A.tunci eraiiiicu.1, cu blestematul. d.0 Lucas in
“ri-na i.ui, strigi en gins tare in arbete
Hei, mu suirnanilor, iat pe viteazul vitejilor,
carob a pus pe fugá oti intregi de turci, do ci irzi
i do cleilamiti ! Este vestitul. Lucas, fiul mi Cam—
lutos. Sa iaS clifl rifldUfliC vostre i Vitcazul vostru
Sarcan, stàpinul Damascului, din tara lul Sum, .i,
(iaei are euraj, s vie so Infrunte cu uriau1
m)stru
Nici flu isprávi ci bino do mstit aceste vorbe,
cu SC auzi rasunin(1 un v.uiet prin aer i pmin—
tul so cutremurá do un galop de cal ce—i ImplInta
paima in adincul inimli bk’stematuLiui de necre—
clincios, i.-i f1eu pe toti s Intoarc privirile Intr—
acolo. 5i se IVI 5arcan, ci Insud, fiul regeiui Omar
Al-N-oman, venind (kept asupra necredincioiior
en nfl leu in mIme, ealare j)C uiri cal. mai sprinten
decIt gazelele. Tinea in mIna lancea i cinta
Mi—c Tnuru1 spr’inten ca zefirul
Ce trece prin. vtIzcluk i cintä.
ziJi, murg cuminte
Jar lancea-mi indicuui—o fiutu’r
Ca pe nn fulger Ce se-avmntfl
Prin vint, nainte

187
 ))ar ticüioiu) (It’ Lucas, ghiatu necloplit de’ pe
(ifl(’ .ti( (e rneleaguri uitate, flU 1)1.’i((’Pet1 flici 0
voi.’ba ai.abi ‘i n—avca curn sli tie frn.musetea
(IesLLvu.iiea acstoi.’ stih ui.i. 1i. .iunai ii atinse
frunta, i (arei ra sci.i.si—n. came 0 cruce, jj.
LIUS(’ •apoi nilna la huv’, in s’mn dc inchinare fa1,i
tI( CJ.LiC(.
?i deodata, xl Lit i flflitUJ)UIOS, C Vep(’/.1 (U eali.,)
spi.c S.arcan. S( •OJi.’1 apOi sc’ui’t tim gaiop m anincu
in. vizduh arnia pt’ (are—o Unca in ITJIflÜ, atit de sus
ía se pierdu din priviri. Diii’ cui’ind Si 1V1 uiir,
&az5nd ; ci, miii inaintu ca si atinga pammtui, bles—
ternatul, ca un vrjitor, 0 prinse din ZhOr. Pu urmi,
tn toati puterea, ziIrli asupra mi Sarcan sulia
tea cu trei virfuri, care fulgerli prin vizc1uh en
t.ris.nctul. Sc piiea Ci S Sf1I’1St’ en 5arcan
(4 5arcan, ifl (.lia ejc1 uii1ii zbtii’a •‘iiiermnd
i ema gata sI—i sti.’(ipu.ng, Intinsu bra1,t.ii i—
prrnsc (hn zbor. S]avi liii 5arcan ! El apuei sulimt
en o iriini i o arun.cã in. \‘azduh atIta do sus ei so
picrciu din. priviri ! Apoi o prinse Cu mina stIngI,
cit ai dpi din ochi, i strigi ,,Pc eel cc—a izvodit
cole &pte caturi ale eerului ! am sä—i dan accstui
blesternat o invaaturi pe Vecic !“ i repezi sulita.
Alunci ticalosul dc Lucas vOi sä fac i ci ca
arcan i intins braui. si opreasca arma (hn zhoi’.
l)ai.’ 5arcan, ‘folosind í]ipa in care cretinul era
descoperit, zv1i eatre (1 0 a doua su1ii care—i
iz1)i iii frunte, drept in loctil tinde avea semnul
•ert.icii. Si sufletul necredincios iii. crc.’tinuiui se
d.use sü sc afi.inde in fitcIiri1.c uiidul ui..

(in d pov’sLta (jU.llS( an.’, tiicr’zada iU /0191 miii ud

i, sliouS a k 0I)iCt’i, tjti1.
 Ci iii.ir-a nouàzeci i utia iwapte

Si si I flit.uI neciedinciox al cictinu1tij sc duse

sa sc alunde in fIáciri1c iadului.
(ind ostaii crctini aflarà dc la tovaraii liii
I ut-aS (leSpre moartea vite.azului lor incepur sà
St (IiIiasca i si s bata cu pumnii peste ochi, apoi
S( rcpc-/.iin (II 10th Ia arme, urlind a noarte i a
It/bU1 nart. Tiimbiaii su nari chemarca, ostaii
Xe avai-a In mw (IC halalie 5i, la semnul dat de
(-L:i doi r(gi, se napustna (I(—a vairna asupra o5tiTii
malm.nwdane. I upta Incopu, singele eurgc’a pe
tim ptiii k cii ho] (IC, strigte1e ris ii nan de pretu—
hiidem, tnupurik oamenilor so spargeau sf1) copi—
tch cailor. Cci vii se Imbàtará dc aburii singelui,
tm (IC ai vinului, catinindu—se ca bctivii, PC cind
.moiIii SC grämidcau p(’sto morti, çi rànitii peste
rniii. I 4upta .inu aa pini Ia c(lC1ea nopii, care—i
d( spui p.c Iuptit u.n.
.Altinei I)aul—I\Ianan, dupi ( Sc toelina (liflaintea
hatel iii sun Sarcan ptninu .fapta de vitelie ce—avea
si—i urnple (IC strul uclic nuimle pt-in Veaeuii, sc
inloarse i grñi cuitre viiii-ul Dandan i citrc ma—
i-tic sfetnic0,
n;.irit.e .vivire, 5i lu. PIeaciflstitC mate
•sfc-tnic. I iiati douuzeci de nIH dc iazboinici
duccti—vi si ‘i acczati Ia dcp1it.aic de aptc pis
t1e1( do la mar( Stati acolo as(11ni jfl valea
iViui-it(lui Furnegutor, iar atunci elm] V(Yi Ve(lCa (a
fl utui in ‘imnt Skagu eel verde, niva1iti CU tOlil
k.odalfi a .luptu hotur1i)arc. .Noi. aici, ne vom
preface cà o lufirn Ia fugñ, a’a ca necredincio&ii
d so Ia dupil noi. ‘To1, atunel, sà porniti pe urmck’
br, Jar iwl, lntordndu-no, Ii vom ataca, cM vom

Ietnd
mpresuravom
astfci dirllenL
n toate pulr,,A11.ali
tila, i nici in i o. nrakbar!”
e(Iincios n-art’ sil mel scape tie paloul nostru
VWruJ Dandan i merck stetnic’ rAspunserk eli
aa vor fan’ ti Incapuril mimaidecit sä Indepli.noase
ul ceca a Ii se porundse. Purceseril la (I1’Um
ci merseril toatti noaptea, pInil Cta ajunscrh hi
value Munt.oJui Pumagiltor, chiar p..’ locul und.’
mel Inalntc so ascunsuserfi ajtcnil cre$lnl vc’nI%I
pa mare.
La revärsat de zorl, to4i luptiltoril erau In piClOSfl3,
gata de luptA. Pe corturl fluturau fiamuilit’
I prututindenea strrfluceau crudie. Luptiltorli din
.imlndouil taberek Iii fIlcurA mel Intli rugAciunik’.
Droptc,rcdiiwloc1l rostiril Intliul verset din Coran
surata tea clunrnrzciascil numitli a Vacli, Jar ne
credindoqil c’ruril ajutoruL Jul Mesla, flul Marlel.
Apoi Ia un semn, bAtilhia Incepu farAd, mol
crinconfi. Caputeic zburau ca minglie, trupuriLe
stlrtacate acopereau peste tot pAmintul, singe!..’
curgea nun, pInA ce ajunse in pieptul cation.
Qnd dcadatA, ca prinqi de inure spalmil, musulmenu,
care pInil ad luptasorA vltcjctc, deterA dos-
iii l o luarA ha fugA cii toll. VAzind castea musulmenu
fuglnd, regele Afnldonios din Constantinia
trimiso un olilcar Ia regale Hurdobios, at eArn!
ostai pinil atunel nu IntraserA In luptil, ca sul-4
spunA:
Musulmanil tug! Acum lmpllnl%l vol hIm..
ln$a, lua-vA pa urmele br ci nimIcl4l-l pInil Ia
unuh!

flnd povestea ajunee aid. .‘3eherezuda vlzu zorll niijlad

si tAcu. sfloasA.
 Ci intr-a noudzeci i doua wxtpte

Pa rmä r

Atunci regele Hardoblos, care n-aqtepta docit

prilejul d rAzbune moartoa tetel lid, preafrumoasa
Mniza,strigkcAtreostalisAi:
0, rAzbolniclior, skl4l asupra ecestor mu-
suimani care tug Ca mulerile!
EL flu ajt.ia cA era rnimai o viclenle a prlo4ulul
$arcan, viteazul vitejilor, $ a fratelul sAu, Daul
Macan. In adcvtlr, In clips clad croØlnhi hit Herclobios,
urmiirtndu4, ajtmsorA aprôape de ci, musulmunli
sc oprirä din fuga prefilcutil i, is glasul
Iui Daul-Macan, so aruncaril asupra urn11ritor1lor,
strigind ,,Aflabu akbar I” lar Daut-Macan, ca sill
tndlrjoascil is luptil, II Inclemna:
Musulmani, laM slava credh4ei I latA zlua
in care ve clqtiga ralul! Clot ralul so clqtlgl
numai Ia umbra spadelor!
Atunolto4tseropozlrilcalell,iaraceazlnu
Cu pentru creqtinl slays bltxlneilor lot, clot pie-
tnt secera fAra a ft avut timp eiii-1 vedi pletele
aibind.
VitojIlle slvklte de $arcan, In aceastil bAtillie,
skit mel presus do cuvinte. li In vreme cc floes
bucA4i din tot co4 leea Jn cale, Daul-Macan ridicil
steagul eel verdcq semnul do lnelegere cu eel din
vale, qi vru sltdoai elcivall In Incillerare. and
$arcan vilzu cc so pregiltea d fad, se aprople do
ci el-i spuse:
Frate, nut bine sil te del In seams noroc’ilul
tuptel, dcl tu eti trebukndos Ta cirmubea Impil.
ratlol. Do-scum tnalrte, en n-am .1 ml mat bide.

In
•piitev (11’ tine, ;i ifl s1 ni )at in preaji.ia ta,
apuindi I- I.e ID] potriva urieaivi pi’iniedii.
Ist.iiflp, ostaii musuirnani do sub pOl’tlflCilC vi’i—
nil ul. ])andan i ale maieJui sf.etnic, viivmnd semnul
dat, so desiuiurani Intr—o jumiitatc de core i tàiari
astlel oastei cre.tnw once putinit do scipare spro
xas’ie trase Ia irm. .Lupta pornitü on mai putea
ii ri1.oie1nica. (iotinii ftlnIL zd:r01)ii i naceia.ri.i
411’ 4)Staii n)1)sulrnani, (j (U1Z, u pei.sani, i twci,
i al.aI)i. Pu1ini nai seipai.i cu zile. Mai bine do
dolla/A’ci d(. fliii Ii gasii1L L100J() noartt’a, i n.uniai
(it.iva izbutra si .fug spre (.onstan.t.inia. i\a pi-•
iiü grc’eii rogel ui Hardobios. 1)ar color ai regel.ui
At.i’idomos, care so tràseser po Initimi in pi.eajma
negelu ion, siguni do mai ‘n.ainte do ni.miciioa mu—
s imani Ioi, mare Jo—n fi lost. durerea pnivind fuga
aor br
tn area xi, pe ii.ngii biiuint, di(j)t(iCdil)CiO$ii
1uw. i niulte pra/i. Mal intli toate nüvile, aar.i
(lo (bouaY.Ccj, cart’ Inca nu descircaseri oteni:i d.t.
pe ole i care puturä razbate spre Constantinia
ca sá vesteasci •pripàdu1. Ap•oi toate J)ogiflhil.e i
toate lu.crunile do prei grilrniidit.e pc aceste nave
- rineixeci do mu do Cal CU tacImu.1 ion, precum i
coittuiilo CU tot ce (UpLifl(k’al.L do, arrn i pro—
vizii. Si muitt’ alto noniinuirate lucruni pe care un
b—ar pittea (upnindo nid a cifri. Aa ci mare Jo—
lost. bucunia i mu]te rnulurniri au adus ei I ni
Allah pdfl tin biruinti §1 pentru plean.
IsIinp, fuganii aunsera Ia Constantinia, cu su—
fletul bintuit do COJ1)ii prtipädului. ToatI (etatoa
St cu:iunda in rn.Ihniro, cIidiriIe i I)isericiie funil
invdtite in. pii.ize (.CnI)ite, jar J.ocuitoru Sc adi.inaia
flUflU)i, SC.()l.ifld strigute do razvratii.e. J)uieiea
ttitu.t.ot xpo.ri. i rriai. rnult nIH] vizuiä ct din taote
(.01 d)1l’ 1)13 51 TDài intoi It ]U tit ( j4 (101) 1/( t 1 ‘1 (illi
toat1 arrnaia nuniai (IOiluiZCCj de mu de oamen.j.
}.4oeuitoi’ii in(cpurä si—j InVinuiasci 1)C i’egi d
iar I ulburarca i spairna regelui Afrithnios

alIt fu (IC mare melt nasul I se hingi pInà Ia p’i— mini, iur burduhan i i i SC mtoarse pc’ dos..
(md povestea ajunsc aici. $ehcrezad(1 \ U/U ‘torn rriijind
.i, sfioasi (a de O1)icej. titcu.

Ci Intr-a ,iouäzeci i treta n.oapte

}:;i nrn’i I

Nasul i se lungi pini la pämint, jar burduhanul

I se Iritoarse pe dos.
Attrnei chemà Ia ci pe btrmna 1\’Iuma-Prpäduri.-
br ca sIl—i ecar sfat cc Ic rnai rtminea de fàcut.
J)ar batrina lI uma—PrpLidurilor, pricina adevà—
ratã a tuturor nenorocirilor, era o hidoenie vi—
(leaná, prefäcutCi i rca, cu gura duhnind, cu pleoapele
roii i firi de gene, CU obrajii pámmntii i
prifuiIi, cu faa neagril ca noaptea, cu ochii urduro
i, trupul ruios, pirul murdar, spinarea cocIrjat,
pielea f1ecäitá 0 .plagà a pigilor, 0 nâpIrcã a
nitpircibor.
cmnd bätrina Muma-Prlptduri1or intrà Ia regele
Afridonios, acesta so ridiCà in cinstea ci. Regele
Harciobios fàcu i ci la feL
I àtrina le gräi
- ••- Màriiie-voastre, acum sà iüsm Ia o parte
loata tuin’iiIia .i toate bin ecuvIntlrile patriarhuIu,
did n—au fcut decIt si aduic nen(Wociri asupra
capetelor noastre. Sã ne mndirn a lucra Ia lurnina
adevira1.ei Ine1epciuni. latfi : d.c vrcnw cc musul—
manii s—apiopie In maic g.rabn ca si impresoare
otaut., rtoi sà Irimit.ern cranic in toat irnpuiia
si strmni mu1t.imic Ia (ons1an.tinia, ca si facc’m
faä delaoialta flU Valel impresu tUtOiiIOl. Si tolj
ostaii, dc oriunde s—at giisi, si alcige Inl.ic zidurile
noastie, (H(1 piirnjJia e maic. In c mi piiv(.te,
1ñs.a.i pc mm ., ni Iii Ic voasl.l(., i In ( u tind va
Ia’/i)at.c pinX Ia utcehik’ voast ic fairna vick’niil.or
a rclck)r mdc Irnpotrivm rnusu mamlor. Eu, din
(lipita ast.a, p1cc din (‘onstantinia. Christos, fiu[
IVIaiiei, aibi-vä in pazà
Regele A fridonios se gráhi Sa LTTTflC7.e n umaidecit:
sfatuii.lc IV! iirnci—Pripid urilor care, ci i.ipi corn spu—
sese, plc’cu din (‘onstantinia.
Si iata cc iictenic iiizi but.iini.
Icind din ora, dupi cc I uas {U (a (1fl(i’/d(l dc
iuphit•ori dc •scami, c.unoschtoii al hrnbii arauc,
Intlia grijá i-a fost st—i Imbrace pe to ca pe niLe
negustori musulmani din Damase. Mai base cut
ea i o sutä de catiri incueati cu stofc’ do toate
soitirile, matisaiie do Antiohia i (10 1)arnasc,
satiriuri cu scintoicri rrict.alicc i atlazuri scumpc,
vase pcrsicncti, cupc de Chitai, i multe alto
lucruri rcgcti. Si so ingrijise si ia do la regeic
Afridonios i 0 scilsoale do Iiberi treccrc, care
cuprinclea cam acestea
,iVegustoru Cittare .d (‘utare slut musulrnani do
lu Darnase, strdini do jara noasträ cl (le leqecz
uoastrà cretineasea. Ei au jdeut negutdto’rie In
tara noastrd, si cum negoul inseamnä prop? rca
i imboq4irea unei (thi. iar el nu sInt räzboinici
cruni, ci oameni paiiei, le darn ac’st 7iatierif
de liberã trecere, aca ca nirneni s?i nu Ic dáuneze
intru nimic, .i nimeni s flu le ccaru iiici dajdw,
nici vamä de intrare on (IC zeire pentru mñ’rfu—
nZiC br.”

Apoi, de indatl cc cci ciflC]ZOC1 dc iuptiiiori Sc

imbracara ca negustori musulmani, batrina vi—.
c1can1 se Imbricá In straie de pustnic musulman,
Sc acoperi en o iiingii hain dc iin albii, se frecà
apol pe fiunte cu o alifie care—i da stri1ucire i
iispindea Imprejur raze (IC sfin.enie, puse Pc
iirmi sil i sc Icgc pici.oarcle, aa ca sforile s Sc
infiga in came pini Ia singe i si lase urme cc
nu se nmi piiteau tcrge. Si numai atirnci grid
asi [ci WvaraiIor ci:
Acuma sá ma batei Cu biciul i s faceti
sa—mi sIngereze carnea, ca sLi-mi ràmlnà urrne cc
nit se mai tcrg. Loviti fiira de crutare, cáci nevoia
are supuncrile ci. Apol, lneuiati—ma Intr—o ladà
fel (ii iaviI(’ voastie dc maifuii i aezai lacla pc
fin catir. Pornit.i la drum i mergci la tabàra
rnusuli-nanilor de sub poruncile iui $.arcan. Celor
kC vii vor sta in cale sii vii opieaseñ, aritati—1e
sciisoarca rcgelui Afridonios, care spunc cii sIrei
negustori dc la 1)amasc, i cerci sa—I vedeti pe
printul 5arcan. 5i cind vii vcli afla (hnamtea liii
.‘i vii va intreba d starea voastrii i de citiguriie
scoase in ara rumilor necreclincioi sii-i spu—
Ileti : ,,O, rege norocit, cltigu1 eel mai curat i eel
mai vrcdnic din toatil ciuitoria noastri de negu—
tiitori prin tara ghiaurilor a fost sciiparea unui
sfint pustaic, pc care 1-am scos din miinile asupri—
torilor iui, care—i schingiuiau de cincisprezece ani
intr—o temnitii dc sub pirnlnt, ca sii—1 facii sii

‘95
lase de cLe(UnIa In profetul nostru Mahorncd
pacea i lugaclu flea fie cii ci l”
Dupá CC-I invUi pe tovarii ci acestea, bitrina
Mtirna-Prüpidtirilor...

Cind povesI.ei linse aki. $herezacla vizti zorii mijinc!

i, IU(’il, SflOSu.

Ci inir-a nouäzeci P(’a IUa pie

Ea urniá i

I)upi ce—i mnvãü pe ‘tovaruii ci acestea, bitrina

Muma—Prip1duri1or, imbracati In straic de pust—
iic, athkigi
i atLinci cu Imi iau sarcina sri-i flirflicesc C
toti acci rnusulmani,
Tovarii ci ràspunserà c au Inteles i cI aa
vor face.
1ncepur s-o hiciuiasci pInii la singe i apoi o
inchiser Intr-o ladi goal, pc care-c) aezarà pe
Un catir, i porniri la drum, ca s duc ia Inde—
ph nire plan Un Ic vjc1enj

Estimp, oastea biruitoare a dreptcredincioiior,

d upi spargerea cretinllor, Ii ImpiIri prada i-l
preamilri PC Allah pentru binefacerile lui. DaulMacan
i arcan se Imbriçarä i se bucurari
impreunà, jar arcan, pun de multumite, Ii spuse
lui Daul-Macart:
— Frate, tare a vrea ca Allah sn-ti dea prin
tinira ta sotie QIfl biiat pe care sI-1 Insor en fata
inca, Puterea—Ursitci
 nu contc.nir1 s1 so veselcasca laolallui, pmni cc
viziru I J)andan le grài
-— Miriiic—voastre, ine1ept i potrivit ar 11 c
fri a mai pierde vrernea, si .pornirn po urmele cc-
lot’ invini i, firà a Ic cia rlig.az sà Se intàreasc,
si irnprcsurlim Constantinia i sá-i nimicim Cu.
totul de pe fat.a pirnfntu1ui. Càci bine spune poetul
Cea mai aleasã bucurie-i
Sä tai CZL palou-n duinan,
Zburi’nd. ca pajera pustiei,
In a, cdlare pe-un soiman.

.‘lieasa l)u(Uric (tC’

erainic galopmnd pe drum
Ca sd-ri aducd dulcea veste
Ca multiubita vine-acum.

Dar bucuria-i i rnai mare

CIUCI Se ivete ins(i ea,
Nairtea craiiiicuiui care
NU112OZ sosii’(’a 1—0 vestea.

Ci mci aleasa bUcurw-z

Sd tai cu paio.u-n dusnwn,
ZburInd en pa:iera pustwi,
in a, cttlare pe-uii oiman.
Auzind stiburilo vizirului Dand.an, cci doi regi
furi do prcrea lui i deterd senmul do plecare
eitre Constantinia. toatli oastea purcese Ia
drum, cu cdpcteniile in frunte.
i merseii fdrti do rigaz .‘i t.rocuid prin mntinsc
cimpli arse, pe urie nu cretca decit iarbà gal—
bonn, c:lrnpii pustii locuite niimai de duhul lu
Allah.
 Dupà ase •zile dc umblet •marnic prin acele
pustii fiiri do apä, ajunser Intro tarn binecuvintatà
do Zmisiitorui a •toate. Tn fata br so In—
tindeau pajiti ricoroase, impodobite cii arbori
roditori i strabatute ‘do ape optitoare. i acest
inut, In care so zbcnguiaLl gazolele i cintau pIsI—
rile, parea un iai, cii pornii lui rnaii imbatati do
iouà i cu floiile cc sItL-ik’au adicri1o.i, aa cum
puno i pool ul
Copilo draq, sub fiorlle—adorrnite,
)‘1u.schiu1 qräclinii fericit tntznde
Covoru-i do smarcilcie risipite
In boabele Lie TOUÜ strdlucinde.
In chicle ochii i ascultd-ncalte
Cum cintä apa-neet prin trestii-nalte.
Izt’oru—.i princle stropii rrt’ici in saibe,
Le’in(lu—ie Li(’ florile subiri.
/1 h. clopoei cle—arynzt la glezne cube,
5i V()i, frumoase flori, ftlceti-i saibe
Si dulci cununi iubirii-ntre iubiri

I)upi cc so sturarà de privit acele frurnuseti,

cci d’oi frati so gindiri s poposeascà acobo un
timp.
1)aul—lVJacan Ii spuse liii Sarcan
1ii-ate, nii ct-cd c—ai vizut Ia Darnasc gidini
atIt do fritmoase. Si poposim aici i sá ne hodi—
nim douI—tioi zilo, ca s lo dm ostaiIor vremc
si rnai iisufle o1Cac do aer cmi’at i sa boa din
accastà ap?i dulee, pentru ca apoi si lupte i rnai
duiji cu ghi.aurii.
Jar ai-can gsi oà gindul liii I)aul—Macan era
tare bun.
Dupii douI zilo do popas, tocrnai so pregteau
si ridice corturile cmn(l auziri nite glasuri iii
departare. Ciutind sà afle cc era, ii so rIspunse c
o caravariü dc negustori de la 1)amasc Sc intorcea
In iari, dupá cc vInduserà i cumpäiasc’ri In 1ara
g]ilaurilor, i cI ostaii i-au oprit din cale, ca sri-i
pC(lCpSCaSCU, fiindcà ficuserà ncgo CU nciedin—
CiO11.
Si iat c, taman in clipa aceca, negustorii,
i.noonjurati dc soldati, ajunserI •acolo, strigInd i
zbatindu—se. Se aruncar la picioarele lui Daul
Macan i grirli
Am umblat toatà tara ghiauiilor i-am fost
0iOt.it:i i on s—a alms nnicnea nici (le urn, nici de
1)IInIni]c noasttc. Si iati cI acorn fratii notri
(1Icptc!c(1incioçu ne piada i ne prigonesc in tara
noastili rntisii1rnani
Apoi scoaser sciisoarea dc slobodà trecere a
regelui dc la Constantinia i o intinserä lui Daul—
Macan, care o citi i o trecu rnai departe mi
arcan.
Tar $arcan le spuse
- (cea CC vi s-a bat, Vi SC va inapoia numai—
decit. Dar dc cc, vol, musnimani, v—ati this sà faceti
neg(4 CU ghi.aurii ?
Negustorii raspunscra
0, sttpIne al nostru, Allah ne—a bndreptat Ia
acc’ti •creitini, ca sä fiptuim o 1)iruinIà mai mare
decit toate biruintele otilor i decIt toate cele
pe care Ic-al citigat chiar maria-ta!
$arcan ii intreba
Si care—i acea biruinta, negustorilor 1
El raspunsera
-- -- Na puteni vorbi decit Intr—un Joe tàinuit, Ia
adapost de urechi striinc, cäci dacà lucrul s-ar
afla, nici un musulman n-ar mai putea, nici macar
Ia vrcme dc pace, sá puna piciorul In tara cretinilor.

99
 La aceste cuvinte, Daul-Macan i $arcan 1uar
pc negustori si—i cluserà Intr— un cort Lent, cu t.ot
Ia adapost do urechile aitora.
Atunci fl4t storn,..

(I.nd povc(.ca unse aici, $eli(rezada V1ZU zOrli rnijinct

[LI( L S[)St.

Ci iizlr-a tiouüzeci i cincea noapie

111’flIU

Aa, preaferieltule rege, iogus1orii au povestit

atunci color doi frati istoria tic1uiti do btrina
Muma—PrIpidunilor. Jar cci doi frati au fost tare
rnicaU, auzind pnin Ce suferine a trecut sfIntui
pustrnc i eum a Lost scpat din hruba de sub
minástire.
i intrcbarä pe negustoni
— Dar acum undo-i sfintul pu:st.nic? Doar flLL
1—ati liisat la minstire ?
El rispunscr1l
— I)upi co-am ucis pe ciiugàru1 strijer al ml
nistiril, ne-am gribit sä punem pc sflnt intr—o
Iadà, pe care am urcat-o pe un catIr, i am fugit
cit •mai repede. Acum 1-am adus aici s vi-1 dim
voui. 1)ar inainte dc-a fugi do la minstire, am
bagat do seami ci so af1t acolo sumedenie do aur,
do argint, dc pictre scumpe i do tot felul do
giuvaeruni, despre care pustnicul are s t.ie a vä
spune mai multe.
Ncgustorii so grabira si descarce sarcina do po
catir, descuiari lada i aduseri pe sfintul pustnic
naintea color doi frat.i. Era negru ca a coaciz,
slabise i so chireise, i-avea tot trupul invIrstat
do semnc.lo lovit.urilor do bid i de ale ianturii.or
intcate in (arne.
(‘li-id o vizur pe habà, cci doi frati, Incre
diniati ca aveau In fatá pe eel mal sfInt dintre
schivnici, mal ales zrindu-i fruntea care, daUI
cii urisoarea vrajitoreasci, &Inteia ca soarelo, Inaintar
i i-i siiutarà cucernic mIinile i picioarele,
oeilndu—i cu cclii Inlicrimati binecuvIntarea. Atunci
oa le fcu semn sl se ridico i gri
Contenii cu plInsul i iuai aminte la vor—
bole mdc! Af1ati.c cu ma supun vointei StpInu—
I ui prealnalt —•— binecuvin tat i slavit fie ci! c
(red c relele pe care ml le trimite sint numal ca
sà-mi .puna la mncercare rabdarea i umilinta. $i
dae acurna sIrit bucuros cà ma aflu siobcd, flu
oste fiindcà ml s—au sflrit suferintele, ci pentru
ca am ajuns in mijiocul fratlior mel musulmani
si pot trage nadejde sa mor sub paii cailor, i.uptInd
pentru Islam
Atunci cci dci frati Ii Iuari inca 0 data miinhlo i
i Ic sarutara i voiri sa dea poruncá sa I se
aduci do mIncare, clar ca nu primi, spunInd
Sint in post de cmcisprczeee ani i flu pot,
acuma cind Allah mi-a aratat atIta milosirdie, sá
m1 port cii atita neeviavie i sà pactuiesc; poate
mai Incolo, la apusul soarelui, oi gusta ceva.
Atunci ci nu mai struira, dar eli-id so iás
seara, pregátiri bucate pe care i i.e duscrä chiar
ci. Ci vicleana Ic indeparti jar, spunInd
- Nu-i tinipul dc-a mmnoa, ci dc-a ne ruga ccliii
preaInalt!
Si Indata se acza pentru rugaciune, in mijiocul
mihradului, en fata Intoarsa cätre Mecca. Ramase
aa, rugmndu-se toata noptea, fara do odihna, i
201
tot aa i 1n (dc (loua nopi urmatoare. lar cci (101
frai furá cuprini de o admnci cinstire pentru ca,
crezind-o mereu un sfInt schivnic. 5i-i (letera Un
cort mare, numai pentru ca, i slujitori apartc i
bucatati. La sfIritu1 celci tic—a treia zile, curn ca
tot stiruia sà riu mmnmnce nici un fri de hrani,
cci doi frali voniri s—o siujeasci ci inii i—
aciuseri In cort tot cc ochiul i stifktul puteaii
(Ion nlai plciit. Ci ca flu VOl Sd SC atmga de ni—
fl.IIC, i rnmca nurnai o bucata de p1mb cu sar
I ucru care spori si mai rnult cinstirea cel.or doi fiai,
jar 5arcan ii spuse lui Daul-Macara
— in adevr, omul acesta s-a lepadat de toale
bucuriile iurneti ! Dc n-ar fi rázboiul care mi
siIcte S lupt CU necredincioii, m-a därui numal
crcclmtci in ci i 1-a urma toata viafa, ca si am
asupra mea binecuvintarea liii ! Acum Insi hal
sn-i rugám a sta do V01bn CU fbi, Caci mIme p01mm
asupra Constantinici i flu vom avea alt pnilej
mal bun sn no folosim de Invàturi1e liii.
Atunci marele vizir Dandan spuse
— Si eu a vrca sá-l vnd pe-acest pustnic
cer sä so roage pentru mine, sn—mi aflu moartea in
räzhoiul sfInt ci &i rnl Infiticcz Stnpinului eel
prealnalt. Cnci rn-am snturat de viatn.
Tustrei porniri càtre cortul In care cedea vicleana
Muma-Prnpndunilor i o gásiri cufundatn
In rugnciune.
Ateptarn si—i sfirceasen rugiciunea, dar cum,
dupá trei ceasuni, cu toate lacrimile dc cinstire din
ochii br i cu toate suspinele po care le scoteau,
rámInea mercu in genunchi, fnra a-i iua in seamä,
se duserà IIngà ca i .snrutarn pnmIntul. Atunci
ea se ridicn, ic urá pace ci bun venit i IC spuse
— Ce eàutati aici, Ia ceasul acesta?
Ei rnspunserLi

202
 — 0, sfirite pustnic, sIntem ic1 de mai multe
ceasuri. Nti ne-ai auzit plInsetele ?
Eagri:
Ce[ cc se aflà in fata lui Allah nu rnai aude,
nici nu. mai vede ceea cc se petrece in lumea
iceasta
El ii spuseri:
— Am venit., sfinte pustnice, ca s-i cerem
binecuvintarea Inainte de luptà ci ca s auzirn din
gura ta povestea robiei tale la necredinciocii pe care
milne, cu ajutorul mi Allah, ii vom ucide pinä
Ia UnLI1.
Afurisita butrn.I rosti
— In niimcle liii Allah, daca n—ai fi cápeteni
rlreptcredincioi1.or, n-ai fi aflat vreodatá do la
mine ceea ce am s vá povestesc. Cici pentru voi
are sà fie lucru de mare fobs. Ascultati, dar!

POVFSTEA MtNASTIR[I

Aflai, rniiiie—voastre, eLi am locuit muitLi vreme

In Locurile Sf inte, in tovLirLiFia unor oamem alesi
i cuvioi. Duceam, laolaltLi, o via1Li umi]itLi, deopo-.
trivLi cu ci, Allah prealnaltul dLirLlindu-rnLi cu hanil
umilintci i al renuntLirii. Chibzuiam sà—rni
petrec ci restul zilelor tot in linite, Implininchi-mi
datornie schirnnice i ferindu-mä de once Ic-ar
fi putut tuibura. Dar socotelile mdc nu luau aminte
Ia ur.sitLi.
Intr-o noapte, umblind pe tarmul rniiii, pe care
n-o mai vãzuscm niciodatà pinä atunci, o putere
cLircia flu.-1 puteam sta irnpotrivLi rn—a Impins SLi
merg pe apá. Am cLilcat hotLirIt pe treapta valurilor

203
i, sprc minunarea mea, rn-am trozit c-alcmnd pe
ape, fIiri sI mi cufund, frCi rniiear si—rni 11(1
picioarele desculte. i rn—an-i preumblaL aa o
vreme pe valuri, dupi care in—am intors la trrn.
(‘u mintca mdl minunatl do harul mai presus do
fire pe care—] avearn, firI si fi tiut, ma frimin
lam in mine i gindeam: ,,Cine poate si mearga ca
mine pe ape ?“ Nici n-apucasem siI rostcsc bine in
gmnci aceasta, (U Allah mi i pedepsi p(ntru trufia
mea, sadind in inima—mi (1OrinIa dc—a calato
Piruisij Locurile Sfintc i de—atunci ralacese in
ti—u na pe pamint
tntr—o zi, pe cind umblam prin ri1e rumilor,
mndeplinindu—mi, dupà datina, datoriiie fatà do
sfInta noastri credmnta, am ajuns la un munte malt
i Intunecat In virful ciruia era o mInastire cre
ha sub straja unui calugar. ii CUUOSCUSOm othnioarä
pe accst dllugtir, la JX)Curlle Sf inte. NurneL
id era Matruna. 1)c Indata cc ma vIzu, alerga dupa
cuviint,i in intimpinarea inca i mi pofti a intra
sa ma hodinesc Ia mInast.irc. Ci fatarnicul ghiaur
pusese la c-ale picirea mea, càci, do mndata cc intrai
In mInastire, irni spuse sa—1 urmez printr—o hrub
lungä, care Sc ispravea Ia 0 U in l)CZna. Si
deodatá ni unpin-se in Intuncric, trase ua i 0
von. a\á Thsá acolo puirisit vreme de patruzeci do
zile, fara sà-mi dea nimic do baut i de mIncat,
socotind pusemne, din iii’à fata de eredinta mea,
(a—mi voi sfir-i aa zilele.
Intr-o zi, vuni Ia mmnastire intr—o ceicetar nea—
teptata capetenia cea mai mare a calugarilor, insotita,
dupa datinele 10]’, do un alai do zece cJugari
tineri tare frumoi i do o tInàrä fata tot atIt do
Irumoasa ca i tincnii. Fata era Imbracata In strale
ca1ugare.’ti, Iegatul Ia mijioc i stninsa pe o1duri
204
i Ia sini. Numai Allah tie c-c blestemáUi svirea
•cápetenia cãlugàrilor cu fata aecea, numit Tarna—
(ii, I cu momahii cci tinori.
(i1ugiru1 Matruna Ii povestise mai-marelui 1w,
inci do curn sosise acolo, despre inchiderea mea i
despre eazna Infomethrii mele de patruzeci de zile.
lar cpetenia cálugárilor, pe numele lui Dechianos,
ii porunci sà deschidá ua hrubei din adinc i s
scoatá de—acolo oasele mdc en sà le arunee, spu
nind
TV! usulmaruil acela trebuje sá fie demult nu—
rnai nitc OaSe (Ic care aid pasarile de pradi mi
s—ar mai apropia
Atunc.-i Matruna i moriahn cci tirieri dCSc-hiSefi
ua beznel.or i ma aflari in genunchi rugindu-mà.
Vazind aceasta, Matruna strigä
— Ah, blestemat vràjitor! Sà-i zdrobim oascle!
$i so napustira cu toii asupra mea, lovinclu-mà
cu ciomegeic i cu biciul in aa chip eá ma crcdeam
pierdut. Si inelesei cä Allah ma iäsa sa in-
diii- asemenea Incercari pentru a-mi pedepsi trufia
do odinioar, cInd ma umfiasem in piept do
mIndria cà pot merge pe mare, eu, care nu sint
docIt o unealta in mimic ccliii preainalt.
Dcci calugarul MatrLlna .i ceilalti feciori dc caca
ma aduscra in acea stare do puns, ma puserá
in lanturi i ma aruncarä mnclarat in hruba Intunocoasá.
Aç ii pierit acolo de foarne, clacä Allah
n-ar fi voit sa mnduio,eze inima tirierei Tamacil,
care In flece zi venea la mine, In tainà, cu o pline
do orz i CLI Ufl ulcior do apä, cIt timp mai-marele
ealugarilor a stat la mInastire. Jar ci a stat muità
Vreme la rninàstire, ii plieea acolo, unae Ii fácuse
chiar locuinta obinuita. Si dud era nevoit

20a
si piece, ?ia in minjgtir.e pe tin.ãra Tamacil, sub
paza ]ui l\’latiuna.
asa Incliis in temnit1 timp de cincisprezcce
ani. In vremea aceasta, tInira Tamacil eretea i
se fIcea dc-o frumusee Ce putea Infrunta i pe
edo mai mindre fete do pe pmint. Cici vá pot
Ineredinta, marule—voastre, e nici In tara noastr
i nici in tara iumilor nu so poale glsi vreuna si-i
semene. Dar aceastá tinirà mi-i singuiul giuvacL
pe care-I cuprinde mInstirea. SInt grmdite aook
nenumárato comori do aur, de argint, de nestemate
i de tot felul de hogii cc nici flu se pot socoti.
Dati sirg sà Impresurai minàstirea i sà pune.i
mina pe fatl t PC avert. Eu am sä Va slujesc do
càlàuzà, ca sa vä deschid uile tainitelor i ale
dulapurilor pe care Ic cunosc, i mat ales dulapul
eel mare a] Iui Dechiano.s, mai—marele ciIugari1or,
undo sInt incuiate cole mai frumoase vase dc aur
inflorat. Si tot cu am si incrcdintez miinilor man—
ilor voastre acea minune vrednicä do regi, PC tInana
Tamacil care, afará de frumusete, mai are i daru]
do a cInta, i care tie toate cIntecele arabcti,
atIt ale locuitorilor din orac, cit i cole ale bcduinilor.
Ea arc sa và facá si petrecei ziie luminoas
i nopi do miere i do binecuvintare. Ci despr’
scaparea mea din temnita v-au voitit negustorii
acetia care i-au pus viata in pri.ejdie ca sa ma
scoata din miinile ghiaurilor — batu-i-ar bleste
mul lui Allah, pe ci i pe urmaii br, pina Ja ziua
JLlclecàtii

Dupa cc ascultara aceastá povestire, cci doi frai

so bucurarà mult gIndindu-se la averile ce le vor
dobindi i mat ales Ia tinára Tamadil, pe care
batrina o socotea foarte priceputá, CU toata tinere
Iea ei, in aita desfätàrilar. Dar viziru.I 1)andan
ascu1ti povest.iiea Cu mu1ti neIncred.ere i, clacä nu
s—a ridicat i n-a plecat, a fast nttmai din CUVnntá
p( ntru cci doi regi Vorbele ci u dat u 1 ui sch ivn ic
nil—i intiau nicicum in cap. Ci el ii tirni pentru
ifl pai-crea i flu spuse nimic, de teami ei s—ar
putea ine1a.
1)aul—Macan voi sá porneasci n umaidecit asupra
mInstjrii CLI toatä oastea lui, dai- bitrina MumaPr
pduri1oi- 11 api-i spunIndu—i
S—ar putca ca Dechianos, la vederea atitor
ostai, sü SC Infiicoeze çi sü fugi (tin minstire,
luind en ci i pe tinuia fatá.
Atiinei I)aiil—Maean eheini pe marele sfetnic i
Pc en’iirii Rustem i Bahiaman i le grái
-— Mime, In zorii zilei, veti porni asupra Con
stantiniei, unde flu vol-n Int.Irzia sà venim i nci.
Tu, mare sfetnic, vei trece in fruntea intregii
otui, in locul meu tu, Rustem, vei tine locul
fratelui mcii arcan; jar tu, Bahraman, vei tine
o(ul vizirului 1)andan. i, mai Cu seamá, grijii
nit afle oastea ci rioi lipsim. Aitminterelea, lipsa
noastrá nici nu va fi decIt do trci zile.
Apoi Daul-Macan, Sarcan i vizirul Dandan ale—
scià o sutà do oteni dintre cci mai viteji i a sutà
(IC catiri incircati cu Ifizi goale, in care urmau sä
lie pu.se c-omorile de Ia mInàstire. Luarä cu ci i
pe ticàloasa de Murna Pràpduri1or pe care Inca 0
ciedeau tat schimnic oci-otit do Allah. Si, dup arà—
tarea ci, pui-c.eserá cu totii cMrc minastire.
Estimp, marele sfetnic i oti1e musulmane...

Cind povst(’a iijunsc ani, eherezada vizu zorii miji.rid

i se opri. sfiousä.

207
 Ci Intr-a floucizeci c1 asea nba file

Ja ti’in

Est;irnp, niaiole sfetnic i oti1e nixuimane, c1up

poi.unca regolui i)aul—}\iacan, ridiaiI (orturile
p•olnirct spre Constantinia a (IOU a Zi in ZO1i.
Pc (Ic a1t parte, batrina 1urna—Práptduri]or
nu—i pierdu d.e be vrernea. Do cum Ii ViZu pe tolj
p1eeai, scoase dintr-o 1ad pe care-o avea pe ca—
tirul ei doi porumbei c’reseuti de ea i le legil dc
git, la fiecare, cite-n scrisoare pentru regele Afri-(lOnlOs
din ()onstantinia, prin care-I Intiina dos—
pro tot coca cc izbutise sà fac, mncheind aa
,,1)rept aceea, maria—ta, trirnite deyrabä la mnästire
zece mu do râZb(fl7iZCi di ntro rumli cci mai
IflCCrcati in lupte CO ma V?tC). Ciud vor ajunue
Ia poolele inuntelul, sä nu so m?.te mnazute (IC SOsi-rca
inca. Atunci am sti li—i dau In miná pe cci
doi regi, pe marele vizir i pe cci o sutá de osta.i
musutmani.
Ci trebuie sã-ti rnai spun, maria-ta c viclecugu
meu flu poate izbindi fara de uciderea paznzcului
minastirii, cdlugárut Matruna. E (Ic mare trehuin
Ii sä piaril, pentru binele ob$esc at otiIor
cretvie, càci viaa U?1 cdlugär nu inseamná nimic
faä de n’imntuirea cre$inuitátii.
Siavb lui Christos, Domnul nostru, acum .i-n
veczz veedor !“

(‘ci doi porumbei ajunser cu scrisorile la twoul

eel malt din Constantinia. Acolo, un paznic buik
scrisorile atIrnate do gitul porumbeilor i abcrgi
sil ic inmIneze regclui Afridonios. Tndatà cc Ic citi,
regele adiini Z000 mu do ostai, dote fic’ciruia cite
Nfl cal, a cmi1á i un eatir pentru prada ce urma
s—•o Ia de Ia duman, i Ic porunci si zorcasc spre
mInistire.

Estimp, regele Daul-Macan, dimpreuna cu 3ar-

can, en vizirul Dandan i cu cci a sut do otcni,
ajungInd la poalele muntelui, tre1)uirI sä urce
singuri pini Ia minàstire, eici Murna-Prip1duri1or,
sfirità do oboseala drumului, le spuse
-— Urcai vol mai Intli, jar cu am st yin de
ndatä cc veti pune stâpInire pe miriistire, s vä
arit cofliii1e aseunse.
lJrcari dcci Ia minstire, unul in urma celuilalt,
ferindu-so sd nu fie vdzuU, jar cinci •ajunser sub
ziduri, so cirará pe ole cu muità IndernInare i
.sirird toti deodatä In gridini. Auzind zarvá, camg
iru1 paznic Matruna veni in grab, dar so sfiri
repede en ci, cad Sarcan strigä ostai1.or:
— Navaliti pe clinele blestemat!
Si dintr-o data ii strabatura o sutã de láncij
iai suIlel.uI 1w necredincios II prsi i se duse s
so afundo In fiicdrfle iadului. Apoi pornira sá
prade mlridstirea en socotea1. ai Intli intrará In
altarul undo cretinii Ii grämàdesc prinoasele i
gasira acolo, atirnate pe zicluri, de sus pInI jos, o
maie multime de giuvaeruri ‘i dc lucruri do pre,
mai multe Inca deelt povestise batrInul sehinnic.
Ti umplurá lazile i sacii i inearcara apai totul
pe catIri l pa camile.
Ci nici 0 urmà nu era nicäieri de tmnàra Tamacil,
pe care le-o zugràvise schimnicul, nici de cci zece
flacai tot atIt de frumoi ca ,i ea, i nici de malmarele
ei1ugári1or, tidllosul Dechianos. Socotira
atunci cä tIndra fie Ca ieise sà se plimbe, fie cá
se ascunsese in vreo chilie. Scotocira toata mInàs209
tirea i r1maser acolo in ateptare, vreme dc dou
zile, clai tinära Tarnacil tot nu se ivi.
Sarcan, pierzinc1u-i ribdarea, grii
—— In nurnele lui Allah, frate al mcii, inim
gindul irni sint l.a rzbornicu Islamuiui, pe care i-am
Iäsat sä meargü singuri la Gonstantinia i de la
care nil avcrn nici o veste
Dau —l\’larari iispu nsc
(I[ SOc:(.)tCSC CLL tl’el)UiC Sa flO luam gindul
ck Ia frumoasa Tarnadil i do la tincrii ci soI:i,
CaCI riu—i mci o iirmä do ci. Acum, dupä cc i-am
atcptat in zadar, s ne multumim cu ce-am incrcat
pe catiri i pe cämile din bogiile minástirii,
sà preamirim pe A]lah pentru ceca cc ne-a dat i
s zorirn a n.e uni cu •otile ca sà-i zdrobim pe
necredmciosi i, cu mare mila lui Allah, sá pune.m
mina pe cetatca br, Constantinia.
(‘oborIr5. dar do la mInistire spre poalcie muii—
telui, ca sä-l ia pe bitrinul schirnnic i sä porncasci
in ui’ma oastei. Nici flu intraserà Insá bine in vale,
cã din toate pári1e se ivirà pe iniltimi ostai dc-al
rumilor, scotInd strigáte de rázboi i cu totii odatä
nàvä1ir asupra br ca sà-i Impresoare.
Väzind aa, Daul-Macan ràcni
— Cine-o fi dat veste crctinilor c sIntem Ia
.-nmnàstire ?
Ci Sarcan nu-l làsã sà rnai spunà nimic si-i grài:
-— Frate, n—avcm vreme do pierdut cu prepusu
Sa tragem spada hotiriti, si-i ateptm dIrji pc
toi cuinii tia afurisii i s?i-i mcelàrini in aa
chip ca nici unul dintrc el sá flu mai scape i si
nu mai ajung a—i aprinde vreodatá focul In Vatr

Daul-Macan rispunse:
— Mkar (Ic-am fi bat cu flOl mat multi lupt
tori, ca sã ne rzboim mai cu Incredere In biruinlii!
 Marel.e vizir Dandan spuse:
— Dc-am avea noi i zece mu de oameni, tot nu
iie-ar folosi Ia nimic, aici, in strimtoare. Ci Allah
nC-o ajuta sà Invingem primejdia i sá scipàrn
de la nccaz. Pe vremea cInd purtam rzboah
pe-aici Cu ráposatul rege Omar A1-Ncman, am
cunoscut toate iciri1e (Im vile acestea i toate
apele care curg pe-aici. Urmati-ml, dari, mai
nainte ca ieirile s fie prinse de ghiuri
Cind tocmai zoreau si so punà la adtpost, iat
cá se ivi Inaintea br sfintul schimnic i le strig
— Undo alergai, dreptcredincioilor ? F’u Ti,
darn, din fata dumanu1ui ? Au flu tii ci vi—i viaa
in mIinile unuia singur, Allah, i ci numai ci poat
s v-o pstreze on sà v-o ia, ori.ice s-ar intimpla?
Au uitata-ti Ca eu, inchis fárä de hrana mntr-o
hruba, am rämas in viata numai pentru ca a5a a
voit ci? Inainte, clara, .musulmanilor bar dac
aici este moartea, raiurile lui Allah vi atcapta
Tmbarbitati do vorbele sfIntului schimnic, toti
so simiirä mai plini do dIrzie i ateptari ncclátinai
i •dumanii care so repczirà inverunai asupra
br. Dteptcreclincioii nu erau decit o suta i trei
Ia numár, ci flu preuiete, oare, un dreptcredincios
rnai mult decit o mie de necredincioi? bn
adevir, do Indatá ce cret.inii venira la Indemmna
liinciilor si-a iataganelor, capetele gIiiaurilor parnirá
sá zboare ca-ntr-o joacá sub bratul dreptcredincio
ilor. Daul-Macan i arcan, la fiecare invirtire
de spada, faceau sà so rostogolëascá deodatá
cite cinci capete. Atunci necredincioii se aruncará
cite zece dc-a vaima asupra cebor doi frati;.
ci, cit ai clipi din ochi, zece capote retezate zburarà
dc-a rostogobul printre ciinii care-i impresu2fl
rau, i lupta tinu aa pIni la cticlerea nopii, eu-id
negura ii c1espuri pe 1uptitori.
1)rcptcredincioii i cole trei clpetenhi ale lor se
traserà Intr-o petcri din coasta muntelul, ca sà se
adiposteaseI la vremea riopii. Atunci Incepur sI
so Intrebe clespre soarta sfintului schimnic, dar ii
eiutarü in zaciar. Sc nurnnarI i gIsir c nu mai
erau In viati clecit patruzeci i citici.
Daul-Macan grii
— Cine tie dacu nu curnva sfintul om s-a fi
pripidit In vilmeaia luptei, ca un mucenic al
dreptei credine!
Dar marele vizir Dandan strigà:
— Maria-ta, In tolul lncáierárii 1-am zarit pe
pustnic i ml s-a parut ca-i Imbrbàta PC ghiauri
In bàtI1ie. Imi párea ca un negru efrit, dintre cci
mai cumplii.
Ci iatá Ca, tocmai cInd vizirul Dandan ii cia PC
fatá gindul, se lvi i pustnicul In gura peterii,
tinind do par un cap retezat, en ochii beliti. Era
chiar capul mai-marelui oastei cretineti, un razboinic
infricoátor.
VàzInd aceasta, cci doi frati se ridicara In picloare
i strigar1
— Marire lui Allah care te-a scápat, sfinte
schimnice, intorcindu-te ochilor notri
Atunci, afurisita farnica rispunse
— Preascumpli mel fli, am volt sà mor In
và1máeaià i de multe 01-i rn-am aruncat In mijlocul
luptatorilor. Dar pIna i necredincioii se
sfiau de mine i-i fercau palou1 de pieptul meu.
M-am prilejit dc asemenea spaimä, rn-am apropiat
de càpetenia lor i, cu milosirdia mi Allah, i-am
zburat capul clintr-o fulgerare dc paio. i, iat,
212
vi 1-am adius, ca si và Imbärbátez ä duceti batàlia
pinà la izbInda cea de pe urmà Impotriva oastei
br 1ipsit dc càpetenie ! Tar eu, acuma..

Urnd povostea ajunse ani, Seherezada ‘‘tu oHi rnijin4

i, sfioasi, tcu.

Ci intr-a ,ioudzeci i aptea nocz pie

ia urrnà i

Aadar, 0, pteafericiti.iJe i’ge, iM.uma-Pripiduri-.

Jor grái:
Jar eu, acuma, am sá alerg Ia oastea voastr,
sub 2idurile Constantiniei i am s và aduc ajutoar
, ca sà scipai din mimic ghiaurilor. tntriti-v
i inirnile i, In ateptare.a sosIrii frail.or musulmani,
Incilzii—v pa1oe1e in singele necicdmcio
.iior, ca s fiti aa eum vi vrea mai—marcle tutu ror
otiior de pe pImInt!
Atunci cci doi frai srutará miinile cuviosulul
schimnic, ii multumirá pentru eredina .fui i—i
graira:
Oar eim ai s faci, sfinte pustnicc, ca s
sc.api din strimtoarea aceasta, cu toate ieiri1e
inchise de cre.tini cu toate culmile mntesate de
razbojnicji vrjmai care te vor coperi sub un
potop dc stinci?
Fàarnica ràspu.nsc
Allah are si ma ascundi privirilor br i vol
trece nebgat in seamL Si do n-ar vedea, tot
n-ar putea s—mi fac ru, cud voi fi in mIinile liii

213
Allah care tie s ocroteasci pe c1reptcredincioi1
lii i s nimiceascá pe necredincioi.
arcanspuse
Cuvintoic talc sIrit pline dc adevir, o, slinte
schimn ice ! (Ici to—am vizut in toiul Iuptei pu
nndu-ii neinfricat viata in primcjclic, i nici unul
dinttc uiinii accia n—au cutevat si so apropie do tine
iii micai.’ si to privcasc. Actima nu—i rnai rimine
decIt sE ‘no scapi din niiinilc br. i CU cIt Vol
plo:a mal degrabI si no aduci ajutpare, cu—atita
li-va rnai binc. iati, VlflQ noaptea ; du—te, dar,
ocrotit (IC lntLrnccime, sub scutul lui Allah pica—
inaltu.L
Atunci afurisita Inccrci sá ia cu ea pe DaulMacan,
ca si-i dea pe mina dumani1or. Dar ma—
rele vizh’ Dancian, care In sufletul mi nu se Incre—
dea doloc in purtarile ciudate ale anahoretultii,
stiiuI pc iIngi Daul—Macan si nu so cliicü. Aa ca
bu’stemata, do vmo, do nevoic, plecã singurä,
at-unbind VIZIL-Ulul I)andan o privire chiorIà.
Aitmintroica, In cc privcte capul tiat al mai—
marclui otirii cretineti, bátrina mintise spunInd
ca ‘ii omorisc ea pe temutul razboinic. Ea numai
ii täias&- capul cind ci era mort, UCiS ill toini luptci
d ‘unit ,c’ititre cci o sutà do ràzboin.ici musulmani.
i acest razJ)oinic- platise en viaa marea lui fapt,
cci dc inda1t cc cpetcnia ci-ctinà ii dote sufletul
in •rnhni[e fipturilor negro ale iaduiui, ostaii ere—
tini, vazind cum •cázuse capetenia br sill) lancea
musu[manului, nivii1iri grImada as upra-i i-1 sfIrtccar
i cu iat agancic. i suflotul crcdinciosului
se sui indatä Ia rai, In rniinile Ràsplàtitorului.
Estirnp. cci doi regi, dirnpreunà cu vizirul Dandan
i cu Ci patruzeci i cmci tie rázboinici, ii pe—
trecurà noaptea In peterä, jar- In zori Se detcpt
-arã i—i :facuri rrigiciuni1e dc dimineaI, (hipA
sfintele spälãri Indàtinate. Apoi, invioraIi, Se pr&gàtirä
de lupti. i la giasul lui Daul-Macan s
repeziri ca leii asupra unei turme de porci i fcurà
in aoea zi un macel naprasnic printre rnultii 1oi
vrijmai. Pa1.oele se loveau dc paloe, làncile de
lincii, jar sulie1e scaparau in armuri, eici rzhonicii
se aruncau la lupta ca lupii Insetati de shw.
Sarcan i Daul-Macan fácurá sá curgá atitea aluri
de singe incft rIul din vale trecu peste maLui
i valea Insi pieri sub grämezile• de euri. La
cäderea nopii...

Chd ))OV(stCa aji.in.se ai(i, S(hCICZada vizu 70T 7)Y

i, slioasü, 1.cu.

Ci litEr-a nouàzeci si op/a noa pie

1a urr&i I

La caderea noplii, 1upt1torii &sptrrã

care se Intoarse la tabära Iui — tabära musulmariior
fund tot ascunzatoarea din peterL Ajungmnd
acolo, se numarara i väzurà Ca in acea zi t.r1zc.ci
i cinci dintre ci cizuserä pe cimpul de bätaie, aa
cei flu mai ramisesera In totul decIt zece uptato1,
afarà de cci doi regi i de vizir. De-aci nainte n
mai aveau a se bizui decit numai i numai p: itejia
spadei br i pe ajutorul celui preaInalt.
Ci vizind accasta, 5arcan Ii simti inima gr&a
i flu se putu opri de-a suspina adinc 0 dc-a
spune:
- Ce-avem sa facem acum?
Oar to(.i räzboinicii dreptcredincioi ii räspun.serà
delaolaltá:

215
 — Nirnic nu sc poate mntImpla frà de voin1a
lui Allah
arcan Ii trccu toati noaptc.a fárá sá dea gcanii
In gcani, jar dimineala so ridicá, Ii trezi tovartii
dc lupti i le gi’ii:
Fraiior, nu mai sititem decIt treisprezeec,
intro acet.ia I rc’gclc Daul-Macan i vizirul Dandan.
Eu soootcsc ci n-ar fi potrivit s ecren
a ici dc aid InfruntInd pc vrjmai, cici oricitc.
minuni de vitejie am sàvirt fbi, riot n-am putca
s incm piept mult timp haitci firiI dc numlr
a dumanilor i nici unul dintre nol n-ar rnai scilpa
cu zile. Sà no atinem, darn, cu spada In mini in
intrarea peterli, aIt.indu-i pe neprieteni sä vin.i
incoace. 5i pe toIi citi or cuteza sá intro i s nc
atace avem sri-i täiem in bucàti unul dupã altul, aici
In petcri, undo sintem mai tan decit ci. Si a.a,
tocindu-.1 Incet-Incet pe duman, vom putea sn
ateptim ajutorul fgiduit do cuviosul schimnic
Toti rispunserá
— GIndul miriei-ta1e este cum flu se poatc mai
Inelcpt i trebuie sfl-i schimbám numaidecit in
faptL
Atunci, cinci iupttori ieiri din peteri i sc
indrcptari citro tabira dumarillor, ca sri-i stirneascà
ia luptà cu mare strigare. Vzind apoici o
ceatLi Sc avint pre ci, so Intoarser la peteri,
unde dreptcredincioii ii ateptau a intrare, orInduiti
in doui iruri.
Lucrurile so petrecurà :Intocmai cum socotise
Sarcan. Dc cite on Inceroau cretinii s intro in
peteri, crau Inhàati i despicai numaiclecit In
doui i nici unul flu mal putea iei afart ca s-i
vesteascà pe ceilalti despre priniejcha care-i pate.
In acea zi, cásápirea ghiaurilor a fost mi cumpIit
clecit in cekialte zilo i ri-a conterut pIni Ia caderea
Intunericuiui. Aa a vroit Allah sá—i o.rI)easca pe
iecredincioi, ca sI sporeascü viteia din inimile
slujitorilor lid.
A cfoua zi, cretinii inur1i sfat i—i spuserI
—- Lupta cu musulmanli ni-are sä aibã ca$t
decIt dacá-i nimicim pe toi pmná la unul. Si Incer—
cIm, dará, ca in bc s cucerim petera ‘CLI spada,
mai bine s-o ImpresurIrn din toate párile Cu
ostai, apoi s-o acoperim cu bemne uscate i sä be
dm foe, ca sn-i ardem pe vrIjmai do vii. $i-atunei,
do vor vrea a primi, in be sà ardi, si ni so prodea
cu totub, ii vom iua prini .i—i vom tin la
Constantinia, inaintea regelui nostru Afr.idonios.
Dacà flu, Ii vom lãsa sá se faeà din ci jergai spre
a hräni focunile iadului —- arde-i-ar i btu-i-ar
Christos, i pe ci, i pe rnoii, i pe copiii icr, i
fácear-ar din ci covor sub tälpile cretinttii
DupLi cc hotirIri aa, zoriri cu tofii sà grintdcasc
I butuci In juiul peteru...

