MACHETA

Macheta reprezintă o reproducere în volum si formă a viitoarei incrustatii sau coroane cu

ajutorul a diferitelor materiale (ceara, R.A.S.2, R.D.C.3).

Fig.....Machete diferite: a- machetă pentru incrustaţie clasa a-II-a MO; b- machetă

pentru incrustaţie clasa a III-a (Black), machetă pentru incrustaţie în cavitate clasa a V-a şi
incrustaţie clasa a I-a.
Materiale:
 Ceara cel mai frecvent (clasic); picurare, fulare ;
 R.A.S. - materiale rigide, nedeformabile, contractie mare (metoda
directa/indirecta) ;
 R.D.C. (ex: foto PALAVIT GLC /Kulzer) – cele mai indicate datorita
caracteristicilor :
-coeficient de contractie mic ;
-timp de lucru mai mare ;
-timp de priza mai mic ;
-dupa priza poate fi adaptata prin prelucrare ;
-eliminata din tipar prin ardere la 650-700ºC, fara fisura tiparului
Observație : Machetele din R.A.S. (metoda directa) vor fi perfectate marginal cu ceara
sau acoperite total cu ceara pentru a fi mai usor eliminate din tipar.
Caracteristicile materialelor pentru machete :
 Sa prezinte o faza plastica la temperatura mediului ambiant – plasticitate ;
 Dupa priza sa fie prelucrate prin frezare (R. A. S.) /sculptate (ceara) ;
 Sa fie tolerate fizico-chimic(metoda directa) ;
 Sa arda fara reziduuri ;
 Sa nu se contracte, sa nu se dilate.

Macheta este obţinută după următoarele procedee tehnologice :

1. Macheta este modelată direct de medicul dentist pe dintele preparat în cavitatea
bucală (intraoral) , după care este trimisă laboratorului pentru a fi transformată în piesă finită.
2. Macheta este modelată indirect: de catre tehnician, in laborator, pe modelul de lucru ;
3. Macheta este modelată mixt (direct-indirect): în primul timp se modelează pe model
în laborator de tehnician, în al doilea timp se modelează pe dintele natural de către medic, în
special la nivelul marginilor, pentru obţinerea închiderii marginale (la machetele din R.D.C.);

2
Rășini sintetice autopolimerizabile
3
Răşini diacrilice compozite

23
 1) Metoda directa : materiale polimerice
 preparare RAS ce se va aplica in stadiul vascos strat cu strat pana la umplerea
cavitatii;
 se aplica in cavitati conditionate ;
 se depune pentru priza auto- (R. A. S.) sau fotopolimerizare (R. D. C.) ;
 prelucrare prin frezare, finisare si individualizarea contactelor ocluzale (ariile
de contact, relatiile ocluzale) ;
Observatie: Din aceste materiale rezulta machete rigide, nedeformabile cu coeficient de
contractie crescut ce necesita captusirea machetei cu o noua cantitate de R.A.S.
Modelajul final al machetei : perfectare, adaptare marginala cu ceara rezultand o
macheta mixta, ideala din punct de vedere al eliminarii din tipar.
2) Metoda indirecta-subetape :
 conditionare bont sau cavitate ( izolare cu lacuri speciale-Lustrol, Die Spacer) ;
! se contraindica izolarea bontului cu apa pentru a evita fenomenul de contractie a
cerii, rezultând macheta şi apoi incrustaţia subdimensionată;
 se aplica ceara, prin picurare (sau pensulare din aproape in aproape pentru
RAS) pana cand se umple cavitatea in exces. Este îndepărtat excesul de ceară ; între
suprafaţa dintelui şi a machetei să existe continuitate. Suprafaţa machetei, prin
modelare, se înscrie în morfologia suprafeţei respective a dintelui pe care trebuie să o
refacă incrustaţia.
 racirea cerii pe modelul de lucru ;
 detensionarea machetei pe modelul de lucru timp de 6-12 ore ; nu se va
introduce macheta in apa in scopul detensionarii ;
 modelajul final cu lama spatulei ;
 finisarea machetei cu o buleta imbibata cu solvent organic (acetona, toluen) cu
scopul de a se indeparta urmele grasoase si a se netezi suprafata modelata.
Mobilizarea machetei:
- se ataseaza pe suprafata ocluzala (cea mai groasa) o tija metalica/material plastic ;
- tija unica pentru inlay simple cu diametru 1-1,5mm, lungime 30 mm ;
- se utilizeaza o singura tija pentru mobilizarea machetei care va fi si macheta viitorului canal
de curgere a aliajului in tipar.
- tija cu brate inegale pentru inlay dublu ; Sunt pentru mobilizat si transport ;
- tija cu brate egale (« U ») –pt. MOD Nu sunt pentru turnare.
Rolul tijelor :
- mobilizare macheta ;
- rol de transport al machetei din cabinet în
laboratorul dentar ;
- canal principal de curgere a metalului in
tipar. Constituie scheletul pe care se aplica
Aplicarea tijelor pentru Transportul
machetele accesorii (istm, sfera = macheta mobilizarea machetei machetei în
rezervorului de aliaj fluid) în metoda laborator
clasică.
! Observație: In tehnologiile moderne (aparate de turnat în vid, cu vacuum) se contraindică
istmul și sfera de contracție. Este suficientă o tija indicată de fabricant.
Tijele :
- La rasini: se introduc in faza plastica in zona cea mai groasa.
- Tijele prefabricate se fixeaza cu rasini autopolimerizabile.
- Materiale ideale : RAS, RDC.

