CUPRINS

Introducere

I. Probarea zacamintelor

1. Etapele probarii

2. Conditiile probarii

A. Reprezentivitatea probarii

B. Obiectivitatea probarii

C. Productivitatea procesului de probare

D. Operativitatea probarii

E. Eficienta economica

3. Sisteme de probare

A. Probarea prin puncte

B. Probarea liniara

4. Tipuri de probarii

4.1.probarea mineralogica

4.2.probarea pentru determinarea caracteristicilor calitative

4.2.1.probarea in lucrari miniere

a. Metoda brazdelor

b. Metoda prin razuire

c. Metoda prin puncte

d. Metoda prin gauri de mina

e. Metoda globala

4.2.2.probarea forajelor

4.3.probarea tehnologica

4.4.probarea tehnica

1
I. INTRODUCERE

Necesitatile mereu crescande de materii prime minerale pentru economia nationala,

de care este legata intensificarea cercetarilor geologice pentru descoperirea si cunoasterea
volumului de rezerve de substante minerale utile, implica si stabilirea calitatii acestora,
astfel incat, pe masura progreselor in domeniul proceselor tehnologice, sa existe o evident
clara a potentialului de materii prime valorificabile la un moment dat.

Problema se rezolva numai in masura in care, pentru un anumit zacamant, se aplica

cele mai adecvate metode de prospectiune si explorare, in cadrul carora “probarea” ocupa
un loc de prim ordin, ea furnizand informatii asupra calitatii rezervelor de substante
minerale.In realitate, prin lucrarile tehnice de prospectiune si explorare se creeaza o serie
de cai de acces in zacamant, care ofera atat posibilitatea efectuarii unor observatii directe
asupra caracteristicilor corpurilor de substante minerale, cat si recoltarea de probe care sa
serveasca la determinarea calitatii mineralizatiei si la stabilirea posibilitatilor de valorificare.

De aceea, in cercatarile geologice aplicative “probarea” este o operatie de mare

insemnatate, fata de care nu se poate lua o decizie din punct de vedere practic.Mai mult
chiar , in cazul zacamintelor de tip diseminat (mineralizatii difuze in rocile gazda), care nu
au limite nete, ci prezinta treceri gradate de la mineralizatia de interes industrial la cea
saraca si mai departe de roca sterila, dirijarea rationala a lucrarilor de cercetare geologica si
a exploatarii nu se poate realiza decat pe baza rezultatelor analizelor probelor, ceea ce
implica operativitate in intregul “proces de probare”.

Se stie, de asemenea, ca variatia caracteristicilor calitative intr-un zacamant este

conditionata exclusive de conditiile in care s-au desfasurat procesele naturale geologice si
geochimice.Ca urmare, mineralizatia nu este omogena in tot zacamantul, decat in cazuri
foarte rare, ci prezinta variatii locale sau pe portiuni mai mari ale acestuia.Astfel, intr-un
zacamant de minereuri se pot delimita zone cu mineralizatie bogata, zone cu mineralizatie
saraca, fara valoare industrial la un moment dat, sau cu zone sterile, se pot separa, de
asemenea, diferite sorturi de minereu, cum ar fi: minereu de impregnatie si minereu
compact, minereu polimetalic si minereu cuprifer, minereu primar si minereu secundar etc,
pentru care este necesar sa se clarifice distributia spatiala; in fiecare sort de minereu
trebuie sa se determine continutul in componenti utili principali si accesorii extractibili
(valorificabili), precum si continutul in component daunatori, in vederea stabilirii
posibilitatilor reale de valorificare a minereului.

2
 Unele din problemele “probarii” si-au gasit o rezolvare practica in activitatea
geologica de santier, prin experienta indelungata a unor geologi exploratori pasionati, care
au dat importanta cuvenita acestui proces si au privit cu responsabilitate profesionala
veridicitatea informatiilor furnizate specialistilor in domeniile valorificarii substantelor
minerale utile.Altele, de ordin teoretic si practic, au stat in permanenta in atentia
cercetatorilor, care au dat solutii judicioase pentru unele aspecte generale si particulare ale
“probarii”.

Trebuie aratat insa ca, in comparative cu alte etape ale cercetarii geologice
(prospectiune, explorare), pentru care s-au publicat lucrari fundamentale, pentru “probarea”
lucrarilor de specialitate sunt relative putine.

1. ETAPELE PROBARII

“Probarea” este un proces tehnologic prezent in toate etapele de cercetare a zacamintelor

minerale, prin care se obtine o serie de informatii necesare evaluarii rezervelor si stabilirii
conditiilor tehnico-economice de valorificare a acestora.

Ca proces in sine, referindu-se la cercetarea prin lucrari de prospectiuni geologice si

geochimice si prin lucrari de explorare, precum si la conducerea rationala a lucrarilor de
exploatare, “probarea” cuprinde urmatoarele etape principale:

 colectarea de pe teren (din aureole geochimice, din aflorimentele zacamintelor, din

portiuni de zacamant accesibile prin lucrari miniere si cunoscute prin foraje) a unor
cantitati de substanta mineral, denumite probe, care sa caracterizeze calitativ
intreaga masa minerala din care au fost extrase;

 prelucrarea probelor in functie de scopul urmarit;

 studiul caracteristicilor calitative (chimice, fizico-mecanice, tehnice) si tehnologice

ape probelor;

 prelucrarea informatiilor obtinute, in vederea determinarii parametrilor principali ai

zacamantului.

Responsabilitatea deosebita pe care o are geologul de santier se refera ata la dirijarea

rationala a lucrarilor tehnice de cercetare in functie de caracteristicile zacamantului, cat si la
procesul de “probare” in sine, care furnizeaza datele fundamentale ce stau la baza deciziilor
asupra posibilitatilor de valorificare a rezervelor evaluate si care intra cu o pondere
insemnata in pretul de cost de ansamblu al cercetarii geologice.Orice eroare comisa in acest

3
studio al cercetarii se va reflecta negative, uneori cu consecinte grave, pe tot parcursul
valorificarii. De aceea, “probarea” va corespunde pe deplin scopul urmarit numai in masura
in care se respecta anumite conditii, se aplica anumite sisteme si se rezolva cu competent
problemele fundamentale care se pun.

2. CONDITIILE PROBARII

O “probare” rationala, care sa conduca la obtinerea unor rezultate comparabile cu cele

din procesul de valorificare si sa furnizeze informatiile corespunzatoare criteriilor si
posibilitatilor tehnico-economice dintr-o anumita etapa, trebuie sa se realizeze in
urmatoarele conditii:

o sa fie reprezentativa;

o sa aiba un caracter obiectiv;

o sa asigure o productivitate maxima a intregului proces si o eficienta economica

corespunzatoare;

o sa se execute operativ.

