Dragomir Dan Alexandru

Facultatea: I. F. G.
Master Sociologia comunicarii si jurnalism
Anul I

Responsabilitatea deontologica a jurnalistului

Mijloacele de comunicare fac parte din sistemul social foarte complex al

tarilor moderne si din numeroasele subsisteme ale acestuia. Datorita faptului ca
sunt simultan industrie, serviciu public si institutie publica, mijloacele de
comunicare sunt de o mare ambiguitate si de aici decurge cea mai mare parte a
problemelor legate de deontologie. Etica jurnalistica nu este o achizitie a secolului
XX. Secolul al XIX lea a marcat principalele aspecte etice ale profesiei de
jurnalist : datoria fata de societate, responsabilitatea fata de individ si fata de
dreptul acestuia la informare. Secolul al XIX-lea a accentuat conflictul existent
intre responsabilitatea fata de cetatean si societate, obligatiile ce deriva din
contractul jurnalistului cu patronul si constiinta ziaristului. S. Baldwin spunea
despre proprietarii anilor 20 din Marea Britanie ca ei cautau puterea, insa o putere
disociata de orice responsabilitate. In anii 60 s-a vorbit mult despre
responsabilitatea sociala a jurnalistilor. Aceasta presupune ca jurnalistii au de dat
socoteala poporului. Pentru M. Friedman, un celebru economist american, unica
responsabilitate sociala a unei intreprinderi este cresterea beneficiilor sale. Insa
astfel un ziar nu ar datora nimic utilizatorilor. Cand mijloacele de comunciare fac
parte din concerne, o vasta putere se afla in mainile catorva persoane care nu au ca
preocupare majora informarea publicului. Comunicarea in masa are efecte foarte
importante. Dar pentru ca un mesaj sa existe este nevoie de cel putin doua
persoane : emitatorul si receptorul. Utilizatorul nu este un receptor pasiv. El
intelege informatia conform experientei sale de viata, a calitatilor sale etc. De aceea
1
principala influenta a mass-media se realizeaza prin omisiune. Mass-media
stabileste ce evenimente si ce persoane sunt importante.
Cea mai mare parte a statelor unde regimul nu este dictatorial poseda acum
cel putin un cod al presei. Acest cod nu este insa unul fata de care jurnalistul isi ia
un angajament absolut, ci este un cod care va fi respectat daca jurnalistul poseda un
simt moral si il aplica. Codul protejeaja clientul, insa dincolo de aceasta creeaza o
solidaritate in interiorul grupului si mentine prestigiul profesiunii, deci influenta sa.
Codul da fiecaruia un sentiment de securitate, de forta colectiva. Pe de alta parte
codul vizeaza evitarea interventiei Statului - cand observa o neincredere a
publicului in ceea ce-l priveste, legiuitorul proiecteaza si uneori voteaza legi
represive. Se pot mentiona cateva exemple de principii jurnalistice : sa fii
competent, sa nu faci nimic care sa diminueze increderea publicului, sa ai o viziune
larga si profunda asupra informarii, sa oferi o imagine exacta si inteligibila despre
actualitate, sa deservesti toate grupurile sociale, sa stimulezi comunicarea, sa aperi
si sa promovezi drepturile omului si democratia, sa contribui la armonia societatii.
Jurnalistul are nevoie de libertatea de a informa oameni cu privire la
observatiile sale asupra lumii inconjuratoare. De asemenea el are nevoie si de un
salariu decent pentru a nu putea fi vulnerabil fata de propunerile necinstite. In
prezent aceasta libertate a jurnalistului este diminuata considerabil din cauza
implicatiilor economice. Pentru ca un ziar sa fie lansat si mentinut este nevoie de
sume foarte mari de bani. Pentru a intelege problemele profesionale si de etica
legate de presa, ca institutie si de gazetarie, ca profesie e nevoie sa ne dam seama
de rolul ei ca factor de cultura. Acceptand ideea ca presa are o extraordinara putere
de persuasiune este evident ca in lipsa unei elementare deontologii jurnalistice
presa se transforma intr-un mijloc de a manipula, de injosire a demnitatii umane si
de cultivare a minciunii. De aceea presa nu trebuie sa dezinformeze, ci sa
informeze, sa nu ascunda realitatea, ci sa prezinte evenimentele exact asa cum s-au
petrecut. Atunci cand nu exista o etica jurnalistul este pus in pericol de a deveni

2
prizonierul santajabil al propriilor erori, cauzand efecte incontrolabile. Alt pericol
este acela de a ceda presiunilor exercitate de anumiti factori de influenta. Astfel
continutul articolelor inceteaza sa mai fie decis in mod liber.
Pentru a avea o reputatie si o constiinta curata jurnalistul trebuie sa fie onest
si sa evite conflictele de interese. Dincolo de suspiciuni si neincredere, dincolo de
presiuni si de legi care nu ofera nici cea mai mica protectie reporterului fata de
patron, ziaristii dispun de o arma redutabila si anume onestitatea. Chiar daca o
informatire este eronata, jurnalistul poate fi absolvit de orice vina daca in
documentarea si scrierea materialului de presa el a avut convingerea ferma ca ideile
pe care le-a scris sunt conform cu adevarul.
In jurnalism raportul dintre deontologie si morala ar trebui sa se bazeze pe
,,etica raspunderii’’ pentru ca jurnalistul trebuie sa urmareasca binele general. Dar
jurnalismul este un domeniu extrem de pragmatic si in acelasi timp supus
oportunitatilor momentului. Astfel in practica jurnalistul este tentat sa foloseasca
armele ,,eticii convingerii’’ , evitand astfel sa-si asume intraga raspundere asupra
celor scrise. In vesnica lui goana dupa senzational, jurnalistul isi justifica excesele
din datoria de a nu ascunde nimic din ceea ce stie. Deseori el considera mai
important informatia care distruge decat cea care construieste. Problema legislatiei
nu se pune doar in sensul castigarii exprimarii libertatii de constiinta, ci si a
folosirii ei corecte, adica nu numai in garantarea largirii dreptului, ci si oricat ar fi
de inconfortabil, in directia restrangerii lor in spiritul unui control sever al
respectarii demnitatii umane. Nu trebuie sa uitam ca singurul element care intretine
credibilitatea presei in ochii opiniei publice este responsabilitatea jurnalistului fata
de adevarul rostit. In multe cazuri responsabilitatea este cea obligata sa intervina
atunci cand masa de consumatori de presa prefera o anumita linie de conduita in
legatura cu un subiect in voga. Jurnalistul are convingerea ca respectiva atitudine
nu este una corecta; chiar cu riscul de a pierde din audienta el va merge pe drumul
dictat de constiinta sa.