24
 TIPARUL
- apare ca fază intermediară a procesului tehnologic de confecţionare a
protezelor dentare.
- tiparul reprezintă o cavitate delimitată de pereţi din material refractar.
- cavitatea tiparului are formă şi volum identice cu a machetei şi a viitoarei
proteze.

Etape de obținere:
a) pregatirea machetei pentru ambalare ;
b) ambalarea propriu-zisă ;
c) evacuarea machetei din ambalaj.
b) Pregatirea machetei pentru ambalare:
 detensionarea machetei- racirea lenta pe modelul de lucru ( 6-12 ore) . Se contraindica
detensionarea termica in apa deoarece pot sa apara contractii, defecte de turnare;
 realizarea machetei canalului de turnare: Este aplicată tija de sârmă, de masă plastică sau de
ceară. Tija din sârmă cu (dimensiuni de 30 mm lungime şi 1,5-2 mm diametru) este încălzită
la o extremitate şi fixată într-o zonă mai groasă a machetei. Axul tijei formează întotdeauna
cu suprafaţa machetei un unghi de 90°. Tija de sârmă este acoperită cu o peliculă uniformă de
ceară, încât diametrul să fie de 1,5-2 mm. Rezultă un tunel (canal) prin care pătrunde aliajul în
tipar. Tijele din mase plastice sunt fixate prin lipire cu ceară la suprafaţa machetei. Acestea nu
sunt îndepărtate din tipar, deoarece materialul se arde. Pentru ele nu este necesară operaţiunea
de acoperire a suprafeţei cu o peliculă de ceară. Tijele din ceară rigidă sunt aplicate la fel ca şi
cele din mase plastice.
Sunt preferate tijele prefabricate din mase plastice care au avantaje:
- sunt rigide, comparativ cu cele din ceară;
- ard fără reziduuri (condiţie esenţială);
- nu mai sunt acoperite cu ceară şi nu sunt îndepărtate ca cele metalice;
- prezintă dimensiunile corespunzătoare;
- prezintă şi macheta rezervorului dc aliaj lichid.
 Realizarea machetei rezervorului de material fluid se realizeaza prin picurarea de ceara
(pentru tijele metalice sau din ceară ) sau este prefabricata (diametrul 3,5mm), plasata la 2-
3mm de suprafata ocluzala. Sfera este forma geometrică ce prezintă la o suprafaţă minimă
volum maxim; se obţine o cantitate mare de aliaj fluid cu o suprafaţă redusă, pierderile
termice sunt lente, aliajul rămâne mai mult timp în stare topită.
 modelarea machetei istmului (diametrul 2,5-3mm) =canalul secundar. Porţiunea dintre sferă
şi machetă se numeşte istm. Pentru a curge uşor aliajul topit din rezervor în tipar,
dimensiunile sunt mai mari decât ale canalului. Mărirea dimensiunii se obţine prin depunerea
de ceară topită.