A. REPREZENTIVITATEA

Caracterul reprezentativ al probarii zacamintelor de substante minerale solide este

legat in special de prima etapa a procesului: prelevarea probelor.O probare reprezentativa
este aceea care furnizeaza informatii cu valori cat mai apropiate de caracteristicile reale ale
materiei minerale probate.In acest context , caracterul reprezentativ al probarii este legat
direct de modul in care proportia dintre componentii materiei minerale din fiecare portiune
probata se pastreaza si in proba prelevata.

Acest mod de a considera o probare reprezentativaeste necesar, dar nu si sufficient,

daca se au in vedere si caracteristicile zacamantului cercetat.Se impune de aceea, o
anumita marime a razei de influenta a unei probe, precum si necesitatea alegerii celei mai
adecvate metode de probare.Este evident ca din acest punct de vedere situatia este mai
simpla in cazul zacamintelor cu caracteristici foarte uniforme, dar se complica pe masura ce
caracteristicile respective devin mai variabile – cazul zacamintelor neuniforme si foarte
neuniforme.Desi in mod real numai la prima categorie de zacaminte s-ar putea vorbi de
probare cu adevarat reprezentativa, totusi problema trebuie rezolvata pentru orice tip de
zacamant, tinand seama, desigur, de gradul de certitudine care poate fi obtinut.De aici
deriva si faptul ca reprezentativitatea probarii este strans legata de rezolvarea, pentru
4
fiecare zacamant in parte sau chiar pentru anumite portiuni de zacamant, a doua problem
fundamentale ale acestui process – intervalul optim dintre probe si greutatea optima a
probei initiale de care ne vom ocupa in detaliu in alt capitol.

In cazul zacamintelor cu mineralizatii variabile si foarte variabile, probele vor fi cu

atat mai representative cu cat, pe o directie, pe o suprafata sau intr-un volum, densitatea
de probare va fi mai mare.

Probarea este cu atat mai reprezentativa cu cat continutul mediu intr-un anumit
component util, determinat pe baza probelor, va fi mai apropiat de continutul mediu in
acelasi component util al masei de minereu probate, fara a se depasi limitele erorilor
admise.

Legatura dintre masa initiala a probei si caracterul ei reprezentativ apare pregnant

numai in cazul zacamintelor cu variatie mare a mineralizatiei.In cazul unor astfel de
zacaminte este necesar sa se determine experimental cantitate de material care constituie
proba reprezentativa, astfel incat rezultatele probarii sa se incadreze in limitele erorilor
admise pentru fiecare clasa de zacamant.

O atentie deosebita trebuie acordata caracterului reprezentativ al probelor care

servesc la conturarea zacamintelor nedelimitate clar fata de rocile inconjuratoare, cum ar fi,
de exemplu zacamintele cu mineralizatie de tip volbura, diseminat etc.In aceste cazuri se
impune o diferentiere neta intre reprezentativitatea probelor marginale ( de conturare a
corpurilor de substanta mineral utila) si aceea a probelor din interiorul conturului, pe baza
carora se calculeaza continutul mediu.

B. OBIECTIVITATEA PROBARII

Obiectivitatea este o conditie cate trebuie avuta in vedere in toate etapele

procesului, de la colectarea probelor pana la determinarile calitative si cantitative care se
impun.

In etapa de prelevare a probelor, conditia privind obiectivitatea este legata de

aplicarea celei mai adecvate metode si
metodici de probare.Astfel, metoda de
probare trebuie sa fie corespunzatoare

Fig. 1. Cercetarea straturilor prin galerie transversală

săpată din puţuri de mînă:
1 - puţuri de mînă; 2 - galerie transversală
tipului de zacamant cercetat, adica sa conduca in final la o precizie cat mai mare a
rezultatelor obtinute.Aceasta inseamna ca metoda nu se alege in mod arbitrar dintre cele
posibile

pentru un anumit zacamant,

ci numai pe baza unui

experiment temeinic studiat.Totodata se impune

ca metodica de probare

sa corespunda atat tipului de zacamant cat si metodicii de explorare adoptate.Ne

referim in special la respectarea densitatii de probare stabilite, a dimensiunilor excavatiilor
rezultate in urma colectarii si a masurilor ce trebuie luate in vederea evitarii impurificarii
probei

O deosebita atentie trebuie sa se acorde utilizarii unui personal specializat, care sa

fie constiincios si pe deplin responsabil de importanta operatiei pe care o executa, precum si
controlului periodic ( in unele cazuri inlocuit cu supravegherea permanenta) asupra modului
de colectare a probelor, control pe care il efectueaza un specialist.

Principiul obiectivitatii trebuie respectat si in a doua etapa principala a procesului de

probare – prepararea probelor (in cazul probelor chimice: sfaramare, macinare,
omogenizare, reducere).

Din punct de vedere al obiectivitatii probarii este necesar ca fiecarei etape si operatii
ale procesului sa i se acorde atentia cuvenita, fiindca erorile, chiar daca uneori aparent sunt
mici, ele se cumuleaza si pot avea consecinte dintre cele mai grave asupra calitatii
rezervelor evaluate.De aceea se impune o colaborare stransa a tuturor responsabililor de
operatii ale procesului de probare, iar geoogul, care va prelucra si interpreta in final toate
informatiile obtinute, trebuie sa urmareasca procesul in ansamblu lui.

Intre reprezentivitatea si obiectivitatea probarii exista o stransa interdependenta, in

sensul ca probele nu pot fi reprezentative daca nu s-au luat cu obiectivitate.

C. PRODUCTIVITATEA PROCESULUI DE PROBARE

6
 Productivitatea este o conditie deosebit de importanta, dat fiind volumul mare de
munca pe care il incorporeaza intregul process, de la prelevarea probelor pana la obtinerea
rezultatelor care sa asigure un grad de certitudine corespunzator rezervelor evaluate si
posibilitatilor lor de valorificare.

D. OPERATIVITATEA PROBARII

Operativitatea probarii se impune in orice etapa de cercetare geologica, deoarece

informatiile obtinute succesiv conditioneaza esalonarea rationala a lucrarilor de
cercetare.Astfel, in prospectiune, probarea operativa permite alegerea sectorului interesant
pentru explorare; in explorarea preliminara ofera, in timp util, datele pe baza carora se va
intocmi studiul de etapa, in care se va decide oportunitatea continuarii explorarii, la nivelul
detaliilor cerute de exploatare, sau sistarea acesteia; in explorarea de detaliu – obtinerea de
informatii definitive necesare intocmirii studiului privind conditiile industriale de valorificare
optima a rezervelor evaluate.

Operativitatea probarii are totodata o deosebita importanta in cercetarea

zacamintelor de tip diseminat, fiindca rezultatele analizelor de laborator ale probelor
constituie baza delimitarii rezervelor valorificabile.

E. EFICIENTA ECONOMICA

Economicitatea reprezinta o conditie cate trebuie luata in consideratie in toate operatiile pe

care le implica probarea.Costul lucrarilor de cercetare geologica poate fi influentat uneori in
mod substantial de metoda de prelevare a probelor.De aceea, la alegerea metodei de
probare pentru un anumit zacamant se va tine seama si de aceasta conditie, in vederea
reducerii la minimum a cheltuielilor in toate etapele procesului, fara a afecta caracterul
reprezentativ al probarii.

