Dragi elevi,

Pun pe hârtie gânduri……pe care le-aș fi rostit altădată….

Omul nu acordă niciodată importanța cuvenită timpului pierdut…..uităm să

conferim sens firelor de nisip, care încet-încet cad în clepsidra parcă înghețată a
vieții…..Cum altfel să ne explicăm faptul că anii de școală au trecut atât de
repede….când de fapt dacă stăm să îi măsurăm în bătăi alerte de inimi tinere, în respirații
oprite de emoții puternice, în fiorii tezelor și extemporalelor, ….par o veșnicie, care nu
va trece niciodată…?!

Școala este scena pe care toți am fost protagoniști la momentul nostru de

glorie……scena pe care am jucat o piesă a teatrului modern, în care comedia și tragicul
s-au împletit armonios, alternând momentele de tristețe cu cele de bucurie, exaltare
maximă. Piesa voastră…..se sfârșește aici…..fără aplauzele dascălilor, părinților și
colegilor voștri, însă cu PREȚUIREA MEA NESFÂRȘITĂ, PENTRU FIECARE
DINTRE VOI, pentru ceea ce sunteți….cu amintirea zâmbetelor inocente ale unui început
de septembrie….

Dragii mei, luați cu voi cunoștințele achiziționate, abilitățile dobândite, valorile pe

care dascălii vi le-au transmis, bucuria experiențelor trăite…și lăsați în urmă banca,
dezamăgirile, nostalgia clipelor care au trecut…..pentru a spune mi-e dor….mi-e dor….de
ce a fost, de ce este, de ce va fi…….dar mai ales de ce nu va mai fi niciodată……

Vă îmbrățișez cu drag! Am încredere în voi!...Îndrăzniți să zburați spre cele mai

înalte zări!....Aveți toate calitățile pentru a reuși!

Cu deosebită prețuire pentru ceea ce sunteți, ..... pentru ceea ce o să ajungeți…..

Adela Moldovan