Candrea Daniela,Anul I,Grupa B

TEMA

COCO GRAM NEGATIVI

Cocii patogeni gram-negativi se incadreaza in familia Neisseriaceae, iar speciile patogene cele mai
importante pentru om sunt cuprinse in:

 Genul Neisseria - Neisseria meningitidis intracellularis (meningococul)

 Neisseria gonorrhoeae (gonococul)

 Genul Veillenella, bacterii anaerobe

MENINGOCOCUL

Neisseria meningitidis sau Diplococcus intracellularis meningitidis face parte din genul Neisseria si a fost
izolat prima oara de carte Weichselbaum in anul 1887 din lichidul cefalorahidian al unor cazuri de
meningita cerebrospinala epidemica.

Habitat. Meningococul este prezent in nazo-farinxul omului ca comensal, la care in unele cazuri poate
determina infectia. Nu a fost pus in evidenta la animale.

Caractere morofologice si de cultivare. In produsele patologice (lichid cefalorahidian, exudat faringian)

meningococul are aspectul unui coc ovalar, sub forma de boabe de cafea cu diametrul longitudinal de
0,6-0,8µ, dispus in diplo, cele doua elemente privindu-se prin fetele lor plane; fata de celulele
organismului, el este situat de obicei intracelular, in citoplasma polimorfonuclearelor (2-3 perechi) dar
poate fi observat si in afara celulelor; este gram-negativ.

In culturile proaspete meningococul prezinta aceeasi morofologie, de diplococ sub forma de boabe de
cafea sau reniforme, gram-negativ. Dupa primele ore de la cultivare morofologia meningococului incepe
sa se modifice, datorita unei enzime autolitice elaborate de microb, incat apar forme deosebit de
polimorfe: coci sferici izolati, adesea giganti, in general inegal calibrati si adesea gram-pozitivi.

Meningococul este imobil si nesporulat.

Spre deosebire de speciile nepatogene de Neisserii care se dezvolta pe medii simple, meningococul
necesita pentru dezvoltare medii compuse cu adaos de sange, ser, lichid de ascita, glucoza, iar la izolarea
din organism prezenta de dioxid de carbon 10%. Este aerob si temperatura de cultivare este riguros
limitata la 35-37°C. Cultivat pe medii lichide le tulbura usor. Pe mediile solide formeaza colonii de tip S,
mici, convexe, transparente (ca picaturile de roua) care prin invechire se transforma in colonii de tip R
datorita aceluiasi proces de autoliza.

Rezistenta in mediul extern. Meningococul este foarte putin rezistent in mediul extern fiind sensibil la
Candrea Daniela,Anul I,Grupa B

uscaciune si lumina solara. In l.c.r. moare foarte repede prin autoliza, de aceea este absolut necesar ca
insamantarea l.c.r. sa se faca chiar la patul bolnavului.

Meningococul este sensibil la antisepticele obisnuite care il omoara instantaneu precum si la sulfamide,
penicilina si antibiotice cu spectru larg.

Boala la om. Meningococul determina la om meningita cerebrospinala epidemica precum si cazuri de

imbolnaviri sporadice.

Desi exista un numar important de purtatori cu meningococ, numarul imbolnavirilor este redus, probabil
datorita imunizarii naturale fata de aceasta infectie. Meningita este precedata intotdeauna de o
rinofaringita; de la acest nivel microbii, de obicei prin contiguitate (din aproape in aproape) ajung la
meninge unde determina o inflamatie cu exudat purulent, in special la meningele de la baza craniului,
care determina fenomenele de boala: febra, frison, cefalee severa, greata, varsaturi, rigiditatea cefei,
contractii musculare, convulsii, reflexe exagerate. Uneori infectia se poate generaliza determinand
forma supraacuta cu septicemie si petesii cutanate.

Meningita si septicemia meningococica sunt provocate de diferite sero-grupe de Neisseria

meningitidis. Formele endemice sunt asociate in principal cu meningococi din grupele A, B sau C, cu
serogrupele Y fiind intalnite in principal pe continentul Americii de Nord. Meningococii de grupa A sunt
cauza primara a epidemiilor majore, in special in asa numita meningita africana, acolo unde se produc in
mod regulat epidemii majore (la fiecare 7 pana la 14 ani), si care au drept consecinta rate ridicate de
mortalitate printre copii si tineri adulti.

Contaminarea cu Neisseria meningitidis se produce pe calea aerului, prin picaturi de saliva si mucozitati
nazofaringeale fie de la purtatori sanatosi sau de la bolnavi infectati cu aceasta maladie. Nu exista nici
un rezervor pentru acest microorganism, fie la animale sau in mediul inconjurator. Meningita
meningococica este endemica in intreaga lume, unde se produce in forma unor cazuri sporadice.

In forma sa endemica, infectia meningococica  are predilectie pentru copii si adolescenti, cu o incidenta
maxima raportata la sugarii cu varsta cuprinsa intre 3 si 12 luni. Epidemiile majore de meningita sunt
datorate in principal meningococilor cu serogrupele A si devasteaza in principal tarile africane. Cu toate
acestea, alte serogrupe meningococice sunt responsabile, de asemenea, pentru epidemii extinse. Mai
recent, numarul de cazuri datorate serogrupului W-135, care a fost responsabil pana atunci pentru
anumite cazuri sporadice, a crescut in mod remarcabil.