Secțiune prin tipar Macheta rezervorului de Macheta canalelor de

aliaj lichid. evacuare a gazelor

25
 Realizarea machetei canalelor pentru evacuarea gazelor din tipar (se modeleaza din ceara
trefilata sau fire de nylon), cu diametrul de 1mm; se fixează cu o extremitate la macheta
incrustaţiei, în zona cea mai îndepărtată de locul tijei şi cu cealaltă extremitate la marginea
capacului conformatorului.
 degresarea machetei viitoarei lucrarii și a canalelor de turnare : macheta se aplica pe capacul
conformatorului, se curata cu o buleta imbibata intr-un solvent organic (alcool, acetona, eter,
neofalină) ; se indeparteaza urmele de grasime, pentru a elimina eventualele tensiuni
superficiale negative ce pot genera spatii intre macheta si materialul refractar ; se foloseste
WAXIT, ISOLIT/KERR. Degresarea este efectuată numai la macheta din ceară, în vederea obţinerii
reducerii tensiunii superficiale. ! Nu se insistă cu solventii. Tamponarea insistentă are efect
nefavorabil, micşorînd dimensiunea machetei, rezultând o incrustație mai mică.
! Se contraindica trecerile repetate a machetei lucrarii prin flacara.
 detensionarea

b). Ambalarea propriu-zisa este o subetapa necesara obtinerii tiparului.

Se realizeaza cu materiale termorezistente specifice numite mase de ambalat.

Materiale si instrumentar:
o mase de ambalat specifice (materiale refractare, ex: CRISTOBALITE INLAY/Kerr);
o conformatoare cilindrice (material plastic/metal ). Conformatorul (chiuvetă sau mufă) este
reprezentat de un cilindru metalic, care poate să fie cu diametral diferit, în funcţie de
dimensiunea machetei şi dintr-un capac de cauciuc ce are în central suprafeţei superioare un con
înconjurat de şanţuri concentrice. Diametrul este egal cu diferitele dimensiuni ale şanţurilor.
Şanţurile sunt distanţate unele de altele cu 5 mm şi adânci de 2 mm.
o Cilindrul metalic este căptuşit în interior înainte de ambalare, cu hârtie de azbest (este preferată hârtia
cu fibre longitudinale pentru a permite dilatarea uniformă a masei de ambalat). Hârtia de azbest:
- favorizează dilatarea de priză a masei de ambalat fiind compresibilă;
- favorizează dilatarea higroscopică, se îmbibă cu apă din pasta de masă de ambalat, reprezentând
mediul umed în momentul prizei;
- este un izolator termic, împiedică pierderile de căldură ale tiparului;
- favorizează scoaterea din cilindrul metalic a masei de ambalat după turnare, fiind compresibilă,
inelul metalic la răcire se contractă.
o vacuum –malaxor , masă vibratorie.

Metode de ambalare:
Prepararea masei de ambalat (conf. indicațiilor producătorului).
A. Într-un singur material si un singur timp: metoda clasică; este cea mai indicată;
- Macheta este fixată cu extremitatea liberă a tijei în orificiul din centrul canalului de pe capacul
conformatorului. Acum sunt aplicate şi fixate tijele pentru evacuarea gazelor.
- Înainte de asamblarea cilindrului la capac, machetele se pensulează cu un strat subțire de masă de
ambalat (1-3mm). Se asamblează cilindrul la capac.
- Conformatorul în care este macheta se aşează pe măsuţa vibratorie, pasta este turnată progresiv, sub
vibrare continuă pentru eliminarea aerului, până la umplerea cilindrului (fig. ....). Ambalarea într-un
singur material este neeconomică, dar se obţine un coeficient de dilatare al tiparului corespunzător,
pereţii fiind din acelaşi material.
- Vacuum 15 secunde + manual; Se depune la priză 20 - 30 minute.

26
 B. În doi timpi:
B1. Ambalarea liberă: metoda foarte precisă, dar este rar folosită;
-în timpul 1 se aplica prin pensulare masa de ambalat în grosime de 5-10mm rezultand,
consecutiv prizei, un nucleu refractar cu formă ovalară (pară).
-în timpul 2 nucleul este usor umectat, dupa care macheta se aplica pe capacul
conformatorului si se umple conformatorul prin vibrare mecanica; se depune pentru priză.
După priza celui de-al doilea material, cu spatula se taie extremitatea superioară în formă
de crater (pâlnie) cu pereţii înclinaţi sub un unghi de 45°. Punctul cel mai decliv al pâlniei se
află la nivelul locului unde tija iese din masa de ambalat depusă în primul strat.
B2. Metoda de ambalare cu 2 materiale unul specific si unul nespecific:
-metoda contraindicată, abandonată azi ;
-se foloseau 2 părți nisip/1 parte gips ;
-nu se folosește niciodată în tehnologia incrustațiilor.

