Sunteți pe pagina 1din 233

S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.

1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.3-11
 
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA MACROMICETELOR DIN
REPUBLICA MOLDOVA (Macromicete lignicole)

Ştefan MANIC
Grădina Botanică (Institut) a AŞM

În lucrare sunt prezentate datele ce vizează diversitatea ecologică a macromicetelor lignicole inventariate pe terito-
riul Republicii Moldova. A fost stabilit că legăturile trofice sunt strâns legate de starea fizică a lemnului, ceea ce denotă
specificitatea relaţiei ciupercă-substrat.
Cele 272 specii de macromicete lignicole, inventariate în diverse stadii de descompunere a lemnului, au fost diferen-
ţiate în trei faze de descompunere a lemnului. În prima şi a două fază în fond participă macromicetele de lemn, şi anume:
Afiloforalele. Faza a treia de descompunere aproape pe deplin o îndeplinesc Agaricalele.
Cuvinte-cheie: macromicete, ecologie, lignicole, saproparazite.

CONTRIBUTIONS TO KNOWING THE MACROMYCETES FROM THE REPUBLIC OF MOLDOVA


(Lignicolous Macromycetes)
Data on ecological diversity of lignicolous macromycetes inventoried in the Republic of Moldova are mentioned
in the paper. It has been determined that trophic links are closely related to the physical condition of the wood, which
shows the specificity of the relationship mushroom-substrate.
The 272 species of lignicolous macromycetes inventoried in various stages of wood decay were differentiated into
three phases of wood decay. Wood macromycetes, namely Aphyllophorales, mainly participate in the first and second
phase. In the third phase, wood decay is caused almost entirely by Agaricales.
Keywords: macromycetes, ecology, lignicolous, saproparasite.

Introducere
Lignicolele sunt ciuperci care folosesc pentru dezvoltarea lor hrană din lemnul arborilor şi arbuştilor în
descompunere. Speciile care fac parte din această grupă posedă diferite proprietăţi fiziologice datorită cărora
au capacitatea de a asimila substanţele mai complicate din lemn aflat la diferite stadii de descompunere.
În grupa ecotrofică a macromicetelor lignicole din Moldova sunt incluse 272 de specii. Din ele numai
2 specii – Tapinella atrotomentosa şi T. panuoides – habitează pe lemnul de pin, restul speciilor se dezvoltă
pe specii de foioase. O specializare mai îngustă a macromicetelor pe speciile de foioase se observă la cele
saproparazite. Din astfel de ciuperci 14 specii sunt monotrofice: (Daedalea quercina, Fistulina hepatica,
Fomitiporia robusta, Grifola frondosa, Inonotus cuticularis, Pseudoinonotus dryadeus, Hemipholiota
populnea, Oxyporus populinus, Phellinus tremulae, Pholiota aurivella, Piptoporus betulinus, Pleurotus
ostreatus, P. pulmonarius, Rigidoporus ulmarius).
În dependenţă de procesele chimice care au loc la descompunerea lemnului, D.Neville şi A.Webster [7]
separă 3 faze de descompunere (faza I – descompunerea substanţelor simple ale lemnului; faza II – descom-
punerea activă a combinaţiilor complicate lignino-celulozice ale lemnului; faza III – descompunerea ulteri-
oară mai complicată a complexelor lignino-celulozice şi transformarea lemnului în humus).
Pentru fiecare fază de descompunere a lemnului sunt caracteristice anumite specii de ciuperci, la fel se
observă şi o consecutivitate în schimbul acestor grupe. În prima şi a două fază în fond participă macro-
micetele de lemn, şi anume: Afiloforalele. Faza a treia de descompunere aproape pe deplin o îndeplinesc
Agaricalele [1, 9].
Metode de cercetare
Cercetările acestui grup de ciuperci au fost efectuate pe parcursul a mai bine de trei decenii pe întreg
teritoriul republicii, în cadrul temelor de cercetare ale Grădinii Botanice a AŞM şi ale Rezervaţiei ştiinţifice
„Codrii”.
Prelevarea materialului biologic pentru investigare a fost efectuată după Îndrumarul metodic «Руковод-
ство по сбору высших базидиальных грибов для научного их изучения» [8]. Conform acestui Îndrumar,
macromicetele au fost colectate din diverse biotopuri de pe teritoriul republicii, în diferite faze de dezvol-
tare. Aceasta a fost precedată de analiza macroscopică la faţa locului a carpoforilor cu înregistrarea tuturor

3 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


 
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.3-11
 
caracterelor fenotipice, după recomandările metodice din „Guide Des Champignons De France Et D’europe” [3].
Recolta a fost privită şi cercetată minuţios pentru a nu omite unele caractere trecătoare, după cum urmează:
locul de creştere a speciilor, expoziţia, tipul de vegetaţie, natura habitatului, substratul, abundenţa relativă a
fiecărui taxon, observaţii privind unele caractere morfofiziologice ale speciilor de macromicete din diverse
microhabitate. Pentru ciupercile lignicole minuţios a fost cercetată starea fizică a substratului pe care acestea
cresc [3].
Analizele macroscopice sunt completate cu cele microscopice-fotonice care detaliază structura stratului
himenial, cu accent deosebit pe însuşirile ascelor şi ascosporilor, respectiv basidiilor şi basidiosporilor, în
special vizând culoarea, dimensiunea, ornamentaţia şi reacţia amiloidă a sporilor, caractere fenotipice de mare
valoare taxonomică.
Eşantioanele de macromicete au fost colectate, identificate şi sistematizate în colecţii, urmând metodologia
promovată în literatura de specialitate [2, 3, 8].
Rezultate şi discuţii
Dezvoltarea şi formarea sporoforului lignicolelor depinde în mare măsură de starea fizică a lemnului şi de
gradul lui de descompunere. E de menţionat că o parte de specii lignicole care posedă complexe fermentative
avansate se instalează pe lemnul aflat în diferite stadii de degradare (a se vedea Tabelul).
Ciupercile lignicole care se dezvoltă pe lemnul aflat la prima fază de descompunere efectuează descom-
punerea complexelor lignino-celulozice compuse, în urma cărora lemnul pierde parţial proprietăţile fizice.
Majoritatea absolută a macromicetelor care participă la prima fază de descompunere a lemnului în teritoriul
luat în studiu sunt saproparazitele, care după moartea gazdei continuă să se dezvolte pe lemnul mort. Cele
mai răspândite specii sunt: Polyporus brumalis, P. varius, Lentinus cyathiformis, Panus tigrinus, Pholiota
aurivella, P. tuberculosa Inonotus hispidus, Phellinus igniarius, Trametes versicolor. Aceste specii sunt
deosebit de active în habitate umede.

Tabel
Distribuţia macromicetelor după fazele şi locul de descompunere a lemnului
Fazele de descompunere a lemnului Rădăcini şi
Speciile I II III lemn îngropat
1 2 3 4 5
Abortiporus biennis +
Antrodia sinuosa +
Arcyria affinis +
Arcyria cinerea +
Arcyria obvelata +
Armillaria cepistipes + +
Armillaria gallica + +
Armillaria mellea + + +
Armillaria ostoyae + +
Armillaria sinapina + +
Artomyces pyxidatus +
Ascocoryne cylichnium +
Ascocoryne sarcoides +
Atheniella flavoalba +
Auricularia auricula-judae +
Auricularia mesenterica +
Basidioradulum radula +
Bisporella citrina +
Bjerkandera adusta + +
Bulgaria inquinans +
Byssomerulius corium +

4
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.3-11
 
1 2 3 4 5
Calocera cornea +
Ceratiomyxa fruticulosa +
Ceratiomyxa poroides +
Chlorociboria aeruginascens +
Chondrostereum purpureum + +
Clitocybula lacerata +
Clitopilus scyphoides +
Coltricia perennis +
Connopus acervatus + + +
Coprinellus disseminatus +
Coprinus domesticus + + +
Coprinus micaceus + +
Coprinellus radians +
Coprinellus saccharinus +
Coprinopsis romagnesiana + +
Coprinus silvaticus +
Corticium radiosum +
Corticium roseum +
Crepidotus applanatus + +
Crepidotus autochthonus +
Crepidotus calolepis + +
Crepidotus caspari +
Crepidotus cinnabarinus +
Crepidotus crocophyllus +
Crepidotus ehrendorferi +
Crepidotus mollis +
Crepidotus variabilis +
Cyathus olla +
Cyathus stercoreus +
Cyathus striatus +
Daedalea quercina + +
Daedaleopsis confragosa + +
Daedaleopsis tricolor + +
Delicatula integrella +
Entoloma byssisedum +
Exidia glandulosa +
Exidia nigricans +
Exidia saccharina +
Fistulina hepatica + +
Flammulina fennae + + +
Flammula pinicola +
Flammulina velutipes + + +
Fomes fomentarius + +
Fomitiporia punctata +
Fomitiporia robusta + +
Fomitopsis pinicola + +
Fuligo cinerea +
Fuligo rufa +
Fuligo septica +

5
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.3-11
 
1 2 3 4 5
Fuscoporia ferruginosa +
Galerina calyptrata +
Galerina marginata + +
Ganoderma applanatum + +
Ganoderma lucidum + +
Ganoderma resinaceum + +
Gerronema strombodes +
Gloeophyllum sepiarium +
Grifola frondosa + + +
Gymnopilus junonius +
Gymnopus fusipes +
Haasiella splendidissima +
Hapalopilus nidulans + + +
Hapalopilus rutilans + +
Hemimycena delectabilis +
Hemimycena lactea + +
Hemimycena rickenii +
Hemipholiota populnea + +
Hemistropharia albocrenulata + +
Hemitrichia calyculata +
Hericium abietis +
Hericium cirrhatum +
Hericium coralloides +
Hohenbuehelia fluxilis +
Hymenochaete rubiginosa +
Hypholoma acutum +
Hypholoma capnoides + + +
Hypholoma fasciculare + + +
Hypholoma lateritium + + +
Hypocrea sulphurea +
Hypoxylon fragiforme +
Junghuhnia nitida +
Inonotus cuticularis + +
Inonotus hispidus + +
Inonotus nidus-pici + +
Inonotus nodulosus + +
Inonotus obliquus + +
Kretzschmaria deusta +
Kuehneromyces mutabilis + +
Laetiporus sulphureus + +
Lentinellus bissus + +
Lentinellus cochleatus + +
Lentinellus micheneri + +
Lentinellus inolens +
Lentinellus ursinus +
Lentinus tigrinus + + +
Lenzites betulina + +
Lycogala epidendrum +
Lycoperdon pyriforme + +

6
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.3-11
 
1 2 3 4 5
Marasmius rotula +
Marasmiellus ramealis +
Megacollybia platyphylla +
Meripilus giganteus + +
Merulius tremellosus + +
Mycena alcalina + +
Mycena corticola +
Mycena erubescens + +
Mycena filopes +
Mycena galericulata +
Mycena inclinata + +
Mycena niveipes +
Mycena polygramma + +
Mycena pseudocorticola +
Mycena renati +
Mycena romagnesiana +
Mycena stipata +
Mycena vitilis + +
Mycena zephirus +
Neofavolus alveolaris +
Neolentinus lepideus +
Neolentinus schaefferi +
Oudemansiella mucida + +
Oxyporus populinus + +
Panellus stipticus +
Peniophora quercina + +
Peniophora versiformis + +
Phaeolus schweinitzii + +
Phanerochaete deflectens +
Phlebia radiata +
Phellinus igniarius + +
Phellinus laevigatus + +
Phellinus pomaceus + +
Phellinus tremulae + +
Phleogena faginea + +
Pholiota adiposa +
Pholiota alnicola + +
Pholiota aurivella + + +
Pholiota conisans +
Pholiota gummosa + +
Pholiota heteroclita + +
Pholiota lenta + +
Pholiota limonella + +
Pholiota lucifera ribis + +
Pholiota ochrochlora + +
Pholiota squarrosa + + +
Pholiota squarrosoides + +
Pholiota tuberculosa + +
Phylloporia ribis + +

7
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.3-11
 
1 2 3 4 5
Phyllotopsis rhodophyllus + +
Piptoporus betulinus + +
Piptoporus quercinus + +
Physisporinus vitreus +
Pleurotus cornucopiae + +
Pleurotus dryinus + +
Pleurotus ostreatus + +
Pleurotus pulmonarius + +
Pluteus atromarginatus + +
Pluteus aurantiorugosus + +
Pluteus cervinus + + +
Pluteus cinereofuscus + +
Pluteus diettrichii + +
Pluteus ephebeus + +
Pluteus exiguus + +
Pluteus inquilinus + +
Pluteus leoninus + +
Pluteus luctuosus + +
Pluteus nanus + +
Pluteus pellitus + +
Pluteus petasatus + +
Pluteus phlebophorus + +
Pluteus podospileus + +
Pluteus primus + +
Pluteus robertii + +
Pluteus romellii + +
Pluteus salicinus + +
Pluteus semibulbosus + + +
Pluteus thomsonii + +
Polyporus arcularius + +
Polyporus brumalis + +
Polyporus ciliatus + +
Polyporus leptocephalus + +
Polyporus meridionalis + +
Polyporus picipes + +
Polyporus squamosus + +
Polyporus tuberaster + +
Polyporus umbellatus + +
Polyporus varius + +
Postia caesia +
Postia stiptica +
Psathyrella artemisiae + +
Psathyrella candolleana + +
Psathyrella corrugis + +
Psathyrella gracilis + +
Psathyrella leucotephra + +
Psathyrella melanthina + +
Psathyrella multipedata + +
Psathyrella piluliformis + +

8
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.3-11
 
1 2 3 4 5
Psathyrella spadicea + +
Psathyrella spintrigera + +
Psathyrella tephrophylla + +
Psathyrella typhae +
Pseudoinonotus dryadeus + +
Pseudoomphalina clusiliformis +
Pseudoomphalina compressipes +
Ramaria stricta + +
Resupinatus applicatus + +
Reticularia lycoperdon +
Rhodotus palmatus +
Rigidoporus ulmarius + +
Roridomyces roridus +
Royoporus badius +
Sarcoscypha austriaca + +
Sarcoscypha coccinea + +
Schizophyllum commune + +
Scutellinia olivascens +
Scutellinia scutellata +
Sebacina incrustans +
Serpula lacrymans +
Simocybe centunculus +
Stagnicola perplexa +
Stemonitis fusca +
Stereum hirsutum + +
Stereum rugosum + +
Stereum subtomentosum + +
Tapinella atrotomentosa +
Tapinella panuoides + +
Trametes gibbosa + + +
Trametes hirsuta + +
Trametes ochracea + +
Trametes suaveolens + +
Trametes versicolor + +
Tremella mesenterica +
Trichia lutescens +
Trichia scabra +
Tubaria conspersa + +
Tubaria furfuracea + +
Tubifera ferruginosa + +
Volvariella bombycina + +
Volvariella caesiotincta + +
Volvariella gloiocephala + +
Volvariella hypopithys + +
Volvariella murinella + +
Volvariella pusilla + +
Volvariella taylorii + +
Volvariella volvacea + +
Vuilleminia comedens +

9
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.3-11
 
1 2 3 4 5
Xylaria digitata + +
Xylaria hypoxylon + +
Xylaria longipes + +
Xylaria oxyacanthae + +
Xylaria polymorpha + +
Xanthoporia radiata + +
272 sp. – în total x/y 80/0 195/63 124/40 49/5
x
/y: la numărător – numărul total de macromicete observate pe substratul dat; la numitor – numărul speciilor care se
întâlnesc preferenţial numai pe acest substrat.