Cind pOvestea ajimse aici, $elierezada viizu zorit rnijind

.i, sfioaä, liisä urmarea pentru a douu zi. -

Ci in Er-a nouazeci i noua noap7e

En urrni i

Zorirä Cu toii si grärnádeascä butuci irt jurul

peterii, elädind u-i cit putur pin sus, dupä
care le puser foe.

217
 CInd musulmanii simUr in petcrá .c1:duia care-i
dogoia i care, crescmnd mntr-una, Ii silea sá iasi
aari — se strmnser Iaolaltá i nãvàlirä toU deodata,
dcsel2izmnduli drum prin f1ácri. Dar fu
vai do ci, cu-n cealaltà parte, cum erau orbiti do
flàcthi i do fum, .soarta ii dote vii in mIiniie no
prietL’nh1Or care se repeziru su—i i ucidu pc icc.
(ipetcnia br Insä ii opri, spunindu—ic
In nurneic lui Christos, hai si zabovim Cu
ucidcrea br pini cc vom fi Ia (‘onstantinia, dma—
intea rogelui Afridonios, care taic so va mai bucura
sn-i vadà prini. Legai-ie lanturi de gIt i su-i
tirirn aa pmná la Constantinia Indurutul caibor.
Ii legaru, a.adar, cu frIrighii si-i puserä sub paza
unor luptatori. Apoi, ca sä cinsteascu prinderea
vitejilor, oastea cretini so puse pe rnincat i po
baut. $i-atita buuru pIn1 cc, pe la miezul noplii,
cazuru jos ca morti.
Atunci, $.arcan privi in jiirul lui, Vãzu toato
acele trupuri Intinse pe jos i-i opti fratelni SL
Dad-Macan:
-— Mai e vreun mijioc pentru noi su ieim (lifl
in.curcäturá?
Daub-Macan rspunse :
— Frate, cu •adevárat nu mai tiu, cci iatii-ne
ca pasurile in colivie.
Pc $arcan ii cuprmnse o mInie atIta de cumplitu,
cu scoase un suspin adInc, de pIesnirà toate funiilo
care-i iegau. Sun apoi in picioare, alergu la fratcbo
lui i la vizirul Dandan, se gràbi su-i sboboadu din
legätuni i pe urmà se repezi Ia mai-marele strujibr,
Ii smulse cheile de la cátuele cu care erau
begai cci zece musulmani i-i slobozi pe ei nu—
maidecIt. Fárà pie de zãbavä, se mnarmaru apoi
Cu armele cretini1or beti, suniru pe caii br ci, pc
•täcutele, deteri pinteni i pierir, mulurnind 1w.
Allah pentru scápare.
Gonind de zor, ajunserli In virful. muntelui.
Atunci Sarc.an Ii opri o clipitil i Ic spuse
—— Acti•rna, ci sinten2 scpai, cu ajutorul
Allah, am s vä spun care este ginclul rncu.
El Intrebari
— Care-i gindul tiu?
5arcan grái:
Ne vom risipi ici j’ cob pe culmea muntelul
i ne vom ingroa glasub i vom striga din toat
puterea : ,,Allahu akbar !“ Atunci rnuntii toti i
•väile i stineile vor Incepe si rsune, jar ghiaurii,
inca beti, vor crede cä oastea musulmani cade
asupra lor, 51 cum sInt ametiti, se vor ucide Intie
ci pe Irituneric i se vor máceläri pinä la ziuii.
To1i ráspunserà câ e bine i cI se supun, ci fàcurà
aca cum ii sfàtuise $arcan. Cinci :auzirà glasurile
care vuiau din :munti, sporite dc mu de on In
Intuneric, necredinciocli se ridicará cu spaima, i
puserä In graba armurile i strigar
-— Pc Christos, toatá oastea rnusulmanà este
asupra noastri!
5i se aruncara turbati unii asupra altora i se
macelanira, i nu se mai oprirä decit dimineata,
pe cmnd ceata de rnusulmani zorea la drum cätre
Constantinia.
$1-n vreme ce Daul-Macan i $arcan, dimpreunà
cu vizirul Dandan si CU ceilaiti ostaci, drumeteau
aca In zorii diminetii, vazura ridicindu-se in calea
lor o pulbere mare...

CInd povestea aunS( aid, $eherezada vãzu zorii mijind

i tãcu, sfioasA.

219
 Ci Iiztr—a suta noap/e

Ea urrnä

/izui:i ndielridu—su in (alea br o pi.ilbere marC

i auzir glasuri care strigau : ,,AlIahu akbar !‘
Nu peste mull zarira t) •o.aste musiiimana, CU stea—
guiiLe clesfaurate, inaintinci grabnic spre ei. Sub
marile steaguri, pe c-are stan sense (-uvintele (IC—
(lintel ,,Nu este alt Dumnezeu decit Allah, i Ma—
homed este tnimisul lui !“ se ivirä, cülare, in frm—
tea rizboinicilor, erninii Rustem i Bahraman Tat’
mndáràtul ion, ca nite valuri firà do numir, main.tau
otcnii musuimani.
Cmnd eminil Hnstem i l3ahraman vüzuri pe
n.gcle I)aul—Mac-an i pe tovariçdi iui, siiiri nu—
nlai(lo(-lt din a i venira Sa ii SC iflC]Un.
Daul—I\lacan ii inti’ebI
— Cum le merge fratilor notni intru Mahomed
sub zidunile Constantiniej ?
Ei rispunserá
SInt in depIinI siintatc i Ic merge binc.
Marele sfetnic ne—a tnimis Ia voi, en dOtlàZCCi de
mu (le lüptätoni, ca si vi stim in ajutor.
Atunci Daul-Macan Ii intrebà:
(i cum de at,i aflat c sintem In pnimejclic ?
Ei räspunserii
Cucernicul schimnic ne—a dat tire, dupi ce—
trudit o zi i-o noapte de umblet, ràzbind pIni
Ia noi, ca sà no Indernne sä •zonim incoace. El
acurna so afli In afari de once primejdie, 1ingb
marek’ sfetrdc, imbIrbatIndu—i pe (1reptcredincio)
220
in lupta Cu ghiaurii Inc1iii intre ziclutile Constantinici.

Cci cloi frai, bucuroi de vestea cea buna, ni1—

tarà multumire lui Allah c sfIntul schimnic scipase
de primejdie, apoi povestir celor doi emiri
toate cite se petrecuser la minstire, i adäugari
— Acuma nccredincio.ii, care s-au micclárit
toatà noaptea, trebule s fie tulburati i buimaci
i vázIndu-i greeala. Dc aceca, frà a le lása
rgaz sà-i vie In fire, si cIdem asupra br de
sus, din munte, sn—i nimicim i si Ic luam in
treaga pradä i bogifiile pe Care h-am rklic’at
noi de la minastir(.
NumaidecIt oastea intrcagEI a dreptcredincioilor,
trecInd sub porunca lui Daub-Macan i a lui
Sarcan, se aruncà din vIrful’ muntelui ca un trisnet
asupra taberci neeredincioibor, sfIrtceIndii—i
cu paIoeIe I cu hlnciibe. Tar la sfiritu1 zjlei
nu mai rmsese din toti necredincio.ii nici unul
In stare s se ducà i s be povesteascà marele
pràpcI blestematibor inchii Intre zidurile Constantiniei.

Dupi cc ostaii crctini furä nimicii, musulma—

nh luarà bogaiile i itoatà prada i-i petrecuii
noaptea In tihn, multum.ii de i7bindj i dind
slavà iui Allah pentru binefacerile lui.
A doua zi, In zori, Daul-Macan hotth’i plecarea
otiril i spuse càpeteniilor
— Acuina trebuic sI zorim spornic cátrc Constantinia
i sä ne unim cu oastea marelui sfetnic
care inpresoarà oraul i care mi mai are cu el
multi luptátori. Dacà Imprcsurai.i ar afla cà voi
sInteti aici, ar Inelege ci musulmanli do sub zidun
sInt in numr mic i an rzbi o ieire, de
mare pnimejdie pentru ai notri
221
 Atunci tabai’a fu ridicata i pornirà cu toti
degraNi spre Constar.tin.ia, pe cind I)aul—Macan,
:a Sa—i imburbateze p(’ ostai, alcatui i C’]fl1 pe
ot drumul imnul aesta do sav

Tie (‘iial, inärite i)oa?nne, siarä,

‘I!e, ee slava i— n&tarea Ct?,
Care in—al dus (IC rniu?i spro izbar
5i—ntre prz’ineidu 7ru—ai aprzns 1lu(!(’)cI

ii—ai dáruit desfätul bog(t/Cz

Si tronu-rnpárãtesc do I.(.t pärinF,
“vJi-ai pus ‘in suflet duhuI viteiei
si—n minä pa1o gretz, de biruinti.

rJu rn-al fäcut stä pin pe-o ard sfInt(i,

La slizul täu ma pori .i-rni of ii rost.
iuraina ta do our rnã—nveiniizt(t
i numai tu mi-eti scut si ada post.

Tu rn-al hranit i-ai inçjrijit de lflZfl(’.

Tu mi—ai fost sprijin i alean po CHid,
1?äUicitor prin ionic stra?no,
Iram o biatO umbra pe pãmInt.

Märire tie! Tu mi-al pus pe frunte

Cununa slavet tale. Bratul táu
Zdrobi ghiaunii-n tolul luptel crunte
i ca pe-o turmä-i prdvOii in kOu.

Märire tie! Glasul táu nOprasnic

I-a spulberat de-a valma i i-a-iwins.
Mu-s beti de vii ci slut de-al mortli praznic
La care i-al chemat i i-al Impins.

222
 far clacà diutre cei cc cred in tine
Multi au cdzut in bãtälia çjrea,
Li-i sufletut acuma in senine
Grádiiii de tilinö., sus, in preajma ta,

Acolo-n ara unde moartea piere,

Priii cruizguri verzi, sub cerul larg descliis,
Pc tärrnurii izvoarelor de miere,
In raiu-nmircsmat en flori de vis.
Daul-Macan Locrnai sfirca dc cintat stihurile
acestea, cind se i vàzu ridicIndu-se in zare un
praf negru, care, dupi cc se risipi...

(‘md povestea ajunS aici, $eherezada vázu zorii rnijinr

twu. sfioasá.

Ci in fr-a o stilä i una noapte

1a urrnã I

S. vizu ridicindu-se in zare un praf negru care,

dupa ce se risipi, lãsà sà se iveascà afurisita de
batrna, Muma-PripIduri1or, sub infLitiarea cu-iosu1ui
pust.nic. Toti se repezir sn-i särute mina
in vrc’me cc, cu lacrimi In ochi i Cu glas prefàcut,
calegrái
Afiai nenorocirca, popoi’ de drcptcredincioi
i mai cu seama, grbiIi-v paii! Peste fratil
votri musulmani, care avcau tabra sub zidurile
Constantiniei, au nàvälit pe neateptate cetele fàrà
(ic numr ale Irnpresura1or, i—au Impràtiat din
corturi i i-au pus pe fuga. A1ergai degrabá in

22
ajutorul br, aitfel nici urmä flu VOi rnai afla din.
marele sfetnic i din otenii lui
Cind Daul-Macan i 5arean auzirä aOstea, inirna
incepu si Ic bat do si ic spargä pieptul i, in
culmea nemingiieIii. ingcminc1uarà dinaintea 1Jiist
flicului i—i sarutari piCiOa]’OIe. $i toti iuptatori
ineepura sü suspine i sI hohoteascil do durore.
Dar nu tot aa ficu i mawle vizir 1.)andan. 1I
singur nu •cobori dc pe cal i nu sirutà muinllo i
picioarelc pustmeului—cobe, ci, in faa ttituior
càpetcniilor, grill cu glas tare
— In numelo lui Allah, musulman]lol, inima
inea incearca o mare seirbil do acest pust.nio .i simi:
ca-i un suf let blestemat, unul dintre ahmgaii do hi
ua milosirdei cercti Credeti—mil, musulmani,
1epàdai—va (IC vräjitorul sta afurisit ! Dati crezare
btrinului tovaril al rilposatului rege Ornar
Al—Nemari i, fàrii a mai line seama (IC vorbele
blestematului, sil no grilbim spre Constantinia
La aceste cuvinte, Sarcan spuse yizirului
Dandan:
— Alungã-i din suflet banuielnicele prepusuri,
Càci tu nu ai vázut ca mine pe-acest sfint schimnil
cum imhrbãta in vlmilagul bàtilhiei inimile mahomedanilor
i cum infrunta fr dc teamil paloele
i bünciile. Caut, dar, a mu mai vorbi de rb
PC acest sfint, clici defaimarea este lucru (IC vetejit,
jar vrájmbia Impotriva celui bun este do
osIndit. Si mai ia aminte eb de nu 1-ar fi iubit
Allah, nu i-ar fi dat atita putere i-atl.ta fleiflCOvoiere,
i mu 1—ar fi izbbvit din. Chintlrile temflitei.
Pupa cc spuse acestea, Sarean porunci sit i so
deje anahoretului o catircb sprintenii, mIndru irn—
podobitb cu un cioltar de pre, i-i grài:
— Suie-te pe eatIrcit i flu mai merge pe jos,
pitrinte al nostru, preacuvioase schimnico

224
 1)ar fiarnica bàtrInLi strigii
-• — Cum sà ma pot eu odihni, maria-ta, ci
v rcme trupurile drcptcredincioi1or zac neIngropate
sub zidurile (onstantiniei?
flu 7Oi sâ se uree nici cum pe catirci, ci se
amesteca printre luptitori i incepu Sä SC foiascá
printre pedestrai i printre cälàrei(i ca 0 vulpe In
cautarea pràzii. Si tot umblind aa, nu Inceta s
spuna cu gias tare versete din Coran i sá nalte
mgi celui preaindurato.r, pina cc se aràtarã venind
In mare neorinduiala iamie1e otirii de sub
porunca marelu i sfetnic.
Atunci Daul-}VIacaii cbemä pe marele sfctnic i—
ceru si povesteasca in de-amtinuntui präpãclul sufe—
nt. lar marele sfetnic, cu obrazul topit i cu su—
fietul sfànImat, povesti tot cc se Intimpiase.
(‘i Uotu1 fusese ticluit de blestemata de Muma—
Prapadurilur. De turn pkcasera emiru Rustem i
Ilabi’arnan, rapeteniile lurcilor i curzilor, Sa ic
dea ajutor J Daul-Macan i lui Sarcan, oastea
tabailta sub zidurile Constantinei ràmase muit
siahita in numar. Dc tearna s nu afle i cretinii,
march’ stc’tnic n-a .spus nimic osta.’i1or, gindind
poate ar fi printre ci vreun vinzàtor. Oar
I)atrina, care de indelungü vremc flu atcpta cleelt
ceasul acesta pnielnic, pentru care Iucrase cu-atita
eazna i migala, alcrgà numaidecit la cci Impresurati,
strigà la una dintre capeteniile do pe ziduri
.i—i ceru sä—i artince 0 sfoara. I se arun.c, i
[egà do sfoara o scnisoare, in care spunea regeui
Afridonios

,,Aceastá scr-isoare este din part(?a iscu3itei, viclenei

i cumplitci Murna-Präpádurilor, cea rna
.s’ptiim€ntätoare urgie de la Mtsärit .i do la Apus,
etitre reqele Afridonios, pe crc Christos sá4 &bt
ntru mare mila sa !.

225
 ‘Aflä, miria-ta, eel de-acum nainte linitea va
douini in inima ta, cäci am pus Ia cale o viclenie ce
duçe la pieirea vranazIor musulmani. Dupti
ce—am twit priiz.i i i—am legat in lanturi pe rege
br Daul-Macari, pe fratcie acestua Sarcan si pe
vizi rut Da’izdan, si—am nimfrit oastea cu care ez
prtidaserã rnin tistirea cãlttgãruiui Matruna, am
izbutzt Sa i Sl(ti)(SC PC ?mprexztra tori, ifld(?lfl?1? ndu—i
sti trirnitá douã trerni din oaSt(’a br ii vale, undc
VOr fi nilniciti de oti1e b?ruitOare ale lupt(ttorilor
lui Christos.
Nu-i rtirn€ne decit sti dai o utivalti cu toti Os•tasii
deodcitti impotriva impresurtitorilor, sä-i ataci
in tabära br, sti pui foe Ia corturibor br i sti-i
nãceltireti pinã la unul: lucru ce-ri va fi u.or,
en ajutorul Domnului nostru Christos i al sfintei
leezoare, care rn-or räspltiti odata i-odatä pentru
tot binele ce-I fac intreçfii creti’ntit(qi !“
Cetind serisoarea, regeic Afridonios fu cuprins
de o bucurie mare i chem numaidecit pc regle
i-Iar:dobios, care venise i se inchisese In Constantinia
cu trupele lui din Chezareca. i ii ecU i iui
scrisoarea do la Muma-Prápduri1or...

( LI1CI pO\cSt (LI ajLlflS( ai(i, S(IIere/1da vLizu zorli rnijiud

i. sIioisâ. tücu.

Ci utdr-a o sutä doua noa pie

ta urmà I

Ti citi i Iui scrisoarea de Ia Muma-Prpduri1r.

.Atunci regole Hardobios, strigi in culmea bucuriei:
226
 — lati, maria-ta, nemaipomenitele vicleugur
ale doicii mole, Muma-Präpädurilor! Iata Ca ca
ne-a fost mai de fobs deelt toate armiile de ostai.
Numal privirea ci aruncati asupra vràjmailor
pricinuiete mai multa spaimá decit vederea tutui’or
fapturilor iadului l.a zhia cea cump]itá a Jude—
iltii
Regele Afrkloni.os rispunse
Si dea Domnul si nil fim niciodata lipsiti do
vederea acestei femei do ncpreuit ! i ajute-i s
rodeasca intru ist:eii i vic1euguri
i dote numaidecIt porunci capetcniilor otun sá
vesteascI ostailor ceasul do pornire a bataheL
Atunci se strmnsera otenii din toate pir1ile i-i
ascutirä sàbiile, chemarã in ajutor crucca, hound
i blestemind, i trudind, i urlInd. $i toU do-a
valma se repezira prin poarta cea mare a Constanti
nici.
I 4a vedeica irctinilor care Inaintau In iruri do
bataie, cu pa1oelo in mImi, marele sfetnic mntelese
primejdia. Porunci indatá sä punä toi oamenii
biatele pe arme, zorindu-i
Lupt1itori musulmani, fiti cu temei in credinta
voastrui ! Ostai, daca dati inapoi, sInte1i pierduti
(lal’, dacä vá tineti dIrji, vei birui ! Vol titi ca
vitejia flu-i decit rabdarea do a tine o clipitá rnai
mult. i nu-i pe pamInt lueru at.It do strImt mdul
Allah sá nu-i mai poatà largi Mu rog celui preamalt
sã và binecuvinteze i sa ‘va aiba sub ochiul
Jul Indurátor
(ind rnusulmanii auziru acestu cuvinte, curajul
or nu mai avu margini i strigai cii totii : ,Nu e
alt Dumnezeu decit numai Allah !“
Cretinii, Ia rindul br, Inclemnati do pre.oti i de
cülugàri naltara rugi lui Christos, crucii i Maicil
Fccioare. Pc urmá, Inva1mumndu-i larma. ceI&

227
dou oti Sc Incrmncenar In bätälie, do curse
sIngclc piriuri i capeteic zburar dc—a valma. Ci
Ingorli cci brni furi do partea drcptcredincioi1or,
iar Ingcrii cci rái Imbriar pricina necrcclincio—
i1or. Si so väzu atunci undo erau mieii i undo
cci frà d0 team. Sc rcpczeau cci viteji in vàIrniag,
i unii omorau, jar altii erau retezati din sea.
Fu c) bitá1ie eumplit do singeroasi, 1euri1c acopeiir
poste tot pärnintul i stratul lor so ridicá pmnI
la pieptul cailor. Dàr cc putea vitejia dieptcrcdin—
(ioilor faI do numãrul fär do siirit al bleste—
mailor do rumi ? La cIdere.a nopii. mahomedanli
fur impini Indárãt, corturile br nirnicite, jar
tabära eázu in puterea color din Constantinia.
Atunci, In plinä fugà i neorInduialá, el Intuinirä
c)astea biruitoaic a regelui Daul-Macan, care sc
Intorcea din valea uncle cretinii do Ia minstirc Ii
gàsiscr(t pieirca.
5arcan chemi la ci pc marelo sfotnic i, cu glas
tare, In fata cápeteniilo, Ii Imbrti i-l ludi
pentru dIrzia lui In btulie, Intelepciunea In retra—
gere i stàpinirea do sine in Infringere. Apol, toU
räzboinicii musulmani, acuna strIni Intr-o oaste
mare, nu mai rIvneau docIt Intru rizbunare, mainfind
nezibavnici càtre Constantinia, cu steagurilo
desfIurate.
Cind vàzuri cretinii aropiindu-se oastea aceasta
indirjitü deasupra càreia fluturau steaguribe pur—
tInd sense pe ole Tilcunile Credintei, so fácurà gal—
berii ca ofranul i-ncepurà s se jeluiascà i si
cheme In ajutor i pe Christos, i pe Maria, i po
Ana, i crucea, i rugau pe patriarhii i preoii cei
mici s mijIoccasci pentru ci po lIng. sfintii br.
Cind oastea mahomedanä ajunse sub . zicluribe
Constantinici i so gäti de luptá, arcan inaint
cItre fratele siu Daul-Macan i-i spuse:

228
 0, mIrite rege al vremii, cietinii, iatii, C
limpede eLi vor primi lupta, Int:ocmai ecea cc rIvnim
noi ei.i aprindere. A vrea sLi-ti spun gIndul men,
caci cugetul este insuirca cea mai dc xeamà a
‘)1i(rej bune orinduieli.
Regee grLui
(are—i, (lar, gindul thi, o, iscusitule Intru gin—
(lull minunate ?
arcan ràspunse:
- Iatà cea mai bunLi iinduialLI In Iuptà cere ca
cu sä tin piept la mijioc, ehiar in fata rindurilor
vràjmae; marele vizir T)andan si stea dc-a
dreapta oteni1or mci, ernirul Turea dc-a stinga,
emirul Rustem SLi se iniruie pe latura dieaptLi, jar
emirul Bahraman pe cea stIngá. Tu, maria-ta, vei
rurnine sul) umbra steagului eel mare, ca sà ai
privirta asupra ii tiegii I neLiicrLIri, cud tu eti
rayemi 11 m)st.rL i i singu ia niidcjde, dupLi Allah
laiii uni toI,i VOfl) fi jr-i ju rul tiu, (U sLi—i SI u,jim (IC
pavLizui!
])aul—Macan rnultumi frateiui sáu pentru gmndul
ccl bun i pentru eredinta lui, i porunci sá se
treacà de indat la indeplinirea Color cuvenite
pentru bàtlie.
Estimp, iatà ca din rIndurile Iuptatoi.’ibor rumi
iej un eLilLiret inaintind gr.abnic càtre rnusulmani
i, cmnd fu aproape, so vázu cä era ealare pe 0
eatircà cc Indemna spornw i màrunt, Ineuatà en
o a de mätase albà i acoperit en o tesàturLi de
Camir. Tar cLi1retul era un bàtrin frumos, en
barbà aibLi i cu infatiare eucernica, Invluit in.—
tr-o mantie do lin aTh. Se apropie de locul
nude era Daul-Macan i gri
Am fost trimis la voi sà và aduc solie. Sint
numai un mijiocit?or, jar mijiocitorul se cade a
so bucura de ocrotire. Dati-mi, darn, putinta sLi

229
vothesc, fárà s1 fiu tulburat, i vä spun solia
trica.

Atunci arcan ráspunse

Eti ocrotit
Solul desclccä de pe eatircEi, scoase crucea care-i
atirna a git 1 o intinse cätre rege spunInd:
-. - Vin Ia vol ca triniis al regelui Atridonios, care
a binevoit .s. urmeze sfatu.rilc pe care i Ic—am dat
dc a pune eapát räzboiuiui accstiiia ruinàtor, ce—a
nimicit atitea fiinte fãcute clupa chipul iui I)umnezeu.
Vin sà stirui in nurnele liii sà incheiem
.rzboiuI printr-o Iuptà numai Intre ci, regele
Afridonios, Si cápetenia ràzboinicilor musulmani,
prinu1 Sarcan.
•[a aceste vorbe, arcan grài:
Bätrlne, Intoarce-te Ia regeic ghiaurilor i
spurLe-i c rLizboinicul musulman $arcan primete
lupta, Mli.ne dimineatá, dupà cc ne vom fi hodinit
d drumul trudnic, avem s-ncrucim ammndoi
armele.
Bätrinul se Intoarse la regele Constantinici si-i
duci ràspunsuL Jar cind se lurniná de ziuä, regele
Afridonios lnaintã in rnijlocul meidanului. CIrea
pe un cal voinie de bátàlie i purta o za din ochiuri
de aur In pieptulcàreia selipea 0 oglindà Impodohità
cit nestemate. Tinea In min o sabie Inco—
votatä, iar peste •umr ii trecuse Un arc fIcut
dupá moda Inzorzonatä a oamenilot din Apus. Si,
cind fu aproape de iruri1e musulmane, ridict
viziera i strigä
— Iatã-mii Ccl cc tie cine sint trebuie si tie
Ia cc sä se atepte! Jar eel cc nu tie, va afla
mndatä. SInt regele Afridonios, peste a crui frunte
strä1ucete binecuvintarea!
Dar nici flu sfirçise dc vorbit, i in fata lui Sc
i infi •prinul Sarcan, càlare pe un murg
Ineuat Cu o a de atlaz. inea in mind un pa1e
indian Cu 0 lamá In stare sà despice capetele, i
Jueruri mncI i mai tan. trnpingIndu-i calul caine
eel al regel.ui Afridcrnios, strigà
— Apàri-te, ticalosule ! Ma ici drept un tinercJ
cu pielca do fatà mare, care ar sta mai degrabä in.
patul tirfelor decit pe cImpul do bätaie ? iatã
nurnelo meu, nevrednicule!
$i, zicind aceasta, Sarcan roti palou1 i-i dte
vräjmaului o 1oviturà atit de cumplita, cä acesta
abia putu si scape teafár fàcIndu-i calul s sar
intr-o parte. Pe urmá, amIndoi, avIntind u-se rnu]
asupra altuia, páreau doi munti Ce SC izbesc: on
(louà man care navalesc una in alta. Se indcpàntau
.i iar se apropiau, ca sá se despartã iar, i ian sä Sc
apropie. i SC repezcau sa—.i dea lovituri PC care
flWi•CLI h al)atCaLi, Sill) 0(hii (elor (lOtla o1ini ee
strigau Im ejj 1 ini.in, a c a I ui Sarean, ba € a
regelul ghianrilor, .i—aa pini Ia aptisiil %oal(]iU,
icia si sefi aju_ns la un capüt.
i chiar In ceasul cInd soarele cIa in seapàt,
deodatã Afridonios strigã lui $arcan:
— In numele lui Chnistos, pnivete Indáràtul
taLl, luptàtorpràpädit, voinic al fugii Tata ca i
aduce alt cal ca sa lupi mai cu folos cu mine
care-mi pàstrez i de-acum Inainte tot calul u
(are-am Inceput. Ceea cc faci tu e faptà de rob,
ni.i de luptàtor viteaz ! $arcane, eti mai preos
JecIt robii
Auzind acestea, Sarcan, turbat do minie, se intoarse
sä vadà dc ce cal vorbea cretinu], dar
flu vázu nimic. Era numai un iretlic al blestematului
care, prilejindu-se de Intoareerea care
Jäsa pe arcan la Indemina, Ii Invirti sulita i i-
aruncà in spate.
 $arcan scoase un uriet niprasnic i so pri1bui
pe oblIncul eii. lar blestomatul de Afridonios,
lasIn(iu-i ca mort, dote strigit miel do biruin i
p1eci In galop càtre iruri1e cretini1or.
Musulmanii, vizIndu-I pe arcan pràbuit en fata
pe oblinc, a1ergari In ajutorul liii. (‘ci cHntIi care
aunseri Ia ci furä..

(ind pov(stoa ajunso aici, $cLioreada viv.u zorii mu rid

i. S Iioasü Clifli (‘ra. so opri.

Ci 2ntr-a o sutä treia noapte

Ia U

Cci diritli care ajunser?i la ci ftirà vizirul I)andan

i ernirii Rustem i Bahraman. Ii ridicará pe brate
i zorirã sá-l duck In cortul fratelul sáu, regole
Dad-Macan, care turba do mInie, dc durere ri do
dor de rãzbunare. arcan fu Incredintat doftorilor
chemati In grabá i apoi Cci (10 fatii izbucnirt In
suspine i-i petrecur noaptea Imprejurul patului
pe care zcea viteazul.
Mai dinspre zi.uá, sosi i sfIntul pustnic care
intrá la rinit, Ii ceti citeva versete din Coran i-1i
puse pe capul lui amIndouá mIinile. Atunci $arcan
scoase un suspin adinc, desehise ochii, i primoic
lui vorbe furi o mu1urnire pentru ccl multmilostiv
care-i Ingäduisc sà se rnai afie In viat. Se-ntoarse
apoi càtre fratele sàu Daul-Macan i-i gri:
Blestematul acela rn-a rinit printr-o •mi.5elie.
Dar, slavi lui Allah, lovitura n-a fost de moarte.
Unde cste sfIntul pustnic?
232
 Daul-Macan ii ráspunse
— IaUi-l la cipätuiu1 tu
Atunci arcan •1u miinile pustnicuiui i le sirut.
lar pustnicl.Tl se rugä pentru insäntoirc i-1 im-
barbata
— Fiule, Indurà-ti durerile r.bthiVor i vei avea
rsplata ta do la Risplátitor!
Estimp, Daul—Macan, care icise pentru 0 c1ipit,
so mntoarse in cort, sruth pe arcan i mIinile
pustnicului, spunInd:
— 0, frate, Allah s to ocroteascà! Iat, voi
alerga sä to rázbun, ornorIndu-l pe blestematul, pe
rnielul, pe clinele acela do Africlonios, regele
ghiaurilor I
$arcan Incercá s.-l opreasc, clar flu izbuti. $j
vizirul 1)andan ‘i 001 (101 emiri i marcia sfetnic so
uriitari gata si mcLwgi ci i sZi—l ornoate pa bias—
temat, dar I )a 1—Macan i suri.sc pt cal, strigind
Pa izvo.rul Zamzam ! (‘u mmna inca am si—1
pedepsese pe ciinc
$1 dete pinteni calulul spre mijiocul meidanului.
Cirie 1-ar fi vázut, ar Li zis cá e •insui viteazul
Antar in toiul vä1màagului, càlare pe calul lui
ccl negru, mai jute decit vIntul i decit fulgcrul.
La rindul su, i blestematul do Afridonios dedese
pinteni calului spre meidan. Luptátorii se
izbir i, on unul, or-i altul, trebuia sä dea vrjma—
ului lovitura din urm, cáci, do data aceasta, era o
luptà care nu se mai putea sfIri decIt cu moartea
unuia dintre ci. Jar moartea, In ac1evr, lovi pe
biestematul eel mie1, cci Daul-Macan, cu puterca
Inmiità dc dorul dc ràzbunare, clu$ cIteva
incercàri neizhutite, rlizbi si-1 atingä pe vrijmaç la
gIt i, dintr-o fulgerare, Ii despic viziera ci gitul
233
pinil a grumaz, spulberIndu-i càpàIna de pe
umeri.

Atunci, musulmanii nivi1irà ca trisnetu1 asupra

iruri1or cretine i filcurà printre ci un macel
fara (10 seaman. i omorIr aa cincizeci de mu,
puna Ia ca•derea .nopii. Atunci, Ia adäpostuI Int:une—
cimii, necicdincjoii fugirt In Constantinia i se
Inchiseia In dosul porti1or ca sà-i zigazuiasca po
mahomeclanii biruitori sä scape in cetate. Aa dete
Allah izbrnda luptatorilor intru credinI.
Pe urmü, musulmanii se intoarsera Ia corturi,
cu prizile luate de la rumi. Cápeteniile inaintarI
i so Inchinara dinaintea regelui Daul-Macan, care
nI1à rugä do multumire celui prealnalt pentru
biruintá, dupä care reg.ele inträ Ia fratele sau
arcan i-i duse vestea cea buná. Atunci Sarcan Ii
simi mm-ia Invioratà i trupul parca mai insanato
it, i grài cItre fratele siu
S tii, frate al meu, eä biruina se datoreazá
riumai rugaciunilor preacucernicului schimnic,
care, in tot rästimpul luptei, s-a rugat Cerului i a
chemat binecuvIntarea lui Allah asupra luptàtoribr
dreptcredincioi.
Ci ticaloasa batrIna, aflind vestea mortii regelni
Afridonios i InfrIngerea otirn iui, so schimhà Ia
faü, culoarea Ci gaII)efla so prefäcu in verde i
lacrimile o Inabuira. Izbuti Insá, pina la urma, sä
so stàpmneascã i Iisi sà se creadä Ca lacrimile so
datorau bucuriei ce-o simea Ia tirea biruinci
muu1mani1or. Ci In sinea ci punea Ia caie eca ma3
rca dintre uneltiri, ca sä ardá de durere inima liii
Daul-Macan. 3i, in acea zi, ca do ohicei, unse cu
leacuri I cu alifii ranule lui Sarcan, i-l obloji c
cea mai mare grijà, i porunci tuturora sa iasa ca
sü-1 las à. doarmà in tihná. Atunci toti ieirä din

234
coit si—i iásari pe arcan :smgur, cii pustniculpiaz
de nenorocire.
I)upi cc $arean cäzu intr—un somn adinc...

(nd poV(Si(a ij UflS( ai(i. S([1Ct’(Hda vzu zorui rnIjtnd

‘L SitOaSu. tU(U.

Ci intr-a o sulä paira noaple

1w utma

Dupà cc Sarcan càzu Intr-un somn adine, zavist

nwa I)atrina, care-I pmndea ca o lupoaici mnseiat
(1 stngc OIL (a o npircñ blestemata, se ridic,
se ptvpie (k ccpitii i sise din hainá un
purnnal invvninat. (‘u o •otiava alIt dc npiasnicã
inch ar ri fñcut si se topcasc’i i piatra. Luind
jungherul Cu mIna ei ucigaà i Infiglndu—l in
gitul ILli 5arcan, despàrti capul de trunchi. Aa
muri, prin puterea ursitei i prin uneltirile dia—
voicti ale blestematci aeeleia, vitcazul vitejilor
musuirnani, neirifricatul eel fhi de seamiri, $aican,
fii1 regclui Omat Al—Nernan.
1)upá ce—i implini neagra rizbunaie, bitrina
puse alatu:ri dc capul ietezat al lui $arcan o hirtie
pe care Scrisese cu mina ci
,,.4ceast?I scrioare este din partea marei Saualii,
numitä i iViuma-Prapriduritor, cütre musulmanli
aflati cdci, in tara crestinilor.
4flai cä eu sinqurä am avut bucuria dc a omocI
altädatä pe reqele vostru Omar Al-Neman, chiar
acolo, in palatul lui; cu am fost pricina Infrin-.
erii .i a mäceiãririi voastre in valea minäst irli ; tot

23
CU, Cu InSái mna mea .i muitumitã vwleniilor cle
mine orIncluite, am retezat astäzi capul printulul
$arcan, cäpetenia voastrá. i trag nädejde sá tai,
CU ajutorul Ceruiui, capul regelui Vostru Daul]1’Iucan
i pe al viziruiui Dandan ! Gind4i—va,
acuma, claca Va e de folo a inai rãminea in ara
noasträ on s va intoarcei intr-a voastrá. Orice-a(i
face, aftati de Ia mine cá niciodatä n-avei sd izbut4i
in cc ‘v-api PUS de gind. i—ave sa pier4i cu
totii, pina Ia unul, sub zidurile Con stantiniei, prin
bratul iricu .,i prin viclennie mdc, .i niuitumitü lui
Christos, stäpinul nostru !‘
Punind scrisoarea lingà ccl ucis, batrina Se furii
afari din tort i se Intoarse la Constantinia, ca
sn—i vesteasci pe C](tini despre i’àuttti1e Ci. Pc
urmi intra in biserica ‘i xc rui i plInse moartea
icgeiui Afridon iOS i rnu1l U flu diavolllor ei pen tru
noartca prlfltLihu aican.
Estimp, dupü Licidelca prinu1ui arcan, iat cà
Ia ceasul chiar cind se fàptuia mie1ia, marele vizir
Dandan flu putea inchkle ochii i era tare ingrijorat
i parcà—i simea pieptul apàsat do greutatea
intregii lumi. Pini Ia urmà e hotàri sa so scoate
i iei din cort sà rsufle. Si, cum so preumbla
aa, vizu pe schimnic mnclepártinc1u—se grabnic de
tabirà. Li SUSC atunci : ,,Printul $arcan trebuic
si fie acuma singur. Ma duc sä veghez Hngä ci,
on si stàm de vorba, dac-o fi trcaz.”
Cmnd intra in coitul lui 5arcan, vazu nurnaidceit
o baltà do sInge pe jos, apoi vàu pe pat i trupul,
i capul lui $arcan ccl descäpäinat.
VazInd acestea, vizirul Dandan scoase un unlet
atit do naprasnic Ca trezi pe toti cci adoimiti i
236
ridicá in •picioare Intreaga tabirä i toat otirea,
ca i pe regele Daul-Macan, care alergà la cort,
unde 11 gisi pe vizirul Danclan plIngind lingà trupul
fAllah
.i’á de •via!táccat fragrozàvic
telui säu, prinul 1”$arcan.i càzu
In fata cumpl i t e i
Ia pámInt...
pr i v el i t i , Daul - M acan st r i g à : , Y a
C.ind povestct ajunse nici. Seherezada vãzu zorii ndjind
i. .S1iOflS (Ufl (‘?, SC’

Ci tntr—a 0 sutä Cincea !lOa/)tC

Ea urmà

In fat,a ciimplitci privcliti, Daul—Macan strlgä

,Va Allah ((‘ groiIvie !“ .i (U/U la pimint. Atunci
vizirul i (‘mini se strinscii In jurul liii i-i fàcurà
vint cu pulpanele hainelor. Daul-Macan Ii veni
in simire i strigi
— 0, frate 5arcane, tu, eel mai viteaz dintre
vitei, cc demon te-a ad us-In eceashi stare?
5i—i curgeau lacrimile iroaie i suspina, i la fel
$i vizirul Dandan, i emirii Rustem i Bahraman,
i mai cu seamt marele sfetnic.
Si, deodati, vizirul Dandan zári scrisoarea, o luä
i o ceti regelui Daul-Macan, de fatà cu ceilalti,
i-apoi spuse:
— Vezi acurna, mIria-ta, de cc ehipul mielu1ul
acela de pustnic Imi fàcea atIta scIrbà!
lar regele Daul-Macan, tot plIngind, rcni:
— Pc Allah! am si pun mIna pe aceastã bab
§i-am si-i torn cu insumi in gaurà plumb topit,
237
am s-o-nfig in ea•pä, dupä care am s-o spinzur tie
pr i-am s-o bat tie vie in cuie deasupra porii
cclei man de la Constantinia!
Pc urmà, Dauj-Macan fiicu .0 Inmormintare marea
à frateiui sãu, i plInse cu lacrimi amare dup
eL Ii ingropa Ia poalele unei coline, sub o bolt
mare (i.e alabastru i de aur, i zile in ir nu mai
coriteni sá .plingä i s suspine, pInt cc ajurise ca 0
umbri. Atunci vizirul Dan dan, stapinind u—si dii—
rerea, vent la ci si—i spuse
Maria—ta, pune balsam durerii tale i tcrge—
ochii ! Au nu tii cã acuma fratele tau so afiá
Intre mIinile preadreptului Rásplátitor? i la ce-4i
s1ujete jalea pentru ocea ce flu Sc mai poate Indropta,
cInd totul este scris sá se IntImple la
vrcmoa sa? Ridica-te, dana, miria-ta, pune mina
pe arme, i sà cugetäm cuin sá Impresurim mai
virtos cetatea necredincioilor: asta-i cea mai potrività
cale tie a no rãzbuna pe deplin.
Pe cInd vizirul Dandan ii Imbarbata astfel pe
regele Daul—Macan, un oláoar veni tie la Bagdad
aducInd o scrisoare de la Nozhatu ctre fratele ci.
$i In serisoare se spunea
,,ItI trimit, frate al meu, o bunti vestire!
Sotia ta, tintira roabti pe care ai ltisat-o insUrcinatti,
a ntiscut en bine un btiiat luminos ca luna la
vremea Ramadanului. i am socotit sd-i clau nu
mdc Kanmacan, intrucit e1 este ceea ce trebuie sä
fie>>. Toti Invda1ii noctri i tori cetitorii in stele
prorocese cii biiatul va ftiptui lucruri vrednice tie
pomenire, ciici nasterea lui a fost irisotitd tie minuni
i tie semne ftiri tie seaman.
i mai afla cti rn-am prilejit tie na$erea mi, ca
sti nal rugdciuni d juruinte in toate rnoscheile
238
pentru tine, pentru bäiatul tãu i pentru biruinta
ta asupra neprietenilor.
Te mcti V stese CU s€ntern toti iii depli’iiu SUn(ttate
lflcLZ ales prietenul tau hamamgiul, care se simte
cit se poate dc bine .i dorete cälduros, ca i fbi,
5(1 (apQte VESt1 de Ia tine.
41c1, anul acesta, au cdzut pioi imbeiugate .;ci
roadele se vestese a urn pie hambarele.
Pacea i oerotrea ltd Allah f Ic en tine si cu
al tài !‘

Dupa (e 1)aul—Macan ceLl scilsoarca, räsuf là o

data din adinc ‘i strigà
—— Acuma, vizire, cind Allah rn-a miluit cu baja
tul rneu Kanmacan, jalea mi s-a mai potolit i
inirna mea Iricepe jar sà se intoarca la viaà ! Sà
(ugetam, data, eurn sà cinstirn mai potrivit sfiiitu1
jalci dupà ràposatul meu frate, •aa COIn CCI 01)1CC-
ionic noastre.
Vizirul raspunSe
Gindul märiei-tale este bun.
Si puse Sà se ridice corturi mati lIngà mormIn-.
tul lui $arcan, i de jur Imprejur se aezarä cetitoru
din Coran si irnamil. Multe oi i càmilo furà
rnàcelànite, ian carnea se Impãri ostai1or. Si toatà
noaptea czurà acolo cetind din Coran surata
cea maie.

1)imineata, i)aul-Macan verti 11 ngii mormintul

Imbràcat in sto:fe scumpe de Persia i de Camir
in care se odihnea $arcan, i, dinaintea Intregli
otiii...

Cind povesten ajunse aid, Eeherezada vázu zoril mijind

r SiloaSa, tacu.

239
 Ci lntr-a 0 sutà asea noa pie

Ia nirná

1)irnineata, Daul—Macan Ven I 1IngI mormintul

imbrácat In to1e scumpe dc Persia i de Carnir
In care se odihnea’ arcan 0, din am tea Intregii
otiri, virsmnd lacrimi iroaie, a]ctui aeeste stihuri
In amintirea eelui dus

Oh, scumpe-al meu arcane, frate,

Obrazu-n lacrime mi-i scria,
Ca irele-rjtr-un stih sapate
De-un suf let suspirdnd pustiu.
(1eteascä-n ele fiecare
NemincjIiata rrzea—n tristare.

Ca iatã-n jurul raclei tale,

0, frate-al meu iubit, se strIng
- Otenii-ncovoiati de jale
i-aldturea cle mIme pling,
Mal arI cle-amar i frini de doi’
Ca Musa lInga Jabai-T(.

Pi’ivirn rnihniti la trista groapã,

Ci alt mormInt purtám in nol
Pe care-n inimã i-l sap1
Tovarãdi täi de rdzboi,
i’icd negru ca acel pámvnt
In care zaci tu, frate sfint.

Cum as putc’a, Sarcane, spunc,

Sä schimb eu viaa mea cu ci ta,
Pe mine-n groapä- a mu püne,
A.ltminteri n—am cum a uita

240
 Sä zac sub vtilul täu cernit,
Pc umerii cc rn-au iubit.

A I, uncle—i steaua ta, arcanc,

Cea care,-atunci cinci sträiucea,
Stingea pe—a slãviior tavan e
Pc rncL oricare ctltã stea,
i nurnai ca, 0, frate-al meu,
Sta-n. slava slävilor, rnereu.

Prin noaptea neagrä din mormin tu

In care zaci tu, qiuvaler,
Ti-inprà.tii razete dc-a rindul
i neçjurzlc toate pier.
0, f rate-al ineu, tot zboru- curmi
La sinul rnumei cel din urmä.

Cind sfiri, Daul-Macan izbucni iarài In plinset,

I, irnpreunã u el, o•astea toat Incepu sà suspine.
Atunci vizirul Dandan Inaintá i se arunc pe
mormintul Iui arcan i-l sàrutã, I cu vocea sugrurnat
i de puns, spue i ci stihurile urmtoare
0, infrieptule, tu ai schimbat
Pc cele pieritoarc CU cele fä’rà moarte,
Cum au facut tori care din lurne au plecat
Pe clru7nul fárá-ntoarceri, uitind cele dearte.

i j’i—ai luat un zborul spre e(’rurzle unite,

Pc uncle tranctafirii atern un nib covor
Sub tálpi dc huril sf jute. Acolo, prin mnvoalte
Grädini, clesfata-ji z’e.nic al .suflctului dor.

Pdstreze- eel cc ade pe tronul de iuminä

Dumbrava cea rnai verde din inverzitu-i mi,
i deie-i &uzei tale s(t ben din cupa pliná
Pästratti pentru drepii pImintuIui, sávai
241
 Aa se Inoheie jalea pentru moartea lui $arcan.’
Dar, fäiI do fratele I cii, Daul-Macan rámI flea
tot mai trist, cu atit mai mult CLI cIt imprest.irarea
Constantinici so vestea indciungatä. Ii cleschise
ifltr—() zi suficlul faii do vizirul Dandan, spunIn-du-i:

(c sü lao, Vizire, ca sa tilt jalca care m

cloboara i sa along aleanul co—mi apasi inima ?
Vizitul Ii JaSpUnSe
- Maria—ta, flu (UnOSO dec11 un leac pcntiu
durerea ta, aecla do a-Ii povesti 0 istotie din alto
vremi, despre vestitil regi pe care—i pomenesc croni—
dc Lucru cc mi—i uor, cci sub domnia riposatuIui
tàu tat, rogele Omar Al-Neman, grija mea do
ciipetenie era sà-1 insenincz In fiecare noapte, povestindu—i
ViCO istoric frumoa:si oil cetindu—i sti—
bun do—ale poc’Ior arabi sau intoemite chiar do
mine Noaptea aecasta, dar, cInd tabüra va fi
(ufundata in somn, am s—U povcstosc, cu mila lui
Allah, 0 istoric care to va minuna i—i va uura
inima i to va face s crezi e timpul Impresurànii
este cIt so poate de scurt. Si pot si-ti spun do pe
acum ct am sä-i istorisosc povestea eeOr doi
lndràgostiti Aziz i Aziza i a prcafrtimosului prinl
Diadem.
Auzinci SpUScc viziruhui sIit Dandan, regeie
I)aui-Macan simti inima bitmndu-i do neribdare i
nu mai avu altl gria (belt si vada Veflind noaptea.
ca sa asculte istonisirea fàgdui;t.I, a cirei 1itlu
numai Ii ficea sii freamete dc plàcere
Si do cum incepu si so lase intunericul, Daub--
Macan porunci s se apnind toate ftc1ii1e In coittil
lui i toate luminile, s so adue tvi marl pline (u
bunttái pentru mIncat i biut, i cui cu tmIie,
cu ehihlimbar i cu tot soiul do mirodenii p1cut
aromitoare. Apoi chemI pe emiru Bahraman,
242
Rustem i Turca, i pe marele sfetnic, sotul frumoasci
Nozhatu. $1 cind furä cu totii dc fatä,
chem i pe vizirul Dand.an. Dupà cc acesta veni,
eJ Ii spuse
0, vizire al meu, iatà Ca noaptea atcrne
deasupra capetelor noastre mantia largà i pletele
ei. Jar noi flu mal ateptám decIt sá ne Inseninm,
cu istoria ce ne-al fágãduit-o..
Cind povestea ajunse aid, Seherezada vázu zorii mijind
•i, sfioasü um era, 1àsá istorisirea pe noaptea cealalta.

Ci Intra o sutà aptea noapte

Fa urmä s

Regele Daul-Macan spuse, aadar, viziiului

Dandan:
-— 0, vizire al meu, iatà Ca noaptea aterne
deasupra capetelor noastre mantia largà i pletele
ci. lar noi flu mai ateptàm declt s ne Inseninárn
Cu istoria ce ne-al fagaduit-.o.
Vizirul Dandan ràspunse:
— Din toatä inima i ca o Inchinare cuvenita
Cad sà tii, o, preafericitule regc, cà povestea
ce-am s-o istorisese, despre Aziz i Aziza i despre
tot cc Ii s-a IntImplat, este in stare sà risipeasca
once mlhnire i sä aducà minglicre jalel tale,
de-arfi ea mai mare decit a lui Jacob!
Si Incepu:
POVJ:STEA CELOR 1)01 1NDRAG()ST1TI AZIZ $1 AZIZA
ERUMOSULUI PRINT DIADEM

0, cunun a fruntilor noastre, a fost odatá, in

vremile tie demult apuse, un ora dintre cele mai
43
si1vite orae ale Persici, la umbra rnunilor
Ispahan. 5i numele lui era Oraui Verde. Regeic
care stàpinea peste ci se numea Soiiman-$ah i
era Inzestrat Cu multe haruri : cu ciragoste de
dreptate, cu suflet darnic, cu minte aleasa i lit—
minath. Drept aceca, din toate olatutrile curgeau
cthitOrii eitre oraui liii., Intr-atIt Sc rispIncIisc
huna faimà i tntr—atI didea Incredere negustori
br ‘i earavancbor.
Soiiman—Sah a domnit in acest [ci Indehingi
vreme, cii fobs pentru toti i Inconurat. dc dra—
ostea mntregului norod. Dar fericirea liii (Ta be—
teagt, lipsindu—i o sotie i copii, cici m1ria—sa
era insurat.
Si avea Soliman-$ah un vizir care-i semàna i ca
ciarnicie i ca bunrtate. Intr—o zi, eind singurKitatca
ii apisa mai greu decit de obicei, regeic ii chemi
PC Vizir si-i grii
— Vizire, mi—C pieptul apisat ca de—o po
Imi simt sufletul pustiit i puterile mi se due.
Daci mai line aa, am sä ajung numai piele
•i os. Vàcl acum i pricep Ca viata de hoitci nu
este pok.rivit. Cu firea, mai ales pentru regii care
au un scaun do lasat urmaibor. Cum i binecuvin—
tatul nostrit Profet — rugiciunca ‘i pacca fic cii
ci! — a SpitS ,,Unii—vä i Inmultiti—va. cà
numru1 vostru m vol mindri Inaintea tuturor
nearnurilor, la ziua Tnvierii !“ Sfatuiete—mi, v
zire, i spune-mi : tu cc soco1i.
Atunci vizirul ii räspunse
—— In adevar, maria-ta, este .0 treaba tare greä
tare Intortocheata. Am sa ma sibesc a te muitumi
rámInIncl in caile legiuite. Afla, dara, maria—ta, ct
n-ag vedea cu placerc ca vreo roaha de cine tie
uncle .sa ajunga soata stapInului nostru. Cäei cum
at’ putea ci cunoate obIria unci roabe i spia
244
in.aintailor ci, i cc fel de singe are, i temelurile
neamului ci, i cuth ar putca ci atunci si pàstreze
neprihinit singele strbunilor lui? Au flu tii,
rnria-ta, c un urma care s-ar nate din unirea
Cu o roabi ar fi tot un copil din floi’i, päctitos,
mincinos, crud i biestemat de Allah? 0 tuIpin
ca acec.a seamäná cu o buruianä cc crete din
hahne Cu apa slcie i smirdità, i care cade in
putrejune mai inainte de-a ajunge la creterea
dep1in. Aa cá, maria-ta, sà n-atepi de la vizirul
tau sn-U cumpere o roahá, chiar dc-ar fi cea mai
frumoasi feeioara do pe fata pámintului, CiCi flu
vroi a fi Cu pricina unor nenorociri de-acestea i
s port in circa povara pacatelor pe care 1e-a
pri1ci. Ci do te-ai pleca sà asculti de barba mea,
cu a zice sà cauti printre fecioareie do crai o
nevasta careia si-i tii toatá spita i a direl frumusete
sâ fie data de pildt tuturor muierilor!
La aceste cuvinte, Soliman-$ah raspunse:
0, vizire, daca tu izbIndeti si-mi afli
fapturi de-aceasta, gata sint s-o iau do sotie
legiuita, aa ca sä captt asupra ncamului meu
binecuvIntarile ceiui prealnalt!
Vizirul grai
Multumitá lui Allah, treaba este ca i facutà
Regele intrcbá, pun dc uirnire:
Cum aa?
Tar celalalt raspunse
Afla, mliria-ta, dl sotia mea mi-a povestit
despre regele Zahr-ah, stapinul 0rau1ui Aib, ca are o fatà de-o frumusete fara do seaman a carei
zugravire este Intr-atIta mai presus do vorbe, melt
mai degraba ar crete pr pe limba mea, deelt sa-ti pot aràta cit do cit cum arat fata In adevar!
Regele so minuna:
Ya Allah!

245
 i vizirul urmä:
- -- (ki, mthia-ta, cum a putea s-ti vorbese
(urn Sc (UVific despre ochii i despre pleoapelc e
rji-iclii, dcspre pärul ci i despre mijlocelu—i atIt tie
subtire ca aploape nu-I vezi, despre oldurile 4
VO1fl1CC i fiurnos aicuite ? Pc Allah I nimeni flu se
poate apropia tie ca fr a rñmine iiimit, i nirneni
nu se poate iiita Ia ca fiä sà sirnlii ca rnoare
Despre ca a sptis poctul
Fecioarã, tu, cu pintec jerä gal,
Cu mijioc ca un ram de sä1cioard
Mai zveltä decIt plopii zveli din rai,
Esti ca un cintec care má-nfdioará.

In gura ta ai miere dc pdclure

Ia cupa, zndulcete vinu-amar
i (la-mi SU SOrb licoarea lui, uure,
IJU?’i(’ din tr-ai ralurilor har!

Sfios irni p1cc genunchiu-a rugámin.te i

intredeschide-ti buzele cumi’ni,
Sä rãcoreti privirea mea fierbinte
Cu grindina frumoiior tái ciini I
Auzind aceste stihuri, regele se umplu de pIceic
i strigä din adincul gitlejului : ,,Ya Allah !
Vizirul urmi
-— Eu, miria—ta, zic sI tiimiti cIt mai degrabi C
putinti la regele Zahr-$ah pe unul dintre emirii
tài, ccl mai de ciedin1i i druit Cu iSCuSifitL i
Inelepciune, care s-i cunoascI rost iii vorhelor
mai Inainte de a le rosti i a cärui istctie sü-i fi
lost de mult doveditä. Pc unul ca acela sä-1 triniii
pentru ca, slujindu-se tie toatà iscusinta lui, sä
capete do la tatil fetci figduia1a ca-ti va da
copila. i si to- nsori cu oa, spre a urma cuvintul

246
Profetului — pacea i rugàciunea fie cu el care
a spus: ,j3ärbatii care se laudã cà sIn.ncprihniti
trehuic si fie surghiunii din Islam! Sint nite
stricàtori ! La islarnici n—are cc cäuta burlàcia!
Jar domnita aceasta este cu adevárat singura
vrcdnicã de tine, fund cea mai frumoasä nestematá
de pe toatà fata pämIntului in lung i-n lat!
Soliman—$ah Ii simti inima ca descà’tuatà, suspin
i de multumire i spuse vizirulut:
— Si cine altul ar putea mai bine decit tine
sä ducà la bun sfIrit o mnsàrcinare atIt de ginga
ä? Vizire, numai tu ai putea orIndui lucrurile
aa cum so cuvine, tu care eti i Intelept, i pun
d c1ibIcio ! Du-te, dar, acas, ia-ti ràmas bun de
Ia ai Iii, rostuiete cele de trebuintà i pleacä
apoi càtre Oraul Aib ca sà ceri in càsàtorie pen
tiu mine pe fata lui Zahr-$ah. Ci, iatá, i inima,
i mintea imi sint chinuite i frfimIntate niimai
(IC acest lucru.
Vizirul ràspunse:
Ascult i ma supun
Si zori sa rostuiascä degrabá to’t ce era de
rostuit, imbràtiä pe cci ai lui i fu gata do plecaic.
Luá cu ci tot soiul dc daruri cuvenite aegilor —
giuvacruri, aurarii i argintirii, covoare do mlase,
stofe scurnpe, arfumuri, esente de trandafir,
lucruri uoare ca greutate, clar grele Ca pret.
Nu pregetà sa ia i zece cai din cele mai alese
soiuri din Arabia. Luá i sumedenie de arme inerustate
cu aur i cu minere do jad batute in
rubine, i armuri uoare do otel, i zale cu ochiuri
do aur; ca .sä flu mai socotim i làzile edo maai,
incircate cu tot felul do lucruri rare; ca i
bunatatile de mincat, sorheturile de trandafiri,
caisele täiate in felioare. subtiri, dulceturi Inmi—
247
resmat,e, zernuri do migdate aromate CU smirn din insulele eaRle ; i mu do dulciuri menite s p1ac
unor fete do mritat, i sà le bucure. TncLirc toate
iäziie pe spinarea catIrilor i a cámllelor, lult o
suU1 do marneluci tineri i o suti cle •.arapi tincri
i o sutá do fete tinere, anume ca si alcatuiasca
alaiul rniresei la mntoarcert. Si cind vizirul, in
I ni ntea (aravanel, cii steagurile desfurate, so
pregitea sii dea semnalul do piceare, Soiiman$ah
ii Opli i—1 SpUSO
Ta seama si nu to Intorci für do tInra faUi.
nu zIbovi, càci parcà ma prajese pe foe.
Viiru1 riispunse Ca a auzit i ciI so supune Intil
totul. 5i porni cu caravana lui i calatori spornic,
zi i noapte, prin muni çi vái, peste nun line i
ape niva1nice, pnin cimpuri pustii i printre lanuni
ioditoare, pmna cc ajurise la dcpartare do numai
o zi do mers pina la Orau1 Aib.
AtLinci vizirul opni i poposi pe malLil unci ape
curgiltoare i trimise un olilcar spninten Inaintu,
ca si duca veste dc sosirca lui regelui Zahr-Sah.
Sc nimeri cii tocmai cind olicarul biitea la pori1e
cetiitii i se giitea sii intro, regele Zahr-$ah,
care ieise sit se ricoreasciI intr-o gniidiniI dc-acoo,
II viizu i ghici cii trebuic sii lie un strain. TI chemit
Ia e.l si-I mntiebii cine este. Olicarul ii rispunse
Sint trirnisul vizirului Cutare, care—a aezat
tabiiri pe malul rIului Cutare i care vine Ia
minia-ta din partea lui Soliman-$ah, stiipInul
Orau1ui Verde i al muni1or Ispahanului.
Auzind tirea adusit, Zahr-$ah fu cum flu so
poate mai bucuros si—i dote tnimisului vizirului
1)auturi raconitoare, ian emirilor sii le porunci sit
iasii In intImpinarea vizirului lui Soliman-$ah, a
(arui stipInire era tiutit i cinstitil pInit i.fl iflU

24i
tLlrile ecie mai mndcpärtate si pin1 pe tàrfmurile
Oraului Aib. Olácarui siruti pimIntu1 in fata lul
Zalir-Sali si-i spuse
iViuine va sosi i vizirui. Si—acum, Allah si
t.e aibil Intru venica lul ocrotire i si—i ie pe
i-posat1i tai printi intru mare mila I ui.
Istimp, vizirul regclui Soliman—Sah ezu .i se
o(lihnl pe malul apei pInä Ia miezul noptii, CIfl(1
porni ian la drum citre Oraul Aib, i la risà—
riltil soaieliii SC afla la porflc cetàtii.
Acolo, se opri 0 clipiti ca sá—i implineascä o
mici neVoie grabnici. Ian cirid sfiri, vlzu venin—
clu—i in intimpinare marcie vizir al Wi Zahr—ah C
toli mai—manii Impth-äliei, emirii i ecielalte cape
tenii. Dote lute unuia dintre robii liii ibnicul dc
c-are so slujise ca sà so spele, i sari numaideelt pe
c-al. Apol. clupa salamalecunile do bun-gásit i de
bun—vemt obinuite, caravana i Intregul alai in
trari in Oraul Aib.
Cind ajunscrl In faa palatului regal, vizirul
cobori din a i, calauzit do march- sfetnic, inträ
in sala tronului.
Acolo väzu jilul domnesc Inalt, de marmorã
albl strivezie, Incrustat cu mirgiritare i cu nostemato,
çi spnijinit pe patru coloane Inalte, luc-rate
din •coli de elefant. Pc jilt se afla o pernã
(to artlaz verde moarat i de serasir cu aur rou,
Impodobitk cu ciucuri i cu ghinde de aur, jar
deasupra jilului se Intindea un polog scinteincl de
incrustàrile de aur, dc pietre scumpe i de filde.
Jar in jilt edea regele Zahr-ah...

