Dragomir Dan Alexandru

Master Sociologia comunicarii si jurnalism

Anul II

Teoria ,,spiralei tacerii’’

Teoria ,, spiralei tacerii’’ propune un model interactionist de explicare a

mecanismului pshiho-sociologic al formarii opiniei publuce si al evaluarii rolului mass-
media in acest proces.
Aceasta teorie abordeaza interactiunea dintre mass-media si opinia publica,
neinteresandu-se de continutul propriu-zis al mesajelor. Ea reprezinta o contributie
majora la clarificarea controversatei probleme a efectelor mass-media. Este o perspectiva
care analizeaza formarea opiniei pubice ca ,, proces interactiv’’. J. Lazar in ,,sociologie de
la commmunication de masse’’spune ca ,, interesul teoriei consta in aceea ca stabileste o
relatie complexa intre individ, mass-media si opinia publica’’. Ipoteza de baza este ca
opinia publica se formeaza pe baza observarii si evaluarii de catre indivizii a mediului lor
social – cea mai mare parte a oamenilor se tem sa nu se izoleze si de aceea incearca sa
aiba opinia majoritatii. Indivizi care cred ca opiniile lor sunt opuse opiniei dominante
intra in mecanismul ,, spiralei tacerii’’ datorita temeri de a nu fi izolati si respinsi social.
Mass-media constituie principalul element de referinta in exprimarea si distribuirea
opiniilor. Mass-media are puterea sa decida si sa defineasca ceea ce este important si
legitim in judecarea diferitelor evenimente sau elemente ale vieti publice. Cei care aproba
punctul de vedere dominant vorbesc despre el si-l sustin, iar cei care au o opinie diferita
pastreaza tacerea pentru a nu deveni ,, nepopulari’’ . In etapa urmatoare cei care
impartasesc opinia definita de mass-media ca dominanta vorbesc tot mai mult si astfel
aceasta opinie devine tot mai puternica in timp ce altii, chiar daca sunt mai numerosi, se
retrag intr-o tacere tot mai accentuata. Indivizi care se izoleaza in tacere parasesc spatiul
public retragandu-se in cel privat. Aceasta paradigma nu sustine ca in acest proces
oameni schimba opiniile sub influenta definitiei date spatiului public de catre media; ei
doar si le mascheaza cu discretie in tacere. Influenta mass- media nu se exercita asupra
opiniilor individului ci asupra constiinetei de a fi reprezentat sau nu in opinia publica.
Modelul ne spune ca reactiile de opinie si comportamentele indivizilor se construiesc in
cadrul relatiei dintre propriile lor convorbiri si rezultatul observari mediului social. In
aceeasta teorie individul devine mai increzator si se exprima fara reticente cand opinia sa
concorda cu punctul de vedere dominant – acest fapt face astfel aproape imposibila
exprimarea in public a unei opinii individuale si originale. Comportamentul oamenilor se
distribuie si evolueaza in functie de perceptia si reprezentarea sau imaginea lor asupra
repartitiei opiniilor in spatiul public. Autoarea teoriei, Elisabeth Noelle- Neumann
mentioneaza trei precursori care iau inspirat acest model- Tonnies, Bryce si Tocqueville.
De la Tonnies retine ideea ca ,, opinia publica pretinde intotdeauna a detine autoritatea’’ ,
de la Bryce ideea ca majoritatea ramane tacuta cand se simte invinsa. Noelle- Neumann
isi structureaza modelul interactiv opinie publica-mass-media –indivizi in cinci asertiuni:
1 in formarea unei opinii un individ nu are numai interesul pentru rezolvarea unei
problema personala, ci este interesat foarte mult de masura in care este sau nu determinat
sa ia parte in mod public la problemele mediului sau 2 un individ este cu atat mai dispus
sa se exprime in cazul in care considera ca punctul lui de vedere este si va deveni punctul
de vedere dominant 3 daca aprecierea distributiei unei opinii se afla in contradictie
flagranta cu distributia sa efectiva, atunci se poate deduce ca aceasta opinie este cea
exprimata cel mai adesea in public. De aici rezulta ca in general o opinie sustinuta in
mediul public urmeaza un trend ascendent. 4 exista o corelatie pozitiva intre aprecierea