Macromicetele lignicolele din a doua fază de degradare a lemnului de obicei se instalează pe acest sub-
strat după ce lemnul parţial a fost degradat fizic de alte ciuperci şi, întâi de toate, cele din ordinul Polyporales –
facultativ parazite [4, 5]. După datele prezentate de D.Neville şi A.Webster [7], macromicetele din acest grup
prelungesc mai departe o descompunere mult mai complicată a complexelor lignino-celulozice. În rezultat,
acest lemn îşi pierde în mare parte proprietăţile fizice. Pe astfel de substrat au fost colectate 195 de specii,
63 din care sunt caracteristice substratului dat. Pe teritoriul republicii ele se întâlnesc mai des în parchetele
exploatate, unde de obicei se finalizează descompunerea completă a cioturilor şi resturilor de crengi şi buşteni
nevalorificaţi. Cei mai activi distrugători ai lemnului de aşa natură sunt speciile din genurile Mycena, Pluteus,
Trametes, Psathyrella, Kuehneromyces, Armillaria ş. a.
La ultima fază de descompunere, în care practic lemnul îşi pierde complet proprietăţile fizice şi se trans-
formă în humus, participă majoritatea speciilor din ordinul Agaricales: Hypholoma fasciculare, H. lateritium,
Pluteus cervinus, P. petasatus, Gymnopilus junonius, Coprinus silvaticus ş. a.
Descompunerea rădăcinilor şi a lemnului îngropat este efectuată de 49 specii de ciuperci, dintre care
5 specii formează corpuri sporifere numai pe acest substrat (Gymnopus fusipes, Marasmius rotula, Megacol-
lybia platyphylla, Pholiota conisans, Roridomyces roridus). Între condiţiile descompunerii lemnului la supra-
faţă şi la adâncime în sol este o mare deosebire. Aceasta se argumentează prin lipsa unor specii din familia
Polyporaceae pe rădăcinile trunchiurilor moarte [4, 7]. Acest lucru nu se referă şi la Agaricale, deoarece specii
ca Hypholoma fasciculare, Armillaria mellea, Pholiota lenta ce habitează pe rădăcini moarte se întâlnesc şi
pe trunchiurile de la suprafaţa solului.
Concluzii
În distribuţia spaţială a speciilor de macromicete, din toţi factorii ecologici, pentru ciuperci, ca organisme
heterotrofe, foarte importante sunt legăturile trofice şi cele topice. După modul de nutriţie, în arboretul fore-
stier al Republicii Moldova au fost evidenţiate 272 specii de ciuperci lignicole.
Ciupercile lignicole inventariate în asociaţiile de pădure nu sunt strict ataşate de o anumită specie de
arbori, aşa cum se observă în pădurile de amestec, unde unele specii lignicole fie că se întâlnesc pe specii de
răşinoase, fie pe cele de foioase. Saprotrofele lignicole din teritoriul luat în studiu, care posedă complexe
fermentative avansate, se instalează pe lemnul aflat în diferite faze de descompunere (arbori vii, trunchiuri de
lemn nedegradat, lemn degradat, rădăcini sau lemn îngropat).
Cele 272 specii de macromicete lignicole, inventariate în diverse stadii de descompunere a lemnului, au
fost diferenţiate în trei faze de descompunere a lemnului. În prima şi a două fază în fond participă macro-
micetele de lemn, şi anume: Afiloforalele. Faza a treia de descompunere aproape pe deplin o îndeplinesc
Agaricalele.
Lipsa unor specii din familia Polyporaceae pe rădăcinile trunchiurilor moarte denotă faptul că între con-
diţiile descompunerii lemnului la suprafaţă şi la adâncime în sol este o mare deosebire, prin ce se explică
prezenţa a 5 specii numai pe rădăcini în descompunere şi pe lemn îngropat (Gymnopus fusipes, Marasmius
rotula, Megacollybia platyphylla, Pholiota conisans, Roridomyces roridus).

Bibliografie:
1. CHINAN, V., TĂNASE, C. The importance of woody peat bogs from Suceava District (Eastern Carpathians) for
lignicolous macromycetes conservation. In: Sănătatea plantelor. Special edition, september 2009, p.7-11.

10
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.3-11
 
2. CONSTANTINESCU, O. Metode şi tehnici în micologie. Bucureşti: Ceres, 1974. 215 p.
3. COURTECUISSE, R., DUHEM, B. Guide Des Champignons De France Et D’europe. Paris: Delachaux Et Niestlé
Lausanne, 1994. 476 p.
4. MANIC, Ş. Particularităţile ecologice ale macromicetelor saprotrofe din Republica Moldova. În: Buletinul Academiei
de Ştiinţe a Moldovei. Seria Ştiinţele vieţii, 2014, nr.3 (324), p.167-173.
5. MANIC, Ş. Macromicetele saproparazite din pădurile Republicii Moldova. În: Mediul Ambiant, 2014, nr.3 (75),
p.24-28.
6. MANIC, Ş. Contributions to taxonomic diversity research of macromycobiota of Republic of Moldova. In: Journal
of Botani (Chişinău), 2014, vol.VI, no.2 (9), p.52-62.
7. NEVILLE, D., WEBSTER, A.J. Fungal Ecology. London: Chapman & Hall, 1995. 549 p.
8. БОНДАРЦЕВ, А.С., ЗИНГЕР, П.А. Руководство по сбору высших базидиальных грибов для научного их
изучения. В кн: Труды БИН АН СССР. Серия В. Споровые растения, 1950, вып.6, с.499-543.
9. СТЕПАНОВА, Н.Т., МУХИНА, В.А. Основы экологии дереворазрушающих грибов. Москва: Наука, 1979. 99 с.

Prezentat la 05.05.2015

11
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.12-16

СРАВНИТЕЛЬНАЯ АНТИФУНГАЛЬНАЯ АКТИВНОСТЬ ИЗОЛЯТОВ


BACILLUS SUBTILIS И BACILLUS THURINGIENSIS IN VITRO

Аркадий НИКОЛАЕВ, Светлана НИКОЛАЕВА


Институт генетики, физиологии и защиты растений АН Молдовы

ACTIVITATEA COMPARATIVĂ ANTIFUNGICĂ A IZOLATELOR DE BACILLUS SUBTILIS ŞI


BACILLUS THURINGIENSIS IN VITRO
Sunt arătate rezultatele evaluării comparative a acţiunii antifungice a trei culturi de B. subtilis şi a reprezentanţilor a
trei subspecii de B. thuringiensis împotriva ciupercilor fitopatogene Botrytis cinerea, Rhizoctonia solani, Fusarium
oxysporum var. orthoceras şi Alternaria alternata în condiţiile experimentului în vitro. Subspeciile de B. thuringiensis
au activitate antifungică mai slabă decât B. subtilis. Cel mai activ s-a dovedit a fi B. thuringiensis var. kurstaki.
Cuvinte-cheie: acţiune antifungică, B. subtilis, B. thuringiensis, Botrytis cinerea, Rhizoctonia solani, Fusarium
oxysporum var. orthoceras, Alternaria alternata.

COMPARATIVE ANTIFUNGAL ACTIVITY OF BACILLUS SUBTILIS AND


BACILLUS THURINGIENSIS ISOLATES IN VITRO
The results of antifungal activity comparative assessment of three B. subtilis culture and representatives of three
B. thuringiensis subspecies against phytopathogenic fungi Botrytis cinerea, Sclerotinia sclerotiorum, Rhizoctonia solani,
Fusarium oxysporum var. orthoceras and Alternaria alternata in the in vitro experience are presented. B. turingiensis
subspecies antifungal activity was less than B. subtilis one. B. thuringiensis var. kurstaki was the most active among
B. thuringiensis subspecies.
Keywords: Antifungal activity, B. subtilis, B. thuringiensis, Botrytis cinerea, Sclerotinia sclerotiorum, Rhizoctonia
solani, Fusarium oxysporum var. orthoceras, Alternaria alternata.

Введение
При разработке биологических методов борьбы с болезнями растений широко испытываются и
применяются биофунгициды на основе споровых бактерий рода Bacillus.
Виды Bacillus имеют широкий спектр антимикробной активности, поэтому используются как анти-
грибные [11], антивирусные [16], антиамебные [5] и антимикоплазменные агенты [13].
В борьбе с грибковыми болезнями растений и, в частности, против мучнисто-росяных болезней,
большой интерес представляет применение биопрепаратов на основе бактерий рода Bacillus [14, 20].
Среди видов рода Bacillus существует вид B. thuringiensis, широко используемый в мире в каче-
стве продуцента инсектицидных средств защиты растений. Инсектицидные свойства B. thuringiensis
обусловлены его способностью образовывать в процессе споруляции параспоральные кристаллы
дельта-эндотоксина [6, 7, 10].
Кроме того, его подвиды могут синтезировать несколько видов биологически активных молекул,
таких как бактериоцины, инсектицидные белки и гидролитические ферменты, в том числе хитиназы
[1, 2, 9, 12].
Мокрушина О.С. и др. показали, что штамм Bacillus thuringiensis ssp.galleriae АК-4 обладает анти-
биотической активностью к таким патогенным микроорганизмам, как Staphylococcus aureus, Salmo-
nella thiphimurium, Shigella sonnei, Candida albicans и ряду других, что позволяет считать его пер-
спективным для дальнейшей разработки инсектицидных, антимикробных и противовирусных пре-
паратов [19].
Климентова Е.Г. показала, что различные подвиды В. thuringiensis проявляют антимикробное
действие в отношении ряда широко распространенных аэробных бактерий-фитопатогенов. Получен-
ный эффект зависел как от вида микроорганизма, объекта воздействия, так и от свойств самих подви-
дов В. thuringiensis. Наиболее активным оказался подвид В. thuringiensis subsp. kurstaki штамм Z-52,
который в разной степени подавлял развитие культур фитопатогенных бактерий [17].
Левина Т.А. также показала, что дельта-эндотоксин B.thuringiensis является перспективным сред-
ством в борьбе с бактериозами растений – бактериозом огурцов, бурым бактериозом овса, полосатым
бактериозом фасоли [18].