Ambalarea într-un singur timp Ambalarea liberă (în 2 timpi)

c) Tiparul-evacuarea machetei din ambalaj:

- se realizeaza prin topire (ceara ) sau ardere (rasinile acrilice si compozite)
- ambalajul se conditioneaza termic prin etape de preincalzire si incalzire.
Etapa de preîncălzire a tiparului:
După definitivarea prizei masei de ambalat (50-60 minute), ambalajul este introdus în
cuptorul de preîncălzit, într-o poziţie care să favorizeze curgerea cerii din interior (fie înclinat
la 45°, fie cu pâlnia în jos).
Înainte de introducere în cuptor, tijele metalice utilizate la ambalare sunt încălzite la
nivelul extremităţii libere şi rîndepărtate prin tragere cu cleştele crampon. Această operațiune
se va efectua numai după încălzirea suficientă pentru topirea cerii şi prin tragere în jos
(chiuveta este orientată cu pâlnia în jos). Cuptorul pentru preîncălzit este prevăzut cu un
grătar, pentru aşezarea ambalajului şi cu hotă pentru evaporarea vaporilor şi gazelor rezultate
în urma acţiunii temperaturilor ridicate. Dacă nu există astfel de cuptoare pot fi preîncălzite
chiuvetele la flacăra unui aragaz.
Temperatura cuptorului este reglată să crească progresiv timp de 1 oră la 200°, pentru ca
vaporii de apă care se formează să nu fie în cantitate mare şi să exercite presiuni asupra
pereţilor tiparului să producă fisuri.
Rol. Preîncălzirea ambalajelor este efectuată pentru:
 extragerea tijelor metalice din ambalaj;
 evaporare parțială a apei (apa se evaporă la temperaturi de peste 100°C);
 eliminarea parțială a machetei din ambalaj;
 se inițiază dilatarea termică a materialului refractar.

27
 Etapa de încălzire a tiparului:
Tiparul este introdus în cuptorul de încălzit care are temperatura de 200°(sau poate
rămâne în acelaşi cuptor, dacă parametrii construcţiei oferă o dublă funcţionalitate).. Se ridica
temperatura lent de la 200ºC la 750ºC, timp de 60 minute.
Încălzirea tiparului are următoarele roluri:
- uscarea totală a tiparului;
- se produce dilatarea termica totala a tiparului;
- se elimina complet macheta;
- se aduce tiparul la temperatura apropiata de cea de topire a aliajului nobil;
- rezulta ambalajul refractar cavitar, numit TIPAR.
Tiparele realizate din masele specifice pentru aliajele nobile şi seminobile, ce au ca liant
ghipsul, încălzite peste temperatura de 750°C se degradează. Ghipsul se descompune în calciu
şi trioxid de sulf. Din trioxidul de sulf rezultă bioxid de sulf şi oxigen. Bioxidul de sulf se
combină cu argintul, rezultând sulfuri de argint şi de paladiu, cu aspect cromatic caracteristic,
brun.

Topirea-turnarea aliajului
Reprezintă faza tehnologică în care se materializează piesa protetică metalică.
Etape:
1. Alegerea aliajului: calitativă şi cantitativă
2. Topirea aliajului şi introducerea lui în tipar.

1. Alegerea aliajului calitativă şi cantitativă

Incrustaţiile sunt confecţionate din aliaje nobile (ex.: INLAY GOLD clasa I):
- incrustaţiile simple sunt realizate numai din aur 916‰,
- cele duble din aur 833‰
- incrustaţiile triple şi coroanele parţiale din aur 833‰ platinat.
Cantitatea necesară de aliaj este diferită în funcţie de volumul incrustaţiei. Cantitatea
aproximativă pentru o incrustaţie este:
- incrustaţie simplă din cavităţile de clasa a I, a III-a şi a V-a cântăreşte 1,5 g; este
necesar să se topească 2,5-3 g;
- incrustaţia din cavitatea de clasa a II-a M.O., D.O. cântăreşte 3-3,5 g; necesar să se
topească 6 g;
- coroana 3/4 cântăreşte 2-2,5 g; necesar să se topească 4-5 g.
Pentru confecţionarea unei microproteze turnate se recomandă să se topească o cantitate dublă
de aliaj faţă de greutatea aproximativă a acesteia. Această cantitate suplimentară este necesară
pentru canalul de turnare, rezervorul de aliaj lichid şi pentru a se crea o presiune suficientă,
utilă să împingă aliajul fluid în toată cavitatea tiparului.
2. Topirea aliajului şi introducerea lui în tipar.
Aliajele sunt topite în urma acţiunii unor surse de energie calorică.
Surse de topire si aparate de turnare:
2.1.flacara produsa de amestecul gazos diferit, și
2.2.curentul electric.

