Sunteți pe pagina 1din 2

Mediul școlar de învățare, pe lângă cel familial, joacă un rol central în performanța

școlară și dezvoltarea psiho-socială a copiilor. Acesta constituie o resursă esențială care permite
copiilor și adolescenților să atingă obiectivele educaționale și influențează în mod evident
procesul de învățare.
Accentul pus pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece aceasta
este perioada în care copiii se dezvoltă rapid. În cazul în care procesul de dezvoltare este neglijat
în acest stadiu, este mult mai dificil ca pierderile să fie compensate mai tarziu. Accesul la
educaţie asigură un bun start în viaţă, garantează accesul pe piaţa muncii şi implicit reducerea
sărăciei şi ştergerea discrepanţelor sociale.
Copilul capătă plăcerea succesului obţinut prin învăţare şi îşi influentează în mod direct
părinţii şi prin intermediul acestora, indirect asupra comunităţii din care fac parte, reuşind să
ridice nivelul general de educaţie, precum şi gradul de expectanţă pentru succesul în viaţă.
Educația și îngrijirea copiilor de vârstă preșcolară și antepreșcolară poate pune bazele
reuşitei în viaţă, din punct de vedere al educaţiei, bunăstării, capacităţii de inserţie profesională şi
integrării sociale, mai ales pentru copiii care provin din medii dezavantajate
Programele de formare iniţială sunt inadecvate nevoilor actuale de pregătire a cadrelor
didactice; O problemă care nu şi-a găsit întru totul soluţionare este cea a selecţiei candidaţilor pe
baza aptitudinilor pentru această profesie. Probele de aptitudini existente nu oferă soluţii optime
acestei probleme; este necesară mai multă rigoare în selecţia personalului din învăţământ,
observându-se lipsa de motivaţie, de interes a multor cadre didactice şi a lipsei de aptitudini
pentru a lucra cu copii mici.
În comparaţie cu celelalte niveluri de educaţie, învăţământul preşcolar nu înregistrează la
nivel naţional ponderi alarmante ale personalului didactic necalificat. La începutul anilor 2000,
peste 86% din totalul cadrelor didactice erau calificate. Pe medii de rezidenţă, se constată
diferenţe importante, care confirmă disparităţile între mediul rural şi cel urban înregistrate şi la
alte niveluri de educaţie. Astfel, ponderea personalului necalificat din mediul rural este mai
ridicată decât cea din mediul urban.
În majoritatea ţărilor, instituţiile de învăţământ preşcolar sunt finanţate de la bugetele
locale. În România, statul oferă subvenţii autorităţilor locale în funcţie de un set de indicatori,
cum ar fi: populaţia, terenul alocat pentru populaţia respectivă etc. Alocările bugetare pentru
probleme specifice sunt făcute de către autorităţile locale, cu consultarea tuturor susţinătorilor.
Deci, proporţia subvenţiei care va fi utilizată pentru preşcolari se stabileşte la nivel local.
Cu toate acestea, ar trebui să ne fie clar faptul că, oricare ar fi contribuţia locală pentru
instituţiile preşcolare, de regulă, ea este mai mică decât nevoile generale ale acesteia.
În plus, multe zone din mediul rural sau autorităţi locale nu sunt capabile să întărească
sau să extindă programul de grădiniţă din cauză că fondurile transferate lor sunt suficiente numai
pentru a menţine aceste instituţii. În unele cazuri, acest lucru ar putea fi dificil, în special într-o
economie rurală, de tranziţie ca a României, unde veniturile comunităţii şi taxele pot fi prea
scăzute pentru a putea sprijini cheltuieli suplimentare pentru instituţiile preşcolare. Deci, acesta
este un argument puternic pentru sprijinirea activităţilor pentru educaţie timpurie din partea
statului, cel puţin în stadiul iniţial de dezvoltare a programului.
De asemenea, pot fi explorate scheme de finanţare din partea unor donatori, în vederea
finanţării anumitor proiecte specifice în domeniul educaţiei timpurii, cum ar fi : formarea
personalului, reabilitarea clădirilor, furnizarea de materiale pentru învăţare, sprijin pentru
programele care se adresează copiilor cu nevoi speciale etc. O zonă în care este nevoie de
sprijinul ministerului, în special în stadiul de debut al programului pentru Educaţia Timpurie a
Copilului este aceea a alocărilor per elev , care trebuie adaptate în funcţie de nivelul veniturilor
părinţilor. De exemplu, alocările pe elev pentru copiii care provin din familii cu venituri reduse
ar trebui fixate la o rată mai ridicată.
Rezultatele individuale de dezvoltare ale copiilor sunt evaluate încă de la grădiniță.
Cadrele didactice monitorizează dezvoltarea fizică, cognitivă, verbală și socială a fiecărui copil și
modul în care acesta abordează învățarea, folosind un instrument de evaluare a pregătirii pentru
școală, pe baza reperelor fundamentale privind dezvoltarea și învățarea timpurie. Pentru fiecare
copil se completează un raport de evaluare, care este transmis și părinților, pentru a reflecta
progresul individual al copilului înainte ca acesta să intre la clasa 0. La finalul clasei
pregătitoare, învățătorii completează un formular de evaluare care reflectă principalele zone de
dezvoltare la nivel preșcolar, și există o procedură prin care acesta este transmis părinților și
către baza de date din școală, pentru fișa matricolă a elevului. Deși se culeg informații despre
rezultatele de dezvoltare ale copiilor, nu este clar dacă copiii primesc întotdeauna servicii de
intervenție corespunzătoare, în cazul în care sunt identificate întârzieri în dezvoltare.
Lipsa furnizorilor de servicii de intervenție timpurie de calitate – mai ales în zonele
marginalizate – și deficiențele sistemului de recomandare și a coordinării intersectoriale ar putea
însemna că datele nu duc întotdeauna la o remediere timpurie. Iar acest lucru evidențiază faptul
că deși unele piese ale sistemului de dezvoltare timpurie a copilului există, punctele slabe
asociate altor părți ale sistemului pot limita eficacitatea acestuia.
Nu există un sistem atotcuprinzător de urmărire și monitorizare a copilului, ceea ce
limitează multe din posibilele beneficii ale evaluării rezultatelor individuale ale copiilor. De
exemplu, datele despre dezvoltarea copilului, colectate separat în grădinițe de personalul medical
și de furnizorii de servicii timpurii de intervenție nu sunt disponibile într-un singur fișier, ceea ce
îngreunează furnizarea unor servicii integrate. Un sistem de monitorizare și urmărire ar putea să
includă informații despre rezultatele de dezvoltare ale copilului în timp, acoperind informații
despre sănătate, educație și familie, pentru a permite identificarea copiilor cu risc de a întâmpina
dificultăți în dezvoltare. Sistemul ar putea fi accesat de furnizorii de servicii din toate sectoarele
relevante. Acest lucru subliniază încă o dată importanța consolidării mecanismelor de coordonare
intersectorială din țară.