DIAGNOSTICAREA SISTEMELOR

AUTOMOBILULUI
1. DIAGNOSTICAREA TRANSMISIEI

1
Datele statistice indică faptul că din totalul defectărilor
apărute la autovehicule în timpul exploatării 20% sunt
datorate transmisiei.
De asemenea 10% din cheltuielile generale de mentenanţă
sunt generate de transmisie.
Defectările apărute în transmisie au următoarea structură:
•60% ambreiajul,
•16% cutia de viteze,
•14% transmisia centrală, diferenţialul şi arborii planetari,
•13% transmisia cardanică.
2
Rol: Preia mişcarea de la motor şi o distribuie spre roţile motoare.
Componenţă: ambreiaj, cutie de viteze, cutie de distribuţie, transmisia
cardanică, transmisia centrală (grupul conic), diferenţial, transmisia
finală.

3
 1.1.Diagnosticarea generală
Parametrii de diagnosticare generală utilizaţi sunt:
1. drumul parcurs liber;
2. puterea pierdută prin frecări;
3. jocul unghiular global;
4. zgomotele şi vibraţiile.
1.1.1.Diagnosticarea după drumul parcurs liber
Metoda constă din măsurarea distanţei parcurse de automobil prin inerţie.
Porţiunea de drum pe care se efectuează proba trebuie să fie orizontală,
rectilinie, cu îmbrăcăminte asfaltică fără denivelări, uscată şi fără vânt.
Pe această porţiune de drum se aduce autovehiculul la o viteză superioară
vitezei de referinţă (indicată de firma producătoare) şi apoi se transferă maneta
schimbătorului de viteze în poziţia neutră lăsând vehiculul să ruleze liber până
la oprire. Măsurarea distanţei parcurse începe din momentul în care se atinge
viteza de referinţă. Se recomandă parcurgerea porţiunii de drum în ambele
sensuri iar rezultatul măsurătorilor va fi media aritmetică. Pentru măsurarea cu
precizie se utilizează dispozitivul “roata a 5-a”.
Autenticitatea informaţiilor este relativ redusă datorită influenţei unor factori
care nu au legătură directă cu starea tehnică a transmisiei cum sunt: presiunea
din pneuri şi starea acestora, frecările din mecanismul de frânare, reglajele
4
rulmenţilor roţilor, regimul termic al agregatelor transmisiei, condiţiile de trafic…
Rezultatele obţinute se compară cu datele indicate de producător.
1.1.2.Diagnosticarea după puterea pierdută prin frecări
Diagnosticarea se realizează pe standuri cu rulouri echipate cu frâne electrice
reversibile care pot lucra atât ca motoare cât şi ca frâne. Starea generală a
transmisiei se apreciază raportând puterea necesara pentru antrenarea punţii
motoare la puterea nominală a motorului. Antrenarea rulourilor se va face la
aceeaşi turaţie la care s-a efectuat determinarea puterii motorului