28
 2.1. flacara produsa de amestecul gazos diferit
- oxigen+ gaze naturale (metan, propan, butan) = flacara oxigaz-cel mai des folosita;
dezvolta o temperatura pana la aproximativ 2000ºC ; Este utilizată în laboratorul de tehnică
dentară pentru topirea tuturor aliajelor (nobile, seminobile şi inoxidabile). Puterea calorică
este determinată de cantitatea amestecului dintre cele două componente dar şi de proporţia
dintre ele.
- Amestecul de oxigen+hidrogen =flacara oxihidrica; 3000ºC, aliaje Cr-Co ; este
contraindicată pentru aliajele din paladiu-argint, deoarece au afinitate faţă de atomul de
hidrogen.
- Amestecul oxigen +acetilena =pentru aliajele înalt fuzibile (Cr-Co, Cr-Ni); 3000ºC
- Vaporii de benzină, în prezenţa oxigenului dezvoltă temperaturi de 1000-1200°C ; amestecul
este utilizat pentru topirea aliajelor nobile şi seminobile.
Oxigenul este îmbuteliat în tuburi ce se ţin adăpostite în locuri special amenajate,
la distanţă de camera destinată turnării; este distribuit în laborator prin conducte
metalice.
Hidrogenul şi acetilena sunt de asemenea îmbuteliate în tuburi sub presiune.
Gazele naturale sunt îmbuteliate în recipiente (butelii) stas, existente în comerţ
sau sunt provenite din reţeaua de alimentare a oraşului.
Presiunea din recipientele cu gaze (oxigen, hidrogen şi acetilena) este controlată
cu indicatoare de presiune (manometre) care arată cantitatea existentă.
Amestecul gazelor se realizează într-un instrument cunoscut sub numele de pistol
format din două tuburi cu robinete de închidere şi deschidere progresivă, unul pentru
oxigen, celălalt pentru gaz. Cele două gaze se combină în camera de amestec, de
unde sunt evacuate printr-un orificiu mic (duză) la extremitatea căreia se produce
aprinderea. Segmentele zonale ale flăcării rezultate din arderea gazelor sunt:
- zona rece (1), în care există amestec de gaze neaprinse, este neutilizabilă, este
situată în apropierea duzei;
- zona oxidantă (3) în care predomină oxigenul ce se poate combina cu aliajul,
influenţându-i negativ proprietăţile fizico-chimice. De asemenea, nici această zonă
nu este utilizabilă, corespunde cu extremitatea liberă a flăcării;
- zona reductoare (2), de culoare albastru deschis în care nu există oxigen liber,
zona cu cel mai înalt punct termic.

Pistol pentru amestecul și arderea gazelor Segmentele zonale ale flăcării

Dacă se utilizează corect zonele flacarii și un preparat special tip Borax
(decapant, antioxidant) rezulta un produs de calitate.
Amestecul oxigaz se contraindică datorită pericolului contaminarii aliajului topit cu un
aflux superior de carbon; apar porozități. Se pot modifica proprietățile mecanice rezultând o
turnătură friabilă.
2.2. curentul electric folosit in topirea indirectă este cea mai indicată sursă;
-este necontaminantă (nu vine in contact cu aliajul);
-daca aparatul are aflux de protectie (heliu), se obtin turnături de precizie;

29
 Curentul electric este folosit ca sursă de căldură pentru topirea aliajelor sub formă de:
a - curent de înaltă frecvenţă (C.I.F.), dezvoltat într-o bobină de inducţie al cărei miez îl
reprezintă însuşi aliajul metalic introdus într-un creuzet din ceramică;
b - curentul de joasă frecvenţă dezvoltă temperatură într-o rezistenţă electrică din
platină. Spirele rezistenţei sunt înfăşurate pe un conformator din ceramică ce prezintă, în
centru, un tunel în care se aşează creuzetul din grafit cu aliajul pentru topit.
! Se contraindică topirea directă a aliajului în pâlnia tiparului (ideal in creuzet).

