Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suport de curs
CUPRINS
Capitolul 1
PROBLEME DE BAZĂ ÎN STUDIUL TEORIEI ERORILOR DE
MĂSURARE …………………………………………………………….............
Capitolul 2
MĂSURĂTORI ŞI ERORI DE MĂSURARE ...................................................
Capitolul 3
CONCEPTE STATISTICE …………………………...………………..............
Capitolul 4
COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR DIRECTE …………..……..............
Capitolul 5
COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR INDIRECTE ………………………
Capitolul 6
COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR CONDIŢIONATE ………...............
Bibliografie...............................................................................................
1. PROBLEME DE BAZĂ ÎN STUDIUL TEORIEI
ERORILOR DE MĂSURARE
Q nq 1.1
S-a văzut că prin măsurare se înţelege determinarea valorii unei mărimi fizice prin
raportarea acesteia la o altă mărime de aceeaşi natură, adoptată ca unitate, folosind un
instrument sau un aparat de măsură.
Toate lucrările de topografie şi geodezie se bazează pe măsurători efectuate în scopul
determinării poziţiei diferitelor obiecte şi fenomene din spaţiul terestru. Aceste măsurători
se referă în special la mărimi liniare (lungimi) şi la mărimi unghiulare (unghiuri).
Aşa cum rezultă din definiţie, orice proces de măsurare presupune, în primul rând, existenţa
unei unităţi de măsură în raport de care să fie exprimată valoarea observată. De-a lungul
timpului s-au utilizat diferite unităţi de măsură, în prezent, majoritatea ţărilor lumii, printre
care şi România, a adoptat Sistemul Internaţional de Unităţi (SI).
În urma unei măsurători se obţine o valoare măsurată, numită şi observaţie, care nu
reprezintă altceva decât raportul dintre mărimea fizică măsurată şi unitatea de măsură
reprodusă de instrumentul folosit.
-diferenţa dintre două mărimi măsurate direct (exemplu: diferenţa de nivel rezultată
prin scăderea citirilor pe miră),
-produsul dintre o mărime măsurată şi o constantă
Un caz special al măsurătorilor directe îl constituie măsurătorile condiţionate, definite
ca măsurători directe ce trebuie să satisfacă o serie de condiţii geometrice sau analitice.
Dij = ( x j xi ) 2 ( y j yi ) 2 2.1
a) măsurători dependente
Dacă ansamblul condiţiilor în care se efectuează o măsurătoare influenţează total sau
parţial rezultatul altei măsurători, se spune că acestea sunt dependente între ele.
b) măsurători independente
Sunt acelea care nu se influenţează reciproc.
Corelaţia sau dependenţa între mărimi se exprimă cu ajutorul unui coeficient empiric
de corelaţie, dedus experimental pe cale statistică efectuând mai multe măsurători.
Aceste determinări sunt însă foarte greoaie.
2.1.4 După numărul lor:
i Mi X 2.2
vi M i M 2.3
Exemplu: dacă un etalon cu care se măsoară distanţa este mai scurt cu 1 cm., pentru
fiecare introducere a etalonului în distanţa de măsurat, se comite o eroare care îşi
păstrează valoarea şi semnul. Avem de-a face cu o eroare sistematică constantă.
Aceasta se propagă după legea înmulţirii, adică eroarea totală este egală cu eroarea
unitară înmulţită cu numărul care arată de câte ori intervine eroarea unitară în rezultatul
final:
est n es 2.4
e st = eroare sistematică totală
n = numărul care arată de câte ori etalonul se cuprinde în mărimea măsurată
e s = eroarea sistematică constantă unitară
Eroarea sistematică variabilă nu se propagă după legea liniară urmarită de erorile
constante, deci ea nu îşi păstrează tot timpul semnul şi valoarea.
Exemplu: eroarea de excentricitate a limbului, când centrul acestuia nu coincide cu
centrul alidadei.
b.2 erori întâmplătoare (accidentale), acelea care influenţează într-un mod
întâmplător, cu cantităţi mici fiecare, dar apreciabile în total şi nu pot fi eliminate.
Erorile întâmplătoare pot fi diminuate prin efectuarea mai multor măsurători. Ele se
micşorează de asemenea, prin perfecţionarea instrumentelor şi a metodelor de lucru.
În studiul teoriei erorilor, se consideră că măsurătorile au fost corectate de toate
celelalte erori (greşeli, erori sistematice) şi sunt afectate numai de erorile
întâmplătoare.
MASURĂTORI ERORI
REALE APARENTE
DIRECTE INDIRECTE
DE PRECIZIE EVITABILE
DE PRECIZIE DE ACEEAŞI DIFERITĂ
DE ACEEAŞI INEVITABILE
PRECIZIE DIFERITĂ PRECIZIE
ÎNTÂMPLĂTOARE
SISTEMATICE
Proprietăţile erorilor întâmplătoare sunt deduse din practică, ele permiţând studierea
ştiinţifică a erorilor prin aplicarea calculului probabilităţilor.
Erorile mici, în valoare absolută, sunt mai frecvente sau mai probabile
decât cele mari. Această proprietate determină principiul cazualist.
Deci, avem cazuri mai multe cu erori mici decât cu erori mari.
Toate erorile sunt mai mici decât o anumită limită care ar corespunde
erorii datorită sumei totale a cauzelor de erori. Prin această proprietate
se defineşte principiul limitativ.
Făcând un număr foarte mare de măsurători, rezultă un număr egal de
erori pozitive cât şi negative, suma lor fiind sensibil egală cu zero.
Rezultă astfel principiul distributiv.
Probabilitatea ca să avem o anumită eroare este funcţie numai de
mărimea erorii respective. Este definit astfel principiul probabilistic.
Aplicând legile probabilităţilor matematice, s-a demonstrat că probabilitatea ca o
eroare întâmplătoare să fie cuprinsă într-un interval oarecare x , x + dx , este:
h
P e h
2 2
x
dx 2.5
în care:
” e ” reprezintă baza logaritmilor naturali ( e = 2,71828…..);
” h ” este modulul de precizie, care caracterizează precizia instrumentului utilizat
pentru măsurători.
Dacă reprezentăm într-un sistem rectangular de axe XOY mărimea erorilor v i pe
abscisă, iar pe ordonată frecvenţa acestora, pentru un număr mare de măsurători, se
obţine o curbă clopot numita curba Gauss simetrică în raport cu axa OY şi asimptotă la
axa OX.
Determinarea erorii medii pătratice a mediei aritmetice ne permite să stabilim
intervalul în care cu siguranţă se află valoarea reală X, fără însă a putea preciza
valoarea exactă a acesteia.
Dacă curba este alungită înseamnă că avem mai multe erori mici care se grupează în
jurul valorii zero; când clopotul este turtit erorile mari predomină.
În concluzie, se poate afirma că o măsurătoare este cu atât mai precisă cu cât clopotul
este mai alungit.
O v dv v
2.3.2 eroarea probabilă ( e p ) a unei valori măsurate individual este acea valoare pentru
care numărul erorilor mai mari este egal cu cel al erorilor mai mici decât acestea.
2
ep = m
3
2.7
2
e p = em
3
unde: m =
vv ; em =
m
n1 n
2.3.3 eroarea în procente şi la mie
rezultă prin înmulţirea erorii relative cu 100, respectiv cu 1000.
Diferitele valori ale caracteristicii măsurate au frecvenţe diferite, adică unele apar de
mai multe ori decât altele. Pentru a putea compara selecţii de volume diferite, se
foloseşte noţiunea de ”frecvenţă relativă ”, adică raportul dintre numărul de apariţii ale
unei valori şi numărul total de măsurători.
Fie x o variabilă aleatoare şi x1 , x2 ,....., xn valorile pe care le poate lua aceasta, cu
frecvenţele relative f 1, f 2,…., f n).
Mulţimea perechilor ordonate ( x i, f i)), i=1,2,…, n defineşte repartiţia variabilei
aleatoare x .
Dacă notăm cu Fi frecvenţa absolută a valorii x i şi cu N numărul total de măsurători
(valoarea x i apare de Fi ori în N experimente repetate), rezultă:
Fi
fi 3.1
N
deci, frecvenţa relativă este o măsură a probabilităţii.