prezenta si aprecierea anticipata. Cu cat este mai slaba, cu atat opinia publica este
angajata intr-un proces de schimbare. De aici rezulta ca in mediul public , pentru a rezista
mult timp o opinie trebuie sa fie sustinuta de majoritatea oamenilor. 5 daca individul e
convins ca tendinta opiniei evolueaza in directia punctului sau de vedere, atunci el o va
sustine pentru ca in acest caz riscul izolarii sale este neglijabil.
 Elihu Katz rezuma aceasta paradigma in noua puncte printre care 1 indivizii au
opinii 2 in exprimarea acestora ei sunt ghidati de un simt al statistici enuntari acestor
opinii 3 mass- media constituie in acest sens principala sursa de referinta prin luarea unei
decizii 4 mass-media are tendinta de a exprima opinii asemanatoare, chiar identice 5 mass
–media tinde sa deformeze distribuirea opiniei societatii 6 multe grupuri de indivizi se
retrag din dezbaterea publica pentru ca se simt fara sprijin; acestia nu schimba conceptia,
dar nu incearca sa-i convinga pe alti si abandoneaza lupta 7 de aceea societatea este
marginalizata si saracita in materie de opinie. Paradigma ,,spiralei tacerii’’ presupune o
metodologie rafinata si nuantata de testare a opiniilor si de evaluare a distribuirii lor in
prezent si in perspectiva. In chestionarele utilizate pentru testarea ipotezelor se introduc
patru tipuri de intrebari: intrebari privin opinia despre o tema controversata, intrebari
privind punctul de vedere al intervievatului asupra a ceea ce crede majoritatea, intrebari
privind evolutia opiniei in viitor si intrebari privind dispozitia intervievatului de a-si
asuma o participare publica modelul de testare a opiniilor inspirat de aceasta paradigma
ofera un suport solid pentru previziuni asupra comportamentului public al populatiei. El
are avantajul de a localiza rolul mass-media in ansamblul oproceselor interactive de
formare a opiniei publice si de distribuire a comportamentelor publice ale diferitelor
categorii de populatie.
Paradigma ofera o analiza rafinata asupra dinamici opiniei dominante si a opiniei
minoritare. In aceasta teorie majoritatea si minoritatea in materie de opinie nu constituie
marimi statistice, ci sunt expresii simbolice ce definesc realitatea si forta opiniei. Astfel
daca o majoritate este considerata a fi o minoritate, atunci in viitor ea va cunoaste
declinul si invers, o minoritate perceputa ca o majoritate in viitor va inregistra un proces
de extindere. Deci daca previziunea situatiei viitoare este diferita de cea din prezent,
atunci reprezentarea viitorului va determina mobilizarea sau inhibarea individului in
afirmarea punctului sau de vedere, cu consecinte directe asupra dinamicii raportului
dintre opinia dominanta si cea minoritara.
Teoria si metoda “spiralei tacerii” s-au dovedit pertinente pentru prevederea
dinamicii opiniei in toate domeniile pentru care atitudinea si comportamentul individului
sunt determinate de relatia dintre propriile sale convingeri si rezultatul observarii
mediului sau. Acesta interactiune reprezinta aspectul principal al procesului de formare al
opiniei publice. Observarea mediului devine un element cheie in formarea opiniei
publice. De aceea toate expunerile privind opinia publica nu sunt valabile decat pentru
perioade si pentru locuri determinate. Pentru a stabili in ce consta si in ce mod se exercita
influenta mass-media asupra opiniei, Noelle-Neumann porneste de la constatarea ca
media apartin sistemului prin care individul dobandeste informatii despre mediul sau.
Pentru toate problemele care nu se afla in sfera sa personala nemijlocita, individul este
dependent de media atat in ceea ce priveste faptele insele, cat si determinarea climatului
opiniei. Media au o influenta hotaratoare in a hotari care opinii sa se impuna si care sa
dispara. Astfel are loc o crestere sau descrestere progresiva ireversibila a importantei