Productivitatea, operativitatea si eficienta economica a probarii se afla intr-o

evidenta corelatie, ceea ce impune ca la analiza uneia dintre conditii sa se aiba in vedre si
celelalte doua.Totodata aceste trei conditii nu se vor lua in consideratie in mod absolute, ci
numai in limitele in care probele isi pastreaza caracterul reprezentativ si au fost luate cu
obiectivitate.

3. SISTEME DE PROBARE

7
 In explorarea geologica se aplica in principal doau sisteme: prin puncte si liniar.La
explorarea prin puncte, in functie de modul de distributie a punctelor pe suprafata
zacamantului , se deosebesc doua variante: puncte de explorare dispuse pe aliniamente si
puncte de explorare dispuse in nodurile unei retele.

A. PROBAREA PRIN PUNCTE

Acest sistem este adecvat numai zacamintelor explorate liniar cu lucrari

miniere.Subliniem ca notiunea de ,, punct de probare’’ nu are alta semnificatie decat aceea
ca din locul de prelevare a unei probe se obtine o singura informatie pentru fiecare marime
geologica.Acest system presupune stabilirea in prealabil a densitatii punctelor de probare in
functie de caracteristicile zacamantului .Este aplicabil tuturor zacamintelor tabulare
explorate printr-un system liniar si este foarte avantajos, deoarece densitatea de probare
poate fi teoretic oricat de mare, restrictiile referindu-se numai la posibilitatea practica de
prelevare a probelor. Din aceste motive, sistemul prin puncte conduce la o probare
reprezentativa chiar si in cazul unor zacaminte cu mineralizatie variabila, daca reteaua de
explorare si densitatea de probare au fost adecvate.

B. PROBAREA LINIARA

Probarea liniara consta in prelevarea probelor din excavatii

continue.Sistemul este adecvat oricariu zacamant de grosime mare
care se exploreaza prin puncte, precum si zacamintelor tabulare de
grosime mica explorate liniar, daca probele se recolteaza din
excavatiicontinue.

Fig.2 Cartarea
desfăşurată a unui şanţ:
1 - sol; 2 - andezit; 3 - filoane; 4 - brazdă de probare.
In cazul explorarii prin puncte a zacamintelor de grosime mare, din lucrarea de
explorare ( foraj, nisa) se extrag mai multe probe, in vederea detectarii eventualelor variatii
ale mineralizatiei sau separarii unor sorturi industriale de substante minerale utile.Excavatia
din care se colecteaza probele apre continua, de unde si denumirea de sistem liniar, dar
probele se iau sectionat, lungimile sectiunilor fiind pe cat este posibil egale intre ele.Daca ne

8
aflam in prezenta unei mineralizatii cu caracter diseminat, probarea liniara serveste si la
stabilirea conturului zacamantului.

In cazul zacamintelor tabulare de grosime mica, cu mineralizatie foarte neuniforma,

excavatia din care se iau probele poate uneori de asemenea sa fie continua pe directia
zacamantului sip e toata grosimea lui. In aceasta situatie, insa, fiecare proba se poate
preleva de pe o lungime constanta a excavatiei, in general egala cu 1 m.Informatiile astfel
obtinute pot servi nu numai la determinarea parametrilor medii de calcul al rezervelor, ci si
la detectarea unei eventuale zonalitati pe directie a mineralizatiei sau a unor portiuni de
zacamant cu continuturi exceptionale in component utili.

4. TIPURI DE PROBARII

4.1.PROBAREA MINERALOGICA

Acest tip de probare se realizeaza prin metode specifice, care se pot aplica de la prima
luare de contact cu un corp de substante minerale utile pana la etapa de cercetare in cadrul
exploatarii.Principalele scopuri ale probarii mineralogice sunt urmatoarele:

 determinarea compozitiei mineralogice a minereurilor si variatia ei in masa corpului

geologic;

 studiul unor proprietati fizice ale mineralelor componente, cum ar fi caracterul

clivajului, duritatea, friabilitatea, proprietatile magnetice, conductibilitatea electrica,
umectarea cu diferite lichide etc;

 cercetari in vederea clarificarii unor aspect care au importanta in stabilirea fluxului

tehnologic de preparare, si anume: gradul de concrestere a diferitelor minerale, legat
direct de diferite tipuri de structure, marimea granulelor de minerale in asociatia lor
naturala, corelatia dintre mineralele principale si unele elemente minore etc;

 stabilirea compozitiei mineralogice cantitative a minereului din care rezula, prin

calcul, si compozitia chimica, oferind astfel posibilitatea ca, in unele cazuri, sa se
renunte la probarea chimica, mult mai costisitoare;

9
  detectarea unor parageneze minerale caracteristice si a diferitelor tipuri de minereu
care se pot valorifica separat printr-o explorare selective.

Principalele metode de probare mineralogical sunt: prin esantionare, cu causul sau tocul
sic ea bazata pe tipurile naturale de minereu.

a). Metoda prin esantionare este caracteristica zacamintelor consolidate si consta in

prelevarea de probe – monolit de dimensiuni relative mici, diametrul lor mediu variind de la
cativa centimetri pana la 2-3 dm. Astfel de probe se disloca manual sau cu ciocanul
pneumatic, de obicei, dupa directia de variatie maxima aq mineralizatiei.

In functie de scopul urmarit, metodele de studiere a unor astfel de probe(esantioane)

sunt diferite, toate avand insa la baza proprietatile optice si fizice ale mineralelor.Astfel
stabilirea compozitiei mineralogice calitative si cantitative, a corelatiilor dintre diferite
minerale, a formei cristalelor, a formei si dimensiunilor granulelor , a clivajului, etc are la
baza analiza macroscopica si microscopica, completata cu alte mijloace auxiliare.

Procedee optico-mineralogice – mijloacele de determinare a caracteristicilor calitative sunt

lupa binoculara si microscopul.

Determinari la lupa binoculara. Acestea se efectueaza pe esantioane, in marimea lor

naturala, asa cum s-au recoltat din punctual de probare, dupa ce in prealabil s-a realizat o
suprafata plana lustruita astfel incat sa fie cuprinsa variatia maxima a componentilor
mineralogici.Pew suprafata lustruita a esantionului se aseaza o bucata de sticla plana, de
forma dreptunghiulara cu laturile 30x120 mm, gravata in patratele de 25 mm 2.Prin
planimetre sub o lupa binoculara care mareste de 8-10 ori se determina suprafata ocupata
de fiecare mineral pe intreaga sectiune a esantionului sau o parte din aceasta, delimitata ca
suprafata maxima a unui patrulaterinscris in sectiunea lustruita.Cu aproximatia ca toate
mineralele se extend in esantion pe aceeasi grosime si tinand seama de densitatea
mineralelor component se determina, procentual, continuturile mineralogice respective
aplicand succesiv relatia respectiva.