CincL povestea ajunse Ui(i. Sehcrczacla vzu zoril mijind

i. sfioasä ca do obicci, ticu.

249
 Ci Intra -o sutä opla noapte

1a urrnã I

In ji1 edva regele Zahr-ah, Inconjurat (IC

fruntaii cci rnai man ai impL1riei i de strajile
inlemnite, stInd l.a poruncile lui.
Atunci, vizirul lui So1iman-1ah, simtind ct harul
poeziei ii 1umineazi mintea, Ca limba i se dezJeaga
imboklin!du_1 la vorbe pline de duh, se Inclinä
frumos clinaintea regelui Zahr-ah i aicitui pe
Joe stihurile acestea in cinstea rnániei-sale:

0, sufletu-mi, de cum te vede

Spre tine wizuie •i zhoard;
Somnia mi se rzszpL’te
i-n pleoapa mecz nu mai coboará,
Ldsindu-md cu totul pradä
Uimirii Ce ma Irnpresoarã.

0, suflete, de eti acoio

in preajma lui, rtimii aa!
Al lui sã fii, oricit iriá strInqe
i ma apasä lipsa ta,
Oricit de drag imi eti i-oricitã-i
Neroia dc-a te atepta!

Niinica nu-d mai vrea urechea-mi

Mai mutt ca glasut celor care
Mãriei-sale Zahr-ah re,qe
malta slavd i cintare,
Lui, domnului fára de seamm
Al inimilor visätoare!
 De nu mi-ar fi, In viata toatã,
Decit acum sä-l fi väzut,
Atit doar, sä-i privesc o data
Lumi’na chipului, i mut
Sá plec, eu si-atunci a rämine
Pc veci de veci un om avut.

0, voi, cei ce trä4i In preafrna

ACcStUZ fdrã seaman rege,
Dc-ar fi sd vinã-aici vreunul
si-ar spune, juruinci pe lege,
C’ä tie un alt crai in lume
Mm vrcdn.ic a—I iubi i—alege,

Mai ddruit clecit Zahr-kctku1,

Au La simire, au La minte,
Aflati cu totii de La mine
Si pururea sã nei minte:
Cel cc rosteste-ctse.men basne
Nu-i un. dreptcreclincios, si mirite
1)upit cc cIntü acest imri, vizirul tàcu çd nit mal
adäugà nirnic. Atunci regee Zahr-Sah 11 pofti s
se apiopie do jiltul Impträtesc i sä so aeze alaturi
do el, ii zimbi cu blindeW, stete do vorba Cu
el pun do multumire 0 bunà bucatà de vreme i—i
arätà semnolo cole mai vãdi:te de prietenie i do
lngàduinli. La urrni, regele porunci sá se Intindã
masa in cinstea vizirului i cu toii so aezari i
rnIncará, i biurä pinà se sàturarii. Numai dupà
accea regele Ii artü dorina do a ramine singur
cu vizirul, i icirá toti, afará do sfctnicii cci de
frunte i dc marele vizir al im$rãtiei.
Atunci vizirul lui Soliman-Sah se ridica lit
picloare, multumi, Se Inchinà i grii:
25
 0, miiite i mult datnicule ruge, yin la mI—
iia--ta In.tr—t) t]Cal)i ale crei urmàri vor fi pent.ri.i
noi toi pline de binecuvmntare, de fericire t de
rodnicie. Solia rnea estu sã cur m1riei—tale pe mulL—
slivita i gingaça, prcaaleasa i preasfioasa fiic
a mai’iei—tale pentru stpInu1 i podoaba capului
meu, regek Soli.rnan—Sah. svitui sultan a Ora—
tthii Verde i al muritilor Jspahanului ! Drept
aceca, yin la miria—ta, ac1ucindu—i (Jaruri scump
i iu(ruri de inare pr4, ca si doveclesu cit (k?
ap.rinsi uste dorir4a stipmnuhui mcii de a•-i. fi m1—
mia-ta socru. ‘Mgi rog, dará, mi’ieitale, a-mi Spine
cu gura màriei-tale dacà Impi1rteti clorint.a noastr
i i dacà vrei sà i-o dai regelui meu pe accea po
carD i—o clorete.
(‘md regele Zahr—Sah auzi spusele vizirului, se
iidici i se incluii piflà la pamInt. Si toli sfctnieii
i vizirii Iui se minunari peste poate vzindu—l
13e rege ar.itind atita cinstire unui simplu vizir.
Ci legele ràmasc in picioare dinaintea vizirulni
i—i spuse
— 0, vizire dàruit Cu atita isteie, i cu inie1ep
chine, i Cu har la vorbà, i cu mliretie, ascult
cc am sä-ti griesc. MLI socot un supus prcaplecat
al rcgelui Soliman-5ah i e •cea mai aleasi cinste
pentru mine si mi numàr prmtre cei cc iin de
neamul i de casa lui. Drept care •i fiica mea nu
este dc aci inamte decit o roab mire roabele Iui
i chiar din clipa de-acum ea este a liii! Acesta
este rspunsul meu la cererea regelui So]irnan5ah,
clomnul nostru al tuturor, sUipIn ul Oraul Lii
Verde i al muntilor Ispahanului.
5i numaidecit porunci sà Vie cadil .i dwcn, care
Intocmirà senetul de nuntire a]. filed regelui Zahi—
ah Cu mria-sa regele Soliman-$ah. Apoi regele,
mulumit, duse senetui ]a buzele sale i primi Irtchi-.
nàrile i sorocirile de noroc ale cädiiior i ale die-.
cilor po care Ii aooperi cu daruri. Porunci pe urml
zaifeturi marl in cinstea vizirului i petreceri
pontru inima i ochii tuturor locuitorilor. Si
impàri zaharele §1 claruri, atIt color sIraci, cIt
i odor avuli. La urmà porunci sl so fadi. pregätirile
do piccare i alese roabe pentru fiica sa:
grecoaice i turcoaice, arpoaice i albe. $1 puse si
so fac pentru fiica lui un mare palanchin de aur,
bätut cu mrgAritare i Cu nestemate, purtat PC
spinarea a zece catIri rinduii cum se cere.
Cind alaiuI porni, palanchinul prea, In lumina
diminetii, ca un palat din poveti, jar tInra fat,
stind sub mIndrele ci zaimfuri, prea eca mai fm—
moasä hurie dintre toate huriile raiului.
Regele Zahr-5ah Insoti ci insui alaiul, eale de
trei pistrele, apoi 1i luã rámas bun de la fiicá-sa,
(IC la vizir i de Ia ceilalti insotitori, i se Intoarse
in cetate plln de bucurie ci de ndejde in viitor.
lar vizirul i alaiul...

Cind povcst(a ajuns ai(i. Selireznc1a vizu iorii rnijind

I, sfioasã curn era, lásá istorisir(a pe noapica ccalaltá.

Ci Inir-a o sutä noua noapte

Ii tttm i

lar vizirul i alaiul càlàtorirà fri do primejdie

i, ajungmnd la trel zile dc moms do Oracul Verde,
trimiseri un olicar sprinten ca sn-i vesteascá pe
regele Soliman-$ah.
Cind regole aflà de sosirea soiei, Sc Infiorà do
pläeere ci-l därui pc olilcarul vestitor cu o mantie

233
de mare pret. Portrnci apoi oastei sà iasä in intim•pinarea
miresei, cu .steagurile desfàurate, jar pristavii
chemarà Intreg orauJ la alai, aa ca sä nu
ràmmni acasä nici 0 temeje, nici o fatä, riiei macar
VrCO batrIna, orict de girbovita i de neputinci’oasà
ar Li Lost. Si mmcnea flu pregetà sä iasi in intImpinarea
miresci.

Jar eind tot noradul SC strmnse in JUIUl paan—

dun uiui miresci, se hotärI ea intrarea In ora sà
se faci la vrerne dc noapte, cu mare strMucire.
Odata cu noaptea, mai—rnarii cetaii aprinsci1,
pe cheltuiala br, toate felinarele do pe toate strazile
piná la palatul imprätiei. i se aezarä pt’
douá rInduri dc-a lungul drumuiui, jar ostaii
erau Iniruiti ca un gard de-a dreapta i dc-a
stinga. Pas cu pas, pretutindeni stráluceau luminile
in noaptea senini, tobde cele man rásunau
gros, t1Iml2i lE?le tnirnbitau subiic, steagurile fil --
Luau deasupr :aoetebor, mirotlenjile arcleau in
cäIui1c InuLute PC strazi i In pice, calaretii SC
Intrceau in lancii i in sulie. Jar In mijiocul tutu—
rora, dupà 0 oaste de arapi i de mameluci, i
urmatä dc roabele i de femeile sale, tinara mireas.
mntr-o rochie fara de seaman, pe care i-o daruise
tatäl ci, Inainta catre palatul sotului, regele
Soliman-5ah al cetaii Ispahariuilui.
Atunci, In la]:ma stnigatelor de bucuro ale intreguhii
noroci, palanchinub Lu coborIt do pe catir,
iar tinere roabe ii dusera PC umeni, pIna la i.ia
cea (10 taina. Acolo, nevestele cele tinero i lflSO—
titoarele domnitci, luarà locdl roabelor i o du—
serà pe mireasa In odàile pregãtite anume, i din—
tr—o data totul stialuci (10 limpozimea ochilor (lorn—
nitci, jar lurninile pabira do frumuseea obraji—
br ci. Acolo, intre acole femei, dornnia era en
luna printre stele, ca un margaritar fãrã do pore-
254
(ho iflh1—() sa1bi. Pe urm, tinerele neveste i mnsoi
oare1e ieiri i se iniruirl pe douá rinduri, dc
la wä pini la capitu1 coridorului, dup Ce mal
intii o (ulcara PC domnitt in patul Impodobit cii
maigaritaic i cii pietro scumpe.
Ntimai dupi aceca regele Soliman—Sah, trecInd
piintic a(este douä iruri dc stole vii, intri In odaia
domnitci i so apropie cle patul de fi1de pe care
sta culcat. tnãia mfreas, frumoas i inmires—
mañ. Allah stIrni atunci o mare fIacr In inima
iogolui si-i fIcu si so indrgosteascá de gingaa
focioaiI. Si regele o iubi, se umplu cle fericire i,
in acel cul(u, 1lng trupul i intro brae1e mol,
tiitñ chinurik’ ce i Ic pricinuisera nerIbdarea i
atcptarile di’agostei.
Regele petrecu in iataeul tinerei lui sotii vreme
do o luná de zile, fàrä sá 0 prseascà o clip, .ati
do strInsá era unirea dintre ei i atIt tie potriviU
etau ca fire. Jar ca ràmase insãrcinat din prima
noapte.
T)upá care rogele ici i se aezà in jeu1 drep—
tii i se Ingriji do treburile Impráiei, spre binele
supuiIor lui. Jar cmnd venea seaia, so ducea In
odaia sotki sale i aa, Z1 Cu ZI, pin la a rioua
1 LI flu.
In (ca din urmi noapte a lunii a noua, regina
fit cuprinsi do durciile facerii i se aezä In pat
ca s nascü. Spre ioi’i, Allah ii uur facerea i
(a ad use po lume un biiat, Insemnat cu .steaua
noiocului.
Do indatt cc rogele aflI vestea, fu cuprins de
mare bucurie i-l clrui cu daruri alese pe vesti-.
tior. Aiergà .apoi la patul sotici i, luind copilul
in brate, Ii sàrutá Intre ochi, se rninunà de frurnu253
seiea 1i .i VaZU cit (le bine i Se potriveati stihu—
rile pGeu1ui
(kiar de Ia uatere, Cu slaea
ciorui zborulu. spre stele
L-a (iäTUit 1411ak, sd fie
liii flOU lucea fur p(’ste ele.

Voi, (loicilor, deqeaba—i strzn,(’ti

La sInii vo.tri preagiiigai —
El cäidri-’va lei udprasnici
i call C(’i rnai iittrdvai.

0, doicilor cu lapte dulce,

Luai-i sIuul de la gurã
Lul sin qete de duman. i-e.ste
Cea mai aleasü bttutur(t.

Atunci s1uitoare1e i dowile Iuarà in grija br

pe noul—nüscut, jar m.oac]e ii tiarã buricul i—
zugrävirä ochii Cu khol negru. i, fund nàscut
dintr—un rege, fiu cle regi, i dintr—o regini, ft
de regine, i era frumos i stribucit, ii puseri
numele Diadem.

CInd povest(a ijunsc aici, i(h(I’ezada VIZU zoni mijiHd

,i, sfiSa, tt(flL

Ci Intr-a o sutà zecea noapte

i:a urmà

Ii puserà numeic Diadem i-l crescurü nurnal

in alinturi la sinul color mai frumoase femej.
Zilele treceau, i ani dup?i ani so scursej, pin
cc copilul ajunse la virsta de apte ani.
 Atunci tati1 •su, regele So1iman-ah’, chemä
Ia ci pe .dascilii cci mai invilai i le porunci sà-1
iflVQC pe bajat scrierea frumoas, arta stihurilor
i pe accea de a se purta In via, precum i regulie
sintaxci i legile dreptäii, toate in temeini
(art(Ii COICi sfinte.
Dasciilii II Invar, pInã cc Implini paisprezece
ani, cInd, Intrucit tia acum tot CC dorise tatàl lul
ca ci s. tie, fu socotit vrednic sä poarte haina
cea do cinste. Regele 11 1u dcci din miiniie InvitoriIor
de pIn. aci i-1 mncredin unui dascM
(IC cälärie, care-I deprinse s. cu1äreascä, sä se
lupte cu lancea i en su1ia i sä vIfleze cerbii en
oimu1. Jar prinu1 Diadem ajunse In curirid un
c’a1hei dcsivIrit i era aa de frumos melt atunci
(md icea, fie pe jos, fie cdare, toi care-i vedeau
1flCCDOE.U S1 SC tInguie do uimire.
(ind implini cincisprezece ani, farmecele mi
crau atIt de marl cã poeiii Ii inchina.u irnnurile
dc s1av cele mai plinc de dragoste, i pmn i cci
rnai ncprihàni1i ,i mai senini clintre inelepi sim—
I.’aii ci Ii Sc topete inima i Ii Sc sfarmà sufletul
In faa vriji1or Iui. Iat unul dintre cmnteecle pe
care un poet lnclrägostit i-a alcätuit de dragul
ochior mi

Imbrätiarea lui — betie-i

Dc duliul lui, ca de-un aliri
Dc rnosc! Jar duleect arneçeal?l
In brae-i —— e un fir de cnn,
Scdldat in adieni i-n rouä!
E o hcic farä yin!

CInd, iatä, insä.i Frumusetea,

Pnivinclu—se—n oglinzi in zoni,
StãpIn al ci ii recunoaste

17 — Ctrtea cclor 1001 de nopi vol. 111 257

 stä supusä sub picior —.
0, dor flQl)Ufl, cu’rn poate oare
Sä scape bietul muritor

Aliak, Aitak I r.)c’—oi fi in stare

Sä mai trãiesc, cind ma sfiie
/Imaru—i dor, Intreaqa—mi via(6
Va a.rdc ca o ra?zä Vie.
Dar i—a muri dc doru—i •—— in
]lli—’ CCU mGi mare bucuric.

c3ate stea se petreceau cind ci avea clear cincisprezece

ani. Dar cinci a ajuns la optsprezece, atunci
a lost cu totul aitceva Un pufuor moale i-a cati—
blat rumenul obrailor, iar chililimbarul cci smcad
1-a pus Inca un strop do frumusete albul bar—
biei. Atunci, do buna seami, frumuseca lui a ràpit
ininile i ochil tuturora, aa curn a spus Un
)C)et

Ah, ocliii lui ? — A pune mina

in flácári .ci a nu te arde,
Nu e minunc-atIt de mare
Ca. ochii iui. Mi-c dat de soart
Sä ard a.a mereu, SUb ochii
Acetia, care-au sä. ma piardä,

Obrajii lui ? — Dc-i sint cu-o umbra

Do par acoperii, nu-i par
Ca pe once obraz, Ci- numai
Vdi de matase-ntr-adevar,
(In auniu vti care pare
Doar umbra unci fumegdni
 Dar gura lui ? — Venird unli
Sä mIi i’ntrebe dc nu tiu
Pc undc curçje apa ‘OW
i sfInt izvoru-i arqi’ntiu.
Venird muIi i ma ‘ruqura
Sä spun dc-I ?tiu d sä-i doscruL.

i eu le StU1 : Stiu cpa vie

Pc unde curge cc un dor,
tiu locul unde se gäsete
Nemuritorul ci izvor,
Ak, Ic CUnOSC pe amindou,
Le .tiu eu sfinta taina br

E-o gurd dc flacau in floare,

Un cerb en gitul arcuit,
Un tInñr cu mijloc subtire,
Mläcliu, ginga, neprihánit
Sint buzeie cc douä rod.ii
Ale flácäului iubit.
Si toate astea SC petreceau cind avea optsprczec
ant I Pentru cä atunci cind ajunse Ia virsta de bür—
bat, prinul Diadem so facu atit de minunat do
frumos eä era dat ca pildd in toate iri1e musuimane,
in lung i In lat, iar numärul prietenilor i
al color cIruii lui nici flu so mat putea socoti. ‘i
toi cci ce—i Inconjurau clorcau cu aprindere st—
vadà domnind peste Imparie, aa cum domnea
peste inimile tuturor.
La acea vreme, prinu1 ‘Diadem càpàtase patima
vinátorii i toatiI ziua bLttea codrii .i coclaurii, c
toate ca plecárile 1ui neincetate aduceau numai
spaimà in inima tatalul i a mamei sale. Aa,
intr-o ‘/1, porunci robilor sä ia merinde pentrn
eCe zile i porni en ci Ia vInätoare. Si .mersor
ei cale do patru zile, i ajunscr In nite locuri
bogate in vInat, acoperite do pduri pline cu tot
oiu1 tie jivine si1batice i uciate do multime do
ape i tic izvoare.
PiinluI Diadem dote semnalul vintorii i numal
doolt, so intinseri plasele cole marl do jur Impreju—
nil unor desiuri foarte intinse. Hitaii porniri
do Ia maigine eitre mijioc, gonind inaintea br
aiuniabele Lnnel)Unite i aL)UtIfl(1U—le astfel Sple
vintori. Atunci slobozira pantcrele, dum11 i joi—
mu pe urmele fiarelor greu do doborit. i izbutiri
in ziua aceca o vintoare Cu gonaci in care C1Ol)ifl—
dirà o pradl bogatá de gazele i tot soiul do vInat,
iar pontru pantere, pentru clini i pentru oimii
tie vInitoarc fu o mare srbtoare. La sfIrit, prin—
tu 1)iackm so aczi pe main] unci ape ca si so
odi1ineasci i Impir.i vInatul hi vinàtori, pistrInd
partea cea mai aleasI pentru tatil san, regele
SoIiman-$ah. Pc urma, dormi In noaptea aecea
acolo.
Cind so trezira, väzurã nu departe do ci o mare
caravana care sosise i poposise acolo in timpul
nopii. Si indaUI vizurt ieind din corturi i mer—
gInd Ia rlu,ca s so spele, dupi sfinta loge, o multime
de oameni, robi arapi i negust.ori. Printul
Diadem trimise pe careva sa afle do undo veneau
I cine eraii aceia. Trimisul so Intoarse numaidecIt
i grai prinuIui
— Chervanarii mi-au spus aa: ,,Smntern nogustori
care ne—am oprit’ aici, ispitii do pajitea
aceasta verde i ‘do apa cea rece a pIriului. 5tim
cà n-avcm a no teme do nimic. dc vrcmo cc no
aflam pe paminturile bine stràjuite ale rcgelui
Soliman-5ah, despre a cruia Ine1cpciunc s-a dus
pretutindeni faima i aazà tihna in inima tutu—
ror cäliitorilor. Dc aitmintrelea, ii i aducem In
dar multe lucruri frumoase i do pre, pentru ci i,
rnai ales, pentru fiul lui, minunatul print Dia—
dem !“
La aceste vorbe, fiul regelui, frumosul Diadem,
rspunsD
— In numele lui Allah! dacà negustorii acetia
aduc lucruri aa do frumoaso pentru mine, dc cc
nu nc-am duce noi Inino sà ic vedem? In felul
accsta vom i petrece Ifl vesehe dimineata
mn1reagL
Si prinu1 Diadem, urmat de vIntori, se Indrept
grabnic cätre tabára chervanaici.
Cind negustorii vzur apropiindu-se tinárul
flu do rege i Ineleserá cine era, aiergará cu totii
in intimpinarea lui, II poftirà sà intre in corturi
i mni1tari degrab in cinstea 1ui un cort din zarafir
cIrmiziu, impodobit cu Inchipuiri in muite
culori, do pasri i do animale, i aternut cu màtä—
sun dc la India i cu preuri de Camir. 51 aduser
pentru ci 0 pern frä de pereche, pc care o puser
pe tin str.lucitor covor de atlaz cu marginile impodobito
cu iraguri do smaragde scumpe. Printul
Diadem so aez pe covor i se sprijini in pcrn,
poruncind negustorilor s scoatri mrfuri1e dmaintea
lui. Dup ce negustoril le Intinser acolo, ci
•Ii aiese din gràmad C cole ce-i p1àcur mai mult
i, cu toate Ca ci nu vroiau sá primeasca, sm
Ia preu1 pe care li-I plati cu d.rnicie.
Apoi, dupá cc porunci robilor sà ridice lucrurile
pe care le cumpàrase, cInd sä incalece iar pe cal

261
ca s e I•ntoareà la vin1toriie sale) deodatü züri
printre negustori un fiäcäu...

Cmnd povestea ajunse aid, $eherczada vizu ori mIjind

i, sfoasi ewn era, iàsà istorisirea p. cea1aitt noapte

CI Intr-a o sutà unsprezecea izoapte

L’a urmã

Doodatá, prinui Diadem zäri printre negustori

un flàcikt do o frumusce uluitoare. Dar pe obra
zu-i vetod i frumos era aternut zbranicu1 unci
grele tristei, do parcá i-ar fi picrdut párintii
on vreun pnieten tare drag.
Printul Diadem flu mai voi sá se indepärteze0
fárä a-i cunoate pe acest tInãr spre care ii Indcinna
•inima. Se apropie de el, ii urá bunà pace i-i mntrebä
Cu 1)iIfldete cine este i do ce-i atIt do trist. Dar
frumosului flàcàu, la aceastä Intrebare, i so um-
plurä ochii de lacrimi i ci flu mai putu spune
deçIt douä cuvinte ,,SInt .Aziz !“ i izbucni In
sUspme.
Cind so mai dornoli, prinuI Diadem ii grãi:
• -- 0, •Aziz, sà tii cà.-i sint prieten. Spune-mi
pnicina durerilor tale.
i)ar tinärul Aziz, drept •ràspuns, rosti acesto
versuni :

Fer4i-vä d.c uciqa.ii-i ochi

Nu-z inimd de vraja br sä scape —
Api, ochii-i negñ, ca Un ráu deochi,
Cind galei te cutrind ca n4te ape !
 mal cu seamá, flu gustai vreodatá
Al glasulul ei VTh dulce ama’r —
E Un Viii ca o fiacãra, ce-mbatã
Chiar i pe injelepii cci nwi man!

De iati cunoate limpedea pnivvre!

Ah, trupu-i de mãtase an putecz
Sä pard moale, Ca o amãgire,
Pe lunga cea mai moale catifea.

Ca o lumlnti.-i, räsänind din hezue,

CInd se apro pie cu pus domol.
Cu aurul inelelor la glezue,
Cu ochii-i n€’gri zugräviti in kiwi.

Ak, unde e mireasma-mbättoare

A rochiilor ei Ce amintini
Mai poartd, vie, calda-i rasuf1an.
Ca Ufi parfum suav de trandafini ?
Cind prinul Diadem auzi acest cIntec, nti ma;
€trui, clar,ca sà loge vorba CU Aziz, Intrebã:
Dc ce, Aziz, nu mi-ai arätat i •t.u màrfuril’tale,
ca negustorii ceilal;i?
El rspunse:
— 0, Doamne, mãrfuriie mole nu euprind nimk’
pe potriva unut fecior cle rege.
Dar frumosul Diadem ii spuse frumosu1u
Aziz
— Pe Allah I vreau t,otui sà mile arati!
i-l sili pe tInàrul Aziz sä se aeze lIngá el pe covorul
do mätase i sn-i arate, bueatà cu bucatà
ttoatà marfa. lar prinul Diadem, fãrà ca macar sd
‘cerceteze mai de-aproape frumoasele stofe, le oum—
•parii pe toate i spuse:
 Acum, Aziz, dac miai povestit prietna ‘dure-’
rilor tale... To vàd cu ochii Inlácrimati i cu inima
mihniti Dac te asuprete cineva, voi pedepsi pe
asupritori; dacá ai datorii, i le vol pláti cu dragà
tnim, cci ma simt atras spre tine i tot sufletul
mcii arcic vizIndu-te.
Dai’ tlnIru1 Aziz, Ia aceste vorbe, so simti iarái
sugiiimat do piInsctc i flU putu decIt sa (‘Into
acesto stthuri

Au, c1ztiosia ochilor ci negri,

Dealungii In khoi albastru -— ak
i-nmlddierea trupului subtire,
Cu oldurile-i ca un castru — ah
Ak, vinul buzei ci, i mierea guru,
Si slnuj ej in sfInt incastru —ak
Ndd.ejcte-a mea, ca de trimis la moarte,
Al nopii mele taii-iic astru —
Dupi cc auzi i acest cintec, ca sI-i abatd gIndurile
in altd parte, Diadem Incepu sd cerceteze,
una elte una, stofele cele frumoase i mlitäsurile.
Dar dcodatä, dintre stofe, Ii cãzu in mInã o bucata
pátratã de mdtase brodatà, pe care tmnarul Aziz
0 1u reped.e, o impäturi i i-o USC sub genunchi,
strigind
Ak, scumpa mea Aziza ! Pl.eiadele din cer
Imi sint mult mai aproape ca tine, i-am sd pier.
(Jude sd-n grop tristetea-mi, in care tan strdine,
Curn sd mai sufar chinul cá flu e.ti lIngd mine,
Cum sd rnaI port povara amarei mdc tame,
Clad abia due pe umeri aceste biete haine ?

Prinul Diadem, vázInd graba cu care so rope.zise

frumosul Aziz i auzind i ultimele versuri,
(pUn de multá uimire i Inciudat cu totul 11.
Intreb1. -.

264
 Cinci povestirca ajunse aici, Scherozada, I lica viziru-.
lui, vzu zorii mijind i, sfioasä cum era, flu vol sä incalce
£ngáduina cc I so dase. -
Atunci sora ci, mica Doniazada, care ascultase intreaga
povestirc Cu rãsuflarea tàiatá, strigi din locul unde stä-.
tea glwmuiti:
0, surioarã $eherezada, cc dulci sInt cuvintele talc,
cc gingae .i curate i cit do plácutá i de aromitoare e
frágozimea loi’! Si cc minunatà este povestea, i cc frumoase
versurile!

Seherezada ii zImbi i spuse

— i)a, surioarä! Ci nici nu so poate asemul acoasta
cu uceen cc am s-o povestesc noaptea care vine, dacä vol
mai Ii in viaá, prin mila lui Allah i bunvoia rcgelui
nostru

Regele Sahriar Ii Z1SC In sine ,,Pe Allah ! n-am s-o

ucid inainte dc-a auzi i urmarca povestirii acestcia,
in adevir tare minunatá !“
Apol o luä pe Scherezada In brae i petrccur amIndot.
toatã noaptea, plná la ziui, inlnuii.
i)upã care, regele Sahriar so duse in sala do judecatL
ivanu1 so urnplu cu viziri, en cmiii, en stetnici, cu strá-.
jeri i Cu slujitori impáräteti. Marele vizir veni i ci,
aducmnd sub brat giulgiul sortit fiicci sale eherezada, pe
eare-O credea do mult moartà. Rogeic mnsü flu pomeni
nimic despre asemenca lucru, ci judecà mai departc, cattáni
pe unii, desctftáni pe aIii, dote porunci, i isprävl
toate treburile, pInä la asfintitul zilol. Pc urmá Divanul so
ridicá, regele se intoarse in palatul liii, mr vizirul rämase
in mare nedumerire .i uimire.
Dar Indatá cc so làsá noaptea, regole alwiar morse s-o
caute pe eherczada in latacul ci, i pctrecu Impreunã cu
en, ca do obicei.

265
 i atunci, in cea de a o sutä douäspreze
cea noapte

Mica flomazada se ridic1 de pe covor i grài ehereza-.

— 0, surioarii, te rog sã spui pInã Ia capt rninunata

pOVtSte en irumosul print Diadem 1 en Aziz s1 Aziza,
v c-art’ vizirut Dandan 1—a povestea regelui Daul—Macan
,4ubtiduriIe Constantinici.
ehurezada zimbi surorii sale i—i gral
— On, de buná eamã! din toat inima 1 ca pe e
uvcnitá Inchinare! Dar numai dupá cc mi-o va lngduj
regele nostru eel vrednic i dáruit cu atIt de alese
purtari!
Atunci regele ahriar, care flu put.ea sà doarmä, atcp-
tind cu mare nerbdare urmarea povctii, spuse
— Poi si incepi
Atunci eIicrezada urmit I

Aadar, o, preafericitule rege, prinui Diadem.

a intrehat:
Aziz, cc tainä ascunzi .tu?
Si Aziz rispunse:
0, doanine, t:ocmai pentru accea nici n-am
vrut sà Intind dintru Ineeput märfurile dinaintea
ta. Ce-i acuma de ficut?
i suspinã (ho adIncul sufLetului. Ci prinui
Diadem stlrui CU vorbe atit de blinde, Iricit tIniml
Aziz sfIri prin agrii:
-— Af1i, stipIne, eã povestea acest-ci bucãi de
zarafir, pe care int zugrävitc—n aur i argint doui
gazek’, este tare ciudat, jar pentru mine e piin
de mihnirea amintirilor. Cci frumusetlie de vrajä
ale celor care mi-au dàruit-o nu se mai pot terg
din ochii mci. Accea care a lucrat prima gazel
se nurnete Aziza. CIt privcte numele celei1a1tc,
mi-i amar sà-l spun acum, pentru cà ea, en mIna
ci, rn-a fcut coca cc sint. Da.r dacà ani pornit
s-i vorbesc despre aceste lucruri, i ic vol povesti
Cu de-amnuntul, i do bunà scani Iti vor
pläcea i vor fi ca o nvàátur pentru cci cc L
vor asculta cu luare aminte.
:p urmi, tinirul Aziz scoaso bueat.a de 7arafn
de sub genunehi, o despàturi i o a.ternu pe covorul
pe care erau aezaU, Atunci prinui Diadem
väzu cà era aleát.uitã in adevär din douü pitrate:
pc unul din pátrato era cusuti o gaze1i din fire
do aur rou i din fire do mátase de toate cubrile.
lar PC celàlalt ptrat. era cusutã tot 0 gazelä,
dar din fire do argint i avind la git o salba de
aur rou do care atirnau trei •pietre do topaz dc
Yonien.
VàzInd gazelele cole atit do minunat inchipuite,
Diadem strig:
Slavã celui care Inzestreazä eu atita rnäies
trio mintea fpturilor sale
Apol spuse frurnosulul tinãr:
— 0, Aziz. grbete, rogu-te, sä povestet.i intimplãrile
Cu Aziza i cu cea care a Wsut ceaialtä
gazel.
$i tinãrui Aziz ii spuse printului Diadem

Povestea fruniosutuj Az1x

Aflä, dar, tinere doamne, cl tatil meu care

era uriul dintre cci rnai man negustori, nu mai
avea alt fiu afarà do mine. Avearn Insi o yen-

267
oari, care fusese erescutà Impreunä Cu mine In
casa prini1or mci, deoarcce tatäl ci murise.
Inainto do moarte, unchiul meu cäpátase de Ia
pärinii mci fIgduina Ca mi va Insura cu vonoara
mea, atunci cInd vom crete man. Aa cä no
lásau sà stam toatà vremca Impreuni, jar noi ne
simteam tare 1egai unul de aitiil, pmnä i noaptea
(lormind In. ace1ai pat, ca sä nu fim (1eSparii.
Trecincl anii i nol ajungmnd la vIrsta potrivita,
tata Ii spuse marnei
— Trebuic sä—l insuram numaideelt anul aces
pe fiul nostru Aziz cu varä-sa Aziza.
si-au hotarIt amIndoi ziua In care s scnie SCflCtul
do •càsuitorie i Incepurä sá faca pregatinile
pentru ospä i ceremonie. Taicà—meu vesti toate
rudele i toi prietenii, spunindu—le
—— Vineni, dupà rugIciune, vom serb sene
unirii lui Aziz cu Aziza.
Tar maica-mea, la rIndu-i, IntiinIà PC toate icci-nele
i pe toate neamurile sale. Si, ca sá prirneasca
•oaspcii aa cum so cuvine, mama i slujnicele din
casã spalara sala do oaspei pIná cc dalele de marmora
de pe jos sciipeau do curate, apoi aternura
preuri1o i Impodobirã pcreii Cu covoare frumoase
i cu zarafiruri i zarpale do aur, pastrate in cuferele
edo maii. Tata, do alta parte, iuá asupra-i
gnija cumpararil pläcintelor i a zaharelelon, pregatirea
i orInduirca tävilor Cu bàutuni. Tar cu, pina
la ceasul sosirii musafirilor, plecai sa faé o baic
la 1amam, trimis do maicá-mea, care avu grija
sä puna un rob sa aducá in urma mea o frumoasbi
hainà noui, cea mai buna cc so putca gäsi, ca s-o
imbrac indatá dupä bale.
Mersei, dar, la hamam i, dup cc ma Imbaiai,
Imbràcai haina cea scumpä, care era atit do Inmi
•resmatà IncIt, pe unde treceam, trectorii se opreau
din drum anume ca sI adulmece aerul Imbàlsàmat.
M1 Indreptai ctre moschee pentru rugàciunca
care, in acea zi dc vineri, trebuja s aib icc maintea
•nuntii, cmnd Imi amintil do un prieten PC
care ‘uitascm s1 poftesc la zaiafot. Gribii pasul,
ca sä flu intirzii, dar flu tiu corn rni riUIcii pe—o
iulicioarä necunoscut. Atunci, fund Ieoarcà do
sudoare din pricina bii fierbinti i a hainei celei
:flO fácutä dintr-o stofá cam groas, vrusei s mi
bucur do umbra ràcoroasä do pc acea ulicioará i
ma aezai pc-c banc do linga un zid. Dar, Inaintc
do a ma acza, am scos o batistt Impodobità d.c
zarafir i am intins-o sub mine. Ci atit era dc mare
aria. melt s-udoarca mi se prelingea do pe frunte
de—a lungul obrajilor. Cum n-aveam nimic cu cc
s ma terg, batista aflIndu-sc sub mine, eram
tare necàjit, iar supärarea ma fàcea sá asud i mai
mult. CInd, pinà 1a urmá, ca sä scap din neplacuta
incurcäturà, cram gata sa-mi ridic pulpana
hainci ceici noi i sà-mi terg cu ca broboanele
ce-mi iroiau pc obraji, deodatã viizui ciizInd dmaintea
mea, uoarà ca suflarea unci adicri, o batistá
albä de mátase, a cárei vedere numai Itni çi ricori
sufletul i a eárei mireasmä 1-ar fi lecuit i pe un
beteag. Ma repezii s-c iau de jos i s privcsc In
sos ca sa vad de undo venise. i ochii mci Intlinirä
atunci ochii unei tinere; aceca, stäpIne, care,
In cele cc vor urma, Imi va darui IntIia gazela
cusutá pe stofa do zarafir. Sta plecatà i zImbea...

Cind povestea ajunse aid, $eherczada vázu zorii mijind

i täc:u. s1ioas.

269
 C ntr-c o sutä treisprezecea noapte

1a urm

Sta p]ccat1 i zImbea, Ia fereastra de Ia eatul

tic sus. Nici nu eutez a incerca si arLt cit era de
frumoas, cici Iirnba mea n-ar II In stare s-o zugràveascá
Intr-adev?ir.
Voi spune numai ci tIn1ra, tic indati cc vizu
Ca 0 privcam 1inta, Imi fäcu urmãtoarele semne
ii puse degetul aratitor Intre buze, apoi aplecà
degetul eel mijlociu cl-I lipi de clegetul aratator
4ie Ia mmna stingá, pentru ca, PC urma, sá le aeze
pc amindouà Intre sini. Dupà care, ii trase rndar
it capul i, InchizInd fereastra, pieri.
Atunci, ztipacit cu totu], ulmit i aprins dintro
data (IC (IOrinä, rämàsei privind la fereastrã, cu
nidejdea di tInIra care-mi rapise sufletni se va
ivi iarãi. Fereastra flu se mai desehise deloc. i
nu mi-am pierdut nãdcjdea decit dupä Ce, tot a.teptind
acolo pe bancá pInà la apusul soarelui, uitInd
i de cãsàtorie .i tie logodnieä, mi-am dat scam-a
ca, fárà nici o indoialà. ateptarea mca era zadarnicä.

Ma ridicai atunci, cu inima inciudata, i mu

indreptai spre casà. Pc drum, incepul si clespaturese
batista en pricina. al card parfum ni fermcc’à
atit de tare melt ma credeam In rai. Cmnd
o despüturii en totul, vázui Ca pe un colt avea
sense en slove impIette frumos urmatoareic ver—
sun

Vroincl a-i spUn(’ ct dc trist i mart?

E donut sufletului meu, ii scriu,
Cad scrisu—i a si?niru reztirsare,
 Ci e( :,,De ëe ti-c scrisul belallu
i cijinuit, dc, iatá-l, sub privire
Sc spuiberä Ca fumul stráveziu ?“

Räspund : ,,Pentru cã-mtreaçja mea simtire

E numal dor i chin ; au eti zbanghiu
I)e flu cunoti nici semnul. de iubire?”

Pc alt colt al batistei, erau scrise cu slove .nari

1 bine orinduite alte versuri

i periele-ncrustate-n chihlimbare,
fl merele cu-obrazul nárImziu,
Pc lingd chipul lui, par o-ntinare,

Cel ce-i vrea moartea o gäse$e. tiu

In ochii-i ucigai, ce-atita moarte
Imprätie i-atIta dor pustlu.

Ccl care vrea betiile sd-i poarte

Ar cduta zadarn.ic alt paharnic,
Cind chipul lui bctii amare-mparte.

Jar frdgezimii lul, ca scrisd-n yar.

Doar mirtul d.c-i cunoate gustu-amarnic;
Tnrnlddierea—? — ramuriie doar

Aa melt, stàpIne, am ajuns pmnd la urmd acasá,

ca ie.’it din minti, pe la edderea noptii. Gásii pe
copila unchiului rneu scdldat.i in lacrimi. Dar,
cind ma vàzu, ii terse degrabd oehii, voni la mine,
ma ajutà sä ma dezbrac i ma lntrebd blind de ce
am intlrzi.at si-mi spuse cd tot.i musafirii — emirii,
negustorii cci rri.ari i toi ceilalti, ca i cadiul i
diecii dup ce ateptaserd indelunatd vreme

271
sosirea mea, vLizInd eLi nu mal yin, au mincat, au
bLut i pe urmLi au plecat acas. Apoi adáugi:
—— Tar tat1 tu s-a miniat foartc tare Si s-a jur
s amIne csLitoria noastrLi pInLi la anul. Ci tu, o, flu
al unchiului meu, de cc te—ai Purtat aa ?
Atunci i-am spus
S—a petrecut cut are i euture lucru.
51 i—am povestit amànuni?t tutu]. Ea a p1it Ia
faLi, a Juat numaideclt batista PC care i—am Int.ins—
i, dup —a citit cc era seris, s—a pornit. po pun
5i mi-a zis apoi
5i nu ti—a spus nimic ?
I-am rLpuns
Nu Mi-a fàcut numai nite semne, din care
insi eu n-am priceput nim.ic i tare a vrea sà mi
le 1Limurcti hi.
51 i-am aritat cc fel do semne imi Ricuse fata
accea. Ea irni SpUSC
0, vLirule drag, do mi—ai cere i OCh]i din cap,
n-as pregeta si mi-i smuig numaiciocit pentru
tine. Aflá cii, pentru a—ti Intoarec In suflet 1initea,
slut gata sii to slujesc Cu toatii credinla i sii—i
inlesncsc o lnti!nire Cu femcia acasta care-.i
umple gIndurilo. Tar semnele cc i b-a fiicut n—au
nici 0 tainii penti’u mine, (‘10 aratii limpcde cii to
dorete cu patirnii i cii—ti cia intilnire peste douii
zile : degcte]e aduse intro sini aiatii nurniirul doi,
jar degetul pus intre buze Iti spune cii eti pentru
ca ca sufletul. Fii dcci incredintat cii dragostea rnca
pentru tine ma face sii—i yin in ajutor. WI iau
sub aripa mea pe amIndoi, ca sii vii ocrotese.
I—am multumit pentru credinça i pentru bunele
ci cuvinte, care mii urnpleau do niidejdi, i vreme
do douii zibe atcptai acasii ceasul IntIlnirii: Eram
tare trist i—mi odihncam capul. pe gc’nunchii von
oarei mdc, care flu inceta ii-mi dea curaj i sii

272
ma Imbirbateze. lar cInd se apropie clipa Intilniril,
so gräbi a-mi ajuta sä ma Imbrac i mi parfumä
cu miinile ci...

(‘md pOVeStea aunsc aid, Seherezada vLizu zOrii niijind

.i, sfioasá, tüu.

Ci Intr-a 0 sutä paisprezecea noapte

la .trniü

Frurnosul Azi’z povesti mai departe povestea ml

tmnirtihii print J)iadcm
— MI parfurnui cu mIlnile ci, Imi Imba1samI
haina Cu fum de smirná, ma imbrLit.ii dubs .‘i-mi
spuse:
0, scump fiu al unchiului meu, iatä ceasul
care ii va aduce 1initea. Ai curaj i Intoarec-te
apoi Ia mine potolit i muitumit. Du-te fara teama
i intoarce—fe potolit i Inseninat. tti urez eu insami
s1•-ti 1initeti sufictul i n—am sI fiu fericitä decI
tiindu-te fericit. Dar flu zabovi mult, ci Intoarce—te
degraba, i vom träi iarái amIndoi zile fm—
moase çd nopi bin ecuvintate.
Stracluindu-ma sà-mi potolesc bataile inimii
i sn—mi stäpInesc fiorii, Imi luai rámas bun do Ia
verioará i ieii. Cind ajunsei in straduta umbrita,
ma Indreptai, pun de zbucium, spre banca tiutä.
Nici flu ajunsesem bine acolo, cind vazui fereastra
deschizIndu—se i niã cuprinse ca un fel de ame-teala.
Imbarbatindu-ma singur, privii eãtre fereasti
á, icI dadui chii cu fata copilci. Atunci sirnlii
cà incep sa mi claim i apol ma prábu.ii pe banca.
Tar tmnära sta ncmicatá la fercastra i ma privea
CU oehii J.uminoi,. tinInd In mImi, anume ca sä Ic

273
vid, o oglindá i 0 batist1 roie. Dar nuniaidecIt,
färä si spuni 0 vorbà, Ii - suf1cc1 mInecile, desco—
perindu-i bratele pmn Ia umeri; deschise apol
mina i, rásfirInd cole cinci degete, ii atinse sinii,
pe urmi scoase mina ccalaltá pe fereastri, tinind
oglinda i batista cea roie; fiuturLi batista do ti—ci
on, ridicind—o i coborind-o, dup care páru a 0
risuci i a 0 Impãturi ; la sfirit, du.pá cc ezu mdc-
lung cu capul plecat spre mine, so retrase dcodatj,
inchise fereastra i pieri. Toate acestea, frà a
scoate o vorbá! Si ma lásá aa intr-o noclumerire
drnard, netiind nici dacà sà niai stau, nici dacà
sã p1cc. NeInstare s mi hotàràsc in vreun id,
am pnivit fereastra ceasuri intregi, pmnà Ia miezul
noç4ii, cind, bolnav de ginduri, ma mntorsei acasà,
unde-o gisii PC hiata mea verioarà ateptindu-ma,
cu ochii inroiti do puns i cu fata plina de triste
e i dc supunere. Eu, istovit do náclejde, stam
sä m prábuesc pe jos, intr-o stare jalnicã. Verioara
inca so repezi atunci in au.torul meu, ma cuprinse
In brate, ma saruta pe ochi, ml terse lacri—
mile cu coltul mineeii i ca sà ma 1inLtesc, Imi
dete sä beau un pahar de erbet mnmiresmat cu
sirop do lion. Dupá care, plina do duioie, ma
intreba do c-c-am zabovit atita i de cc mi-i fata
aa do mihnita.
Atunci, cu toate cL ma simteam sfirit, i—am
povestit totul, aratIndu—i i semnele pe care Ic
fäcuse frumoasa. 5i vara mea Aziza ml grái:
0, Aziz al inimii mole, Intelesul semnelor,
rnai ales al COlor cinci degete i al oglinzii, este cà
tInära Ii va trimite 0 scrisoare peste cinci zile la
boiangiul din coltul strãzii.
Atunci strigai
0, copila a inimil mdc, do sar adeveri cuvintele
tale! Do aitminteni, am bagat do seamä
Ca la coltul acelei ulicioare este, in adevãr, prñvália
unui boiangiu iudcu.
Dupã care, nemaiputind s Infrunt furl una amin-.
tirilor, Inccpui s suspin la pieptul verioare
Aziza care, pentru a ma mInglia, n-a precupeit
nici cele mai duioase cuvinte, nici imbririJ
cele mal fierbinti. Si-mi spunea:
— Gindete-te, Aziz, cà, de obicei, mndragostiii
infruntà ani i ani ateptInd, i rmIn neclatinati
n nadediIe br; pe cind tu, nurnai de-o süptàmInã
cunoti chinurile inimii i iatà-te copleit
de o tristete fara de seaman. Nu te lasa frint, o,
fiu al unchiului rneu ! Scoala-te i rnànInci din
cc ti-am adus aid i bea din vinul pe care ti-I
torn.
Ci eu, tinere stäpine, n-am izbutit sá inghit nici
o Imbucàturã i nici o Inghiitura. Ba mi-am pierdut
i somnul, de rn-am fãcut galben Ia chip i
mi s-a schimbat Infátiarea cu totul. Cad pcntru
intlia data ma cuprinsese atunci arita sinitirii i
gustarn din iubirca cea amarä i dulce.
i astfel, in cele cinci zile de atcptare, s]àbii
cumplit, jar varà-mea, Intristatil din pricina inca
nu ma päräsi 0 clipà i-si petrecu zilele i noptile
la capatiiul meu, povestindu-mi, ca sä ma
lnsenmeze, istorii de dragoste. 5i in bc sä doarmà,

veghea lingã mine i o vedeam uneori tergindu- i In grabü lacrimile furie. bn cea (IC a cincea
zi Incülzi apä la harnamul din casä, ma sili sa
ma scol i sà ma imbàiez, apoi ma Imbraca i-mi
spuse
—- Du—te repde Ia intilnire ! $i facà Alab s
Implineti doru]. i vindece—ti sufletul cu balsarnu-.
rile lui
A.tunci cu ieii repede i alergai Ia prâvàIi
boiangiului.
 Din nenorocirc, era Intr-o sirnbt, jar iudeul
nu-i desehisese prlvülia. Eu insà ma aezai In
faa uii pravalici •i ateptai pinà cc incepurà s
ràsune glasuriW (10 chemare Ia rugiciune ale mue-
zinilor din minarete, la apusul soarelui. 5i cum so
lisa noptea, fdri do nici un fobs, rn-a cuprins
teama do Intunecime i rn-am h.otirIt sa ma Intorc
spre casa, undo am ajuns ca un om beat, fara sa
tiu cc fac on cc spun. Pc biata vari-mea Aziza o
gasii in picioare in odaic, Cu fata clitr.e zid, Cu un
brat sprijinit p0 un scaun i Cu o mina pe inirni.
$i suspina tristà versuri plingatoarc despre dra
gostea nenorocitä.
Dc Indatà cc vàzu Ca rn-am Intors, Ii terse
ohn cu coltul mmccii, veni inaintea mea, sumdu-se
sI zimbeasci, pentru a-i ascunde durerea,
i-rni spusc
— 0, yore scump, Allah faca sa tina cit mai
mutt fericirea ta! Dc cc, In be sa vii singur,
noaptea, pe ulite pustii, flu ti-ai petrecut restut
nopii cu tinàra care ti-c clragä?
Atunci, pierzindu-mi cumpatul i socotind
clipà ca voia sä-i bata joc do mine, o impinsei
mInios i aa do repezit, cà ca càzu lovindu-se do
coltul divanului i-i fcu la frunte o rana mare
din care singeic tInca iroaie. Ea, sarmana, in
lOC Sä se supere do rautatea mea, fara sa-mi
spunà o vorbà grea, se scula mncctior, aprinse
bucata do lasca a carei ccnua o puse pe ranà i
se legà la cap cu o batista. Sterse apoi sIngebe
care patase bespezibe do marmura do pe jos i, ca
i cum nu s-ar fi Intimplat nimic, veni zImbind
lInga mine i-mi spuse cu multa blindete...
Cmnd povestea ajunse aici, $cherczada vzu zorli mijind
i, sfioasü, nu mal spuse o vorbá pestc role ingáduite.

276
 Ci Intr-a o sutä cincisprezecea noapte

Ea urmà:

Si, ca i cum nu s-ar fi IntImplat nimic, veni

zImbind lIng mine i-mi grái cu mult blmndete:
0, fiu al unchiului meu, sInt tare mIhnitä c
te-am necjit CU vorbele mole nepotrivite. Iart-má,
te rog, i povestcte-mi cc s-a IntImplat, spre a
vedea do flU pot gàsi vreun leac!
Atunci i-am povestit cum totul imi fusose Impot
’ivi i ca flu ciip1tascm nici o tire do la necunoscut
i. Aziza Imi spuse
— 0, Aziz al ochilor mci, pot s to Incrcdinez,
fàr ováire, Ca VOl jzbihdj in coca cc dorcti.
Este numai o incercare a rabdarii tale, la care
to supune tInàra, pentru a vedea cit do tare este
iubirea ta i cit do statornic eti faä do ca.
MIme, aadar, grabete i mergi do te aazà pe
banca do sub fercastra ci, i do bunä searnà ai sä
afli Un mijloc potrivit clorintelor tale.
Pc urmä, vara-mea Imi aduse o tavi incarcati
cu bucate, dar eu am zvirlit tot.ul la o parte, jar
farfuriile zburara i se rostogo1iri in toate par’tile
pe covoare. $1-i artai astfcl Ca nu voiam
nici sii mnInc, nici sui beau. Atunci, biata var1-
mea aduni cu grijä i in täcero ciohurile do pe
jos, terse covoarele i veni s se aeze lingi salteaua
pe care ma Intinsesem. Si nti conteni tot
timpul nopii sá-mi facli vInt cu evantaiul, spunindu-mi
cu nespusá blIndete cuvinte gingae .‘i mmglietoare.
lar cu gIndeam: ,,Ce nebunie c sá fii
Indragostit!” Cum so luminá de ziua, ma sculai in
graba i ma dusei In ulicioara, sub fereastra fetei.

277
 ‘Dar abia ma aeztsem pe banca i väzui Icreastra
dcschizIndu-se, jar Inaintea ochilor mci’
fermecati se ivi frurnosul chip al cclei cc era tot.
sufletul meu. mi surIdea Cu t.oi dintil Intr—un
:f ci tare placut. Pieri o clip?i Sc intoarse tinind
In mImi un sacu1e, o oglindü, un ghiveci de flori
i un felinar. Apoi iatä cc facu : mai intli baga
oglinda in sac, legá sacul si-i aruncà in odaie; pe
urmä, cu o micare de nespus, jj dcsfäcu pàrul
ce-i cizu grcoi, acopcrind-o toatà i ascunzIndu-i
o clipã fata: clupa care aezá felinarul Intre florile
din ghiveci ; la urmà, luá totul i picri, jar
:fereastra se inchise. i inima-mi pleca odatá cii
tinära, pc cind eu rámäsei Intr-o stare vrednidi
do puns.
$tiind din cele intimplate pmná atunci di zadarnic
a mal ii ateptat acolo, rn-am indreptal
aemIngiiat i chinuit catre casã, undo-am gäsit-o
p biatä varä-mea pllngInd i cu capul Infãurat.
cu douà fIii, una peste fruntea rãnità, alta. peste
Chii bolnavi do lacrimile pe care le varsase I
vremea lipsci mole i In celcialte zilc do amaradune.
Nu ma vazuse, i sta apiecatà, cu capul
sprijinit intr-o mIna, icgänindu-se in armonia infiorata
a unor stihuri pe care le murmura incetior
Ma tot gindesc La tine, Aziz! Spre cc tárim
Departe-acum de mine bati rzegrul cald.athn?
.Aziz, rdspunde-mi! Linde te dud, La care pra.g
i cauti aUnare, pribea.gui meu eel drag?

G-indete-te, La rindu4i, iiz’iz, cicum, tu:

3d tii Ca oriiunde te-ar duce —- vrei on nu
Ea, Soarta cc rIvnete La fericirea mea,
/iziz, 0, niedierea, nieicind nu vel putea
Sä mai gdsefli caiclura cluiosuiui cämin
Pe care-Aziza-n sufiet fl-i riclica senin.

Ru mid n-asculfi, Azize, ce-fl spun, 0 peci grdbit

Pe drumul Mu, departe de mine, razie fit.
Jar ochil mel, in urma-fi, pornese aa, deoctat’,
Jzvorul br de lacririvi, fierbinte, nesecat.

Ak, inima mea tristä, plingi, inimU, mereul

Cel drag e dus departe, s-a dus iubitul men.

Md tot gindesc Ia tine, Aziz: spre cc tdrim

Departe-acum de mine ba ‘negrul caidarim?
Aziz, rdspunde—mi! Uncle te duel, 1(1 care prag
41 caufi alinare, pribeagul meu cci drag?
Cind sfiri, se intoarse deodatä i ma vãzu.
NumaidecIt se opri mnaintea mea, fãrä sa poatà
rosti o vorbä, fárã o §oaptà, cu pleoapele ldsate,
palidà i tristä. Tntr-un tirziu, grai:
0, vere drag, asazà-te i povesteté-mi cc i.
s-a IntImplat i de data aceasta.
Si—i povestii totul amãnuritit, arátindu—i scm
nele de tainà pe care ml le fãcuse tInära. Aziza
Imi spusc
— Bucura-te, cãci dorintele tale s-au Implinit,
Af1LI, dar, cà oglincla viritã in sac vrea sa zicà
soarele care apurie: aceasta Insemneazä cd te
eheamá mime searã Ia ca acasà; pàrul negru desfãcut
i acoperindu-l chipul insemneazii noaptea
care acoperä pämintul cu intunecimea ci: ceea cc
Intdre5te semnul ccl dintli ; ghiveciul cu fIori Insemneazã
ca trebuic sà intri in grAdina casei, din
ciosul ulicioarei; cit privete felmarul pus in ghiveci,
insemneazã c5, odatd intrat in grädiriä, tre—
bule sä te indrepi spre partea unde vel zdri ian

279
frilnar aprins t si atept,i acolo venirea lubitel
tale.
Ci cu, in culmea dezamIgirii, Ii strigal:
— Cite nidejdi Inchipuite flu mi-al dat cu liirnuririle
tale Ineitoare! Oh, tare sint nenorocit!
Atunci Aziza f ii i mai drgástoasá cu mine
decIt do obicci i-mi spuse vorbe dulci i 1initi—
toare, dar nu Indrzni sü so mite de la locul ci
i nici sn-mi aducà s beau on sà mnInc, tornIndu—sc
do rabufnirile mdc do minic i de ciudä.
A doua zi ctre sear, ma liotarli sà Incerc
pasul i, Incurajat do Aziza, care-mi da atItea dovezi
de daruire i de uitare do sine dcsàvlrite,
pcind In taina plIngea amarnic, ma Imbàiai i,
ajutat do ca, Ifla imbräcai cu cea mai frumoasa
haina a mea. Dar Inainte dc-a mi lasa s p1cc,
Aziza Imi arunca o privire deznadajcluita i-mi
spuse cu lacrimi in ochi
—- 0, fiu al unchiului meu, Ia acest bob do
mosc curat i inmiresmeazà-ti buzele. Tar dupá
ce-ti Wi fi väzut iubita i te vei bucura de ea In
toata voia, fagaduiete-mi ca-i vei recita versul
pe care ti-i vol spunc.
Imi arunch brate1c In jurul gItului i suspin
adInc. Atunci Ii jurai ch-i voi spunc tinerci versul.
Si Aziza, 1inititá, ma sili sa-i rcpet Inainte do
piccare, dc’i nu pricepeam nici cc voia, nici cc
ar putea sä urmeze dc ad:
Oh, pe Allah! voi, toti aceia care
Iubi, spunei-mi: dacã dragostea
N-ar fi sá stea clecIt in inima
Victimei sale, unde-ar fi scápare ?...
Plecai cu pai gräbii i ajunsci la grádinä,
uncle portita era deschisa i unde, in fund de tot,
ardea un felinar cátre care mi indreptai prin in—
tuneric.
CInd ajunsei Ia locul undo so afla lumina, cc
minune m atepta! Gisii, Intr-adevr, o salii minunatLi,
cu bolta arcuit i cu 0 cupoli acoperiti
pe dinàuntru cu filde i CU ahanos, i hinnnatá
cu uriae sfenice do aur i cu lilmpi man do enstal
atIrnate cu lanturi do aur do tavanul malt.
In mijiocul sálii, dintr—un havuz, sm1tuit Cu po—
doabe de toate culorile i cit Impletituni (10 clesenc
desävIrite, murmura opotuI unei ape ale cirei
oapte numai i to i rIcoreau. Ling havuz, pe
o msut do sidef, so afia o tavLi do argint acoperit
cu en tergar (IC rntase, jar pe covor era
un vas de Damasc, pe al cärui git rsucit atirna
o cupã tot de Damasc.
Atunci, o, tinere stipine, eel dintli lucru pe
care-i fàcui fu sà dau la o parte tergarul do
mãtase cc acoperea tava cea mare do argint. Bunátätiie
pe care ic vzui acolo, le mai väd parcä
i acum in fata ochiior. In adevitr, erau acolo...

Cind povcst(a ajunse aiei, $eherezada vtzu zorii niijind

nu mal spuse o vorhá peste edo ingdduite.