opiniilor in functie de felul in care au fost catalogate la inceput-majoritare sau minoritare.
Mass-mediei ii este atribuita functia de creatoare a opiniei publice, desi in mod formal ea
ar trebui doar sa reflecte opinia publica. Totodata mass-media are puterea de a imparti
indivizii in trei categorii: cei activi sustin in mod public ceea ce se afirma de media, cei
care se supun accepta opiniile formulate in mass-media si cei care tac desi au o altfel de
parere. Acesta ultima categorie pastreaza doar pentru ei ceea ce cred-desi sunt convinsi ca
opinia lor e cea corecta ei o tin sub tacere din interesul de a nu fi marginalizati.Teoria
« spiralei tacerii » implica faptul ca o opinie formulata de media nu poate fi contestata in
mod public ceea ce este o afirmatie destul de pretentioasa. Totodata e clar ca exista
grupuri de indivizi care au aceeasi opinie si nu si-o exprima public si multi din ei nu sunt
constienti ca exista un consens in ceea ce priveste parerea lor. Se iroseste astfel
posibilitatea diversificarii opiniilor. La fel de adevarat e si faptul ca o mare parte din mase
accepta fara sa critice o opinie doar pentru ca ea isi face auzit glasul in public. De multe
ori inseamna ca se accepta o opinie sau se respinge doar din dorinta de a dobandi anumite
avantaje de ordin social. Alternativele comportamentului individului sunt limitate si
inevitabil supuse presiunii unor mecanisme psiho-sociologice. O categorie de oameni
estimata la 20 de procente din populatie infrunta orice risc si raman neclintiti in
convingerile personale. Asadar mediul social nu este o stare data, ci este unul interactiv,
aflat intr-o schimbare permanenta, cu o dinamica insa limitata tocmai de mecanismul
principal care determina aceasta trasatura. In acest mod adevarul acceptat de mase capara
contur pe masura ce este acceptat de tot mai multi oameni si isi pierde foarte mult din
caracterul de obiectivitate. Meritele acestei paradigme pot fi sintetizate in urmatoarele
contributii : explicarea procesului de formare a opiniei publice ;descifrarea naturii opiniei
publice ; precizarea rolului decisiv al al mass-media in stabilirea modului de distribuirea a
opiniilor si a comportamentului indivizilor in spatiul public. Adevarul stabilit de mass-
media devine tentant pentru individ si pentru ca el poate fi exprimat fara riscul de a fi
sanctionat de ceilalti. Initiatorii opiniei publice sunt indivizii care au curajul sa reziste
amenintarii cu izolarea.
D. Wolton si H. Misika au gasit mai multe fisuri in arhitectura acestei teorii. Prima
intrebare esre daca ziaristii pot fi reprezentativi pentru opinie, daca nu cumva li se
atribuie o putere prea mare. Apoi spatiul comunicarii nu poate fi confundat cu spatiul
politic. Cercetarile arata prezenta in spatiul public a unor “grupuri de opinie”
nereprezentate de comunicatori. Cei doi mai sustin ca este hazardat sa se atrbuie mass-
mediei monopolul functiei de a construi reprezentarea simbolica a opiniei publice.
Modelul nu ia in considerare ca procente semnnificative de indivizi nu au opinii in multe
chestiuni si atunci tacerea lor este consecinta lipsei de opinie si nu neaparat a fricii de
izolare. Rezervele critice nu sunt insa de natura sa zdruncine osatura teoretica si validarea
empirica a teoriei “spiralei tacerii”.

http://www.xs4all.nl/~kassiesa/bert/uefa/
0351/408738 gabi

http://www.bucataria-romaneasca.ro/
http://www.brutarul.ro/
http://www.bpt.ro/
http://www.buciumul.ro/
http://www.businessmagazin.ro/
http://www.ecomagazin.ro/
economistul.ro
http://www.natura.md/
http://www.piataagricola.eu/
http://www.romlit.ro/
http://www.vacantesicalatorii.ro/portal/
arhimag.ro
formula-as.ro
fermierul.ro
http://www.terramagazin.ro/
http://stiintasitehnica.com/
http://revista-ferma.ro/
www.revistapadurilor.ro
http://www.universulpadurii.ro/
http://www.institutuldefilosofie.ro
www.gradinamea.ro/
www.agriculturaromaneasca.ro
http://www.revistadechimie.ro/