Determinari la microscop.In vederea analizei microscopic, din probele partiale, se

detaseaza, cu atentie, fie cu o masina speciala de taiat, fie manual, una-doua bucati mici de
materie minerala care sa aiba diametrul de cca 30-40 mm. Din aceste bucati se
confectioneaza, dupa caz, sectiuni subtiri sau lustruite pe care se stabileste compozitia
cantitativa, printr-una din cele trei metode cunoscute:planimetrica, liniara sau cu puncte.

10
b). Metode gravitationale.Aceste metode sunt aplicabile aluviunilor de metale nobile ( aur,
platina), de casiterit, de magnetit, de cinabru, de baritina, de granati etc, adica aluviunilor
de substante minerale utile care se pot separa gravitational de mineralele de ganga.Din
deschiderile naturale, din lucrari miniere de cercetare si prin foraje se iau probe dupa un
anumit sistem si metoda care se analizeaza cu causul de otel sau cu trocul de lemn.

In fluxul de analiza a probelor se deosebesc patru etape: dezagregarea, spalarea,

separarea si uscarea.Prin dezagregare, masa cercetata se desface in granule monominerale,
dand posibilitatea ca mineralele de densitate mare sa cada in apa cu o viteza mai mare
decat celelalte, iar prin spalare se elimina adesea cea mai mare parte din mineralele de
densitate mica.Aceasta se realizeaza prin agitarea granulelor aflate in apa, rpin amestecarea
lor si prin imprimarea unor miscari de translatie si de rotatie causului sau trocului.In aceasta
etapa causul, se scufunda si se scoate alternative din apa pana cand se elimina cea mai
mare parte din material mineral sterila.In continuare, in acelasi mod, dar cu o cantitate de
apa mai mica, se produce separarea mineralelor utile dupa densitate.Uscarea fractiei
minerale grele se realizeaza intr-un vas metallic special sau chiar in caus.

c). Metoda bazata pe tipuri naturale de minereu.Domeniul de utilizare a metodei se

limiteaza la zacamintele in care se pot diferentia macroscopic tipuri de minereu cu suficienta
individualizare din punct de vedere mineralogic si chimic, indifferent daca acestea se extrag
separat sau nu in tehnologia de valorificare.

Aplicarea metodei comporta doua etape preliminare:

 determinarea continuturilor medii in componenti utili pe fiecare tip de minereu;

 documentarea geologica detaliata a locului de probare.

Aceasta metoda se caracterizeaza prin simplitate si operativitate, fiindca – in afara de

etapele preliminare si de controlul periodic al caracteristicilor tipurilor de minereu – nu este
necesara prelevarea de probe geologice.Rezultatele obtinute au caracter informativ.

4.2.PROBAREA PENTRU DETERMINAREA CARACTERISTICILOR CALITATIVE

11
 Probarea geologica este necesara in orice etapa de cercetare si are ca drept scop
determinarea caracteristicilor calitative ale materiei minerale, in vederea cunoasterii
posibilitatiilor de valorificare.

Fig. 3. Şanţ în
a)trepte
secţiune verticală; b)
adanci plan.

In cazul zacamintelor metalifere, probele geologice servesc la determinarea prin

analize chimice sau fizico-chimice a componentilor utili si daunatori, motiv pt care se mai
numesc si probe chimice.

Metodele de probare geologica sunt adecvate caracteristicilor zacamintelor si

lucrarilor tehnice folosite in cercetarea acestora ( lucrari miniere si foraje).

4.2.1.PROBAREA IN LUCRARI MINIERE

A. METODA BRAZDELOR

Probarea prin brazed are o larga aplicabilitate in practica prospectiunii si explorarii

geologice cu lucrari miniere, atunci cand lucrarile traverseaza zacamantul sau se sapa

12
directional pe acestea.La probarea prin brazde, zacamantul trebuie sa fie deschis pe toata
grosimea lui.

In vederea prelevarii corecte a unei probe prin brazde este necesar sa se respecte
urmatoarele principia de baza:

 axa mare a excavatiei sa fie paralela cu directia de variatie maxima a mineralizatiei;

 probele prin brazde se iau pe toata grosimea zacamantului; numai in cazuri

exceptionale se pot admite abateri de la acest principiu;

 volumul de substanta minerale de pe metrul liniar e excavatie trebuie sa fie acelasi

pe toata grosimea zacamantului, ceea ce inseamna de fapt mentinerea constanta a
sectiunii transversal a excavatiei;

 densitatea punctelor de probare sa asigure caracterul reprezentativ al probelor

pentru portiunea de zacamant la care ne referim.

Dimensiunile brazdelor au constituit si constituie inca un subiect de discutie, in special in

ceea ce priveste marimea sectiunii transversale. Cei mai multi autori considera ca
dimensiunile sectiunii transversale ale brazdei depind in principal de doi factori: gradul de
neuniformitate a raspandirii componentilor utili in zacamant si duritatea materiei minerale.

Ca principiu general, marimea sectiunii transversale a brazdei este invers proportionala

cu gradul de uniformitate a distributiei componentilor utili din zacamant.In vederea
prelevarii corecte a probei, sectiunea excavatiei paralelipipedice rezulta in urma extragerii
substantei minerale se verifica continuu cu ajutorul unui sablon in forma de T.

Prelevarea probelor prin brazde comporta doua operatii principale: pregatirea locului din
care se va lua proba si extragerea propriu-zisa a probei.Pregatirea locului de probare consta
in masuri pentru evitarea contaminarii probei.

Pregatirea locului de probarea s-ar putea efectua in doua moduri: fie prin realizarea unei
suprafete plane pe tavanul galeriei, din culcusul pana in acoperisul zacamantului, fie
transformand suprafete curbe in suprafete-plane in trepte.

Pentru extragerea manuala a probei-brazda se folosesc o serie de unelte, in functie de

taria substantelor minerale.Astfel, in cazul substantelor minerale de duritate mica si al celor
plastic, se poate folosi toporul-tesla; cand duritatea acestora este mare si foarte mare se
foloseste tincusul, dalta si ciocanul.

13
 Se realizeaza mai inati doau santulete paralele, care permit sa se extraga mai usor
restul de substanta minerala si, in acelasi timp, sa se realizeze o excavatie cu o sectiune
transversal mai constanta.Proba este constituita din intreg materialul excavat si se
colecteaza pe o prelata de panza rezistenta si densa, a carei suprafata este de 2-4
m2.Probele astfel recoltate se introduc in saculeti, confectionati ca si prelatele, din panza
rezistenta si densa.Fiecare saculet este insotit de doua etichete, care reprezinta de fapt
actul de identitate al probei, fara de care acesta nu poate fi luata in considerare.Data fiind
larga aplicabilitate a probarii prin brazde, s-au efectuat o serie de incercari de reducere a
cheltuielilor de ansamblu ale procesului.Aceasta probare prin brazda are si doua
dezavantaje principale: un volum mare de munca, deci un prêt de cost foarte ridicat si un
grad de operativitate scazut, ceea ce uneori impieteaza asupra dirijarii in continuare a
lucrarilor de explorare.Din aceste motive, precum si din cauza gamei variate de zacaminte,
la care metoda este aplicabila, se impune mecanizarea procesului de extragere a probei.