Ci Intr-a o sutà saisprezecea noapte

Ea urms

Vjzjrul Dandan continua astfci, pentru regele

Daul-Macan, istoria pe care frumosul Aziz o po-
vestea mnaru1ui print Diadem:
281
 In adevãr, erau acolo patru pui fripi, aurii 1
¶rimiresmai, gätiti cu toate aromele trebuitoare.
Mal ciau i patru oluri de portelan, mult incipätoare,
unul cu mahalabia aromatá cu suc de por—
tocale i presãrati cu fistic smicurat i cu scortioar
i pisat ; un altul cu stafide stropite i aro—
mate cu sirop de trandafiri; al treilea, oh! al
treilea! cu baclavale din foi subiri, mäestru mpãturitc
i Impirtite in romburi gingae; al patrulea,
cu cataifuri in sirop bine legat i parcä stind
gata si plosneascà de umplute cc erau. Si acéstea
toate se afiau numal pe o jumátate de tavi. Pc cealaltã,
so gseau tocmai fructele care Imi plac eel
mai mult: smochine zbIrcite do coapte i alintIn—
du-se parch, tilndu-se dorite; apoi chitre, lmii,
struguri proaspei i hanane, jar printre ele erau
presãrate Lion de toate culorile, trandafini, iasomie,
lalele, crini, zarnacadele.
Atunci, pun de IncIntare, am spus necazunilor
mdc s picce i bucurici sã-i fac-n mine cuibul.
Eram Insà olcacã Ingriorat, neväzind pe acolo
nici o fpturà vie dc-a lui Allah. $i eum nu zäream
nici vreo slujnicà, nici vreo roabã care s
ma slujeascä, flu inclrazneam sä ma ating de nimica.
Ateptai cuminte sä vinã iubita inimii mele,
tiar trecu un ceas de vreme, j nimic; mai trecu
unul, i Inca unul, i tot nimic ! Incepui sá ma
simt chinuit de foame, cãci flu mai mincasem de
mult, amãrit cum lusesem din pricina doruriior
mdc farI de zare. Acum Insa, intrezarind Un in—
ceput de izbindá, mi se Intorsese pofta de mm—
care, prin mila lui Allah, i ma simeam recunos—
càtor sarmanei Aziza care Imi tot spusese cä vol
izblndi i-mi tàlmAcise bine Inelesuriie semneIor
I)esert pe bazà de fàin, lapte .i orez piSat.

282
 .Aa Ca, nemaiputind sä mndur foamea nãprasnicä
ce ma chinuia, m1 näpustii mai intui asupra
minunatelor cataifuri, care—mi placeau mai mult
ca once, i aruncal pe gIt flu mai tiu cite bucãL
Parcä fusescrã framiritate cu miresmele duhurilor
sfinte de miinile luninoase ale huriilor! Pc urmä,
ma repeii asupi’a ispititoarelor baclavale scàldate
in sirop i ma ghiftuii spornic cu tot ce-mi irn—
bia darnicá soarta. J)adui apoi pe gIt intreaga cupä
de albä mahalabie cu fistic pisat, care parcá imi
rácorea inima. Trecui .i la pui, mIncai unul, mmcai
pe-al doilea, pc—al treilea, pc-al patrulea, atit
era do maiestrita umplutura din ci, drcasã cu
seminte acrioare do rodie. Dupa care ma intorsei
spre fructe, ca sa ma indulcesc, i-mi desfát.ai
cerul guru aleglnd i •cumpànind pe indelete. i
incheiai masa gustind vreo patru lingurie de ro-
die i inältind slavã lui Allah pentru darurile lui.
i pusei capát Ia toate, potolindu-mi setea din
marele ol do Damasc, fárä a ma folosi de cupa
cc mi se pàru do prisos.
Pc urrnä, dupä ce-mi umplusem bine pintecul,
sirnii Ca ma cuprinde o moleca1a grea i parcä
tot trupifi mi so topea. Abia mai gäsii puterea sä
ma spal pe mimi i sLi ma Intind pe pernele de
pe covoare, cufundindu-má intr—un somn adinc.
Ce s-a mai petrecut in noaptea aeeea? Tot cc
tiu e Ca dimineata, trezindu-mä sub razele arzabare
ale soarelui, zäccam Intins, nu pe covoarele
cele moi, ci chiar po marmura goalä, i aveam pe
pielea pintecului un plc de sare i un pumn de
cenuà. Atunci am särit ca ars, rn-am scuturat i
am privit Ia dreapta i la stInga, dan n-am väzut
in jurul meu nici urmä’ de fiintà vie, nicäieri,

283
Marc Imi era nedumerirca i spaima. Mm ins foarte
po mine insumi i ruinat pestc màsuri dc sIÜ1)i—
ciuni1c? crnii mdc i dc puinaIatea tiriei mdc
la veghe i Ia oboseala, pornii mihnit cItrc casi,
uncle o gisii pe biata Aziza jelindu—se mcctior
i spunind stihuri amestecate cii lacrimi
In iiná iegánare sc nalã-o adiere
Si vine peste cimpuri spre mine lunecind.
Ii recunosc mireasma de iarbã i de mieve,
Presi7nt cun pune—ri plete—mi dc’gtc’le ci, blind

0, vino, adilere cluioasd I Pdsdri cIntcL

E h?irázit de soartä al inimii fior.
Au, d.e-a putea, iubire, sä te cuprinci, plüpin.clä,
La piept, ca-ndMgostitul iubita lui, cu dor!

Oh, Inclulceste-o clipä cu dulcea-i räsu flare

i spulberä in vmnturi al cliinului temei
i-ainarul unei mimi inclrdgostite care
Se-neacä in durerea nefericirii ci!

Tu pleci, Aziz, clar mie ce-mi mai rámine—n urmi,

Din toatä bucuria pámmntuiui Intreg?
Cind lacrimile-amare rtisufietul mi-i curmä,
Ce gust mai are viata, Ce drum sä mcii aleg?

Ak, cine-mi poate spune Ca sintem ca doi gemeni

La suflete? Ca ducem la fel povara.grea?
Ca inima ta geme i suf era asemeni,
In flacara iubirii arzmncl cum arde-a mea?
Vzindu-mä, se ridict repede, ii tcrse lacrimile,
ma intImpinà cu vorbeic cele mai blinde i rni
ajutii sä-mi scot hainele, pe care le mirosi do
inai muite on si-mi spuse

284
 — Pe Allah ! o, fiu al uriehiului, meu, flu—s m
resmele pe care le lasä In haini atingerea unei
femei Indrlgostite! Poveste.cte_mi cc s-a Intimplat.
Eu rn-am grábit sä-i implinese dorina, in vreme
cc fata ci so fàcea tot rnai ingindurata, pinä cc imi
spuse Cu spaim
Pc Allah o, Aziz, nil mai sint 1inititi In
piivina ta i tare rni tern ca necunoscuta sá flu
to feä s treci prin man necazuni. Aflà, dan, Ca
sarea pusa pe piele iimcmneazi ci ca to gsete
tare searbd, pe tine, mndrigostit.ul atit (10 ptima,
din pnicini Ca te-ai lásat invins do sornn i do
obosealä. Tar cenua inseamnä : ,,Aliah sä-ii Inturicce
chipul, Ie, eel cu dragoste amtgitoare!” Ast:fcl,
Aziz al meu, aecastà femeie, in be sá fie
duioasa Ott oaspelc ci i sri-I trezeasca blind, 1—a
pnivit cu greai i i-a dat a inielcge cá nu e bun
decit sa mänince, s boa i sà doarrná. Ah ! dc
to-ar scápa Allah dc dragostea aces tei femei lipsite
do rnjlà j do inirni
[u, atunci, auzind aceste vorbe, am inceput sä
mä.bat cu umnii In piept i sà stnig
— Eu sInt vinovat, cad, pe Allah! aceastli fem
dc are dreptate ; mndrágostiii nh trebuie sà
doarmi. Ah! Cu prin greeala mea mi-am pricinuit
nenoroeirca. Acuma cc sà fac, fiicä a unchiu—
Iui meu ? Ah fie-li mill i spune-mi
Biata Aziza, verioara mea, care ma iubca atIt
de mult, era topitä do diLirere vzindu-mi aa de
mIhnit...

Cind povestea ajunse aid, $cherezada vãzu zorii mijind

i, sfioasà, Uieu.

285
 Ci intr-a o sutà aptesprezecea4zoape

)a povesti rege] ul ahriar i

Aadar, preafericitule rege, vizirul Dandan a

urmat astfel, pentru regele Daul-Macan, istoria
PC care frumosul Aziz o povestea prinu1ui Dia-
dem:
I3iat?i verioara mea Aziza, care mI iubea atit
de mult, era topit de durere vüzind u-rnc aa de
mihnit, i-mi ráspunse:
Pc capul i pe ochii mci, 0, Aziz, cc uor
mi-ar Ii si te ajut, dacä 1)unaCuvjjn1 mi-ar ing
iclui sä ies, si ma due i sà yin cind vreau i
iinde vreau. Acum insá, Inainte do a ma mirit.a,
datinile Imi poruncese s stau numai in cas. (‘j
ascultã cc trebuie si faci, ca sã pot veghea de
departe la izblnda ta, do vreme cc nu pot s Liii
cu insimi legátura dintre tine i fata aceea. Iat
cc zic cu, 0, Aziz! Intoarce-te ast-seará in aceIa
i be .i päzete-tc mai ales de ispita somnQhu.
Pentru aceasta, nu minca nimie, deoarece mInca—
rca ingreuiazü simturile i le moleete. Ferete—t.e
sli adormi i o vci vedea venind la tine spre miezul
noptii. Allah sä to aibi in paza lui i s tc
apere do role!
Atunci eu nu mai dorii decit si vinü cIt mai
curlnd noaptea. and cram gata sã plee, Aziza nu
opri o clipa ca si ma sfàtuiascii:
— Ta aminte ca, dupà cc tInüra iti ‘a fi im
plinit dorin1e1c, sä flu uiii cumva sa—i spui sti
huribe cc te-am InvLitat.
 Si-i rtspunsei
- Ascult i ma supun!
Apol ieii din casa.
CInd ajunsei in grädinà, gisii, ca si-n ajun, sala
luminata bogat i masa plinà cu tivi man, mncärcute
cu bunatati, Cu dulciuri, Cu ii’ucte i Cu f.[oni,
De •indatä ce mirosul flonilor i al tuturor acelor
I)unkta1i mi—a atins nri1e, sufletui meu nu s—
rnai putut stäpmni, rn—am supus dorintelor i am
mincat din plin din fiecare fel i m bàut din
(ana cca mare. Si cum imi placea nespus, am haul
pinà ml s-a umplut hurta. Eram cum flu so poate
.rnai multumit. Dar cleodatä picoapele Incepura sa
ml se lnchidá, iar Cu, ca sa lupt Impotriva sorniiului,
Incercam sä Ic tin deschise cu degete1e
Zadarnie Insil. Atunci mi-am zis: ,,N-am sa adorm,
dar am sü-mi pun capul pe-o perna oleacà, atIta
tot! Dan n-am sä adorm, flu!” Luai o pernà .i-mi
pusci capul pe ea. $i flu ma mai trczii decit a
doua zi In pliná luminá. Eram intins, nu in sala
ca minunat, ci Intr-o odaic ticaloasa care slujea
pesemne nmndai1or. Pc burtà aveani un os de
picior do oaie, o baica urnflatä i cIiva simburi
do curmale i do rocove, Ian linga mine, douà
drahrne i un cutit, Atunci. buirnac cu totu ma
sculai, aruncai do pe mine toate aceste lucruni
i, minios do cc ml so Intimplase, nu Iuai deelt
cutitul i ma Intorsei acasä, undo o gàsii pe Aziza
murmurind cu jale stthunile urmatoare:

Ak, acrirnl ale ockilor mel, grele,

Vol sufletul intreg ml 1-ati topit
i-ai mistuit lumina fiinei mele!

2a7
 Jar eel ce m ucicle, eel lubit,
E tot mal nemilos .i mcii posac.
Ci oare flu-i un vis nemärginit

Sá suferi pentru eel cc ti-este drag,

Cind e frumos ca soarele scum?
0, scump Azize, nu mai pot sã tac!.

Tot sufletul Imi e de tine pUn,

Tu inima mi-al Invãscut-o-n dor
i mi-al sápat in ea genuni de chin!
Eu, Inc negru de ciudá, ca sä-.i dea searna ei
sosisem, Ii aruncai citeva vorbe de ocari. Ea insi,
stipinitl i cu o duioie ncspusà, ii terse ochii,
veni la mine, Li puse bratele in jurul gltidui meu,
mi strinse cu drag la piept, c cind cu incercam
s—o indepàrtez, i-mi spuse
- — Oh, bietul mcu Aziz, väd ci i in noaptea asia
te—ai hisat biruit de somn.
lar cu, ncmaiputIn(1 Indura, ma präbuii pe covoare,
inäbiiit de nccaz, i zvIrlli cit cob cutitul
pe care-i luasem. Atunci Aziza se aez lingi mine
i Incepu sà-mi facà vInt cu cvantaiul, indemnIndu-ma
sà am curaj, cäci totul avea s se Pindrepte,
pInä la sfIrit. Apoi, la rugãmintilc ci, ii
spusci ce gäsisem pe mine cind ma trezisem, i
adàugai:
Pu Allah ! grãbcte-te s.-mi tàlmiceti in—
telesurile
Ea Imi ráspunse
Ah, Aziz, oare nu to-am sftuit sä nu to lai
ispitit de mIncare, (a sã poi sX to fere.ti (ic-a
adormi ?
Dar cu ii strigai
 Ah, grlibetc-te sä—mi ta1maceti Intelesurlie
Ea grüi
-— AfIà eLi liàica umfiatiL.

Cind povestea aj un so aioi, e)ierezada ázu zorii rnijind

?, sfioasä (:uni ora, nii rnai spii.se 0 VOrl)a ))Ste cole
iiigaduite.

Ci Intr-a o sutä opts prezecea noapte

rm

-. AfIli eli ba.ica umflatà InscmneazLi (a inirna

I a, cu toate cli to aflai In casa iubitei, rlitLicea prin
‘J1’/.(IlIIliHi i flu dovo(lea multã InflãcLirare. Sim—
null (10 ciiimalc vor sã spunü Ca, la fel cu ci,
c1I lipsit—de gust, cLici dragostea, care—i mãduv
inimii, Ii 1ipsete cu totul. SemineIe dc rocove,
aic—i copacul lui Ayub , pàrintele rábdàrii, au
lost pose ca s-i aminteascii do acoastLi virtute
do mare prc pentru indrgostiIi. Despre osul de
picior do oaie, mi-c greu sLI spun cc poatc sa inSCI’HflCZC.

Eu strigai atunci
0, Aziza, clar ai uitat. do cutitu1 ccl cu larna
lun i sublire, i do edo douã drahme
Aziza, tremurInd din tot trupul, Imi ràspunse
Az, mi-e teama pentru tine ! Cole douä
(lrahmc insemneaza ochii ci. Ea vrea sä-i spuna
,,Jur pe ochii mci cä, dacã mai vii odatli i adormi
iar, am sä to injungini cu cuitul, flirli de mi1 !“
0, fiu al unchiului mcii, muit mi—c teamà, dar, ca
Joy din I3iblie, personaj 1oiirte stimat do arahi.
 nu t( supr, ascund mcreu in mine tulburarea
phng In taccr(, smgura In casa goaUl. $1 nu am
i1t. mlngiiel(clccit suspincle mdc
t.rni sin.ii atunci inima pIinI do rnilü porit.ru
(i(1VO[’(a ci u—i spisci
Pc viaa mea, fiici a i.inc’hiului i’neii, Cu leac
(ste pentru toate astea ? Ah, juti—rnI sä its din
aceasta n(nOrO(ire fitII tie cap!it,
:a yj st.rig(i
(‘ii toat.a dragost.ta i cu bucurie ! Trebuie
nu.thai sñ dai ascult.are color ce—si spun i si :f.aci
nLocmai, aitfel nu so poate izbIndi nimk.
1Láspunsei
-- Ascult i ma supun. I jur pe capul tatalu
Uht:U

Atunci Aziza, increzaloaro In fag(iduina mea, Se

sur4i lericita, ma irnbratiu i—mi SUSC
- El bine, iata ! Acum trebuje sii dormi intreaga
il, aa ca Ia noapte sa flU rnai simti ispita
ta somu. (‘md Ic vci trezi, am sá—ti dati eu Insimi
sä mäninci i sá bei, i astfel nu to vol mai teme
do nimic.
Si Aziza ma sili sa ml culc i mt freca uure1
PC spate. Sub mingiierca ci clulce, repedo am
adormit. (nc1 rn-am trezit spre seari, ea edea
tot linga mine i—rni facea ‘int cu evantaiui. $1
im .bägat tie seama ca plinseSe niereu, Càci pe
haineic ci erau urme do lacrimi. Aziza so grabi
atunci sá—rni aducä mincare si—mi (lose cu muini
el ia gurã Imbueäturilo, jar cu flu faceam decit
:sä Ic Inghit, plnä ce ma säturai deplin. Pc urma
irni dete sà beau o ceacä do sirop do gingifar
amestecat Cu apá do trandafiri, (arc ma inviora
tofu. Imi spaa apoi mIinile, mi Ic .terse cu
uo. fae.rgar :inmi.resmat cu rnosc i inà stropi cii
apli d: flori. Dup care mi aduse o hain nñn
natá, ma Imbrücá i-mi spusc:.
1)acä vrea Allah, noaptea acuast va li noaç
t’a Implinirii (lorlnielor talc’
.Tnsotindu—mi pin1 Ia u, adiugü Ia s1’irit
- i)ar rnai aics s nii uii ruguminlca na
) mntrebai
(‘are rugaminte ?
?a rusptinsc
0, Aziz, versurile cc ic—am mv at
/\junsci aadar In grk1inñ i, ca i in ‘hihc
nopi, intrai in sala cu bol.ta arc’uità i rn a
(ovoareb3 edo scurnpe. Si rum cram foari c
liii, ma uitai Ia tävi CU nepäsarc i riImisci dc
thr pInä citie rniezul noptii. I\Ju se vedea nincn.
nti xc auvoa fill cm zgornot fi mi xc parca noa.—
Ica lungñ cit tin an, dar ateptarn rabdator 3.na—
inle. ( ‘cud I iccuscia trci .sferturi din noapie s
,O(,Oil 1fl(VJ1.1S(’iH Xii vesteasca zoru, ma sirntn
m(ctul en inectul tot mai flämind .i tot rnai -
p]1it sit gust din cole hunatati. pInä (c nu rnam
nnti putut impotrivi, ni—am sculat numaidecIt in p—
am dezvelit. tavile i am rnmcat pina .-c
rn—am sãturat. Pc urmä am bunt un pahar, pe urmu
aflul, i aa pinä ‘Ia al zeculca. Ni—am simtit c:apu3
gr(u, dar rn—am stàpIriit cu t’Irie, ma intindeam
i ma suceam intr-o parte si-n alta, i chiar rc
clipa rind cram gata sä flu ma mai pot birni,
auzii (a un zvon de risete i do :fonete de miIasi.
Abia avui vreme su sar in picioarc, si—mi spa).
rniini)c i sà-mi clàtesc gura, ca i vàzui perdeana
ca mare din fund dindu—se Ia o pane. SurIzutome,
nconurata do zece fete frumoase ca nite side,
ca intrà... Pàrea insäi luna. Purta o haina (IC atIaz
verde esutu cu fir do aur rou. Parc anufl3e
pentru ca, tinere stpInc, fuseseril a1cituite stihu—
rile poetului
Deci, iat-o ! Cu privirea-’i ml udra,
Cu chipu-i ca vräjit —— se-czratä.
Prin verdea—i rochle subtire
Vãcl sinil izbucnznd deodata.
Jar päru—i, despletit pe umeri,
Ca o minune — i, revdrsatá.

5i claca-ntreb cc nu’nu’ poartä,

Räspunde ,,Eu sint zina care
Aduce cu privirea-i mindrä
A -ndrägostij;ilor pierzare
i irtirnile br le arde
In flacdra frä erujare”.

Dc—i spun dc clthiurik’ grele

Ale zubrii. lmi rñspuiule
,Smnt st?nca rece .i väzduhul
Ccl fará de eCOU ; CI ?tfldc’
S-a puns vreu om cd stinca tace
Sau cd väzdukul n—are unde ?“

Ci eu ii spun aa: ,.Fecioarà,

Dacä ti-c inima o stincO.,
Atunci, cu de9etele mele,
Ca Musa, i cu, astazi inc?i,
i’ac Ca din stincä sã tisneasCd
Un. clar izvor dc apd-adiiz.cd”.

Si, in adevar, tinere doamne, do indata cc i—am

spus aceste stihuri, mi—a suns si mi—a g
— Foarte binc I 1.)ar cum cle—ai izbInclit do da
asta sñ no to ]ai biruit do omn ?
 I-am ràspuns:
Adierea venirii tale mi-a Inviorat sufletuL
So intoarse atunci eätre roabe i Ic fäcu un
semn din ochi. i dc numaideelt ieirii i ne I—
sarii singuri in sal. Veni i se aez Iing mine,
mu luu la piept i-i incolãci bratcle in juru] gI—
tti]ui moo. Jar cu, nãpustindu-m1 asupra buzelor
i, ii mucam buza do sus, in vrcmc cc ca Imi
mioea buza de jos. Fe urmu am Iuat-o do mijioc,
am Indoit-o i ne-am rostogolit amIndoi pe covor.
Si am Inceput sã ne zbenguim, sirutjndu-ne, im—
1)raisiindu-ne, ciupindu-ne, mu’ci ndu- n e, prinzmn -
du-ne (le coapse i de picioare, zbMIndunc’ ca
petii po uscat, pInà Ce se präbui. sleitü i.n braWie
mole, moarta do dorini. Noaptea accea a fost
0 noapto do sarbatoare pentru inima mca, intocmai
corn spune pootu]
ilk, veseld-mi fu noaptea ?i u,soard,
i mal pläcutä decit once noapte
Din cite sortii rn.i le-ncununarã.
Jar, plinä, cupa n-a ldsam sä rabd.

i somnului grtiii: ,,Socoi tu, oare,

i-lcum, Cd te-ar don aceste pleoupe ?“
Dan coapsele i zveltele picloare
Le imbiam pe rInd : ,,Hai,mai aproape !“
Oar cind se fäcu dimineaä i mu preguteam su
p1cc, ea ma rnai opri 0 clipä ca su-mi spunä:
— Ateapta oleacà! Vreau sä-i mai dezvälui
ccva...

Cind povestea ajunse aici, Sherezada vizu zorii Tmjind

i, sfioasà, tàcu.

293
 C mu-a o sutó notiasprezecea n.oap(e
tirrna

J’iz povcsii niaI depart

Ea mu mai opri o clipu ca sã-mi spunu:

.Ateaptu oleacã! Vreau sa-i rnai dezvähu
ceva i sá-i dau un sfat.
Cu oarecare mirare, ma aezai iari iingá ca.
Atunci desfãcu o batistã i scoase o bucata ptratä
de zarafir, pe care este cusutá Intlia ga>eiä,
tat•-o aici, in faa märiei tale, tinere stäpIne. Mi-o
(iacUi, gräindu—mi:
- Pãstreaz-o Cu grijã Este lucratâ do o tInürá
prietenä a mea, domnia Insulelor Camforului i
;Le Cristalului. I)arul acesta are sà-ti fie do mare
insemnitate In viatà i, pe deasupra, arc s-i aducä
mereu aminte do aceca care ti I—a dat.
Eu atunci. in culmea uimirii, i—am muitumit on
muita bucuric. Dar, luindu—mi rámas bun do la
c’a, cum cram uluit do tot cc mi so Intimplase, am
uItat sá-.i spun strofa cc ma invãase Aziza.
Cind am ajuns acasã, am gãsit-o pe biata mea
varä Intinsä In pat. Chipu-i aráta semne do un
inceput de boalá, dar, vãzIndu-mã, fácu o sfortare
ca sä so scoalo i, cu ochii In lacrimi, so tin pinä
Ia mine, mu imbratia, mu stnInse Ia piept i ma
iutrebä
- •- i—ai spus sti’ofa?
Tncurcat, abia ingàimai:
.Ah, am uitat i nurnai din pricina gazelci
acesLeia, cusuta pe zarafirul pe care 1—am pnimi
L)3 dat.
 De.spIturii zarafirul i-i aràtai gazela. Azra
AtLIn(1 nu se mai putu stäpni i, izbucnirid n.
puns, imi rosti prrntre acrimi acest vCrsuri
l’nvãtã., iniiia, cuniplitul
(.1nd : once prietenie ‘nzoare,
Far cIesp(lrjtr(’a e 4ir.ztuI
()ricärei dragoste .sul.? soar’.

flupã care adauga

- 0, vere, le rog (un tot sufietul ‘a at.a v—
toare sà nu ui.i a—i spune strolii.
Ftäspunsei
Mai. SpUflC—rfli—() 0 (kt1, (‘.I aproap
uitat-o.

Ea mi—o mai spuse o data, jar en o kw

bine. Apoi. cmnd se fãcu iarãi searä, ca irni
Iata, e vremea Allah sà to Indrume i s 1
iereasca do prirnedii.
Trecinc.1 prin grdina, intrai in salá, undc n
PC jubita m’a ateptindu—rni. M mbrañ indal
fi ma culca CU capul in poala Ci. PC u.rmà., dup
ee mincaràm i bãurilm, no lisaram (‘U tote] Jn
voia dragostei... Nu mai povestesc toate zbcngow
Jile noastre care tinurà pini in zori. Do data ata
nu mai uitai sä—i spun strofa .Azizci

Oh, pe Allah ! voi, tori aceia care

1ubi, spuneji—rni : dacä dragostea
N-ar ft sä stea decit in inima
Victirnei sale, uncle-ar fi scãpare ?...

N-as putea sá-ti lämure.sc, stäpIne, cc tuibu•rar’

au stIrnit versurile acestea asupra iubitei mie.,
Atita do tare so arätà Infioratii, melt inima i,

25
despre care spunea cà flu tie ce-i duioia, Incepu
si se zbat in piept Cu amar, i suspin:
1’Iä-nchiri rivalei mete scumpe
$i inimii-i cum alta nu-i.
Ea toate tainele-mi cunoaste,
Dar nu le spune nimdriui.

Greu suferá-mparind cu alta

Ceea ce i-i mal drag — dar tuce.
La tze preul suferintii,
1nduri, sIngerä — dar tace.
Eu ascultai cu toat luarea—aminte stthurile, ca
s Ic pot spune apoi Azizei. CInci ajunsci acas,
o gásii pe Aziza Intins pe-o saltea, jar maic-mea
o ltigrijea, stind a1ituri. S1rmana .Aziza avea faa
Ingalbenita i era atit do s1abi, incit pàrea 1ei—
natü. Ii ridici ochu inclurerati catre mine, fiirã
sI poatá face o micare. Mama atunci m privi
Cu asprime, (lind din cap, si—mi spuse
— Ce ruine, Aziz!
Dar Aziza 1ui mina mamei, o sruti i-mi spusc
cii o voce abia optiti
— 0, fiu al unchiului meu, ai uitat oare i acurn
sfatul rneu?
Ii rispunsei
-— Fil 1inititi, Aziza! I-am spus strofa, care a
mi5cat-o atIt de mult, melt i ea mi-a spus nite
versuri.
Ti repetai stihurile, jar Aziza, auzindu—le, plinse
in ticere i nmrmuri
Cine flu stie sti ptistreze-o tahiti
Si nici sti-ndure rtibcltitor la qrcu,
Diii haina neagrti-a rnortii facti-ci hainti.
 Jar dacá vata mea n-a fost, mereu,
i)ecIt o lurigd, tristá renuntare,
Acum, lipsitá cie iubitul meu

i de cuvintul lul, flu 1nt in stare

Sd mai trdiesc. Ak, cmnd voi fi-ntre stele,
Dd-i tu cea mai fierbinte sdrutare

Acelui ce-a fost chinul vieji mdc!

Apoi addugà:
-— 0, fiu ai unchiului meu, to iog, cInd te vet
mntuini iari Cu iubita ta, sä—i spui aceste doud
strofe. i fic-i viaa dulce i uoar, scumpe Aziz!
Jar cu, do Indatä cc veni noaptea, m mntorsei
Ia grdiná, ca de obicci, i o gãsii pe iubita mea
ateptmndu-md In salii. Ne aezaràm aláturi, mmcardm,
bäurbm i ne veselirm In toate chipurile,
PC urmd no culcaràm inlahtuiti pinä dimineata.
Atunci mi-ad usel aminte de fägàduiala datd Azizei
i-i spusei iubitei cele dout strofe.
Dc indatd cc le auzi, scoase un tipt, se trase
Inapoi speriatd i strigd
— Pe Allah! fiina care-a spus asemenea versun
trebuie sä fie moartä in aceastä clipà!
Apoi adáugd:
— Trag nddejde cd nu-i,i este vreo rudä, nici
sor, nici yard ! Cdci, iti mat spun odatd, nemn—
doios Cd acuma este In rindul celor morti.
Atunci Ii spusei:
— Este logodnica mea, fiica unchiului rneu
Ea Imi strigd
— Ce spui? De cc rod rninti aa? Dacd ar fi
logodnica ta, ai iubi-o aitfel.
Ii spusci jar

297
 - - Este .Iogodnica mea, Aziza, flica unchhilu.i
nwu.

na-mi rspunse
I)e cc nii mi—ai spus pIni acuma ? Pe \11ah
Nkiodatà nu mi-a fi ing1duit sá-i räpesc ogodni(Ui,
(la(a a fi t lut. 1egitura voastri. (‘1c flefloro—
tiic ! I)ar SpUfl(—fl1I, L’a U 1ULt (1( intîlniri]c noas
ire ?
l?.axpunsei
Dc iuiut scarna I Ia nsai mi—a t1lrni(it. scm
nvl( pt’ care mi Ic fãccai. Firä ea, niciodata n-as
fi ajuns pini Ia tine. Nurnai multumitü sfaturilor
i iifleleptelor ci Inclemnuri am putut izbindi,
Ahinci ca striga
Ah, 1 ii (ti pricina morii ci Fie ca Allah
n u—ti piäp(i(lcascü t-inercile aa (urn lc—ai
padit I U )C ale hietci talc logodnice I 1)u—te (I
graba i \‘cZi cc S— intimplat.
Plccai in fug.i, en rrnntca tulhuratà de rpra—
flea veste. (ind ajunsci In coltul strãdulci pe
cale cia (asa noastra, auzu strigatele le jalc alt
femeilor care bo(au mniäuntrul easci... lntrebai pt
vecinelu care intrau i iecau grabitc. iar una imi
rüspunso
Am gaslt—() moartà, prábuçitã indärátul ui1
d( I odaja ci.
M—am nüpustit atunci inläuntru i ca dint can
m vüv.u fet mama, care-mi staigã
Eti iaspunzator in fata lui Allah (Ic moar—
ca ci! Povara sIngelui ci atirnI de gitul tiu.
.Ah, (opile, blesternat .Iogoclnic ai rnai fost i lu I.

( nd povustct JjuhIs ulti, ehciezada vázu zoru rnijin&)

i, sfiotsü, (1eii.
 Cf Intr-a o satà doudzecea noapte
J’;u urni I

Au ! copile, blesternal 1.ogodnic ai mai lost i

Si in V1(h.tflC (‘C (‘a mi cople.ea CU IflViflUil’i mai

cleparte, intr tata, i atunci (‘a tâcu, o e1ipi, ifl
f4a .Iui. Apoi tatu mncepu pregatirile pentru iflrnormintare,
jar cind toti cunoseuii i rudeic se
strinsera i totul Eu gata, mnUtarärn rugàciunilc
obinuite pentru rünitee pminte’ti ale Azizei
i Implinirárn datinele cuvnite la ingropciune.
rümInind trc’i ZilC SUT) cort.uri, la mormintUl Ci,
cetind din Cartea Sfintä.
:[-am Intors apoi acasà llngi mama i-mi era
inirna p1ini de jale pentru chinuita care pierise.
Atunci mama a venit IIngá mine i mi-a spus:
- Copile, vreau s-mi mrturiseti cu cc te-ai
fcut atit de vinovat fats de A’iza, melt i s-a
stins inima de mihnire. (tci pe (‘a zadarnic am
tot lntrebat—o de pricina bolii, n—a vrut sn—mi
nimic pe fat i mai ales n-a scos o vorbi amart
despre tine, ba dimpotrivà, plnã Ia sfirit, a rostit
riumai cuvinte de binecuvintare. (‘i spune—mi,
Aziz, pentru numele lui Allah, mlrturisete—rni Ce
i—ai fiicut de ai imprns-() Ia moarte!
I—am räspuns;
— - Eu ? Nimic!
Dar ea a stäruit:
Cind si-a dat sufietul, stam la captuu1 ct
Atunci s—a Intors ctre mine, a deschis o clipita
ochii i mi—a optit : ,,O, sotie a unchiulni mcii,
mn rog celui atoatesUipIn sá nu cearà nimnnui so.
colcalä de preuI slngelui meu i S i(rtc pe (‘ci
cc mi-au chinuit inima. Iatä c pãrüsesc o lume
•treeàtoare, pentru o alta frä de moarte. Eu
i—am spus: ,,O, fata mea, nu vorbi do moarte. Ajuto—
Allah st to vindeci cIt mai curind !“ Ci ea,
zimbind trist, mi—a rspuns : ,,O, fomeic a unchiu
liii men, Ic rog sn—i Irnpàrt.àeti iui Aziz, fiul
tu, sfatul meu ccl rnai de pe urmi, rugindii-i ‘I
flu—i nile. Cind va merge la 1ocu undo se duce
dc obicci, sä spun, Inainte de a pleca de-acolo
Mai clulce-i moartea i rnai cu priind,
Decit amara necredind 1”
Dupä care a adáugat: ,,Tn felul acesta, ii VOl rmine
Indatoratá i VOl veghea asupra liii dup
moarte, aa cum am vegheat i In via’i fund!”
Apoi a ridicat perna i a seos do ddesubt un dar
pentru tine, dar rn—a pus sti jur Cu nu ti—i v
da decit dacu to voi vedea induioat, plingInd
moartea ci i parindu-ti Cu adevàrat ràu dupä
Ca. Eu, copile, pàstrez en griju darul ci i n-am
su ti-i inmInez clecit cInd am sá vàd cu Indeplinc
ti dorinta Azizel.
I-am spus mamei:
— Bine, fie! ci poti su-mi ariti i-acum darul
acela.
Mama insä n-a vroit cu met un pret 5i rn-a
puirusit.
Poti vedea, stäpIne, cit cram de nechibzuit peatunci,
(0 putinu minte cumpunita aveam 5i CO
inimà nruntI. In bc sà plIng dupà biata Aziza
i si port mIhriirea in sufletul men, nu mu gin—
dearn clecit la petrecere i la desfutare. Nimic flu
mi so pitrea mai plucut deelt si mu due la juNta
mea. Dc curn veni noaptea, mu grubui su p1cc Ia
ca. 0 gásii nerubdutoare sà ma vadI, stInd ca pe
•j1ratic. $1 cum intrai, alergä la mine, ma cuprinse
pe dupa git i-mi ceru vetI despre vara—mea
Aziza. Dupà cc ii povestli amänuntcle mortii 5i
ale InmormIntárii, o napadira parerile do rau
i-rni spuse
—Ah, cum do n-am tiut pinà s rnoära ce
credincioasà ti-a fost 1 cu cita uitare do sine
to—a slujit ! Cum i—a mai fi multumit 5i cum
rnai fi risplätit-o!
Atunci adàugai:
Mai cu scami a staruit pe lingi mama sá-mi
spuni, pentru ca i cu st i le spun apoi, aceste
cole din urma vorbe pe care ic—a rostit
Mai dulce-i moartea i ma cu priinjd,
Decit amara necrec1ini!
Dupà cc le ascultã, tinara strigä
— Aliah s-o aibä Intru mare mila lui! Iatii c
si dupa moarte ea tot ti-i do ajutor, cäci prin
stthurilo acestea simple to scapa do pieirea pe care
o urzisem impotriva ta.
Cind auzIi cc spunc, ramasel buirnac Cu totul
i strigai
— Ce tot spui ? Corn ? SIntern kgai prin dragostc’,
i tu Imi hotarati picirea? in cc capcanä
voiai si ma prinzi?
Ea Irni rasp unse
— 0, nepriceputule! vad cà habar n-ai de vie.[cniile
do care sInt in stare ferneile. Ci flu vreau
sä mai stáruiesc. Afla doar Ca datorezi verci tale
scaparca din mIinile mole. N-am sa-mi uit insä
hotarirea, decit daca ai sa-mi. fagaduieti c n-ai
si rnai darui o vorbä sau o privire altei femei
afara do mine, fle ca tInärà, fie virstnica. Alt-

301
min4eii, va fl vai de tine Ab, intocmaI aa, vai
d1’ tine ! (k’i nu vei mai avca pe nimeni ‘i 1’
scape din milnik’ mdc, accea care te ocrotea prin
1aturi( di (‘Ste moarta. la dcci seama 5i flu inta
v—i spun i—acnm, am 0 rugaminte $U—i

( wid pO\(St( jUflS’ 11&’1. S4)1(9t/U1a V-IYU lOJLJ Jill 1H

-1. SIH);lSa, [;iu.

(_i iiitr-a U Sit/LI (1oUUZ?Ci SI ((11(1 iioapte’

.Si—a(tlflI, am o ugini.nc sa—i [ac

!u int.rebai
‘e rugirnint( ?
Ea rãspunse
SI mu duci Ia rnorrnIntul- sh’rnanei Ai,iza,
ca sä—1 väd .m S scriu pe piatra ce—i aopc
ul Wv a cuv inte de j ale.
1-am uäspuns
IViline chiar, cu ingäduin1a ui Allah
Pc uiina ne—am eulcat, ca sä ne petrecem now>—
Wa imprennä ca nwreu mu tot intreba ch cpn.Aziza
si—mi ticca
de cc nu mi—ai spus eä tra fika nc-hi u—
liii täu ?
Aturici, Ia rindu—mi, am zis
-• A, am uitat sä to intreb care—i tilcul orh
lorci: -
;‘dai dulc—i moartea i nUt? CU prZZIIJ.
I)eeit arnara -necredind!

302
 Ci ca n—a voit sã-mi spuni riimic clespre aceasta,
Dimineata, se sculà devreme, Iuä 0 purigà mare
;plinä cu dinari, si-mi porunci:
ilaide, scoa1—te i du—m Ia mormmntul
(Ci ireau sá—i ridic i o boita
I—am riispuns:
- Ascult i Iflá Supun.
.A.m ieit I mergeam inaintea ei. Ea rnt urma,
impãrtind pe cab sãracilor clinarii din pung i
spunInd met-eu
- Si tic’ pentru octihna sufletului Azizei
Si ajunscrim Ia mormint. Acolo so lásä -ibs pe
rnarmurü si, värsind çiroaie de lacrimi, scoase din-tr-un
säculet do mätase nite foarfeci de otel i
tin ciocäna do aur, i spá in marmura .Iucie, cii
un set-is desävIrit, urmtoarele stihuri
Trecind pe-aic’i o data, am stat la Un morrnIrzt
Cc-si ridica din iarbä .i-i legäna, pldpind,
Ore-pt, apte fire albe de deditei in vint.

Si intrebai: ,,/lu cine-i aici, sUb trista criptä?

Pdmintul Imi rdspunse: ,,lnch,in.d-te-o clipita
/iei, in pace, doa-rme 0 fata-ndragosttá.”

0, tU: cea din iubire pieritd, care stai

JIci, Allah ajute-i sa uiti dc-al lumil vai
i häräzeascã-i locul cci mai slávit din rai?
Pc urm so ridici, at-inca o privire do rámas
bun mormintului Azizei i porniräm Impreuna
mnapoi càtre palatul ci. 5i se facu deodatà foarte
duioasi imi spuse do mai multe on
Pc Allah, sa nu mu paraseti niciodatà!

3O
 Jar eu ma gräbii sä raspund cä am inc1cs i ci
ma supun.
Am urmat sà ma duc Ia ea in fiecare noapte
i ca mi primca totdeauna cu calciura CU mu]tä
dragoste, necruind nimic ca sa-mi faca plácere.
$1 am tot dus—o aa, mIncinci i bind, alintInduma
i dragostindu—mu, imbrcInd In fiecare /i
haine tot mai frumoaso uncle decit altele i ca—
mi tot mai noi uncle (lecIt alteic, pina cc mi
Ingriai i ma umflai peste poate. Traiam fara de
nici o grija i färà dc nici un necax, i uitai cii to—
tul pinä i amintirea fiicei unchiului mcii. Petrecui
astfel numai in plilceri, un an intreg.
Jntr—o ‘il, pe la Inceputul noi.dui an, plcc:ai Ia
hamam, imbracat CU haina mea cca mai de p’1•
ICifl(I (un bau’, baui 0 cupa (Ic sorbet, desfatIndu—rnà
cu arornele dulci care se raspindeau din
haina mea. Mi simeam i mai fericit decIt de
obicci i toate dimpreurul mcu le vedeani rove.
Gustul vietii flu so parca flCSUS de placut i ma
aflam Intr-o stare ca de vraja, cc parcLi ma :fücea
uor ca o pasürc. Si dmtr-o data ma sirnUi Imholdit
do dorinta do a-mi bucuia inima lingä ininia
lubitci mole.
Pbrnii, dara, cU11( casà Cifld, PC sträduta numita
Fundatura Flautului, väzui venind spre mine ô
cc inea mntr-o tninã un felinar CU carc—i
lumina ciiumul, i in cealalta o scrisoare fücutà
sul. Ma oprii, jar ca, dupä cc imi uri bunü pace,
ma mtrcba...

Ciil POVOSICa tlj UflSC Citi, hcrevacki vzu zorii mijincl

I flU ma! SPUSC C) VOri)a poste CC)C ngaduiie.

304
 Ci Intr-a o sutd douäzeci ci doua iioa pie

Fa urmà

...Iar ea, dup cc mi—a urat J)un pace, rn—

intrebat
— $tii Sa citC!ti, trnei-e ?
Eu i—am rãspuns
Da,màtuä.
Dupi care ca grii:
Ia, atunci, scrisoalea asta i (itcte—mi, ro
gii--te, cuprinsul (‘1.
Imi Intinse sci’isoalca, o luai, o deschisei si—
(itu cuprinsul. Sc spunea acolo ci cine o scrisose
era In säntate deplinà i cä trimitca urüri de
bine i salutári surorii i párin1or sii. Auzind
acestea, bätrina ridicä brao1e catrc cci’, imi ui’à
viatà Imbelugatà mie, care ii vcstearn lucruri atit
tic I)une, çi—mi spusc
Allah ã—ti uui’czc inima de toate mihnirilc,
aa cum i tu mi—ai linitit inima.
Luà scrisoarea i—5i urmil drumul. Eu, sirntindu—
mi impins do o nevoic mare, ma opril Iingà un
zid i ma ciucii acolo. Cind ma ridi.cai, dupti ce-mi
scuturai i—rni potrivii haina, dInd s1 plec, o v
zui pc batrina intorcIndu—se, Imi 1m1 mina, rni-o
saiuta i pe ui-ma imi gräi
0, stapln(’, iarta—mi cä yin jj to mai rog Sa—
faci un binc i. c1ac—mi Irnplineti rugirnintea, al
sä—1i Implineti Intru totul binefacerea, jar eel niult—
indtirItor n-are sii to uite. Tc-a ruga si ma in—
sOc.ti fla (olea aproape, Ia ua casei mole, si
si mai citeti odata scrisoarea, dc dindaratul uii,
5i pentru fcmcile din casii. C1, de buna sc-ama,
n—au sa so mncreadi in ce-am si Ic spun c-u, mai

305
ales fata mea, care tine tare mult Ia :fratele ci,
‘e cc sernncava sc.iisoarea, i care ne-a prásit
pl.ecInd intr—o calatorm de nego mnc cic—acu
zcce ani, iai aceast.a este intlia vest.e pe care—o
primm (ie-ahta vrenw de cind II plIngern ca pe
Wi mort. Mn tog tie, nu mn lása ! N—ai a te
obosi mci rnicar si intri in casü, poi sà eiteti
scrisOarca din prag. Aitmintrelca, tii si cuvintele
Pt(yfetuiui rugciunea i pacea fic cu ci!
despre cci cc—si autä aproapele : ,Ce1ui care scapä
pc un musulman de un necaz al Iumii acesteia,
Allah ii va tine socotealá si-i va terge aptczeci
i douä cie necazuri pe cealaltá lume!”
Atunci cu ma indernnai sá-i implinesc rugämintca
.i—i spusci
Mergi mnaintea mea, ca sn-mi .luminezi i
sá-mi ari.i calea.
iiàtrmna o Iuã Inainte .i, dupá ciiva pai, ajunscram
Ia poarta unui palat. Era o poarta mareata,
facuta din bronz dáltuit i din aramà ro.ic. Eu
n oprii la pc>artä, iar bàtrIna scoase un strigàt
de chernare in limba persieneascá. Tndatä, fàrä a
mai avea vreme sá-mi dau searna, atit dc repede
s-a petrecut totul, se ivi dinaintea mea, In ua
intredcschisà, o feti.cana sprintcná, durdulic
zImbitoare, cälcind desculá pe marmura spalata.
Be teamil sa nu-.i ude pulpancle ,calvarilör, le tinea
surnese cu miinile pinà mai sus de jumatatea coap—
scion. Ian minecile, tot aa, ii erau surnese pinä
La stibsuorile cc se zäreau ca o umbra sub bratele
ilix. Nici flu ‘tiam cc sä privesc mal mult, coap—
ek ca niste coloane dc alabastru, oi’i bratele curn
cnistalul. La glezncle ca de gazela purta cite—o
SaIi)a dc elopoei dc aur irnpodobità cu nesternate,
iar la miiniie mmdli purt.a la fc1 doun perechi (IC
bratari grele scinteind ca jarul. La urechi ii atir
naii nit.e cercci do perie scumpe, jar Ia git em
sa1bi din trei ire do nestemate. Pc cap a’ea u
basma scumpt in care scIntciau diamante. Dar
bagai do seamä ceva cc m fäcu sä socotese c.
inainte do-a no clesehide, tocmai se gátea pescrnno
SU SO apucu do (ifle !E$tie CO hicru, pentru ca ‘ä—
zui c1rnaa ci frtimoasi i’evrsatä din aIvari i
ne1egati peste mijioc. Oricum, frumusetea ci si
mai (11 seami coapseic IWa do pereche imi rãs—
coliia toat.c gindurile i, iiit do voia nica,
‘cnjrà in mintt’ VOrl)c1C X)CtUIdII

TInâ.rä fccioarti,
(a ã 1Y)t prWl
Ta1iu(a—i COflU)O Ca,
Ia apueã
Saitä, cant,*_O doar?i,
Peste coapse goaic,
Poalele matale
I’ritorcmnd. spre 1711110
Cu pa, mohorita,
Coo (LSCUflZ atita
Si asi rio b11?.0.

(“Ind mi vIi, .tot.i’cana ma privi uimit.t ou uhi

el man 51 nevinovati 51—apoi, Cli Ufl glas dulce, mai
duios ciccit toate glasurile pe can le—arri auzit
in viata mea, intrebü
0, mamii, acesta este ccl care no va citi ScTi—
oarea?
.I3ütnIna ii räspunso
I)a!
Atunci tinãra Intinsc mIna ca sä—mi dea sen.soarca
pe care-o hiase de Ia maica-sa. Tn elipa cind
tocrnai mi Inclinam cätre ca ca sä iau scrisoarea.
deodatI, cum ciam ca la vreo cioua picioare dc—
parte de poarti, mu simtii ImbrIncit Inainte printr-o
307
izbiturt cu capul datui In spate i mi zvirli astfeI
iriliuntru, pe eli-id bätrIna cc mi izbise Sc repezi
pe urma mea mal jute ca fulgerul i inchisc ua
dinspre drum. Mi trezii aa, prins Intro cole dou
fcmei, fr1 a mai avea vrcme sá cuget cc voiaii
si--mi faeCt. I)ar e:irl rid pricepul cc urmärcau. li-i
adevir...

Cmnd pov(st(a iljtIflSe aid, S(1idLeZaclil vá>u zorH mijind

i, siioasL ta(U.

Ci intr-a o sutä douàzeci si treia noapte

1a urrni :

Tn adcvür, nd nit ajunsesem binc In mijlocuI

coridorului, cind tinra Imi puse cu mare clibicie
o piedicü cc ma cu1ci PC 305, jar ea se mtinse
cit era do 1ungi peste mine, strlnglndu—má in brat1e.
Gindeam ci-mi sosise ceasul morii, dar nici
vorbi ! Dupa cIteva rásuceli, t.mnara se ridici o1eac
i, aezmndu-se peste mine, Ineepu sa ma frece cii
mina aa de furios, dc Indelung i—nt.r—un chip a
de neatQptat, melt toate simturiie mi se tulburar.
Atunci tmnara se ridicä i ma ajuta i pe mine si rni
ridic, ma IUä do mini i, urmatä de maieà—sa, dupä
cc trecuram printr-un ir de apte coridoare i de
apte galerii, ma duse acolo undo, dupá toate scmnele,
era iatacul ci. lar eu mergeam in urmi-i
ca un om beat, din pricina felului In care mi
frecase cu degetele ci iscusite. Acolo so opri, Irni
porunci si iau bc si-mi grái:
— Desehide ochii!
 Desehisci ochii i ma vázui Intr-o sali mirea,
luminatà de patru man arcade cu vitralii i atit
de mn.tinsa ci ar ft putut si slujeasci cirept meclean
La Intrecerile dc luptä ale ràzboinieilor. Era in intregime
pardosità cu marmurä, iar pereii I.i erau
smi1tuii cu bucati de faianta de toate culorile,
impodobite cu desene màiestre; i era. Impoclobita
cu lucruri nespus de frumoase, Irnbrácate in atlazuri
i catifclc, la fel ca divanurile i ca perneic.
Tar in fundul salii se afla un alcov cu un mare
pat, cu totul i cu totul de aur, Incru stat cu marg
iritare i cu pietre scumpe, un pat vrednic intr-adevar
de un rege ca tine, principe 1)iadem!
TInara, spre marea mea minunare, mt chemä pe
nume si-mi spuse:
— 0, Aziz, cc alegi : moartea on viata?
Ti rtspunsei
— Viata.
Ea urmä.:
— Do vrcme cc lucrurile stau aa, nu al clecit
s ma jet de sotie.
Eu strigai
Nu, pe Allah! DecIt s. ma Insor cu o desfrinatä
ca tine, mat bine mor!
Ea-mi spuse:
— 0, Aziz, credo-ma! Tnsoara-te cu mine i ye1
scapa astfel de fata Dal.llei-Vicleana.
o intrebai
— Dan cine-i fata Dalilei-Vicleana? Nu cunose
3@ nimeni cu asemenea mime.
Ea lncepu sä rIda i-mi grái:
Cum aa, Aziz? N-o cunoti pe fata DalileiVicleana,
cind do un an i patru luni ea este iu—
bita ta? Biete Aziz, teme—te, da, tome-to do vicle
nub acestei netrebnice, träsni—o—ar Allah. ! Nu s
afià pe pamInt sufict mai stricat deelt al ci. Cite

309
tica1oii n-a svIrit. ca asupra mult.ilor ci iubiti!
1u tare rni mir ca rte rnai vid teafär i in viaä;
cind de—atita vreme te afli in mImile ci!
Auzinci cc spune tIrdira aceca, am rLlmas in culmt
a iiluiiii sj i—am spus
0, stipini, ai putea si mn Iirnurcti ‘urn tie
at ajuns s—o (unoti i si tiidespre (a atitea incrw’i
d( care (U habar n—am ?
Ka—mi raspunse
O (UflOSC tot aa de biflC (tIifl Ii CUflOat(*
ursita hotaririle i nenorocirile pe care le pregn—
teW In tairdi. Dar mai Inainte de a—ti làmuri toate,
vreau sn aflu din gura ta cum s—a intimplat de
cti cu ca. (ici, ii mai Spun odatn. tare ma minunez
cum de ai scapat V1LI din mIinile ci.
i povestu. dar, tmcrei tot cc Sc petrecuse intre
mine 3i iubita (iifl grathna, precm i pwrderea
bjetei Aziza, fiica unchiului men. lar ca, auzind
de Aziza, Ineepu sä se tinguw i sà piIngà pentru
chimirile pe care Ic indurase i i.i izbi mIinile a
deznädejde, spunIndu-mi
—— Allah s—o ràspláteascà pun mare mila
Aziz! Van acum limpede ei n-al scäpat din munile
fetci DaH1ci—Viceana decit multumit sã.rmartei
Aziza. Acum, cinci ai pierdut-o, ferete-te de
capeanele tic1oasei. Mie nu mi-i Ingàduit sá-ti
descopàr mai multe : ma leagä o taina!
Räspunsci
—- Da, tie buna searni, numai rnultumitä Azizci
-a intimplat aa.
Fa adaugn
Ah, In adevãr, astazi on se mai giscsc femei
alit de alese ca .Aziza.
Eu urmai
 — Mai aflü cä, inainte (Ic-a muii, rn—a sflit
spun iubitej mdc, pe care Lu o nume’ti fata
J)aliiei—Viclcana. aceste stihuri simple
.VIat (lUlCe-Z moartea SZ maz (‘U priina
l)ect amara icredi(à.

flu isprãvii hint’ d( rostit s1.ihurile ca

st.rigà
0, Aziz, astea—s cuvintele (arc te—au scàp
de Ia picizare ! Vie on mnarta, Aziza veghea’;’
asupia ta (i ñ I(ism moitli, tart sint: In paza mi
Allah. Sã ne Ingrijim mai hine (lu’ celu’ (Ic fati
afia, dar, Aviv. (‘U (Ic niii1I (lOIu’S( sa fii at men i
‘i nunai aslazi am putut p1 inc rnIna pe tine. Si
nile e—arri iZI)Ht.it
Ii rispunsei
- -- Da, pe Allah!
Ea urmã
• Tn et.i tinu. Aziz, i nici prin gind nu—
tree tciate vkieniile (lu’ care—i n stare o bat ru-k
ca mama.

ii Sp11Su’i
Nu, pe Allah
Ea uimä:
Supune—le, t(ai, soarici tale si las lucrurile
in vola br : mi vci avea decit sLi to mindceti C-u
sotia ta (ci, inca o dati ii spun. nu vreau sa
ma unese en tine decit pe calea legiuita, inaintea
mi Allah i a Profetului — - rugaciunea i pacca
fie cu ci! i toate dorincle ili vor fi implinite cii
•asupra de nffisuii : hogau, stofe frurnoase peritru
hainc turbane uoarc i färfl de pata, toate Ic
“ci avea fürä (Ic fil(1 0 tIu(Ia din parte—i. N t).—
-voi Ingñdui nicioclata sã—ti (leziegi punga. C’1Ci Ia
mine totdeaun.a punca este proaspata i cupa plins.
lar In schimb nu—i voi cere dccIt un lucru, o,
Aziz!
lntrebai
Care?
Ea imi rIspunse
Si faci cu mine mntocmai cc face cocoul
Eu intrebai CU uirni.re
-- - Dar ce—ti face cocou1 ?
Auzind cc intreb, tIrtà:ra izhuCrn intr—un hohot
de i’Is alit de nestavtht meit Sc privli pe spate.
Pc iirrni incepu si opiiic i sä batà din palme.
(tmnd se potoli, Intreb
Ce, hi nu cunoti meseria cocoului 7
Ti rspunsei
- •-- Nu, pe Allah, n-o cunosc Care-i?
Ea spuse
IV[esoia eocoultti, o, Aziz, este sä mänince,
sa bea i si faci dragoste.
Hamasci, in adevar, buimac, auzind—o vorbind
aa, si-i mirturisii
-. -. Pc Allah. nu tiam c aceasta ar fi o mescrie
•pentru fiii Itu Adam ! -.
Ea-mi räspunse:
—- Ba-i chiar cea mai bunä, Aziz! Haide, darn
Sc.lt-tc, stringe—i mijiocul, Intircte-ti alclc i
fii zdravan, eaptmn i neostoit!
.Apoi st.rigi catic mamil-sa:
—— Mama, vino degrab!
Si numaidecIt vizui pe bitrInä Ca Intri urmatà
de patru dieci, fiecare cu cIte-o faclie aprinsi in
mInà. Sc ploconiri i, dupà temenelile de cuviinta,
se aezara roati Iriaintea noastri.
Tinira se grabi atunci, dupã datina, sa-i traga
iamacul paste fata i s se Inviiluie In izar . Diecii
1 Váiul mare.
se apucar s. scrie senetul do csàtorie. Fata strui
a se Insemna cI priise de la mine o zestre do
zece mu do dinari, drept dcspgubire pentru toate
datoriile trecute on viitoare, i so mrturisi da—
tornici a mea pentru aceast sumi, jurind pe Allah
i pe sufletul ei. La sfirit, pliti, cum se obinuie’te,
pc diecii care plecarä pe undo veniseri, tomenindu—se
Intr—una. Tar btrIna so duse i Ca la
trel)urie ci. Rãrnäserim noi cloi, singuri, in sala
cea mare, luminatl do cole patru arcade cu vitralii.

CInd poveStea ujUnSe iiCi, (1wrcvadu vizu zorii mijin

L sCioas, tàcu.

Ci In fr-a o sutà douäzeci ci pafra noapte

ia urm

Rániiserim noi doi, singuri, in sala cea mare,

luminatà do ode patru arcade cu vitralii.
Atunci tinra se ridici, so dezbrác i veni lIngä
mine, pistrmndui pe ea numai o cmaá strãvezie.
Ah, cc cimaä, cu cc Inflorit.uri ! Nuii dezbràcase
inci nici pantalonaii cci stràvezii, dar se grbi sà-i
dea numaidecit jos i, luindu-mà de minä, ma
tliise In fundul alcovului undo se pravali lmpreunä
cu mine pe patul ccl mare de aur i, gifiind, Imi
spuse:
—— cum putem face tOt cc dorim, caci nim
nu este do ruine In ceca cc este legiuit.
Si so Intinse mlidioasa ca o pantera. Gemu apoi
lung, cutremurindu-se Infioratà i alintindu—so
dulce, dupä care ii trase cámaça pInà deasupra çol313
durilor. Atunci, nemaiputInd si mndur, mucindu-i
buzele, in vreme ce ea se zvIrcolea i se zbucIuma
batrnd tot niai stins din picoape, rn Infruptai din
comoara i. Si mi se adeveri atunci ceca cc spurn
un poet:
(opi1a ro(’kia. Si—() scoase,
>I—atUn(i I)UtU prun (U ((ra)
Str(z Iucitoareh’—t t(>r(l ,P
.Si (11 qr(L(lii?i!Or (f prag.

Inflo rat, Z’UZU iii tm rca,

La fet (Ic inic(i .i (Ic !Jrea
(uin iirzi •sinlfra?fl in piept ribdarco,
(.urn ,??su.n ‘data irni pdrea.

(.U napma.tnca taric,

() priiul. Si iulnatat(-’—o—nJnny.
I:a, pit pnn(.I ca 0 faclb’,
Of tcazä s sUspzn ?l—adIn C.

0—atreb atituci ,,Vrei sa—mi. .cpUz, poat.