În cazul populaţiilor discrete finite, probabilitatea unui eveniment este egală cu
numărul cazurilor favorabile raportat la numărul total al cazurilor posibile.
De exemplu, la aruncarea unei perechi de zaruri numărul cazurilor în care poate apare suma 5
(numărul de cazuri favorabile), este de 4: (1-4); (2-3); (3-2); (4-1) iar numărul total de cazuri
posibile este de 36: (1-1); (1-2); (1-3);…; (6-5); (6-6). Deci, probabilitatea de apariţie a sumei
5 este P5 , în timp ce probabilitatea sumei 2 este P2
4 1
.
36 36
În cazul unei variabile aleatoare continui, probabilitatea că aceasta să ia o anumită
valoare este zero, deoarece numărul total de cazuri posibile este infinit.
Histograma
O formă des utilizată pentru reprezentarea grafică a repartiţiei frecvenţei este
histograma, care se construieşte astfel:
-se grupează valorile variabilei în intervale (clase, (Δi, Δi+1))
-se înscriu pe abscisă limitele claselor şi pe ordonată frecvenţele (absolute sau
relative) acestora (numărul de valori cuprinse în fiecare clasă)
-pentru fiecare înălţime se trece frecvenţa clasei
Dacă Fi este frecvenţa absolută a clasei (Δi, Δi+1), atunci repartiţia acestor frecvenţe
poate fi reprezentată într-un sistem rectangular, în care un dreptunghi are ca bază clasa
(Δi, Δi+1), iar aria este proporţională cu frecvenţa absolută Fi . Dacă ariile
dreptunghiurilor elementare sunt egale cu frecvenţele relative, atunci aria totală a
histogramei este egală cu unitatea.
În cazul în care frecvenţele absolute sunt prea mari şi deci incomod de reprezentat
grafic, se trece la frecvenţe relative care se calculează cu ajutorul relaţiei:
Fi
fi 3.2
N
În anumite situaţii, când intervalele (Δi, Δi+1) sunt mici şi numeroase, histograma poate
fi înlocuită cu o curbă de frecvenţă, care se trasează în aşa fel încât porţiunile din
dreptunghiurile elementare rămase în afara curbei să se compenseze cu cele cuprinse
sub curbă, dar care se află în exteriorul histogramei.
f(x)
90
90
80
80
70
70
60
60
50
50
40
40
30
30
20
20
10
10
0
0
Poligonul frecvenţelor
Poligonul frecvenţelor se obţine unind cu o linie continuă punctele definite în abscisă
de centrele claselor şi în ordonată de frecvenţe.
Dacă în locul erorilor rezultate din măsurători se dispune de o repartiţie de frecvenţe,
se consideră mijlocul intervalului respectiv, adică (Δi, Δi+1)/2.
De această dată rolul frecvenţelor individuale îl preiau frecvenţele relative
corespunzătoare fiecărei clase în parte.
fx
Media aritmetică
Dacă într-un şir de n măsurători rezultatul x1 apare de n1 ori, x2 de n2 ori,….,xk de nk
k
ori, n , atunci media aritmetică este dată de expresia :
i 1
k
M x fi xi 3.3
i
unde fi se calculează cu ajutorul relaţiei (3.2).
Dacă în cele n măsurători fiecare rezultat apare o singură dată,
1 n
x xi
n i n
3.4
Media aritmetică (3.3) se numeşte medie aritmetică pentru date grupate, iar (3.4),
media aritmetică pentru date negrupate.
Media aritmetică are o deosebită importanţă în estimarea preciziei măsurătorilor când
nu se cunoaşte valoarea exactă a mărimii fizice măsurate.
Dispersia
Dispersia(varianţa) exprimă gradul de împrăştiere a variabilelor aleatoare discrete.
x x
n 2
D 2 x 2 x i 1
i
n
M x x
i
2
3.5
Abaterea standard
Abaterea standard reprezintă o eroare cu care sunt determinate valorile mărimilor
aleatoare respective
2 D2 3.6
Mărimile M, D şi reprezintă parametri statistici care definesc o repartiţie. Pentru o
2
x x y y
n
cov x, y x, y M x x y y i 1
n
3.7
x x y
n
i i y
covarianța de selecție: S x, y i 1
3.8
n 1
iar, rx , y este coeficientul de corelaţie
x, y
rx , y 3.9
x y
Proprietăţi :
Relaţia (3.11) reprezintă o matrice pătratică, simetrică şi pozitiv definită
(determinantul este mai mare ca 0).
σ xx xy xz
yx σ yy yz
σ 3.12
yx zy zz
Dacă variabilele sunt independente, atunci :
ij 0 3.13
iar matricea devine o matrice diagonală
σ 11 0 . . 0
0 σ 22 . . 0
. . . . . 3.14
. . . . .
0 0 . . σ
nn
Considerăm funcţia
U F ( x1, x2 ,......xn ) 3.15
Presupunem că această funcţie este continuă şi derivabilă ori de câte ori este nevoie. Se
consideră de asemenea cunoscute valorile medii x i . Ne propunem să determinăm
valoarea medie a acestei funcţii, precum şi dispersia acesteia.
În general funcţia de tip (3.15) nu este liniară. O vom aduce la această formă prin
dezvoltare în serie Taylor în jurul valorilor medii, reţinând numai termenii de ordinul I:
n
F
U F x1 , x2 ,..., xn xi xi t 3.16
i 1 x i x x
i i
unde t reprezintă termenii de ordin superior.
Aplicând operatorul medie acestei funcţii, rezultă:
n
F
M U U M F x1 , x2 ,..., xn M xi xi 3.17
i 1 xi x x
i i
deoarece,
ij
coeficientul de corelaţie se exprimă prin: rij ij i j rij .
i j
Când variabelele aleatoare sunt independente, ij 0 , iar dispersia funcţiei are expresia:
2
F
U
2
i2 3.22
x i xi xi
În unele calcule topografice, relaţia (3.22) poate fi aplicată şi astfel:
se dă eroarea funcţiei şi se cere să se determine erorile argumentelor:
U dat
i ?
Având o ecuaţie cu n necunoscute, pentru rezolvare se utilizează aşa zisa influenţă
egală a erorilor:
F F F
1 2 ..... N
X1 X2 XN
2 n 2 3.23
U
F
i
xi
Exemple:
1. Se dă funcţia
F x 2 y 2 2 xy 1
xx xy
Se cunosc valorile medii x, y şi xy
yx yy
Se cere să se determine valoarea medie a funcţiei şi eroarea acesteia.
Rezolvare:
F x 2 y 2 2 xy 1 ,
iar dispersia :
2 2
F F F F
2
x2 y 2 2 y
x 0 y 0 x 0 y 0
F
2 x 2 y x2 2 y 2 x y2 22 x 2 y 2 x 2 y xy
2 2
2. Se dă funcţia
F a1 x1 a2 x2 .....an xn
Se cere eroarea funcţiei F2 ? , variabilele fiind independente.
2
F
2
i2
xi
F
0
F
ai
xi
F 12 22 ... n2
1 2 ..... n F n
3. Transmiterea erorilor într-o drumuire de nivelment geometric:
h1
h2 hn n
A 1 2
2
Hn
Hn
2
Dispersia H2 n
2
hi 0 ii
Hn
1
hi
H2 1 22 ..... n2
n
H a L
n
În practica măsurătorilor, pentru determinarea valorii unei mărimi fizice, de cele mai
multe ori se execută un număr mai mare de măsurători decât cel strict necesar. Scopul
compensării constă în aflarea celei mai probabile valori a mărimii, numită şi valoare
compensată, pe baza totalităţii măsurătorilor efectuate.
Pentru obţinerea unor soluţii unice, este obligatorie aplicarea unui principiu,
reprezentat în cazul de faţă de principiul sau metoda celor mai mici pătrate, care, în
esenţă constă din următoarele:
valorile cele mai probabile ale mărimilor căutate se determină atunci când
suma pătratelor corecţiilor este minimă VV = min. - în cazul
măsurătorilor de aceeaşi precizie, sau pVV = min. în cazul măsurătorilor
ponderate (de precizii diferite).