In marea lor majoritate brazdele s-au dispus orizontal, experimentele s-au efectuat in
trei variante:

i).brazda cu latimea de 30-35 mm, conturata cu santulete intr-o singura cursa a

dispozitivului;

ii).brazda cu latimea de 100 mm, efectuandu-se patru santulete din doua curse ale
dispozitivului cu distant intre discuri de 30 mm;

iii).brazda cu latimea de 100 mm, efectuandu-se trei santulete din doua curse ale
dispozitivului cu distant intre discuri de 50 mm.

Aceste dispozitive prezinta urmatoarele avantaje: greutate si gabarit mici, inlocuire

simpla a discurilor cu diamant, productivitate mare, minetinerea realtiv constanta a sectiunii
transversal a brazdei.

Domeniul de aplicabilitate a metodei este foarte larg, atat in ceea ce priveste tipul de
mineralizatie, cat si asezarea in spatiu a zacamantului in raport cu lucrarea miniera de
cercetare:

 la probarea aflorimentelor, brazdele se dispun in functie de pozitia spatial a

zacamantului si de relief; in cazul aflorimentelor unor zacaminte tabulare, brazdele
se orienteaza pe cat este posibil dupa directia de masurare a grosimii, adica pozitia
brazdei sa fie cat mai apropiata de perpendiculara pe planul median al zacamantului;

14
  in santurile si transeele de prospectiune si explorare, orientate de obicei dupa o
perpendicular pe directia zacamantului, probele se iau din vatra sau din pereti, dupa
cum corpul mineralizat este deschis pe o adancime mai mica sau mai mare;

 probarea prin brazde in suitorile verticale si in puturi de mana, se realizeaza in

functie de foram, grosimea si inclinarea zacamantului;

 in suitorile sapate pe inclinarea zacamantului, metodica de amplasare a probelor

brazda este in functie de valoarea unghiului de inclinare si de grosimea
zacamantului;

 la probarea in plane inclinate, probele-brazda se orienteaza de obicei cat mai

apropiate de pozitia normala pe planul median al zacamantului;

 in galerii de explorare, metodica probarii este functie de orientarea acestora in raport

cu directia zacamantuluI.

B.METODA PRIN RAZUIRE

Probarea prin razuire ar putea fi considerata o varianta a probarii prin brazde.Astfel

in cazul explorarii cu lucrari miniere, fie ca zacamantul este deschis directional, fie
transversal, proba prin razuire nu reprezinta altceva decat o brazda cu o latime mult mai
mare, fata de latimea de 0.10 m a unei brazde normale, excavatia de unde s-a prelevat
proba prin razuire poate sa fie mai lata de 10-20 ori.Adancime de razuire este de 5-10
cm.Daca zacamantul are o mineralizatie cu un grad foarte inalt de neomogenitate a
distributiei componentilor utili, atunci razuirea se realizeaza continuu pe toata suprafata
deschisa a zacamantului.

Fata de probarea prin brazde, aceasta metoda conduce la rezultate mai precise, daca
se respecta toate conditiile tehnice si metologice ale probei.

O conditie de baza care asigura caracterul reprezentativ al probei este mentinerea

cat mai constanta a dancimii de razuire, evitandu-se astfel modificarea proportiei initiale
dintre constituientii mineralogici.

In cazul unui zacamant cu inclinare medie si o dispozitie stratigrafica in benzi

paralele a substantelor minerale care il compun, probele prin razuire se recolteaza in special
din frontal de inaintare.

15
 Un alt aspect care trebuie avut in vedre la probarea prin razuire, se refera la
masurile care trebuie luate pentru recoltarea integral a materialului taiat.

La prelevarea unei probe prin razuire se executa ecelaesi operatii ca si in cazul

probarii prin brazde: pregatirea locului de probare, taierea probei si colectarea acesteia pe o
prelate sau pe o table de otel si impachetarea probei.Deosebirea consta in aceea ca se
extrage o cantitate mult mai mare de substanta mineral.Masa unei astfel de probe variaza
in functie de caracteristicile zacamantului, care vor impune marimea suprafetei si a
adancimii de razuire din care rezulta proba.

Metoda se aplica la zacamintele de forma tabulara si de stockwerk, care au o

distributie neuniforma si foarte neuniforma a componentilor minerali si atunci cand valoarea
elementului util este mare.Probarea prin razuire se poate folosi si pentru controlul periodic
al probarii prin brazde, in vederea verificarii la un moment dat a densitatii de probare.

Probarea prin razuire are, fara indoiala, avantaje fata de dea prin brazde, care se
reflecta mai ales in reprezentativitatea probelor colectate.Datorita costului foarte ridicat,
metoda se aplica numai in situatii extreme, adica atunci cand probarea prin brazde nu da
rezultate corespunzatoare.

C.PROBAREA PRIN METODA PUNCTELOR

Aceasta este o metoda de probare operative si consta in luare unor probe partiale de
masa mica dispuse in retea pe o anumita sectiune in zacamant deschisa cu lucrari
miniere.Proba propriu-zisa se constituie prin unificarea tuturor probelor partiale.

Probele partiale se iau din nodurile unei retele, care poate fi dreptunghiulara, patratica sau
rombica.

Probarea incepe cu pregatirea locului de prelevare a probelor, ca si in cazul metodei

brazdelor si razuirii. Apoi se marcheaza reteaua pe suprafata deschisa a zacamantului prin
afumare cu ajutorul lampii de carbid.Daca se probeaza un minereu cu duritate mare,
uneletele folosite sunt dalta si ciocanul; la o duritate mai mica a minereului, si eventual, o
consolidare mai slaba a acestuia, probele partiale se pot extrage cu ajutorul ciocanului
geologic.

Masa unei probe partiale este de 10 pana la 50 de grame. O conditie de baza in

aplicarea acestei metode este ca probele partiale sa aiba aproximativ aceeasi masa.

16
 Incercarile de mecanizare a luarii probelor prin metoda punctelor au dat rezultate
pozitive.

Probarea prin metoda punctelor se poate aplica in cazul zacamintelor cu mineralizatie

masiva, al celor cu mineralizatie de impregnatie relative omogena precum si a zacamintelor
cu o variatie relative mica a mineralizatiei.

Indiferent de situatie, trebuie sa se aiba in vedere ca probele partiale din nodurile

unei retele se comaseaza si constituie o singura proba geologica. In consecinta modul de
amplasare a probelor nu difera esential in comparatie cu ceea ce s-a prezentat la proba
brazdelor.

Probarea prin metoda punctelor se poate aplica pentru corpuri de minereu de

dimensiuni mari si medii cu o distributie relative uniforma a componentilor utili.

