Atitudinea parintilor fata de educatia copilului

Trebuie sa stiti dragi parinti ca atitudinea voastra fata de scoala si in general fata
de educatie, influenteaza extrem de mult copilul. Cel mai bine se vede acest
lucru in clasele primare dar si la gimnaziu ori liceu. In momentul in care parintii
au o atitudine pozitiva fata de educatie si scoala in general, copilul priveste cu
alti ochi scoala si nu neaparat ca pe o obligatie inutila. Este foarte important sa
fie ajutat de parinti cu suport moral, iar in timp copilul isi dezvolta o motivatie
intrinseca. Adica incepe sa ii placa scoala, sa relationeze cu colegii de clasa, sa
indrageasca unii profesori. Daca parintii inclusiv la liceu au o atitudine negativa
fata de anumiti profesori, fata de actul educational, inclusiv daca au teama fata
de viitor cu privire la ce face elevelul dupa examenul de bacalaureat ori evaluare
nationala, acest lucru se transmite elevului si constitutie un factor demotivator
uneori chiar de ingrijorare. Asa ca dragi parinti, incercati sa treceti peste
propriile prejudecati referitoare la scoala, educatie pentru ca desi nu pare
educatia e totusi importanta. O mama de copil mi-a spus ca incearca sa il educe
pe copil cat mai bine si sa ii transmita faptul ca e necesar sa invete, deoarece in
momentul in care parintii dispar, copilul sa fie atat de inteligent incat sa se poata
descurca singur. Caci dupa cum mi-a spus mamica asta de baiat, “degeaba ii lasi
mai masina si case, daca el e idiot si nu stie ce sa faca si cum sa se comporte”
…. “iar daca e inteligent se descurca ori aici in tara ori altundeva”. Vedeti dragi
parinti de ce trebuie sa transmiteti copiilor o atitudine pozitiva fata de educatie ?
Pentru ca un copil educat si bine cizelat gandeste altfel si vede viata diferit.

„De ce să-i placă la școala copilului meu?” …  Cred că este una dintre cele mai
comune întrebări la care părinții caută un răspuns, iar astăzi vă invit să
explorăm împreună această temă. De foarte multe ori, în cadrul unei consultații
părinții se plâng de faptul că micuțul sau micuța lor întâmpină greutăți la școală.
Se plâng de volumul de exerciții pe care trebuie să le facă acasă ca temă sau
faptul că puiuțul nu a agreeză deloc pe doamna educatoare sau învățătoare.

Ca părinte știu exact ce simt toți acești părinți, înțeleg dilemele prin care trece o
mamă, dar am văzut, deasemenea, și frustrările cu care se confruntă
tatăl legate de sistemul educațional din ziua de azi. Ca psiholog și terapeut însă,
nu am cum să nu constat că de multe ori, chiar atitudinea noastră față de
școala și propriile noastre reacții lasă de dorit. Iată de ce, acest prim articol este
o scurtă introducere despre relația dintre atitudinea părinților și modul în care
copiii percep școala și procesul de învățare.  

Reclama

În primul rând, noi oamenii ne naștem cu dorința de a evolua, deci de a învață.

Avem o curiozitate „nativă” care trebuie satisfăcută. Doar că lucrurile nu sunt
atât de simple precum sună. Aici intervine datoria noastră de părinți. Noi
suntem cei care trebuie să-i ajutăm pe micuții exploratori să înțeleagă și să-și
însușească cuvinte, noțiuni, concepte, semnificații ale lucrurilor și fenomenelor
etc.

Părinții – modele și profesori pentru copii

Albert Einstein spunea că:

„Învățământul ar trebui astfel conceput, încât ceea ce oferă să fie perceput ca un dar neprețuit, nu
ca o datorie apăsătoare.”

Știu, sistemul de educație din România nu este perfect! De multe ori pe bună
dreptate avem rețineri față de ce se și cum se predă la școală. Este evident că
educația în România mai are un drum lung de parcurs până să împlinească un
așa deziderat. Dar, lucrul cel mai la îndemână, pe care-l putem face noi ca
parinți pentru a ne ajuta copiii să iubească școala, este să lucrăm la schimbare
propriei noastre atitudini, la maniera în care copilul nostru percepe educația,
școlarizarea.

Educația începe acasă …

Dincolo de toate semnele de întrebare personale legate de școală, ca părinți nu

ne putem permite să uităm un lucru. Noi suntem cei care avem datoria să-i
ajutăm pe copii să descifreze viața, iar acest proces începe acasă. Continuă mai
apoi la grădiniță, școala, liceu, iar mai târziu la facultate. Trebuie să facem tot
ceea ce se poate, în condițiile date, pentru dezvoltarea micuților noștri. Ca să fie
foarte clar, propria noastră atitudine față de școală și reacțiile noastre
influențează evoluția lor în nenumărate feluri. Suntem, fie că vrem sau nu,
modelele lor! Dar, putem fi profesorii lor! Suntem cei care avem datoria să
insuflăm dragostea pentru cărți, pentru descoperirea unor lucruri noi, dar, nu
uitați, că suntem cei mai în măsură să adaptăm procesul de învățare la nevoile
și preferințele copilului, astfel încât momentele petrecute împreună pentru a
învață să nu fie o povară, ci mai degrabă momentul mult așteptat pentru a-și
petrece timpul cu părinții. Dacă noi petrecem timp cu copii, devenim „profesorii”
lor, aceștia vor asocia procesul de învățare cu ceva amuzant, ceva ce fac
împreună cu mami și tati, deci ceva încântător.