Dacă o mărime este măsurată în mod direct, de mai multe ori, cu acelaşi instrument şi
în aceleaşi condiţii, se vor obţine rezultate apropiate, care diferă totuşi cu cantităţi mici.
Se poate afirma că orice măsurătoare directă este afectată de erori, erori care fac ca
valoarea adevărată a mărimilor măsurate să nu fie accesibilă în practică.
M 1 M 2 .... M n M i
M 4.1
n n
Acest procedeu s-a considerat la început că fiind impus de logica lucrurilor (postulatul
lui Gauss - 1809), dar ulterior a fost justificat prin calculul probabilităţilor.
4.1.2 Teoreme fundamentale asupra erorilor întâmplătoare
vi M i n M i 4.4
n
Deci vi 0 ; n 4.5
Teorema II
Suma pătratelor erorilor întâmplătoare aparente [vv] trece printr-un minim pentru
valoarea cea mai probabilă a mărimii măsurate.
v1 = M 1 - M
v2 = M 2 - M
v3 = M 3 - M 4.6
……………
vn = M n - M
Dacă se ridică la pătrat şi se însumează aceste egalităţi se va obţine:
F( M ) = ( M 1 - M )2 + ( M 2 - M )2 +……+ ( M n - M )2 4.8
Se ştie că o funcţie trece printr-un minim atunci când derivata de ordinul I este zero, iar
derivata de ordinul II este mai mare decât zero:
de unde rezultă:
M1 M 2 ...... M n
M= 4.10
n
Această teoremă este foarte importantă în studiul teoriei erorilor, justificând expresia
valorii celei mai probabile.
Pentru a scoate în evidenţă eventualele erori mari şi, de asemenea pentru a scăpa de
semnele acestor erori, în practică se admite eroarea medie pătratică
vi vi , în care n
n
reprezintă numărul de măsurători efectuate.
Eroarea medie pătratică se noteaza cu m 2 şi are expresia:
m2
vi vi 4.11
n
sau, mai frecvent este folosită în calcul relaţia:
m=
vi vi 4.12
n
m =
vi vi 4.13
n 1
0
(pentru o singură măsurătoare m ar deveni: m = care este o nedeterminare din
0
punct de vedere matematic).
Este important să se cunoască valoarea erorii medii pătratice pentru aprecierea calităţii
şi a preciziei unei măsurători. Cu cât aceasta va fi mai mică, cu atât măsurătoarea va fi
mai precisă.
Această eroare este definită ca diferenţa algebrică pozitivă sau negativă dintre valoarea
cea mai probabilă ( M ) şi valoarea reală ( X ), adică:
em M X 4.14
i n em 4.18
(deci, suma erorilor întâmplătoare reale este diferită de zero).
Prin ridicare la pătrat:
i i n2 em2 2 i j 4.19
Pentru un număr mare de măsurători se poate considera că i i = n · em , deoarece
2 2
erorile i , j fiind unele pozitive, iar altele negative, suma dublelor produse tinde
către zero. Din această relaţie rezultă că eroarea medie pătratică a mediei aritmetice va
fi egală cu:
em =
i i 4.20
n2
S-a vazut însă că mărimea erorilor reale nu poate fi cunoscută, astfel încât aceste erori
vor trebui înlocuite prin erori aparente.
Ştim că: vi = M i - X
i = Mi - M
Se poate scrie că:
i = vi + ( M -X ), folosindu-se un mic artificiu de calcul
i = vi + e m 4.21
Dacă se determină din măsurători valoarea unei mărimi de n ori, vom avea:
1 = v1 em
2 = v 2 em 4.22
……………..
n = v n em
Se ridică la pătrat aceste relaţii şi se adună, obţinându-se:
em =
vi vi 4.26
n n 1
Raportând această valoare la cea a erorii medii pătratice a unei singure măsurători se
poate observa relaţia de legătură:
m
em = 4.27
n
adică,
Rezultatul măsurătorilor efectuate asupra unei mărimi se poate prezenta sub forma:
X M e 4.28
Pot fi mărimi asupra cărora se execută o singură măsurătoare. Pentru aceste cazuri în
relaţia (4.28), M este valoarea măsurată (după eliminarea erorilor sistematice), iar e
este eroarea observaţiei respective (eroarea instrumentului, de obicei). Semnificaţia
egalităţii (4.28) constă în aceea că valoarea adevărată se află într-un interval de precizie
dat de inegalitatea:
M e X M e 4.29
Exemple de calcul
1. Considerăm că asupra unei lungimi au fost efectuate mai multe observaţii de precizii
egale. Valorile observaţiilor sunt:
O1 - M 0 = 0
O3 - M 0 = 8mm
O4 - M 0 = 5mm
O5 - M 0 = 3mm
Cu aceasta obţinem:
M M0
O M 0 176.720 m 0 8 5 3 mm 176.724 m
4 4
Pentru a stabili eroarea medie pătratică a mediei aritmetice se determină în continuare
erorile aparente şi suma acestora, astfel:
v1 = O1 – M = – 4 mm
v3 = O3 – M = + 4 mm
v 4 = O4 – M = + 1 mm
v5 = O5 – M = – 1 mm
Conform primei proprietăţi a erorilor aparente se constată că: [ v ] = 0, rezultând deci
că erorile sunt corect determinate.
De asemenea se stabilesc pătratele erorilor aparente şi suma pătratelor lor;
Se obţine:
16
2
v 1
v32 16
v 42 1
v52 1
[vv] 34
Eroarea medie pătratică a unei singure măsurători, conform relaţiei 4.13 este:
34 34
m 11,3 3,3mm
4 1 3
Eroarea medie pătratică a mediei aritmetice, conform relaţiei 4.27 este
em 3.43 1.65 mm
rezultatul final al mărimii măsurate se prezintă cu ajutorul relaţiei 4.28 sub forma:
X = 176.724 m 1.65 mm
Eroarea relativă a lungimii măsurate este:
e
r
1.65mm
176.724
1
176.724 1
100.000
1.65
2. Să se determine precizia necesară unui instrument de măsurat unghiuri pentru ca din
patru măsurători să se obţină o precizie de 10cc
3. De câte ori trebuie măsurat un unghi cu un teodolit a cărui precizie este de 10cc
pentru a obţine o precizie de 2cc ?
Folosim relaţia 4.27 în care:
m = 10cc
em = 2cc
10
n 5, rezultă n = 25 măsurători
2
4.1.6 Eroarea unei funcţii de mărimi independente măsurate direct
F F
F F M 1 , M 2 ,..., M n F M 1 , M 2 ,..., M n 1 2 ...
M 1 M 2
4.32
F
n
M n
sau
F F F
F 1 2 ... n 4.33
M 1 0 M 2 0 M n 0
Ridicând la pătrat, însumând şi ţinând cont că suma produselor duble tinde către zero
pentru un număr mare de determinări ale aceleaşi mărimi măsurate Mi, se poate scrie
trecând la erori medii pătratice:
2 2 2
F 2 F 2 F 2
m
2
m1 m2 .... mn , 4.34
M 1 0 M 2 0 M n 0
F
Relaţia de mai sus exprimă eroarea funcţiei de mărimi măsurate direct, când acestea
sunt independente.
Această expresie mai este cunoscută sub denumirea de legea de propagare a erorilor şi
mai poate fi prezentată sub forma:
F
2
mF m 4.35
M
F a1 x1 a2 x2 ..... an xn 4.36
şi
m1 m2 ...mn m 4.43
În acest caz eroarea funcţiei va avea forma:
mF2 n m2 4.44
4. Un caz des întâlnit în practică este acela în care funcţia apare că diferenţă a două
mărimi măsurate:
F = x1 - x 2 4.45
În acest caz avem:
mF m12 m22 4.46
dacă m1 m2 , rezultă
mF m 2 4.47
Eroarea absolută limită a funcţiei fiind cunoscută, rezultă că eroarea medie pătratică a
unui singur argument va fi:
mF F
mi / 4.49
n M i 0
Exemplu:
Cu ce eroare absolută trebuie măsurate laturile unui dreptunghi cu dimensiunile:
a = 80m ; b =100m
Rezolvare:
Suprafaţa dreptunghiului este
S a ·b
S = 8000m2
Considerăm că asupra unei mărimi s-au executat mai multe măsurători de precizii
diferite, rezultând valorile M 1 , M 2 , .....M n şi erorile corespunzătoare m1 , m2 ,.....mn .