12 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.12-16

В последнее время более пристальное внимание было обращено на антифунгальное действие


B. thuringiensis. Так, Stabb E.V. и др. показали биологическую эффективность его против черной ножки
люцерны, вызываемой Phytophthora medicaginis [15].
Kim P.I. и др. сообщили о фунгициноподобном липопептиде B. thuringiensis, который обнаруживал
in vitro антифунгальное действие против Colletotrichum gloeosporioides – возбудителя антракнозов [8].
Кроме того, хитиназа B. thuringiensis subsp. kurstaki, принадлежащая к классу хитобиозидаз, ингиби-
ровала рост мицелия Aspergillus niger – возбудителя черной гнили арахиса и лука [4].
Choi Gyung Ja и др. показали, что среди изолятов Bacillus thuringiensis имеются такие, которые
помимо инсектицидного действия обладают довольно сильным фунгицидным действием [3]. In vitro
они проявляли антифунгальное действие против Botrytis cinerea, in vivo – были активными против че-
тырех патогенов: фитофтороза томатов (Phytophthora infestans), бурой ржавчины пшеницы (Puccinia
recondite), серой гнили томатов (Botrytis cinerea) и мучнистой росы ячменя (Blumeria graminis f.sp.
hordei) в опытах в ростовых камерах и против мучнистой росы огурцов – в теплице. Авторы прове-
рили антифунгальное действие пяти подвидов В. thuringiensis: subsp aizawai, subsp. galleriae, subsp.
kurstaki, subsp. morrisoni, subsp. sotto. Активные антагонисты фитопатогенов были обнаружены среди
всех подвидов.
Нами в 2007 году были обнаружены изоляты споровых бактерий рода Bacillus, активные против
мучнистой росы ячменя [20]. Мы наблюдали также положительное действие Bacillus против мучнистой
росы огурцов в полевых условиях [21]. Однако среди наших споровых культур не было кристалло-
образующих видов.
В связи с тем, что получение биопрепаратов с инсектицидным и одновременно фунгицидным дей-
ствием является довольно заманчивой идеей, мы приводим результаты испытаний in vitro трех изоля-
тов B. thuringiensis в сравнении с тремя изолятами B. subtilis.
Объект и методы исследований
Объектом исследований были 3 бактерии B. thuringiensis и 3 бактерии B. subtilis.
Кристаллообразующие бактерии B. thuringiensis var.kurstaki, var. dendrolimus, var. thuringiensis
длительное время хранились в лабораторных условиях и впоследствии были реанимированы с сухих
косяков.
Споровые бактерии Bacillus subtilis – оригинальные культуры, выделенные нами из разных источников.
В опыте использовали пятисуточные культуры бактерий, выращенных на картофельно-глюкозном
агаре (20 мл среды на чашку Петри). На такой же среде при таком же объеме в чашках выращивали
пять суток тест-культуры фитопатогенов: Botrytis cinerea, Sclerotinia sclerotiorum, Rhizoctonia solani
(быстрорастущих на питательной среде), Fusarium oxysporum var. orthoceras и Alternaria alternatа
(медленнорастущих). При закладке опыта блоки патогенов и бактерий диаметром 8 мм накладывали
по шаблону на картофельно-глюкозный агар (20 мл на чашку Петри), блок с патогеном – в центр
чашки Петри, а блоки с бактериями – по ее периметру. Чашки Петри инкубировали при комнатной
температуре. Опыт проводился в 4-кратной повторности.
При учетах измеряли радиус стерильной зоны, образованной антибиотическими веществами бак-
териальных культур. Так как тест-культуры фитопатогенов росли с разной скоростью, учеты делали
по мере четкого образования зон отсутствия роста патогена.
Результаты замеров обрабатывали статистически.
Результаты исследований и их обсуждение
Из данных, представленных в таблице, можно видеть, что изоляты B. subtilis по сравнению с
B. thuringiensis в большинстве случаев более активны и дают большие зоны задержки роста фитопа-
тогенов. Различия между изолятами B. subtilis менее значительны, чем различия между изолятами
B. thuringiensis. Среди изолятов B. thuringiensis более активным является изолят B.thuringiensis var.
kurstaki. По действию на Sclerotinia sclerotiorum, Fusarium oxysporum var. orthoceras и Alternaria
alternatа он не уступал B. subtilis. Можно также отметить, что у всех изолятов B.thuringiensis c медлен-
норастущими фитопатогенами зоны ингибирования больше, чем в случае быстрорастущих патогенов.
На быстрорастущих патогенах помимо 1-го учета (18.03), данные по которому представлены в табли-
це, спустя 6 суток был сделан второй учет (данные не приводятся), который показал, что все 3 культуры
патогенов полностью наросли на блок №6 (культура B.thuringiensis var. thuringiens) и в районе только
этого блока образовалось своеобразное «ожерелье» из склероциев Botrytis cinerea (см. рис.).

13
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.12-16

Таблица
Результаты сравнительного испытания антифунгальной активности Bacillus subtilis и
различных разновидностей Bacillus thuringiensis
Бактериальные культуры, № блока, радиус стерильной зоны (мм)
Фито- B.subtilis-2 B. thuringiensis B.subtilis-3 B.thuringiensis B.subtilis-4 B.thurin-
патогены var. dendrolimus var. kurstaki giensis var.
thuringiensis
Botrytis
12.5±0,3 6,3±0,9 14,8±0,6 10,3±1,4 14,0±0,5 6,5±0,7
cinerea*
Sclerotinia
11,3±1,1 5,0±0,5 13,3±0,4 13,8±0,7 14,5±0,3 7,5±0,3
sclerotiorum*
Rhizoctonia
14,3±0,6 8,8±1,3 16,8±1,4 11,0±0,5 13,5±0,6 2,5±1,7
solani*
Fusarium
oxysporum var. 12,5±0,3 13,3±0,7 14,5±0,7 13,8±0,9 15,3±0,7 9,8±1,0
orthoceras**
Alternaria
22,3±0,3 19,8±1,2 22,3±0,6 22,0±0,8 21,3±1,4 13,3±1,4
alternata***
** ***
Условные обозначения: * учет 18.03.2015; учет 23.03.2015; учет 30.03.2015

Из приведенного рисунка видно, что разные фитопатогены по-разному взаимодействуют с бактериаль-


ными антагонистами. В этом отношении бросается в глаза реакция B.cinerea, который при контакте с
антибиотическими веществами бактерий начинает образовывать склероции. По границе роста мицелия и
фронта антибиотиков бактерий мицелий B.cinerea темнеет. Сходным образом реагирует и S. sclerotiorum,
мицелий которого также пигментируется. На примере этого патогена видно, что зона пигментирования
зависит от изолята – под влиянием одних изолятов бактерий зона побурения мицелия шире (блок № 5,
B. subtilis-4), тогда как у других она более узкая и не столь интенсивно окрашена. Иногда самое интен-
сивное побурение имеет место на границе контакта мицелия с зоной антибиотических веществ (блок
№1, B. subtilis-2 и блок №5, B. subtilis-4), а в других случаях зона побурения образуется на некотором
расстоянии от линии контакта мицелия с антибиотическими веществами (блок №3, B. subtilis-3).

Рисунок. Взаимодействие изолятов B.subtilis и B.thuringiensis


с разными возбудителями микозов растений (вид с подложки)
Условные обозначения:
нумерация чашек: 1 – Botrytis cinerea; 2 – Sclerotinia sclerotiorum; 3 – Alternaria alternata;
4 – Fusarium oxysporum var. orthoceras; 5 – Rhizoctonia solani;
порядок расположения блоков бактерий на чашке соответствует схеме под рисунком: 1 – B. subtilis-2;
2 – B. thuringiensis var. dendrolimus; 3 – B.subtilis-3; 4 – B.thuringiensis var.kurstaki; 5 – B.subtilis- 4;
6 – B.thuringiensis var. thuringiensis

14
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.12-16

Учитывая, что в нашем опыте было испытано недостаточное количество изолятов кристаллоoбра-
зующих бактерий, с большой долей вероятности можно предположить, что есть шанс найти среди
них культуры со значительно высокой фунгицидной активностью. Подтверждением тому может слу-
жить работа Choi, Gyung Ja и др. [3].
Выводы
При тестировании продуцентов биопрепаратов необходимо брать широкий круг патогенов, что
позволит выявить особенности действия тех или иных продуцентов.
Наличие среди Bacillus thuringiensis подвидов с высокой антифунгальной активностью свидетель-
ствует о целесообразности более широкого поиска таких изолятов и о перспективности создания на
их основе полифункциональных биопрепаратов, обладающих фунгицидным и инсектицидным дей-
ствием.
Представляет интерес проверка возможности совместного применения препаратов на основе
B. subtilis и B. thuringiensis для одновременной оценки их действия и против болезней, и против
вредителей.

Литература:
1. AHERN, M., VERSCHUEREN, S. and Van SINDEREN, D. Isolation and characterization of a novel bacteriocin
produced by Bacillus thuringiensis strain B439. FEMS Microbiol. Lett. 2003. 220 р.127-131.
2. CHERIF, A., S. CHEHIMI, F. LIMEM, B.M. HANSEN, N.B. HENDRIKSEN, D. DAFFONCHIO, and A.
BOUDABOUS. Detection and characterization of the novel bacteriocin entomocin 9, and safety evaluation of its
producer, Bacillus thuringiensis ssp. entomocidus HD9. J. Appl. Microbiol. 2003.95, р. 990-1000.
3. CHOI GYUNG JA, JIN-CHEOL KIM, KYOUNG SOO JANG, AND DONG-HYUN LEE. Antifungal activities of
Bacillus thuringiensis isolates on barley and cucumber powdery mildews. J. Microbiol. Biotechnol. (2007), 17(12),
р.2071-2075.
4. DRISS, F., M. KALLASSY-AWAD, N. ZOUARI, and S. JAOUA. Molecular characterization of a novel chitinase
from Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki. J. Appl. Microbiol. 2005. 93, р.374-379.
5. GALVEZ, A., MAQUEDA, M., CORDOVILLA, P., MARTINEZ-BUENO, M., LEBBADI, M., VALDIVIA, E.
Characterization and biological activitiy against Naegleria fowleri of amonebicins produced by Bacillus licheniformis
D-13. Antimicrob. Agents Chemother. 1994. 38 (6), р.1314-1319.
6. GLARE, T.R., O’CALLAGHAN, M. Bacillus thuringiensis: Biology, Ecology and Safety. John Wiley and Sons
Ltd., Chichester, U.K., 2000.
7. HŐFTE, H., WHITELEY, H. R. Insecticidal proteins of Bacillus thuringiensis. Microbiol. Rev. 1989. 53, р.242-255.
8. KIM, P.I., H. BAI, H. CHAE, S. CHUNG, Y. KIM, R. PARK, and Y.-T. CHI. Purification and characterization of
a lipopeptide produced by Bacillus thuringiensis CMB26. J. Appl. Microbiol. 2004. 97, р.942-949.
9. KIM, J.S., J.Y. CHOI, J.H. CHANG, H.J. SHIM, J.Y. ROH, B.R. JIN, Y.H. JE. Characterization of an improved
recombinant baculovirus producing polyhedra that contain Bacillus thuringiensis Cry1Ac crystal protein. J. Microbiol.
Biotechnol. 2005. 15, р.710-715.
10. LERECLUS, D., DELECLUSE, A., LECADET, M. Diversity of Bacillus thuringiensis toxins and genes. In:
P.F. Entwistle, J.S. Cory, M.J. Bailey, and S. Higgs (eds.), Bacillus thuringiensis, a Environmental Biopesticide:
Theory and Practice. John Wiley & Sons Ltd., U.K., 1993, p.37-69.
11. MILNER, J.L., RAFFEL, S.J., LETHBRIDGE, B.J., HANDELSMAN, J. Culture conditions that influence accu-
mulation of zwittermicin a by Bacillus cereus UW85. Appl. Microbiol. Biotechnol. 1995. 43 (4), р.685-691.
12. OH, S.-T., J.-K. KIM, S.-Y. YANG, and M.-D. SONG. Characterization of Bacillus thuringiensis having insecticidal
effects against larvae of Musca domestica. J. Microbiol. Biotechnol. 2004. 14, р.1057-1062.
13. PEYPOUX, F., BONMATIN, J.M., WALLACH, J. Recent trends in the biochemistry of surfactin. Appl. Microbiol.
Biotechnol. 1999. 51 (5), р.553-563.
14. ROMERO, D.A., PEREZ-GARCIA, M.E., RIVERA, F.M., CAZORLA, and DE VICENTE, A. Isolation and eva-
luation of antagonistic bacteria towards the cucurbit powdery mildew fungus Podosphaera fusca. Appl. Microbiol.
Biotechnol. 2004. 64, р.263-269.
15. STABB, E.V., JACOBSON, L.M. HANDELSMAN, J. Zwittermicin A-producing strains of Bacillus cereus from
diverse soils. Appl. Environ. Microbiol. 1994. 60, р.4404-4412.
16. STELLER, S., VOLLENBROICH, D., LEENDERS, F., STEIN, T., CONRAD, B., HOFEMEISTERR, J., JAQUES, P.,
THONART, P., VATER, J. Structural and functional organization of the fengycin synthease multienzyme system
from Bacillus subtilis b213 and A1/3. Chem. Biol. 1999. 6 (1), р.31-41.

15
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.12-16

17. КЛИМЕНТОВА, Е.Г. Антимикробное действие дельта-эндотоксина Bacillus thuringiensis в отношении


ряда фитопатогенных бактерий / Автореферат диссертации канд. биол. наук, Ульяновск. 2001.
18. ЛЕВИНА, Т.А. Особенности антибактериального действия дельта-эндотоксинов Bacillus thuringiensis как
перспективного агента защиты растений / Автореферат дисс. канд. биол. наук. Казань, 2005.
19. МОКРУШИНА, О.С., АНДРЕЕВА, И.С., МАЗУРКОВА, Н.А., БУРЦЕВА, Л.И., ЗАКАБУНИН, А.И. Антаго-
нистические свойства штамма Bacillus thuringiensis ssp. galleriae АК-4, выделенного из осадочных пород
озера Байкал. Опубликовано в 2013. В: Биологические науки. Все статьи, Выпуск – август 2013.
20. НИКОЛАЕВ, А.Н., НИКОЛАЕВА, С.И. Методологические аспекты разработки микробиологического
метода борьбы с мучнисто-росяными болезнями растений. В: Studia Universitatis. Seria „Ştiinţe ale naturii”.
2007, nr.1, p.157-161.
21. НИКОЛАЕВ, А., НИКОЛАЕВА, С. Биологическая эффективность штаммов Bacillus subtilis против возбу-
дителя мучнистой росы огурцов Podosphaera xantii. В: Materialele Conferinţei ştiinţifice internaţionale (ediţia
a 5-a) „GENETICA, FIZIOLOGIA ŞI AMELIORAREA PLANTELOR”, Chişinău 23-24 octombrie 2014. Chişinău,
2014. с.397-401.

