Utilitatea marginala (U`sau Um) este un concept introdus in teoria economica de renumita Scoala de

la Viena cunoscuta ca Scoala a Utilitatii Marginale, ale carei baze au fost puse de Carl Menger (1840 –
1921), ea marcand aparitia neoclasicismului in economie( reprezentat si de Stanley Jevons, Leon
Walras, Eugen Böhm – Bawerk, Alfred Marshall s.a.).
            Urmarindu-se evolutia utilitatii totale a unei marfi X ( din Fig. 2.1), se poate constata ca, pe
masura majorariii consumului cu cate o unitate, aceasta creste, dar din ce in ce mai lent, la un
moment dat cresterea devenind nula, iar apoi transformandu-se in descrestere. Dintr-o astfel de
evolutie poate fi desprinsa semnificatia utilitatii marginale.
Prin urmare, prin utilitate marginala a unui bun se intelege sporul de utilitate dobandit in urma
suplimentarii consumului din acesta cu o singura unitate. Cu alte cuvinte, ea ne arata cu cate unitati
creste sau scade utilitatea totala atunci cand consumul din marfa considerata sporeste sau se
diminueaza cu o unitate.
      Din aceasta definitie rezulta si formula sa de calcul:
 
Um= DU / Dx
in care:
 DU = U1 – U0 – sporul de utilitate totala determinat de cresterea consumului din marfa X cu Dx
unitati;
U0 –utilitatea initiala;
U1 – utilitatea dupa modificarea consumului din marfa X;
Dx = x1 – x0 - – sporul de consum din marfa X;
x0 – consumul initial din marfa X;
x1 – consumul modificat (marit sau micsorat).
            Desi aceasta formula are o valabilitate generala, unii specialisti o recomanda numai pentru
marfurile “imperfect divizibile” (bunuri al caror consum nu se poate exprima decat in numere intregi,
a caror fractionare fizica le-ar face inutilizabile – televizoare, autoturisme etc.). Pentru bunurile
perfect divizibile (energie electrica, lapte etc.), ca si pentru toate cazurile teoretice cand variatiile
consumurilor sunt privite la limita, tinzand spre zero, este recomandata formule echivalent, de genul:

in care: dx,   – variatia la limita (tinzand catre zero) a consumului din marfa X;     dU,  U –
variatia utilitatii totale ca efect al variatiei consumului cu marimea dx sau  x.
            De remarcat ca, in economie, prima derivata (inclusiv partiala) a unei functii de utilitate are
semnificatia de utilitate marginala (indicandu-ne cu cate unitati variaza utilitatea totala cand
consumul din bunul considerat creste sau scade cu o unitate).
      Grafic, utilitatea marginala are evolutia din Fig. 2.2.
Asadar, Simultan cu sporirea consumului, utilitatea marginala scade, uneori inregistrand si valori
negative (daca suprasaturarea provoaca neplacere sau desutilitate). Acest lucru este rezultatul unei
legi cunoscute sub denumirea de lege a utilitatii marginale descrescande sau de legea lui
Gossen (dupa numele psihologului german Heinrich Gossen, care a semnalat-o, in 1843, pentru prima
data).