Valoarea cea mai probabilă a mărimii respective se deduce, aducând cazul
măsurătorilor ponderate la cel al măsurătorilor de aceeaşi precizie, caz în care ştim să
calculăm această valoare ca fiind media aritmetică a măsurătorilor de aceeaşi precizie.
În acest scop considerăm că fiecare valoare M i reprezintă media aritmetică din pi
măsurători fictive de aceeaşi precizie. Erorile mi pot fi considerate ca erori medii
aritmetice şi conform relaţiei generale care ne dă eroarea medie pătratică a mediei
aritmetice vom putea scrie:
m
em
n
4.50
m1 , m2 ......mn
p1 p2 pn
Cu s-a notat eroarea medie pătratică a unei măsurători fictive şi din relaţia (4.50)
rezultă că toate măsurătorile fictive sunt de aceeaşi precizie, având aceeaşi eroare .
Măsurătorile noastre iniţiale s-au transformat acum într-un număr de p măsurători
fictive de aceeaşi precizie.
Valoarea cea mai probabilă a mărimii măsurate va fi media aritmetică a tuturor
măsurătorilor fictive, adică:
M 1 p1 M 2 p 2 ....... M n p n pM
M 4.51
p1 p 2 ..... p n p
Această expresie poate fi dedusă aplicând şi principiul metodei celor mai mici pătrate:
vv ( M Mi ) 2 4.52
deci:
pvv pi M M i 2 4.53
Minimul acestei relaţii va fi:
pvv
2M p 2 pM 0 4.54
M
adică:
M
pM (media ponderată) 4.55
p
Şi în acest caz se poate folosi o valoare apropiată M 0 , pentru simplificarea calculelor,
adică:
M M0 Mi 4.56
Se obţine astfel:
M M0
pM 4.57
p
Înmulţind relaţiile (4.52) cu p1 , p2 , ..... pn şi însumând, se obţine:
pv M p pM 4.58
pv 0 4.59
pvv 4.61
n1
b) Eroarea medie pătratică a mediei ponderate
2 2 2
F F F
m
2
m12 m22 ..... mn2
M M 2 0 Mn
F
0 0
Rezultă:
eM2
1
p12 m12 p22 m22 ..... pn2 mn2
p2
4.62
1 2 2 2 2 p
2 p12 p22 ......... pn2
p p1 p2 pn p2
adică:
eM 4.63
p
4.2.2 Determinarea ponderilor
2 2 2
p1 2
; p2 2
...... pi
m1 m2 mi2
2
p m
sau: 1 i
pi m1
m1
şi dacă p1 1 , rezultă pi
mi
Exemplu:
Cota unui punct nodal determinată din patru drumuiri de nivelment geometric este
trecută în tabelul de mai jos, împreună cu lungimile drumuirilor respective.
Să se calculeze valoarea cea mai probabilă a cotei punctului nodal cât şi precizia de
determinare a acestei cote.
Valoarea aproximativă este considerată M 0 102,42 m
Nr. Cota pct. Diferenţa Lungime Pondere p i xi v i pi vi pi vi2
crt. nodal xi pi
Mi M0 Mi
Mi M0 (cm)
1. 102,50 8 10 0,10 0,80 +6 0,60 3,6
2. 102,42 0 2 0,50 0,00 -2 -1,00 2,00
3. 102,46 4 5 0,20 0,80 +2 0,40 0,80
4. 102,44 2 1 1,00 2,00 0 0 0
. 1,80 3,60 6,40
1. Stabilirea ponderilor:
const.
S-a văzut că pi
mi2
dar, în cazul nivelmentului geometric se ştie că: mi a Li
const.
deci: pi
a 2 Li
Considerând constanta egală cu a 2 pentru comoditatea calculelor, valoarea finală a
ponderii este dată de relaţia:
1
pi
Li
2. Calculul mediei ponderate – ca valoare cea mai probabilă a cotei căutate:
M M0
px 102,42 m 3,60 cm 102,44 m
p 1,80
M 102,44 m
pvv 6,40
1,46 cm
n 1 3
4. Calculul erorii medii pătratice a mediei ponderate:
1,46
eM 1,08 cm
p 1,80
M 102,44 0,01m
4.3 DETERMINAREA ERORILOR ÎN UNELE OPERAŢII TOPOGRAFICE
Fiind dată drumuirea planimetrică din figura de mai sus, în care au fost măsurate
unghiurile orizontale 1 , 2 ,....., n şi în care se cunoaşte orientarea iniţială 0 (a
unei direcţii de referinţă A1 - R), se cere să se afle eroarea în orientarea unei laturi
oarecare ( m ).
Rezolvare:
Notând cu 1 , 2 ,....., n orientările succesive ale laturilor se poate scrie:
1 0 1
2 1 200 g 2 400 g 0 1 2 200 g
4.65
...............................................................................
n 0 1 2 ..... n k 200 g
unde k este un număr întreg.
Rezultă deci că orientarea laturii finale este funcţie de unghiurile orizontale măsurate
1 , 2 ,....., n , adică:
n (1 , 2 ,....., n ) 4.66
Aplicând eroarea unei funcţii vom avea:
m 2 = m 12 + m 22 + . . .+ m n2 4.67
Considerăm însă că toate unghiurile au fost măsurate cu aceeaşi precizie, adică
m1 m2 ... mn , obţinându-se astfel:
m = m n 4.68
Această relaţie poate fi folosită şi pentru stabilirea toleranţei T = a n, unde a
reprezintă eroarea limită şi se ia de obicei, a = 2,5m - 3m.
2 2
h h
m 2
h mD2 m2 4.70
D
cc
m
m rad
= ( cc este factorul de transformare în sistemul
cc
a b
B
h
A-B
HB
A
HA
Fig.4.2 Niveleu
a n-1 bn
a3 b3
a2 b2
a1 b1 B(n)
1 3(n-1)
A 2
Cazul general:
În majoritatea cazurilor funcţiile Fi din relaţia (5.1) nu sunt liniare, compensarea fiind
foarte greoaie. Pentru uşurarea calculelor de compensare, aceste ecuaţii se aproximează
cu nişte ecuaţii liniare, obţinute prin dezvoltare în serie Taylor, în vecinătatea unor
valori xi0 , apropiate de cele adevărate.
Valorile probabile ale necunoscutelor vor fi în acest caz:
X i X i0 xi 5.3
M i0 vi Fi X1 x1, X 20 x2 , ....., X h0 xh
0
5.4
vi Fi X1 x1, X 20 x2 , ....., X h0 xh M i0
0
5.5
Fi Fi Fi
+ x1 x2 .... xh 5.6
x 1 0 x2 0 xh 0
( i 1, 2, ....., n )
Pentru simplificarea calculelor se fac următoarele notaţii:
Fi Fi F
ai bi …….. …. i
hi
x1 0 x2 0
h 0
x
5.7
Fi X x1, X x2 , ....., X xh M li
1
0 0
2
0
h i
0
Cu aceste notaţii expresia (5.6) devine:
vi ai x1 bi x2 .....hi xh li 5.8
( i 1,2,.....n ; n h )
Observaţii:
Fiecare măsurătoare generează câte o ecuaţie de corecţie.
Din expresiile coeficienţilor şi a termenului liber (5.7) se observă că mărimea
măsurată direct M i0 , deci cea care este afectată de erori intervine numai în
termenul liber.
Rezultă deci, că eroarea unei ecuaţii de corecţii este egală cu eroarea termenului
liber, iar coeficienţii ai , bi , ....., hi se consideră constante lipsite de erori.
Dacă mărimile măsurate direct M i0 sunt determinate cu aceeaşi precizie,
atunci şi ecuaţiile sistemului liniar vor fi de aceeaşi precizie.