Prezentat la 09.05.2015

16
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.17-21

СПОСОБ ОТСРОЧЕННОГО УЧЕТА ЧИСЛА КОЛОНИЙ


НА ЧАШКАХ ПЕТРИ

Аркадий НИКОЛАЕВ, Светлана НИКОЛАЕВА, Ирина МАКСИМОВА*


Институт генетики, физиологии и защиты растений АН Молдовы
*
Московский государственный университет, Россия

METODĂ DE EVIDENŢĂ AMÂNATĂ A NUMĂRULUI COLONIILOR DE MICROORGANISME


ÎN CUTII PETRI
Se propune o metodă de evidenţă a coloniilor de microorganisme în cutii Petri prin analiza imaginilor digitale,
marcarea coloniilor evidenţiate într-un program pentru crearea şi editarea desenelor Microsoft Paint şi înregistrarea
numărului lor într-o fereastră Microsoft Office Excel deschisă paralel. Obţinerea imaginilor digitale permite a
documenta, arhiva şi evidenţia datele în orice moment potrivit. Posedând toate avantajele aparatului pentru numărarea
coloniilor în cutii Petri, metoda propusă de noi evită necesitatea de echipament special şi permite a evidenţia
coloniile oricărui microorganism.
Cuvinte-cheie: evidenţa coloniilor, imagini digitale, program pentru crearea şi editarea desenelor Microsoft Paint,
MS Office Excel.

THE METHOD OF DEFERRED ACCOUNTING OF COLONIES NUMBER


IN PETRI DISHES
A method for colony account in Petri dishes by analyzing digital images of dishes and marking of recorded colonies
by means of computer graphics editor Microsoft Paint and a registration of recorded colonies number in the new open
Microsoft Office Excel window is proposed. Obtaining digital images allows documentation and archivation the data
and to carry out account at any desired time. Possessing all device advantages for counting colonies in Petri dishes, the
method allows to avoid any other special devices for this purpose and to account any kinds of microorganism colonies.
Keywords: evidence of colonies, digital imagines, graphics editor MS Paint, MS Office Excel.

Введение
При микробиологических исследованиях нередко возникает необходимость в количественных
учетах микроорганизмов. Учет может осуществляться методами прямого или непрямого подсчета.
Метод прямого подсчета микроорганизмов осуществляется в счетных камерах, на фиксированных
окрашенных мазках или мембранных фильтрах с использованием микроскопа. Как правило, этот ме-
тод не позволяет отличить живые клетки от мертвых.
Методы непрямого подсчета заключаются в измерении мутности суспензий (нефелометрический
метод) или в определении концентраций специфических веществ по цветным реакциям веществ, об-
разуемых микроорганизмами, с определенными реактивами (фотоколориметрический метод). Ис-
пользование непрямых методов учета предусматривает проведение большой предварительной работы
для построения графиков зависимости мутности или интенсивности окраски от количества микроор-
ганизмов, определяемого другими методами.
К непрямым методам учета микроорганизмов относят метод посева на питательные среды: на
жидких средах – метод предельных разведений, на плотных – чашечный метод. Эти методы позволяют
определять количества только живых клеток.
Наиболее часто применяют чашечный метод. Метод включает три этапа: приготовление разведе-
ний микроорганизмов, посев определенного их объема на плотную питательную среду в чашки Петри и
подсчет выросших на чашках колоний. Данный метод давно стал классическим и детально описан во
многих учебных пособиях и практических руководствах [1-4, 13]. Сам по себе чашечный метод до-
статочно трудоемкий и громоздкий. При массовых анализах он требует много стерильной посуды,
питательных сред, времени на подготовку и учет результатов опыта.
Как правило, колонии подсчитывают, не открывая чашек. Для удобства подсчета и исключения
повторного учета одних и тех же колоний учтенные колонии отмечают на наружной стороне дна ча-
шек с помощью маркера (перо с тушью, карандаш по стеклу). При большом количестве колоний ино-
гда дно чашки делят на равные секторы, подсчитывают колонии в каждом секторе, суммируют их

17
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.17-21

или умножают количество колоний в секторе на число секторов. При больших объемах работ исполь-
зуют различные полуавтоматические механические или электрические счетчики, например счетчик
Розенфельда Л.Б. и Подольского М.В. [8]. При подсчете колоний в открытых чашках колонии не
маркируют. Прикосновение к колонии острия контакта электросчетчика деформирует её и делает от-
личимой от интактных неучтенных колоний. Электрическая цепь счетчика в момент касания к коло-
нии замыкается через питательную среду (второй контакт постоянно погружен в среду), и счетчик
учитывает количество замыканий цепи. При подсчете колоний со стороны дна чашки Петри колонию
отмечают пером или маркером при механическом нажатии на дно чашки против колонии. Это приво-
дит к маркировке колонии и одновременному замыканию цепи счетчика. Однако при подсчете коло-
ний со стороны дна чашки перо нередко дает сбои в маркировке колонии – при этом счетчик учиты-
вает колонию, а перо ее не маркирует. Прибор позволяет с помощью лупы увеличить изображение
чашки, но лупа создает некоторые неудобства при работе пером.
Счетчик колоний микроорганизмов Colony Star [9] принципиально не отличается от прибора
Розенфельда Л.Б. и Подольского М.В.
Известны счетчик колоний SC 6 [10], прибор для подсчета колоний Scan 300 [5], счетчик колоний
«schuett count» [11] и многие другие приборы и приспособления такого рода [6, 7, 12, 14].
При большом объеме работы возникает острая нехватка времени на обработку результатов иссле-
дований. Приборы облегчают подсчет, делают его более производительным, но нередко они дорого-
стоящие и их приобретение целесообразно не для всех микробиологических лабораторий. Помимо
этого, необходимо обустройство специального места в лаборатории для работы с ними и их хранения.
Материал и методы исследований
Для применения предлагаемого нами метода учетов необходима цифровая фотокамера с автофо-
кусом в режиме макросъемки, позволяющая получение качественных фотоизображений, и компьютер.
Чем выше разрешающая способность снимков, тем большие увеличения изображений можно по-
лучать без потери их качества. Мы использовали камеру Panasonic модель DMC-FZ8. Светочувстви-
тельный элемент камеры 1/2,5″, матрица ПЗС с общим количеством 7.200.000 пикселей и объективом
с 12× оптическим трансфокатором и 4× цифровым. Можно применять и другие камеры с подобными
или близкими к ним характеристиками.
Компьютер должен иметь стандартные программы Microsoft Office, Microsoft Excel, Microsoft
Office Picture Manager, MS Paint (или другой графический редактор с функцией рисования). Все это
есть в каждой лаборатории и не требует никаких дополнительных затрат.
Способ отсроченного подсчета колоний состоит в том, что чашки Петри, как обычно, засевают
определенными объемами известных разведений и инкубируют в термостате. После того, как на
чашках прорастут колонии, каждую чашку в открытом виде фотографируют цифровой камерой. При
этом необходимо получить максимально резкое изображение колоний по всему полю чашки, что по-
зволит увеличивать снимок без значительных потерь качества.
Фотографирование чашек перед учетом дает возможность в короткий срок зафиксировать резуль-
таты посевов, рационально использовать рабочее время, является хорошим документирующим прие-
мом, а в случае работы с многоразовыми чашками Петри – освобождать их, не дожидаясь времени
окончания учетов.
Программы просмотра цифровых изображений позволяют увеличивать изображения до нужного
размера, что исключает применение лупы – неотъемлемого компонента приборов для подсчета колоний.
Для коррекции яркости и контрастности в приборах для подсчета колоний предусмотрены специ-
альная подсветка и набор светофильтров. Стандартный Microsoft Office Picture Мanager, установлен-
ный практически на каждом компьютере, делает возможной корректировку яркости, контрастности
изображения и других параметров, облегчающих учет. При использовании предлагаемого нами мето-
да отпадает необходимость в дополнительных приспособлениях, так как компьютерные программы,
рекомендуемые нами, включают все необходимые функции.
Полученные снимки можно накапливать, хранить неограниченно долго либо непосредственно на
карте памяти в камере, либо перенести изображение в компьютер и хранить его на жестком диске. Ана-
лиз снимков можно осуществлять без спешки, в удобное время или растянуть его во времени по усмот-
рению исследователя, что также является важным преимуществом предлагаемого нами способа учета.

18
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.17-21

Результаты исследований
Работа выполнялась на примере споровой бактерии Bacillus subtilis.
На рисунке 1 показано цифровое изображение чашки Петри с подлежащими учёту колониями.
Полученное изображение чашки копируется и открывается в программе MS Paint. В этой программе
можно подобрать подходящий масштаб и с учетом размеров колоний выбрать удобный инструмент
(карандаш, различные кисти, распылитель) и цвет для маркировки учтенных колоний. Для каждого
варианта инструментов можно выбрать понравившийся цвет маркировки или использовать разные по
цвету маркеры, если на чашках высевали материал из комплекса разных микроорганизмов, которые
необходимо учитывать раздельно.
При подсчете учитываемые колонии отмечают выбранным маркером для предотвращения повтор-
ного учета одних и тех же колоний. Это исключает необходимость применения контактного пера,
являющегося составной частью прибора для подсчета колоний. На рис.2 показано изображение чашки
с учитываемыми колониями, открытое в программе MS Paint.
При проведении учета рекомендуем одновременно открыть два окошка: одно – в программе MS
Paint, а другое – в программе MS Excel.
В программе MS Paint маркируем и подсчитываем произвольное число колоний и вносим это число
в ячейку программы MS Excel. Затем переходим вновь к окошку MS Paint, маркируем и подсчитываем
произвольное число других колоний и заносим это число в ячейку MS Excel под ранее заполненной
ячейкой (рис.3). После того, как все колонии будут отмечены и учтены, суммируем числа в ячейках
этого столбца таблицы программы MS Excel.
Применение программы MS Excel исключает необходимость использования специального им-
пульсного счетчика. Полученные данные можно внести в таблицу, созданную в этом же окошке, и
сразу же распечатать или скопировать в отдельный файл. Так как работа велась в графическом редак-
торе, то с его помощью можно написать итоговое число колоний прямо на снимке учтенной чашки.

Рис.1. Фото чашки Петри с колониями B. subtilis, подлежащими учету.

19
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.17-21

Рис.2. Копия рис.1 в графическом редакторе Paint.

Рис.3. На фоне окошка программы Paint с маркированными колониями


открыто окошко MS Excel, в котором регистрируется число учтенных колоний.

20
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.17-21

Используя данный метод, можно учитывать колонии любых микроорганизмов независимо от их


принадлежности.
Выводы
Предлагаемый способ учета колоний в чашках Петри может найти применение в любой микро-
биологической лаборатории. Он позволяет на любое время отсрочить учет колоний, а также архиви-
ровать результаты посевов и учетов, увеличивать оборот многоразовой посуды, рациональней ис-
пользовать рабочее время. Его преимуществом перед другими методами является отсутствие необхо-
димости приобретения дополнительного, зачастую дорогостоящего оборудования.

Литература:
1. КИРАЙ, З., КЛЕМЕНТ, З., ШОЙМОШИ, Ф., ВЕРЕШ, И. Методы фитопатологии. Москва: «Колос», 1974.
343 с.
2. Методы общей бактериологии / Под редакцией Ф. Герхарда и др. Перевод с английского Е.Н. Кондратьевой
и Л.В. Калакуцого. Москва: «Мир», 1983. 536 с.
3. Методы определения болезней и вредителей сельскохозяйственных растений / Перевод с немецкого К.В.
Попковой и В.А. Шмыгли. Москва: Агропромиздат, 1987. 224 с.
4. ПИМЕНОВА, М.Н., ГРЕЧУШКИНА, Н.Н., АЗОВА, Л.Г. Руководство к практическим занятиям по микро-
биологии (Малый практикум) / Под ред. Егорова Н.С. Москва: Из-во МГУ, 1971. 221 с.
5. Прибор для подсчета колоний Scan 300 (Франция) [citat 9 februarie 2015]. Disponibil:
// http://www.veld.kz/index.html?id=3771
6. Прибор ПСБ для счета колоний бактерий. [citat 9 februarie 2015] Disponibil:
https://mmt.zp.ua/shop/good_2924.html
7. ПУЧКОВ, Е.О., ЛОСУКОВ, Ю.И. Компьютерный анализатор колоний микроорганизмов КОМПАНКОЛ-
М1. В : Вода: Химия и экология, 2008, №5, с.29-33.
8. РОЗЕНФЕЛЬД, Л. Б., ПОДОЛЬСКИЙ, M. В. Устройство для подсчета колоний микроорганизмов в чашках
Пeтpи. Устройство для подсчета колоний микроорганизмов в чашках Пeтpи. SU 128114. Класс 30h, 14.
Описание изобретения к авторскому свидетельству. Подписная группа № 139. Заявлено 11 июля,1959 г. за
№ 633542/31 в Комитет по делам изобретений и открытий при Совете Министров СССР. Опубликовано в
«Бюллетене изобретений» 1960, №9.
(http://patentdb.su/2-128114-ustrojjstvo-dlya-podscheta-kolonijj-mikroorganizmov-v-chashkakh-petri.html)
9. Счетчик колоний микроорганизмов Colony Star [citat 9 februarie 2015]. Disponibil:
// http://centr-np.ru/catalog/41/item684/?13
10. Счетчик колоний SC6 [citat 9februarie 2015]. Disponibil: // http://www.1labora.ru/ru/Scetcik-kolonij-SC6.
11. Счетчик колоний «schuett count» [citat 9 februarie 2015]. Disponibil:
// http://galachem.ru/katalog-produkt/mikrobiologiya/schetchik-kolonij-schuett-count/
12. Счетчик колоний микроорганизмов СКМ-1 [citat 9 februarie 2015]. Disponibil:
http://labtime.ua/ru/schetchik-koloniy-mikroorganizmov-skm-1/p27694
13. ТЕППЕР, Е.З., ШИЛЬНИКОВА, В.К., ПЕРЕВЕРЗЕВА, Г.И. Практикум по микробиологии. Москва: Агро-
промиздат, 1987. 240 с.
14. ЧЕРКЕС, Ф.К. Санитарно-бактериологическое исследование воды [citat 9 februarie 2015]. Disponibil:
// http://biologylib.ru/books/item/f00/s00/z0000015/st061.shtml