3
 Presa este considerata spatiul privilegiat in care judecatile individuale ale
oamenilor se confrunta, se compara si se conjuga. Este motivul pentru care
mesajele presei nu pot sa fie unidirectionate. Orice publicatie serioasa dispune de
servicii specializate in sortarea, analizarea si selectarea mesajelor primite de la
beneficiarii ei directi si este obligata de insasi statutul ei economic sa tina seama de
ele. O presa libera ar trebui sa lucreze neobosit pentru canalizarea opiniei publice
catre civism, pentru stimularea capacitatii opiniei publice de a judeca prompt si
corect faptele si situatiile cu care societatea este confruntata, stimuland
colectivitatea spre participativitate si decizie. Feed-beack-ul destinatar-presa este
stimulat astfel incat mai ales in chestiunile de interes colectiv, politica editoriala si
unghiul de abordare sustinut de strategia publicata sa fie unul reprezentativ pentru
publicul ei specific. Adevarul este o datorie fundamentala pentru jurnalist si o
garantie de credibilitate pentru cetateanul destinatar. Opinia individuala a
cetateanului si opinia publica sunt direct dependente de felul in care mesajul
reuseste sa aproximeze coerent si obiectiv realitatea.
Codul de etica jurnalistica cuprinde o serie de reguli care sunt distribuite in
mai multe categorii. Exista reguli generale precum : sa nu minti, sa nu furi, sa nu
provoci o suferinta cuiva care se adreseaza si jurnalistilor. Reguli speciale pentru
jurnalisti : sa nu falsifice in mod voluntar o explicatie, sa nu accepte avantaje
materiale privind publicarea sau nepublicarea unui articol. Jurnalistul nu trebuie sa-
si disimuleze identitatea in fata surselor, nici sa culeaga in mod clandestin
informatie (de exemplu cu camera ascunsa), nu trebuie sa se amestece in viata
privata a oamenilor. Ca reguli ce se refera la mijloacele de comunicare se pot
aminti urmatoarele indatoriri : jurnalistul nu trebuie sa cedeze nici unei presiuni
care urmareste selectia sau prezentarea stirilor, trebuie sa se preocupe sa
imbunatateasca portretul traditional facut altor popoare in tara sa si sa suscite
curiozitate si simpatie pentru culturile lor. Presa trebuie sa serveasca drept forum
pentru a fi prezentate diverse puncte de vedere asupra marilor probleme de

4
actualitate. Este interzisa eliminarea, distorsionarea si inventarea de stiri pentru a
face pe placul ofertantilor de publicitate. Alte reguli sunt cele realizate in functie de
responsabilitatea specifica a jurnalistului. Acesta este responsabil in primul rand
fata de el insusi, dar si fata de patron - nu trebuie de exemplu sa dezvaluie nimic
din afacerile interne ale firmei. El are datoria sa nu-si discrediteze profesia si sa
lupte pentru drepturi ale jurnalistilor precum stoparea cenzurii si accesul la
informatie. El este responsabil si fata de sursele sale – de exemplu sa nu dezvaluie
o sursa careia dinainte i-a promis anonimatul. In schimb el nu trebuie sa se lase
manipulat de informatorii sai, sa se indoiasca de informatiile persoanlelor aflate in
stare de soc sau « slabe de inger ». Fata de persoanele controversate, in cazul in
care critica sau acuza o asemenea persoana, trebuie sa-i dea ocazia sa-si spuna
propriul sau punct de vedere. Actul de a informa nu trebuie niciodata utilizat cu
scopul de a prejudicia pesoane sau grupuri din punct de vedere fizic, moral,
intelectual, cultural sau economic. Jurnalistul nu trebuie sa cauzeze prejudicii
beneficiarilor utlizand metode subliminale pentru a face sa treaca un anumit mesaj
audio-vizual. Jurnalistul trebuie sa-si obtina informatia prin mijloace corecte. El nu
trebuie sa utilizeze mijloace coercitive precum minciuna, hartuirea, amenintarea
sau santajul. Jurnalistul trebuie sa-si selecteze riguros informatia pe care o va
utiliza in functie de importanta si de utilitatea lor pentru public. Dupa publicarea
unui articol, daca exista o plangere trebuie sa se lanseze repede o ancheta si in
cazul esecului sa se publice erata si scuzele.
Jurnalistul ar trebui sa fie un cautator si distrbuitor de informatii verosimile,
o personalitate care sa educe publicul, un lider de opinie care influenteaza benefic
modul de gandire si credintele audientei, un animator care mobilizeaza si
solidarizeaza colectivitatile, un om de divertisment care ofera clipe de relaxare
pentru mii de oameni, un creator de etica si cultura care promoveaza valori, norme
etc. Institutiile media pot si trebuie sa joace un rol important in cultivarea unui mod
de viata autonom si responsabil.

5
6
7