Sistemul liniar poate fi înmulţit cu aceeaşi constantă, rezultatul final rămânând
neschimbat. În cazul în care ecuaţiile sistemului liniar ar fi înmulţite cu
constante diferite, s-ar modifica şi ponderile în mod diferit.
Sistemele ponderate (de precizii diferite) pot fi reduse la sisteme neponderate,
dacă fiecare ecuaţie se multiplică cu pi , adică:
vi vi pi ai pi x1 bi pi x2 .... hi pi xh li pi 5.9
Din sistemul liniar al ecuaţiilor de corecţii dat de (5.8) în care presupunem că toate
ecuaţiile au aceeaşi pondere, valorile cele mai probabile ale corecţiilor se deduc
utilizând metoda celor mai mici pătrate, adică:
vv = min. 5.11
Dacă în acest sistem înlocuim valorile corecţiilor v i obţinem:
vv v12 v22 .... vn2 (a1x1 b1x2 ... h1xh l1 )2
(a2 x1 b2 x2 ... h2 xh l2 )2
.……………………….
an x1 bn x2 ... hn xh ln minim
2
F
2h1 (a1 x1 b1 x2 .... h1 xh l1 )
xh
2h2 (a1 x1 b2 x2 .... h2 xh l2 ) 5.17
+…………………………....+
2hn (an x1 bn x2 .... hn xh ln ) 0
sau: hv 0 5.18
Anularea derivatelor parţiale de ordinul întâi determină punctele staţionare ale unei
funcţii care sunt în acelaşi timp puncte de minim, adică derivata de ordinul II este
pozitivă.
Efectuând calculele în (5.13), (5.15), (5.17) şi trecând la notaţiile Gauss, obţinem:
aax1 abx2 .... ahxh al 0
abx1 bbx2 .... bhxh bl 0
5.19
...........................................................
ahx1 bhx2 .... hhxh hl 0
Sistemul (5.19) poartă denumirea de sistem normal al corecţiilor.
Matricea coeficienţilor acestui sistem este simetrică, deci nesingulară. Rezultă că
sistemul admite soluţie care este unică.
Prin rezolvarea acestui sistem, se determină corecţiile x i care aplicate valorilor
apropiate X i0 dau valorile cele mai probabile ale necunoscutelor:
X i X i0 xi 5.20
De asemenea, cu ajutorul corecţiilor x i se pot deduce şi valorile vi ce vor fi aplicate
mărimilor măsurate M i0 :
vi ai x1 bi x2 .... hi xh li 5.21
Control :[aS] =
aa ab … ah al] [aS] aa + ab+…+
ah + al]
[bS] = ab +
[bb] … [bh] [bl] [bS] [bb]+…+[bh]+
[bl]
… ……. ……. ......... …………
[hS] = ah +
[hh] [hl] [hS] [bh]+ ...+ [hh] +
[hl]
F
2 p1b1 (a1 x1 b1 x2 .... h1 xh l1 )
x2
2 p2 b2 (a2 x1 b2 x2 .... h2 xh l 2 ) 5.27
+……………………………….+
2 pn bn (an x1 bn x2 .... hn xh l n ) 0
… … … … …………
Principiul metodei:
Considerăm un sistem normal de 3 ecuaţii:
ab2 x bc abac x bl abal 0
aa 2 aa 3 aa
bb
abac x cc ac2 x cl acal 0
aa 2 aa 3
bc
aa
Se fac următoarele notaţii:
aa
bc abac bc.1
aa
bl abal bl.1 5.36
aa
cc acac cc.1;
aa
cl acal cl.1
aa
Aceste expresii poartă denumirea de algoritmi Gauss de ordinul I .
Cu ajutorul lor, ecuaţiile se vor scrie:
x2
bc.1 x bl.1
bb.1 3 bb.1
Rezultă:
bc.12 x cl .1 bc.1bl.1 0
bb.1 3 bb.1
cc .1
Adoptând următoarele notaţii:
bb.1
cl.1 bc.1bl.1 cl.2
bb.1
care poartă denumirea de algoritmi Gauss de ordinul II, ecuaţia finală va fi:
Deci: x3
cl.2 5.40
cc.2
Prin eliminări succesive am reuşit să aducem sistemul la o formă triunghiulară.
Pornind în ordine inversă, se determină apoi x 2 şi x1 .
Toate calculele se fac într-un tabel numit schema Gauss
Relaţia de verificare a soluţiilor obţinute:
Această relaţie se obţine prin însumarea tuturor ecuaţiilor (5.34), adică a elementelor
respective de pe liniile ecuaţiilor din schemă.
Soluţiile se mai pot verifica introducându-le în toate ecuaţiile, pe care trebuie să le
satisfacă. Această verificare va fi satisfăcută în limita preciziei de calcul - precizie care
depinde de numărul de cifre utilizat în calcule, de numărul ecuaţiilor şi mai ales de
conformarea sistemului.
Se prezintă mai jos modul de calcul în schema Gauss:
a) se înscriu coeficienţii ecuaţiilor normale pe liniile:
-pentru ecuaţia I în linia (1)
-pentru ecuaţia II în linia (3)
-pentru ecuaţia III în linia (6)
Datorită faptului că sistemul este simetric e suficient să se înscrie coeficienţii de pe
diagonală şi cei de deasupra.
b) Se împarte linia (1) cu coeficientul - aa , obţinându-se linia (2) care nu reprezintă
altceva decât prima ecuaţie eliminatoare (5.35)
c) Linia 4 , care reprezintă ecuaţia sistemului redus odată se obţine astfel:
-se ia drept PIVOT elementul din linia (2) coloana (2), adică
ab se înmulţeşte succesiv
aa
cu elementele din linia 1 , iar la aceste valori se adaugă coeficienţii din linia (3).
exemplu:
bb.1 ab ab bb
aa
Se va face obligatoriu controlul: bb.1 bc.1 bl.1 bs.1
cc.2 cc.2
x3 =
d) Linia (5) rezultă din linia (4), care se împarte cu bb.1 reprezentând din nou o
ecuaţie eliminatoare.
e) Pentru deducerea algoritmilor Gauss de ordinul II din linia (7) - linie ce reprezintă
ecuaţia redusă de două ori 2.72, se procedează astfel:
-se vor considera doi pivoţi şi anume:
elementul din linia (2) coloana (3), adică
ac şi
bc.1 . Aceşti pivoţi se
aa bb.1
înmulţesc succesiv cu elementele din linia de deasupra lor, se adună aceste produse şi
apoi se însumează şi cu elementele corespunzătoare din linia (6).
exemplu:
Pentru deducerea acestei erori vom reduce mai întâi problema la cazul măsurătorilor
directe şi anume:
în cazul măsurătorilor directe, având de determinat o singură necunoscută x , sistemul
liniar al ecuaţiilor de corecţii se poate scrie sub forma:
a x li vi 5.42
i 1,2,...n
Eroarea medie pătratică a unei singure măsurători, este dată de relaţia cunoscută
m
vv 5.43
n 1
iar pentru măsurătorile ponderate, eroarea medie pătratică a unităţii de pondere:
pvv 5.44
n 1
La măsurătorile indirecte, sistemul liniar al corecţiilor are forma:
vi ai x1 bi x2 .... hi xh li
5.45
i 1,2,..., n ; n h
Pentru a reduce la cazul unei singure necunoscute va trebui ca din sistemul (5.45) să
eliminăm h 1 necunoscute.
m
vv 5.46
nh
În cazul ponderat, eroarea unităţii de pondere:
pvv 5.47
nh
Pentru fiecare măsurătoare reală M i în cazul determinărilor ponderate găsim eroarea
medie pătratică aferentă mi:
mi 5.48
pi
Având în vedere că
pvv , rezultă:
nh
mi
pvv 5.49
pi n h
xj
1
D
pal A1 j pbl A2 j .... phl Ahj 5.52
numiţi coeficienţi de pondere, ei nefiind altceva decât elementele matricei inverse.