Prezentat la 20.02.2015

21
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.22-27

SELECTAREA COORDONATĂ A ASOCIAŢIILOR DE MICROORGANISME


CU POTENŢIAL SANOBIOTIC

Maria TIMOŞCO, Natalia FLOREA* , Radu COJOCARU**,


Aliona VELCIU, Victoria BOGDAN
Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie al AŞM
*
USMF „Nicolae Testemiţanu”
**
Centrul Naţional de Sănătate Publică

În experimente asupra animalelor model (cobailor) a fost constatat că rezultatele obţinute la testarea unor asociaţii
microbiene alcătuite în premieră (în baza monotulpinilor autohtone) au condiţionat selectarea celor mai active. Ele au
inclus monotulpini de microorganisme – reprezentante ale tractului gastrointestinal uman (cu Nr.26, 41, 59, 144 sau 14,
105, 133). Este argumentată recomandarea asociaţiilor microbiene selectate pentru includere în componenţa unor pre-
parate cu destinaţie sanogenă. Ele vor favoriza constituirea bacteriocenozei intestinale la copii şi nou-născuţi, de aseme-
nea o vor reconstitui în cazul dismicrobismului şi disfuncţiilor intestinale diareice, deoarece au demonstrat existenţa
potenţialului sanobiotic.
Cuvinte-cheie: probiotic, dismicrobism, tract gastrointestinal.

SELECTION OF ASSOCIATIONS OF MICRO COORDINATE BODIES


WITH POTENTIAL SANOBIOTIC
In experiments on animal models (rats) it has been found that the results of the testing of microbial associations
made the first (based on local monotulpinilor) have resulted in selection of the most active. They included monotulpini
of microorganisms - representatives of the human gastrointestinal tract (with No.26,41,59,144 or 14105133). It reasoned
recommendation microbial associations selected for inclusion in the composition of preparations intended for sanogenic.
They will gut favorites establishment bacterial microflora of children and babies, also will restore her if dismicrobism
and diarrheal bowel dysfunction because they demonstrated potential sanobiotic.
Keywords: probiotic, dismicrobism, gastrointestinal tract.

Introducere
Cercetările ştiinţifice efectuate până la etapa actuală au constatat că dereglările funcţionale ale tractului
gastrointestinal uman, inclusiv dismicrobismul, sunt cauzate, într-o măsură considerabilă, de influenţa streso-
genă excesivă asupra macroorganismului a diverşilor factori ai mediului ambiant (climaterici [18,21], ali-
mentari [2,5-6,11,16], microbieni [15,18]).
Prin aceasta şi s-a lămurit răspândirea largă a disfuncţiilor intestinale diareice, fiind supuse tratamentului,
preponderent, cu utilizarea remediilor medicamentoase de origine microbiană. Se cunoaşte că ultimele sunt
de două categorii, fiindcă exercită asupra macroorganismului inflienţă directă sau indirectă. Dacă primele se
consideră şi de acţiune probiotică, iar la baza lor stau monotulpini, politulpini şi polispecii de microorganis-
me din genurile obligative tubului digestiv [17-18,27,29], apoi la baza celor de categoria a doua – numai
tulpini specifice mediului ambiant sau surselor alimentare [10 ş.a.].
Cu luarea în considerare a cerinţelor sanocreatologiei, în practica medicală ar trebui să fie utilizate, prepon-
derent, preparatele microbiene de influenţă directă sau cele ce conţin reprezentanţi ai genurilor Bifidobacterium,
Lactobacillus ş.a. Anume aceste combinaţii de probiotice, constituie bacteriocenoza obligativă a tractului
gastrointestinal [7,12,18 ş.a.]. Însă, în ultima vreme tot mai des se prescriu cele pregătite în baza microorga-
nismelor din genul Bacillus (pe exemplul ,,Subtylului” sau ,,Bactisubtylului” ş.a.), care exercită numai in-
fluenţă indirectă. În această ordine de idei, ţinem să menţionăm că cea mai mare sensibilitate faţă de acţiunea
factorilor mediului ambiant asupra macroorganismului a fost depistată la reprezentanţii florei microbiene
intestinale din genurile obligative: Bifidobacterium, Lactobacillus ş.a. [7,15-16]. Concomitent este de men-
ţionat că în literatura de specialitate tot mai des se atraje atenţie la faptul prezenţei la ele a multiplelor pro-
prietăţi utile pentru macroorganism, demonstrând activitate antagonistă faţă de provocatorii maladiilor intes-
tinale [3,10,18,26], capacitate adezivă [4,10,18,26], diversitate [24], specifitate [23], semnificaţie în supra-
vieţuire şi sănătate [1,5,10,14,19-20,28,30-31].

22 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.22-27

Cele expuse confirmă opinia, potrivit căreia se cere continuarea scriningului compoziţiilor pentru inclu-
derea în preparatele microbiene autohtone de acţiune directă. De aceea, multe lucrări precedente, inclusiv ale
noastre, au fost dedicate evidenţierii proprietăţilor utile sau sanobiotice ale monotulpinilor şi asociaţiilor de
reprezentanţi ai genurilor obligative tubului digestiv [5,6,8-9,13,22-24,25-26].
Aceasta a argumentat ca scopul prezentei lucrări să prevadă selectarea, în mod coordonat şi în condiţii in
vivo, asociaţiilor de microorganisme cu potenţial sanobiotic sau cu o perspectivă prolongată prin experimen-
tarea pe animale-model.
Material şi metode
Pentru atingerea scopului nominalizat au fost realizate cercetări experimentale pe cobai divizaţi în şase
loturi, dintre care primul a servit în calitate de lot-martor, iar II-VI – experimentale. Cobaii din lotul-martor
n-au primit tulpini de bacterii, iar celor din lotul II li s-a administrat peroral suspensia microbiană a asociaţiei
alcătuite din două tulpini de bifidobacterii (26 şi 14) şi una de lactobacili (72); celor din lotul III – de
asemenea asociaţia a două tulpini de bifidobacterii şi una de lactobacili (respectiv, cu nr.41, 33 şi 105); celor
din lotul IV – două tulpini de bifidobacterii (nr.14 şi 47) şi două de lactobacili (nr.72 şi 59); celor din lotul V –
de asemenea asociaţia a două tulpini de bifidobacterii (nr. 26 şi 41) cu una de lactobacili (nr. 59) şi una de
lactococi (144); celor din lotul VI – o tulpină de bifidobacterii (nr.14) cu una de lactobacili (nr.105) şi una de
enterococi (nr.133).
În procesul investigaţional de la toate animalele au fost colectate mostre de conţinut intestinal (rectal) care
au fost supuse diluării (de la 10-1 până la 10-9) şi inoculării (pe medii ntritive elective pentru fiecare gen de
microorganisme).
Rezultate şi discuţii
Cercetările mostrelor au fost efectuate la începutul şi la finalele experimentelor cu determinarea indicilor
cantitativi ai microorganismelor din genurile obligative (Bifidobacterium şi Lactobacillus) şi facultative
(genurile Escherichia, Proteus şi familia Streptococcaceae). Calcularea datelor finale s-a realizat prin înmul-
ţirea cantităţii de colonii de bacterii (crescute pe medii de cultură agarizate) la valoarea diluţiei şi logaritma-
rea zecimală.
Rezultatele obţinute, exprimate în logaritmi zecimali (log), sunt relatate în Tabelul 1.
Tabelul 1
Indicii cantitativi ai unor reprezentanţi ai bacteriocenozei intestinale la cobai
fără şi cu administrarea asociaţiilor microbiene în baza monotulpinilor autohtone
de microorganisme
Lotul Genurile Cantitatea celulelor microbiene
animalelor microorga- la 1g de conţinut intestinal, Deosebirea faţă de iniţial
nismelor logaritmi zecimali (log)
Iniţial Final Log %
I 1 4,34±0,14 4,50±0,13 +0;16 < 3,68
2 4,17±0,15 4,59±0,14 +0,42 <10,07
3 8,83±0,16 8,88±0,15 +0,05 < 0,56
4 5,11±0,15 5,23±0,14 +0,12 < 2,34
5 8,74±0,14 8,92±0,13 +0,18 < 2,05
II 1 4,46±0,15 7,64±0,12 +3,18 <71,78
2 4,30±0,16 8,53±0,13 +4,23 <98,37
3 9,04±0,14 6,38±0,11 -2,66 >29,42
4 6,07±0,13 3,11±0,09 -2,96 >48,76
5 9,11±0,15 7,60±0,13 -1,51 >16,57
III 1 4,43±0,12 7,50±0,11 +3,07 <69,30
2 4,23±0,13 8,34±010 +4,11 <97,16
3 8,90±0,15 6,46±0,13 -2,44 >27,41
4 5,20±0,14 3,23±0,12 -1,97 >37,88
5 8,86±0,16 7,43±0,14 -1,43 >16,13

23
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.22-27

IV 1 4,50±0,16 7,86±0,10 +3,36 <74,66


2 4,41±0,14 8,74±0,12 +4,33 <98,18
3 8,84±0,15 6,20±0,13 -2,64 >29,86
4 5,00±0,13 3,07±0,08 -1,93 >38,60
5 8,92±0,17 7,53±0,11 +1,39 >15,58
V 1 4,47±0,12 8,36±0,11 +3,89 < 87,02
2 4,32±0,15 8,64±0,08 4,32 <100,00
3 8,81±0,13 5,73±0,15 -3,08 > 34,96
4 5,04±0,11 1,17±0,07 -3,87 > 76,78
5 8,80±0,16 6,49±0,13 -2,31 > 26,25
VI 1 4,53±0,15 9,04±0,09 4,51 < 99,55
2 4,43±0,13 9,17±0,07 +4,47 <100,00
3 8,90±0,16 5,32±0,14 -3,58 > 40,22
4 5,20±0,12 1,07±0,08 -4,13 > 79,42
5 8,77±0,14 6,41±0,11 -2,36 > 26,90

Notă: Lotul animalelor: I – martor; II-VI – experimentale.


Genurile microorganismelor: 1 – Bifidobacterium; 2 – Lactobacillus; 3 – Escherichia; 4 – Proteus şi
5 – familia Streptocooccaceae.
Analizând datele obţinute putem afirma că toate asociaţiile microbiene testate au demonstrat o influenţă
benefică asupra microbiocenozei intestinale, contribuind la intensificarea procesului de multiplicare a bacteriilor
din genurile obligative Bifidobacterium şi Lactobacillus (respectiv, în loturile II-VI cu 71,78 şi 98,37%; cu 69,30
şi 97,16%; cu 74,66 şi 98,18%; cu 87,02 şi 100,0%; cu 99,55 şi 100,00%), precum şi la reducerea intensităţii
ei la cele facultative (respectiv, a genurilor Escherichia, Proteus şi a familiei Streptocooccaceae). Valoarea
numerică a acestora la animalele din aceleaşi loturi era mai mică faţă de datele iniţiale (respectiv, a genurilor
Escherichia, Proteus şi a familiei Streptocooccaceae cu 29,42; 48,76 şi 16,57%; cu 27,41; 37,88 şi 16,13%;
cu 29,86; 38,60 şi 15,58%; cu 34,96; 76,78 şi 26,25%; cu 40,22; 79,42 şi 26,90%). Deci, în baza acestor date,
asociaţiile monotulpinilor de microorganisme administrate cobailor din loturile V şi VI (Nr.26, 41, 59, 144 şi
14, 105, 133) s-au dovedit a fi cele mai de perspectivă.
În continuare (după decapitarea animalelor experimentale) s-a atras atenţia la valoarea numerică a celule-
lor microbiene aderate la 1g de omogenat de mucoasă a intestinului subţire, iar datele studiului indicilor
capacităţii adezive a asociaţiilor microbiene exprimentate sunt incluse în Tabelul 2.
Tabelul 2
Indicii cantitativi ai unor reprezentanţi ai bacteriocenozei intestinale aderaţi la mucoasa colonului
la cobai fără şi cu administrarea compoziţiilor microbiene în baza tulpinilor autohtone
de microorganisme selectate în cadrul prezentului proiect
Microorga- Cantitatea celulelor microbiene Deosebirea faţă de
Lotul nismele aderate la 1g de omogenat intestinal, lotul martor
logaritmi zecimali (log) log %
I 1 3,59±0,14 0
2 3,77±0,12 0
3 7,92±0,15 0
4 4,20±0,16 0
5 7,83±0,14 0
II 1 5,60±0,10 +2,01 < 55,98
2 7,54±0,12 +3,77 <100,00
3 5,80±0,13 -2,12 >26,76
4 2,30±0,11 -1,90 > 45,23
5 6,62±0,12 -14,21 >15,45

24
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.22-27

III 1 5,53±0,12 +1,94 <54,03


2 7,62±0,11 +3,85 <102,12
3 5,77±0,14 -2,15 >27,14
4 2,50±0,10 -1,70 >40,47
5 6,65±0,11 -1,18 >15,07
IV 1 5,88±0,11 +2,29 <63,78
2 7,79±0,13 +4,02 <106,63
3 5,86±0,12 -2,06 >26,01
4 2,32±0,10 -1,88 >44,76
5 6,80±0,14 -1,03 >13,15
V 1 6,38±0,09 +2,79 <77,71
2 7,69±0,10 +3,92 <103,97
3 4,59±0,11 -3,33 >42,04
4 0 -4,20 >100,00
5 5,60±0,12 -2,23 >28,48
VI 1 6,92±0,08 +3,33 <92,75
2 7,98±0,09 +4,21 <111,67
3 4,64±0,13 -3,28 >41,41
4 0 -4,20 >100,00
5 5,54±0,11 -2,29 >29,24

Notă: Lotul – loturile de cobai şi genurile de microorganisme sunt adecvate celor din Tabelul 1 .