Intervalul de topire:
-aliaje nobile pentru INLAY=950-1150ºC;
-aliaje nobile pentru CERAMICA =1150-1250ºC;
-aliaje nenobile Ni-Cr= 1250-1350 ºC;
-aliaje nenobile Co-Cr : 1350-1450ºC;
-aliaje pe baza de titan =1600-1750ºC.
Tehnica de topire. Aliajul poate să fie topit în:
- creuzet din ceramică sau din grafit care este aşezat în contact cu pâlnia tiparului;
- pâlnia tiparului; tiparul este scos din cuptorul de încălzire şi aşezat pe suportul
aparatului de turnat. Sursa cu energie calorică aleasă şi pregătită acţionează imediat asupra
aliajului. Aliajele nobile topite prezintă următorul aspect: formă de sferă, mobilă, colorată
roşu intens cu luciu caracteristic. Aliajul în stare topită are tendinţa să se oxideze. Se opreşte
oxidarea prin următoarele posibilităţi: se acoperă permanent şi continuu cu flacără întreaga
cantitate, se depun substanţe decapante (borax) se realizează topirea în mediu de protecţie
reprezentat de gazele nobile (heliu, kripton, argon etc).
Introducerea aliajului topit în tipar este forţată, se obţine prin:
- forţa centrifugă;
- aspiraţia aerului urmată de suprapresiune şi
- presiune de vapori.
Cel mai indicat procedeu = topire cu C.I.F. cu mediu de protecție (cripton, argon, heliu) în
creuzet și centrifugare automată.

Aparate pentru turnat prin centrifugare:

- simple: (rudimentare): centrifuga manuală verticală (fronda de mână), centrifuga
manuală orizontală (rotaxul mecanic), cu valoare istorică;
- centrifuga semiautomată (Rotojet-cu acțiune electrică; Schloder-cu actiune mecanica);
- centrifuga automată: (combine electrice) cel mai indicat mijloc de turnare; protectie de
gaz inert; se evita oxidarile.
Centrifuga semiautomată tip Rotojet:
-este armată prin 3-5 rotiri;
-se plasează în lăcașul metalic tiparul, care este situat în imediata apropiere a
creuzetului, care prezintă un orificiu către tipar;
-se topește aliajul cu flacăra oxigaz; se declanșează centrifuga (electric/mecanic);
-metalul fluid este catapultat în interiorul tiparului.
Centrifuga automată (Castomat):
-aliajul se topeste în creuzet, cu ajutorul curentului electric de înaltă frecvenţă, care nu
influenţează structura aliajului;
-topirea se realizează cu protecție de heliu (gaz inert); astfel, se protejează aliajul topit
de acţiunea oxigenului, care ar intra în combinaţie cu componentele aliajelor nenobile.
-aliajul topit este situat in apropierea tiparului;
-se declanseaza centrifugarea; prin catapultare, aliajul fluid este catapultat in tipar;
-se obțin turnături de cea mai înaltă precizie;

30
 Aparatul de turnat Combilabor-Haereus:
-utilizează curenți de joasă frecvență;
-topirea aliajului nobil se realizează în creuzete grafitice;
-aliajul topit este aspirat in tipar prin presiunea negativă creată + curgere;
-aliajul nu este contaminat,
-nu sunt introduse fragmente din creuzet;
-turnatura nu conține particule de material refractar;
-nu este o introducere forțată prin catapultare.

! aliajele nobile cu conținut crescut de aur (peste 60% aur) se toarnă în creuzete
grafitice, pentru a evita contaminarea;
! aliajele nenobile se toarnă în creuzete ceramice.

DEZAMBALAREA
După turnarea incrustației din aliaje nobile, tiparul este lăsat să se răcească aproximativ 5
minute, după care este cufundat în apă rece. Piesa rezultată se decăleşte, rămâne cu
caracteristicile fizice ale aliajului, favorabile pentru brunisarea marginilor la incrustaţii.
• Masa de ambalat se fragmentează şi se desprinde de pe metal odată cu introducerea în apă.
îndepărtarea totală se efectuează fizic prin acţionarea spatulei la locul unde persistă sau prin
sablare: un jet de nisip (particule de corund) este proiectat pe suprafaţa microprotezei, fiind
vehiculat de aerul comprimat. Particulele de corund, cu duritate mare, lovesc resturile de masă
de ambalat, rezultând imediat suprafeţe foarte curate.
Utilizarea sablajului înseamnă: economie de timp şi prelucrarea superioară a suprafeţelor,
comparativ cu cea efectuată manual cu instrumente abrazive.
La aliajele cu duritate redusă, sablarea insistentă devine nefavorabilă pentru adaptarea
piesei la nivelul marginii, prin îndepărtarea unui strat din volumul acesteia.
Sablarea turnaturii utilizează un jet de particule din:
-cuarț (oxid de siliciu), corindon, alumină – pentru aliaje nenobile ;
-PMA-particule polimerice – pentru aliaje nobile ;
• Dezoxidarea, îndepărtarea oxizilor de la nivelul suprafeţelor, este obţinută prin fierbere în
soluţie de acid clorhidric 10-15% (aliajele de aur).
• La incrustaţii, tija de turnare este secţionată la 2 mm distanţă de locul implantării în
suprafaţa acesteia. Restul de tijă, reprezintă locul de prindere cu cleştele crampon a
incrustaţiei în timpul probei pe dintele preparat.