D.PROBAREA PRIN GAURI DE MINA

Aceasta metoda s-a impus, pe langa alte considerente, prin faptul ca rezolva una din
problemele importante ale probarii, si anume mecanizarea totala a prelevarii probei si,
oadata cu aceasta, operativitatea si economicitatea probarii in general.

In acest sens se executa gauri de mina care sa fie de preferinta aceleasi care servesc
la dislocarea cu explozivi a substantei minerale sau, daca este posibil, gauri de mina
speciale pentru probare.In ambele cazuri ne referim numai la gaurile de mina care sunt
sapate in corpul de substante minerale utile si nu la cele sapate in roca sterile.Proba in sine
este constituita din materialul de granulatie fina, uscat sau umed, care rezulta la forarea
gaurii.

Fiind o metoda de probare rapida se poate folosi current si in timpul exploatarii.

In toate cazurile, folosirea unor astfel de gauri de mina contribuie la reducerea

costului explorarii, prin racirea lucrarilor miniere si a forajelor de cercetare sau, in unele
cazuri, prin eliminarea lor complete.

Avantajele metodei:

 gradul inalt de reprezentativitate al probei pentru zacaminte cu mineralizatie

omogena sau cu mineralizatie in benzi, gaurile de mina fiind forate transversal pe
acestea;

17
  mecanizarea complete a procesului de prelevarea a probei, care atrage dupa sine o
probare operative si economica;

 obtinerea unui material proba de garnulatie fina, suprimandu-se, pe de o parte, o

serie de operatii costisitoare de sfaramare si macinare, iar pe de alta parte,
permitand omogenizarea si reducerea probei la o cantitate relative mica;

 probarea concomitenta cu saparea lucrarilor miniere, fara a modifica esential viteza

de inaintare, chiar si in cazul cand se foreaza gauri special pentru recoltarea
probelor;

 posibilitatea conturarii unor corpuri de substante minerale nedeschise prin lucrari

miniere, cum este cazul zacamintelor in forma de stock, al celor tagulare de grosime
mare sau al unor filoane subtiri paralele situate la distante mici unele de altele;

 posibilitatea probarii pe toata grosimea lor a unor stalpi de siguranta, atunci cand
conditiile concrete impugn aceasta.

Dezavantajele metodei:

 scaderea caracterului reprezentativ al probei cand axa gaurii de mina nu corespunde

cu directia de variatie maxima a mineralizatiei;

 imprecizia de recoltare a probei de pe portiunea mineralizata traversata de gaura de

mina, in cazul zacamintelor de grosime mica si medie;

 posibilitatea aparitiei unor eori sistematice in probare atunci cand mineralizatia se

prezinta in benzi paralele, iar unele din aceste benzi sunt constituite din minerale mai
friabile;

 pierderile de material-proba in cazul cand formatiunea forata este fisurata sau are
cavitati naturale.

E.METODA GLOBALA

Probarea globala este o metoda care, dupa scop, poate fi incadrata in grupa
metodelor chimice, tehnologice sau tehnice.Indiferent de situatie, insa, trebuie sa se aiba in
vedere faptul ca o proba globala, odata prelevata, va servi intotdeauna si la stabilirea
18
continutului in component utili si daunatori, fie ca ne referim la un zacamant metalifer fie la
unul nemetalifer.

Modul de prelevare a probelor.Probele globale se iau in momentul saparii lucrarilor de

explorare si eventual in timpul lucrarilor de pregatire sau chiar de exploatare.Pentru unele
tipuri de zacaminte, astfel de probe se iau in timpul saparii lucrarilor de prospectiune.

O proba poate fi constituita din toata masa mineral obtinuta in urma unui ciclu de
sapare a lucrarii miniere sau numai dintr-o fractiune din masa respective.Daca se ea drept
proba tot materialul excavat pe o lungime de 2 m a unei galerii cu sectiune de 4 m 2, iar
materia minerala are masa volumetrica de 2.5-3.5 m2 , masa probei variaza intre 20 si 28
tone.

Pentru ca sa obtinem o proba globala redusa, fara o prealabila prelucrare a masei

minerale, este necesar ca substanta minerala sa aiba o anumita fisuratie, astfel incat
garnulometria materialului rezultat sa fie cat mai omogena, fiindca astfel exista riscul de a
introduce erori mari in probele finale.Pentru ca rezultatele sa poata fi utilizate la calculul
rezervelor, probele globale se iau sistematic.Mentionam ca, in conditii egale, intervalele de
probare sunt mai mari pentru probarea globala decat pentru metoda brazdelor, deoarece
precizia rezultatelor probelor globale este mai mare.

Avantajele principale ale probei globale constau in faptul ca rezultatele au o precizie

mai mare, iar probele se iau pe masura ce se sapa lucrarea miniera, fara a influenta negativ
ciclograma de inaintare, asa cum este cazul probarii in front prin alte metode.

Metoda are si doua dezavantaje importante si anume: cheltuieli mari efectuate

pentru transportul si prelucrarea unei mase minerale de volum relativ mare si
imposibilitatea evitarii includerii in proba a sterilului din rocile gazda.

Domeniul de aplicabilitate al metodei.

Principalele directii de utilizare a probelor globale sunt urmatoarele:

1.Determinarea calitatii materiei prime minerale, privind in special doau problem:

o stabilirea continutului in component utili, cum ar fi de exemplu cazul zacamintelor

primare nemetalifere si metalifere si al zacamintelor aluvionare de aur, de staniu si
wolfram, de monazite, de diamante, de fier, etc.

19
 o stabilirea calitatii mineralului util, cum ar fi dimensiunile mineralelor sau ale
cristalelor.

2. Controlul probarii.Fiind o metoda cu un grad de precizie mare ofera posibilitatea verificarii

rezultatelor obtinute prin alte metode mai simple si mai operative si alegerii metodei
optime.Deoarece in acest caz probele globale se iau drept probe etalon, este necesar ca la
prelevarea lor sa nu se produca o dilutie prin introducerea de masa sterile din rocile
inconjuratoare.

3. Rezolvarea unor problem tehnologice, adica stabilirea celei mai rationale scheme de
preparare, tinand seama de fiecare sort de minereu.In acest sens probele globale trebuie sa
reprezinte cel mai fidel sortul de minereu la care se refera.

4. Determinarea unor caracteristici tehnice ale substantei minerale, cum ar fi: masa
volumetrica, coeficientul de afanare, granulatia minereului extras.

4.2.2.PROBAREA FORAJELOR

Utilizarea larga a forajelor in explorarea zacamintelor, atat datorita timpului de

obtinere a informatiilor, cat si a investitiei specific mai mici, a condus la acordarea unei
atentii deosebite la recoltarea probelor, pentru ca acestea sa aiba un character cat mai
reprezentativ.