Vom obţine:
unde: i aiQ1 j biQ2 j .... hiQhj pi 5.55
Calculând eroarea funcţiei(5.54), rezultă:
2
dar: m
2
li , deci: mx2 j 2 .... 5.57
pi p
Se demonstrează că Q jj , unde Q jj sunt coeficienţi de pondere j 1,2,..., h
p
şi reprezintă elementele de pe diagonala principală a matricei inverse.
Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere va fi:
pvv 5.58
nh
Schema Gauss extinsă pentru rezolvarea sistemului normal şi calculul preciziei
x1 x2 x3 l -E f S
aa ab ac al 1 0 0 f1 S1
1 ab ac al 1 0 0 S1
aa - f1
aa aa
aa aa
x1 = bb bc bl 0 1 0 f2 S2
bb.1 bc.1 bl.1 [ab]
[aa ]
N 1 0 f 2.1 S 2.1
unde t reprezintă suma termenilor de ordin superior din dezvoltare care se neglijează.
Se fac notaţiile:
F x10 , x 20 ,.., x h0 f 0
F 5.61
f i
xi 0
Relaţia (5.60) devine în acest caz:
F f 0 f1 x1 f 2 x2 .... f h xh 5.62
Corecţiile x j sunt deduse cu ajutorul regulii Cramer:
x1 x2 x3 L QFF Control
aa ab ac al f1 1 -
1
ab
ac
al
f1
1 control
aa aa aa aa aa
x1 bb bc bl f2 2 -
bb.1 bc.1 bl.1 f 2.1 2.1 control
1 bc.1 bl.1
f 2 .1 2 .1 control
bb.1
bb.1 bb.1 bb.1
x2 cc cl f3 3 -
cc.2 cl.2 f3. 2 3. 2 control
1 cl.2
f 3 .2
3.2 control
cc.2 cc.2
cc.2
x3 QFF =
x
u
u X cos Y sin
v X sin Y cos 5.70
P
mr
m min =b
m max =a
mx
my
b
a
Forma generală a unei conice este dată de ecuaţia algebrică de gradul II:
Eroarea pe o direcţie care face unghiul cu axele de coordonate s-a văzut că este:
Quu Qxx cos 2 2Qxy sin cos Qyy sin 2 5.77
Qxx Qxy
Qxx Qyy Qxy
2
S1 X 2 S2Y 2 0 5.82
unde S1 şi S 2 sunt valorile proprii obţinute ca soluţii ale ecuaţiei caracteristice:
a11 S a12
0 sau: S 2 S 0
a21 a22 S
Qxx Qyy
S1, 2
2
1
2
Q
xx
2
Qyy 4 Qxx Qyy Qxy2
Qxx Qyy
S1, 2
1
Q xx Qyy 4 Qxy2
2
5.84
2 2
S1 X 2 S 2Y 2 1 0 5.86
Qxy 0 Qxy 0
Qxx Q yy 0 0 50 9 150 9 200 9
Qxx Q yy 0 509 100 9 150 9 200 9
vi ai x1 bi x2 ..... hi xh li 5.90
i =1- n
n h
x1
x2
x . . . (vector coloană al necunoscutelor) 5.92
x
h
v1
v
V 2 (vector coloană al corecţiilor) 5.93
...
v
n
l1
l
L 2 (vector coloană al termenilor liberi) 5.94
...
l
n
Sistemul liniar iniţial devine având in vedere notaţiile făcute:
V A X L 5.95
n ,1
n ,h h ,1 n ,1
Punând condiţia de minim impusă de metoda celor mai mici pătrate, rezultă:
VTV minim
Deci, derivatele parţiale în raport cu necunoscuta x trebuie să fie egale cu zero;
cu alte cuvinte minimul acestei funcţii în x se află punând condiţia f 0.
f1 , f 2 f1 f 2 f 2 f1
T T
5.97
AT AX L AT AX L 0
AT AX L 0
AT L
AT AX AT L 0 X
AT A 5.98
AT A 1
AT L N 1 AT L
X N 1 AT L
p1 0 0 ... 0
0 p2 0 ... 0
P 5.100
... ... ... . . . . . .
0 . . . p n
0 0
V T PV min . 5.102
Deci:
AX LT P AX L min . 5.103
f 0
AT P AX L AT P AX L 0
2 AT PAX 2 AT PL 0 5.104
X
AT PL
T
AT PA 1
AT PL
A PA
X N 1 AT PL
6. COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR CONDIŢIONATE
A B C 200 g w 6.2
Pentru a satisface condiţia (6.1) este necesar ca valorile măsurate, afectate de erori să
fie modificate cu anumite cantităţi, numite corecţii ( v i ).
Vom avea astfel:
A v A B vB C vC 200 g 0 6.3
Ţinând seama de (6.2),se obţine ecuaţia de condiţie a corecţiilor:
v A v B vc w 0 6.4
6.1 CAZUL GENERAL
f1 X 1 , X 2 , ....., X n 0
f 2 X 1 , X 2 , ....., X n 0 6.5
……………………….
f r X 1 , X 2 , ....., X n 0
Valorile măsurate direct l1 , l 2 , ....., l n nu vor satisface riguros acest sistem, astfel încât
prin înlocuirea necunoscutelor X 1 , X 2 ,....., X n prin l1 , l 2 , ....., l n vom obţine rezultate
diferite de zero:
f i l1 , l 2 , ....., l n wi
( i 1, 2,.....r ) 6.6
X i l i vi ,
( i 1, 2,.....n ) 6.7
a1 X 1 a 2 X 2 .... a n X n a0 0
b1 X 1 b2 X 2 .... bn X n b0 0
6.8
....................................................
r1 X 1 r2 X 2 ...... rn X n r0 0
Ţinând seama de relaţia 6.7, acestea devin:
a1v1 a 2 v 2 .... a n v n w1 0
b1v1 b2 v 2 .... bn v n w2 0
6.9
.................................................
r1v1 r2 v 2 ...... rn v n wr 0
unde:
w1 a1l1 a 2 l 2 .... a n l n a 0 0
w2 b1l1 b2 l 2 .... bn l n b0 0
6.10
......................................................
wr r1l1 r2 l 2 ...... rn l n r0 0
f1 f2 fr
ai bi ri 6.13
li 0 li 0 li 0
se obţine:
a1v1 a 2 v 2 .... a n v n w1 0
b1v1 b2 v 2 .... bn v n w2 0
6.14
................................................
r1v1 r2 v 2 ..... rn v n wr 0
Acest sistem poartă denumirea de sistemul liniar al ecuaţiilor de condiţie a corecţiilor.
Mărimea w reprezintă termenul liber al ecuaţiei de condiţie fiind în acelaşi timp
valoarea ecuaţiei pentru mărimile măsurate. Această observaţie este utilă pentru
calculul practic al termenului liber al ecuaţiilor de condiţie.
În sistemul liniar al ecuaţiilor de condiţie (14) întrucât numărul ecuaţiilor este mai mic
decât numărul necunoscutelor (r n), sistemul este nedeterminat, gradul de
nedeterminare fiind (n-r).
Pentru rezolvarea problemei, deci pentru determinarea tuturor corecţiilor v i , vom
folosi metoda celor mai mici pătrate, adică:
a1v1 a 2 v 2 ... a n v n w1 0
k1
6.18
b1v1 b2 v 2 ... bn v n w2 0
k2
..............................................................
r1v1 r2 v2 ... rn vn wr 0
kr
sau : [av] w1 0
6.25
b1 v1 b2 v 2 ... bn v n w2 0
k2
sau : [bv] w2 0
r1 v1 r2 v 2 ... rn v n wr 0
kr
sau : [rv] wr 0
Ecuaţiile (6.24) mai pot fi scrise sub forma:
vi
1
ai k1 bi k2 ... ri kr , i 1,2,..., n 6.26
pi
Relaţiile (6.25) şi (6.26) formează un sistem de n r ecuaţii cu n r necunoscute.