I)upã Ce plinçji ?‘ Ea-nii (Ia rtIS pUns
.,I)upä C(’UiU ita jZi ii’IAlt ate,
Luminö. care in—ui pütru.n.s “

Apoi. dupi eca dintIia oari, ca—mi spue

Fi cu mine tot ce—ti place, sint roaba Ia
supu.sü. Hai, ViflO ! la-ma, cii tu e’ti viaa mcii
Da—rni tot, ca sã—rni satur i sa—mi ostoiesc sufic
5i flu mai contenea cu suspincle i cu gemetek.
pnnti’e shutäri i alinturi, printre zbateri, i zbu—
ciume, i impreunãri, de rásuna casa de zarvi, •iar
r’’ stradä oam(nH SC minunau de nebunia noastrñ.
Dupil care dormiràm pInà dimineaa.
 Atunci, IncepInd sä ma pregatesc do piecare, ea
se apropie de mine cu un suns iret i—mi spLise
—• - Undo vrei sã picci? Crezi, oare, cà u.a de
1eirc c tot atit de 1argi ca ua do irttrare ? .Aziz,
batete, vino—i in fire ! $1 mai ales flu ma itia drept
:fat.a t)alilei-Vicleana! A.’a, leapäcla-te cit. mai
degrabã do asemenea ginduni urIte, Aziz! Uiti ci
sintem unii prin càsátorie scrisfi i sfint,ità c1upt
legile (rtii celci sfinte i ale Sunei? Dacä e,ti
l.eat, .Aziz, trezete-te i vino-ti in minti ! Bagá
do seamã cl ua casei In care no at lim nit so des-
chide deelt odatü pe an. tncearca sa vezi dc-i
spun adevàrul.
Ma mndreptai, buimac, catre usá i, cercetind-o,
väzui ca era zàvorItä, batuta in cub, bme Intepenità
i osinditá ca pe vecie. Mb Intorsei cátrc
tinara, mártunisind cá era intocrnai a.a cum spitsese.
Ea rise i adáugá:
Aziz. aflá c-a avem aici din be1ug fiina, Seminte,
poame, ‘i proaspete i uscate, rodii coapte,
tint, zahär, dulceturi, oi, pui ,i allele de—acestea,
Indestule pentru multi ani. lar en II spun do pe
acum ca ai sà stai aici cu mine macan un an do
zile i tiu asta tot atIt de fárà nici o indoialá.
pe cit tiu Ca cole cite ti ic—am inirat mai sus
so gäsesc Intocmai. Supune-te, dar, i lasä mohorala
asia Ia o parte.
Eu suspinai
Nu este ajutor i putere decit intru Allah
Ea adãuga:
— $i CC te tot plingi, prostalaule ? Si ce tot
suspini, do vreme cc mi-ai dat dovada cii to pricepi
In meseria do cocos?
$1 so p0mb pe rIs. RIsei i en, neavInd aitccva
do fiicut decIt 5-0 ascult i sii mii supun dorinelor
CL.
 Rmsei, dar, acolo, s Indeplinesc meseria de
coco, adici sà beau, s mmnmnc i s fac dragoste,
virto, mercu i neositoit, vrcme de un an Intreg.
Tar clupà un an, feLLcana aduse pe lume un bäiat.
5i—abia atunci, pentru intlia oari, auzii sciriitu1
poi.tii in IIni, jar cii, In sufictul mcii, scosci un
adine ,,Ya Allah !“ de uurare.
CInd se desciuse poarta, vIzui intrInd o sume—
(lenie de slujitori i de ham1i incãrcati cu hranà
proasputI pentru anul urmàtor : povcri mntrt’gi de
dukiuri, do fäini, de zahir i do altele ca acestea.
MI avintai atunci càtre poarti, voind sà ics cit
mai iepede In u1iti, i la slobozie. Ci ea nl apuci
do puipana hainei si-mi spuse:
-— Aziz, riu1e Aziz, açteaptà mcar pinà diseari,
Ia ecasul cInd ai venit la mine acum Un an
Eu, ràbthltor, ma intorsei s atept; dar, do indata
cc vcni seara, mu ridicai i mI preglitii do
ducui. Ea ma insoi pInà In prag i flu mi läsà
sI p1cc decit dupà ce—i facui juràmInt c ma vol
Intoarce Ia ea nainte ca poarta sa so incl1idu iari
in zorii ziiei. Si rtrcbma sá fac aa, pentru c ii
jurasem po palou1 Profctului —— pacea i rug
ciunea fie cu ci! — pe sfinta Carte i pe Legile
T)espàrIirii.
Ieii, dar, i mi mndrcptai degrabà citrc casa
piirintcascI, trccInd insä prin gradinui, pe Ia iubita
pe care sotia mea o numea fata Dalilei-Vicloana,
undc vizui cu mirare cà grädina era desehisa
ca do ohicei, jar lumina ardca intro boschete.
Irni simii atunci inima grea, ba chiar plina do
mime. Si-mi 71SC1 In mine...

Cind povestea ajunse aici, Seherezada “äzu zorii mijind

i, sfionsi, lãcu.
 Ci In fr-ct o sutä douäzeci i cincea noapte

Ea urnit

Imi simtii inima grea, ba chiar p1in tie minie.

Si—mi zisci In sinea mea : ,,Iat, a i trecut un an
(le cinci lipsesc do aici i, intorcindu-mi PC nca—
teptate, gisesc toate la fel ca-n trecut ! Eh, Aziz,
mal Inainte do a—ti vedea mama, care de. buna
seamL c to plinge ca pe un moit, tiebuio sâ afli
CC face jiibita ta (lC—OCiifliO.al’a. Cino tie cc so va
fi petrecut do atunci !“ Grtbii pasu[ i, ajungincl la
sam cu tavan boltit, clesc1nci wa i intrai. 0
gisii pe iubita mea stInd Inti—un jilt, cu capul
plecat pe goriunchi i sprijinindu—i obra2ul in
pa1mi. Avea chipul schimbat, ochii ii crau plini
do lacrirni i arMa nespus de trist. DeodatL vuzinc1u—m
i clinaintea ci, trcsuri, Incerca su so ridice,
clar SO praI)ui indaiit. Chul izbuti, Intro siIrit,
sà vorixasca, imi spuse cu glas Infiorat
Slavu lui Allah ca tc—ai intors, Aziz
Eu, fai do bucuria ci nc1iutoare do necredinta
mea. iuimusei incurcat i plecai capul. Ci nu’mai(belt
mi repezii cätre iubita mea, o imbri-,zai si—i
spiiSci
— (‘urn do ai ghicit ci má—ntorc asta—sea
Ea iispunse
Pc Allah, flu tiain nb’ic (leSpre vnnea ia
1)ai’ do un an, in fiecare noaptu te—atept, p1mg
singuiil, i ma rnistui. Iatä eurn rn-am sciiimbat
do voghere I do nesomn. Aa te—atept din ziua
crd ti—am dat haina (ca noua dc mãtasc i mi-.ai
fg1duit cu to vci intoarce. Ah. spunc—mI. Aziz,
cc to—a fäcut sä Intirzii atita vrerne cleparte do
mine?

317
 Atunci CU, princIpo Diadem, ii povestii CU flCV—
nOVUiC tot coca cc mi SC IntImplasc, ca i insurtloarea
mea CU feticana cea cu eoapso frumoase,
precurn i osirdia inca do un an in meseria d
OCO. La urma, adthigai
Do altmint(ri, •t.itbuie. SU tO picvesttse ti ni—
nIUi fl( (ilSt H noapt( 0 pot p(tj((c (1.1 tiw fl tro-eit
iflUjfltC (IC a so lumina do zii.ia slot (LUtOi
flid intorc Ia sotia ri-wa, are rn—a pus si jitr p
I iCi I U(i1i ii S unto.
(‘ .ind afZiI (U (1äi-fl insuiiit, t lira SC [aou palhI
i lafliase (:L1 nnpi.etrità do fl1i111(. lntiu shiii,
iZI)Ut.i Sit singe
- - (.), pui do eàtta (‘U irnfle ai petiecut in—
tiia oaii, i—acurn nici o noapte intreagi no—
Iai Xi nioi (0 mama ta. Ia fel, no stai. Soco.
posernne, (H I eu a avea rñbdarea pe iare a
avut.—o ininunata A>iza Allah aibü—o intro ma
mila liii! i (1(Z) poate ca i cu am st atcpt a
pieri do duiere din pricina necredinci tale ? A,
ticälosule, acuma nimeni n-are s te mai scapt
(fin mIimle mdc I Si mci no mai am reun temei
si te crut, acuma emd nu mai eti bun (IC nimit,
(IC vrcme CO cti insurat i ai i Un topil. (‘à(i
mi-c mi-i sifli do btrbaIi insurairi i flU ma (leslal
en (Ic—aide ei. Pc Allah, nu—mi mai poi sluji
nimic, nu mai Insemnezi nimic pentru mine, dar
nici no vrcau si to las alteia. Ai sà VCZ1 tu mndatI
l)upá cc spuse acestea, cu minie cumplifli, iii
vrcme cc ma sfredelca en privirile, Incepui SLI pri(O
Intrucitva cc are si urme7e. C’ici deodata,
inainte dc-a avea ragaz sa cumpanesc (‘eva, ZCCO
zdrahoane dc fete, mai vaniCe decIt nite arapi,
se aruncara asupra mea, ma doborirä Ia pamint
A ma iinurã aa. Ea se riclicã atunci, Iiiã un ciiiloi
si—mi spuse
0 sI ‘te Injunghiem ca pc—un herbec putu
ros. Aa am s ma räzbun, .i—am 5-0 razbun i
p hiata Aziza, care s—a prIpadit do mIhn ire din
pricina ta. Fà—ti mãrturia dc creclinta, Aziz
Spunind accst(a, ii puse un genunchi pe fruntea
mea, In vreme cc roabele ci nu—mi Ingduiau nici
ä mai rásufiu N u mai aveam nici o indoialã cä
ioi pieri, mai ales...

Cnd poveS(a ij UHS( J1(’i. $eh(i zdi viu zorii mijitid

:*, Sfi(.)ASU. tC1L

Ci intr-a o sutà doneIzeci i .asea noupte

lila urrná

Nu mai aveam flidi 0 indoiala ci VOi pieri, rnai

ales cinci ‘väzui coca cc inccpeau sa faca roabele
cu mine. n adevár, clouä mi so aezarä pe burta,
douä n tineau do picioare, jar altele douä Imi egarä
genunchii. Apoi iubita mea Insái, ajutatá do
ute doui roabe, incepu s ma bata peste tálpi
u un bä1, pIni cc 1einai do clurere. Pesemne eä
t1 unci a contcnjt sa ma mai loveascà, iar cu mi-am
s:enit in simire i am strigat
— Mai bine sa mor do 0 mie do or •decit si rna
indur asemenea chinuri
Ea, ca pentru a—mi face placere, ba jar cutitul,
U ascuti do pantof i SUSC roabeor
—. Intin(iCti—i pielea gituiLli,
 Chiar in acea clipá, Allah Imi aduse in minte
ciivmtele din urmà ale Azizei i strigai
Mai clulce-i moartea i mai Cu priin4ä,
l)ecIt amara necreclintã!
La aceste vorbe, ea scoase un ipiit de spaim
i strigi
- Allah aib milä de sufietul tiu, o, !\ziza
L—ai izbavit de o moarte fürà dc scñpare pe fi.ul
UflChitliUi t.iu
Dupà care mi privi si-mi spuso
— Dar tu, care—ti datorezi mIntuirca stihuril
A.zizei, sI flu te crezi plátit fati do mine ‘Fr(’l)IIic
neaparat s ma razbun, i impotriva ta, i impotriva
dezmatatei care to-a tinut departe de flhlflC.
Am sä fac ccl mai potrivit lucru peniru accasta.
TIci, roabelor ! strigi ca i porunci : Prindei—l
stranic, nu—1 lasai sil so mitte mcicurn i Jega
ti-i zclravän picioarele
Roabele imp1iniri numaidecIt porunca.
Atunci ca se duse i puse pe foe o tigaic de
ararnà In care turni untdelemn i brInzi fIrämitatä;
ateptã pInä cc brInza so topi in unt(]elemnul
elocotitor i so Intoarse catre mine, care cram tot
mntins pe os, tinut do vajnicele roahe. Sc apropie,
so apleca asupril-mi i ma clcscheie la alvari. La
accasta atingere, fiori do spaimà i de rusine mi
cutremurara, i pricepui cc arc s so pctreaci. Dezgolinclu—mi
burta, Imi apucá ouale i Ifli Ic 1egi
ehiar la i.dacinu cu 0 sfoari eeruitü. Didu apoi
eapetele sforii la doua dintre roabe i Jo porunci U
tragà cu putoro, jar ea, Cu Ufl brici do hal1)icr, imi
secer, din tr-o scparare, brbia.
Socoate, principe Diadem, daca durcrca i clcznàdejdoa
nu rn—au fácut salein. Tot cc tiu dupa
aeeea esto cà, atunci cInd mi-am venit in fire,
pIntecele Imi era noted ca la o femeie, iar roabele
Imi turnau peste ranà untdelemnul fiert cu brInza
moalc, oprind scurgerea sIngc’Iui. TInàra imi intinse
atunci un pahar de sorbet ca sI—mi potoleascà
setea i-mi spuse Cu silä:
— Acuma Intoarce—te cl(’ undo ai venit. Nu m
eti nimic pentru mine i nu-rni mai poi sluji
la nimic, cad singurul lucru do care aveam tre—
buinta ml 1—am luat, i dorinta mi—i Implinit
Mi alunga apoi Cu 0 loviturä do picior i m
azvIrli din casá, strigindu—mi
—— Fii rnuitumit cá Inca Ii m.ai poi simti cap
pe umeri
Ma furiai tirI—gràpi’, chinuindu—má amarn
pIwi Ia casa sotiei mole, gásii poarta deschisá, intrai
pe mutcte i m pràbuii pe pernele din sala
cea mare. Sotia alergà Ia mine numaidecit i,
vazindu-ma galben Ia chip, ma cerceta cu bgare
do seamil i mu sill st-i povestosc lnrLimplarea i
sá-i aruit cum fusesem boteit. Ci flu mai putui
sá indur a ma vedea cc schilodit cram i càzui
iarài fàrä de simtire.
CInd ma trezii, záceam intins in ulit, lingà ua
cea mare, cuci sotia, vàzInd cà arát ca o femeie,
mu zvIrliso in drum.
Atunci, In stare jalnica, ma mndreptai cátre casa
purinteascu i mi aruncai In bratele maica-mi,
care do muit ma plIngea i nu mai tia pe undo
pierisem. Ea ma lntimpinà suspinInd i, dac baga
do seamä cit do gaiben i do zaif eram...

(md povestea ajUflSe a1:i, $chereada vàzu zorii mijind

i, sIioasà, tàcu.

321
 Ci infr-a 0 SU1(t douazeci aptc’a noa.pte

: turu

.E\iaici-fli(a nia intImpinñ siispmind 5•1, (laca 1)aa

d searnI (it. c1( ga.lhun d (IC intl Cram, SC point
un puns Ci arnai. Tar mic Irni veni in flhiflt(
tana ii hiioasa Atiza, inoartn de mIhnire, fuii
)r1..ffl IL SU.S 0 V0[ha nini gica. Si—atunei, pentiti
nluia daUt, Imi pfiiu mu dupa en i vñi.sai lacrirni
(1C’/flad(9C1C i (IC caiflt,t. .Apoi, cind inn mai
polo.Iw mania imi spuse cu lacrimi in ochi
Siu’mane copil, nenorocirile si—Wi tiuCut sdas
n nasa flc)ast.ma. Sint datoaie ca—ti spun CeLl rnai
na di.ntre V(.ti tatat tan a 1flLilit.
Aflind aeeasti tire, suspincle irni nñpñdiin In
pupt in nea (until c1ipi rnüsni inIemnit pe u riThI
zui Ia p1mmnt i ezUt aa noaptea toatu.
Dimineaa, mama mu siti suI inn •treccsc s.i s
azn iIugn mine.Eu insu rñmIsei ca tintuit ben—
hij. privind in coltul uncle avea 0J)1CC1 sä stea
\vuva, jar iaerimiie—mi curgcau in tnccrc DO obmai.
Mama irni gmul
Nh, fiule. iati., de vent. vile am rämas singurn.
n casa aceasta pftrnsitn (IC stupmnul Ci: de zece
viW, iatãl tnu s-a diis Intru mila lui Allah.
(u rispunsei
— 0, rnamii, en acuni sint en giridul numai [a
nrmana Aziv.a i nu—mi pot inehina durerea toatu
chctt amintirii ei. Ali ! biatà Azizii, tu, cea ptra—
ijin h mine. lu, singura care m—ai iubit. CU adevniat,
iartñ-l pe eel cc te—a ehinuit, acum, cinci n
edcpsit Cu asupma de másurñ, pentru greeti1e
i pvn ItU necredina Iii
 ‘Maici—rnea, vazind cIt do mare i do neprt’iicu
i imi era durerea, nu mai spuse nimic, ci Imi
obloji täcut ränile i—mi aduse cole do rtrel)uina
ca sft ma vindee. Dupil care urma sa so poarte fa
do niine cu nespusá duioc i, stInd do veghe ]ing
niinc, irni spunea
‘\]iah fic yinecuvintat, eopi.Ie, cã flu tc—
Jovit cea Iflai maic dint.i.’e ncriorociri ,i ca fl(1
t flai .afli In viaIä
SI tot aa purtà maicil—mea en mine, pinI
ec mu Insanatoii. I)ar in sufietul i in amintirilc.
fl1Ll{’ !an ‘Isci mai ckpartc hcclnav.
fntr—o zi, tiupii . nn(ararn, rnaJ.(it—nua
aeza aht[.iiii (10 rflifl( i—]’iJi spu.sc ifldui.o1 1
Fink, SOCOt (a a VOflul vrcinca sa—ti m(i( -
dintez amintirea din urnia pe care mi—a i.ã.sa -
pentru tine särmana Aziza. Nainte dc—a muri. rm-a
cerut sà nu—ti dan acest. 1:ueru. deeit atunci cin
‘oi fl vilzut la tine sernn.ele do neprefàcutIi jab
.i cind ma VOi fi In.credintat. :á to—al lepadat p
totcicauna do srmntelile cc to bmtuiau.
))escliis un ctifui. ‘i scoase (iO—a(.0I() 0 legal
rica. 0 desfucu i—mi intInse stofa (le zarafir ccii
impodobitá cu cea do a doua gazelil i pe car.,
principe Diadem, o ai dinainWa ochulor. Poti ccii,
maria—ta, stihurile insáilate pe marginea ci:
(Ju-arnarnic dor dc tine cu inima-mi umplui.
Ci tu, cu nepäsare, ma f ringi 0 ma striz’eti.
Veghindu—te, dc tine mi—s ocidi nesãtui,
Dar tu, dormind., prin. vise spre alte zäri
Ofl csti

A ii, iflzflia—inz ncearcci ureehii talc rec?

.Sa—z reaciuca—aminte C(> (hiflUri ma invinq.
Ci tu, pe cäi sträine d.c dragostea inca, p1cc?,
(.‘ut7d sufl.etu—rni 5? ()C1Z?i (i(> (fr)TU1 tàu s
Va rog, surori, pe lava i mila eelui sfint!
Clod n-oi ma fi, sá- ml scriei pe piatra de
mormInt:
,,(), (iliãtOT JJC) drumul ceresculul Párinte,
Oprete-te o clipt tfleut i ia aminte:
Aci sub lut, in tihna a.cestei cr1 pte sf lute,
Sc odi1inete-o roabd a clragostei, cuminte !“

Atunci, stIpInc drag, la citirea accstor stihuri,

viirsai uroaie de lacrimi i-mi sfIiai obrajii de
durere. Despàturind apoi Intreg zarafirul, cizu din
ci o foaie pe care erau urmtoare1e iruri, sense
de Aziza Cu mina ci...

Cind povcstca ajunse aici, Sehcrezada vzu zoril mijind

i, sfioasà, ticu.

Ci Intr-a o suid douzeci i opta iioa pie

En urmä 3

Despäturincl apoi Intreg zarafirul, cizu din ci

o bate pe care erau urmàtoareie iruni, sense do
Aziza cu mmna ci:
,,]Vfultiubitul meu var, afla cd mi-al fost mai
drag si mai scurnp decit Insui sIngele meu si
decIt viata mea. Eu si dupã ce vol muri am sá ma
rog lui Allah pentru a te ajuta sd izbIndeti In
toate pe deplim si sd ti se mniplineasca toate cite
le vei don. tiu Cd te asteaptd multe necazuri dc
la fata Dalilei-Vicleana! Slujeascd-ti de Invdtdturd
si I’nlesneascd-ti a lepdda din sufletul tdu
patima dupd ferneile ticdloase i a te desf ace din
legdturile cu dc! Binecuvintat fie Allah cd rn-a
luat Ia sine i nu rn-a suit sä flu martor Ia p&
timirile tale.
Pdstreazá, ma rog e, n nurnele lul Allah,
amintirea aceasta dirt urmä de la mine, zarafirzzi
impodobit cu gazela, pe care ti-i las. El imi tinea
tovdrie in lipsa ta si-mi fusese trimis de fiica
unul rege, de Sett-Donia, clornn4a Insulelor Cam—
forului ? ale Cristalului.
Cmnd vei fi potopit de necazuri, mergi de-o
cautd pe domnia Donia, in regatul tatãlwi ci din
Insulele Cam forulul ci Cristalulul. Dar, o, Aziz,
sa stil Cd frumusetea ‘i farmecele fdrd de seaman
ale domnitei flu-ti sIrit hdrdzite tie. Sd nu te
apri’nzi, dar, de dragoste, pentru ed ea flu va face
decit sd te izbdveascd din chinuri i sd pund capat
amdrdciunilor sufletului tdu.
Uczsalam, o, Aziz !“
Cetind scrisoarea Azizei, a, principe Diadem, ma
cuprinse o mIhnire i o duioie i mai mare, i
plInsci cu amar, jar maict-mea plinse i ea laoIaltà
cu mine, pInä la càderea nopii. i aa rämàsei,
In starea aceasta de jale, vreme de un
an, fárá a md putea lecui de alen.
5i-abia atunci incepui sã ma gIndesc a porni
in càutarea domniIei Donia din insulele Camforului
i ale Cristal•ului. Jar maicã-mea ma indemna
i ca mercu sà p1cc, spunIndu—mi:
— Calatoria, copile, are sa te Insenineze i sd-I
spulbere mihnirile. Iatá, tocmai s-a nimerit In
oraul nostru 0 caravanã de negustori gata tie
plecare. Aldturd-te ci, cumpàrà ceva màrfuri
de-aici i du-te. Peste trei ani, te vei Intoarce cu
aceeai caravanà. Si estimp vei fi uitat i tu de
jalea ce-ti •apasa sufletul; iar eu voi fi fericita
väzIndu-te iardi cu inima plina de voioie.
325
 flout, dar, curn mA Indenina mak’IWnea qi,
crtimpArlnd citeva muuluri de pret, mU atiltural
chervanalel qI cAliltoril pretutlndeni vu va, dar
ThrA a avea curaj a-mi Intinde mArfurile, asemeneat
tovarAior met, ci In fiec.e zi mA aezam duo
pafte, luam zarafirul wninUtor clv Aziza. 11 ap
Lernc’am dinaintea inca, II privc’am Inck1ung’ i
plingeam. Arja am dus-o, pinii ce, clupA in an de
dnimArfr, am ajins La hoinrele regatulul peste
care stâpinea latàl domnitel Donta, In Cole Sapte
InSUIC ale Camforulul ql ale CristahiluL
Regele acelor pAminturl, prinelpe Diadem, se
nurnete Sabraman. El este Intr-adevtlr tatill
clomnitei Sett-Donla, cea care Øe 4 coase aça de
milk’strlt gazele pi’ zarafirele cc le trhnlte prie.
tenelor eL
Eu InsU, ajungind In ace] regat, gindeam: ,,O,
Aziz, stirmane beteag, la ce-ti mat pot sluji
de-acum nainte domnflele focloare 1 fetlcaneln
pAmiritulut, a Ate cal Cu vintre net.cde ca de
feniele 1”

Ctnd poveslea ajunse ale), $eherezada vizu writ mijind

l nu mat spusa, o vorbi pesWcele tngIdulte.

Ci intr-a o sutã douoaci ,ci noua noapte

Eta iarmA a

La ce4I mal pot skiji de.acum nainte clomni..

Vie fecioare ci tet.lcanele pAmlhtului, o, AzIz eel
Cu vintre netede vs de feniele!”
Ba; amlatindu-mi cele scrise de Mba, mA hoUrli
4 oercetez 1 eli aflu cam q putea rlizbate
s-o vAd p fllca regeluL Strldanlile male tofle
rámineau insi zadarnice i nimeni nu-mi da nici
o 1imurire d.c folos. In.ce.p.usem Sri picid OflCC n1—
dejde, cind, intr-o zi, cum mri pli.rnbam prin grridinile
din jurul •oraului i toemai ieuam din I ma
ca sri intru In aita, iatri cri, privind ver(kaa p0-
milor i Incercind sri—mi mai •uit astiel grijile, m
trezii Ia poarta unci grridini cc arbori atita tic
incIntritori cri numai privindu—i i s—ar fi simti
ndihnit chiar i sufletul ccl rnai mndureraL Acolo,
pe banca tie la intrare, s’ta paznicul griIdinii, tin
britrIn i preacinstit eic, din tre cci cc poariri intipririta
pe chip bmccuvIntarea I ui Allah, maint;ai
critre el i, dupri temenelile cuvemte, Ii spusci
0, eicti1.e, a ciii .este grridina aceasta ?
1i imi räspunse
— A fiicei regelui, Sett-Donia. Poi chiar. tinere,
sri intri Ca sli te rricoreti oleaca i sri tt
hucuri de mireasma florilor i a ierhurilor.
Ii spusei
— Nici nc am curn sri—ri rnultume.sc, bãtrmn.c. (
n-ai put ca sri—mi ingridui, eicuie, sri a.tept as‘uns
pe dupri vreun bosehet sosirca fiicei regelui,
a sri—mi bucur I eu ochii rnricar CU. 0 privire
strecuratri pe sub picoape?
El sc impotrivi
Pc Allah, asta nu Sc poate
Suspinai din adincul sufletuiui, jar ei ma privi
cu duioie. Mri uri pt urmri de mmii i ma dust’
in gridinii.
l\Iergeam aa, unul lInga aitul, tinindu—nc d
mmii, prin locuri fermeeritoare, adumbrite dc
.frunze reavine. i3iitrinul culose citeva fructe, ceh
mai coapto i mai piicute, i mi le diirui
cpunIndu-mi:
— Riicorete-te! N umai domnita Donia Ic ccnoa
tc gustul.

327
 Apoi Imi grài:
— Stai aici. Ma intore indat
‘Ma lasa singur o clipita i se mntoarse jar cu
o bucatà de came dc mid fripta, poftindu-ma s
máninc cu ci. Táia pentru mine bucài1e cele mai
fragede i mi le intindca cu multumire vadita. Ma
sim)cNam stInjenit de atita bunatate i flu m pricepeam
cum si-i .multumesc.
Pc cmnd stam acolo mIncInd i taifasuind prietene
te, auziram deschizInclu-sc poarta gr3.dinii,
Cu un clinchet. Atunci paznicul-eic imi spuse mepede:

— lute! scoalà-te j ascunde-te In bosclietul (IC

cola ! Sä nu fad o micare!
Mi grabii sa-l ascult, i-abia intrasem In ascunzi
ci i vazui ivindu-se in poarta gràdinii capul
unui arap hadimb care Intreba cu gias tare:
— $eice-paznic, este cineva pe aid? Vine dom—
nita Donia!
El rispunse:
— 0, slujitor al palatuiui, nu am pe nimeni in
gràdinä.
i alergà degrabà sá deschidä In laturi poarta.
Atunci, stäpine, vàzui intrmnd pe poartà pe domni
a Donia, dc-mi pärea ca insái luna se pogo—
rIse pe pàrnin’t. Era atIta de frumoasà, ca rmisei
tintuit iooului, nàuc, neclintit ca un mort. 0
urmam cu privirea, neinstare nici sä mai ràsuflu.
Am stat aa, inlemnit, cit s-a plimbat domnia,
Intocmai ca Insetatul din pustie care cade sleit
dc puteri pa malul 1acului, fara a se poatá tIn
pinà la apa ràcoroasà.
Tntelesei atunci, stàpIne, c nici domnil1a Donia,
nici oricare aità femeie n-aveau a se mai teme
de nimic naintea fatalaulul ce acuma cram.
 Ateptai pInà cc Sett-Donia p1eci, Imi lual r
mas bun de la eicu1-paznic i gräbii sà ma in-.
tore iari la negustoril din caravani, spunindu-mi:
,,O, Aziz, ce-al ajuns tu, Aziz? 0 vIntre
clespodobità care nu mai poate bucura PC nici o
Indrigostita! Hai, Intoarce—te 1Ingi nedIjita ta
mama i mon 1initit In casa rlimasà fàrà de
stápIn! Càci cle-acum Inainte, pentru tine nici Un
rost flu mai are viata.”
l, cu toatà truda pe care o irosisem ca sa
ajung in acel regat, atIt de amarä mi-era deznãdejdea,
IncIt n-am volt a da ascultare sfaturilor
Azizei, cc ma Incredintase ca domnita Donia avea
sá-mi fie izvor de alean.
P1.ecai, dara, cu caravana, ca sa ma Intorc In
tara mea. i astfel am ajuns pe aceste pamInturi
peste care domnete regele Soliman, tatal
mariei-tale, principe Diadem. Aceasta este istoria
vieii mdc.
Dupli ce pnintul Diadem auzi cc patimisera
Aziz i...

Cmnd povestea ajunse aid, Seherezada vizu zorii mijind

i tácu, sfioasá.

Ci Intr-a o sutä treizecea noapte

Ea urn:

Aadar, 0, preafericitule rege, vizirul Dandan, istonisind

regelul Daul-Macan aceste intimpláni, in
vremea Impresurhnii Constantiniei, urmà a po-.
329
vesti mai departe ispràvile in care tinrii1 Azi
flu Inceteazi a rrnIne amestecat de aproape in
toate cite avem a Ic mai auzL

i’ovestea doiunitei T)onia i a printulul Diadem

Dupii ce printul Diadem auzi cc ptimiseri

Aziz i Aziza, i aflà cit de vrednici a fi doritá
era, cIte mnsuiri frumoase i citä isteie avea dom
nita Donia, cea Invi1uiti In atitea tame, fu cuprins
(Ic o patimil nprasnicä ce-i frinimnta inima i—1
hotirI sá facá once spre a rLtzbate pinä Ia Ca.
Luii, dar, cu ci pe tiniruI Aziz, (IC care nu mal
vola sà Sc despart, incáiecà pe cal i fcu degrabil
cab Intoarsà cãtre cetatea tat1ui su, regele
Solirnan-Sah, stáplnui Oraului Verde i al muntilor
Jspahanuiui.
Cea dintli gnijà a lui fu au dea In foiosinta pnie—
tenului suu Aziz o casA frumoasä In care sii nii-i
lipseascu nimic. Dupá cc se Incredintá c Aziz arc
tot ce-i trebuie, se Intoarse la palatul Impárátese
i se Incuie in cãmärile but, nevoind s vadu pe
nimeni i plIngind cu amar. Invitase acum i ci
(a luerurile pe care Jo auzim ne induioeazu tot
atit ca i edo pe care 1e vedem on Ic truim noi
1fliflC.
Cind regeic Soliman, ‘tatill sàu, Ii vázu atIt do
schimbat l.a fatá, Inteleso Ca Diadem avea suflertul
pUn do supárare i do griji. Ii Intrebii, clar:
Ce ai tu, copibe al meu, (IC te—ai sc.himbat
aa Ia faà i eti atIta do mIhnit?
Atunci printul Diadem ii murturisi ci e Indragostit
do Sett-Donia, cu tot sufletul Jut, macar ci
n-o vuzuse niciodatä, ci auzindu-l numal pe Aziz
povestmcl despre mersul’ ginga, despre ochii i
despre miiest.ria desáviritá cu care ea tia sa
coase flori i animale.
Regele So1iman-ah. dupa cc 11 ascultñ, rämase
in culmea nedumeririi çi spuse fecioiului siu
— Copilul meu, Insuleic Camforului i ale
Cristalului sint tare departe do tara noastrã i,
oricit ar fi do minunat domnita Donia, nu ducern
Iipsä nici aici, in cetatea noastr1 i-n palatul ma-
mci tale, de fete nespus do gingae on do roabe
frumoase, aduse de pe-ntreg pãmIntul. Du-te,
dari, fiul meu, Ia iatacurile femeilor i a1ege—i—
pe toate cite ti-or p1àc!ea dintre cele cinci sute do
roabe frumoase ca luna. Jar de nu-ti va plácea
nici una dintre ele, am sd-ti aduc ca sotie pe cea
mai frumoasd fatd do crai din tàrile megiee. Si-ti
fdgdduiesc cd are ad fie mai frumoasd i mat
mdiastrd chiar i decit Sett-Donia!
El. rdspunse:
-— Tatd, nu doresc sd am ca sotie decit pe
domnita cea care tie Sd coase nespus do frumos
gazele pe zarafire. Ea i nurnai ca imi trebuie, altmintrelea
md due din tara asta, las i prioteni i
casd, i-mi pun capdt zilelor din pricina ci.
Tatdl sdu vdzu cá era primejdios sä i so Impotriveascd
si-i spuse:
—— Atunci, flub, at oleacd do rdbdare b (la—
rdgaz sd miii o solie la regele Insuleloi’ Camforu.Iui
i ale Cristaluiui, ca ‘sd—i ocr dupd cuviintd i
dupd datini, cum am fdcut i cu cInd rn-am insurat
cu mama ta, sd-ti dea In cdsdtorie pe flica lui. Si
do n-are sà vrea, voi zgudui temeliile pdmIntului
do sub ci i prdvdiesc in tdnddri peste capul lui
ntregu—i regat. dupd cc i—oi pust.ii pdminturi
cu un sodom de oaste atIt de mare, c-a desfdurIndu-se
va atinge insulele Camforului cu fruntea ci,

331
In vreme cc rIndurile din urmà inc s-ar mai
afla mndàritul muntilor Ispahanului, la hotarele
Impthiei niele!
I)upI cc gri astfel, regele porunci s vie la ci
prictonul prinului Diadem, tinárul negucitor
Aziz, si-i Intrebii
— Ciinoti cirumul Ia Insuiele Camforului i ale
Cristalulni ?
El rispunse
—— II cunose.
Regele zise
— A don sá Insoeti acolo pe marele vizir po
care-i voi trimite la regele acelor pámInturi.
Aziz rispunse
— Ascuft i ma supun, o, rege färà de asemuirc
Regele Soliman-Sah chemä apoi po march) vizir
i—i porunci
— OnInduiete hi trebunile fiului mcu, aa curn
vei socoti ccl rnai potrivit. Ci sà tii cä va trebui
sá mergi la Insulele Camforului i ale Cristalului,
ca sa ccii de sotie pentru Diadem pe fiica regelui.
Vizirul rispunse ci ascult i c se supune, pe
cind pnintul Diadem, zbuciumat, so Inchise in cmanic
1ui,rostind stihuri clespre necazunile dna—
gostci
iili, Intrebati, cZar, noaptea I sá Va SUfl
Ea chinul meu i-al sufletulul clor,
i elegia murmurnd pe strunä
Tristeea care p1Inge-ncetior.

‘Ah, I’ntrebai, cZar, noaptea! va va spune

Ca sInt pástoru-ai cirui ochi, cu greu,
Vor sá deziege stelele nebune,
Cinci pe obrajzi-i lacrimi cUrg mereu.
 Slut sinur pe pámiut, dci-i fierbinte,
A1, irdrna-mi, i plinä de dorin4i!
Ca o ferncie-s, ce mu poate prinde
Lumina unel rocinice seminti.

$1 stete cufundat in ginduri noaptea toat, ne

voind nici sl mlnince, fl:1C1 sà doarmi.
A doua zi, disdedimineatà, taUil siu veni sä-l
vadà i-l gisi çi mal ofihit decit in ajun, i mal
schimbat la Infäiare. Atunci, ca sLi-I aline i sfl-i
liniteascä sufletul, grábi pregätirile de plecare
ale lul Aziz i ale vizirului, i flu uitä sri—i Incarce
cu daruri bogate pentru regele Insulelor Camforu-
lui i ale Cristalului.
$1 merserä el, merserä, zile i nopi In ir, pInä
ce ajunserá In fata Insulelor Camforului i ale
Cristalului. Acolo aezarà corturile pe malul unei
ape, jar vizirul trimise Un olácar sà vesteascà regclui
sosirea br. Nici flu pornise sá dea ziua In
scpat, cá i vázurä venindu-le In IntImpinare
sfetnicii eel marl i emirii rcgelui, care, numaidecit,
dupã temeneille i urárile de buni sosire,
Ii insotirä pInä la palatul regese.
Acolo, Aziz i vizirul intrarä in palat, se Infá—
tiarä i sàrutarà pimmntul dinaintea regelui,
ciruia-i mnmInari darurile din partea stápinului
br, Soliman-$ah. Regele le multmi i gri:
— Le primesc Cu •inim de prieten, i-mi sIn
scumpe ca ochii din cap!
Si Indat, Aziz i vizirul, clup datiná, se retra
será i rámaserà cinci zile in palat, ca sä se odihneasc
i de truda drumului.
in dimineata celei de a cincea zile, vizirul Ii
puse mantia cea dc särbtoarc i merse, Impreunä
333
u Aziz, si se rifieze dinamntea scaunului cri—
iese. TYkirturisi regelui (1orina stipInu1ui sh.i i
tieu apoi CUVJ1fl(IOS, a.teptInd rmispunsul.
Auzind VOrbele vizirului, regele CaZu deodatu p
gincluri, plect Iruntea p, Ifleureat i rnohorit.
stete aa o vrerne, netiind eum si (lea rispuns
trirnisul ui putcrnieului rege at Oradui Verde Ø
al muntilor Ispahanului. Cei tia, do nile dii, er
sili 1 era filed sa’e do gindul c1sniciei i cu ct
mInie arc •s Intimpine cererea regeltil, aa ctim
fäcuse de-atItea On en alte Cereri asemánitOar(
ale altor cmi do prin täi’i megiee mi rnai d
departe.
Intr—un tirziu, regele, ridicinclu-i fruntea, Men
semn cipeteniei eunucilor sà se apropie i porunci:
Mergi numaidecit Ia stàpIna ta, Sett—Donia,
(in—i Inehinarea vizirulul i darurile cc nile aduce
i spune-i vorb cu vorbä tot; re ai auzit din
gura lui.
Eunucul sàrut pmintui dinaintea regelui i
pieri.
Peste un ceas, se intoarse en nasul alungit
plnl-n podele, i spuse regelul:
0, rege fàrä do seamlin at tuturor vremurilor.
am mers in fata stäpInei mole Sett-Donia, dam, (IC
indata cc i-am artat cererea máritului vizir, ochii
ci s-au aprins de minie, s-a ridicat in picioare
a apucat Un buzdugan i s-a ntpustit Ia mine
sä-mi crape capul. Eu am dat sil fug cit am putul
mai repede, clar ca rn-a urmiirit din uä in u
strigInd u—mi
— Daeä tata, impotriva you mele, vrea sà m?i
rnàrite, af Ic cà sou1 men mu va avea vreme nici
sä-mi vadã chipul, cäci am st—.l mid u mILla mea
i pe urrnI am sn—mi iau i iu v.iata
Auzind spusele capeLenwi eunuCi br..

CInd povestea a3unse 1C1 SI1(I(7Lda vi,.u zorH rnfj:ind

.i, sfioasá dUn (Ta. flu ‘Oh ICiCUIU SU iI11f*LlS(tk ]fl
Oapte istoria.

Ci Intr-a o su.ta treizeci i unu noapie

Ea urink e

.Aadar, o, preafericitule rege, auzind spusele

c:apeteniei eunucilor, regele, tati Sett-Doniei,
rài càtre vizir i cätre Aziz
Auzit—ati. si voi cu urechile voastre. Duceti,
dai, regelui Soliman-$ah inchinciunea i supunerea
noastri, i aràtati-i cc uri poarti fiica mea
impotriva cãsätoriei. Facà Allah si ajungei en
bine in tara voastrá!
Vizirul i Aziz, vazind cá solia br a rtmas fárã
de izbindà, zoriri a Sc Intoa.t’ce In Oraul-Verde i
sEi arat:c regelui So]iman-Sal ceea cc Ii s—a
rãspuns.
Aflind vestea, regele. cuprins de rnInie niprasnic
t. vroi s (lea numaidccIt poruneã emirilor i
capeternilor cic oaste sI adune neIntirziat otile
i sà niv1easci peste [risuielc Camforiilui i ale
Cristalului.
Vizirul Insà cern ingiduint, a grU i.spuse
Mria—ta, nu e en drept sä fad aa, ccj vina
nu—i a tatIui. ci a fiicei Iui, i piedica nu vim
(l.edIt de Ia ca Tar iatd ci e tot aa dc mihnit. ca
i noi. Eu ti-am Impiirtit cc vorbe grele a spus
ca càpoteniei hadImbilor!
CInd ii auzi pe vizir vorbind astfe, regele
Soliman-Sah Ii dote dreptate i so temu do rizbunarea
prinesci Impotriva fiului siu. Ii spuse
atunci in sine : ,,De—a nvtli peste tara br .i a
bua-o in robie pe fata, tot n—ar folosi Ia nimic, pentru
cà ca a jurat s so omoare I”
Poi’unci si vie printul 1)iadem i, mlhnit dinainte
do necazul pe care avea s i—i pricinuiase, Ii dczv
1ui adevru1. Ci prinul Diadem, departe do a fi
dezniidiijduit, grill hotilrlt ciltre tatill säu:
— 0, tatil, flu socoti cà am sá las lucrurile aa!
Jui Inaintea lui Allah cà on Sett-Donia va fi
soia mea, on eu nu mai sint Diadem, fiul tiu
Cu preul vieii, vol rilzbate piriii la ca!
Regele Intrebà:
-— Cum ai si faci ?
El riispunse:
— Vol merge ca negustor. $i ce-o mai fi, oi
vedea I
‘Regele adáugà:
— Atunci, ia cu tine pe vizir i pe Aziz.
Si cumpilrá numaidocit milrfuni do o sutil do dinan,
le dilrui liii Diadem i, pe deasupra, Ii dote
i toate comonile pe care Ic mai avea pnin cuferele
lui, precum i o sutä (10 mu de dinari do aur, i cai,
i cámile, i catIri, i corturi hogate, cáptuite cu
mhtase do toate culonile.
Atunci Diadem silrutil mIinile tatilui silu, Ii
puse hainele do drum i morse la maicil—sa sä-i
sàrute i ci mlinile. Jar maicil-sa ii dete i ea o
sutil do mu do dinani, i plinse, i chemá binecuvIntarea
lul Allah asupra lui, i so rugh pentru
dobindirea dorului su i pentru Intoarcerea cu
bine pnintre ai lui — pe cInd cele cinci sute do fe
mel din palat plingeau in hohote, InconjurInd-o
pe mama lui Diadem i privindu-1 pe print sfioase,
ticute i pline de dor. Ci Diadem ici Indatà din
iatacul mamei sale i, luind cu ci pe Aziz i pe bàtrInul
vizir, dete porunca de piccare. i, cum Aziz
plIngea, 11 Intrebä:
— Do ce plIngi, f rate Aziz?
Acela ráspunse:
— Stàpine al meu, Diadem, inima mea imi
spune cä nu ma mai pot despari do tine; clar s-a
sours atita amar do vremc do clod am pärãsit-o
pe sàrmana-mi mam1! i-acum, cInd caravana va
ajunge in ara mea, cc va face, sarmana do ea,
cInd n-arc s. ma vada printre negustori?
Diadem raspunse:
— Nu to tulbura, Aziz! To vei Intoarce in tara
ta de indatà cc Allah va voi a ne Inlesni sä izbIndim
Intru cole cc näzuim.
Si pornirá la drum.
5i merserä fárà do popas, in tovària Ineleptului
vizir care, ca sã-i desfatcze i ca sa aline dorul
lui Diadem, le povestea tot istorii de cole fara de
pereche. Tar Aziz, la rind u-i, spunea i ci lui Diadem
poeme minunate i ticluia stthuri pline do
farmec despre chinurile iubirn i clespre cci in—
dragostii.
Dupã o 1unä do mers, ajunserä la cetatea
Insuielor Camforului i ale Cristalului. Tar cInd
intrara In sukul ccl mare al negustorilor, Diadem
simi cá i so i uurase povara grijilor i cá inima
Incepuse sä-i bati sprinten i Inviorat. Dupá
Indemnul iui Aziz, descälecarà la hanul ccl mare,
mnchiriará numai pentru ci toate prävàliiie do jos
i toate odàile do sus, pIna cInd vizirul avea sá
gaseasca vreo casã In ora. OrInduirá marfurile
in magazii i, dupà cc so hodinirá la han vreme
337
(ic patru zile, te dusera S cunoisca p cej1aIli nc—
gustori (liii SlIktLl dc niütsuri.
1-k druni. vizirul spus iui Diadem i liii Aziz
Soeol. ct. tnainte (k? tOat.(., avein dc fvut. un
.hieri.i fr’i de (are n—flT) iZl)Ut.i fli(lCLfld Sa JZhLfldlifl.
ii i.asnmseii
Stäni gata a i.e aseiil.ta, ck’i bätimni.i sint rod-nI(1
in gln(]uri I)IIH(, mai (II seama em(.1 nu trc’cut
JJtifl (1.te ai 1.1(1(04 t U.
I’ll gi-i
Cmn.c.I.u1 fll(u (‘Ste a.a in Inc (ic 1 l(sa
mirfuri1e rtoastre Inchise Ia han. uncle (0 rnpCt i-i—
toii nil au corn t i(’ Ved(-a, mai I)ine—i Sn desehi-(l(.’ni,
pentru Line. i’int,uic i)iadern. c-a pentru un
ill.’gtltator ((. k afli, 0 prnvi1h mare chiar in SI.I—
kuil (IC matasui.i. To Vet ramifle la int..rarea ii prayoke
ca sà vinzi si ca sa arali maria, pe cind Aziz
itI va aduce St.OfClC din .iunclui priivai.ei le Va
(Iesfaura. Si--astici, to fUnd fñrá pe.reche (IC fri.i•moS,
i nici Aziz nefiind mai puin, in scurtñ
vrcme prvä1ia noastrà va fi cea mai cercetata de
mu.terii, din toat piata.
Diadem ràspunse:
Gid1 tait c strani(
Si, imbrilcat corn era m rnrnoasa—i haina ck
nc’gustor i)ogat, intra in sukul ccl mare dc mata-sun,
urmat de Aziz, do vizir i do toii slujitorii iui.
(‘md negustorn din piati ii vzurI pe Diadem
trccmd rImaserá ni’uuci do frumuseWa lot i mci
no so mat gindirà la muteriii mi-. Cei ce tocrnai
1uiaui stofele rámaserà cu foarfeccie in sus ! Ian
(el care curnprati nil mai aveau gria Ia cc cum—
pârau ! Si se intrebau (ii t(4ii dc—a valma.: ,,Aii
no euniva. portarul Raduan. chelarul griiclinilo.r
raitlilli, ii Ilitlit portile dosehise, dc—a eoboi-it PC
pmin1 acest f1àcu din ceruri ?“ lar aitii, la tre—
(erca 1.ui, strigau : ,,Ya Allali ! mindri niaj sjnt
ingerii!”
AjungInd in mijlocul sukului, Intrebar unde Sc
af1 eicul eel mare äI ncguatorilor i se Indrep—
tari catre prãvlia pe care toi Sc repezWi si ic-o
arate. CInd ajunser acolo, cci ce se gàseau de faá
se ri(Iicara In picioare in cinstea br, gindmd
,j ut.rimfl acesta preacinstit trebuic sà lie taii1
(elor thu fliIcIi atita de fruirioi”. Tar vizirul, dupà
t.rmrn(.lile cuvenite, Ii ifltrebi
0, neguttori1or, care dintre voi este marele
ei.c al sukulul ?
Ii raspunserà:
Acesta-i.
Vizirul privi catre negustorul arätat, i VaZU Ca
via un hatrin malt, cu barba albá i cu fata sunziltoare.
care sari numaidecIt sn—i IntImpine i
sI-i pofteasca in prävälia lui, urindu-le din inima
biina Veflire. ii Imbie sa se aeze pe covoare lIngä
ci i IC spuse:
— Stau gata sà v slujese intru once veti don!
Atunci vizirul grài
— 0, mult preaindatonitorule eic, iat c de
ani de zile ciilatoresc cu aceti doi haieti ai mel
prin ceti i tinuturi, ca s le arät tot I elul de
popoare, spre a le plini Invatatura, a-i deprinde
a vinde, a cumpara i a-i scoate cItigul din
(unoaterea ohicciurilor i a datmelor tuturor
neamunibor. Intru asemenea rosturi, am vrea sá
ne aezam aici o bucatil do vreme, aa ca flacaii
mel sa-i bucure PriVirile Cu toate frumusetile
acestei cetäi i sà depnindá de la bocuitorli de aici
gingia in purtare i bunacuviinta. Te-am ruga,
dara, si ne ajuU a Inchiria o právã.lie Iargä i bine

339
aczatà, pentru a no Intinde acolo märfurile aduse
din ara nostri cea indepIrtatà.
La aceste vorbe, starostele picii ráspunse:
—- l-lotirit! Mi-c bucurie sä vä slujesc —
capul i pe ochii mci
Si SO Intoarse catre tineri, ca sn-i priveasci maI
binc. Ci, do Ia intita ochire, so tuthurà ftrri do mar
gini, atita ii minunä frurnuscea br. Cci eicu1
pieii acelcia flu so sfia sä xc Indrgosteasct pIni
la nebunie do ochii frumoi ai tuturor f11ciibor,
jar patima liii cea mai mare Inclina mai cu scamà
ditre bieti decit etre fetele cole tinere, i ccl
rnai mult Ii placea gustul acriu al 1ncilor.
Gindi, dar, In sinci ,,Slavà i inchinare ceIui
care i—a izvodit i i—a Inchipuit i, (Iintr—O pul
fir do suflare, a intocmit asemenca frumuseti !“
Si so ridici sn—i slucasca, aa cum nici un rob
nu s—ar Ci priceput mai bino si—1 slu3cascä pc s
pIriul sáu, i xc märturisi cu totul la poruncile br.
Sc gribi sli-i duci pe tustrel i sã le arate prävibile
hbcre, §1 le alese ci InSui una, chiar In rnijlocul
sukului. Era pràvlia cea mai frumoas, cea
mal luminoasi, cea mai largä i cea ma.i bine
aezati dintre toate, cläc1iti cu gust ales, Impodobit
cu galantare din bemn frumos ji1uit i eu tot
felul do rafturi do fi1de, do abanos i do cristal,
puse uncle pcste altele. Ulita din fata ci era bine
mIturahl i stropità, iar la vreme de noapte paznkui
sukului stàtca do bicci chiar acolo, dinaintea
uii. 5eicul, odatá IflVOit.i In cc privete preu1,
inmInI vizirului cheile i—i spuse
— Allah facä din ca o prvàiic aductoare do
spor i do binecuvIntare, In rniinile fiilor tii, sub
semnele bune ale acestei lurninoase zibe
Dupà care vizirul porunci s so adueà i si se
orinduiasci in privi1ie mirfuribe de pre, sto—
feb cele frumoase, atlazurile i toate cornorile do
nestemate cc fuseserá scoase din dulapurile regelui
So1iman-ali. lar cInd toat1 treaba so sfiri,
ii duse pe cci doi tineri s £acá o baic bun, la
hamamul aflat la cIiva pai, 1Ing. poarta cea mare
a sukului, hamam vestit pentru curàtcnia i pent
ru marmura lui strilucitoare, undo so ajunge
urcInd cinci trepte pe care so aflau aezati papucii
do lemn, perechi—perechi.
Cci doi prieteni, isprvind repede baja, nu-1 mai
ateptará po vizir st sfIreasc, do gràbii cc
erau s-i Ia locul In prviie. Pornir, dar, yeseli,
i eel dintli ins pe care-I vzurá fu bätrinul
eic al sukului care atepta zbuciumat pe trepte
icirea br de la hamam. Curn baja dase Inca i
mai multà strälucire i fragezime frumuseii i
chipului br, bàtrInul...
O

Cind povesL:ea ajunse aid, cherezada vázu zorii mijind

.i, sfioasà, tácu.

Ci intr-a o sutci treizeci si doua noapte

Fa urrnä

Cum baja dase Inct i mai multà stràlucjre i

fràgezime frumusetii i chipului br, batrmnul il
asemui, In sinea lui, cu doi pui de càprioara zvelti
i neastImparaii. Vazu cit de trandafirii ii se fácuserá
obrajii, cIt de adInci erau ochii br negri,
cit de Iuminoasá be era fata. Erau fruinoi ca doua

341
ramuri Impodobite (IC seiipu’iI roulelor lot’, saii
ca doua luni pline i albe. ii venirä in minte
st:ihurile poetului
C’iiui, dour dei at in ç.j mIna in treaccit, sirn.t
deociatä
J’ii’1l(Z ?W’U UZ?flztö CU1n je’rne—nfio’ratü,
lay simurz(e—nu toate ii pierd senina pace,
Dour 1(1 aceaxtã scurtd atz’nqere — ce—a face
Dc i-a vcdea-ntreg trupul in care se irnbinä
Marl. Umpezimi dc ape Cu aur de iurni’nä. :

1ei, dar, In IntImpinarea br i le spuse

TiIcäibor, fie-vI baja ca un desfát. i fac
Allah sä nu vt lipseasch nicicInd pliicerile, ci
pururca Improspáteascà—vi-Ie!
Ràspunse Diadem, cu cea maI fermectoare
(1uioie a lui i en cea rnai dubee mIdicre do grai:
Ne-ar fl i)ueuratsä irnprtim cu tine pI
cerea aceasta I
Si amIndol 11 inconurara cuviineios i, drept
cinstire pentru virsta i pentru rangul Iui (IC CiC
a] sukului, mergeau Inaintea lui, deschizIndu-i
ealea ci IndreptIndu-se citre priivàlia br.
Cum mergeau aca inainte—i, bjtrInu1 eic putu
vedea cc mindru Ic era mersui i cum Ii se iegäna
trupul sub hainà Ia :fiecare pas. Abia rnai sttpInin
du—ci infiorarea, ochil i SC aprinser, risuflarea
i so schimbà, nàrile I se umflarà, i Incepu si opt•
teascá versuri cu ineiesuri ocolite
T.Tici 0 niirare flu-i Ca, din tre foirne,
Cele cc ne vrájesc in primu rind —
Oricit dc grele-ar fi, dc-ar fi enorrne
Cele rotunde, clear acelea sint!
 Cáci cle priveti, SUS, veniccLe sjere
Ce se—vzrtesc I sltvi, tren?.urätoare,
Si tot ce e rotund : ntimaz mzstere
i freanzät sizt, Z farinec, inzrure..
Cei doi tinori, auzind.u.—e, habar n—avcau (‘ v
dc si spuna, ci, dimpotriva, SoCC)ttrá a ghiei in
dc o laudá gingai fcutá br, furä tare mici.
ii muiumiri eicu1ui i l?nura cu tot dinadinsul
s meargá cu ci [a harnam, pentru a-i face plicere.
lar starostele pieii, ivmenind u—se a so inpotrivi
oarccum, primi, scaprind do dorinta in
smea lui, i Iuä laolalta en ci drumul mndárã’t càtrc
hamam,
CInd intrarã, ii vãzu vizirul, cc toernai Se zvinta
Intr—una dintre sáli. Zárindu—l i pe eic, veni
intimpinarea br pIná la havuzul din mijioc, uncle
so opriserà, i-l pofti cäkluros pe eic sã intro in
sala in care se afla ci. Ci btrInu1 spuse ct mi
voia sä treacà másura, fo1osindu-se de atIta buntate,
rnai ales ca Diadem i Aziz II tineau fiecare
de-o mini, indrumIndu—i (;atre sala pe care i-o
opriserá pentru ci. Atunci vizirul nit mai stàrui
i se Intoarse sä so zvInteze.
Riimmnind singuri, Aziz i Diadem ii. (ieZbi’àcarr
pc bàtrinul eic, apoi so dezbracara i ci i so
apucart sà-i. frece pe spate, en toatà strnicia.
in vreme cc ci, pe sub sprIncene, strecura ctrc
ci priviri furie. Pc urmã Diadem ii lu sarcina
do cinste de a-i säpuni, jar lui Aziz ii ràmInea plcerea
de a turn a apá peste ci en un ciubära do
aram. Stind aa, intro ci doi, .eicuI se credea
in raj.
Si-i tot säpuniri astfel, ii frecarä i-1 spàiar,
pin cc, spre marea ciudã a eicu1ui, vizirul veni
343
intro ei. Atunci ii terser cu tergare1e calde,
apoi cu prosoapele ode rácoroase çd Inmiresmate,
ii Imbricari i-l duserà pe-o banca, undo-i acluscrà
fel do fel do sorbeturi cu mosc i cu suc do
trandafiri.
eicu]. so •preftcea a lua aminte la cole cc vorboa
vizirul, ci sufletul i ochii liii nu mai erau do—
cit pentru cci doi ‘tinerci cc alergau, strälucitori,
do cob pIni cob, ca sä-l slujeascä. Jar cmncl vizi—
rul Ii grii uräriie cole obinuite Ia hamam c1upi
scald1, ci ràspunse:
— Ce bmecuvintare a intrat o data cii voi in
oraul riostru, i cc fericire este sosirea voastrá!
Du.pi care rosti aceste stihuri
Colinele, czn(l i—au vãzut veninci,
Au inverzit. lar veteda cImpie
/1 tresärit .i-a Inflorit zimbind.
i oarneni, i pámInt, cu bucurie,
Strigard-ntImpinmndu-i: ,,Bun venit!
Si bunã pace! 5i prietenie !“

Tustrei Ii multumirà pentru bunavoina frä do

seaman pe care be-o arata, jar ci ráspunse:
— Allah sa và doic la toi viata cea mai placuta
i sá-i apere (IC (teochi, stralucite neguátor, pe
frumoii tii flacai
Vizirul spuse :
— Jar lie; prin marea mila lui Allah, fie—ti ba
o inviorare do putere i de sanatate! Càci, preacinstitule
eic, au nu-i aa c-a apa cste adeváratui
bun al vietii In accastä lume i hamamul un bc
al desfatarilor?
Starostebe sukului räspunse
344
 Aa-i, pe Allah! CIte minuni de versuri n-a
zvodi:t hamamul prin pana multor man poeti!
Nu care cumva cunoateti asemenca stihuri?
Diadem, ccl dintli, Incepu
0, hamam, tu, vic4d dulce,
Vi vrdjit i dor
0, hamarn, prim tine curge
Timpu-m jute zbor.
Ak, cd mu pot, in mdreatd
Vrajd sd rdrnIn,
0, haina’,n, i’ntreaga viad
Sd ma ii la s’iii
Raiui tot, pe linjtt tine,
Pare-un biet ungker.
lad de-ai fi, mi-ar fi mai bine-n
ladul tdu sä pier.
Dupà ce Diadem spuse aceastà poezie, Aziz
urmi:

Ldcasu-acesta — care-a prins pe pietre

A pietrei floare — prin cdldura ltd
Pdrea-i-ar gurCi-a iadului, cu vetre
De fldcdri man, cu abuni alb-verzui,
Dc n-ai gusta inclatd-n dulcea-i scaldá
Pldceni care te-nvdluie-n fioni,
Dc n-ai vedea-n mijlocu-i laolaltd
Atitea lune .i atitia son.
Cinci termitdI, Aziz se aezà lingä Diadem, lar
starostele pieei, vrijit de gingáia i de harurile
br, strigà
— Pc Allah! voi legai lao1alti. harul cuvlntu.iui
cu frumusetea cea mai desävIritá! Làsati-m
acurn i pe mine sa vd cInt elteva stihuni, caci itecul
face i mai frumoasä o poezie.

345
 Ti prijini (L)raaI1 in. painiã. in:his ochii p
jun)ntat( i, 1ginincI u—i (apul, 1r)cpu sa (inte

l”oc (IQ it(tlflU7fl, Ii?—? z’iaa—a t( (c.z1c1u,ra I

0, f tl, 1,1. tIlt7) 1W torn tär
lar till? .Z1 liO(lSt1V W—TiTfllU(IZI
.)l 1( (111111 (1..’ tOCLt(’ eZt(’—ndU1’U

lIaraain ! n, zc’r raid, havuzr-,i outi,

IaUctfldr inarnulri, .sZISUr (h tzvor,
Sâli ad’urnbrite, mose aromitor,
Ininir’sirzatc’ trupui — inti—nchn vozl( I

I]anzain, tu (trzt (je—un f( ( ni—z balsam

(‘Jestlux rrzereu, sträluctor nLeru,
5i adurn.irit inereu deun (ibur qreu,
(‘ti fliTflU i (LOTUT. 7flC’U, hCLmU?Th

1:riVi apoi pe cci doi tineri i ii i.ãsä sufietul

sI hoinareasca in voic prin g:ràclina frumusetii br.
Iai (i, ascuit.I.nd (lflteCtLi, i’änaseiI CU (()U
fcrnwati i uirnii (1 nnIicstria cicuiuI. U muI
tumir1 din sufk’t i, curn se iäsa noaptea, ii Iriso—
.ii’i pinI in poarta hamarnuiui. Dar, oricit strui
poftindu-i s1 in rnasa in seara aceca Ia ci acas,
ci nu ptimiiI, (.crin(1u—i ierta.rc, ii luara ramas
bun i piecarJi, In vrcrnc cc bàtrmnul pironit
]ocuiui, Ii urrnllrca cu privirea.
Sc ntoarsci’u, dai, acasi. rniriea.ra, büurI i s
cuica.t’a cu toii fcricil,i, dornind pinà dirninea1a.
Atuiwi sc s(1tla1’i, e spt1aiä (lupu sfmnta (iatrna.
i—i ficurii i gIciunea Apoi, (intl poriIe sukului
furã date in Iàturi, so ndieptaii cätrc pràvália
101, pe care o desehisera pentru intIia oarL
Si ujitoi’n orinduiseri prlVli.ia cu mare dichis,
o imbricaser in perciele do matase i aternuseri
I locu 1 pot FiV it douà (ovoare imparateti, Ce
putean prei ia o mic de dinari fiecare, i douà
perirn Impodobite CLI ciucuri i Cu flori de aui, cc
puteau preui 0 sutä do dinari fiecare, Jar po
iaft,uiile do fi1de, do abanos si do cristal stitcau
:fIumos rindui’to mirfuri1e Cole scun.ipe i comorile
do nestematu.
Diadem so aezi p0 unul din co’Joare, Aziz pe
(elalalt, jar vizirul intro ci, ehiar In mijiocul pràvñljoi,
CU sluitorii imprejur. intrccindu.-sc care
mai de care s I.e Implineascà porundile.
Si indati toi locuitorii aflarã dc aceastá minunc’
(Jo priviIie, jar muteriii lneepur sá curgä din
ioate piiril(?, fiecare primind cumprturi1e din
mina tInäruiui numft Diadem, a càrui frumusee
do faimã mntorcea toate capetele i ducea Ia pIerderea
mintilor. Vizirul, V.zind (‘ ircaba merge
de minune, sfàtui Inca odatã pe Diadem i pe
Aziz si fie Cu ochii In patru, i plecä 1ini.tit s so
odthneasca acasã.
Aa niersera lucrurile o vreme, pinA cc Diadem,
väzind ci nimic flu se vestea din partea domniei
Donia, Incepu sä-li piardi ribdarea çi somnul.
fntr—o zi Insä, cum sta do vorbà despre necazurile
iui cu prietenul sAu Aziz, iatà Ca zarira trecInd
po dinaintea präväliei br.