Datele sistematizate în Tabelul 2 demonstrează că toate asociaţiile microbiene administrate cobailor per-
oral au contribuit la sporirea capacităţii adezive a microorganismelor din genurile obligative tubului digestiv
(Bifidobacterium şi Lactobacillus) şi la diminuarea acesteia la cele facultative (genurile Escherichia, Proteus
şi la familia Streptocooccaceae). Asemenea fapt este confirmat prin creşterea valorii numerice a bifidobacte-
riilor şi lactobacililor, fiind mai mare la animalele din loturile experimentale (II-VI) faţă de cele din lotul-
martor (respectiv, cu 55,98, 54,03, 63,78, 77,71, 92,75%), precum şi prin scăderea indicilor cantitativi ai
escherichiilor, proteilor şi streptococilor la 1g de omogenat intestinal (respectiv cu 26,76, 45,23 şi 15,45%;
cu 27,14; 40,47 şi 15,07%; cu 26,01, 44,76 şi 13,15%; cu 42,04, 100,00 şi 28,48%; cu 41,41; 100,00 şi
29,24%). Deci, conform şi acestor rezultate asociaţiile microbiene administrate cobailor din loturile V şi VI
pot fi recomandate spre includere în componenţa a două remedii medicamentoase predestinate pentru consti-
tuirea, reconstituirea şi meţinerea bacteriocenozei intestinale la nivel optim.

Concluzii
1. Realizarea cercetărilor planificate au contribuit la selectarea celor mai active şi perspective asociaţii de
microorganisme – reprezentante ale tractului gastrointestinal uman (prima în baza monotulpinilor cu
Nr.26, 41, 59, 144 şi a doua – cu Nr.14, 105, 133).
2. Cercetările realizate în cadrul prezentei lucrări argumentează recomandarea asociaţiilor selectate spre
includere în componenţa unor preparate microbiene cu destinaţie sanogenă (pentru constituirea bacterio-
cenozei gastrointestinale la nou-născuţi, precum şi pentru reconstituirea ei în cazul dismicrobismului şi
disfuncţiilor intestinale diareice).
3. În mod experimental în condiţii in vivo pe animalele-model s-a considerat raţional de a selecta în mod
coordonat şi a recomanda pentru practică asociaţii microbiene cu proprietăţi utile (antagoniste şi adezive),
considerându-se în acelaşi timp şi ca potenţial sanobiotic al acestora.

25
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.22-27

Bibliografie:
1. AHMED, M., PRASAD, J., GILL, H. et al. Impact of consumption of different levels of Bifidobacterium lactis
HN019 on the intestinal microflora of elderly human subjects. In: J. Nutr. Health Aging., 2007, 11(1):26-31.
2. ALVARO E., ANDRIEUX C. et al. Composition and metabolism of the intestinal microbiota in consumers and
non-consumers of yogurt. In: Br. J Nutr., 2007, 97(1):126-133.
3. BOGDAN, V., TIMOŞCO, M.. Unele proprietăţi probiotice ale microorganismelor genului Enterococcus – repre-
zentant al bacteriocenozei intestinale. În: Creşterea impactului cercetării şi dezvoltarea capacităţii de inovare.
Materialele Conferinţei ştiinţifice cu participare internaţională, 21-22 septembrie, USM. Chişinău, 2011, vol.I, p.111.
4. COLLADO, M.C, GUEIMONDE, M. et al. Adhesion properties and competitive pathogen exclusion ability of
bifidobacteria with acquired acid resistance. In: J. Food Prot., 2006, 69(7):1675-1679.
5. COLLADO, M.C., MERILUOTO, J., SALMINEN, S. Development of new probiotics by strain combinations: is it
possible to improve the adhesion to intestinal mucus? In: J. Dairy Sci., 2007, 90(6):2710-2716.
6. DE ANGELIS, M., SIRAGUSA, S. et al. Selection of potential probiotic lactobacilli from pig feces to be used as
additives in pelleted feeding. In: Res. Microbiol. 2006, 157(8):792-801.
7. EGERVÄRN, M., DANIELSEN, M., ROOS, S. et al. Antibiotic susceptibility profiles of Lactobacillus reuteri and
Lactobacillus fermentum. In: J. Food Prot., 2007, 70(2):412-418.
8. FIGLER, M., MOZSIK, G., SCHAFFER, B. et al. Effect of special Hungarian probiotic kefir on faecal microflora.
In: World J. Gastroenterol., 2006, 12(7):1129-1132.
9. FLOCH, M.H., MADSEN, K.K., JENKINS, D.J. et al. Recommendations for probiotic use. In: J. Clin Gastroenterol.,
2006, 40(3):275-278.
10. GUO, X., LI, D., LU, W. et al. Screening of Bacillus strains as potential probiotics and subsequent confirmation of
the in vivo effectiveness of Bacillus subtilis MA139 in pigs. In: Antonie Van Leeuwenhoek., 2006, 90(2):139-146
11. KIM, P.I., JUNG, M.Y., CHANG, Y.H. et al. Probiotic properties of Lactobacillus and Bifidobacterium strains
isolated from porcine gastrointestinal tract. In: Appl. Microbiol. Biotechnol., 2007, 74(5):1103-1111
12. KLINGBERG, T.D., BUDDE, B.B. The survival and persistence in the human gastrointestinal tract of five potential
probiotic lactobacilli consumed as freeze-dried cultures or as probiotic sausage. In: Int. J. Food Microbiol., 2006.
109(1-2):157-159.
13. MARUO, T., SAKAMOTO, M., TODA, T., BENNO, Y. Monitoring the cell number of Lactococcus lactis subsp.
cremoris FC in human feces by real-time PCR with strain-specific primers designed using the RAPD technique. In:
Int. J. Food Microbiol., 2006, 110(1):69-76.
14. MARZOTTO, M., MAFFEIS, C., PATERNOSTER, T. et al. Lactobacillus paracasei A survives gastrointestinal
passage and affects the fecal microbiota of healthy infants. In: Res. Microbiol., 2006, 157(9):857-866.
15. PENDERS, J., THIJS, C., VINK, C. et al. Factors influencing the composition of the intestinal microbiota in early
infancy. In: Pediatrics, 2006, 118(2):511-521.
16. STRUTINSCHI, T., TIMOŞCO, M., VELCIU, A. ş.a. Ifluenţa raţiilor alimentare cu diversă structură calorică asupra
unor reprezentanţi ai microflorei intestinale condiţionat-patogene. În: Sănătate Publică şi Management în Medicină,
2012. nr.5, (44):138-140.
17. TIMMERMAN, H.M., NIERS, L.E., et al. Design of a multispecies probiotic mixture to prevent infectious complications
in critically ill patients. In: Clin. Nutr., 2007, 26(4):450-459.
18. TIMOŞCO, M. Stresul şi flora microbiană intestinală. Chişinău, 2005, 172 p.
19. TIMOŞCO, M., BOGDAN, V., VELCIU, A.. Semnificaţia unor genuri de microorganisme ale familiei Streptococcaceae
în activitatea vitală a macroorganismului. În: Buletin de perinatologie, 2013, nr.1(57), p.8-11
20. TIMOŞCO, M., FLOREA, N. ş.a. Starea de dismicrobism intestinal – factor ameninţător în sănătate. În: Sănătate
Publică şi Management în Medicină, 2012, nr.5(44):141-144.
21. TIMOŞCO, M., FLOREA, N., PERDE, D. Dismicrobismul intestinal cauzat de acţiunea unor factori ai mediului
ambiant asupra macroorganismului – consecinţă negativă în sănătate. În: Analele Ştiinţifice ale UŞMF N.Testemiţanu,
ed.XIV. vol.2, 2013, p.54-60.
22. TIMOŞCO, M., FLOREA, N., VELCIU, A. Nivelul compatibilităţii unor specii de microorganisme apartenente la
genurile obligative tubului digestiv uman. În: Arta Medica, 2010, nr.4(43), p.31-34
23. TIMOŞCO, M., FLOREA, N., VELCIU, A. ş.a. Bifidobacteriile specifice tubului digestiv uman. În: Arta Medica,
2011, nr.4(47), p.49-52.
24. TIMOŞCO, M., VELCIU, A., FLOREA, N., BOGDAN, V. Diversitatea lactobacteriilor şi rolul speciilor obligatorii
tubului digestiv în menţinerea optimală a statusului funcţional intestinal. În: Sănătate Publică şi Management în
Medicină, 2011, nr.4, p.19-22.
25. TIMOŞCO, M., VELCIU, A., FLOREA, N., BOGDAN, V.. Microorganismele din genurile obligatorii tractului
gastrointestinal uman cu unele proprietăţi potenţiale sanobiotice. În: Imfo-med., 2010, 1 (16):36-39; TIMOŞCO, M.,

26
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.22-27

VELCIU, A., FLOREA, N.. Proprietăţile de bază ale unor reprezentanţi obligativi ai bacteriocenozei intestinale la
copii (cercetări clinico-experimentale). În: Buletin de perinatologie. Revistă ştiinţifico-practică, 2010, nr.1, p.32-35.
26. TUOHY, K.M., PINART-GILBERGA, M., JONES, M. et al. Survivability of a probiotic Lactobacillus casei in the
gastrointestinal tract of healthy human volunteers and its impact on the faecal microflora. În: J. Appl. Microbiol,
2007, 102(4):1026-1032.
27. VELCIU, A., TIMOŞCO, M. Starea sănătăţii şi microbiocenozei intestinale la copii de vârsta timpurie postnatală în
dependenţă de modul de alimentare. În: Buletin de perinatologie, 2013, nr.6(57), p.34-37.
28. VELCIU, A., TIMOŞCO, M., CIOCHINĂ, V. ş.a. Diferenţierea dismicrobismului şi disfuncţiilor intestinale diareice.
Chişinău, 2011, 38 p.
29. VELCIU, A., TIMOŞCO, M., SAINSUS, N., PROCA, V. Bacteriocenoza intestinală a copiilor cu divers mod de
constituire. În: Analele Ştiinţifice ale USMF ,,N.Testemiţanu”. Chişinău, 2008, Ediţia IX, vol.2, p.61-64.
30. VELCIU, V., TIMOŞCO, M., SAINSUS, N. Dinamica particularităţilor bacteriocernozei intestinale la copiii de
vârsta fragedă în condiţiile presingului ecologic. În: Analele Ştiinţifice ale USMF ,,N.Testemiţanu”. Chişinău, 2006,
Ediţia VII, vol.II, p.38-42.

Prezentat la 11.05.2015

27
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.28-33

GENURILE DE MICROORGANISME SEMNIFICATIVE PENTRU


MENŢINEREA SĂNĂTĂŢII ORGANISMULUI

Maria TIMOŞCO, Natalia FLOREA*, Radu COJOCARU**,


Aliona VELCIU , Victoria BOGDAN
Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie al AŞM,
*
USMF „Nicolae Testemiţanu”
**
Centrul Naţional de Sănătate Publică

În rezultatul testării a trei monotulpini şi a trei asociaţii de bifidobacterii şi lactobacili s-a evidenţiat rolul lor semnifi-
cativ în sănătate, manifestat prin intensificarea procesului de multiplicare (respectiv, loturile I-VI cu 106,62 şi 49,64; cu
107,57 şi 61,70; cu 110,29 şi 55,40; cu 124,20 şi 61,97; cu 97,32 şi 72,20; cu 96,47 şi 69,46% faţă de iniţial), precum şi
prin aderarea considerabilă a acestora la mucoasa intestinală (la aceleaşi loturi, respectiv cu 134,05 şi 33,84; cu 138,36
şi 79,61; cu 151,29 şi 72,69; cu 156,46 şi 71,92; cu 167,24 şi 142,24; cu 184,05 şi 137,30% comparativ cu lotul-martor).
Ca impact pozitiv al reprezentanţilor genurilor Bifidobacerium şi Lactobacillus în sănătate s-a considerat şi faptul dimi-
nuării vitezei de multiplicare a bacteriilor din genurile facultative (condiţionat patogene) tubului digestiv (Escherichia,
Proteus şi familiei Streptococcaceae).
Cuvinte-cheie: probiotic, dismicrobism, tract gastrointestinal.