Pentru a elimina o parte din necunoscute se substituie necunoscutele v i din (6.24) în
(6.25). Efectuând calculele şi grupând convenabil termenii se obţine sistemul normal al
corelatelor în cazul ponderat:
a1
a1k1 b1k 2 ... r1 k r a 2 a 2 k1 b2 k 2 ... r2 k r ...
p1 p2
an
a n k1 bn k 2 .. rn k r w1 0
pn
b1
a1k1 b1k 2 ... r1 k r b2 a 2 k1 b2 k 2 ... r2 k r ...
p1 p2
bn
a n k1 bn k 2 ... rn k r w2 0
pn
...............................................................................................
r1
a1k1 b1k 2 .. r1 k r r2 a 2 k1 b2 k 2 .. r2 k r ...
p1 p2
rn
a n k1 bn k 2 .. rn k r wr 0
pn
Efectuând calculele:
a1 a1 ab ar a a ab a r
k1 1 1 k 2 ... 1 1 k r 2 2 k1 2 2 k 2 ... 2 2 k r ...
p1 p1 p1 p2 p2 p2
an an ab a r
k1 n n k 2 .... n n k r w1 0
pn pn pn
a1b1 bb br ab bb br
k1 1 1 k 2 .. 1 1 k r 2 2 k1 2 2 k 2 ... 2 2 k r ...
p1 p1 p1 p2 p2 p2
a n bn bb br
k1 n n k 2 ... n n k r w2 0
pn pn pn
……………………………………………………………………
a1 r1 br rr a r br rr
k1 1 1 k 2 ... 1 1 k r 2 2 k1 2 2 k 2 ... 2 2 k r ...
p1 p1 p1 p2 p2 p2
a n rn br rr
k1 n n k 2 .... n n k r wr 0
pn pn pn
Trecând la notaţiile Gauss, vom obţine forma sistemului normal al corelatelor în cazul
ponderat:
aa ab ar
p k1 p k 2 ... p k r w1 0
ab bb br
p k1 p k 2 .... p k r w2 0
6.27
.............................................
ar br rr
p k1 p k 2 ... p k r wr 0
aa ab ac aS aS
p p p p p =
aa ab ac
p p p
bb bc bS bS ab bb
p
p
p
p p p
bc
p
cc cS cS ac bc
p
p
p p p
cc
p
k1 k2 k3 w S Control
[aa] [ab] [ac] w1 S1 -
-1
[ ab]
[ ac] - w 1 / [aa] -S1 / [aa] control
[ aa ] [ aa ]
k1 =..… [bb] [bc] w2 S2 -
[bb.1] [bc.1] [ w 2.1] [S2.1] control
-1
[bc.1] [w ] [ S2.1 ] control
[bb.1] 2.1
[bb.1]
[bb.1]
k 2 =..... [cc] W3 S3 -
[cc.2] [ w 3.2] [S3.2] control
-1 [ w3.2 ] [ S 3.2 ] control
[cc.2] [cc.2]
k 3 =.….
[( S w ) k ] = - [ w ] 6.28
Verificări de calcul
Acestea constituie cele două relaţii de control pentru calculul corect al corecţiilor.
În afară de acestea, este necesar ca aceste corecţii v i să satisfacă ecuaţiile liniare de
condiţie a corecţiilor:
a1v1 a 2 v 2 .... a n v n w1 0
b1v1 b2 v 2 ... bn v n w2 0
6.31
..................................
r1v1 r2 v 2 .... rn v n wr 0
pvv kw
e) Controlul principal al compensării
X i l i vi ,
a1v1 a2 v2 ..... an vn w1 0
adică: vi ai k1 b i k 2 ..... ri k r
Dacă în ecuaţiile de condiţie numai neînchiderile (termenii liberi) sunt mult mai mari
sau mult mai mici decât coeficienţii ecuaţiilor, atunci aceştia se pot înmulţi cu o
constantă convenabil aleasă.
► dacă s-a omis una sau mai multe ecuaţii de condiţie, compensarea se poate face
formal. În acest caz valorile compensate li vi care se obţin, nu vor îndeplini toate
condiţiile care trebuie să fie impuse. Compensarea este în acest caz incompletă şi este
necesar să fie refăcută, după completarea cu ecuaţiile omise.
► dacă se introduc ecuaţii de condiţie în plus, atunci acestea nu sunt independente.
Determinantul coeficienţilor ecuaţiilor normale va fi nul, iar corelatele aferente
0
ecuaţiilor în plus, nedeterminate (de forma ).
0
6.4 COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR ETEROGENE
Dacă mai multe mărimi de natură diferită (unghiuri, lungimi, diferenţe de nivel)
urmează a fi compensate în comun , problema se poate trata în două moduri:
se calculează corecţiile omogenizate, care sunt adimensionale şi neponderate.
Omogenizarea corecţiilor se obţine dacă se împart relaţiile care dau corecţiile
în funcţie de corelate cu erorile unităţilor de pondere, adică:
vi ai k1 bi k 2 ..... ri k r
( i 1.....n )
'
v v"
,
'
"
const. const.
se ţine seama că în cazul ponderilor p ' , p "
'2
"2
folosindu-se întotdeauna aceeaşi constantă.
Unitatea de măsură pentru va fi aceeaşi ca cea pentru v şi respectiv w .
Observaţie:
Accentul ’şi ” desemnează o anumită natură de măsurători.
6.4.1 Transformarea măsurătorilor condiţionate în indirecte şi invers
6.4.1.1 Trecerea de la măsurători condiţionate la măsurători indirecte
Fie sistemul liniar al ecuaţiilor de condiţie a corecţiilor:
a1v1 a 2 v 2 .... a n v n w1 0
b1v1 b2 v 2 ..... bn v n w2 0
6.32
.................................................
r1v1 r2 v 2 ...... rn v n wr 0
Din acest sistem de r ecuaţii cu n necunoscute ( r n ), putem exprima primele r
corecţii în funcţie de celelalte ( n - r ). Dacă vom nota cele ( n - r ) corecţii cu
x1 , x2 , ....., xn se va obţine:
v1 A1 x1 B1 x2 ..... U1 xu L1
v2 A2 x1 B2 x2 ..... U 2 xu L2
………………….
vr Ar x1 Br x2 ..... U r xu Lr 6.33
vr 1 x1
vr 2 x2
………………….
vn xu
Am obţinut deci un sistem de n ecuaţii cu u necunoscute [ u =( n - r )] care se tratează
identic ca la capitolul de măsurători indirecte.
Observaţii:
Deşi transformările sunt posibile în ambele sensuri, acestea nu se recomandă a fi
efectuate, trebuind să se stabilească de la început metoda prin care se urmăreşte să se
facă compensarea, rezultatele fiind însă aceleaşi. Un criteriu de alegere îl constituie
numărul de ecuaţii normale rezultate.
Mijloacele moderne de calcul au schimbat optica, preferându-se metoda măsurătorilor
indirecte, care se pretează la un grad mai mare de automatizare.
m
vv adică,
n n r
m
vv 6.34
r
unde, vv reprezintă suma pătratelor erorilor aparente, iar r este numărul
măsurătorilor efectuate în plus, sau numărul gradelor de libertate ale reţelei.
pvv 6.35
r
unde, p reprezintă ponderea, adică gradul de încredere pe care îl avem în
determinarea respectivă.
Suma pătratelor corecţiilor se va calcula, pentru control, în dublu mod:
în sistemul:
vi ai k1 bi k 2 ..... ri k r 6.36
se calculează individual fiecare corecţie, se ridică la pătrat şi apoi se face suma
acestora, rezultând vv .
( w3 .2)
k3
[cc.2]
[bc.1] [ w .1]
k2 k3 2 6.40
[bb.1] [bb.1]
[ab] [ac] w
k1 k2 k3 1
[aa ] [aa ] [aa]
Relaţia unică de control vv kw o vom scrie pentru cazul a trei ecuaţii:
vv w12
w2
ab w k w ac w k
aa aa 1 2 3 aa 1 3
sau, folosind notaţiile Gauss (algoritmii de ordinul II):
w12
vv w .1k w .2k 6.42
aa 2 2 3 3
Se înlocuieşte în continuare k 2 dat de (6.40) :
w12 w2 .1 bc.1 w .1 k
vv w3 .1
aa bb.1 bb.1 2 3
sau 6.43
w12 w2 .1
vv w .1k
aa bb.1 3 3
Înlocuind mai sus şi corelata k 3 , se obţine:
6.44
aa bb.1 cc.2
Această relaţie exprimă suma pătratelor corecţiilor în funcţie de algoritmii Gauss.