1.1.3.Diagnosticarea transmisiei după jocul

unghiular global
Variaţia medie a jocului unghiular global. Proba
pune în evidenţă gradul de uzură şi
corectitudinea reglajelor componentelor
transmisiei.
Utilitatea acestei metode constă în faptul că
previne avariile grave şi defectările
componentelor transmisiei. Valoarea medie a
jocului unghiular global este de 20o… 23o pentru
o variaţie de la 6o la 70o, valori determinate în
cadrul unui parc de autovehicule.
. 5
Construcţia dispozitivului care permite
această diagnosticare diferă în funcţie de
tipul transmisiei.
Măsurarea se realizează la una din roţile
motoare, roata opusă fiind blocată iar
autovehiculul suspendat.
În figură este prezentat un astfel de
dispozitiv. Indicatorul 1 se montează pe
tamburul roţii suspendate iar cadranul
reglabil 2 se montează pe trompa punţii
motoare sau pe un alt element fix (braţ de
suspensie, caroserie…).
Cu cheia dinamometrică 3 se acţionează asupra
tamburului roţii 4 într-un sens până se preiau toate
jocurile. Forţa de acţionare este de 2… 2,5 daN.
După preluarea jocurilor se fixează cadranul reglabil
la poziţia “0” şi se roteşte apoi tamburul în sensul
contrar. Se citeşte valoarea jocului unghiular. Cheia
dinamometrică se fixează de tambur prin intermediul
6
şuruburilor (prezoanelor) de prindere a roţii.
1.1.4.Diagnosticarea după zgomote şi vibraţii
Creşterea jocurilor din transmisie ca urmare a proceselor de uzare precum şi
datorită dereglărilor se manifestă adeseori şi prin apariţia de zgomote şi vibraţii.
Jocurile apar în angrenaje, lagăre, îmbinări canelate, pârghii şi alte organe.
Zgomotele şi vibraţiile se transmit carcaselor şi de acolo, prin intermediul
suporţilor elastici, la şasiu şi caroserie şi se amplifică direct proporţional cu
parcursul efectuat.
Metoda vibroacustică de măsurare se bazează pe dependenţa care există între
gradul de uzură sau de deteriorare a suprafeţelor de angrenare şi vibraţia
carterelor. Prin măsurarea amplitudinii şi intensităţii vibraţiilor pereţilor carterelor
se poate stabili gradul de uzare, prin comparare cu valorile etalon. În acest
scop se utilizează o instalaţie care cuprinde unul sau mai mulţi senzori
piezoelectrici care se plasează (magnetic sau prin alte metode) pe carcasa
subansamblului (cutie de viteze, cutie de distribuţie, reductor central… ). De la
senzori semnalul electric este amplificat şi transmis spre calculator sau
înregistrator. Diagrama rezultată indică, prin comparare, care sunt elementele
uzate şi gradul de uzură al acestora. 7
1.2.Diagnosticarea pe elemente a transmisiei
Defecţiunile care intervin la subansamblele transmisiei se datorează
solicitărilor termice, oscilaţiilor induse de mişcarea autovehiculului, şocurilor
din angrenaje, modificărilor structurale precum şi datorită modificărilor
proprietăţilor fizico-chimice ale materialelor antifricţiune şi lubrifianţilor. De
asemenea un rol însemnat îl are modificarea caracteristicii resorturilor
înglobate în transmisie (ambreiaj, sisteme de cuplare, mecanisme de
comandă a cuplării…).

1.2.1. Diagnosticarea
ambreiajului
Parametrii de diagnosticare
utilizaţi la determinarea stării
tehnice a ambreiajului sunt:
„cursa liberă a pedalei de
ambreiaj;
„ patinarea ambreiajului;
„decuplarea totală a
8
ambreiajului.
Cursa liberă a pedalei
ambreiajului
Pentru cuplarea corectă,
decuplarea totală a ambreiajului şi
uzuri cât mai reduse este nevoie ca
pedala de ambreiaj să aibă o cursă
liberă. Mărimea cursei libere a
pedalei de ambreiaj, în cazul
ambreiajelor monodisc, este de
20… 50 mm. Astfel se asigură un
joc între rulmentul de presiune şi
pârghiile de debreiere de 1… 3 mm.
Măsurarea cursei libere a pedalei
ambreiajului se realizează cu
ajutorul unei rigle cu cursor,
cursorul fiind acţionat de pedală.
Pedala se deplasează manual până
la preluarea completă a cursei
libere 9
Patinarea ambreiajului
Un ambreiaj în stare tehnică bună trebuie să fie capabil să transmită un cuplu
mai mare de 1,1… 1,8 ori decât cuplul maxim dezvoltat de motor.
Determinarea patinării ambreiajului se poate face pe stand sau în parcurs.
Pentru autovehiculele a căror cutie de viteze are etaj de priză directă se poate
determina patinarea ambreiajului pe standul cu role astfel: automobilul se
poziţionează cu roţile motoare pe rolele standului; se cuplează o lampă
stroboscopică la instalaţia de aprindere (m.a.s.) sau la o conductă de înaltă
presiune (m.a.c.); se porneşte motorul, se cuplează cutia de viteze în treapta
corespunzătoare prizei directe; se îndreaptă fasciculul lămpii stroboscopice
către arborele cardanic. Dacă ambreiajul nu patinează arborele cardanic se va
vedea virtual static. În parcurs automobilul se aduce la o viteză constantă
cuprinsă în limitele 60… 80 km/h. se apasă complet pedala de ambreiaj şi se
eliberează brusc atunci când motorul a ajuns la turaţia nominală. Dacă turaţia
motorului revine lent la nivelul corespunzător deplasării cu viteza constantă
atunci ambreiajul patinează.
Patinarea ambreiajului poate fi determinată şi cu autovehiculul oprit, cu frâna de
parcare acţionată. Se porneşte motorul şi se aduce turaţia la 1500… 2000
rot/min; se decuplează ambreiajul şi se selectează cutia de viteze în treapta
corespunzătoare prizei directe; se cuplează lent ambreiajul. În cazul unui
10
ambreiaj în stare bună motorul se opreşte.
Decuplarea totală
Diagnosticarea se realizează în parcurs prin schimbarea treptelor de viteză.
Dacă decuplarea este totală schimbarea treptelor se poate realiza uşor şi fără
zgomote.