Probarea in cazul explorarii cu foraje prezinta o serie de inconveniente, mai

importante fiind urmatoarele:

 densitatea punctelor de explorare, deci si de probare, nu poate fi oricat de mare,

fiind limitata atat de conditiile geomorfologice, cat si de conditiile tehnico-economice;

 la o distributie foarte neuniforma a componentilor utili nu se poate asigura un grad

de precizie ridicat, oricat de mare ar fi densitatea de amplasare a forajelor; la astfel
de zacaminte precizia este direct proportional cu greutatea probei, deci cu diametrul
gaurii de sonda, si mai ales cu recuperajul materialului-proba;

 in cazul zacamintelor de forma tabulara, traversarea lor prin foraje dupa directia
grosimii normale reprezinta in general o situatie particulara, fapt care poate sa
afecteze uneori caracterul reprezentativ al probei;

 daca necesitatile practice o impugn, repetarea probarii nu se poate realiza decat prin
saparea unei noi sonde;

20
  pierderile de substanta minerala pe de intervalul probat, ca si adaosurile de
substanta minerala din peretii gauri de sonda, conduc adesea la introducerea de erori
mari in rezultatele probarii;

 la un recuperaj mic de materie mineral, probarea pe sectiuni ( dupa anumite tipuri

de minereu, in cazul zacamintelor tabulare cu zonare dupa grosime) nu este posibila;

 documentatia geologica se realizeaza strict numai pe baza substantei minerale

A

Fig..4. Şanţ de explorare amplasat perpendicular pe

direcţia
zăcămîntului
1 - în gresie; 2 - şist argilos; 3 - cărbune; 4 - marnă; 5 -
conglomerate.
extrase din gaura de sonda.

Toate acestea aspecte atrag atentia asupra responsabilitatii ce revine specialistului la

recoltarea probelor din foraje.

Din punctul de vedere al probarii prezinta interes starea in care se afla material
minerala extrasa din gaura de sonda: consolidate, asa cum se afla in zacamant, sau
sfaramata la o anumita granulatie. In primul caz avem de-a face cu asa-numitele carote, iar
in al doilea – materialul extras il vom denumi detritus, insumand astfel produsul solid
obtinut din tubul de sedimente al garniturii de foraj cu cel colectat in decantoarele de la
gaura sondei.Carotele se obtin numai la forajul mechanic rotativ, folosind sape speciale
(carotiere), in timp ce detritusul se obtine la toate tipurile de foraj, inclusiv la cel cu
carotiere.

4.3.PROBAREA TEHNOLOGICA

In toate etapele cercetarii geologice, de la primele lucrari de prospectiune pana la

explorarea in extinderea exploatarii, este necesara cunoasterea posibilitatilor de valorificare
optima a substantelor minerale utile, in conditiile tehnico-economice existente la un moment
dat.

Kreiter analizeaza necesitatea efectuarii de cercetari tehnologice inca din etapa

prospectiunii, dand ca exemplu un zacamant de gresii cuprifere din Karaganda, in
compozitia caruia intra carbonate de cupru pamantosi asociati cu un material argilos,
formand impreuna cimentul gresiilor.

Totusi, efectuarea de incercari tehnologice de preparare in timpul si la finele fiecarei

etape de cercetare geologica ( prospectiune preliminara si de detaliu, explorare preliminara
si de detaliu) se impune cu necessitate, chiar daca uneori ( in timpul prospectiunii) nu se
pot preleva probe cu un grad inalt de reprezentativitate, fiinda orice incercare tehnologica
efectuata conduce la rezultate care au ca efect general scurtarea termenului de intrare in
21
circuitul industrial a unor materii prime minerale sau, daca este cazul, luarea deciziei de
sistare, la momentul oportun a cercetarii geologice.Faptul ca incercarile tehnologice de
preparare se efectueaza si in timpul exploatarii este argumentat prin posibilitatea unei
eventuale schimbari a caracteristicilor mineralizatiei intru-un anumit sector al zacamantului,
schimbari care ar implica un alt flux tehnologic al substantei minerale utile, si in acelasi timp
modificari in instalatiile uzinale.Toate aspectele legate de posibilitatile de valorificare a unei
substante minerale se rezolva pe baza unor probe cu un anumit specific, denumite probe
tehnologice.Acestea se deosebesc esential de probele geologice curente ( chimice) prin
modul de prelevare, metodele de studio si scopul in care se folosesc rezultatele.

Factorii care conditioneaza probarea tehnologica

La prelevarea probelor tehnologice se tine seama in principal de urmatorii factori:

masa probei, distributia spatiala a diferitelor tipuri de minereu si conditiile de valorificare.

Masa unei probe este in functie de volumul de material necesar incercarilor tehnologice din
fiecare faza.Astfel, in faza de laborator masa probei variaza de la cateva zeci de kilograme
(minimum 10 Kg) pana la cateva sute de kilograme;

Fig. 5. Amplasarea şanţurilor pe zona

a) în plan; b) secţiune pe
mineralizată
direcţia AA.
in faza pilot – cateva zeci de tone ( minimum 10-15 tone, maximum 100 tone); in
faza semiindustriala – de la cateva sute de tone pana la 1000 – 1500 tone, iar in faza
industrial – mai mare de 1500 tone.Deoarece masa probei are influenta directa asupra
pretului de cost al intregului process de probare tehnologica ( recoltare, transport,
cercetare), este indicat ca pentru fiecare faza sa se actioneze in directia micsorarii la
minimum necesar a numarului de incercari tehnologice, fara a afecta rezultatele finale.

Diferentierea unui tip de minereu este strans legata de conditiile tehnologice de

valorificare, deoarece se accepta ca atare numai daca se poate exploata separate si
urmeaza un anumit flux tehnologic de preparare.Rezulta, deci, ca la conturarea lui in
perioada cercetarii geologice, in afara de criteriul mineralogic-petrografic, se va avea in
vedere metoda de explorare aplicabila, prin analogie cu zacaminte similare.

Caracteristicile mineralo-petrografice care pot define un tip de minereu sunt

urmatoarele: compozitia ineralogica, continutul in component utili si cele de ganga,

22
caracterul mineralizatiei, compozitia rocilor inconjuratoare, compozitia rocii-gazda,
proprietatile fizice ale minereuluisi altele. In acest sens, fiecare proba tehnologica va
reprezenta un anumit tip de minereu , ca de exemplu: minereu oxidat, minereu polimetalic
cu variantele masiv si de impregnatie, minereu cuprifer, minereu plumbo-zincifer etc.

Conturarea tipurilor de minereu se face pe baza probelor mineralogice si chmice,

care se iau in mod current in timpul prospectiunii si explorarii.