Aceasta se poate calcula direct din schema Gauss.
mi
pvv 6.45
pi n pi
mx m Qxx , 6.46
unde: Q xx reprezintă coeficientul de pondere aferent necunoscutei şi se obţine direct
din schema Gauss.
v v p v 12cc 0
Având o singură ecuaţie de condiţie vom avea o singură corelată k, deci sistemul de
ecuaţii normale ale corelatelor se va reduce şi el la o singură ecuaţie normală şi anume:
aak w 0
adică:
3k 12 cc 0 k 4 cc
Aplicând formulele generale ale corecţiilor în funcţie de corelate avem:
v1 a1 k
v2 a2 k
v3 a 3 k
w
v1 k
3
w
şi obţinem: v2 k
3
w
v3 k
3
Deci: v1 v2 v3 4 cc
vv k w
48 4 12
48 48
' v 47.15.13
' v 73.43.46
' v 79.41.41
m m m
w 48
6 cc ,9
r 1
6.7. EROAREA UNEI FUNCŢII DE MĂRIMI CONDIŢIONATE
COMPENSATE
Se consideră funcţia:
F f1 x1 f 2 x2 ..... f n xn 6.47
în care f i sunt constante, iar x i sunt valorile probabile ale mărimilor compensate.
Se cere să se determine eroarea medie pătratica a acestei funcţii.
Nu este posibilă aplicarea formulei erorii unei funcţii sub forma:
2 2 2
F F F
m
2
m12 m22 ... mn2 6.48
F
M 1 0 M 2 0 M n 0
Notând: f i ai q1 bi q2 ci q3 g i 6.63
q1a0 q2 b0 q3 c0 g 0 6.64
Rezultă:
F gl g 0 6.65
Acestei relaţii i se poate aplica formula erorii unei funcţii, deoarece mărimile l i sunt
independente:
2
F
n
m
2
ml2i 6.66
F
i 0 li
F
Ţinând seama că g i şi considerând măsurătorile de aceeaşi precizie, adică,
li
ml1 ml 2 ... ml n m ,
rezultă:
mF m QFF 6.67
sau:
mF2
QFF gg 6.68
m2
q3
cf .2
cc.2
q2
bc.1 q bf .1 6.73
bb.1 3 bb.1
q1
ab q ac q af
aa 2 aa 3 aa
Înlocuind (6.73) în (6.72) şi ţinând seama de expresiile algoritmilor Gauss se obţine :
QFF ff .3
af 2 bf .1 cf .2 6.74
aa bb.1 cc.2
O altă metodă de determinare a coeficientului de pondere Gauss este următoarea:
dacă în sistemul (6.59) notăm:
Nq B 0 6.76
Din acest sistem rezultă:
q 1 N 1 B QB 6.77
Observaţii:
Mărimile măsurate şi cele compensate se deosebesc prin aceea că mărimile
măsurate sunt independente (aşa au fost considerate în acest capitol), iar
mărimile compensate sunt dependente (în matricea de varianţă - covarianţă,
coeficienţii dreptunghiulari sunt diferiţi de zero)
În cazul în care nu ar fi fost efectuată o compensare, coeficientul de pondere al
funcţiei: F f1 x1 f 2 x2 ..... f n xn ar fi fost doar QFF ff .
Ceilalţi termeni care apar în relaţia (6.74) reprezintă influenţa compensării.
Inversa ponderii şi deci eroarea medie pătratică devine mai mică însă prin compensare
deci, se obţine o precizie mai bună.
a1v1 a 2 v 2 .... a n v n w1 0
b1v1 b2 v 2 ... bn v n w2 0
6.78
..............................................
r1v1 r2 v 2 .... rn v n wr 0
a1 a2 ... a n v1 W1
b b2 ... bn v2 W
A 1 ;V ; W 2 6.79
... ... ... ... ... ...
r1 r2 ... rn vn Wr
AV W 0 6.80
Deoarece numărul ecuaţiilor este mai mic decât numărul necunoscutelor, pentru
rezolvarea problemei se va folosi metoda celor mai mici pătrate, adică vv = min. în
cazul măsurătorilor de aceeaşi precizie şi pvv = min. în cazul măsurătorilor
ponderate.
Aceste condiţii sunt exprimate matricial astfel:
vv = V T V
pvv = V T p V 6.81
în care matricea p are forma:
p1 0 ... 0
0 p2 ... 0
p 6.82
... .... ... ...
0 0 ... pn
V T V 2k T AV W min . 6.83
derivată din:
v1 , v2 ,.., vn , k1 , k 2 ,..., k r v12 v22 ... vn2
2k1 a1v1 a 2 v 2 ... a n v n w1
2k 2 b1v1 b2 v 2 ... bn v n w2
......................................................
2k r r1v1 r2 v 2 ... rn v n wr
Pentru a determina minimul funcţiei, trebuie ca:
0 ; 0 6.84
VT kT
Efectuând derivatele parţiale se obţine:
V (V T ) T (2k T A) T 0
V T
2V 2 AT k 0 6.85
V A k T
2( AV W ) 0 AV W 0 6.86
kT
dacă în relaţia (6.86) ţinem seama de (6.85):
AAT k W 0 6.87
AAT N 6.88
deci:
Nk W 0 6.89
1
Înmulţim la stânga cu N şi ţinem seama că N 1 N E (matricea unitate):
N 1 Nk N 1W 0 6.90
Rezultă:
k N 1W 6.91
V T p V = min. 6.94
pV (V T p ) T 2( K T A) T 0
VT
2 pV 2 AT k 0 6.97
p 1 pV AT k
p 1 pV p 1 AT k
de unde:
V p 1 AT k 6.98
2( AV W ) 0 AV W 0 6.99
kT
Înlocuind pe V din relaţia (6.98) în (6.99) obţinem sistemul normal sub forma:
A p 1 AT k W 0 6.100
Notăm A p 1 AT = N 6.101
deci: N k W 0 6.102
1
Înmulţim la stânga tot sistemul cu N :
N N k N 1W 0
1
6.103
E
k N 1W 6.104
V p 1 AT N 1W 6.105
BOTEZ M. - Teoria erorilor şi metoda celor mai mici pătrate, Ed. Did.şi Ped.
Bucureşti 1961
CRISTESCU N., NEAMŢU M. ş.a. - Topografie, Editura Did.şi Pedagogică
Bucureşti 1980
DIMA N. - Teoria erorilor şi principiul celor mai mici pătrate, Editura
Universităţii Tehnice, Petroşani, 1992
DRAGOMIR V., GHIŢĂU D., MIHĂILESCU M., ROTARU M. - Teoria figurii
Pământului, Editura Tehnică 1977
FOTESCU N. - Teoria erorilor de măsurare şi metoda celor mai mici pătrate, ICB
1975
FOTESCU N., SĂVULESCU C-tin. - Îndrumător pentru lucrări practice la teoria
erorilor, ICB, 1988
GHIŢĂU D. - Geodezie şi gravimetrie geodezică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1983
GRECEA C. - Evaluări topo-geodezice între prezent şi viitor, Zilele academice
timişene ed.VII, , Timişoara, Fac. de Hidrotehnică, 2001
GRECEA C. - Geodezie, Ed. Mirton, Timişoara, 2005
***Manualul inginerului geodez, Editura Tehnică, Bucureşti 1973
MOINEAGU C., NEGURĂ I., URSEANU V. - Statistica, Ed. Şt.şi Enciclopedică,
Bucureşti 1976
NISTOR Gh. - Teoria prelucrării măsurătorilor geodezice, UT Gh. Asachi Iaşi,
1995
NISTOR Gh. - Teoria prelucrării măsurătorilor geodezice – lucrări practice, UT
Gh. Asachi Iaşi, 1998
***Colectiv Măsurători Terestre şi Cadastru-Facultatea de C-ţii Timişoara -
Complemente de Măsurători Terestre, vol.1-2, ediţia 2006, Editura Politehnica,
Timişoara, 2006