GENERAL IMPORTANCE OF THE GENUS OF MICROORGANISMS TO


MAINTAINING HUMAN HEALTH CONDITIONS
Acceleration of the multiplication process of the bifidobacteria and lactobacilli reveals the significant role for human
health. In results of investigation of the 3 strains and its 3 associations multiplications (initially respectively of I-VI
groups, at 106,62 and 49,64; at 107,57 and 61,70; at 110,29 and 55,40; at 124,20 and 61,97; at 97,32 and 72,20; at 96,47
and 69,46%), was shown considerable adhesion to the intestinal mucous membrane (in the same groups respectively at
134,05 and 33,84; at 138,36 and 79,61; at 151,29 and 72,69; at 156,46 and 71,92; at 167,24 and 142,24; at 184,05 and
137,30%, comparing with a control group). Bifidobacteria and lactobacilli display the positive impact for human health
conditions and diminish the multiplication rate of the facultative bacteria (conditional pathogens) of the digestive tract
(Escherichia, Proteus and the family of Streptococcaceae).
Keywords: probiotic, dismicrobism, gastrointestinal tract.

Introducere
Actualmente este considerat că starea de dismicrobism şi disfuncţiile intestinale diareice au o răspândire
largă printre copii şi maturi de diversă vârstă, precum şi printre animale în perioada timpurie postnatală
[1,14,15,19,21].
În Republica Moldova a fost constatat că dereglările funcţionale ale tractului gastrointestinal uman, inclu-
siv dismicrobismul, sunt cauzate, într-o măsură considerabilă, de influenţa excesivă stresogenă a factorilor
mediului ambiant (climaterici, alimentari, microbieni etc.) asupra macroorganismului [6,10,14,15,24-26]. S-a
depistat că faţă de asemenea acţiune exagerat de sensibili au fost reprezentanţii bacteriocenozei intestinale
din genurile obligative (Bifidobacterium şi Lactobacillus) [14-16,21]. Bacteriile apartenente la aceste genuri
posedă proprietăţi utile pentru organism, îndeplinind un rol determinant în activitatea lui vitală, mai ales în
sintetizarea şi absorbţia substanţelor biologic active [14,15,23], în activizarea enzimelor [22]. În literatura de
specialitate se atrage atenţia la rolul major al acestor bacterii în sănătate [6,8,9,16,17,20].
Cele relatate au şi stat la baza pregătirii preparatelor de categorie probiotică, dar la etapa actuală în medicina
contemporană cu scop curativ sunt recomandate spre utilizare, preponderent, remedii medicamentoase pregă-
tite în baza microorganismelor din genul Bacillus (Subtyl, Bactisubtyl ş.a.). Deoarece aceste bacterii sunt ca-
racteristice mediului ambiant şi nu tractului gastrointestinal, aceste preparate după conţinutul lor se consideră
de influenţă indirectă asupra macroorganismului. Cercetările noastre precedente (anii 1990-2005) au constatat
că preparatele de influenţă directă pot fi funcţionale şi eficiente numai în cazul dacă în componenţa lor se conţin
monotulpini, politulpini sau polispecii de microorganisme din genurile obligative tubului digestiv, mai ales
cele din genurile Bifidobacterium, Lactobacillus ş.a. [14,15]. La asemenea concluzie a ajuns şi H.M. Timmer-
man cu coautorii [13], ceea ce, probabil, se datorează proprietăţilor lor utile pentru macroorganism [7,8,15,22].

28 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.28-33

Deşi bacteriocenoza gastrointestinală prezintă peste 50 de specii de microorganisme, cu apartenenţă la


circa 15 genuri, totuşi numai câteva din ele sunt cele mai utile pentru macroorganism, fiind în majoritate re-
prezentante, preonderent, ale genurilor obligatorii pentru tubul digestiv: Bifidobacterium, Lactobacillus, dar
şi ale altor genuri (Enterococcus, Lactococcus, Streptococcus ş.a.) [1,6,8,10-12].
Scopul cercetărilor noastre a fost de a evidenţia viteza multiplicării şi capacitatea adezivă sau de colonizare
a diverşilor reprezentanţi ai unor genuri de microorganisme intestinale.
Material şi metode
Cercetările au avut loc în cadrul Laboratorului Microbiologic al Centrului Naţional de Sănătate Publică.
Realizarea a astfel de lucrări a fost posibilă numai după selectarea în condiţii in vitro a monotulpinilor de
microorganisme cu proprietăţi utile pentru macroorganism (în baza activităţii antagoniste şi capacităţii ade-
zive sporite).
Iniţial, din conţinutul intestinal uman practic sănătos (copii şi maturi de diverse vârste-0–60 ani) au fost
izolate 157 de monotulpini de microorganisme vii. În rezultatul lucrărilor de identificare s-a constatat că 47
din ele aparţineau genului Bifidobacterium, 78 – Lactobacillus, 12 – Streptococcus; 6 – Lactococcus şi 14 –
Enterococcus, ceea ce a constituit, respectiv: 29,93; 49,68; 7,64; 3,82 şi 8,91%. În rezultatul studiului s-a
evidenţiat că mai de perspectivă s-au dovedit a fi următoarele specii de bacterii: Bifidobacterium infantis,
B.bifidum, B.breve, B. longum, B.adolescentis, Lactobacillus acidophilus, L.casei, L.helveticus, L.coryniformis
ş.a. (Enterococcus faecium, Streptococcus thermophilus, Lactococcus lactis).
În continuare, experimentele au fost efectuate în condiţii in vivo pe animale de laborator (şoareci albi).
Asemenea lucrări au fost realizate în colaborare cu Centrul Naţional de Medicină Preventivă (actualmente
Centrul Naţional de Sănătate Publică) din mun. Chişinău. Experimentele s-au efectuat în 7 loturi, dintre care
I-VI au fost experimentale, iar VII – martor. Loturile, au fost divizate astfel: I, II şi III au primit câte o tulpi-
nă de bifidobacterii (respectiv cu numerele 26, 41, 47), IV – două tulpini de bifidobacterii (14+33); V – două
tulpini de lactobacili (72+105) şi VI – bifido- în asociere cu lactobacili (tulpinile 26+41+59), iar VII, fiind
lot- martor, n-a primit tulpini microbiene.
Rezultate şi discuţii
În procesul investigaţional de la toate animalele experimentale au fost colectate monstre de conţinut in-
testinal (rectal) care au fost supuse studiului (prin diluarea de la 10-1 până la 10-9 şi inocularea pe medii nutri-
tive elective pentru fiecare gen de microorganisme). Calcularea indicilor cantitativi a inclus câteva etape: nu-
mărarea coloniilor de bacterii crescute pe medii de cultură agarizate, înmulţirea la numărul diluţiei şi logarit-
marea zecimală a cantităţii lor. Asemenea lucrări s-au realizat la începutul şi la finele experimentelor, iar
rezultatele obţinute, exprimate în logaritmi zecimali, sunt incluse în Tabelul 1.

Tabelul 1
Indicii cantitativi ai bacteriocenozei intestinale la şoarecii care au primit şi care n-au primit
monotulpini de bacterii intestinale autohtone experimental selectate
Lotul de Genul de Cantitatea de cellule microbiene la 1g de conţinut
animale micro- intestinal, logaritmi zecimali (log) Deosebirea faţă de iniţial
organisme Timpul efectuării cercetărilor
Iniţial Final log %
1 4,53±0,11 9,38±0,13 4,83 <106,62
2 5,66±0,13 8,47±0,12 2,81 < 49,64
I 3 9,17±0,12 6,38±0,11 -2,79 > 30,42
4 6,25±0,15 3,17±0,10 -3,08 > 49,22
5 9,54±0,10 6,38±0,16 -3,16 > 33,12
1 4,62±0,12 9,59±0,14 4,97 <107,57
2 5,64±0,11 8,88±0,13 3,48 < 61,70
II 3 9,19±0,14 6,38±0,15 -2,81 > 30,57
4 6,14±0,13 3,20±0,09 -2,94 > 47,88
5 9,69±0,15 6,47±0,10 -3,22 > 33,24

29
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.28-33

1 4,47±0,09 9,64±0,11 4,93 <110,29


2 5,74±0,14 8,92±0,15 3,18 < 55,40
III 3 9,53±0,11 6,49±0,13 -3,04 > 31,89
4 6,11±0,10 3,07±0,08 -3,04 > 49,75
5 9,53±0,14 6,32±0,12 -3,21 > 33,68
1 4,38±0,15 9,82±0,14 5,44 <124,20
2 5,47±0,12 8,86±0,13 3,39 < 61,97
IV 3 9,62±0,13 6,30±0,12 -3,32 > 34,51
4 6,13±0,14 3,17±0,11 -2,96 > 48,28
5 9,59±0,13 6,32±0,10 -3,27 > 34,09
1 4,49±0,11 8,86±0,13 4,37 < 97,32
2 5,54±0,12 9,54±0,15 4,00 < 72,20
V 3 9,14±0,14 6,20±0,12 -2,94 > 32,16
4 6,20±0,13 2,07±0,08 -4,13 > 66,61
5 9,65±0,10 5,41±0,11 -4,24 > 43,93
1 4,54±0,14 8,92±0,15 4,38 < 96,47
2 5,60±0,15 9,49±0,14 3,89 < 69,46
VI 3 9,32±0,11 6,30±0,12 -3,02 > 32,40
4 6,41±0,12 3,17±0,09 -3,24 > 50,54
5 9,77±0,13 5,65±0,13 -4,12 > 42,16
1 4,49±0,13 4,60±0,11 0,11 < 2,44
2 5,32±0,14 5,38±0,13 0,06 < 1,12
VII 3 8,80±0,15 8,92±0,15 0,12 > 1,36
4 6,04±0,10 6,13±0,12 0,09 > 1,49
5 9,53±0,16 9,62±0,14 0,09 > 0,94
Notă: Loturile de animale: I-VI – experimentale; VII – martor, sunt divizate în text. Microorganisme din genurile:
1 – Bifidobacterium; 2 – Lactobacillus; 3 – Escherichia; 4 – Proteus şi 5 – familia Streptocooccaceae.

Datele Tabelului 1 denotă multiplicarea considerabilă a reprezentanţilor genurilor obligative (Bifidobacte-


rium şi Lactobacillus) în tubul digestiv al animalelor din loturile experimentale (I-VI), fiind mai mare com-
parativ cu iniţialul, respectiv cu 124,20-96,47% şi 72,20-49,64%. Concomitent s-a observat că toate tulpinile
şi asociaţiile experimentate au demonstrat o influenţă inhibitoare faţă de reprezentanţii microflorei intestinale
din genurile facultative (pe exemplul microorganismelor din genurile Escherichia, Proteus şi familia Strepto-
coccaceae), confirmată de cantitatea lor diminuată în medie cu 34,51-30,42; 66,61-47,88 şi 43,93-33,12%. În
acelaşi timp, la animalele din lotul-martor, chiar dacă tendinţa era asemănătoare, totuşi indicii cantitativi ai
bacteriilor determinate au fost cu mult mai mici (la final deosebirea nivelului numeric constituia numai 2,44-
0,94%). Pe acest fondal animalele experimentale s-au dezvoltat normal şi toate au supravieţuit. Deci, putem
afirma că monotulpinile şi asociaţiile utilizate au demonstrat impact pozitiv asupra organismului şi procesu-
lui de multiplicare a reprezentanţilor microbiocenozei intestinale determinaţi. Considerăm că rezultatele obţi-
nute s-au datorat acţiunii benefice a tuturor monotulpinilor şi asociaţiilor testate în condiţii in vivo.
În continuare (după decapitarea animalelor experimentale) s-a atras atenţia la valoarea numerică a celule-
lor microbiene aderate la 1g de omogenat de mucoasă a intestinului subţire, iar datele privind capacitatea ade-
zivă (cantitatea de celule microbiene aderate la 1g de omogenat de mucoasă intestinală, logaritmi zecimali) a
tulpinilor şi asociaţiilor microbiene exprimentate sunt incluse în Tabelul 2.
Analizând datele Tabelului 2 s-a observat o tendinţă asemănătoare, adică de sporire a cantităţii bacteriilor
din genurile obligative (Bifidobacterium cu 184,05-134,05% şi Lactobacillus cu 33,84-142,24%) şi de dimi-
nuare a numărului celor facultative (genurile Escherichia cu 51,17-42,26%, Proteus cu 100,00-65,95 şi fami-
lia Streptocooccaceae cu 56,81-48,77%). Aceasta a confirmat faptul că monotulpinile şi asociaţiile de bacte-
rii supuse testării au contribuit la intensificarea procesului de aderare la mucoasa intestinală, ceea ce a fost
demonstrat prin deosebirea comparativă a acestuia la animalele loturilor experimentale (I-VI) faţă de lotul-
martor. Conform valorii numerice a bifido- şi lactobacililor, cea mai mare diferenţă a fost obţinută în loturile

30
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.28-33

V şi VI (respectiv mai mare cu 167,24; 184,05 şi 142,24; 137,30%). Aceasta argumentează raţionalitatea
propunerii monotulpinilor şi asociaţiilor experimentate în asemenea loturi pentru utilizarea lor la producerea
remediilor medicamentoase cu destinaţie sanogenă. Deci, şi conform capacităţilor adezive pot fi recomandate
compoziţii microbiene în baza bifido- şi lactobacililor, preponderent a tulpinilor 14 cu 33 şi 26 cu 41 şi cu 59
ale bacteriilor nominalizate.
Tabelul 2
Indicii cantitativi ai celulelor microbiene aderate la mucoasa intestinală a şoarecilor
care au primit şi care n-au primit monotulpini şi asociaţii microbiene autohtone
Lotul Micro- Cantitatea de cellule microbiene Deosebirea faţă de martor
de organisme aderate la 1g de omogenat de
animale din genurile mucoasă intestinală, logaritmi log %
zecimali (log)
1 5,43±0,17 3,11 <134,05
2 4,32±0,15 1,72 < 33,84
I 3 3,34±0,13 -3,07 > 47,89
4 1,43±0,16 -2,77 > 65,95
5 3,65±0,14 -3,69 > 50,27
II 1 5,53±0,11 3,21 <138,36
2 4,67±0,13 2,07 < 79,61
3 3,64±0,16 -2,77 > 43,21
4 1,23±0,12 -2,97 > 70,71
5 3,76±0,15 -3,58 > 48,77
III 1 5,83±0,14 3,51 <151,29
2 4,49±0,12 1,89 < 72,69
3 3,38±0,11 -3,03 > 42,26
4 1,30±0,13 -2,90 > 69,04
5 3,70±0,10 -3,64 > 49,59
IV 1 5,95±0,13 3,63 <156,46
2 4,47±0,14 1,87 < 71,92
3 3,53±0,12 -2,88 > 44,92
4 0 -4,20 >100,00
5 3,49±0,11 -3,85 > 52,45
V 1 6,20±0,12 3,88 <167,24
2 5,90±0,11 3,30 <142,24
3 3,25±0,14 -3,16 > 49,29
4 1,04±0,09 -3,16 > 75,23
5 3,30±0,13 -4,04 > 55,04
VI 1 6,59±0,10 4,27 <184,05
2 6,17±0,12 3,57 <137,30
3 3,13±0,15 -3,28 > 51,17
4 0 -4,12 >100,00
5 3,17±0,13 -4,17 > 56,81
VII 1 2,32±0,16
2 2,60±0,17
3 6,41±0,14
4 4,20±0,15
5 7,34±0,18
Notă: Loturile de animale şi genurile din care fac parte microorganismele sunt identice celor din Tabelul 1.