(md povestea ajuiise aici, oIierezada V1ZLI zoril rnijind

. SI1OaSi. tarn.

47
 Ci intr-a o sutä treizeci i treia noapte

i’a urrn I

Intr—o zi mnsà, cum sta dc vorba despre neca—

zui’ile lui cu prietenul sàu Aziz, iaUi c zärirã trecind
pe dinain tea práváliei br, prin pia, o bittr
mni mnviluiti Intr—un izar lung do atlaz negru.
(1Ind dote cu ochii do pràvàlia cea minunatä i (10
frumosul negustora aezat pe covor, so indrepUi
zorit Intr-acolo, 11 salutà pe flàcàul care, (IUpi
ce-i rspunse cuviincios la semnele cc i le fäcea
Aziz din fundul prävliei, se ridicá in cinstea ci
i—i surIsc cit mai duke. 0 pofti apoi s ia bc pe
covor, so aez lIngà ca i Incepu sà—i faci vInt
cii evantajul, pIni cc o vzu hodinità i ricorituI.
Atunci bàtrina ii Intrebá pe Diadem:
F1ácule, o, tu care Inchipuieti toate desvir
irilo i toate frumusetile, eti oare cle-aici, din
ara noastrã?
l)iadem, cu glasu-i dulce i pun do farmec, ii
raSpunse
-— Pc Allah, stpIn, pentru Intiia oar pun
piciorul in aceste locuri, unde am venit numai
spre a ma desfata privindu-le. Jar ca sä—mi fac
do lucru o pate din timp, vind i cumpãr.
l3átrIna grài:
— Fii bine venit, frumosule oaspe al oraului
nostnu! Si cc märfuri aduci tu din árilc cole
depirtate? Da-mi sa vad i cu cc ai mai frumos,
cad frurnosul la frumos trage.
I)iadem, micat do vorbele acestea alese, ii
zImbi a multumire si—i spuse
 — Tn prMilia mca nu am deelt lucruri cc flu so
poate sà nu-i plac, vrednice de fiice de regi i
dc fpturi prea alese ca tine.
BItrina riispunsc:
— Tocmai voiam sá cumpàr o stofi cit mai
frumoasa pentru o rochie hàrIziti domnitei Donia,
fiica regeiui nostru $ahraman.
Auzind riumele celci de care-i era plinä inima,
Diadem nu-i mai putu infrIna sufletul i strigi
lui Aziz
.Aziz, ada-mi repede tot ce-i mai frumos i
inai scump Intre marfurile noastre
Atunci Aziz dcschise un dLtiap cIidit In zid i in
care flU so afla decIt un val (10 stofa, dar cc stofli
Partea din afará, impodobitä cu ciucuri de aur, era
din urinic de Damasc, PC care stràluceau suave
tot felul de inchipuiri de flori i de pásári, In
mijiocul cârora horea un elefant nauc. Si se rev
Irsa din ca un belug de miresme cc pátrundeau
pina in suflet. Aziz aduse vigul acela lui Diadem,
care-i desfàura, dind la iveala frumusetile fara
do seamün ale stofei acelcia, mcnità parcã anume
pentru rochia vreunei hurii din rai on a vreunei
domnite fermecate. A o zugravi si-a Inira toate
nestematele cu care era Impodobità on toate
alesituri1e sub care i se Invlui.a urzeala, numai
petii cu harul lui Allah ar putea izbuti, In stihuri.
Diadem (1esfura Incet stofa dinaintea hatrind,
care nu tia la cc sà se uite mai muit — la
frumusetea stofei, on la chipul vrájit al flacaului
cu ochi negri. Privind aa farmecele fragede ale
negustorauiui, batrIna Ii simtea trupul cuprins
ca de flacari.
Cind putu gri, spuse lui Diadem, pnivindu-l cu
ochii apnini de patimà:
— Imi place stofa. Cit am a-ti pláti?
349
 El so ploconi i rispunse
Sint plätit peste rnàsurä prin fericirea do a
te Li cunoscut!
Atunci l)atr’ma strigü
0, Lliicäule färi do seaman, fericit.ã femeia
care poate sa se cube Ia picptiil tàu! Ci uncle—s
tecioarcie Vre(lflico do tine ? Din parte—mi, nu tin
(frCIt una singuvä pe Intregul pimmnt. ! Spune—mi.
tinere ce,rb, care U—i numele ?
El raspunse
- Mu hearna Diadem.
Atunci bati:îna opti
Dar acesta—i un nume ce nu so dà decit fiiloi
do regi! Cum de poato un negustor sà poarte nurnele
do ,,Cununä-de-rege”?
Atunci Aziz, care toatu vrcmca n u spusese 0
vorba, so apropie ca sä-i seoatü prietenul din inurc
itura i rispunse bátrInei
— Este singurul flu al pärinibor säi, care—I
hesc atIta, melt aa voit sri—i dea on nume curn so
(Ia flilor do regi.
Ea spuse:
Aa-i : dacà Frumuseea ar trebul sa-i aleaga
un rege, numai pe Diadem i i—ar aloge ! .Afla,
Diadem, ci I)atrlna do mine nu rnai sInt de-acum
inainLe ciceit roaba ta, i martor mi—i Allah pen
tru credina :faä do tine! Ai sa vezI nezäbavnic
ce am sa fac Intru folosul tàu. Allah sä to ocroteascu
I s to pazeasca dc deochiul lumii
Luä apoi vigul ccl scump do mätase i pleeá.
Cu sufletu.l Inca tremurind do bucurie, ajunse
la domnita i)onia, pe care ea o al.äpt.ase cind era
mica i eàreia ii inea bc do mami. Inträ, dara,
UnInci cu mindrie sub brat stofa eca scumpa. Do—
nia Intrebà
(), doica, ce—mi mal aduci ? Arata—mi
 Fa risp1nse
St.npmna rn(a. ( ntiiñ )Oflia a ‘t 131v(1..e
Si (1CsiaCl.1 stoia. !tun(:j )jLt ti ii’ fçjj—
irC i CU )U(U1iU in OChi, ,tj’iñ
0. cc mini nc Asia iu—i stoin din (ante
noustre.
l3ätrina ispunsc
Aa—i. C tan irinnoasa. Dar cc--ai rna.i spune
:jntl 1-.aj vC(Wa C tina.u1 nei.ustor (Lifl. mi—a (ia—
ru.it•-o pentru tine ! I )t rift arnE ca elielanimi ec-III
Ti h H, RaCI umin, t TU hUhc S1 ti lii tat a include pom’—
i.k [taiu] iii, h —a I.ãsat sit (oboale un asemenca
rgCi care sa hmu re sufhtu). muritonilor ! 0, sta—
pinii. inult LC flIUI vrca Sit—i vad fliicliuI acesta
shalt icitor doirnind Ia sin ul tao..
Dat l)onia st.nigá
C), Ci-Ifli dc (UtC’Zi tu, doicá, sa—mi Oit)c!iiti
(i() barbai, Ti (5 pî.cla i—a intunecat. a.a, deodata,
mintea ? Taci, i cia-mi stofa ceea s—o cercetez mal
1ieaproapc!
Ltii stofa i ifl(CpU S--O rfliflgiic fi sII 1—() p0-
t niveascit p(. t rup, in torcindu—se ciitre doicà—sa, car
ii spt.tse
Staph-ia, cti frumoasä, dan doiia Frumuseii
sint rnai rnult (lecit tiria singura
(i Set.t.—Donia stnigà jar
Ah ! mancii afurisitá, sà no mai scoli o vorba
!)i1-te doar Ia ac-el negustor i Intreabä—1 dacà are
vrco (lorinti k spus on vreun hatir de cerut, i
tt.gek, tatiil nwu, numaideelt are sã i Ic 1mph-
ncascä.
BatrIna Inc-cpu sil ridà i. clipind d]n ochi, spuse
C) doninti ? Pc Allah ! Cute n—are nici o dorinl
ã ?
$1 se ridica in graba i alergä la pravalia Iui
Diadem
 Cind vzu vciiind, Diadem Ii simi iriima
prinzInd aripi do bucurie, o 1u do min, o aezi
1IngI ci i—o osp1ti cu sorbeturi i Cu dulceuri.
A.tunci bätrIna gräi:
— Iti aduc o veste buni. StpIna mea, I)onia,
to salutä i—ti spune ,,Prin venirea ta, nc—ai c
stit i ne—.ai luminat ora.ul. Dc ai vreo (lOrinta,
m1rturisete—o !“
Diadem ascuith npidit do bucurie, pieptul I so
umplu do senin i voioie, i gIndi in sine ,,Treaha
merge bine !“ Ràspunso apoi bàtrInci
-— N-am decIt o dorintá: sd izbutesc a trimito
domnitci Donia o scrisoare pe care vreau si i-o
scrin i si capit ràspuns.
Doica grill
Ascuit i ma supun
A.tunci I)iadem strig ku Aziz
— - DiI-mi ciilimara do a:ramil, hIrtie i kalamul
Dupil ce Aziz i Ic aduse, Diadem sense in sti—
hurl urmiltoarele

Hirtia ce-ji triinit, preanalto>

Ti-acluce daruri i comori
Pdstrate-n tatnele din suflet
i adunate dor cu clor:
Intli e focul din iduntru-mi,
Care neincetat md arde;
Al doilea este iubirea,
Cu chinul de a-ri fi departe;
ill treilea mi-c viata Insdi,
Ca i statornicia ei;
Al patrulea este aleanul,
Din care mi-am fdcut temel,’
Al cincelea este ntkiejdea
Cd ochii-mi se vor veseli;
Al aselea C ruqdmintea:
Sd ma astepi, sau tu sd vii!
 A.poi, la sfIritu1 scrisorii, ca semnituril, adiugi:
Aceste rincluri au fost sense
De robul unui dor-blestem,
De Ufl ocnas leçjat in vise,
Dc eel bolnav dc-un chin suprem,
Dc eel ce-n ochii tdi se-nchise,
Dc negustorul Diadem.

Pc urmä reciti scrisoarea, o presàr cu nisip, o

scuturà, 0 pecetlui, 0 Impaturi i o dete In mfna
bätrInei, strecurInd i o pungà cu 0 mie de dinarL
lar 1)trIna, dup cc se rugà lui Allah pentru izbmda,
se intoarse grabnic Ia stpIna ci, care o
intrebà
— Acum, doicà, spune-rni care-i dorinia negustorului,
ca sä ma due indatá Ia tata, sa-l rog sä
i-o Implincasca!
BátrIna rãspunse:
— StàpIni, flu tiu cu adevth’at care i-i dorinta,
cáci iati scrisoarea al carei cuprins nu-l cunosc.
Si ii dote serisoarca.
Dupä ce o ceti, domnita Donia strigä:
— A, negustor neobràzat! Cum de cuteazà ci
sà-i ridice ochii pinà la mine?
5i, de mInie, incepu sä se batà cu palmele peste
obra)i, zicInd
Ar trebui si pun sà-1 spinzure pe miel chiar
dinaintea pravalici lui!
BãtrIna atunci intrebà, fàcInd pe nevinovata:
— Au ce-o fl scriind atIta de cumplit in scri
soarea ceea? Nu cumva va fi cerind cine tie cc
prc anapoda pentru vigul lui do rnatase?
Ea raspunse:

353
 - Ma râii nu—i vorba CleCit de dragoste i de
phflLi
kitrIna int,oarse
Illezanta. zñu asa ! S—ar cñdea, stdpH
-ia, s1--i dai on iispiins din (are sä priceapl i
(I poat( si. 1 pasea de va mai inth-izrii uria
dSttL.
‘a zise
Asa—i (i rn Win câ at.unci s—ar face .‘i tr
itezàto
Batrina o mdQrnna
Ba no i-ar face sá—i caut do ti’eabi
Atuci Sett—i)onia zise
1Jirnj calirnara i kalamul.
i sense In stihurI

Esti orb. i-i faei nãluci ! Vrei pin’ Ia steI

S-ajungt. iIO parea-ar ft pntut vroodata
(in 7riUrjtOr Sà SUU’—fl eel’ (a ele
.i przrztrc astrii nopçii sO strabata!

Ci, (‘U 5(L- (lesehid oclrii, iatä, :iur

Pc eel re te—a fãcut un vzerme—al firii
.i—a izvvdit .z astrele—u azur
.Ncintiil.atc-l! .s’Iava nemuririi :,

lie vei mal euteza sä-mi scrii ctudva.,

Voi cia poruncd sä te rastigneasccz
Pe—un arbor blesternat, jar moarteci ta
Drept pildO. ticdlo.ilor sIueascO!
Pc urmä, pecetluind scrisoarea, o dote 1)atrin(n,
are alergá degrabi Ia Diadem eel ars do rieräbdare,
Printul ii mullurni, deschise scrisoai’ea, o ecU
i, cuprtns do mihnire adincä, spuse trist batninet
 Ma amcnintà cu moartea, d eu no mi I:rn
de moarte, càci viaa mi-i chin i rnai marc S
de-ar fi si mor, eu tot. am sã-i räspiind
J3atrina gräi:
Scumpà mi—i viaa ta Si am si k’ ajut dIn
toate puterile i am sà impart u tinc toale pñ
mejdiile. Scrie-i, dar, i dã—ncoaee scrisoarea
Diadem strigà lui Aziz
Ia o inic de (Imari i dãruh—i aestei mi
(‘u1c’. Si s-avem ciedintá in A]Iah atotputerfiB

Sense apoi pe hirtie stihunile )rmRI.oare I

Dcci i’zsul meu (liii. O7’W? searu
Ea mi—i arneni’ntä cu nwarte.
]Vu stie tmnära fecioara
Ca numal moartea face parte
De-a päcii firI moarte arä,
i nici ca tot cc se-n fioarü
Sta—n mina necintitei SOCLrtQ

Au villa ci n—ar fi cu caic

Sä—ncline mai ales spre Cci
Al cäror dor znuiat In )alc
F cätre astfel de femei
Ce nu se-ntinä-n neagra vale,
Jar cci de rind flu dau ocoale
Spre itentinatul br tiiibci ?

0, biete (iO?’UT7 cite mdc,

Sct ‘flu mai fi(LZUZt? FUflI.1C I
Là .sati—nii mIm.a—n z’äbreie
Sä se sfirseasca pie en plc.
Náciejdea-mi sä-i ateurnU yreZ
Zdbranicele peste etc
i peste visul m.eu cauic!
 Dar tu, cu inima-ti cle piaträ,
Sd flu erezi cd-am sd tac infrint!
Decit sd sufdr o rnaraträ
Durere, fdrd tel i frint,
Alai blue—n alea—rni idolatrá
lJintr—un iwrniint mi—oi face vatrd,
Sd flu mai flu asa eurn slut
Si en lacrimi In ochi, dete bätrinci scrisoarea
si—i SpUSC
— Te nccdjim, vai, zadarnic ! Sufictul men Imi
spune cd nu—mi mai rdmine decit sá moi.
Ea Ii rdspunse
— Lasã Inchipuirile cele negre i amgitoare,
mIndrule flüedu, i privete—te ! Au nu eti tu
soarele Insui ? Si flu-i ca luna ? Cum dc socoi cd
cu, care mi—am trccut viaa numai In uneltiri dc
dragoste, n—am sd tiu a Impreuna frumusctile voastre?
Linitetc-ti sufletul i a1inà-i grijile care
te mIhnesc. Am sil-ti aduc fàrà de zábavà vcti
de bucurie.
Cu asemenea vorbe II päräsi pe prinul Diadem,
dupà cc...

Cind povesten njUnSc aiei. eherczadn vázu zorii mijind

i, sfioasà, tacu.

Ci mntr-a o sutà treizeci si patra noa pie

Eaurmã:

Cu asemenea vorbc, II pârdsi pe prinul Diadem,

c1upi cc ascunse bine scrisoarea in piir, i sc cluse
Ia stpmna ei. Intrã Ia ea, H srutã dreapta i se
aezä Mri a spune o vorbá. Dar, dupä un rästimp,
grai:
— Copilil multiubiti, pärul meu bitrin s-a despletit
i flu mai am putere s-l pun In rInduialä.
Poruncete, rogu-te, vreunei roabe sä vini si ma
pieptene.
Dar Sett-Donia strigä:
— Doica scumpa, eu Insàmi am sá te pieptán,
aa cum i tu ai fàeut de-atitea on cu mine!
i domnia Donia Incepu sa desfacá pletele albe
ale doicii i se pregátea sà I le pieptene, cind, deodata,
rävaul lui Diadem aluneca pe covor.
Sett-Donia, uimita, voi sä-l ridice, dar batrIna
strigá
— Copila mea, dä-mi hIrtia! Pesemne cà s-a
prins in párul rneu cind ma aflam Ia tInarul negustor.
Alerg sa i-o inapoiez!
tnsä Donia se grabi s-o deschidà i sä-i citeascä
cuprinsul. Ii Incrunta sprincenele i strig
— Ab, doicã blestcmatá, asta-i vreunul din vi-.
cleugurile tale! Au cine mi I-a trimis pe negustora
ul asta, pacostea i ncobräzatul? Dc prin cc
tarä cuteaza ci sà vina pInä Ia mine ? Jar eu, Donia,
cum m-a ticàloi pIná-ntr-atita melt sä ma uit
Ia un om care nu-i nici dc rangul i nici de neamul
meu? Ab, nemernico, flu ti-am spus ‘oare Ca
miclul acesta are sä se f.acá i mai cutezitor?
BätrIna spuse
— Aa-i, domnita, e un adevarat $eitan! Cutezanta
lui e curat diavoleascä! Dar, copilá i stàpIná
a mea, scrie-i pentru cea din urmà oarä, si-ti
dan Incredintare ca se va supune voinei tale!

357
PJtteJ. 61 pul .61 tie ristignit, tar pe mine ladlalti
a, ci’!
ALunci domni%a Donia lull kalamul ;i lnØI ‘Ut.mMeareic
stthui4:
Smintituic, au tit nu $11
Cd-u aer,4 din juru-fi Joacil
Primcjdla dc-a ‘au mW $7

Ma $11 cd-s ape care-neadd,

De-ncercl ad £ntrl-n vadul br?
$1 slut unphere-n care, ded

Ar vrea sit calce-un muritor,

P2 se is $ topi, pe daM?
‘fit cugef I UI te noW in zbor

La attic-n cer, elM tumea toatit,

Dc-or puncr minil lingd mind,
Tot n-ar ttzbate-n sidvi vt’eedatd7

Cutest, cit lnt.na-$I pdglnd,

.8d-mbrl44ezl, ftc $-n vis,
Vreo hint - ad-ft fact cadind?

Ia bine-a,ntnte cc ft-am sic!

Altmlnterl, croncitnind a moarte.
Asuprö-$, to dintr-un aids,

Cu nc,qre aripi, dc departr’

Venjq’or corbit-il stol, lnereu;
Paste inormintul tciu Ut poarte

Al spaimet duk, roUnd din grcu

 Dupá care Inipàturi i pecetlui scrisoarea, o dei:c
bàtrmnei care, a doua zi, disdedimineat, alergà s-c
inmineze lui Diadem. Cêtind—o, Diadem. Intelese
ca mci o nàdejde nu mai trebuia sä-i InciIzeascä
inima i, IntorcIndu-se cátre Aziz, ii mntrebà:
Frate Aziz, Invaiä-m ce—i de fcut? Nu m.
mal simt In stare sã—i dan un ráspuns cumpánt
Aziz räspunse
Am Sa IOCCI’( (U in. Jocul i.—n numele tan,
Diadem grài:
Bine, Aziz, scrie—i tu, siundu—te de toa
máiestria ta.
Atunci Aziz ]ui o hirtie pe care aternu. acestc
strofe:

Doamne, pe cci einci Drepçi! dä-mi (Z)tttOr ,1

Un chin ma seacd, zac to pit de vlaqä..
/lh, izbdvete—mi iriima de dor,
Din zqura suferinfri md d.ezleagti.

Tu taina ‘rnz— cuno.ti, al .cdrei foc

Lduntruri?e-mi arde. tii prea blue
Cruzirnea celei Ce, oricit ma rog,
Oriclt o chem, m-alungd d.c Ia sineS

Vreau fruntea sd—mi ridic, in ochiu-iichL.

1.)ar nu mel scap din vdlul cc ma soarbe,
in care ma sen fund ca-ntr—un abis
in sInul (ieznacle;da inele oarbe.

Cu rajul men. Pdrinte, s—a sfirit,

Rivuese rrz.ereu iubirea ci zadarnic.
0, nemzioaso, tn, Cu par cernit,
Crezi tu Cd i-este ceru-atit de darnic

39
 Intru-al Ursitei oamenilor crug
i-ntru-nfruntarea crIncenei Ndpaste,
De-i place sd-i tot ch,inui ca pe ruj
Pc eel cc pururi va sd te aclaste?

Pricepe, dar e-un suflet neinfrint,

Ce numai peritru tine IntIia oard
A pdrdsit tatd, i pdmnt,
i casd, i prieteni dragi, si tard.
La urmà, Aziz intinse lui Diadem hirtia pe care
o serisese, jar Diadem, cetind versurile, ca si le
vadà cum sunau, se anita multumit de dc i spuse
lui Aziz:
Sint minunate!
Si (lete scnisoarea batrInci doice, care alergd s-U
duciI Doniei.
CInd domnia vazu cele scrise In scrisoare, docotind
de mInie Impotriva batrmnci, strigà
Mancä afurisitä, numai tu eti pricina umilintelor
pe care le Indur! Ah, izvod de piaze rele,
sà flu te mal vád in ochii mel I Iei numaidecIt,
on pun robii sä te vnIsteze cu lovituri de bice
i-i sfárim oasele sub càlcIiele mele
Fárä a mai zábovi, bätrIna se repezi afará, Cad
Donia se pregàtea sä strige robii. Cu sufletul la
guri, alergä sà-i povesteascá nenorocirea celor
doi prieteni i sä se punà sub ocrotirea br.
La aceastä veste, Diadem fu nespus de mIhnit
i grii bàtrinei, mIngiind-o trist:
— Jur pe Allah, maicuta : ma simt acum de doua
on mai mihnit vazmndu-te cd Induni urmárile grecclii
mdc

Dar ea ii raspunse:
— Nu te necàji, tinere drag, flu ma las eu biruità
cu una, cu douà! Nimeni n-are sä poatd
spune vreodatà c n-am fost In stare sä Impreun
doi Indràgosti. Jar piedicile de-acum ma ali i
mai mult sä ma slujesc de toatà §iretnia §1
te fac si rizbai Ia inta dorintelor tale.
Atunci Diadem intrebä:
— Ci Ia spune-mi, máicu, din cc pricina este
Sett-Donia atit do Invrajbita pe toti bärbatii?
Batrina rspunse:
— Din pricina trnui vis pe care 1-a avut.
El se minunä
AtIta doará, un vis?
Ea zise:
— Atita. Sa-ti povestesc.
Si Incepu
Intr-o noapte, domnia Donia adormise i
vázu In vis un vinätor do pasàri careli Intindea
laturile Intr-o poianá i care, dupä ce presarase
boabe do gnu pe jos, so clete mai la o parte, stInd la
pindã i ateptindu-i norocul. Nu peste mult, yenirä
pasari din toate coltunilo pádunii çi se aba—
turä pe locul uncle se aflau latunile. Printre pàsárilo
care ciuguieau boabele, erau i un porumbel
cu porumhia lui. Porumbelul, tot ciugulind
aa, se rotea din cind In cInd umflIndu-se in pene
pe lingi tovaràa lui, fara a lua seama de primojdia
ce-i pàtea. PIná la urmà, tot rotindu-se
aa, so pririse cu un picior in ochiurile iau1ui,
care Ii i Inhãtà. Celelalto pàsäri, speniate de bàtãile
liii din aripi, zburara cu zarva, fIlfiind In
zbor. Dan porumhia làsi hrana Impratiata pe JOS
çi. cnraioaxà. nu avu alta grija clecIt sä-i scape
soul. Cu ciocul cu capul facu aa cá destrama
Iw,ui i-i slobozi tovaraul necugetat, mai mainte
ca prinzãtorul de pasari Sà vinä i sà puna
mina pe ci. Ea zburá Impreuná cu sotul, so rotira
o data amindoi prin vazduh i so Intoarserä apoi

361
ca sà ciuguleascã jar in jurul IaurilGr i porurnbeltil
tar Incepu sà se mnvlrteascä In jurul p0-
rumbiei, tar aceasta, dind inapol ca sá se fe—
rcascà de Inghesuielile mi, vent din nebgare dc
seami Iingi ochiuri i fu prinsà la rlndut eL Atunci
porumbelul, fári a se mat gindi Ia snaa Iui, zburà
pocnind din aripi, dimpreunà Cu celelaite psàri,
jar pisIraru1 puse atfe1 mina pe ea si-i suci gIml
pe bc. Visul acesta o tuihurt (umplit pe dom—
nia Donia, care so trezi in suspine, ma chernä
ca sá mi-i povesteasc i-rni spuse inciudatà ,,Toti
I)àrbatli sint asemenea, tar oamenii trebuie sà ftc
i mat ri clecit toate celelaite fäpturi ale pämIntuhii.
Jur In fata lui Allah cä n—am sà Ingadut
in veci sila apropierii br!”
Dupä cc printul Diadem auzi acest vis, ii spuse
bàtrinei.:
Dar, miicutà, tu flu i-at arätat, oare, ca nu
tot.i oamenii sInt ca acest porumbel ticàlos i cã
nu toate femeile sint ca särmana i credi.ncioasa
iui soatä ?
Ea rispunse:
—- Nimic n-a mat putut s-o indupIece, i triw
tc dc-atunci singurá, Inchisà cu frumuseea ci.
Diadem adäugä
0, maicuta, musal vreau s-o vád, de-ar ft t
si mor, S-O vád harem odatá i sà-rni patrund in
sufbet o singurä privire •de—a. ci ! 0, hàtriná binecuvintata,
M aceasta pentru mine, gäsete vrcun
mi1oc, cu intelepciunea ta
Atunci bttrIna grài
Aflt, lumin1 a ochilor met, eã In spatele palatului
in care Iocuiete domnita Donia este o gräd
ni Ufl(IC vine i se preurnblä odata PC iunä, in—
so(11u (Ic slujniceie ci, intrIncl acolo PC o portita
tainicá, spre a se feri de privi.riIe trecátorilor, Pesto
o säptärnin esLc toctnai ziua ci de plimbare. Am
sä yin sá—ti fin càiáuzä i s te pun In fata celei
iubite. i ma incumet a crede, cc toate prcjudeie1e
ei, ci odati ce te va fi vizut, domnia va fi bi—
ruitä dc fr.umusctea ta : cäei dragostea este cc dar
de Ia Allah i vine cind ii place lui
Atunci Diadem räsuflà mai din targ. mu.1lumi
bätrinei i o pofti sa primeascá a-i fi oaspe, de
vrerne cc nu se mai putea infIItia stpInei. Inchise
apoi pràvália i t.ustrei luarà calca cat.re casi.
Pc drum, Diadem se Intoarse cit.re Aziz i grIi:
— Frate .Aziz, curn nc voi mai avea igaz si
rncrg Ia pràvälie, o las in seama ta, F’Li cc ca cuni
VU1 socoti mai bine
.Aziz rispunse Ca ascultà j C Sc. supune.
Estimp, aj unserà acasa i-i povestirà toate dc-a
fir a par vizirului, i despre visul domnitei, i
despre grádina undo avea sä incerce a o vedea,
Si—i cerurà i lui sfatuL
Vizirul cugetlI un rästinip, ridicã apoi eapul i
gräi:
Am gásft ce—i de fãcut ! S mergem rnai In-til
Ia grádinä i sa cercetäm locurile.
o lãsarà pe bätrinã acasa i plecara impreuna
vizirul, Diadem i Aziz — la graclina domnitei.
(mnd ajunserá acolo, vàzurá stind In poarta pe biitrinul
paznic. ii salutara, jar paznicul le ráspunse.
Atunci vizirul, ‘strecurIndu-i in palmi 0 sutá (Ic
dinari, Ii spus
rpj(. am don sä intram i s1 cc räcorim
oleaca sufletul in grdina aceasta frumoasà i sá
gustam cIte ceva aici, lIngá flori i apil. Sintern
straini i. oniunde afliXm vrenn bc’ frumos, ni—
drag a iw bucura dc piãcerea verdetci i a tih—
nd.

Bätrinui i-ca banil .‘i zise

 — Intrai, oaspei buni, i aezati-v unde vi-i
voia, ateptind si vi cumpâr in grab de mInce.
Si-i duse In grdin, apoi morse la suk, ca sä
Ic cumpere dc-ale guru. Sc Intoarse curind Cu 0
oaie fripti CU pläcinte. Se aezará roatá pe malul
unui pIriia, mincarä piflä Ce se Indestu1ar,
dupi care vizirul spuse paznicului
— 0, eicii1e, palatul de cob, dinaintea noastrà,
nil prea e in stare burnt. Do CC nu-1 Ingrijii?
Paznicul oftà
— Pc Allah! Acesta-i palatul domnitei Donia,
care mai degrabä 1-ar 1sa sá so prábueascä decIt
sá se Ingrijeascà de eL Domnita tráiete ca 0 S1-
hastrI i nu ia aminte la asemenea lucruri.
Vizirul zise
Ce picat, o, eicu1c Barem catul do jos s—ar
cidea viruit o1caci, micar pentru ochii tüi. Dacá
vrei, aç lua asuprI-mi cheltuiala aceasta.
Paznicul riispunse:
— Allah sä te audä I
Vizirul adiugá:
— Ta de colea 0 sutà de clinari pentru osteneala
ia i Cautä nite zidari i Un zugrav cIt mai iscusit
in potriveala Cuborilor.
Atunci paznicul se gribi s caute zidarii i un
zugrav, cirora vizirul le dete indrumrile de trebuin
i. Tar dupà cc zidarii ispràvirà treaba i vruir
i sala cea mare de jos, zugravul ii Incepu lucrul,
dupi poruncile vizirului. Zugràvi mai Intli
o pãdure i, in mijbocul acesteia, nite laturi in—
tinse, in care era prins un porumbel cc se zbtea
din aripi. CInd sfirj, vizirul Ii spusc
—- Zugrivete acuma, de cea1alti parte, tot o
icoanli ca aceasta, dar Inchipuind un porumbel care,
cércind sä-i scape soaa din 1a, e prins de pasarar
i cade ucis, jertfà credin4ei liii.
Zugravul’ zugravi icoana poruncita i, primind
o plata bogata, pleca.
Dupi care, vizirul, impreuná cu cci doi tineri
i cu paznicul, privirà i cercetará zugràvcala dacà
era cum SC CUVrne. Ci Diadem, la toate acestea, edea
trist i privea in juru—i mohorIt. $i Ij gräi lui
Aziz ast.fel
— Frate, mai spurie-mi niscaiva stihuri, sá—m
alunge chinul gIndurilor.
i Aziz Incepu
ibn-S?1a tn serz’ri grele
Des pre boli i despre leacuri
Spuize cd-ntre multe cele,
Incercat dc mu de veacuri,

!eac iubirii, cincl suspinã,

F cloar cintul de laute
Pc sub poale de grk1inã
i—ntre cupele bdute.

Eu urmai ce scrie-n carte.

Vai, nimica nu s-alese.
i-ncercai, sá scap dc rnoarte,
Alte ciragoste, mai dese.

Nu-i bun leacu-ti, nit se pare,

lbn—Siizct, o pacoste—’i
1eacul clraqostei ainare
Dear o nouä clragoste-i.
Dupa care, Diadem spuse lui Aziz
Poetul are, poate, ch’eptate ; dar greu c, cInd
flu mai ai voint!

363
 Sc ridicari apoi, Ii luara rirnas bun (le Ia btrinul
paznic i se intoarseri aeas, unde ii atepta
doica domnitci Donia.
i dupi cc trecu o säptiminà, Sett-Donia vol
si-i facI preumblarea obinuit prin grädin
Atunci simi ca cit. ii lipsea bàtrina doicà i,
p1ini de mihnire, se gIndi la purtarea ci i ii
dete seama ca fusese tare lipsitá de omenie I aü
(IC c:ca care—i tinusc be de mama. Si Indatá tnmisc
un rob la suk i altul pe Ia pnietcn.ele doicil.
ca s-o caute i s-o aducã Indàrát. Or, tocma
atunci, dupà ce-i dãduse lui Diadem indrumãrile
trcburncioase pentru acea zi, cind urma sà aib
be Intilnirea din gràdinà, (Iowa trecea sirkguru
prin preajma palatului. Un rob aIerg in calea ci
0 rug, in numele stpinei care plingea (1up
ca, si sc Intoaic acasi pcntru. impàcare. Si a’a
i urmä, ClUpa CC SC prefacu o1cac a nu voi.
Dornnia Donia o sáruUl pe obraji, lar doica ii
sirutl iniinile i amindouá, uimate Lie roabe, (loschiser
I portia cea tainic i intrar in gràdin.
La .iindu—J.e, vizirul i Aziz, dupá pleearea bá—
trInci, urmindu—i sfatunile, Ii imbracará po i)ia—
(.1cm (‘1.1 cea miii st.i.i ucitoarc haini Impiráteascà.
ii incinseri cii 0 cingatoaie bätuta in fir (IC aur.
Incrusiata cu picti.e scumpe i cu o agrafi de
srnaiald, ii. puscri in jurul fruntii un turban de
matasc albCt uinpodobit cu flori (IC aur subtini l
cu surguci dc’ diamante. Chemarã apoi asupra liii
binecuvIntarca liii Allah i, dupa ce—i mnsoiri
pinil aproapc (Ic gr?idiná, so Inioarseri, pentru ca
ci si poa1.1 intia mai cu uurintl.
Jar i)iadem, ajungInd la poarlü, gãsl acobo pc
bãtrinul paznic care, cInd ii vãzu, se nidicä in
pwioarc se pioconi dinaintca lui Intr—o temenea
adinc i cuvlincioasa. Si, netnnd ci estimp
domnita Donia intrase in grädini pe portit.a ce
tainicI, ii spuse liii Diadem
GrAdina aceast.a este gràdina ta, jar cu slnt
r()1)U1. tau !
ii desehise poarta, rugindu—1 sà intre, (lupa
care o inchise i se aeza Ia locul obinuit, s1.i••
vindu—l pe Allah pentru fápturile liii.
i)iadem so gräbi a tirma ceic ce—I sfätuic barina
: SC ascunse PC dupa o magura, pe care i-o
aratase bitrIna i ateptä acoI() trecerea domrntei.
Asta fãcu el
Estiinp, Sett-L)onia iat cc lacu : pe (md so
preumblau, I)at.l’mna Ii SpUSC
— 0, st1pinI, a avea a-ti spune ceva care are
sI te fac a privi mai In tihni aceti frumoi
arbori irnpovrai de roadi i aceste flori.
Donia ii rspunse:
---SInt gata s to ascuit,
Ea grii
Bine—ai face de—ai trimite indürät la pa].atba
s1uniceIe astea cc nu—li dau rágaz a te
bticura cUm ti—i voia do SCfliflU z1ei i (IC re
veneala clipei. Cad nu—ti sint decit 0 stInJeneala.
Donia zise
Drept. ai gràit, doicä
cu Un semn, trimise acasä toate femeilt in-’
sotitoare. Acurna, ramrnnd singurà. numai cu
hatrrna donmita Donia porni incetior -catre magura
pc dupá care Diadem sta fl(?VaZUt.
Si cind o zäri pe domnita I)onia, dintr-o ful-gerare
Diadem Ii dete seama de fnumusetea el
ji-atIta de tulburat fu, C Sc prabui Ia pamint,
acolo pe bc. Ian Donia ii urmä preumblarca,
inaintind catre sa[a in care vizirul pusesc sà Sc
zugräveascä untimplarea cii päsiraru1.. 1ndemnat
de doicá, pii inbàuntru, Intiia oara in viafa ci,

367
cud niciodatu mai Inainte nu se simtise ispititu
a intra In acel bc menit siujitorilor de Ia palat.
CInd vázu zugriveaia, Sctt-Donia rãmase cii
totul nedumeritä i strigä:
— Doicu, ia privete ! acesta-i chiar visul meu
dc odinioari, numai cá altmintrelea! Doamne,
ya rabi, cum Imi bate imma!
Si, apàsIndu-i pieptul, se aezã pe covor i
zise:.
— Doici, oare sä mi fi Inelat? Oare Eblis-cel—
Ruu sä—i fi bátut joe, numal aa, tie creclinta mea
In vise?
Doica ruspunse:
— Copilu buná, dupu Invàminte1e vietii mdc,
eu ti-am arätat dintru bun inceput Ca eti In
greealà. Ci hai sà ieim sü ne mai preumblàm
oleacu, acuma cInd soarele cia in asfintit i cind
reveneala e mai dulce.
$i ieirà amIndouá In gradinui.
Acolo, Diadem, trezit din uimire, urmInd sfatu—
rile doicii Incepuse sä se preumble §1 ci alene,
neluind aminte parcã decIt numai la frumusetile
privelitii.
Cmnd, iatà cà la o cotiturà de curare Sett-Donia
11 zári i strigà
— 0, doicà, ia uite cc tInär frumos! Ce chip
mIndru i cc umbiet! Nu cumva-i tii cine-i?
Doica riispunse:
—— Nu-i tiu, ci, cIupa—nfutiare, flu poa
decIt vreun fiu de iege. Ah, stápIná, mIndru mai
e! Ah, sufletul rneu!
$i Sett-Donia adaugu:
— E neasemuit tic frumoS!
ButrIna Intári:
— Neasemuit! Fence de iubita 1u $i, pe furi,
fácu semn lui Diadem sil iasà din gràdinà i
sä se Intoarcá acasá. Diadem Inelese i-i urmà
drumul càtre ieire, fárà a privi indirát, In vreme
ce domnita Donia Ii urmàrea cu privirea i spuse
doicii
—- Bagi de seami, c1oici a mea, cc schimbare
so petrece In mine? Este oare cu putintI ca Cu,
Donia, sà am asemenea tulburare la vederea unui
bàrbat? Ah, doicá, simt ci i cu sint Indrágostitá
i ci acum çd eu am s-i cer sn—mi fii In ajutor.
Btrina grài:
— Trsni-l-ar Allah PC amgitorul de E1.)liS-cei-
Blestemat! Cum te mai prinsese ci, stpInä, in
laturile luit Dar i cc frumos e bàrbatul care arc
s to slobozeascà din dc!
Donia se rugá:
— 0, doici buni, cat sà mi—i aduci numaide
pe-acest tInir frumos! Nu.-I vreau decit din mu—
nile tale, doicà scumpä I Fugi cit mai lute, ma
rog tie, i cautà-mi-1! Iati, Ii diruiesc o mie de
dinari i o rochie de o mie de dinari. Dacà flu
ma ajuti, cu mor!
13itrIna zise:
— Intoarce-te, dar, in palat, lasà-mà sà fac cum
tiu eu, i-ti fagaduiesc Implinirea acestei minu—.
nate Imperecheri.
Dupà care, fLlra de zábavá, p1ec de lIngà
Sett—Donia i alergä sà—l caute pe frumosul D
dem, care—o primi cu inima plinà de bucurie si-i
darui numaidecIt o mie de dinari de aur. BätrIna
Ii spusc:
— Iatà curn i iatti cum.
Diadem Intrebà: -
-— Ci pe cInd Intilnirea noastri?
Ea raspunse
—- MIme, negreit!

369
 .r)upi earo, ci ii inai därui o rochic .i alto da—
niri do o mic do dinari, jar ca Jo prim.i, spunind
Am si yin sà to iau Ia vreme prienicà
Si SC intoarse grabnic [a stäpmna 1)onia, care()
at epta norabdatoaro i-o intreba
(‘c veti mi—aduci do [a ccl drag ?
Ea rispunse
Am izbutii sii—i dau do urmñ I sI-i vor
t)k.sC. ]V[iinc, i4 adtie do minü.
Sctt-IJonia, in ulrnea fcricirii, ii diiui doicii
nci o rnie do dinari do aur i claruii clo aiti o
ink’. Si, in acea noapte, tustrei dormirá cu suficlul
doidora (Ic nadejde i (IC multumire.
?\ tloua zi, eum so [iiminà do ziuá, bätri’na so
i afta acasa Ia 1)iadom, carc-() atcpta. i3ütrina
(IeSfüCiI 0 k’gàl uiricä po care—o aduscse cii ca ci
scoase nitc haine tic femeie cu care ii iIT1braCi
po 1)iadem, jar la urmi II Inviiui (IC SitS pIni jos
Intr—un marc izar i—i acoperi faa Cu un iama
dos. Dnp care ii SUSO
Acutna, ia mergi ca o femeje, IeganIndu-i
.o[dmiIe cind Ia dreapta, cind la stInga, i flu pai
muir’unti ca fecioareie. Si, rflai Cu searn, si mi
Lai pc mine s rspund la intrebri, i no care
‘umva sá ti so aucII glasul
1.)iadem räspunse ci ascultã i cã so supune
‘\tunci ieiri amjndoi i merseri pin ce ajun
seri Ia ua palatului, al cärui paznic era mnsui
apetenia cun ucilor. CInd o vàzu pe noua venit.ä,
P° care no c:iinotea, cpetenia Intrebá pe brin
i

Cine—i aoeas1i tInärä pe care n—am vizu

ni(iodatt? Zi-i sà vinci mai aproape, ca s-o cercetez
poruncile smnt aspre, jar cu am datoria sá
Ic cereetez pe toate ci, daci—i dc trebuint, sli i.e
i dezbrac PC noile roabe, do care sint rAspunztor
Pc aceasta n-o cunoec: lasA4nil, dad, so cercetez
cii xnlinile mele i so vU cu ochil mei
Dar bAtrina se Impotrivi, strigind:
Ce tot Indrugi tu, cApetenie a palatulul? Au
flu sitU...

CInd povestea ajunso aid, Scherezada vizu r11 mijind

4 sflonsä cum tnt, flu mat roeti o vorbi In aces noapte.

Ci Intr-a o suM tnlzeci ci cüzcea noapte

PaurmAi

— Ce tot Indrugi hi, cipetenie a palatulul? Au

nu tlI ci, pe aceasti roabi, Insisil domnl%a Donia
o trinifté ca sA-4 aduci cele de trebulr4i pentnu
cusiturile pe care le zugnAvete ca? Au flu qtlI
cA-I una cllntre cele ce lucreazi p. inAtase zugni
velfie cole fbi de seamAn ale domnltei?
Dan eunucul se Incrunti 14 dspunse:
- Lad hi povestea cci zugnivelile. Eu sint
dator s-o pipil pe noua venit& .i s-o cercetez i
din fa%A, i din spate, ;l din lituri, iji din cretet
pInA-n ciiclic!
La asernenea vorbe, bitrina dolci so minie de-a
binelca, se propti In fata eunucului •14 strigi:
A, qi vu care t&am socotit totdeauna a
plidi de bunA-cuvilntA i de buni crcØene I Ce ti-a
venit aqa deodatA? Vrci a mA sill si pun a to
alungadelapalat?
Apoi se-ntoarse citne Diadem 0-i stnigi:
Copila, flu lua aniinte Ia ce spune cipetenia
noastnil 3ugulete 1 el. Intni, dar, fin teami!
 :Att Diadem pi pragul, legánIn(1u—i oldu
rile i aruncInd O Sub iamac un suns eunucului
impictnit in faa frumuseii cc so Intrevedea prin
tesátura do mätaso. Si, ci1äuzit do bàtrinii, trecu
pnintr—un condor, printr—o saiä, apoi prin al
conidoanc i prin alto sail, pinä cc ajunse, Ia ca—
pitu1 cclui ito al apteiea condor, Intr—o salä cc da
cätrc o mare curte launtrica, prin ase ui CU
per(klclC lisatc. BitrIna ii spuse
- - Numiri u’ile la rind i iritrá in ce—a dc—
aptca i—ai si gàseti acolo, o, tinerc negustor,
coca ce-i mai presus de toate bogãiile pàmIntului,
floarea-fecioara i dulceaia cu nurncle de
Sctt—l)onia
Atunci pnintul Diadem, imbracat ca femeie, flu—
mürà ui1e i intra PC cea do—a aptea. Acolo,
lasind sà cada perdelcic, ii ridic iamacul cc—i
aseundea fata. 5i—atunci o vàzu pe Sctt—Don
care tocmai dormea pe divan, neacopenitä cii
nirnic alteeva afara do pielea ci do iasomie i de
frumusetea ci goalá. Dintr-o singurá micare,
Diadem zvirli do pe ci hainele care-i incurcau,
sari zvelt pe divan i o luä In brate pe domnia
adormità. Ian strigãtul de spaima al fetel, trezitä
deodatä, fu inábuit de buzele care o sorbeau.
lata aa so petrecu IntIia Intlinire a frumosului
print Diadem cu .domnia Donia, i aa tirni trci
zile i trci nopi, fara ca vrcunul dintie Ci S SC
sature do sarutarile cc preamáreau pe oninduitorul
tuturor liicrunilor. i asta-i totul desprc ci!
Ci vizirul i Aziz ateptara nelinititi pIna
noaptea Intoarcerea Iui Diadem. 5i cmii vàzurã
cii nu mai venca, Incepuri sil intro la grijii. 5i
cind nici a doua zi dimincata nu pnimiri o veste
dc Ia cuteziitorul br stiipin, nu sc mai Indoiri
deloc do sfir.’ituI lui i-i pierduril Cu totul curn
pàtul. tn durerea i in nedumerirea br, flu mai
tiau cc hotIrIre si ia. Atunci Aziz spuse, cu
glas sugrumat
— Ui1e palatului nu se vor mai deschide niciodat
i pentru stãpinul nostru! Ce sà facem acum?
Vizirul zise : 4
— Sã ateptäm aid neclintiti!
Si steterä astfel vreme dc trei zile, nemaimincin
i, nemaidormind i •jelindu-se pentru
nenorocirea de neindreptat. bar dupä trei zile,
neprimind nici un semn de viatá de la Diaden,.
i necutezind a face nici un fel de cercetare, de
teami sä nu—i vatäme liii Diadem, (Ic—ar ma
fost viu, vizirul gri
— Copile, am intrat la grea i jalnicà incurcãturä.
Socot cã hotärIrea cea mai bunà este de-a
ne Intoarce In tarã i de a da de tire regelui
nenorocirea, aitmintrelea amarnic are sà ne certe.
i nezbavnic se átirà de cá1torie i p1ecar
citrc Oraul Verde, cetatea ree1ui Soliman-Sah.
Dc cum ajunserä, zorirà sà urce la palat i povestirà
regelui toalui IntImplarea i sfiritui ci
Inchipuit. Tàcur apoi, izbucnind in plinsete.
La vestea cumplitä, regele Soliman—Sah simti Ca
se scufundä lumea intreagà cu ci i se prabu.i
la pamInt. Dar la cc mai puteau shiji lacrimile
i plInsctele i pàrerile de riu ? Aa cã regele
Soliman-Sah, stIpInindu-i jalea ce-i rnistuia i-i
Intuneca sufletul i-ntreg pämIntul inai ntea ochi—
br, jurá cã are sà rtzbune pierderea fiuiui säu
Diadem Intr-un chip cum nu s-a mai pomenit
vreodat. Si Indati puse pristavii sa cheme pe toti
cci In stare a tine o lance on o spada In mInà, precum
i Intreaga oaste cu toate càpeteniile ci. i
porunci sá fie scoase toate cele ale rzboiu1ui, s,i
corturile, i e1ef.anii. i urmat astfel de Intreg
373
nürcdt1., care-4 iuhea din tot sufietul .pentru dreptaj,ea
.i lärnicia iui, luà calea citre Insuiele Cam -
.oruiui .i ale Cristalului.
Estimp, In palatul Juminat do Iericirea br, cci
do! Indràgostii, T)iadern i Donia. nu mai conteneau
sä so iLil)easca din cc in cc mai spornie i
mi so mai ridicau do pe divane deelt ca si boa
.‘i sà Cinte, ntr-o zi, vrãjit Cu totul (to dragostea
.ftil.)itCi itü, Diadem spuse Doniel
), iu.nilnä a sufletului meu, un singur tucru
oc 1ipsete, pentrt.i ca dragostea noastrEi si fie ca
r niinune I
Ea ii Intrebä U imitä
0, Diadem, luminä a ochilor mel, cc ma! poi
don ? Nu ai oare buzele, ‘i smii, i tot trupul
mcii, f1 braO1O mole care to inlançuiesc, 51 SU—
fitu1 meu care to dorete ? Dacá rlvneti in cii i
alto feluri de dragoste, pc care nu Ic CUflOSC, do
cc i.e sfietI a—mi spunc?
Diadem rispunsc
Ciiprioara mea, nu de asta e vorba! Lasii-mii,
doara, sii-ti spun cine snt ! Af[ii, priniesii, cii i
u slut fiu do rege .i flU negustor in suk. Jar
•tatil mou esto rcgeie Soliman-Sah, stäpinul Orajuiui
Verde i al muntilor Ispahanului. El este eel
care, nu demult, a trimis pe vizirul sin Ia regeic
ahraman, tatil tiu, ca si te reari do sotie pontru
mine. Ti—aduci amin:te cum ai mndepirtat do la
tine acea solie i cum ai amenintat cu buzduganu:t
:O cipetenia eunucilor, cind ti—a vorbit despre
mine? Haidern, dari., sii implinirn acum coca cc
nu s—a putut face odinioari, 51 Sii plecim apoi
impreund spre verdele ispahan
ha aceste cuvinte, dwnnita Donia so inianui i
mai duke de gItul frurnosului Diadem .i. prin
semne gniiitoarc Intru totul. nispunse ci asculti
i ca se supune. Dupa care, arnIndoi, in. aced
noapte, se Iásarä pentru ntiia data cuprini (Ic
somn, caCi vrcme de douá him: albul zorilor i
gsea tot stringindu—se in brate i sàrutI;ndu-sc L
fàcmnd attele, tot de-acestea.
Or, pe cind cei doi indragostii dormeau astftl,
iar soarele era. demult sus i intregul palat e:
trezise, regele ahrarnan, tatàl domnitci, aezat’ pc
pernele ji1u1ui imparatese i, Inconjurat de emiri
i de mai—marii regatului sau, prirnea, jfl acea z..,
PC giuvaergiii cetatu cu starostele bresici’ br in
frunte. Tar starostele darui regelui, In semn de
alcasa cinstire, o cutie mInunatá plina Cu diamante,
rubine i smaralde de mai mult de o sutà
do mu do dinari. Regele Sahraman, tare bucuros
do darul capatat, chema càpetenia eunudilor —i
porunci:
‘Uite, Cafur, du sipetul acesia stapinei tale
Sett-Donia ‘i Intoarce-te degraba sA-mi spui dac.i
darul i-a plácut.
Indatil eunucul Cafur pleca spre arnanle unde
iocuia singurã domnita Donia.
Aj ungind acoJo, eunucu]: Cafur vãzu, intinsa pe
Ufl COVOr i pzir.d ua staprnei, Je doica. Jar u.iic
erau toate Inchise i perdelele cohorite, Atunc.
cunucul gindi in sine ,,Cum so face cà ole dorm,
Ia o vreme atit (IC tIrzie, lucru cc nu—i in obicciul
1:or? Apoi, eum flu voia sá so intoarcã Ia rege
fhi de ráspuns, trecu peste trupul doicu intinse
dc-a (urmeziçul iuii, impinse ua i intra In sala.
Si care nu—i fu uluirea i Incremenirea cind c
,Itri pe Sett-l)onia dormind goal?i in bratebe I
ciiului, toate semnele neindoielnice dind pe laW
un zamparlic fàrã do pereche!
 VizInd aa, eunucu1 Cafur i-aminti cum 11
amenintase i-1 pedepsise Sett-Donia mai nainte,
ji gindi cu mintea lui do eunuc
Va s zicá aa urte ca pe barbai! A venit
actima i vremea mea, dac-mi ajutà Allah, s ma
rãzbun dc umilirca PC care-am Indurat—o!
Si iei, inchizind Incetior ua, so Infàtit re—
gelui $ahraman i särutü pämintul. Regele ii.
Intreba
- - Ce-a SpLIS stipina ta?
Eunucul rispunse
Iatä cutia
Regele, mirat, intrebà iari
- -- Ce, fiica mea flu vrea nici nestemate, aa
cum flu vrea nici 1)arbai ?
Arapul zise
iVUiria-ta, flu pot räspunde de faà cii acetia
toti.
Atunci regele, stIrnit de vicknia eunucului,
porunci sà iasä toti din sala tronului, oprind
lInga ci numai pe marele vizir. Dupà care, cunucul
gräi
- Mai nainte dc-a gri ceva, mi rog mãrieitale
s nu to mmii i s nu mu pedepset.i pentru
vorbele pe care am a Ic spune.
Regele riSpUflSe
Poi grui fura teami!
At ii nei e un iicul incepu
StlpIna mea 1)onia, iae aa i iacu aa.
Cind auzi vestea, regele plesni din palme, cãscä
ochii man i strigä
—. E un lucru do necrezut 1
Apoi adaugu
I-ai vuzut tu, Cafur ?
Eunucul ruspunse
-— Cu ochii acetia ai mci!

376
 Rcgelc so minuni iari
Asta-i ceva nemaipomenit!
Si porunci eunucului sà-i ac1uci dinaintea tronului
PC cci doi vinovai, iar eunucul implini
porunca numaidecIt.
Cind cci doi Indrigostii se af1ar In fata regciui
i dup cc särutarI pämintui, regele gräi
Aa darà-i adevirat!
Nu putu rosti o vorbá mai mult, apucà spada
Cu amindoui miinile i voi sä so repeadá asupra
lui 1)iadem. Dar Sett-Donia cuprinse pe iubitul ci
in brate, ii lipi buzele do ale lui i strigi tati1ui
-— Daczl-i aa, ucide-ne pe amitidoi!
Regele se Intoarse la locul lui pe tron i porurici
eunucului sà ducá pe Sett-Donia Indärät Ia
iatacul ci. Dupä care intrebã pe Diadem
-— Mi.olule i amgitoru1e, cine eti tu ? Cine
ti-i tatái? i cum de-ai cutezat sã to ridici la
fiica mea?
Diadem ràspunse
— Aflá, maria-ta, ca, dacà-mi doreti moartea,
nezábavnic va urma i moartea ta, iar regatul tiu
va fi nimicit.
Regele so holbà la ci:
— Cum? Cum?
Celãlalt adáugä:
— SInt fiul regelui Soliman-$ah, stápInul Oraçului
Verde i al muntilor Ispahanului ! 5i am luat
singur, dupã cum era hirázit, ceca cc ml se
Indãràptase ! Aadari, prive5te bine, maria-ta,
Inainte dc-a porunci picirca mea!
Auzind aa, regele fu in mare Incurcáturá i
Intrebà pe vizir cc le ràmInea do fácut. Dar vizirul
zise
— Nu crede, maria-ta, vorbele acestui amagitor
I Numal cu moartea se poate pedepsi nele377
gluirea silviritA do tan asemenea feelor it ttrtä
ci cia cites, bAtu4-ar i trisnl4.ar Allah 1
Atunci regelo porunei gkIeiui:
— Tale-I capul!

Cind povawe ajLmse aid, Sehcrezada vizu nil aijind

qi, sflaas& cairn era ticu.