Reacțiile noastre atunci când copilul ne arată ce a învățat sa facă, influențează

implicarea lui în procesul de învățare și descoperire. Dacă noi suntem
entuziasmați, ne manifestăm bucuria, copilul va dori să aibă de mai multe
reacții de acest gen din partea noastră. El va repeta acțiunile care ne-au făcut
să fim atât de încântați. Astfel, se va produce deopotrivă procesul de învățare,
de consolidare al informațiilor, dar și cel de antrenament la efort.

Exercițiu de imaginație

Haideți să facem un exercițiu de imaginație! Puiul nostru începe să facă lucruri,

să descopere, să meargă la grădi sau la școală. Încercați să vă puneți în locul
lui. Acela este „serviciul” lor. Renumerația constă în bucuria de pe chipul nostru,
laudele primite, încurajari etc. Dacă această învățare se produce într-un mediu
ostil, iar copilul nu experimetează sentimentul de sprijin și încurajare, nu are
parte de laude, nu vede bucurie pe chipul părinților sau educatorilor, mersul la
școală devine o problemă.

Este ca și cum voi ați merge la serviciu și v-ați ciocni de frustrările șefului,
indiferența acestuia atunci când faceți treaba bună sau suportați toate acestea
pentru un salariu nesatisfăcător. Atunci vă intreb, ați mai merge la serviciu cu
plăcere? V-ați mai da silința să vă afirmați? Să faceți lucrurile bine? Sau alegeți
să îmbrățișați abordare „ziua trece, leafa vine”. Noi nu ne putem permite să nu
facem lucrurile bine din cauza renumeraței financiare și a responsabilităților de
adult. Dar, un copil ar putea … până la urmă, treaba lor, serviciul lor, este să fie
prezenți la școală. Dar, dacă frustrările adunate de un copil în legătură cu
procesul educațional, cu temele sau cu notele sunt majore atunci orice
responsabilitate legată de școală va deveni un calvar și automat i se va părea că
are mult mai mult de scris, învățat, de depus efort decât în realitate.

Întrebări pentru părinți

Foarte mulți părinți spun că din cauza educatoarei, învățătoarei, copilului nu-i
place la școala sau la grădiniță. Este foarte adevărat, că e important ca puiul
nostru să o placă pe doamna, dar în calitatea de părinți, noi avem datoria de a
le cultiva dragostea pentru „a ști”, a descoperi, pentru cărți, pentru lectură. Noi
nu suntem doar părinți! Noi suntem și cei care trebuie să verificăm, dacă puiul a
înțeles ce a făcut la școală. Suntem cei care facem prima evaluare în fiecare zi,
atunci când facem temele împreună. Suntem prietenul cel mai bun căruia i se
povestește cum a mers la școală. În loc să întrebăm „ce ai făcut azi la mate?” ar
trebui să vedem cum i-a fost ziua. Ar trebui să ne punem noi întrebarea, dacă
nu cumva am fi putut face ceva ca ziua să-i fie mai plăcută sau cum altfel ar fi
gestionat el ziua sau vreo situație aparte.

Multe teme și efort peste măsură

Este foarte adevărat că volumul acestora este sufocant. Micuții exploratori se

plâng că au mult de lucru mai ales atunci când sunt obosiți. Nu putem să nu le
facem și atunci trebuie să învățăm, cum să le împărțim, astfel încât puiuțul să
nu obosească foarte repede. Și, să nu uitam ca la finalul zilei să-i recompensăm
cumva tot efortul de care a dat dovada puiul nostru.
Sunt multe! Copilul are de scris cam la toate și nu înțelege de ce. Lui nu-i place
matematica, ci doar sportul și muzica, de exemplu. Acolo nu are teme … Dar,
haideți să-i explicăm că matematica poate fi de mare ajutor și la muzica, desen
sau sport. Cu alte cuvinte, spune-i și arată-i că noțiunile de matematică, îl pot
ajuta să împartă planșa de desen sau să încadreze armonios și proporțional
elementele. Să nu uităm că le putem dezvălui un mare secret! Cifrele, ritmul,
matematica și repirația merg mână-n mână pentru îi pot ajuta să-și dozeze
efortul când aleragă sau să aleagă tonalitatea potrivită pentru a cânta o
melodie. Încercați să folosiți pasiunile lor în procesul de învățare.

Munca de a fi părinte
Poate fi grea, dar poate fi și plăcută, iar pentru copii reacția părinților în primul
rand este cea care influențează percepția asupra întregului proces.