CONTROLUL ŞI PROBA INCRUSTAŢIEI ÎN LABORATOR

Se pot constata următoarele DEFECTE DE TURNARE:
A. Defecte de turnare negative pot fi parţiale sau totale.
A.1. Defectele de turnare negative parţiale sunt determinate de următoarele cauze:
- cantitatea de aliaj depusă pentru topire-turnare nu a fost suficientă;
- sursa de căldură nu a topit în mod corespunzător aliajul, a rămas vâscos. Aceasta se
produce dacă nu s-a acţionat într-un timp suficient sau dacă temperatura dezvoltată a fost
mai mică decât punctul de topire al aliajului;
- tiparul nu a fost încălzit la temperatura optimă care favorizează curgerea aliajului fluid.
Aliajul în tipar rece se solidifică înainte de a pătrunde în cavitatea tiparului;
- tiparul a prezentat o zonă cu dimensiuni (grosimi) foarte reduse, ceea ce a constituit un
obstacol în calea aliajului fluid;
- prezenţa gazelor în tipar opreşte pătrunderea aliajului în toate detaliile cavităţii. în tipar
există gaze dacă nu au fost realizate canale pentru evacuarea lor;

31
 - obstruarea unei zone din tipar de către un fragment rupt din pereţii acestuia. Fenomenul
se produce la canalele de turnare cu pereţi subţiri şi cu vârfuri ascuţite;
- forţa de împingere a aliajului fluid a acţionat un timp redus şi a avut o putere mică.
A.2. Defectele de turnare negative totale (absența turnăturii) sunt determinate de
următoarele cauze:
- aliajul a fost insuficient topit, s-a solidificat în pâlnia tiparului. Fenomenul se produce
dacă topirea aliajului este executată în pâlnia tiparului;
- aliajul topit în pâlnia tiparului se scurge lent în canalul de turnare, înainte de a se
declanşa forţa de împingere.

B. Defecte de turnare pozitive: sferice, lamelare şi aciforme. Plusurile sunt determinate

de modificările apărute în volumul şi forma cavităţii tiparului faţă de cele ale machetei.
Aceste modificări apar în două momente diferite ale procesului tehnologic: la ambalarea
machetei şi la încălzirea tiparului pentru turnare.
După forma pe care o prezintă plusul, se deduce cauza ce a determinat-o.
B.1. Forma sferică a plusului este determinată de:
- incorecta degresare a machetei cu consecința → neaplicarea intimă a masei de ambalat pe
suprafeţele machetei. Lichidul din constituţia pastei de masă de ambalat îşi măreşte tensiunea
superficială la contactul cu acizii graşi dm structura materialului machetei (ceară). Masa de
ambalat care are în contact cu suprafaţa machetei tensiune superficială crescută manifestă
tendinţa să se strângă în picături (granule), să nu se întindă pe o suprafaţă plană, aderentă de
suprafaţa machetei. Între cele două suprafeţe se creează microcavităţi sferice cu aer.
- absența vibrării mecanice: cea manuală genereaza microspații în care pătrunde aliajul
fluid. Vibrarea insuficientă în momentul ambalării măreşte numărul micro-cavităţilor cu aer şi
sporeşte şansele neaderenţei pastei de masă de ambalat pe suprafeţele machetei; în
microcavităţile rezultate pătrunde aliajul topit, creindu-se plusurile cu forme caracteristice,
specifice (perle).
B.2. Formele lamelare şi aciforme (ascuţite şi tăioase) ale plusurilor sunt determinate de
apariţia fisurilor în pereţii tiparului la operaţiunea de preîncălzire sau de încălzire. Fenomenul
se poate produce în mod diferit. Astfel:
- tiparul este introdus direct în cuptorul încălzit, cu valoare termică ridicată;
- tiparul este introdus în cuptor, la temperaturi corespunzătoare, dar creşterea temperaturii se
efectuează brusc. Valorile termice mari au ca efect evaporarea bruscă a lichidului din pereţii
tiparului. Volumul mai mare al vaporilor exercită presiuni asupra pereţilor, pe care-i fisurează.
Aliajul fluid pătrunde în fisurile apărute, luându-le forma.
Plusurile pe suprafeţele piesei turnate au următoarele efecte negative:
- prelucrarea se efectuează într-un timp mai îndelungat;
- adaptarea restaurării protetice la dintele preparat nu mai primeşte calificativul
de «foarte bună»;
- consumul de material este mare (preţul de cost al aliajelor nobile fiind ridicat,
se recomandă atenţie pentru evitarea apariţiei plusurilor).