Ci Intr-a o said treizeci .yi casea noapte

Es tarmif

Atunci regele porurici gidelul:

Tale-i capui!
as-arflsfirkcuDIademctaei,pecInci
gideic se pregitea si impilneascil porunca, ma i
s-ar Ii vestit regelul sosirea a dol sdLi din partea
regelul Solima-f3ah care cereau sä Intre. Erau
soUl ce aduceau ;*ea. venirli regelul Soliman5ah
fnsuqi cu Intreaga Jul oaste. tar eel del soil
nu erau aWl deck vlzirul j tinirul Aziz. $l chin
Ii se IngAciui sil loire ijl recunoscuri pe flail Fegelul
br, pa prinul l)iadern, parcA-l pierdurfi
mintlie tie bucurle, se anmcarA Ia pidoareie liii
•l incepuri si I Ic sirute. Ci Diack’m 11 $11 si
se sc’oabe ql-i ImbrAtlqA ql le spuse pa data turn
stAteav Jucrurlle. tar ciii InqtilnWraI ciospre bate
vita se petrccuserá 0 vestirA regabtu ahrarnan
venirca apropiatà a regebul Sollrnan-Sah cu toaw
uqtibc sale.
Cinci regele Sahrarnan in;elcse pun cc’ pd
rnejclle trecuse poruncind uciderea prli4ului T)ia
dean, dovedlt acum vine era, ridici ochli citre t’cr
.i muiumi liii Allah cä oprise mina geaiatukii.
Apoi Ii spuse ku Diadem:
Fiule, iartà pe un moneag ca mine, care ni
Lia ce face ! Dar vina-i a vizirul.ui nenorocirilor
rn(le, pacostea PC care am sä poruneesc Indatã
sá-.1 t.ragi in eapä
Atunci prin1 l)iadern Ii särutà dreapta i4

Maria-ta, mi—eti ca en tata, i eu, mai de

glaI)a, smnt (latornic a-4i cere iertare pentru
ipth’iriie PC care i Ic—am pricinuit!
I{e.4e1e spuse itunci
Vina—i a afurisitului acesta de eunuc al
eäprasneloi’, pe care am sà poruncesc s—1 rast.igneascà
pe-o scIndurä putredá cc nu pretuiete
mci douà drahme!
Prinlul Diadem adàugá
Cit privete pe eunuc, aa 1 se euvine! i)ar
vizirul rämiie pentru aLtädatã cad 11 vád mu-indu--
i mIinile
Atunci Aziz i vizirul regelui Soliman-Sah se
puserã pe iIngä rege ca sá fie iertat i eunueu,
care de spaimã se udase pe ci. Tar regile, Intru
cinstirea vizirului Iui Soliman—Sah, ii iertii i pe
eunucul Cafur. Dupá care Diadem grãi
Lucrul ccl mai de seamá acum este sa risipirn
cit rnai degrabà tearna in care trebuie sã se
afte domnia Donia, fiica mCriei--ta[e i sufletul
meu

Regele zise:
Chiar acum ma due la ca, eu insumi !
Dar mai intii porunci vizirului sàu, emirilor i
sfetnicilor sã—I Insoteascà pe printul Diadem pina
Ia hamam, ca sa—l ajute sa 1 aca o baie buna care
sa—I invioreze .i sä-I Insenine. Apoi alergà la
dMIe domn’itei Donia, pe care-o gäsi •gat.a sii-i

379
Infig in inimà vIrful unui pa1o al cárui miner
era sprijinit In pmInt. VzInd aceasta, cuprins de
spaimá, regele strigi fiicei lui
— Este tcafár, fata mea, ai milá de tatäl tIu.!
Auzind aa, Sett-Donia aruncà departe do ca
paloul, sIruti. mIna tatilui ci, jar acesta ii p0-
vesti cole petrecute. Atunci ea spuse
- -• Nu voi avea tihni pinI cc nu-l voi vedea
PC iubituil mcu
Regele porunci ca Diadem, intors do la harnam,
si fie dus numaidecit la domnia Donia, care so
arunci Ia pieptul liii.
Si pe cind cci doi Indrigostii se Imbràiau,
regele Inchise binior ua In urma lui. Dupá care
so Intoarse in palat ca sil dea poruncile de trebuint
i pentru primirea rcgelui Soliman—5ah, Ia
care trimise solie grabnicá prin vizir i Aziz spre
a-i vesti fericita Intorsäturà a lucrurilor. Totodati
avu grijà si-i trimitil i un dar do 0 sutil do
sirepi do soiul ccl mai ales, o sutà do cmile
bune do ci1rie, o sutá de bietandri, o sut do
fete, 0 sut. de arapi 0 sutá de arápoaice.
51 numai dupi accea regele 5ahraman porni ci
însui in intimpinarea regelui Soliman-5ati, grijinci
a fi Insotit de prinul Diadem i urmat do
mare alai. Astfel ieiri cci doi din ora. 5i,
väzIndu-i apropiindu-se, regele Soliman Ic veni in
cab i strigLi
Slavä lul Allah, care-a fàcut ca fiul meu
sä1i izbincleasca dorul.
Apoi cci doi rcgi so Imbriará cu drag, jar
Diadem so arunci la gItul tatàlui San, plIngind
do bucurw, i la fel plInse i miria-sa, tatal Iui.
Pc urmä so aezarä la masà çi Incepura sl manInce,
sà boa i sä so veseleasca plini do voic
bunà. La sfirit, poruncira sá vie cadin i diecii
i-i puscrà sá serie acolo pe bc seretu1 de càsitone
Intrc Diadem i Sett-Donia. Dupä care,
cumu—i datina la astfel de pnilejuri, fäcurI darun
ostailor i norodului i, vreme de patruzeci
de zile i de patruzeci de nopi, oraul stete tot
luminat i Impodobit. Si-n toiul bucuriei i al petreenli
tuturora, Diadem i Donia putur sá se
iube.asci in VOiC, CLI toatà tiria dragostei br.
Ci I)iadem nu uitl credinta cu care-i slujise
priotenul siu Aziz, i, dupä cc trimise un alal
Intreg, cii Aziz in frunte, ca s-o aducà la ci i pe
mama acostuia, care do mult jelea neIntoarcerca
iui, nu mai voi sà so desparta do ci. Ian dupä
moartea regelui Soliman-$ah, cInd Diadem ajunse
la rlndu-i rege ab Orau1ui Verde i al muntilor
Ispahanubui, lb mimi pe Aziz mare vizir. Numi
apoi PC bàtrlnul paznic al gràdinii vistiernic al
regatului i pe eicu1 pieii staroste peste toate
bresbcie. Si trirã fericiti aa plnà la moarte,
singurub prãpàd fàrá do izbivirc.
Dupã cc sfiri do povestit povestea IntImpI.riion
lui Aziz cu Aziza i ale lui Diadem cu domnita
Donia, vizirul Dandan ceru Ingàduinà regelui
Daul-Macan s boa ui-i pahar cu sorbet. i
regele spuse
— 0, vizire, mai poato fi undeva pe pimInt
cineva vrednic ca tine sá tinà tovàràie priniIor
i regibor? Cci cu adevárat aoeastà istorie rn-a
vrijit, atita-i de frumoasä i-atita-i dc plácut
s-o asculti
Si regele Daub-Macan dàrui vizirului sàu cea
mai scumpä hain din cuferele Impárteti.
Estimp, impresurarea Constantiniei...

CInd povestea ajunse aici, Seherezada vázu zoril mijind

i, Sioasà. tácu.

381
 Ci Infra o suiä treizeci i saptea ,ioapte

urrná

Estimp, irnpr?Surarea (ionstaMiniei so •tràgäna

de patru ani in ir, frä tie vreo izbindä hotrItoare.
Otenii i eupeteniile br in.cepeau a lVtI
mai putea SU mndwo viata departe (1(. ai br, d’
rude ji do prieteni.
T)rept care, regele Daub-Macan i.uü grabnici
hotárire i chemi Ia sine pe cci trei man cpi-
tani, pe Bahrarnan, pe Rustern i PC Turca i.
de iaà fund i vizirul Dandan, i.e SUSO
Ai fost martori Ia tot ce s—a petrecut
Ia tot necazul cc s-a abát.ut asupra noastri n
irma acesI;ei blestemate impresuràni i a näpastebr
pe care 1trIna Muma-Prpdurilor ic-a tibnt
asupra capetebor noastre. Cugetai, darä, cc
avem a face de-aci nainte i sfätuiti-mã aa cum
so cade sä ma sfàtuiti!
Atun.i cele trei cäpetenii ale oastei ii plecar
fruntile i euget.ara indelungatà vreme. Dupá carc
grui.ra
Miria-ta, vizirul I)andan a trait mai mult.
decit noi, a väzut muite i a Imbitrinit in IntcJepciunc

Regele I)aul—Macan se intoarse catre vizirul

Dandan i zise
Toti delaolaltá ateptám vorbel.e talc!
Atunci, vizirul Dandan veni dinaintea regelni
i grãi
Aflá, o, rege fürá do asemánare, c intr-ade-var
nu no mai este cu priina a mai ramInea sub
iidurile Constantinici. Mai intli, insuti maria--ta
trebuie s I ii cupnins do dorul tie a-ti vedea 11W.
pe Kanmacan, i pe nepoata miriei-taFe. filca ràposatului
principe $arcan, rninunata Puterea-Ur-sitei,
care tricte la Damasc, Ia palatul impàrätese,
in grija ferneilor. Tot aa i noi, tori, Induram
milinirea tie a Ii depart.e tie tará i de casele
noastre. Socotina ma este Sä ne inclaraptam la
fiagdad, jar aici s ne Intoareem mai Incolo,
dupá o bucala tie vreme, cInd sá nu mai làsàrn
din ectatca iwcredincioiIor ‘decIt atita cit sà—
tacá cuihuri corbu i pajerele
TIegeic iispt.inse
Drept ai gräit, vizire, i pe potriva ginduri)t
fl1c10
Si hurnaidecit porunci pristavilor sà dea veste
tabici, c peste trei zile •aveau a Sc UFfl de

tar a treia zi, cu praporii-n vint i cu zarvi

dc surle, oastea ridicá tabara i luà cal.ea Bagda(lUlul.
$i dupä ziie i nopti tie umbiet, ajunse in
Oraul Pácii. untie fu primitã cu hueurie nemasurat
do toti Iocuitorii.
Ci lucrul ccl dintli pe care-I fäcu regele DaulMacan
fu sä alerge säi vadä i s—i Im1)rà
ieze oclorul, pe Kanmacan, care Implinise
apte ani. Tar al doilea, fit s cheme Ia ci pe
vechmul prieten, btrInu1 hamamgiu. Si cind II
se ridicã clinaintea lui i—1 imhrätiá, i—
aezä.-Iirigà ci, i-1 preacinsti, tie fatä cu toti emirii
i Cu toati lumea. Or, in estimp, hamamgiui atita
tnhncase, háuse ‘i se hodinise, Ca se schimbase
de nu-1 rnai cunoteai. Sc IngrLiase peste másurá,
gitul i se fàcuse ca tie elefant, pIntecele ca de
halenà, jar fata buciIatà ii era lucitoare ca o
pline rotunda cInd o scoti din cuptor.
Irtcepu, darä, prin a nu cuteza sä se aeze
t.ngà rege i spuse
 — 0, stpIne, sà ma feieasdi Allah a face una
ca asta! Dc mult s-au dus vrcmurile cInd mi-era
Ingàduit sà ma aez dinaintea màriei-talc!
Ci regele Daul-Macan Ii rLispunsc:
— Accic zile pot Incepe acuma iara pentru
tine, tatà! Cici tu mi-ai scapat viata.
Si-i sill pe hamamgiu sà so acze lngt ci pe
pernele jiltului Imparatesc.
Dupi care regele gnu catre hamamgiu:
— Vreau sa-mi con ceva, cici pot acum a-ti
Implini indatui once dorirLta, fie i a.-i darui jum
.tate din Impárie! Vorhete, i Allah to va
asculta
Atunci bàtrinul hamamgiu zise:
— Ti-a core, miria-ta, un lucru la care rivnesc
do multi vremo, dar rn-am sfiit s nu para nocuviinta.

Regele, zadthIt, strigii:

Spune-mi numaidecit!
Hamamgiul raspunse:
—— Porundile tale Imi sint sfinte! Iatà: rivne
sa capat de la mIna .màriei-tale un senet care sá
ma dovedeasca drept starostele focarilor de la
toate hamarnuxile din cetatea Ierusaiimului, oraul
meu de batinà!
La aceste vorbe, regele ci toti cei do fatà izbucnir
i In hohote do veselie, pe cmnd hamamgiul,
gIndind Ca ceruse un hatir nemaipomenit, ramase
tare mIhnit. Dar regele ii spuse
Pc Allah! core-mi aitceva!
Tar vizirul Dandan so apropie do ci, II pica de
picior, ii fcu scmn cu ochiul i-i SpLise
— Core-i aitceva!
Harnamgiul ofta:
 — 0, rege fàrä de seaman, ni-a destuli, atancl,
sil fiu eicul breslelor màturitorior de ulie din
sfinta cetate a Iurusallmului, orau1 men
La aceste vorbe, regele i cci de fatá incepur
si rda atita de tare Ca se rasturnara cu picioa—
relc in sus. La uima, regele spuse liarnamgiului
— Haide, frate, gindcte-te sà-mi curi Un lucru
vrednic de tine 1 are st merite truda
Hamamgiul raspunse
Mi-i tuama ca n-al sa mi-I Imp1ineti!
Hegelu grii
- La Allah nimic mi—i CLI neputinta
5i hamarngiul spUse
- Numetu•-rnä, dara, sultan la Damasc, In
locul riposatului print Sarcan
.Atunci regele Daul-Macan raspunse:
— Aa va fi Jur pe ochii mel
i pe bc sc:rise .hatierifu1 de càftãnire a ha-.
mamgiuiui ca sultan al Damaseului i—i dete, cum
se Cuvine regilor, numele de Zablacan El-Mujahed.
Apoi ii insthcinä pe vziiul Dandan sã Insoteasca
pe flOUI sultan, CL1 un alai imparatesc, pinä la
T)arnasc, si sá se Intoarcä aducInd de acolo pe
flica prinu1ui $arcan, Puterca—Ursitci. Nainte dc
despàrire, ii luà rámas bun (IC Ia hamamgiu, 11
tmurätia i—l sfatiii sà fie bLin i drept CU flOll
lui supii. Apoi gili tuturor celor (Ic fata
r[11 cci cc au dragoste i osirdie pentru
mine, sä-i dovedeasca prin damn l)ucunia fatá do
suUanul El-Zablacan
i numaidecit incepu s. curga sodom de daruni
pentiu noul rege, caruia Daul-Macan insui ii
puse pu umeri cahanita Imparateasca. Tar cInd
toate pregätirile se obirira, regele Daul-Macan
Ii därui pentru straja lui cinci mu dc tineri ma—
rncluci i de musaipi care sä poarte palanchinul
385
Implrätesc, Impodobit n rou i aur. Intr-accst
chip hamamgiul de la lerusalim, ajuns sultanul ElMujahed
El—Zablacan, urmat do Intregul lui alai,
do vizirul Dandan, de cmirii Rustem, Turca i
Bahraman, plec din Bagdad i descälecä la Damasc,
cetatea lui do scaun.
Tntlia grijA a .noului loge fu sá porunceasc numaidecit
Intoemirca unui falnic alai care s-o insoteasca
la Bagdad pe copila cea do opt ani, domnita
Puterea- IJrsitei, fiica riposatu1ui prin aican.
Puse s-o slujcasci ZC’CC fete tinere i zece
tineri arapi, i-i fãcu daruri multe, mai cu sarnã
suc do trandafiri i dulcea. do caise, Inchise bine
In cutii marl, forite do umezealà, fàrá a uita nici
cataifurile cole dulci i gingae; i-i mai drui
i douàzeci do gavanoase pline do curmale Cu
zahr, legate cu sirop aromat cu praf do cuioare,
precum i douzeci do cutii cu pläcinte alese, i
alto douiizeci do borcane cu dulce1uri do tot soiui,
poruncite anume Ia cci mai burn negustori do zaharicale
din cetatea Damascului. Totul fu Incárcat
pc patruzeci do cämile, fãrá sã mal socotim i
sacii cci man plini cu mttásuri i cu stofe tesute—n
fir do zarafir do cci mai dibaci meteri din
tara lui Sam, i armele cole scumpe, i olurile do
arami i do aur bitut, i zàvunele ca spuma.
Odatà sfIrite pregàtirile, sultanul El-Zablacan
voi sá facà’un dar bogat In bani vizirului Dandan,
dar vizirul flu vol sà primeascä, spunIndu-i:
— Maria—ta, to afli la inceputul domniei i v
avea trebuintä do banii acetia, spre a fáptui lucruni
mai bune decIt a mi-i dánui mie!
Apoi alaiul porrii i, in conace dose, dupá o luna
do eale, cu mila lui Allah, ajuriserà toti sánàtoi
Ia Bagdad. Atunci regele Daul-Macan o IntImpiná
pe micuta Puterca-Ursitci cu multá bucurie i o
386
Incr&lintä mamei sale Nozhatu i sotului acestela,
marele sfetnic. i I se deterá aceiai dascàli ca
i lui Kanmacan. $i erau cei doi copii pururi neclespártiti
i so mndrgirá unul pe altul, iar dragostea
br so fácu tot mal mare, pe màsur cc
creteau. Aa so scurserá opt ani de vreme, jar
estimp .regele Daul-Macan nu mai pregeta cu in—
temeierile i cu glitirile de räzboi impotriva rumilor
cei necredincioi.
Ci, de trudele i de nevoile Indurate odinioar,
Ia vremile tinereii märiei-sale, regele Daub-Macan
ii simea din zi In zi puterile tot mai ofilite i
snätatea tot mai sulnic. Sfirlogindu-se tot rnai
tare i mai tare, Intr-o zi chernà Ia el pe vizirul
Dandan i-i grii:
— 0, vizire, te-am chemat ca sá-ti spun o hot
irIre pe care a don s-o due la bun sfIrit.
Rispunde-mi, dará, dupá cugetul táu eel drept I
Vizirul Intrebá
Ce hotinire, rege fár de seaman?
Regele ráspunse:
M-am hotánit a lása scaunul Imprátiei i a
pune in loc pe fiul meu Kanmacan, ca sà ma
bucur vàzindu-l domnind cu slavà Inca Inaint
de moartea mea! Tu cum socoli? Spune-mi, vi—
zire cu mintea plinã dc Inelepciunie
La aceste cuvinte, vizirul Dandan saruta pimmntul
i, cu glas tulburat, grii:
HotänIrea pe care mi-a spui, o, preamaritule
rege, o, multplinule de socotintã i de dreptate,
flu e mci cu putinà, nici priincioasá la ceasul
de-acum — i anume din doua pricini IntIia-i
Ca fiul tau, prinul Kanmacan, este Inca prea tinerel;
a doua-i, fárá de Indoialá, Ca un rege care,
Inca din viatá, pune In scaunul de domnie pc fiul
sau, din acea clipà Ii are zilele numarate!

387
 Regele Insi Ii rispunse
— tn ce privete viata mea, vizirule, simt ca-i
sfIriti ; cit despre Kanrnacan, daca Inch-i prea
tInár, am sá-i dau ca pavázh po marele sfetnic,
soul sorci mdc Nozhatu.
Duph aceasta, regcl.e porunc.’i sh se adun.e toti
emirii, toti vizirii i toi dregiitorii cci maxi din
Impáráiie, i Volnici pe marele sfetnic ajutor al
fiulul shu Kanmacan i—i spuse cIorina cea do pu
shi insoare, cInd Vor ajunge la virsta p0—
trivith, pe Puterea-Ursitei cu Kanrnacan. lYlarele
sfetnic ràspunse
— Sint Impovrat de binefacerile tale i mi
simt cufundat in nemarginirea bunatatii tale
Atunci regele Daul-Macan sc Intoarse chtre
fiul shu Kanmacan i-i grhi cu ochii plini de
lacrimi
— 0, fiul meu, sil tii ch, duphi .moartea mea,
marele sfetnic va fi daschlul i ocrotitorul thu,
iar marele vizir Dandan Iti va fi tath In locul meu.
Cäci, iatá, simt Ca ma voi duce din lumea aceasta
trecátoare la 1ácaul eel de veci. Mai IntIl, Insh,
vreau sá tii, fiule, cá mai am un singur dor pe
pàmInt Inainte dc-a muri: ràzbunarea Impotriva
ccleia care-a pricinuit moartea bunicului táu, regele
Omar Al-Neman, i a unchiului táu, prin-.
tul Sarcan, bàtrina cea afurisith i pacostcka flu-.
mith Muma-Prhlphidurilor I
Tmnhrul Kanmacan räspunse:
—— Tath, linitete-ti inima 1 Allah are sá
ràzbune pe toti prin mine!
lar regele Daul-Macan simti o inseninare mere
InviorIndu—i sufletul i se intinse 1initit In patul
din care flu avea sli so mai scoale.
flu peste mult, regele DauI-Maoan, ca toath
fáptura aflath sub mIna celui ce-a zãmislit-o, se
Intoarse Ia coca cc fusose, in lumea de dincolo
de nepátruns : i fu ca i curn n-ar fi fost fliClO—
data. Cad vrcmca ceii tt)at& i iu—i mai aduce
aminte de nimic.

Cmnd povestea ajunsc uIci. $c1icrczad Vdz.U Orii rnijind

i, SfiOaSL curn cia, flu mai spusc nirni in noaptea accea.

Ci mnir-a o sutä treizeci si opia noapte

Eu urmä

fu ca i cum n-ar fi fost niciodatã. Cad

vremea secerá toate i riL1-i rnai acluce aminte de
nimic.
Aoeasta-i povestea rcgciui Daul-Macan, fiul regelul
Ornar Al-Nernan i fratek printului Sarcan
— Allah aibá-i pe t•oi in mila mi cea färà de
margini!
Dar din aeca zi, ca st nu so dezminta zicala:
,,Cel ce lasà urmai, rìu rnoarc incepurà isprd—
vile tInarului Karirnacan, fiul lui Daul-Macan.

ISPRAVIJE TINAULTLU} KANMACAN, FIUL LU!

DAUL-MACAN

In adevar, 0, preafericitule rege, urmi $eherezada,

In ce-i piivetc pe tinäiui Kanmacan i
pe vara-sa Puterca-Ursitei, ya Allah, ce frumoi
se mai facura ! CrescInd, frumusetea chipurilot’
br se arata tot mai desivirita, jar Implinirea br
so vàdea in toati puterca ci. i nu-i puteai
asemui decIt cu doui ramuri Irigemänate i incärcate
do roade, on cu doui luni Ia vrernea Ra—

389
madaniilui. Mai Intui, se cere si spunem c Puterea—Ursitci
avea tot ecea cc poate sn-i rápcasc
unui orn mini1e : in criiasca ci singuràtate, do—
parte de once pnivirc, abcaa fcei sale se ficuse
fir1 seaman de suavi, rni1ocu-i ginga era ca
tras printr—un me] i drept ca litera alef. Pulpe
]C-i VOifliCe erau dsav1i.ito. In cc privete gura
ci -o, lapte ! o, vinuri ! o, dulcciuni ! cc sinteti
VCU ? Jar clespre 1)uzclo—j de culoarea rodici, nu—
mai voi, fructe eoapt.c’, i voi, boboci ai tranda—
firi]or, ai putea spune cite ceva ! Obrajii Ci, pinä
i trandafirii ii socoteau inai prcsus de once.
adevar rostise un poet despre ea:
Pleoapele-i flu poate kholui
Sd le facd mcii cdrbune.
tar privirecz-i e pirjolul
Care inima rdpune,
On uiz palo de cmii’
RetezIncl ghiaurii-n ir.

Iatd, falnici palmieri,

Frufizele dud vi se-ndoaie,
Fremdtincl in adieri,
Strinse foaie linçjd foaie,
Sint ca pdrul ci bogat
Peste umeri revdrsat.

Aa era tInàra domnità Puterea-Ursitci, fiica

frumoasei Nozhatu. Dar värul ci, tIndrul Kanma—
can, era cu totul aitceva. Trinta i vInàtoarea, cá]á
nitul i luptele Cu lancea on cu sulita, trage—
rca cu arcul i a1ergri1e de oai ii m1adiaser
trupul i-i oteliserà sufletul. Era eel mai frumos
eáiäret din tánile musulmane i eel mai curajos
dintre ràzboinicii tuturor cetätilor i triburilor.
Ci piclea ii rämásese frageda ca a unei fecioare,
iar faa mal gingaà decIt trandafirii i decIt narci
ii. Despre el un poet spunea:
E-abia un flácáias, cu-un puf subtire,
Ca o mätase, pe obraji si-n barbä.
Dar celor cc li-i dat, cu o privire,
Ca pe un vis de slavd-n ochi sä-l soarbá,
Le pare-un sprinten pui de cãprior
ZburcIInd voios in jurul mamel sale,
i sufletele par rdpite-n zbor
i parcä-s bete cind le iese-n cole
Cu fragezii-i obcraji ca cloi bujori
In care-nflãcäratu-i singe arde,
Cu buzele-i ca Un tihnit izvor
Dc miere dulce i Jãra de moarte.

pe mine, cel cc viaa. mi-am legat

Dc frumuseea lui care ma. pierde,
Pe mine-n veci de veci rn-au fermecat
alvarii-i de culoare neagrá-verde.
Ci marele sfetnic, tutorele lui Kanmacan, de-o
bucata do vreme, cu toate d.oc1ie.li1e soiei sale
Nozhatu i cu toate binefacerile cc le clatora
tatàlui lui K;anmacan, pusese min.a pe Intreaga
putere i se ficuse numit urma, do cátre o parte
a norodului i a oastei, in scaunul de domnie al
lui Daul-Macan. Cealaltá parte a norodului i a
oastei rámäsese insâ credincioasi urmau1ui ]ui
Omar Al-Neman, sub cirma cea dreaptä a bàtrInului
vizir Dandan. Dar vizirul Dandan, din
pricina •prigoanei marelui sfetnic, se surghiLntse
din cetatea Bagdadului i so aciLliase Intr—un ora
megie, ateptind ca soarta si—i intoarci faa
ctre orfanul jef nit do drepturile lui.
Aa, marele sfetnic, nemaiavInd a se tome do
nimeni, silise pe Kanmacan i pe mama lui sä so

391
Inc’hidti in odàilo loi’ i oprie pe filca sa Puterea-.
Ursitci a xc rnai ve&a cu fiul iui Daul—Macan.
Si astiel mama i fiul tràiau In rás.tritc, açtep-.
find ta A1]ali •sI fac drc’ptate cc1ui in drept.
(i, en toafi oprolitea marelui sfetnic, Kanma—
an izbttca din dud in rind S—o vadt pe vará—s
Ptitcrca—Ursitei i sI-i vorbcasc, dar numal po
ascuns. Tntr—o vi insà, ci.i i•nin].a chinuitä de un
(br mai nivalnic c1eit alto dIçi, ncputInd—o yedea,
1ui 0 foaie do hirtie i sense dragei sale
aceste stihuri pline do alean
Treceai, iubito, - neon juratë
De toate siujnicele tale,
Scä1dat-n multa- frumuseçe.
Jar trandafiril, ciintr-o data,
Zärindu-te cum treci pe cale,
Pizmasi, schimbarä fee-fee,
Privind apri’nii trandafiri
De pe obrajil ttl subiri.

Sf ioii crini bateau din pleoape

VdzIndu-ti albul chip pe cdi,
i roman4ele pe-aproape
ZImbeau merc’u, ca dinii täi.

Ccl sfmnt ajute-mi sá-ndur chinul,

Ca fierul rou un bolnav,
S&mi vndec, cie-a putea, suspinul,
53i clorul dc-al táu chip suav.
Du$ ce pecetlui scrisoarea, o InmInà eunuculul
do s1uba, care n-avu altã grija decIt s-o duc num.aidecIt marelni sfetnic. Cetind stihurile de
dragoste ale lui Kanmacan, marele sfetnic spumegà
i clocoti de turbare 0 jurá cá are s-1
pedepseascà pe tInärul rege. Dar socoti eLi era mat
392
bine, dcocarndatä, spre a nu e rIspIndi zvonul
IntImplãrii, sá vorbc’asca rnai Intui nurnai Cu soia
sa Nozliatu. So duse s-o caute pe Nozhatu la oclálie
ei çi (lupa Ce o trimise pc tinra Puterea—lJr
sitei sä se preumble prin aerul proaspät din gridma,
gräi soiei sale...

CInd povestea ajunse aic4, eherezada vàzu zorii rnij. 1

i, ShOasa, taul.

Ci Intr-a 0 SUIã treizeci ‘i noua Jioape

Fa iirmà

Aadar, marele sfetnic grãi sotiei sale Nozha.

— Tu §tii, do bunä seamà, cä tInàrul Kanmacan.
a atins de mult vIrsta bärbäiei i cà se simte piLi
de patimä faà do fiica ta Puterea-Ursitei, Tbuic
sä—i despiirim numaidecIt, färá si le lisãm
nädejdea do-a se niai intlini, càci este primejdios
s apropii lemnul do flacara. De-aci nainte fiica
ta nu mai are ingaduina do a ici din .odtdle femeilor,
nici do a-i mai dezveli obrazul caci nu rnai
CkStC Ia •anii cInd o fatà poate iei fara iamac. i,
mai cu seamá, ia bine aminte sà nu k ingidui a
vorhi unul cu altul, caci sInt hotàrit ca, Ja (ca
dintli lncälcare a poruncii mdc, sa currn penfru
totdcauna pornirea spre role a ace:stui. baiat!
Auzind aa, sarmana Nozhatu nu-i putu stãpIni
lacrimile i, dupá cc sotul el plecä, merse
la nepotul ci Kanmacan i—i duse •5tire despre ml-nia
marelui sfetnic. Dupà care ii spu.se
 — Ci sl tii, flu al fratelui rneu, Ca cu a putea
sl-i mai Inlesnesc uneori vreo intilnire In tainà
cu vara ta Puterca-Ursitci ! Fii (lar ràbdátor pIri1
cc Allah se va inclura de tine
Dar Kanmacan ii simi sufletud razvratinclu—se
la aceasta tire i gemu
-— Nu VOl mai ramine nici macar o clipa ff1
acest •palat, In care numai cu s-ar CUVCnI s p0—
UflCCSC ! i nu voi mai suferi ca pietrele acestel
case sá-mi adaposteasca umiline1e
fi scoase hainele, Ii acoperi capul cu un turban
de saaluk, ii puse pe umeri un burnuz vechi
do pribeag i, fàrã a mai zàbovi macar ca s-:i
ia rämas bun dc la mama i de la mátua lui,
se Indrepta dc sirg spre por1e •orau1ui, neavInd
In sacu—i, cirept merincle la drum, decit o pline
veche de trei zile. Jar cind poiii1e orauIui so des—
chiscra, el eel dintii le trecu i se Indepartu cu
pai gräbii, rostind aceste stihuri de despärIirc
pentru tot cc parasea in urma:
Nu te mai iau In seamã, inirna mea, o, nu!
Poti sá bati mai departe sau sã te frIngi in
piept —
In ochii mei tristetea n-am s-o mai chem de-acu
i-n sufletul meu milá ii dor flu mai atept.

De-a plinge pentru tine, o, inimá copilá,

Ce-ac face din puterea i tirieretea mea?
Cel ce privete-n ochii gazelelor cu mild
Sd flu se plingti dacd, rdnit, va-ngenurtchea.

Voi colinda pdmIntul i pulberea strdintt,

PdmIntul fdrd margini celui plecat pribeag —
Sd-mi mIntui tot ce-mi arcie In suflet i SUSpind,
Tot ceea ce PC lume mi-a fost vreodatd drag.
394
Voi mnfrunta vitejii i trthurile toate,
Voi stringe prázi bogate de la Invinsii mel.
i pun de fairna, iaräi ma voi intoarce, poate,
Sa-ngenunchez dum.anii, sd naif un nou temez.

0, inim?I, invata legea mare:

Ca niciodatd fiara nu ddruic oricul
Boqatele ci coarne, decit cmnd eti in stare
On s-o-ngenunchi, on s-o rdpui!
Si in vremc cc Kanrnacan fugea astfel do oraul
i d.c pärinii lui, maicã—sa, nevzIndu—1
trcaga zi, 11 cäuti zadarnic piotutindenea. Izl)uCni
In hohote do puns i ateptä Intoarcerca lui,
prad gmnduiilor color rnai pline do chin. Dar
trecu i a doua zi, i a treia, i a patra, fàrá ca
sä—i aducà cineva vreo veste despre Kanmacan.
Atunci so Inchise In iatacul ci, plIngInd i sus—
pinind i oftind din achncul duroril : ,,O, copito,
do undo sà to chem ? In cc ará sà te caut ? 5i
Ce mai pot izbindi cu, acurna, cu lacrimile pe care
Ic vans clupa tine, baatu1 rncu ? Undo eti, unde
eti, Kanmacan?”
Dupä care biata mama nu mai voi nici sä boa,
nki s manince, jar jalea ci se afla in toata cctatea
i toi iocuitorii, care—i iubeau pe tInarul
roge i pe räposatul lui tata, se umplurã tie mIhfire
i so väicároau : ,,Unde eti tu, sãrmane DaulMacan,
rege care ai fost aa do bun i tie drept
cu norodul táu ? Iatà c fiul thu s-a pierdut i
nimenea dintre cci po care i-ai coperit cu binefaconic
tale nu-i tie afla urmele! Ah! unde eti
tu, urma al lui Oman Al-Neman, i ce s-a facut
cu tine ?“
Kanmacan insá a mers ziua Intreag i flu s-a
oprit decIt la cäderea negurilor nopiL Tot aa

395
flu-u &i a duua zi, i in zilele care urmari, cMà
I cimd fthi de odihna, hrninciu—se i-u cc putea
JUi:L!t iC1--COt) pe druni i bInd apà din izvoare
dic iiri. Tar dup patru zile, ajunse Intr—o
‘. a1 rHLi di- päduri, str1)atuta dc ape reci
si plinit Uc (:1)11 (Ic turturele. Acolo Si- Opri, SC
pñit ciupa s{inta datinil i—i iicu rugiciunea. i
vdiai noaptea. SC intinse SUI) Un QOJC mare i
ad. i-in. Si dormi ci aa pini l.a niiezul nopIii,
in diii-u I taceiii accici VUi, rasuna puterme
un’ 1a cai., icind ([in stincile dimpicjur, II
at intec

Via2 cue om, la cc eti bunt

IdT( lurnina celci dragi
Si farä de surisul ei?
Iubii ciraci,
CInct voia—bunti
La umbra unul crIng v-aclun1
i dorul scapãrä scIntei —
Goliti pahar dupá pahar,
i umplei-le iar!

Prietcne, ci’ncl sorbi licoarea

Aina’r-Inmiresmatä, eli-id.
Prive,ti intins in departarz
Un sflnt pãmlnt,
Si-I vezi in floare,
Numai livezi, nurnai izvoare,
Sc nm din zarc-n altá zare,
lii fericit dc-al vieii liar:
IVu-I totul in zadar

.Auzlnd •cmneeu1 accIa fermector Ci- riisuna In

rioapte, Kanmacan, rüpit, se ildica i mci-rca a
pãtrunde ncti-i1c din partea do unde venea gla—
sul. Ci flu izbuti a zäxi (li-cit trunchiurile terse

396
ale copacilor .leasupra .riului care gIigiia Ill vaclul
adInc. At.unci xc mndrept binior citre acea piarte
i coboii pini pe malurile apei. i glasul xc auzi
mai iimpcde i rnai duios, cintind a.ceste versuri
in noapte
Am •jurat Ca, pe vecze,
Neclintit, sd ne iubim,
si-am ldsat-o In pustie
Curitreg ti’ibul lui Taim.

Fete cu ochi negni, chipuri

}ICIi frumocise ca La noi,
N-al sd cifli-n alte tnibuni.
Nici Cal sprinteni, mal de sol.

Imi acluce—n suflet vinttil,

Peste-al zdnilor chilim,
Fumul, boarea, clorul, cIntul
Tribuui Bani-Taim.

Roabá Saab, hal i-mi spune

Cea cu gingai clopofri
La plclor, cu ochi-cdrbuz e,
N-a ultat cle ockli mel ?

Oare isi mal aminteste

LegdmIntul nostru sfInt?
Oare ma mai pomenete,
Cit de cit, din cind in dud?

Ak, o scorpie-otrdvit
Mi-a muscat rdu mime.
Nurnai Lu, pe veci iubitd,
Sà ma vindeci ai putea.

397
 Leac mi-i jarul luzei tale,
Gura ta ca un izvor
‘Ele doar, de neagra jale,
Vindeca-m-ar, i de dor!
Dupl cc Kanmacan auzi i acest cIntec din
nevtzut,. se sill iarái a pütrunde negurile. Dar,
ncizbutind iaräi nimica, se sui pe virful unci
stInci ci strigi cu toat täria glasului sIu...

Cind povcstc’tt ajunse ahi. SeE trzuda vizu zorii rnijincl

i tuu, slioasã.

‘Ci Intr-ct o sut?i pcztruzecea noapte

Ea urmà 3

...se sui pe vIrful unci stinci i strigá Cu toat

tària glasului stu
0, trecttoru1e ‘din intunecimile nopii, apro-.
pie-te, ml rog tie, ca sil-ti auc1 Intlmpllirile viotii,
cc trcbuie s se asemeno C u-a mea.
Apoi taCu.
Dupà un rstimp, glasul care cintase rspunse:
— Cine ecti tu, ccl care ma chemi? Ecti pamintean
on duh al stráfundurilor? Dc ecti duh,
catá-ti” de cale. Dar de ecti fiintá omeneasca, flu
do Adam, açteapta aci ivirea zorilor. Càci noaptea
e plina de capcane i de vic1euguri.
Auzind acestea, Kanmacan Ii zise In sine:
— Färà de Indoiala, necazunile celul ce clntä
trebuie sá fie nemaipomenit de asemuitoane Cu
ale mdc.
 i stcte acolo, neclintit pin la ivirea zorilor.
Vàzu atunci inaintmnd cLitre ci, printre copacii padurii,
un om imbracat ca beduinii din pustic,
malt la trup i Inarmat cu hanger i cu pavaza.
Sc ridica i—1 salutà temcnindu—se, jar beduin
ii intoarse temene.aua i, dupà indátin.atele vorbe
do bun intilni, intrebä, uimit do tineretea lui
Kanmacan
0, tinere necunoscut, cine eti tu ? De nearnul
ciirui trib tii i Ce sInt parinii tam printre
arabi? Caci la virsta ta flu se cade a drumeti
singur noaptea prin olaturi pe undo flu so vàd
decit cete Inarmate j tjlharj do (IrUmul mare. Po
vesLcte-mi, dari, povestea ta I
Kanmacan raspunse:
— Bunicul meu a fost regele Omar Al—Nema
tatàl meu a fost regele Daul-Macan, iar eu sint
Kanrnacan, Ccl mistuit de dragoste pentru domnita
Puterea-Ursitei, vara lui!
Atunci bed uinul ii introbá
—— Dar cum so face ca, fund rege i fiu do reg
umbli Imbrãcat ca un saaluk i drumetcti fär
do straja cuvenità stcpenei tale?
Kanmacan ii ráspunse:
— Imi voi Intocmi de-acum nainte singur stiaja,
iar tu vei fi eel dintli care face parte din ca!
Auzindu-1 aa, heduinul Incepu sà rIdà i-i
spuse:
Vorbeti, copile, dc parca ai fi un razboinic
desàvirit on un viteaz acoperit de fala a douàzeci
de batalii. Ci ca sä-ti dovedesc cit eti do
zárghit, iatà, din elipita aceasta te i iau amina
mea, ca sá ma slujeti ca un rob. i dacà pàrinii
tài sint cu adevàrat regi, or avea ci dstui bani
ca sa-mi plateasca slobozia tat

399
 Kanmacan simti furia fulgerInd u-i in pleoape
i spuse beduinulul
Pc Allah, rnmcnea altul nu va piil.i sloboze—
nia mea, a[ar de mine Pune, dar, mmna pe spaclà,
beduinuk Cind i—arn auzil. (.Intecu1. to—am
cotit om de oinefli...
i Lsanrnaean S( neipust I asupia I )‘(I ninul ui care,
gindind c.i pentru 1 va fi ca Un or I upla cu
acest. copil, 11 atep1a zirnl)incl on n(psare. Bar
stilmi) giiclisv (iri, poinind I upla dc—a mmnt
CU I)C(llii fl Li I, I<ann)acan S( piopti Viitüx in pami ut,
p0 picioareie—i mal tan i1eit stmnca i mai ne
clatinate (lecit tin minaret. IntepenincI—sc, dara,
bine in cilciie, ii räsuci odatä i—1 strInse in bra
PC becluin dc—i trosniii oasc.le i i so go]bi mgi—
runtaicie. Ti lui pe sits i, aa, purtiiidu—l prin
viizduh, aietc(t on pai rnaii (utrc apa riului.
Atunci bedciintil, care nici n—aviisose rigaz au
veni in fire din spaima (10 a—I vedea PC biiat
dovedind atIta puteic, strigi’I
— Ce ai (IC gind sä faci, de mi dud spre apa
rIului ?
i Kanmacan ii rspunse:
— Am sil t zvirl in vaiuri, ca sii to duci pIná
l.a apa Tigiuiui, i Tigiul set Ic (iUCà pIni in
Nahr—Issa, iar Nahr-Issa pini In Eufiat, i Eufratiil
pinà la tri but tihi 5i—atunci, cci din itibul
Mu vor jucleca despre puterea i dospre vitejia
ta, bed uin.uie
fleduirtul, fat(i de nlipr’asna nezibavnicti, pe cInd
Kann9acan tocmai ii iidica in vazduh uzmindu-se
sà-1 priiväleascä in riu, strigi
0, tinere vitcaz, fie—ti mi1i, pe oehii iubitei
tale, Puterea—Ursitci lasü—mi viaa. i-am sä—
de-acj nainte eel mai supus dintre robi I
 Kanmacan atunci se trase Indärit i-1 aezá
uçure1. pe pämirit, spununciu—i
Cu uramintu1 acesta rn-al Induplecat.
Dupi care c a.ezar amIndoi aläturi pe malul
apel, jar beduinul scoase d4n traistä 0 puine de
01’! pe care o rupse i clete jumätate mi Kanma—
can, dimpreuni cu un pie (IC sare. Aa se lcgá
prietenia br. Kanrnacan lntrebà:
Actirn, fIrtate, cInd tii cine smnt, flu vrei
sib-mi spul i tu care-i nurnele tau i al priniIor
tüi ?
Becluinul gr?ii
- -- Sint Sabab ben-Remah ben-1-Iemam din tn1)ul
Taim, (un pustia Samuiui. i iati care—i p0-
vestea Vietii mdc : Dram Inca un c.opil cind tatàl
men a murit. Am fost luat i crescut de unchiul
meu, acasà Ia ci, dimpreunà cu fiicà-sa Nejma. lar
Cu am lndrágit-o pe Nejma, i Nejma tot aça pe
mine. Cind am ajuns la anil insurätorii, am volt
s-o ian de soie. Dar tatàl ci, vàzindu-mà sàrac
i fàrà k’ mijloacc, n—a volt sà mi—o deie. Atunce
toi eieii cdi man ai tribuiui ii dojenirä plnà
•difl(1 unchiul sb indupleca a mi—o fägàdui pe
Nejma ca sotie, clar numai dacà i-a agonisi o
zestre de cincizeci de cai, cincizeci de cámiie de
sni, zeec noabe, cincizeci de sarcini de gnu i
diruiZedi de sareini dc orz si nimica mai mult
Atunci cugetai ca altà cale flu-i de-a agonisi
Nej.mei o zestne ca asta, fárà doar sá las tribul
i sà ics la ràscrucea drumurilor ca sà 1ovesc pe
negustoni i sà jäcuiesc earavanele. Asta-i pricina
(IC ma aflam in puterea noptii acolo unde m-ai
auzit cIntind. Dar, frate, ce-i cintecul mcii pe
Iingà frumusetea Ncjmei? Cine-o vede o data in
viata 1U1 pe Nejma Ii simte sufletul pun de binecuv
iri tare pentru tot restul zilelor lui!

401
 Dupà cc cuvIntà aa, bedulnul tcu.
Atunci Kanmacan zise
— Obl.icisem, frate, di nccazul tu trebufe sä so
asemuic cu al meu ! Aadar, de-aci nainte, avern
a lupta cot la cot §1 a no dobindi iubitele, drept
roacic ale i sprvilor noastre.
Abia isprävi a spune vorba asta, cà se i ridicà
In zare un nbr dc praf ce so apropia dcgrabI.
$i, cInd pulberca se risipi, Inaintea lor Se 1V1 un
calarot cu ehipul galI.)en ca do mort, Cu hainele
cruntate do singe i care strigã
— 0, dreptcredincioilor, olcac. dc apI, sä—
spM rana! $i sprijinii-m, cäci am sà-mi dan
sufletul! Ajutai—m i, dacà mor, calul meu sà
fie al vostru.
i, In adevir, cal.ul pc care ci]iirise acel cliiret
n-avea seamin printre caii triburilor, cici 1mph-
rica toate desäviriri1e cite se cer unui cal al
pustiei. lar boduinul, care so pricepea la cai, ca
toti cci din nc.amul lui, strigá:
— In adevãr, cálàreule, ai un cal cum flu so
mai vàd In vrernea noastrã.
Kanmacan gräi:
— Haide, cälàrcule, Intinde-mi braul, ca sà to
ajut sá descaleci.
i-l prinse in brate pe cUIret, care simtea Ca
se duce, ii aezá incctior pe iarbà çi Ii Intrebà
— Dar ce ai, frate, i unde eti ranit?
Beduinul Ii desfäcu haina i-i arát spinarea,
toata numai o ranä din care iroia sIngele. Atunci
Kanmacan se plecä asupra celu ránit, ii spãlà
rànile cu .multà bigare dc seamã i le acoperi
ginga. cu iarbá fragedä. Dupà care ii dete celui
cc se sfirea un pic de apa i Intrehà jar:
— Dar cine te—a •adus in starea aceasta, fra
al nenorocirii?

402
 Omul rspunse:
Aflã tu, eel care mI ajui cu mIna ta, c
acest Cal pe care-I vezi in toatà frumusetca lui
este pricina de am ajuns in starea de-acuma.
Acest cal era calul regeiui Afridonios, stàpInul
Constantiniei, jar faima lui ne era cunoscuta nouä
tuturor arabilor pustiei. Or, un Cal de-aista nu.
xc cade s rámIie in grajdurile unui rege ghiaur.
Aadari, eel din tribul meu rn-au ales pe mine
sä-1 räpesc dintre paznicii ce-i ingrijcau i-1 pzeau
zi i noapte. Piecai, dará, pe minecate i
ajunsei la vreme de noapte a cortul unde era
inift calul i ma dáclui Ia prieteug Cu paznicii.
Pc urmi, prilejindu-má de clipa clad imi ccrcmt
pärerea despre Insuiri1e lui i ma Imbiau sä-l
Incerc, Incälecai pe el dintr-o saritura l, cu o
ioviturà de bid, ii detei pinteni i-1 zvIrlii In
galop. Atunci stràjerii, trezindu-se din buimácealá,
särirä pe cai i pornirà pe urmele mdc, aruncIrid
sigei i suiite, din care multe, aa cum vezi, mi
se Infipserá In spinare. Ci ealul luneca mai jute
decit o stea cazatoare i ma •scoase numaidecIt
dincolo de pistreala sagci1or br. i iatà, dc trei
zile eáláresc aa, pe spinarea lui, fara cle popas
Singele mi s-a scurs tot, jar puterile mi s—au dus
i simt moartea ca-mi Inchide pleoapele. Acuma,
Ca rn-al ajutat, al tàu sà fie acest cal, dupa moartea
mea. Este cuno.scut sub nurnele dc El-Katul
El-Majun i-i ccl mai frumos cal din soiul E1-Aj LIZ.
Dar, mal Inainte, tincre cu straicle atit de sarace
cu fata atit dc aleasá, ia-ma Indaratul täu alare
i du-mã la tribul meu, ca sa mor sub cortul
in care rn-am nàscut.
La aceste vorbe, Kanmacan ràspunse:

403
 — 0, frate din pustiu, i en fac parte dintr—
stirpe in care mindria i bnntatea sInt Insuiri
Innäscute. Si iatá—mà—s gata, (hiar de nu am
capat ciiil, sa—ti •dau aitoiul PC care mi—i e
Sc apropie (IC arab ca sn-I. iidice, dar acosta
scoase Un suspin i opti
—— Mai ateaptn oleaca. Poate (a sufletul me
va zbur.a pe dati. Vicau si—mi fac mrturia de
erediiia.
Inchise ochii pc umatate, Intinse rnina en
palma int.oarsä catre cer i rosti
—— Márturisesc cà nu este alt 1)umnezeii, fi
altul decIt Allah. 51 màrturisesc c domnul nostru
Mahomed este trimisul lui Allah.
Dupä care, .pregátit astfel de moarte, murmur
cintecul care fu cuvintul 1LI1 ccl (IC pe urm
Am raticit prin lume pe oimul meu ca vintul!
i, moartea Imptetind-o Cu spaimele la brin,
Trecui prim mui4i i ape si colindai pámmntul,
In jafuri, i-n omoruri cumplite, 0-n desfriu.

Mor cum tráii! La margini de drum sdpai-mi

groapä!
Ucisu-m-au rnLeii pe care i-am bdtut.
Jar rodul truclei mete ii las pc-un mat de apä,
Departe, hat, de cerul sub care rn-am nãscut.

Ci a muri In tihnä fericit, streine,

Ce moteneti comoará de beduin, cum nu-i
o alta-n lumea-ntreagã, de-a ti cä af la-n tine
Katul stäpmnul vrednic de frumuseea lui!
Abia-i sfiri cIntecu’i i arabul •mai deschise
o data gura, scoase un horcait adInc i Inchise
ochii pentru totdeauna.

404
 Atunci, Kanmacan i tovarul lui, dup ce
sparà o groapä ii care astrucart pe CCI mort,
fcuri rugciunile indátinate i purcesor impreun
i Incotro—i mIna ursita loi, pe calie lui Allah.

Cnd povesica junse ahi. $Iwrezacla vzii zorii mijind,

i läsã s[iritul pcntt-u noaptca viitoarc.

Ci ntr-a o sutä patruzeci ci i-ma noapte

1i urrnä i

...purceseri impreunä Incotro-i mina ürsita br,

pe cile lui Allah. Kanmacan inc1rá pe calub
Katul, jar beduinul Sabah so mulumi a-i urma
pe jos cu credintá, cad ii jurase prieteug i SU—
puncre, çi-l recunoscuse de stäpin al lui pe veci,
jurInd pe sfintul altar al Kaabei din 1äcaul do
Ia Mecca al Lii Allah.
$i 1flcCU pentru ci o viata plina do fapte viteje.
ti i do isprãvi fàrl do percehe —-- lupte Cu
fel do fel do jivine, i tIlNirii nemaipomenite,
vintori i drumetii, nopti pctrecute pIndind fiarole
sä1batico i zilo do cruntari Cu trthurile i do
dobindi do pleanuri man. 5i aa agonisira, ifruntind,
cu preul multor primejclii, turme fth-a
do numir, vito cu paznicii ].or, cai i robi, cortuni
i covoare. i Kanmacan ii Insãrcinä pe Sabah,
tovariiul lui, cu paza tuturor aecior bunuri pe
care lo minau naintea Jon, pradincl fárá do ho—
dma. Tar cind aezau vreodatä otac, Ii’ povesteau
unul altuia durorile i nàdejdile ion do dragoste,
unul VOrhiflCl clcsorc vará-sa Puterea-Ursitei, Ce-

405
lälalt despre vará-sa Nejma. Si aa trecu viaa
lor, vreme do doi ani.
tntr-o zi, Kanmacan ealarea la IntImplare pe
calul su Katul, avind naintc-i pe credinciosuf
Sabah, care-i deschdea cab cu iataganul In mInt
i riguind curnplit din cind in cInd, holbind ochi
mail ca nit.e gemini i urlind, miear cI peste
pustic (lomnea (ca mai dep1in singurtate
Ehci ferii din cale ! La dreapta ! La stInga
I’ocmaj sfiiiseii amIncloi prinzul, dupã cc infuhcaserä
o gazela push Ia frigare i so •adIpaseri
cu api dintr-un limpede izvor, cIncl, la o vreme,
ajunserà sub o mägur, Ia poalele crcia se ivea
o pune irnpistrat.Li do càmile, de oi, do vaci i
dc cai. lVlai incolo, sub un cort, nitc robi inarmai
edeau 1initii polog. Wizindu—i, Kanmacan spuse
liii Sabah
Himii ad, vrcau sà pun mIna singur pe intrcaga
turmi i pe iobi.
Si so prtváli in gabopul calului, din virful mn—
guru, ca un trsnet nprasnic dintr-un nor cc so
despicà, asupra oarnenilor i a vitelor, rácnind cit
ii inea gura un cintec räzboinic:
Sin tern urma lui Omar Al-Nenian,
Viteazul care nu $ia ce-i teama,
i-ai sfinte-nãzztintelor otean!
Cind triburile-n vIlvoarä dau iarna,
Setoase dc rrulceluri i dc plean,
Noi le supunem in äriná coama.
Noi stäm cetate ornulul sãrmari,
Cinci cci puternici se asmut sä-l roac1i.
Din frasta de rniel 0 de vicleam
Facern in vir Jul läncilor podoabä.
Eerete-ti cápáIna, biet dusman!
Smutem vitejii cc nu cunosc teama,
Din stepena lui Omar Al-Neman!
 Vilzmndu—T, robii spLimIntai Incepurá s uric,
cerInci, fárá de ndejdc, ajutor, pärIndu-Ii-se Ca
toti arabii pustiei nilvMiscrá peste ci. Atunci builiCHa
din cortLiri trei rzboinici care erau stipInii
tuimelor, sãrir pe cal i goriirä In IntImpinarea
liii Kanmacan, strigind
-— Accsta-i ccl cc ni i-a furat pe Katul ! Am
pus mina pe ci! Nu—l slabiti pe hot
Auzinclu-i aa, Kanmacan le strigà la rlndu-i
— Aa-i, Cu adc’varat acesta-i Katul, dar hoti
StfltCi VOi, COrnaci fárã de ruine!
Si se pleca la urechea lui Katul, vorhindu-i
Si rnclemnui-tdu—1. Jar Katul tIni ca un duh al
iiului asupra pràzii lui, In vrcme cc Kanmacan,
cu lancea-i iungä, pärea Ca so joacä. La Intlia
ciocnire, Infipse futca drept In pIntecele celui ce-i
stetese ccl mai aproape, scotInd-o pe partea ceaIaltä,
cu un ràrunchi in virf. Tot aa pátirá i cci—
ialli doi calareti, iai clupa cc le ieea prin spinare,
ancea so ivea tie partea cealaltä, cu cIte un rarunchi
In vhf. Sc Intoarse apoi citre robi. Dar
acctia, dupà cc vIzusera soarta stäpInilor br, se
aiuncarã cu fata la pamint, rugIridu-se si ii so
crute viata. Kanmacan le spuse
Haide, dar, i, fara do zabava, mInati turmelc
i duceti-le in cutare bc, unde-mi am cortul i
robii
Si Impingind Inainte-i vitele i robii, Ii vazu
do drum, plna cc ajunse la firtatele Sabah, care,
dupá porunca primita, nu se clintise din locul
lui, cit tinuse lupta.
51, cum mergeau aa, cu turmele i robii naintca
br, vazura deodata ridicIndu-se o pulbere care,
cInd se risipi, lasa sá se Infieze vederibor
sutil de caläreti Inarmati dupa moda rumilor tie

407
la Constantinia. Atunci Kanmacan spuse mi Sa-.
bah:
— Vegheaz asupra turmelor i a robilor, i
las-mã pe mine singur s lupt Cu ghiaurii
Beduinul nurnaidecit so trase mai la o parte,
la umbra unci colinc, avInd numai grija strajei
cc i so porunciso. lar Kanmacan singur s avInt
inaintca •cá1irctiJor ghiauri, care IndatI ii impre—
surari. Atunci cipctenia br, apropiiridu—se, Ii
mntrcbi
-— Cinc eti tu, preafrumoaso copiI, care tii
si struneti aa do bine friiele calului do bitaie,
pe cInd ochii Iti sInt atit do dui.oi i obrajii atIt
do gingai i do rumeni? Apropie-te, ca sä-ti
sãrut buzele, i vom vedea mai pe urmà. Hai,
vino!
La aceste vorbe, Kanmacan simi o ruino cumplitä
näpàdindu—i obrajil i strigá
— Dar cui crezi tu cá vorbeti, javr1 i plod
de tIrfi? Dacá ohrajii-mi sint do c.opil, bratul
meu are sã-ti dovedeascã nu.maidecIt greea1a bâd
riniei tale, ghiaur orb, Ce flu tii osehi un ràzboinic
cle-o fatã!
Atunci càpetenia color o sutá veni mai aproapo
do Kanmacan i so incrcdiná C, CU toate Ca
avea obrajii gingai ca do urinic i fr fir do
pr, do judecai dup. flacára ochilor aráta a fi un
rzboinic flu prea la Indcminá de supus.
i cpctenia color 0 sut strigá lui Kanmacan
— A cui esto aceast turm? i undo mergi tu,
atIta do pun do obráznicie i do fruntare?
Predi-te, on cti mort!
Si poruncI unul cà1ret sá so apropie I st-l
Ia prins. Ci nici flu ajunse binc càlthetul lIngà
Kanmacan, cá acesta, dintr—o singurà 1oviturà do
pa1o, Ii despic In douä i capul, i trupul, i
408
aua, i calul, peste mijioc. Dupà care i ccl de
al doilea càlãret, i eel de al treilea, i eel do al
patrulea ptirä Ia fel.
VázInd aa, càpeteni.a celor o sut porunci c1Ilre
i1or sá Sc dea mai lndàrit i ci Insui inaintá
plná Ia Kanmacan, strigmndu-i:
— Tineretea ta este mlndr, rizboinicule, iar
vitejia. ti-i pe potriva ci. Iat, eu, Kahruda, al
càrui curaj este vestit in toate tàrile rurnii.or,
vreau sn-ti las viata, tocrnai fiindc eti atIt de
viteaz. Pleacá, darä, in pace, cci, pentru frumusetea
ta, te iert de uciderca oameniior mci
— Fii Kahruda, on altul, nu m privetc!
Ccea cc mi privete, este sà 1ai la o parte vonbeie
goaie i sá vii sà Infrunti ascutiul 1ncii
mele. i mai afiá Ca, dacä tu eti Kahruda, eu
sInt Kanmacan ben Daul-Macan ben-Omar AlNeman!

Atunci cretinul ii spuse:

— 0, flu al lui Daul-Macan, am cunoscut in
batalii vitejia tatàlui táu! Tu Ingemanezi puterea
tatãlui tàu cu cea mai desàvIriti iscusinta a trupului!
Ia-ti, dara, prada ta i du-te! Hal, fá-.mi
pe voie!
Ci Kanmacan Ii striga:
— Nu mi-c in nàrav, cretinuIe, sà lntorc frIide
calului ! Apàrá-te!
Aa rá.cni, i-i mInglie calul Katul, care intelese
pe data dorinta stapInului i, ciu1indu-i
urechile i flutunInd coada, nàvàli. i cci doi viteji
lncepurà sa se lupte, jar call se izbeau ca
doi berbeci on ca doi tauri care se spinteca Intre
ci. Clteva ciocniri náprasnice ramasera zadarnice.
Apol, deodata, Kahruda Impinse lancea cu
409
to.at puterea càtre pieptul lul Kanmacan, dat’
acesta, rotind repede calul, feri la timp lovitura
i, IntorcIndu-se cit at dpi, astnucà bra1u1 cii
lancea Inainte. i lovitura strápunse pIntecele cretinului,
jar fierul hucitor iei prin spinare. Aa
incet Kahruda pe veci a se mai numIra printre
räzboinicii ghiaurilor.
VizInd aa, ciliireii lui Kahruda se deter In
seama sprintenelii cailor br, pierind In pulberea
care-i Invälui. Ci Kanmacan, tergIndu-i lancea
de 1euri1e pologite pe jos; Ii urmà drumul, dind
semn lui Sabah si mIie nainte turmele i robii.
Tndat cc sàviri aceastá ispravà, Kanmacan intIlni
pe arápoaica cea ràtäcitoare a pustiei, care
povestea din trib In trib poveti, la umbra corturilor
i sub lumina stelelor. i Kanmacan, care
de—atItea on auzise vorbindu-se despre ea, o rug
sà mile i sä se hodineascä sub cortul liii i sá-i
povesteascà vreo istorie, care sà-i rnai treac
vremea I sà—i bucure mintea i inima. BàtrIna ii
ràspunse:
— Cu dragoste i ca o datorie cuvenitt!
DupL care se aezi lIngà ci, .jos, pc-o rogojiná,
i-i povesti Povestea mincátorului de hais:
AfIá, tinere stàpir, cä aceastã poveste, cea mat
p1äcuti pe care au auzit-o urechile mete, o tiu
de Ia un mIncàtor de hai.
A fost odati un om cäruja-i plcea tare muib
carnea de fccioar...

CInd povestea. ajunse aici, $eherczada vzu zorii mlnd

i, sfioasá, ta(U.
 Ci Intr-a o sutii pairuzeci i doua noa pie

Ea urmá;

A fost odat On om carula ii placea tare mult

carnea de feeioar i care numai de acest lucru se
Ingrijea. Ci cum earnea do fecioarà este foarte
scümpà, mai cu scami cind o vrei mai aleasà, i
cum nici o avere nu poate fi indestulã atunci
cind gustuiile celui cc o are sint atita de risipitoare,
omil nostru, care nuli mai gàsea stare
din pricina dorintelor lui neinfrInate — càci in
toate numai neinfrinarea este pacostea! — sãrieI
de tot, de tot.
intr-o zi, pe cind ràtàcea prin suk, Imbrácat In
zdrente murclare i descull, cerind o coajä de
p1mb, iatá Ca Un CU1 Ii inträ In talpA i sIngele incepu
sá curgà iroaie. Se aezá atunci jos i se
stràdui sä opreascà singele, 1egIndu-i picioru
CU 0 cIrpa. Dar cum sIngele tot mai curgea, Ii
spuse: ,,Trebuie sä ma due Ia hamam, sä-mi spal
piciorul i sri—i bag In apü. Are sá-mi facä bine.
Se duse, dar, la hamam i inträ in sala do obte
undo yin cci säraci, dar care salà oricum era destul
de aleasä i sclipea do curàtie. Omul se ghcmui
acolo, In havuzul din mijioc, i Incepu sà-i spele
piciorul.
LIngà ci, so afla un om care tocmai sfIrise Imbáiatui
i dumica ceva in dinU; Ránitului, stIr-
nit de mestecatul celuilalt, ii veni poftá sã mestece
i el, i-1 Intrebá PC acela:
— Ce mesteci, vecine?
Omul ii ràspunse incctior, ca sà flu audà nimeni:
— Taci! mestec nite hai! Dacá vrei i tu, Iti
dau o bucticä.

411
 El ràspunse:
— Ah, tare a mal vrea sà gust! Dc cind Ii tot
due dorul
Atunci vucinul scoase o bucatic din guri i i-o
(1 ete, spunind
— I1ie_ti grii1e cIt rnai u.5oare
Omul nostru luLl bucLlica, o mesteeLl i-o in—
ghii numaidecIt. i, cum nu mai era deprins cu
haiul, Indatà cc licoarea Incepu sã i so invIr—
toasca prin creier, fu cuprins mal intli de o yeselic
ncstapirnta cc umplea sala cu hohote de ris.
DLtpà care so präbui pe marmura goalá, pradLl nLllucirilor.