Prelevarea probelor tehnologice

Proba tehnologica se preleveaza pe tipuri de minereu, definite asa cum s-a aratat la
paragraful precedent.O astfel de proba este reprezentativa numai daca compozitia ei
mineralogical si chimica o reproduce pe aceea a masei de minereu cu care se alimenteaza
uzina de preparare. In acest sens trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele:

 locurile din care se recolteaza probele partiale care constituie proba tehnologica sa
fie cat mai uniform distribuitein masa tipului de minereu probat, in conditiile unei
anumite retele de cercetare geologica;

 la alegerea locurilor de recoltare a probelor partiale se tine seama ca rezultatetele

probarii mineralogice si chimice sa reflecte situatia medie pe zacamant sau sa fie cat
mai apropiate de aceasta;

 metoda de recoltare a probei sa se aleaga in functie de caracteristicile morfologice si

calitative ale zacamantului;

 probele partiale se recolteaza din lucrarile de explorare care traverseaza corpul de

substanta minerala utila, daca aceasta are grosime mare sau din lucrari minerale
directionale;

 la executarea excavatiilor din care se obtine proba sa se aiba in vedere ca aceasta sa

respecte dimensiunile excavatiilor viitoare exploatari, mai ales cand materialul este
prelucrat in statii semiindustriale si industrial;

 reducerea probei, daca este cazul, se face la o granulatie cat mai omogena a
materialului.

In conditiile aratate, probele partiale se pot preleva printr-o anumita metoda de

probare chimica, atunci canda faza de incercari tehnologice este aceea de laborator sau
pilot, sau printr-o metoda specifica probarii tehnologice.

Pentru fiecare metoda de probare, notiunea de proba partial are o anumita

semnificatie, si anume: un numar de brazde de pe aceeasi lucrare sau de pe lucrari aferente
unei unitati de explorare – in cazul metodei brazdelor.

Ca si in cazul oricarei probari geologice, inaintea operatiei de taiere propriu-zisa a

substantei minerale se va improspata locul respective in asa fel incat sa nu se inctroduca in
proba materialul strain depus pe suprafetele deschise prin lucrari miniere.

23
 Proba tehnologica este insotita de un ,,act de identitate’’ din care sa rezulte numele
zacamantului, sectorul, tipul de minereu si locurile de prelevare a probelor partiale, marcate
cu exactitate pe planul topographic geologic. In plus se intocmeste si o documentatie
succinta in care se prezinta caracteristicile zacamantului, consideratiile care au stat la baza
separarii tipurilor de minereu si descrierea acestora.Studiul de laborator urmareste in
principal: verificarea separarii corecte a tipurilor de minereu prin studiile mineralogice si
chimice anterioare, precum si prin interpretarile geologice, daca in unele sectoare ale
zacamantului, cu o compozitie mineralogical, nu este rational sa se separe sorturi
tehnologice de minereu.

In timpul si dupa exploatarea de detaliu se efectueaza studii tehnologice la sacara

semiindustriala si industrial.Se recomanda ca probele tehnologice pentru studii la sacra
semiindustriala sa se recolteze in prima perioada a explotarii de detaliu, deoarece
rezultatele ar putea fi defavorabile pentru unele sectoare ale zacamantului, in care
cercetarea geologica nu s-ar putea continua.Studiile tehnologice la scara industrial se
efectueaza totdeauna cu precadere conditiile optime de valorificare.

4.4.PROBAREA TEHNICA

Printre parametrii principali de calcul al rezervelor de substante minerale solide se

numara si masa volumica.

Indiferent de metoda de probare si de procedeul de determinare, acest parametru

trebuie sa exprime masa unitatii de volum in conditii de zacamant, adica luandu-se in
consideratie porii, fisurile si golurile mai mari.

Factorul de care depinde cel mai mult variatia masei volumice este compozitia
mineralogical.Din acest motiv, probarea se va efectua pe sorturi industrial de substanta
minerala, care se pot exploata separate.De aceea , o conditie principal care trebuie sa se
aiba in vedere la detreminarea acestiu parametru, ca valoare medie pe o unitate de calcul al
rezervelor, este aceea ca numarul de probe deci si numarul de valori individuale ale lui Y, sa
fie cu atat mai mare cu cat mineralizatia are un caracter mai variabil.Pentru aproape toate
substantele minerale utile, masa volumica se determina pe teren si in laborator.

Pe teren pentru determinarea lui Y probele se iau in doua moduri: prin metoda
globala si din excavatii cu forme geometrice executate in conditii special.

Cand zacamantul are mai putine goluri si acestea nu au o influenta deosebita asupra
valorii masei volumice, atunci proba se ea dintr-o excavatie de forma cubica sau prismatica.

In laborator, masa volumica se determina pe baza unor esantioane obtinute prin

oarecare din metodele de probare pentru determinarea caracteristicilor calitative, cu
conditia ca acestea sa caracterizeze zacamantul mai ales in ceea ce priveste compozitia
mineralogical si compactitatea.

Probarea pentru determinarea umiditatii

24
 In calculul rezervelor de materie minerala si de component util este necesar uneori
sa se tina seama de umiditatea de zacamant, dat fiind faptul ca unii dintre parametrii de
calcul pot fi influentati de aceasta.

In vederea determinarii umiditatii se iau probe distribuite cat mai omogen in sectorul
de explorare, astfel incat, in final sa se obtina o valoare medie a acestui parametru.Pentru
ca rezultatele sa fie concludente, se impune ca determinarile sa se efectueze imediat dupa
prelevarea probei.

O proba de materie minerala, prelevata print-o metoda obisnuita, are masa initiala
m1.Dupa cantarire se procedeaza la sfaramarea materialului pana la dimensiunile maxime
de 10-20 mm, apoi se introduce intr-o etuva la temperature de 105-110grade pentru
eliminarea apei de zacamant.

Probarea pentru determinarea coeficientului de afanare

Materia minerala extrasa dintr-un zacamant in situ sau din aluviune ocupa un volum
mai mare decat inainte de a fi dislocate din zacamant, ceea ce are o deosebita importanta in
dimensionarea vaselor de transport si a silozurilor.De aceea este necesar ca, pe un anumit
numar de probe globale, sa se determine coeficientul de afanare mediu (k a).Pentru o proba,
acest coefficient se exprima prin raportul supraunitar:

ka = Ve/Vz,
Astfel de determinari se fac pe mai multe probe, in vederea cunoasterii unui
coefficient mediu de afanare, prin ponderare cu masa fiecarei probe.

Probarea tehnica se executa si pentru determinarea altor proprietati ale materiei

minerale, cum ar fi: taria, forabilitatea, coeficientul de rupere la impuscare cu explozivi,
rezistenta la compresiune, rezistenta la soc mechanic, rezistenta la forfecare, etc.Modul de
prelevare a unor astfel de probe si conditiile de determinare a parametrilor respectivi sunt
prevazuti in standardele de stat sau in instructiuni departamentale.

25
BIBLIOGRAFIE

 Aron Popa. Prospecţiuni şi exsplorări miniere. Bucureşti- 1976

 Dumitru Sandu - ,, Explorarea geologica si evaluarea zacamintelor’’, Editura

Tehnica Bucuresti – 1985

 D. Sandu, I. Badulescu, M. Radut, A. Negut - ,, Probarea zacamintelor de

substante minerale solide’’, Editura Tehnica Bucuresti, - 1978.

26
 Hirian Cornel. Bazele mineritului şi mehanica rocilor. Litografia institutului de
mine- Petroşani, 1978.

 www.Wikipedia.org

27