1.2.2. Diagnosticarea cutiei

de viteze, a reductorului
central şi a arborelui
cardanic
Pentru diagnosticarea cutiei de
viteze, reductorului central şi
arborelui cardanic se utilizează
următorii parametrii :
„ jocul unghiular global;
„ temperatura carterelor
11
CUTIA DE VITEZE

12
CUTIA DE DISTRIBUŢIE

13
14
Jocul unghiular global este proporţional cu uzura flancurilor
angrenajelor şi a canelurilor arborilor cutiei de viteze, cutiei de
distribuţiei şi a arborelui cardanic. De asemenea acest joc este
determinat şi de uzura articulaţiilor cardanice.
Dispozitivul utilizat pentru determinarea jocurilor unghiulare din
transmisie este prezentat în figură. Suporţii reglabili (1) se pot fixa
în zona furcilor cardanice.
Pârghia dinamometrică (2) are
montat pe braţ un disc gradat
(3) care se poate roti manual
odată cu tubul inelar (4). Tubul
(4) cu diametrul de 6… 8 mm
este realizat dintr-un material
transparent şi este umplut pe
jumătate cu un lichid colorat.
În poziţie de lucru lichidul
ocupă jumătatea inferioară a
tublui transparent şi serveşte
la citirea valorii jocului 15
unghiular pe discul gradat.
Autovehiculul oprit se asigură cu ajutorul frânei de parcare şi se aduce maneta
schimbătorului de viteze în poziţia neutră.
Se fixează suporţii reglabili (1) în furca cardanică cea mai apropiată de puntea
motoare. Se acţionează pârghia (2) cu forţa de 1… 2 daN până la preluarea
jocurilor din puntea motoare. Se roteşte discul gradat până când marcajul zero
ajunge la nivelul orizontal, adică la nivelul lichidului din tubul transparent. Se
roteşte pârghia dinamometrică în sens invers până la preluarea jocului şi se
citeşte la nivelul lichidului valoarea acestui joc. Valoarea citită reprezintă jocul
unghiular global al punţii motoare şi el se inregistrează în fişa de diagnoză.
Pentru determinarea jocului unghiular global al transmisiei cardanice se fixează
suporţii reglabili (1) în furca cardanică cea mai apropiată de cutia de viteze. Se
repetă operaţiile descrise mai sus. Din valoarea citită se scade valoarea
determinată anterior şi se obţine valoarea jocului unghiular global al transmisiei
cardanice. Şi această valoare se înregistrează în fişa de diagnoză.
Pentru determinarea jocului cutiei de viteze se fixează suporţii reglabili pe racul
de antrenare a arborelui cotit şi se repetă operaţiile descrise anterior selectând
pe rând fiecare treaptă în parte. Jocul unghiular al fiecărei trepte se obţine prin
scăderea din valoarea citită a sumei jocurilor măsurate anterior, adica se scad
jocurile aferente punţii motoare şi arborelui cardanic. Valorile obţinute se
înregistrează în fişa de diagnoză. 16
Valorile limită ale jocurilor din cutia de viteze sunt: treapta I – 2,5o , treapta a
II- a 3,5o, treapta a III-a – 4o, treptele IV- V… -6o.
Jocul unghiular global admisibil al reductorului central la autocamioane este
35... 45o.
Valoarea limită a jocului din transmisia cardanică este 5o…6o.
Jocurile la limită în cutia de viteze se obţin amplificând de două ori valorile
jocurilor admisibile.

Diagnosticarea termică a cutiei de viteze şi

reductorului central are ca parametru variaţia
temperaturii acestor subansamble în regim de
sarcină.
Temperatura uleiului în funcţie de timp şi de
calitatea drumului.1- drum de categoria VI-a, 2-
drum de categoria a IV-a, 3- drum de categoria
a II-a.Temperatura uleiului din cutia de viteze în
funcţie de timp şi calitatea drumului se prezintă
în diagrama alăturată.
În mod normal uleiurile din agregate se
încălzesc ajungând la 75-900C. 17
Pentru fiecare vehicul şi agregat valorile timpului de încălzire se stabilesc
statistic. Valorile de temperatură se culeg cu ajutorul traductorilor montaţi în
contact cu masa uleiului sau din unele puncte exterioare ale carterului
respectiv.
La un agregat în stare
tehnică necorespunzătoare
creşterea temperaturii este
mai accentuată datorită
uzurii suprafeţelor de lucru,
a măririi jocurilor
funcţionale, lubrifiantului
necorespunzător.
Comparând graficul
determinat experimental,
curba admisibilă sau limită
se poate stabili starea
tehnică a obiectului
diganosticării.
18
 Diagnosticarea arborilor cardanici – au
ca parametri de diagnosticare jocul
unghiular şi bătaia radială, având o
dependenţă univocă de modificările
dimensionale ale legăturilor cardanice şi
ai arborilor de la geometria iniţială.
Pentru măsurarea bătăii radiale se
utilizează un dispozitiv făcut dintr-un
comparator 2 montat pe suporturile 3,
prin dispozitivul de prindere 4 şi celui de
fixare 5 pe rama şasiului.