Dintru-ntIi 1 se pLru cii, gol—golut, so afii in

mIinile unul zdrahon do rnasagiu i a dol arapi
voinici ce—i apucasei-á i-l invirteau ca pe o jucrie.
I so piIrea cà acetia II Intorc i—i rLisucesc In toate
piirile, infigIndu—i In came degetele br nodu
roase i dibace. Jar ci scIncea sub greutatca genunchilor
br, cind 11 apLlsau pe vintre ca sLl-1 frámirtte
cii miiestrie. Dupii care Il spälari, turnInd peste
€1 apä rnultii din iighcne de aramá i frecIndu-I
cii mânunchiuri do ierburi. La urmil, masagiul voi
sii—1 spele i prin prile mai gingae, dar cum
mInciitorul do hai so gidila curnplit, spuse
,,Las’ eLi mLi spLil singer”. Cind sfiqi scalda, capote—
nia masagiiior Ii InfLiuri capul, umerii i ale1e
Cu trci çtergare albe ca iasomia i-i opti
— Acuma, stiipine, este vremea sà intri la sotia
care to atcaptii Cu neribdar@.
El strigii
— Care sotic, biieu1c ? Eu is bu-lac! Nu cumva
al mIncat hai, do trLmncineti aa?
Dam masagiul Ii rispunse
— Nu face glume de—aicstea! Haidem la so
care to atcaptii neribdiitoare!

412
 si-i puse pe umeri o pInzà mare do mtase neagr
, ii deschisc ealea, pe cind cci doi arapi 11 sprijineau
de umeri, gidiiindu-i din cmnd In cind •pe
la spate, jar ci rIdeä frá contenire.
Ajunserà aa Intr-o saUl PC jumàtate Intunecat,
caldã i mirosind a támiie. Acolo, la mijioc, se
afla o tavä mare, incrcatä cu poame, cu pläcinte,
cu sorbeturi i cu vase de flori. Dupä ce-i aezará
pe un scáuna de abanos, báieui i cci doi arapi
Ii cerurã Invoire si piece, i picrirá.
Atunci intrà un bieta care stete drepi naintea
lui, at.eptInd porunci, si—i spuse
— 0, rege fárà do seaman, sInt robul táu
Omul insmi, fara a Iua aminte la bunácuviinta
biietau1ui, izbucnind In hohote de rIs de räsuna
sala, ii raspunse:
— Pc Allah! ma aflu Intr-un bc unde toti au
mIncat hai! Iatä cä acum imi spun rege fàrä de
seammIn!
Dupá care striga cátre báieta:
— Vino incoace i taic-mi o bucata de lubenità
roie i cit mai zemoasa. Asta-mi place eel mai
mult. Nimic flu räcorete inima mai bine ca o
lubenità coaptä.
Bäiatui Ii aduse pe data pepenele táiat in fe-.
iloare potrivite.
Atunci clii porunci:
— Poti sà pleci! N-am treabá cu tine! Aieargä
i adu—mi eeea ce-mi place mai mult, i Inca o lubenitá
cit mai coaptà i cit mai rece.
Baiatul pieri.
Si numaidecit intra In saUl o feticana ca de
vreo patrusprezece ani, care Inaintá cátre ei be—
gànIndu-i o1durile cc abia se obliceau, atIta erau
de copile. lar el, vázInd-o, Incepu sà gIflie de plácere.
0 luà pc feticanä In brate, o aezã pe ge4
3
nunchi, o imbrátià cu cMdurá i, deodat, ca sub
o gileatà de apã rece de tot, se trezi din vis.
Se väzu inconjurat de toi cci ce SC scüldau la
hamam i care-i priveau rIzmnd de se prpdeau,
cäscind gurile cit uri1e i aràtind cu degetul spre
zebul lui gol, cc tremura InvIrtoat i mare cIt ai
unui migar on al unui elefant. $i toU vàrsau pes’te
el càidàri de api rece, chicotind i glumind PC
seama liii.
Atunci ci, Iricurcat i buimac, Ii trase un tergar
peste picioare i suspin cãtre cci cc rIdeau
— Dc ce mi-ati luat fetita, oameni buni, tocmai
cInd mi-era mai bine?
La aceste vorbe, toti Incepurà sá opàie de yeselie
i sà bata din palme, strigIndu-i:
— Nu ti-i ruine, pàctosu1e, s. vorbcti aa,
dup Ce cii huruiana pe care-ai dat-o pe git i-ai
petrecu’t aa de stranic?

CInd aripoaica ispràvi povestea, Kanmacan flu

se rnai putu stpini i izbucni intr-un hohot de rIs
ce-i zguduia din cretet pInâ-n ta1p. Dupä cc se
potoli, spuse arãpoaicei:
— Grozavä poveste! Haide, rogu-te, spune-mi
i urmarca, care trebuie sã fie nemaipomenit Ia
auz i rápitoare pentru minte.
Aràpoaica ràspunse:
— Aa-i, stpmne, urmarea este atIta de minunati
cä ai s uiti dc-a binelea tot ce-ai mai auzit pInà
acum. $i-i atita de curatã i de aieasà i de nemaipomenità,
cä pInã i surzii ar clocoti de pläcere.
Kanmacan o Indemn:
— Ah! spune-o mai jute! M simt ca sub o
vrajá.
Dar, tocmai cind arpoaica se pregitea si povesteascà
urmarea, Kanrnacan vzu sosind cdare
i oprind dinaintea cortului un olàcar care, des—
càlecInd, ii ur bunä pace, temenindu-se. Kanmacan
ii ràspunse la temenea, dupà care olàcarul
grai:
— Sttpine, sint unul clintre cci o sutà do o1-
can trimii de marele vizir Dandan spre toate
zàrile ca s Incerce a da de urma tInárului print
Kanmacan, care do trei ani a plecat de la Bagdad.
Cäci marele vizir Danclan a izbutit sä ridice intreagã
oastca i Intrcg norodul Impotriva celui
ce rizbise la scaunul regelui Omar Al-Neman, 1-a
prins i 1—a Inchis Intr-o tcmnià sub pàmint. Iarã
pin acü poate ci foamea i setea i ocara Ii
vor fi ràpit sufletufl Au mi-i ti a-mi spune,
stápine, de nu 1—ai intilnit cumva, din vreo Intimplare,
pe printul nostru Kanmacan, càruia Ii vine
do drept ji1u1 impárátesc al tátIne-säu?
Pnintul Kanmacan, auzind...

Cind povestea ajunse aici, Seherezada vàzu zorii mi5nd

i, sfioiisi, tacU.

‘Ci Intr-a o sutä patruzeci 5ci treia noapte

En urmä

Printul Kanmacan, auzind vestea frà de

ndejde, so Intoarse càtre ciracul lui, Sabah, i, cu
glas domol, ii spuse:
— 1acãt, Sabah, totul vine Ia vremea hotärIt
. Scoalá, dará, i haidem la Bagdad!
Auzind aa, olácarul pricepu c se afla dinaintea
noului rege i Indat se aruncá jos i sárutá pa-
415
mIntul, i tot aa fcurà i Sabab i arIpoaica.
lar lanmacan spuse a]apoaicci
ü vii i tti cu mine la 13•agdad, ca sri—m
Spill sfiritui. f)oVctii tale de plin pustie.
Sal)ah grui
Ingá(ltIie—flii, ni.ria—ta, sil aierg inaint.e—
vestese viziru 1.ui I)andan i locuitorilor Bagdaduiui
sosirea niriei—ta1e
Si Kanrñacan ingädui. Apoi, c1rept ràsp1ati pentru
vestea (ca buni, cliiui oUicarului toate corturile,
t()ate vitele i toi rol)ii cc ClObIfldlSO in lupte (Ic
trei ani. La sfIrit, cu aràpoaica dupä ci, Incu1c—
catà pe o cámiliEi, iCCi la cetatea Bagdadului,
pe urmele pailor beduinului Sabah,In trapul spor
nic al calului Katul.
Curn printul Kanmacan facuse aa IncIt sj lase
ca Sabah sá io ia inaintc—i cale de—() zi, acest
in cIteva ceasuri, vIlvorase toatá cetatea Bagda—
dului. Toti locuitorii i toatEi gloata ostaiIor, in
cap cu vizirul Dandan i cc cele trei cipetenii,
Rustem, Turca i Bahraman, ieiserä Inaintea portilor,
ateptind sosirea printului br Kanmacan, p(
care flu mai trgeau niclejde si-1 vaclá. Si ni1-
tau rugi pentru Imbelçugarea i slava ncarnului
iui Omar Al-Neman.
$i—ndat ce prinlul Kanmacan se ivi In galopul
calului sáu Katul, uialelc i zarva do bucurie a
gloatelor de bärbati i do fcmei ump1ur1 vizduhui.
lar vizirul Dandan, Cu toatá bitrInetea lul, dcscilecà
sprinten i aIcrgi sä ureze bun venit i s1
jure credintä urmau1ui atitor regi. Dup(i care,
cu totii de—a valma intrarä in Bagdacl, in vrcmc
ce arápoaica, de pe cimila ci, inconurati do norodul
fãrà numàr, bà rnai ni1t.a cite-o urare, ba
mai povestea vreo nazdravanie.
 intliul lucru pe care-i sviri Kanmacan ajungind
la palat, fu s Imbrätieze pe marele vizir
Dandan, credinciosui slavel regilor lui, apoi pe
Rustem, pe Turca, i pe Babraman. lar al doilea
pe care-i svIri, fu sã alerge i sá sürute mIinile
mamei sale. care plIngea (Ic L)ucurie. S al treilea
lucru fit si intrebe pe mamá-sa
— 0, mami, binevoiete i spirne-mi ce face
jubita men vari, Puterea-Ursitci?
Maici-sa ii rispunse
Copilul meti, flu—ti pot rspunde nirnica In
privina aceasta, cäci, do cind to-am pierdut, eu
nu rn—am gindit clecit la durerea lipsei tale;
Atunci Kanmacan o rugá:
— Mama, binevoiete, clara, a te duce s afli
veti despre ea i despre mátua mea Nozhatu.
Mama regeiui Kanmacan iei, se duse la iatacurile
In care tràiau Nozhatu i Puterea-Ursitci. i
so Intoarse cu ele In sala unde atepta Kanmacan.
Atunci mncepu adevàrata bucurie!
Eu o fei’icire fara de margini en mare mila lui
Allah, asta-i tot ce se poate spune, i nimic mai
mult! Dc altrnintrelea, din acel ceas, toate necazurile
so iezira cleparte de casa urmai1or liii Omar
Al-Neman, ca sà se abaUi asupra neprictenilor.
$i intr-() zi, dupá ce regek’ Kanmacan pctrecuse
luni In ir de fericire In bratele tinere.i Puterca—
Ursitel, pe care si—a luat—o do sotie, aclunil t
emiril, toate cipetenii1e oastci i toi dregatorii
din tari i, de fai cu marele vizir Dandan, grai
— Singele parintilor mci Inca n-a fost razbunat
i, iatá, a venit vremea! Am aflat tire ci
Afridonios a murit, i tot aa a murit çi Hardohios
(IC la Chezarcea. Dar bitrina Muma-Prapadurilor
tot mai traiete i, dupä cum ne spun olacarli,

417
ea-i cea care chivernisete i poruncete peste
toate tärile rumilor. Tar la Chezareea este un rege
pe nume Rumzan, i nimenea flu tie nici cine-i e
tat, nici cine-i e mama. Drept urmare, o, vitejilor,
de mime chiar pornim jar lupta Impo—
triva ghiauriior. i jur pe slava lui Mohamed —
pacea i rugAciunea fie cu ci! — sa flu ma mai
Intorc in cetatea Bagdaduiui pInà cc n—am s—
meserni1esc pe batrIna pacoste i pInä cc n—am
sà-i ràzbun pe toti fratii notri mucenici pierii
in batalii!
$i toi cci de fata ràspunserà ca aa Se cuvine,
iar a doua zi pe minecate oti1e erau in drum cátre
Chezareea.
CInd ajunsera sub zidurile vrajmae i se pregäteau
de navala, ca sà treacà prin foe i singe
cetatea necredincioilor, vàzurà venind càtre cortul
regelui Kanmacan un tinár celebiu cum numai
un fiu de rege ar fi putut sá fie, i o femeie cu fata
descoperità i cu Infátiare aleasá, mergind In
urma tInárului. Tocmai atunci, sub cort, regeic
Kanmacan stàtea de vorbá cu prinesa Nozhatu,
màtua lui, care voise sä Insoteascá oastea drept—
credincioilor.
Tinárul j femeia cerurá primire Ia märia-sa
i numaidecIt furä 1àsai sà intre. Dar abia paira
ci pragul, Ca Nozhatu scoase un strigàt i càzu leinata,
asemenea noii—venite care, i ea, scoase
un strigät i se prábui fàrã sine. Cind ii venira
in simtiri, se aruncarà una In bratele celeilalt.e,
cáci femeia flu era alta decit fosta roabá a printesei
Abriza, credincloasa Boabà-de-Màrgéan.
Apoi Boabà-cle-Màrgean se intoarse cätre regele
Kanmacan i-i grái:

418
 — Maria-ta, vàd cà porti la gIt o gemä albã i
rotunda. Printesa Nozhatu poarta i ea una asemenea
la gIt. Jar maria-ta tii cä regina Abriza
o avea pe-a treia. Iat-o!
Si credincioasa Boabã-cle-Márgean, Intorcmndu-se
càtre ctinárul care o Insotea, arátä la gItul lui cea
de a treia gemä. Dupá care, cu ochii scinteind de
bucurie, spuse:
— Maria-ta, i tu, stapIna mea Nozhatu, acest
flacau este fiul sarmanei mdc stápIne Abriza. Eu
1-am crescut, de cind s-a nascut. Ascultati-má i
luati aminte: ci este acum Rumzan, fiul iui Omar
Al-Neman. 5i-i fratele táu, stàpinã Nozhatu, i
mou1 táu, rege Kanmacan!
Le cele spuse de Boabà-de-Márgean, regele Kanmacan
i Nozhatu se ridicara i Imbratiara pe
tInarul rege Rumzan, vàrsInd lacrimi de bucurie.
Jar bàtrInui vizir Dandan Imbrãtià i ci pe fiul
stápInului sáu, regele Omar Al-Neman — Allah
aiba-1 Intru Indurarea iui cea fárá de iãrmure!
La urmã, regele Kanmacan Intreba pe regele Rumzan,
stàpinui Chezareei
— Spune-mi, frate al tatálui meu, eti rege al
unei tan cretine i iLräieti Intre ghiauni: flu
cumva eti nazareean?
Ci regele Rumzan Intinse bratul i, ridicmnd ará-
tàtorul, stnigá
— La flak ii’ Allah, na Mohamed rasul Allah
Atunci bucuria lui Kanmacan, a prinesei Nozhatu
i a vizirului Dandan se viidi deplinã, i ci
graira:
— Slavä lui Allah care apara pe ai säi i-i
adunä!
Apoi Nozhatu Intrebä:

419
 Oar cum de-ai putut Li pästrat pe calea cea
dreaptá, Irate, in mijiocul necredincioilor care
tigáduiesc pe Allah i pe Profet?
El ráspunse:
—NeIntinata Boabá-de-Márgean, ca rn-a deprins
dreapta credintá i Inváàturile cele sfinte.
Cad i ca s-a facut musulmaná, ca i mama mea,
Abriza, pe cind au locuit la Bagdad, In palatul
tatälui ‘meu, regele Omar Al-Neman. i aa, Boabá-.
de-Márgean flu doar cà rn-a luat de la natere i
rn-a crescut tinmndu—mi be de mama, ci tot ea a
fàcut din mine un dr’eptcredineios a càrui soarta
este In milnile lui Allah, regele regilor!
La aceste vorbe, Nozhatu o pofti pe Boaba-de-.
Márgean linga ea pe covor i o socoti de ad
nainte ca sorã a ei.
lar Kanmacan spuse moului sàu Rumzan:
— Unchiule, tie, ca mat mare, i se cuvine, dupä
pravilá, scaunul Impariei musulmane. i chiar
din ceasul de-acum, eu ma socot drept preasupusul
táu slujitor!
Dar regele Chezareei ráspunse’
— Nepoate, ce-a fàcut Allah ràmIne bun fäcut!
Cum a cuteza eu sä tulbur ceea ce a chivernisit
AtoateorInduitorul?
Atunci dete glas marele vizir Daridan, care be
spuse
— Mariile-voastre, cea mai dreaptá hotàrire at
Li sà domnii pe rInd, fiecare cIte-o zi, ràmmnind
regi amIndoi!
— Si ci raspunsera:
— Sfatul táu e ca o lumina, preacinstite VIZIP
al parintelui nostru!

Cind povestea ajunse aid, $eherezada väzu zoril rni

jind i, sfioasá, tácu.

420
 ct Intra o suiä patruzeci ci patra noapte

Ea urmà a

Si ci rspunserI:
— Sfatul tàu c ca o 1umini, preacinstite vizir al
printe1ui nostru!
Atuncea, dupá ce se Invoir Intr-astfel, ca sä
cinsteasci, dupà datini, fericita brodcalii, regele
Rumzan so Intoarse la cetatca lui, clesehise pori1e
dinaintea otii musulmane i porunci piistavilor
sà vesteascà norodul ci de-aci nainte Is1amu
avea sà fie credinta cettii, dar c1 toti cretinii
erau volnici a rärnine intru ghiauria br. Insà nici
unul dintre ci flu voi a rárnIne aa, ci, intr-o
singurä zi, fácurá mrturic de.credintá ase sute
do mu de noi dreptcredincioi. Slavà celui care-a
trimis pe Profetul ca semn al päcii intre toate
Thpturile celor c1oui Rsárituri i celor dou Apusun.

Prilejind u—se (le-acea zi, cci doi regi fácurä

daruri rriulte tutuiora, petrecura i Sc VeSeIirü,
rInduind apoi a domni ficcare cite o zi. Si ste—
terá aa Ia cetatea Chezareei vrernc Iung, tot
intr—un zamparlie i-un ziafet.
Dc la 0 vreme, incepurI insi a eugeta cum s—o
pedepseaserl pe 1)atrina M urna-Prapaduribor. mntru
aceca, ingic1uind u-se cu miria-sa rcge1e Kanmacan,
regele Rumzan trimise un o1icar la Constantinia,
sá duci 0 scrisoare càtre Muma-Prpädurilor,
care flC Cu gIndul flu gmndea cum se
rsturnaseri lucrurile i prepunca cà regele
Chezareci era crctin ca i bunicu-sàu despre
rnam-sa, ràposatul rcge Hardobios, tatI Abrizei.
$i iati cum era t.icthiiti scrisoarea
421
 ,,Máriei-sale preaslávitei i preacinstitei Sauahi
Om El-Daualzi, temuta, infricoãtoarea, pacostea
aclucãtoare de präpäduri asupra capetelor vräjmae,
ochiul care stã dc strajã asupra cetatu cretin.e,
znmiresmata Cu cinste i cu inelepciune, aromata
Cu sfInta tãmie preacuratd i adevárat1 a marelui
patriark, stilpul lui Christos in mijiocul Constantiniei.

Din partea stäpInului Chezareei, Rumzan, urma?ul

lui Har(1,ohios ccl Mare, a cäruia faimá SC
Intinde peste Intreg pãmintul.
Aflã, mama a noastrd a tuturora, Ca stäpinul
cerului i al pámintului a fdcut Sd izbindeascd urmele
noastre asupra musulmanilor i am nimicit
oastea br i am luat prins in Chezareea pe regCle
br i-am ferecat in singer i pe vizirul Dandan,
i pe prinesa Nozhatu, filca lui Omar JIl-Neman
i- al reginei Safia, fiica rdposatului rege L1jri-
donios dc la Constantinia.
te ateptdm sd sosesti intre noi ca sd cinstim
laolaltd biruinta noastrd asupra neprietenibor, Si
dinaintea ta sd retezdm cdpdInele regelui Kanmacan,
vizirului Dandan i tuturor ddpeteniibor
musulmane.
i sd vii La Ckezareea fdrd a griji strdji multe,
cd de-acuma toate cdile sint ocrotite i toate
bocurile aezate, de la Irak pInd La Sudan, i de la
Mossul .i Damasc pind La capetele cele mai de be
margine ale Rdsdritului i ale Apusului.
flu pregeta a ne-o aduce La Constantinia i
pe regina Safia, mama printesei Nozhatu, ca s
se bucure vdzIndu-i fiica, pe care-o pdstrdm en
cinste ca pe o oaspe, aid, in palatele noastre.
1i Christos, fiul Mariei, apere-te i ocroteascd-te
ca pe-o mireasmd preacuratd pdstratd in aur neajuns
de stricdciune !“

422
 La urmi, Rumzan semn scrisoarea cu numele
säu, o pecetlui cu pecetea Impàrãteascä i 0 inmInà
unui olilcar cc plecà numaidecIt cätre Constan—
tinia.
Estimp, pInà la venirea bàtrinei-pacoste Ia pie—
irea—i cea fàr do scàpare, trecurá un ir de zile
In care cei doi regi se hucurarã de rgaz pentru
a pune rindujala (IC istov In toate edo ale obtei.
Or, iat CC Sc mai petrecu:
ntr-o zi, pe cind coi doi regi, dimpreun Cu vizirul
Dandan .i cu blajina Nozhatu, care nuli
punea niciodati iamacul dinaintea vizirului Dandan,
socotindu-l ca PC un printe al ci, tifásuiau
despre nczàbavnica vonire a bátrinei aducãtoare de
nenorociri i despre soarta cc i se cuvenea, intrà
peste ei un musaip sá vesteasci pe regi Ca ateptau
afará un bàtrIn negustor, pe care-i loviserä tIlharii,
dimpreuná cu acei tilhari, fereCali In Ianuri.
Si. musaipul adauga:
— Máriile-voastre, neguatoru1 cere Ingiduinã
a so Inchina la picioaiele voastre i are douá scri—
son a và Inrnina.

Regli raspLinscra — Ingaduie-i sä intro

Atunci pài pragul, plingInci, un blitrin cu fata
I)ineCuvlntata, sirutà pámIntul dinaintea amInduror
regilor i grii
— 0, regi fara (10 scamin, oste CL1 putini ca
un musulman sa fie cinstit Ia necredrncioi, i
despuiat i ob1oit Ia cIreptcredincioi, intr—o arä
In care dornncsc pacca i dreptatea?
5i regli introbai-a dclaolaità
— Dar cc i s-a Intimplat, preacinstitule negutätor?

El räspunse

423
 0, stápInii mci, aflati Ca am asuprä-mi douà
scrisori cu care am räzbätut cinstit i ocrotit prin
toate tárile musulmane. Cäci scrisorile acelea Imi
slujcsc de trecere s1obodI peste tot i ma volnicesc
de plata dijmeior i a tuturor angaralelor
pentru márfurile mdc. Tar una dintre aceste scrison,
stäpInii mei, pe lIngà aceastá volnicie proioasà,
imi mai s1ujete i de mingliere la ceasuni
do singuratate .i-mi tine tovãrie la cälätoniile
meic, cici este scrisi in versuri tare alese i-atita do frumoase cä mai bine sä—mi pierd sufletul decIt
•sà ma despart do ea!
Cci doi regi Intrebará:
— Ci n—ai putea, negutàtorule, sà no arati ace
scrisoare, on barem sa no ceteti cupninsul ci?
BätrInul neguätor atunci, tremurind tot, To
Intinse cole douà senisoni, pe care ci Ic deterä sä
To citeascá Nozhatu, spunindu-i:
— Tu tii sä deslueti i scrisul ccl mai Incurcat,
i tii a da i gl.asul potrivit stihurilor. l3inevo-
iete, d.ará, a ne bucura i pe noi!
Ci, cum desfãcu sulul i aruncà privirea asupra
celor douá scrisori, Nozhatu dete un strigat, se
fàcu galbena ca ofranul i so prabuçi fara do simtire.
0 stropira degrabá cu apa do trandafiri, jar
cind so deteptä din lein, so ridicá i, cu ochii In
lacnimi, alerga la neguator, ii iuä mIna i i—o sárutà
cu o dragoste fàrà de margini. Toti cIti erau do
fatá priveau cu nespusä uimire, vazInd un lucru
atIta de nepotrivit cu obiceiunile regilor i ale
musulmanilor. Bätrinul ricguàtor, de mirare, so
clätinà i lunecá pe spate. Dar regina Nozhatu ii
sprijini i, ducIndu-l cu grijä de mlna, ii pofti sa
ia be pe covorul pe care i ea se aeza, i-i grái:
— Au flu ma mai cunoti do bc, taicä al meu?
Au am ImbatrInit atIta de tare?

424
 Auzind-o aa, bátrinul negustor gindi c träie
tc un vis i strigà
— Cunosc giasul ! Dar, stápIn, ochii mci sint
bàtrIni i nu mai osebesc nimica!
Atunci regina gräi:
— 0, tat, cu sint aceea care ti-a scris scrisoarca
aceasta in stihuri, sint insãi NozhatuZaman

Dc data aceasta, l)atrinul lein chiar dc-a binelea.

Apoi, in vreme cc vizirul Dandan stropea Cu
apä de trandafiri faa bàtrInului neguàtor,
Nozhatu, Intorcindu-se càtre fratele ci Rumzan
i cätre nepotul ei Kanmacan, le spuse:
— El este negustorul eel de tre.abà care rn-a
slobozit cind cram roaba rnielului de beduin Ce
ma räpise pe una din ulitele Cetàtii Sfinte.
Atunci, cind neguätorul Ii veni in simtiri, amIndoi
regii se ridicarã In cinstea lui i-l ImbriarI.
Tar el la rIndu-i sãruta rnIinile reginei Nozhatu
i-aie bátrinului vizir Dandan. Si to1i Se bucurarà
i so veselirà, dind slavà lui Allah care-i stringea
laolaltá. Neguätorul, ridicInd bratele, strigá
— BinecuvIntat i slàvit s f Ic acela care izvode
te inimile aducátoare-aminte i Ic Inmiresmeazá
cu tämIia cea binecuvmntata a reeunotinei
Dupä care, cci dol regi numirá pe bátrinul negutator
eic peste toate hanurile i peste toate sukurile
din Chezareea i din Bagdad i-i deterá sbbodä
intrare in palatul Irnparatesc, fie la ceas de
ziui, fic noaptea. La urmà, II Intrebarà:
— Dar cum do to-au calcat tilharii, pe tine i
caravana ta?
El ráspunse
— Nite hoti de arabi din stirpea cea mai rnieI,
de aceia care despoaie pe negustorii nelnarmati,
s-au näpustit asuprä-mi pe negindite, in mijiocul
425
pustiei. Erau mai bine de 0 sutà, cu trei cpetenii
In frunte : unul e un arap Infriootor, altu-i un
curd spáimos, al treilea-i un beduin nemaipomenit
do vinjos. M-au legat pe-o cämilà i ma tIrau
clupà ci, pIna cinci, intr-o zi, a vrut Allah ca ei s
ftc impresurati dc-un pile de ostai ce-i lua prini,
jar pe mine 1aola1ti cu ci.
Auzind acestea, regii poruncirá unui musaip:
— S1 fie adus mai intli arapul
Aduserá pe arap. Era mai urit ca un fund de
maimuá btrmnä, jar ochil ii erau mat crunti decit
cci de tigru. Vizirul Dandan 11 Intrebà:
— Cum te cheama i de ce tIlháreti?
Ci chiar cind arapul da si deschidá gura ca sa
rIspundá, Boabi-de-Mui’gean, slujnica cle odini—
oari a reginci Abiiza, inträ s-o cheme pe sUipiná-sa
Nozhatu. Ochii ci Intilnira din lntImplare
ochii arapului i c1eodati dete un strigt napras—
nic, se npusti ca o leoaic asupra arapului, ii infipse
dogetele in ochi si-i smulse dintr-o sclipire,
strigInd
— Acesta-i ticálosul Moroz, ccl care-a ucis pe
srmana mea stàpinà Abriza!
Apoi, zvIrlind jos cci doi ochi cruntati pe care-i
smulsese ca pe doi simburi din orbitele arapului,
adàugà
— Liudat fie ccl drept i atotputernic carob
ni-a ingtduit a-mi. rázbuna stápina cu Insi
mIna mea
Atunci regele Rumzan dete un semn i numaidecit
gealatul mnaintá i dintr-.o loviturá facu doi
arapi dintr-unul singur. Dup care cunucii tirIrä
leul de picioare i-l zvIrlira ciinilor pe gunoaiebe
de dincolo de mejdiile cetitii.
Regii poruncir iarái:
426
 • — Sifie adus curdul!
Fu adLis curdul. Era gaiben la chip cumu-i ofranul
i rIios ca màgarul unui morar i de bun
searn ei mai pduchios dccit un bivol stat vrcme
dc-un an fuã sà se fi seáldat in gIna. Vizirul
Dandan ii intreba
Cum te chcami ? i de ce •eti tIlhar?
El iaspunsc
—— Eu (IC meseria mea cram cmflar in Cetatc
Sfintà. Intr-o zi, mi se dete sä due la spitalul de
Ia J)amasc tin flicaianc1ru boinav...
La aceste vorbe, regele Kanmacan, Nozhatu i
vizirul I)andan, fárá a-i mai •da ragaz sà urmeze,
strigará
—- Acesta-i cmi1aru1 eel mie1 care 1—a párà
pe regele Daul-Macan pe-o grámadä de bälegar
la poarta hamamului!
i Indata regele Kanmacan se ridicà i porunci:
— RàuI se plàtete cu alt ràu, i Indoit ! Aitmin—
trelea, numãrul ràufeàtori1.or i al celor fárà de
lege ar crete peste másurá! Tar pentru pedepsirea
ticáloi1or flu Incape mila, cad mila pe care 0 s1-
vesc cretinii este virtutea hadimbilor i a neputincio
i1or
cu mnsai mina lui, regele Kanmacan, dintr-o
singurä loviturä de palo, fàeu dintr-un cãmilar
doi.
Dupa care porunci robilor s ingroape 1eu1
cumu-s datinile.
Apoi cci doi regi grãirä càtre un musaip:
— Sá fie adus acuma i beduinul!

Cind povestea ajunse aici, eherezada vázu zorii mijind

tãcu, sfioasã.

427
 Ci Intr-a o sutä patruzeci i cincea noapie

Ea urniã;

Apoi, cei doi regi gräiri ciitre un musaip;

— Sà fie adus aurna i beduinul
Fu ad us i bed uinul. Dar abia se ivi in pragul
uii capu-i de tilhar, cá regina Nozhatu strig
— Acesta—i beduinul care rn—a vindut prea
titului neguátor!
La aceste vorbe, beduinul ingãirni
— Eu sInt Hamad. $i nu te cunose.
N•ozhatu începu a rIde i grth
— El este, cu adevrat ! Cei nicinda•Ui mi se
va mai vedea un nebun care sii-i sernene. la te
uitã la mine, be(luine Hamad 1u sit accea pe
care ai ràpit—o de pe ulitelc’ Cct?itii Sfintc i pe
care ai schingiuit-o atita.
Cind beduinul auzi aceste vorbe, stiigü
— Pe Allah ! Ea este -Capul rncu, de bunl
seamá, are s-rni zboare de pe grumaz, fàr cle
zäbavá!
Nozhatu se Intoarse eätre neguutorul cc sta
jos, pe covor, i-I intreba
— 11 mai cunoti, preacinstite taiei al rrxcu ?
Negustorul rspunse
— Chiar ci •este, blestcmatul (‘ci mai smint
dintre toi smintiii pirnmnt•ului
Nozhatu adiug:
— Ci beduinul acesta, cu toati riutat.ca 1 ii, avca
o insuire a[easIi : ii ph’iceau stihurilc i poveti1e
frumoase.
Atunci beduinul strigü
Aa este, stàpmni a mea, pe Allah ! Si, de alt—
mintreli, cunose o istone firi uc asemanare cc mi

428
s-a mntimplat chiar mie. Dacà a povesti-o i v-ar
plácea tuturora celor ce stati aci de fatá, maria-ta
m—ai ierta i mi-ai cruta viata!
PreablInda Nozhatu rIse i. gräi:
— Fie ! spune-ne povestea ta, beduinule!
51 beduinul Hamad Incepu:
— Aa este, rnàriile voastre, sInt un mare til-.
har, ccl mai mare tIlhar intre tIlhari ! Ci fapta
cea mai de necrezut din toatã viata mea prin Cetàti
i pustiuri este urmátoarea:
Intr-o noapte, stam singur, culcat pe fliSip ling
calul meu. Imi simtii deodatä sufletul giflind sub
greutatea vrãjilor cele rele ale vrájitoarelor, dumancele
mdc. A fost noaptea aceea pentru mine
cea mai de spaimä noapte pe care am tràit-o. Ba
lãtram ca un §acal, ba räcneam ca un icu, ba pUngeam
pe Infundate, fcind bale la gur, ca 0 crnii.
Ce noapte fárà de .sfIrit ! Cutremurat, ateptam
captu1 ci i ivirea zorilor. 5i iatà cá cerul se iuminá
intr-un sfIrit, iar sufletul meu se ostoi. Atunci,
ca si alung i cei de pe urmá aburi .ai visurilor ce
ma apásau, ma sculai degraba, Incinsei spada,
apucai lancea i sàrii pe calul meu, pe care-i pornii
In galop, mai repede ca 0 gazelà.
51 pe cind goneam aa, vázui deodata, dinaintea
mea, un strut cc ma privea. Sta impietrit, chiar
in calea mea, i pàrea a nu ma vedea. Eu mergeam
tinta, sá dau peste ci. Ci, cind sa-l izbesc cu lancea
náprasnic, fIlfIi, Imi Intoarse dosul, Intinse largile-i
aripi stufoase i fuiger ca 0 ságeatà cátre
pustie, ipInd deznàdàjduit. Atunci eu ma luai pe
urmele lui i-1 alungal aa, fãrã de ràgaz, pmná ce
ma tin Intr-o pustietate de spaime, unde flu se
aflau decit Allah i pietràrii goale, i nuse auzeau
429
dccit uierele nápircilor, chemri1e ascutite ale
duhurilor de prin vzduhuri i de pe pmInturi,
i urletele ghulelor gemIrid dupà pradá. Tar struti
il pierise din ochii mci, de parcá ar fi intrat in
vreo gaurà on in vreo adIncitur In care privirea
mea flu .putea ràzbate I Tremura carnea pe mine,
jar calul sàrea in douá picloare i da Indárt
sfoiuind
Mi prinse deodatá o buirncire i-o Infricoare
firi de pereche, i detei sá mIi calul i sà fac cale—
ntoarsà. Ci Incotro s-apuci, cInd acuma sudoarea
curgea val dc pe coastele calul•ui i aria námkzii
era fárä de indurare? Si ml se fàcuse i-o sete
chinuitoare ce-mi sugruma rsuf1etul, jar pintecele
calului se zhàtea, umflIndu-se i dezumflIndu-se
ca foalee dintr-o fiernie. Mu gIndii atunci
in sine-mi ,,O, Hamad ! aicca ti-i moartea, jar
carnea ta are su hruneascu puii de ghule i fiarele
spaimei Aici ti-i pieirea, beduinule !“
Ci tocmai cInd ma pregàt.eam sá-mi fac martunia
de cre(linta i sä mor, vàzui in depàrtàri, dc-a
lungul zärii, zugrávindu-se 0 fIie de oaza racoroasu,
cu nite palmi desp1etii. Calul nechezà
deodatà, Ii scuturà coama i, mucInd frIul, Ii
lua zborul. Nu dupu mult, gonind aa, ma pomcnhi
scápat din goluttatea cea infricoitoare i arztoare
a pustiei de piatrá. Dinaintea mea, lInga un
izvor cc curgea pe la poalele palmierilor, era ridicat
un cort falnic, i-n preajmà doua iepe cum
n-am mai vazut, cii picioarele Impiedicate, pteau
iarba jilavà i deasu.
Ma gràbii atunci sà descalec, sà adáp ealul cc
vursa foe PC nan, i sá beau i eu din apa acelui
izvor limpede i rece, scumpu ca viata. Dupa care
trsei un juvà lung din traist i priponhi calul,
ca sà poatá sà se ràooreascä In vole pe pajitea
cea verde. La urm, ma Impinse ispita sà ma
Indrept càtre cort, ca sá vad ce putea Li nâuntru.
i iat ce vazul.
Pe un pre sta tolànit pe--o rInà un tInár cu obraji
de fecioarä i frumos ca un crai-nou. Dc-a
dreapta lui lenevea o tInãrà suavá, ginga.à, mlädioasà
i subtire ca o cre.angá de salcie, culcaUi-n
toatá stràlucirea frurnusetilor ei.
Atunci eu pe data, Intr-o clipita, ma simtii cuprins
de-o patimã netarmurità; ci mci flu tiam
bine dacà pentru fecior on pentru fatâ! Cáci, pe
Allah! cine-i mai fãrà de seaman : luna cea plina,
on crai-noul rasarind?
Detei dará glas guru mele i le strigai:
— Pace vouá!
NumaidecIt tInàra i-acoperi fata, iar tInàrul
se Intoarse cátre mine, se ridicá i raspunse:
— Si cu tine sà fie pacea!
Spusei
— Eu sint Hamad ben El-Fezari din eel mai
mare trib de pe Eufrat! Sint vestitul i falnicul
rázboinic, calaretul fárà de seaman, acela care,
printre arabi, pentru curajul i pentru indràzneala
lui, preuiete cIt cinci sute de calareti laolaltá!
Urmàream un strut, dar ursita rn—a adus pInà
aid. Vin sà vã cer un git de apà!
TInãrul se Intoarse càtre fatà i-i spuse
— Dä-i sã bea i sà mànInce!
Fata se ridicá atunci i fiecare pas al ei era Inso—
tit de clinchetul moale al zurgàláilor de aur de la
glezne. Tar páru—i revársat pe spate o Invàlea din
cretet plna-n talpá, unduindu-se. Eu, cu toate Ca
tInarul ma urmárea mereu cu ochi crunti, Until

431
privirile pe fat fr a mile mai desprinde de la
ea. Veni la mine si-mi aduse pe palma dreapt un
vas cu apà proaspIti, iar pe cea stIngà 0 tav Cu
nite eurmale, o ceacä de lapte prins i nite
came do gaze1.
Ci pe mine atIt do tare ma orbise patima, cä
ultind de mine, nu cram in stare nici sa-ntind mIna,
nici sà ma ating do ceva din cIte adusese fata. Nii
mai putui decit sä ma tot ult la ea i sä rostese
stihuri pe care Ic-aleätui.arn In pripá
Zdpada pielii tale, ah, fecioara,
Sub haina-ntunecatä strálucind,
i deqetele tale ma-nfioard,
i palme1e-i ce-n gindul meu le prind.

i-mi pare cii uimitii-mi ochi, cleoclatä,

Viid mina-ti albii cum, ca-ntro minune,
lnchipuie prin aer, legiiriatii,
0 pasãre cu pene dc ciirbune.
CInd flácául auzi aceste stihuri i bgá de seami
pojarul din privirile mele, se porni pe un hohot
de rIs de-ai fi zis cä leinà. La urma-mi spuse:
— Cu-adeviirat, eti viteaz fàrä de pereche i
calaret cum nu s-a mai vázut!
Ráspunsei:
Aa sint socotit! Dar tu, cine eti tu7
Imi Ingroasem glasul, ca sà-1 sperii i s-l fac
s mi se supunã.
lar tinárul ràspunse:
— Sint Ebad ben Tamini ben Thalaba din tnbul
Bani-Thalaba. Si fataaeeasta mi-i sorã!
Atunci strigai:
— Dá-mi-o numaidecit pe sora ta sotie, eiici
rn-am Indrágostit nebunete do ea j-s dintr-o
stirpe curn nu-s multe !

42
 Ci ci ráspunse:
— Aflä cà nici sora mea i nici eu n-avem s
ne cstorim niciodatá. Ne-am ales pmIntu1 acesta
mänos din dricul pustiului, ca s ne trim viaa-n
tihn, departe de grijile toate.
Spusei:
— Imi trebuie sora ta de sotie, on intr-o clipitã
vel trece In rIndurile celor mori, prin táiu1 acestui
hanger
La aceste vorbe, tInárul sari tocmai la capàtul
celãlalt al cortulul i-mi strigá:
— Iridarat, nelegiuitule care flu cinsteti legile
‘ospeiei! Sá ne luptám, jar cel care va birui sã
facá ce va vrea cu ccl InfrInt!
i smuLe-ndat de pe-un stIlp iataganul i
paväza, in vreme cc cu, alergind cátre locul unde-mi
:ptea calul, sarii In a i ma gátii de apirare.
TInàrul, InarmIndu—se, iei din cort i el, Incaleca,
i era gata si se-avinte, cind fata, sora-sa, se-agIà
de genunchii lui i-i imbrátiá, rostind aceste
stihuri

0, frate dracj at meu, sc-i aperi

Pkipmncta ROTC dt’ ocaru,
Tu—nfrun!i acum n cruntã luptá
Vrüjmau-acestci ca 0 fiara,
Venit asuprä-ne näprasnic
Din cine tie care tará..

Cu ce-as putea sá-ti fiu de sprijin,

Decit rugIndu-mä fierbinte
Celui ce-mparte biruii4a
In ttzmi, cerescului Pärinte,
Si -i rãmIn PC veci aceeai,
Neprihänitä :i cuminte!

43
 Dar soarta rea de te va smulge lnimi mele, tu sä tij
Cd nw-i pe lumea asta tard
In care-a mai putea trãi,
De-ar fi i cea mai mindrd tarä,
Scdldatd-n mdri de bogdii

Sd tU ca n-a putea In urmd4i

Sd mai trdiesc o clipd doar.
Aceeai groapd ne-ar cuprinde,
Acelai lut ne-ar fi talar,
Cum am trait intreaqa viai
Un4i la fel ci-n moarte jar.
CInd tInarul auzi stihurile de dezndede ale
surorá-si, ochii i se umplurá de lacrimi, se aplec
spre ea, ii ridic uor iamacu1 ce-i acoperea fata
i o sàrutá Intre ochi. Aa putui zri Intlia oara
trásdturile tinerei : era tot atit de strdlucitoare
ca soarele cInd iese dintr-o data din umbra unui
nor I Atunci fläcàul Intoarse-ncet calul sàu cätro
tinara fatd i spuse stihurile acestea:
Stal, sord dragd, i privete
Ce va sd faca bratul meu
Cad dacd nu lupt pentru tine
i md-nspdimint de once greu,
La ce mai am un cal pe lume
i-atitea arme port mereu?
De nu-nfrunt lumea sd te apdr,
Ce rost mal am pe lume eu?

Dc dau napoi, cinci tinta luptei

E mndi frumusetea ta,
Nu-i ca i cum din toatd zarea
La gras ospti a Imbia

434
 Fiece pasáre dc pracla
Si se repeacJã-asupra mea,
Ca la un stirv läsat pustiei
Dirt care sufletu-ar zbura ?

Cit despre-acest struin, ce spune

Ca e viteaz curn altul nit-i,
Ce se tot umf la-n piept i-i Pi)ä
Curajul i puterea lui —
Sub ochii tãi, cu-o loviturä,
Am sá-l despic pe cäscàui,
i de la cretet pmná-n talpa
Ca pc-un dovleac am sá-l clescuil
Dup care sc-ntoarse ctre mine i strig
Jar tu eel cc rIvneti, in l.uptá,
Dc tine biruit sá mor
i dupä moarte-mi sá te bucuri
Dc-al bucuriilor odor —
Pc seama ta se va-mplini-va
Un lucru Inspãimintätor,
Dc care pomeni-vor cronici
Pinti departe-n viitor!

Cdci dacã-i cint aceste stiliuri

In ritm dc bãtdlie-acum,
Eu sit ccl care, nezãbavnic,
Am sä te spulber ca pc-un fum,
i-am sü4i ridic spurcatul suflet
Zvirlinclu-l iadului de serum,
e nici n-ai sã pricepi prea bine
Cc s-a fost petrecut i cum !
3i dete pinteni calului impotriva celui aT meu
i, dintr—o loviturá, im.i zburá spada cit cole i,
firä sä-mi lase rágaz s •mai dau pinteni calului

435
i sä fug in pustic, ma apucã-ntr-o mInà, ma ridicä
din a ca pe un sac deert, n zvirli in väzduh
ca pe—o minge, ma prinse iar in mina stingà i ma
tinu aa, cu bratul Intins, de parcá ar fi tinut pe un
deget o pasire cuminte. lar eu flu mai tiam dacá
totul nu era curnva decit un vis mntunecat, on dacà
tiniiu1 (U obrai màtàsGi i rumeni flu era vrcun
gcniu cc tráia In cortu-acela cu vreo hurie ! Ci
dupâ cele cc so Intimplara, pmnà la urmá ma facu
sã cred cii, numaidecit, .aa trebuie sii fi fost.
Ciici tmniira, cInd viizu biruinta frate-siiu, se-avIntii
ciitre el, II siirutii pe frunte i se atirnii veseli
de gItul calulul, pe care tot ea ii i duse pin’ la
cort. Acolo tIniirul descilecii, tinIndu-mii sub brat ca
pc-un nimica, ma puse jos, ma siltii pe picioare,
i-apoi, luIndu-mii de mInii, ma biigii-n cort, i-n
bc sii—mi sfarme teasta sub cilciie, spuse suronii
sale
— De-acuma-i lana oaspele aflat sub ocrotirea
noastri. Sii-i aritiim cinstire i buniivointa I
Si ma pofti sA stau jos pe covor, jar tIniira Imi
aezii Ia spate o pernii, ca sà hodinesc mai bine;
dupii care puse la locul br armele frate-siiu, aduse
apii miresmatii i-i spiui obrazul i mIinile. La
urmii, ii Imbràcii-ntr-o hainà albii i-i gnu:
— Frate iubit, facii Allah sii-ti meargii faima
pinii la marginea ñepnihinirii i facá-te sii fii ca
un semn do mmmii pe obrazul ccl strilucit al tnburlier
noastre toate!
Ian llniirul ii rispunse in stihuni
0, sorã draga, tu, din neamul
Lui Bani-Thalaba, curatá
La sInge, al viizut in luptá
Cum brau-mi ctie sä se bata’i,
Cum pentru ochii Mi Irtfruntã
Prime jdia 0 moartea toatä!
51 ca Ia rmndul ei rispunse
Cuiuna pletelor pe frunte-ti
Párea ca-i soare-n rásárit,
Si stráluceai ca o luminä,
0, frate-al meu nebiruit!
EIadáug:
DacCt leji din pustie,
Vor asuprá-ne sá vie,
Spne-le, tu, sprä clragá,
Ca flu-i treabä ca-ntr-o sagl.

Sa se ducá mndárät,
Ca sá scape de präpád:
Ca n-a vrea, cinci yin Ia mine,
Sti mai patá vreo rune,
5i flu cumva sä räminä
FrInti cu botul in tarIná,
Tot gemind de suferinti,
Cláiäiind nisipu—n dinti,
Ea ii ráspunse iari
Afi/4i, vOi, toti cei din pustiuri,
Dc jratele men, de Ebad
Voi, cci ce r?itdc4i de-a pururi,
Luati aminte: E rãsad
Al unui neam a?es si mi?zdru
Cu Vitc’jici—t taic vaci
51, numai auzindu-i fairna,
Vrain.anz dinziiite—i cad.

Sd rinane bedtii n, Iiarrtade,

r’cai tu braIn—i sd—i infrunti,
te f(l.cu viteazu-udata
Sd te prescliiinbi ntr—un prdun,

41
 Váznd cum moartea cätre tine
Intinde negrele ci puni
i so strecoará ca Un arpe
Spre prada lui, Cu ochi crunti
lar eu, privind acestea toate i ascultind sti—
hurile, rimsei uluit dc—a binelea. Ma judecai in
sine-mi i vazui cc mic ma fácusem pIna i-n ochii
mci, i cit do hidos arãtam asemuindu-mà cu ft-umuse
ea color doi. i-apoi vazui fata cum aduc-va
fratelui ci o tavá cu bucate i poame, frii a--mi
arunca 0 privire, fie ea i do scirbá, do parui a
fi fost un dine Ia care nimeni nu Ia seama. Ci tot
o gaseam i mai minunata, mai ales cind Incepu
sá intindá do mincare fratelui ci slujindu—I i
uitindu—se pe sine ca sä aiba do toate el. Tinàrui
insa Se Intoarso catre mine i ma pofti sa impart
cu el prlnzuL Scosei atunci un suspin i-o oftare,
cad pricopui ca am sã seap teafàr. Mi-ntinse ci insu
i o ceacà de lapte prins i o farfurioarä de corn-
pot do curmale cu sirop aromat. Mincal i báui, cu
capul plecat, i-i fácui mil de juràminte cá am sa-i
flu eel mai credincios i eel mai bun supus dintre
robi. El numai zImbi i fcu un semn surorà—si,
care se ridicä Indatà, deschise un cufär i scoase,
una cite una, zece haine, care de care mai fru—
moasä, fàcu 0 legàturá cu nouã dintre acele haine
i ma siH sa le primesc. Apoi Imi porunci sá ma
Imbrac Cu cea do-a zecea. E chiar cea cu care
ma vedeti Imbràcat aeuma.
Dupã care, tInãrul fàcu un alt semn, fata iei
mntr-o clipita, dar so Intoarse jar, eurInd, i-atunci
amIndoi ma poftira sà iau In primire 0 càmila
Incárcatà greu cu merinde i cu daruri de toate
solurile, pe care Ic-am pàstrat cu grijá, pInà-n
ziua do azi.

438
 Si dupà ce m cop1ei cu-atita cinste i cu-atItea
1aruri, fári ca eu sá fi ficut ceva prin care sà m
simt vrednic de dc, ha dimpotrivä! ma poftirà
jar sa le flu oaspe, cit mi-o fi voia. Ci nevoind
sá-ntrec misura, Imi luai ràmas bun i sarutai
pámintu-n fata br de apte on, i-nca1ecIndu--mi
roibul, luai camila de cápástru i apucai de sing
calea-n pustia din care ma ivisem acobo.
Aa, cum ajunsesem ccl mai bogat din tribul
meu, ma facui cãpetenie peste o ceatä de tilhari
de drumul mare. 51 se-ntImplà cc se—ntimplà!
Aceasta e istoria cc v-am fagaduit-o, care, farandoialá,
e vrednici sá aducli iertarca tuturor fàr-.
delegilor mdc, ce-i drept flu de prea mica
greutate
CInd beduinul Hamad isprávi, Nozhatu spuse
cre cci doi regi i càtre vizirul Dandan
— Sc cade a-i crua pe smintiti. Ci sá be luam
putina dc-a vàtIma. Beduinul acesta, cum vedeti,
este scrIntit fari de leac. Sá-i iertam, dar, riutatile,
fiinclca-i simtitor Ia stihuri frumoase i fiindcà
ne-a spus aceasta istorie a lui
La aceste vorbe, beduinul se simti atIta de uurat,
ca se pnàbui acolo pe covor. Venirá eunuch
i-1 traserá afarà.
Ci abia ii scoaserá pe beduin, cá i intrá In
salá un ollicar giflind, care sárutá pámIntul dinaintea
regelui i spuse
— Muma-PriIpIduniIor este la porile orauIui
i flu mai are pIna sa ajungà aici decit doua-trei
zvirlituri de ságcatá.
La vestea cea mult ateptata, cci doi regi i vi—
zirul so lnviorarâ do bucurie i ascultará pe oläcar,
care be povesti
— CInd Muma-Prápáclurilor a desehis scrisoarea
regelul nostru i a väzut semnàtura din josul foii,
439
s-a bucurat tare mult .i do Inclatá a ficut pregtiri
do plecare i a poftit-o i pe regina Safia sà vin
cu ea, dimpreunà cu o suta dintre cci mai do seam
oteni ghiauri de la Constantinia. Dupà care mi-a
poruncit sä p1cc Inainte i sä Va vestesc ventrea
ci.
Vizirul Dandan so ridici atunci i gri regilor:
— Ca sä-i zàdärnicim vicleniile i meteugurile
do care s-ar mai putca sluji pacatoasa do
batrina, este cuminte a ici Intru intimpinarea
ci, Imhràcai Cu toii In straic do crctini do prin
párile apusului, luInd Cu flOl i o mic do oteni
do frunte, imbràcati i ei dupa moda cea veche,
do Ia Chezareca.
Cci doi regi ráspunserà cà ascultà i cà se supun,
i fàcurá dupá sfatul vizirului. lar Nozhatu, cind
ii vàzu Impopoonai aa, ic spuse:
— Cu adevarat ca, dacà flu v-a cunoatc, v-a
socoti nite ghiauri.
ieira din palat §1, punindu-se In fruntea color
o mie de oteni, pornirã In IntImpinarea MumeiPrapadurilor.

Nu peste mult se ivi i aceea. Atunci Rumzan

i Kanmacan spusera vizirului Dandan sa desfaoare
oastea mntr-o roata larga i si so stringa
cátinel, aa ca sà flu scape nici unul dintre rázboi—
nicii do la Constantinia. Dupa care regele Rumzan
spuse lui Kanmacan:
Lasa-ma s-o Intimpin er ccl dintli pe afurisita
de batrIna, Cãci ma cunoate i n-are sà prepuic
nimica.
Dote darä pinteni calului i-ntr-o clipitä ajunse
lIngã Muma-Prapadurilor.
Atunci Rumzan •descàlecá, jar batrina, cunoscIndu-l,
cobori i ea i so aruncà Ia gItul lui. Si
regele Rumzan o cuprinse in brae, o privi tintá
In othi i-o strInse odatä atIta do tare i-atIta de
Indelung, pinã Ce hoaca bubui din afunduri, de
toti caii se ridicar In dou picioare, iar pietrele
do pe drum särirá pin peste capetelc cä1ãrei1or.
Totodatá i eel o mie do oteni, venind In goana
mare a cailor, strInserä roata i strigarà color o
sutä sà deie armele. i-ntr-o clipitá ii priponir
pIn la unul, in vreme Ce vizirul Dandan alerg
cätre regina Safia i, sárutlnd pámIntul dinaintea
ci, ii povesti In douà vorbe care—i povestea, pe
çInd Muma-Prlpádurilor, legatà fedele, pricepea
i ea ca—i venise pieirea.
Dupà care toatâ gloata so mntoarse Ia Chezareca,
jar de-acolo porni lndaUi catre Bagdad, undo ajunse
cu pace i fâr de zàbavá.
Atunci regii puserá sá so lumineze i sá so Impodobeasca
tot oraul i poruncirá pristavilor sà pofteascä
pe toti iocuitorii a se aduna dinaintea palatului
Imparatesc. i cInd toata piata i toate ulitele
so umplura de multimea de norod — barbati,
femei i copii — un mägar riios so ivi pe poarta
cea mare, jar in spinarea lui sta legatá, cu fata
mntoarsa càtre coada, Muma-Prãptduri1or, purtInd
pe cap o tichie roie i o cununi de balegá do
catir. Jar inainte-i pàea un pristav care povestea
cu glas mare toate rautàtile edo fárá de seaman
ale hoatei celei blestemate, pi-icina atItora necazuri,
de Ia Soare-Räsare pIna Ia Soare—Apune.
Si dupa cc o scuiparä In ochi toate femeile i
toti copiii, fu spInzuratä do pieioare deasupra porUi
celei man a Bagdadului.
i, dIndu-i sufletu—i puturos mi Eblis-cel--Rau,
aça pieri Impuita pacoste, hoaea cea de pominà,
vicleana, isteata, ticãloasa i desfrInata cea plin
do pãcate, auahi 0mm El-Dauahi. Ursita a viclenit-o
aa cum i ea viclenise, i pentru ca moartea

441
ei s slueasci do scmn al ciderii Constantiniei
in stipInirea dreptcredincioi1or i a biruintei celei
depline care avea s vie, a I1arnu1ui asupra Rsnt
ul ul, peste pmInturile lui Allah, binceuvIntate
i chivernisite cu tihni, pretutindeni
lar cci o sut do o.leni creStini flu mal vmra a
Sc intoarce in tara br i socotiri ci-i rnai brne s
iml)rai(’zc do bunavoic credina cea clteapta a
m usul manilor.
Pe cIncl cci (loi regi i vizirul I)andan poruncir
pisarilor color rnai iseusii sá Insemne pe indelete
in hronice toate implinirile acestea i toate cIte
au-iserä, ca sà sin 3eascá do pikhl izbàvitoare
din neam In neam.
Acoasta-i, o, prea:fericitube rege, adiigà $ehe—
rezada catre rogele Sahriar, povestea cea dc flCilitat
a regelui Omar Al—Neman i a Vilejilor lul fii,
Sarcan i ])aul—Macan, a reginci Abriza i a regi
fbi Puterea—Ursitci, a printesci Nozhatu, a marehui
vizir Dandan i a regibor Rumzan i Kanmacan!
Dupi care ehcrezada tácu.
Atunc-i, pentru Intlia oar, rcgcle $ahriar privi cu
duioie ctrn istea1a Selierezada i—i grLii
— 0, $ehcrezada, pe Allah, malta drept ate are sora
ta. miti I lea ceagl a care si it i ascul I . cm d spunc eit
vorbele tale sint dulci Ia gust i fragede dc se topese in
gurit ! Tn mit I ad cu-adevitrat sit—nceupà a-mi pare rita
cit am descitpitmna1 atitea fete. i poate plait la urmit ai
sit izbuteti a mit face sit—mi uit Cu total i jtiritmintul
de odinioarit
lar micuta Doniazada se ridicit de pe covorul pc care
ezuse ghcmuitit i strigit
— 0, surioarit, cc minunatit poveste ! Ce l)ne—m1 par
cit Muma—Pritpitclurilor a murit Ce frumoaso an fost
toate

442
 Alunci Soherezadu o privi pc sorá—sa i zimbi, apoi grài
— Dar co—ai mai spunc’ daeá ii auzi pildele animalc
i aft’ pàsärilor?
1)oniazada strigã
—- 0, suriourI. to iog din sufict, spune—ne citeva d
tre aceR’ puck. (fici ticbuie sä fie tare dulci povostite de
gum ta
$elwrcvadn rãspunsc
— 1)in toatá inima ‘i cu toatá dragostea ! Ci flu ma
nainte do a-mi da ingäduintá siâpInul nostru, regele,
dacà mai poate sã sufere asomenca nesomnuri.
Ned urnerit. regelo Sahriar intreI):
— Dar cc pot grãi animalele i pásárile? Si In cc
iirnhã?
5cherczada ràspunse:
In vorbe de toatá ziua i In stihuri.
Atunci regele 5ahriar strigà:
— Iatã, 5eherezada, flu vreau cu adevãrat sã hotärásc
Inca nimicc In privina soartei tale, nainte do a-mi poxesti
accste lucruri, do care nu tiu nimic. PInà acuma n-am
auzit decit vorbe omcneti, si nu mi-ar pãrea rãu s
ailu cc gindcsc viotáile al cäror grai flu e inWies do
cci mai mulfi dintre fiji ui Adam!
Atunci, vãzInd cà noaptea e pe sfIrsite, Seherezada se
rugà regelui sá atepte pInä a doua zi. Jar 5ahriar, cu
toatà neràbdarea ce-I cuprinsese, mncuviin1á. Luá in
brate pe Seherezada i stcterã inlán’çuiti aa. pina cc so
fácu dimineatá.
 CUP RI N S U L

POVESTEA REGELUI OMAR AL—NEMAN $1 A

MINUNAT1LOR SAt FECIORI, ARCAN I
IJAUL-MACAN 5

Parabolele celor trei porti 107

Povestea mortii regelui Omar Al-Neman i
minunatele cuvinte de dinainte de moartea
fetei lui 157
Cuvmntul primei fete 158
Cuvintul fetei a doua 161
CuvIntul fetei a treia 163
Cuvintul fetei a patra 164
Cuvintul fetei a cincea 167
CuvIntul bätrInei 169
Povestea MInàstirii 203
Povestea celor doi mndrãgostii Aziz i Aziza i a
frumosului print Diadem 243
Povestea frumosului Aziz . . . . . . 267
Povestea domnitei Donia i a prinu1ui Diadem 330
Jsprãvile tInãrului Kanmacan, fiul lui Daul-Macan 389
 Redactor: NCOLAE TE1CA
Telinoredactor: TRATAN ARGETOJANU

Apdrut 1970. Ijirtie ziar tIe 50 glm’. Format

700X020/32. Coli ccl. 18,95. Colt par 14. A.
nr. 1466/1970. C.Z. pentru btbliotectle mart
89—34=59. -
Tiparul executat sub comanda nr. 172
Ia Combinatul Poligrafic ,,Casa
SeInteii’, Piata Scinteii nr. I,
Eucureti
Republica Sccialistá Rom&nia