Ca părinți, deși preocupați și cu multe alte responsabilitați de gestionat, să nu

uitați de importanța timpului pe care îl petreceți cu copiii   dar mai ales de
calitatea acestuia. Micuții exploratori au nevoie să-i hrăniți permanent nu doar
cu alimente sănătoase, ci, mai ales au nevoie să fie hrăniți spiritual, emoțional
și educațional. Educația este un proces continuu care începe acasă cu noi,
părinții, iar aceasta sarcină o avem muuult timp. Să nu uităm că un copil nu
trebuie să devină doar inteligent, ci și capabil să gestioneze trăirile, să se
adapteze. Există multe forme de inteligență, dar fără cea emoțională, care se
dezvoltă în primii ani de viață, începând cu ajutorul nostru, toate celelalte tipuri
nu pot conlucra armonios.

Răsplata …
Nu o să insinuez că munca de părinte nu este o muncă grea! Poate că e cea mai
solicitantă dintre toate muncile, dar roadele vor fi culese mai târziu. Făcută atât
cât putem de bine în fiecare moment, putem avea încrederea că micuțul sau
micuța noastră va deveni un adult inteligent, independent, capabil să analizeze
faptele și să ia cea mai bună decizie pentru soluționarea oricăror probleme cu
care s-ar putea confrunta mai târziu în viață. Și, știm cu toții că vor fi destule
provocări!

<p

Pentru noi, parintii de astazi, scoala era de multe ori un loc in care aveam numeroase
obligatii si putine placeri. Trebuia sa fim cuminti, ascultatori, respectuosi, seriosi,
responsabili, constiinciosi. Adesea, jocul nu era permis, pentru ca invatarea era invaluita
intr-o aura sobra, incompatibila cu ludicul.

Astazi, abordarea s-a schimbat, iar noile perspective in educatie incep usor-usor sa includa
jocul intre metodele moderne de a apropia informatia de elevi.

„La varste mici, si nu numai, aspectul ludic al invatarii este foarte important si

motivator; mai tarziu, interesul pentru grupul de egali devine dominant si activitatile in
echipa, relatiile armonioase cu coechipierii asigura implicarea si eficienta in invatare.

Invatarea are o importanta latura relationala, de aceea conectarea cadrului didactic si a

parintelui cu copilul, aprecierea efortului depus in sarcina si nu a rezultatului final,
incurajarea, increderea ca el va reusi sunt elemente importante in invatare, mai ales in
momentele repetitive, dificile sau frustrante pe care le presupune invatarea.

Atitudinea parinţilor privind invatarea si asigurarea unui climat de studiu adecvat contribuie
la cresterea motivatiei in invatare. Daca dascalii si parintii asigura cele enumerate mai sus,
atunci atitudinea copilului fata de scoala va fi de cele mai multe ori pozitiva”, este de parere
Cristina Honcioiu, specialist Intuitext in educatie.

Si pentru ca aveam nenumarate curiozitati in ce priveste motivarea copiilor de a

invata si modul de a le forma o atitudine pozitiva in raport cu scoala, am rugat-o pe colega
noastra, Cristina, sa ne raspunda la mai multe intrebari.

Cristina, ce ii motiveaza pe copii sa invete? Cum pot dascalii si parintii sa le

incurajeze o atitudine pozitiva in raport cu scoala?
Copiii au o curiozitate naturala in ceea ce priveste lumea inconjuratoare, astfel incat ei sunt
motivati daca ceea ce invata este legat de realitate, daca este util si ii ajuta in viata
cotidiana.

Invatarea este o experienta personala la care ei au nevoie sa participe. Ei invata daca

interactioneaza direct, actioneaza practic, aplica, daca analizeaza, apreciaza, observa,
extrag concluzii, adica daca sunt implicati activ mental si, mai ales la varste mici, senzorial
si motric.

Invatarea eficienta se realizeaza intr-o atmosfera placuta, in care copilul simte ca poate
decide, ca are un anumit grad de libertate, in care are voie sa greseasca si in care este
sustinut sa corecteze greselile, nu criticat pentru ele sau comparat.
El are nevoie sa fie optim provocat, prin sarcini care sunt putin peste ceea ce poate. Daca
sarcinile sunt prea usoare, atunci nu mai este provocat, deja le stie, daca sarcinile sunt prea
grele, atunci experimenteaza neputinta si abandonul in fata a ceva ce il depaseste, nu mai
experimenteaza posibilitatea succesului, ci certitudinea esecului.

Exista, in prezent, metode alternative de invatare, cum ar fi produsele online de

exemplu, manualele digitale sau CD-urile educationale. Crezi ca aceste produse de
invatare, create in acord cu nevoile noilor generatii de copii, le pot schimba
elevilor perceptia in ce priveste scoala? Ii pot ajuta sa invete cu placere?
Acestea sunt mijloace care plac foarte mult elevilor si care pot fi introduse cu maiestrie de
catre dascali. Da, ii pot ajuta, pentru ca tehnologia face parte din viata lor, iar utilizarea
acesteia de catre scoala inseamna a face invatarea atractiva, prietenoasa, a lua in
considerare preocuparile si interesele lor.

Citeste continuarea articolului.

</p