C. Microcavitățile, porii : la nivelul suprafeţelor sau în interiorul masei de aliaj.

Dimensiunile microcavităţilor pot fi foarte diferite: vizibile cu ochiul liber sau
evidenţiabile numai cu lupa. la microscop sau cu ajutorul procedeelor fizico-chimice
şi metalografice. In general, porii sunt localizaţi la locul de implantare al tijei
metalice în proteza dentară.
Porii apar determinaţi de următoarele cauze:
- aliajul a fost supraîncălzit, sursa de căldură a fost puternică sau s-a acţionat un
timp mai îndelungat asupra lui;

32
- subdimensionarea machetei istmului, canalului principal, rezervorului de aliaj fluid
- distanţa dintre rezervorul de aliaj lichid şi cavitatea tiparului este mai mare de 3
mm, iar în timpul răcirii şi contracţiei piesei nu poate fi absorbit aliajul;
- istmul dintre rezervorul de aliaj topit şi cavitatea tiparului are un diametru mic
de 2,2-2,5 mm;
- plasarea incorectă a machetei rezervorului de metal fluid (excentric) ; normal el va fi
plasat in centrul termic al tiparului ;
- forţa de împingere a aliajului fluid în tipar a fost redusă ca intensitate şi durată.
- Absența mediului de protecție.

D. Defecte de turnare volumetrice:

D1. Supradimensionarea microprotezei pentru Inlay-uri se manifestă prin
imposibilitatea introducerii în cavitatea preparată, ce există pe model, fără să fie
plusuri. Supradimensionarea este determinată de următoarele cauze:
- tensiunile interne înmagazinate în structura machetei din ceară, prin operaţiunea
de fulare (presare) a cavităţii. Macheta, după ce a fost îndepărtată de pe model, suferă
un fenomen de expansiune volumetrică care se amplifică după ambalare sub influenţa
căldurii eliberată din reacţia de priză a masei de ambalat;
- inegalitatea dintre coeficientul de dilatare a masei de ambalat şi coeficientul de
contracţie a aliajului din timpul solidificării. Masa de ambalat trebuie să prezinte un
coeficient de dilatare identic cu coeficientul de contracţie al aliajului. Dacă masa de
ambalat se dilată mai mult decât se contractă aliajul, apare incrustaţia
supradimensionată.
D2. Subdimensionarea se manifestă prin pătrunderea incrustaţiei cu uşurinţă în
cavitatea dintelui de pe model. Cauze:
- contracţia cerii, macheta este introdusă într-un mediu (lichid, aer) cu
temperatură coborâtă;
- izolarea cavităţii modelului sau a dintelui cu un strat gros de ulei (macheta are
dimensiuni mai reduse);
- coeficientul de dilatare al masei de ambalat este mai mic decât cel de contracţie
a aliajului.

PRELUCRAREA FINALĂ A INCRUSTAŢIEI. Este o operaţie relativ simplă,

deoarece se netezeşte cu guma şi se lustruieşte cu filţ şi pastă de oxid de crom.
Prelucrarea se efectuează numai la nivelul suprafeţelor externe. In final, pentru a se
obţine luciul asemănător sticlei, este supusă acţiunii pufului.
PROBA ŞI CIMENTAREA PE CÂMPUL PROTETIC. Incrustaţia aplicată pe
model este trimisă în cabinet. La proba în cavitatea dintelui se urmăreşte:
- gradul de fricţiune (stabilitate);
- adaptarea marginilor în conturul cavităţii;
- punctul de contact cu dintele vecin;
- relieful ocluzal, contactele cu dintele antagonist în poziţia de intercuspidare
maximă, şi în mişcările madibulei de propulsie şi de lateralitate.
Cimentarea este urmată de BRUNISAREA marginilor incrustaţiei pentru a se
obţine închiderea marginală. Cimentarea incrustațiilor metalice:
- necondiționate : fricțiune+FOZ ;
- condiționate: cositor, CIS, PCZ, cimenturi adezive = adeziune chimică.

33