După montarea dispozitivului pe maşina instalată pe standul cu rulouri se

cuplează treapta I a cutiei de viteze, menţinând turaţia motorului la cel mai
coborât nivel. În acest mod de funcţionare se citeşte indicaţia comparatorului.
Dispozitivul este montat cât mai aproape de mijlocul arborelui respectiv.
Valorile limită ale bătăii radiale sunt 0,8 – 1,2 mm.
19
1.3.Diagnosticarea transmisiei automate

Schimbarea stării tehnice a transmisiei automate duce la apariţia unor

manifestări funcţionale (cuplare dificilă, nu schimbă vitezele în trepte superioare
sau inferioare, schimbarea treptelor se face la turaţii mai mari ca de obicei, nu
funcţionează în una din game, supraîncălzire a transmisiei… ), zgomote sau
vibraţii şi neetanşeităţi.

20
Pentru efectuarea unor lucrări de diagnoză sunt necesare câteva operaţii
preliminare :
„verificarea nivelului şi stării fluidului din transmisie şi completarea la nivel.
Identificarea zonei care prezintă neetanşeităţi. Verificarea nivelului se face cu
respectarea indicaţiilor date de producător (de multe ori motorul trebuie să
funcţioneze la turaţia de mers în gol iar selectorul de viteze să fie în poziţia D
(drive) sau P (parcare);
„ reglarea cablului clapetei de acceleraţie;
„ verificarea şi reglarea mecanismului şi cinematicii manetei selectorului ;
„ verificarea componentelor şi conexiunilor electrice ;
„ verificarea şi reglarea turaţiei de mers în gol a motorului;
„ efectuarea testului turaţiilor critice. Cu motorul la temperatura de regim şi
echipat cu un turometru, se acţionează frâna de servici şi frâna de parcare, se
cuplează pe rând toate gamele de mers înainte şi mersul înapoi. La ficare
gamă se accelerează pentru obţinerea turaţiei maxime, turaţie citită pe
turometru şi notată în fişa de diagnoză. Menţinerea motorului la turaţia critică
nu trebuie să depăşească 5… 10 secunde, iar pentru a trece la testarea unei
alte game se lasă motorul să funcţioneze în gol 1… 2 minute pentru răcirea
fluidului din transmisie. Datele se compară cu indicaţiile date de constructor.
Acest test dă informaţii privind starea cuplajului unisens (dacă turaţiile
măsurate sunt mici) sau asupra presiunilor de lucru din transmisie (alunecări 21
datorate presiunilor prea mici).
Testul de drum Cuprinde de obicei cinci verificări care se fac în parcurs :
„verificarea modului de cuplare iniţială (lina sau dură) atunci când clapeta de
acceleraţie este închisă şi selectorul se poziţionează in gamele de mers
înainte.
„verificarea pornirii de pe loc la cuplarea treptei de mers înapoi la apăsarea
uşoară a pedalei de acceleraţie. Se urmăresc vibraţiile şi alunecările.
„ verificarea vitezei autovehiculului în momentul schimbării automate a
treptelor de viteză (gama D-drive) la apăsare minimă şi maximă a pedalei de
acceleraţie.
„verificarea modului de cuplare atunci când selectorul este trecul din poziţia D
in poziţia LO.
„ verificarea zgomotelor în diferite trepte şi game de viteze.
Diagnoza finală Se realizează în atelier si constă din verificări ale parametrilor
funcţionali : presiuni de lucru, alunecare, starea supapelor, a senzorilor,
bobinelor de blocare… Toate aceste lucrări de diagnoză se desfăşoară după
proceduri specifice fiecărui tip de transmisie. Aceste proceduri sunt indicate de
producător şi sunt descrise în manualele de reparaţii ale vehiculului respectiv.
Totodată sunt precizate : aparatura de diagnoză şi valorile optime ale 22
parametrilor determinaţi.