31
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.28-33

Concluzii
1. Lucrările realizate au contribuit la evidenţierea vitezei sporite de multiplicare a microorganismelor din
genurile obligative şi de diminuare a celor din genurile facultative.
2. S-a depistat capacitatea înaltă de colonizare (sau de aderare) a bifido- şi lactobacililor la mucoasa inte-
stinală.
3. Concomitent, la monotulpinile şi asociaţiile testate s-au evidenţiat proprietăţi de combatere (antagoniste)
faţă de reprezentanţii facultativi ai microbiocenozei intestinale reflectate prin reducerea capacităţii lor adezive
(în medie cu 42,26-100,00%). Utilitatea celor testate a fost confirmată şi prin impactul pozitiv asupra micro-
biocenozei intestinale generale, iar aceasta a contribuit la menţinerea sănătăţii organismului la nivel optim.
4. S-a dovedit că microorganismele genurilor Bifodobacterium şi Lactobacillus au o semnificaţie sporită în
sănătate, pot fi considerate de acţiune sanogenă şi recomandate spre includere în componenţa remediilor me-
dicamentoase de categorie probiotică (sau sanobiotică, pentru că îndeplinesc un rol semnificativ în sănătate).

Bibliografie:
1. AHRNE, S., LONNERMARK, E., WOLD, A.E. et al. Lactobacilli in the intestinal microbiota of Swedish infants.
In: Microbes Infect., 2005 Aug-Sep; 7(11-12):1256-1262.
2. ANNUK, H., SHCHEPETOVA, J., KULLISAAR T. et al. Characterization of intestinal lactobacilli as putative
probiotic candidates, 2003, 94(3):403-4123.
3. BENCHIMOL, E.I., MACK, D.R. Probiotics in relapsing and chronic diarrhea. In: J. Pediatr. Hematol.- Oncol.,
2004, 26(8):515-517.
4. DUCLE, H., HONG, H.A., BARBOSA, T.M. et al. Characterization of Bacillus probiotics available for human use.
În: Appl. Environ. Micribiol., 2004, 70(4):2161-2171.
5. FOX, C.H., DANG G. Probiotics in the prevention and treatment of diarrhea. In: J. Altern. Complement. Med., 2004,
10(4):601- 603.
6. GILL, H.S., GUARNER, F. Probiotics and human health: a clinical perspective. In: Postgrad. Med. J., 2004,
80(947):516-526.
7. HAMMERMAN, C., KAPLAN, M. Probiotics and neonatal intestinal infection. In: Curr. Opin. Infect. Dis., 2006,
19(3):277-282.
8. PARVEZ, S., MALIK, K.A., AH KANG, S., KIM H.Y. Probiotics and their fermented food products are beneficial
for health. În: J. Appl. Microbiol., 2006., 100(6):1171-1185.
9. RIED, K. Gastrointestinal health. The role of pro- and pre-biotics in standard foods. In: Aust. Farm. Physician.,
2004., 33(4):253-255.
10. SALVINI, F., GRANIERI, L., GEMMELLARO, L., GIOVANNINI, M. Probiotics, prebiotics and child health:
where are we going? In: J.Int. Med. Res., 2004, 32 (2):97-108.
11. SAVINO, F., CRESI, F., PAUTASSO, S. et al. Intestinal microflora in breastfed colicky and non-colicky infants.
In: Acta Paediatr., 2004, 93(6):825-829.
12. SULIVAN, A., NORD, C.E. Probiotics and gastrointestinal diseases. In: J. Intern. Med., 2005, 257(1):78-92.
13. TIMMERMAN, H.M., KONING, C.J. et al. Monostrain, multistrain and multispecies probiotics – a comparison of
functionality and efficacy. In: Int. J. Food Microbiol., 2004.
14. TIMOŞCO, M. Interacţiunea macroorganismului cu microorganismele tubului digestiv sub influenţa factorilor stre-
sogeni şi căile de menţinere dirijată a florei microbiene obligative: Autoref. tezei de dr.hab. în biologie. Chişinău,
2003, 53 p.
15. TIMOŞCO, M. Stresul şi flora microbiană intestinală. Chişinău, 2005. 172 p.
16. TIMOŞCO, M., VELCIU, A., BOGDAN, V. Nivelul cantitativ al unor genuri de microorganisme obligative tubului
digestiv ca factor determinator al stării funcţionale intestinale. În: Biotehnologia microbiologică – domeniu
scientointensiv al ştiinţei contemporane. Materialele Conferinţei internaţionale, 6-8 iulie 2011.CEI, IMB AŞM.
Chişinău, 2011, p.111.
17. TIMOŞCO, M., VELCIU, A., BOGDAN, V. Starea sănătăţii tubului digestiv în funcţie de apariţia simptomelor
de disfuncţii intestinale. În: Fiziologia şi sănătatea. Materialele Congresului VII al fiziologilor din RM. Chişinău,
2012, p.384-391.
18. UCHIDA, M., MOGAMI, O. Milk whey culture with Propionibacterium freudenreichii ET-3 is effective on the
colitis induced by 2,4,6-trinitrobenzene sulfonic acid in rats. In: J. Pharmacol. Sci., 2005, 99(4):329-334.
19. VELCIU, A., TIMOŞCO, M., SAINSUS, N. Constituirea bacteriocenozei intestinale la copii în condiţii de mater-
nitate. În: Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „N.Testemiţanu”. Chişinău, 2004,
vol.V, p.508-512.

32
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.28-33

20. VELCIU, A., TIMOŞCO, M., POPAN, L. Explorarea modalităţilor de evidenţiere a stării sănătăţii tubului digestiv.
În: Analele Ştiinţifice ale USM. Seria „Ştiinţe medico–biologice”. 2006, p.80-84.
21. VELCIU, A., TIMOŞCO, M., CIOCHINĂ, V. ş.a. Diferenţierea dismicrobismului şi disfuncţiilor intestinale
diareice. Recomandare metodică. Chişinău: Tipografia AŞM. 2011. 40 p. ISBN 978-9975-62-298-1
22. YANG, S.C., CHEN, J.Y., et al. Effect of synbiotics on intestinal microflora and digestive enzyme activities in rats.
In: World J. Gastroenterol, 2005, 11(47):7413-7417.
23. ТКАЧЕНКО, Е.И., УСПЕНСКИЙ, Ю.П. Питание, микробиоценоз и интеллект человека. Москва: СпецЛит.,
2006. 590 с. ISBN 5-299-00319-6
24. ФУРДУЙ, Ф.И. Стресс и здоровье. Кишинев, 1990. 239 с.
25. ФУРДУЙ, Ф.И., ВУДУ, Г.А., ВУДУ, Л.Ф. и др. Причины и факторы биологической деградации человека и
пути его выживания. B: Сб. Стресс, адаптация, функциональные нарушения и саноскреатология. Кишинев,
1999, с.22-35.
26. ФУРДУЙ, Ф.И., ЕРЕНКОВА, Н.В., ВУДУ, Л.Ф. Стресс и здоровье у детей и подростков. Кишинев, 1994.
278 с.

Notă: Cercetările au fost finalizate cu suportul Proiectului 09.816.09.07A „Elaborarea şi testarea noilor remedii
medicamentoase pentru menţinerea coordonată a bacteriocenozei intestinale la nivel sanogen” din cadrul Programului
de Stat „Elaborarea şi implementarea noilor preparate farmaceutice în baza materiei prime locale”.

Prezentat la 11.05.2015

33
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.34-36

ASPECTE CONTEMPORANE ALE SENSIBILITĂŢII LA ANTIBIOTICE A


TULPINILOR DE STREPTOCOCI β-HEMOLITICI DIN GRUPA A IZOLATE DIN
INFECŢIILE TRACTULUI RESPIRATOR

*
Greta BĂLAN, *Olga BURDUNIUC, Constantin SPÎNU
Centrul Naţional de Sănătate Publică,
*
USMF „Nicolae Testemiţanu”

Streptococul beta-hemolitic din grupa A (în latină: Streptococcus pyogenes) este un microb foarte răspândit, care se
depistează în organismul multor oameni sănătoşi, dar poate provoca, de asemenea, amigdalită acută, scarlatină, infecţii
ale pielii, formarea abceselor, septicemie etc. Actualmente, cele mai active antibiotice în ceea ce priveşte streptococii
din grupa A, ce cauzează boli respiratorii, sunt imipenem, meropenem, rifampicină, benzilpenicilină, clindamicin, oflo-
xacin, care pot fi recomandate pentru întreţinerea preventivă şi tratamentul bolilor cu streptococ ale cailor respiratorii
superioare.
Cuvinte-cheie: antibiotice, sensibilitate, streptococi din grupa A.

CONTEMPORARY ASPECTS OF SENSITIVITY TO ANTIBIOTICS OF β-HEMOLYTIC


STREPTOCOCCUS OF GROUP A STRAINS ISOLATED FOR RESPIRATORY TRACT INFECTIONS
Beta-hemolytic streptococcus group A (Latin: Streptococcus pyogenes) is a very common germ that many people
are detected in the body healthy, but it can also cause, acute tonsillitis, scarlet fever, skin infections, abscess formation,
sepsis etc. The most active antibiotics concerning streptococci of group A, causing respiratory diseases, are imipenem,
meropenem, rifampicin, benzylpenicillin, clindamicin, ofloxacin, which can be recommended for maintenance and
treatment of streptococcal diseases of the top respiratory ways
Keywords: antibiotics, susceptibility, streptococci of group A.

Actualitatea
Infecţiile streptococice reprezintă un capitol important al patologiei umane prin varietatea formelor de
îmbolnăvire pe care le determină: angine, scarlatină, erizipel, infecţie puerperală, septicemie streptococică,
infecţii ale plăgilor etc., prin faptul că pot infecta organismul în mod repetat şi, de asemenea, prin urmările
tardive cu mecanism infecto-alergic, cum sunt glomerulo-nefritele şi reumatismul poliarticular acut.
Rolul epidemiologic cel mai important îl au streptococii beta-hemolitici, care se găsesc răspândiţi pe întreg
globul, variabil după zonele geografice, după sezon şi, de asemenea, cu unele variaţii de-a lungul anilor. Sursa
de îmbolnăvire este reprezentată de omul bolnav, dar şi de purtătorii sănătoşi de streptococi. Dacă în ceea ce
priveste bolnavul, acesta este izolat şi tratat, producandu-se jugularea potenţialului de transmitere a strepto-
cocului, atunci în ceea ce priveşte purtătorii, ei sunt foarte greu de depistat, aceştia reprezentând un adevarat
rezervor de germeni, cu pericol permanent de izbucniri epidemice. Incidenţa purtătorilor de streptococi în
populaţie şi, în special, în familii şi colectivităţi infantile este foarte mare. În oraşe această incidenţă variază
între 4 şi 25%, fiind maximă în sezoanele reci şi în colectivităţile de copii. Incidenţa lor este mai mare în
tările temperate şi reci. Din această cauză, epidemiile izbucnesc în sezoanele de toamnă şi iarnă, favorizate de o
rezistenţă mai scazută a organismului şi de aglomerări. Cei mai periculoşi sunt purtătorii nazo-faringieni,
care sunt şi cei mai frecvenţi şi au o mare densitate bacteriană [1].
Rezistenţa microbiană la antibiotice constituie o problemă complexă la nivel mondial, transfrontalieră şi
inter-generaţii, care necesită intervenţii în timp util, avându-se în vedere impactul potenţial enorm asupra
sănătăţii umane. Infecţiile produse de microorganisme rezistente determină un nivel înalt de morbiditate şi
mortalitate din cauza eşecurilor terapeutice şi costurilor tot mai ridicate pentru îngrijirile medicale. Pentru
tratamentul infecţiilor bacteriene acute ale tractului respirator sunt indicate, de regulă, antibioticele empirice,
fără a fi testată tulpina izolată la preparatele utilizate [2].
Literatura actuală de specialitate asociată rezistenţei bacteriene multiple la antibiotice subliniază importanţa
testării cu acurateţe a sensibilităţii la antibiotice şi faptul că rolul de santinelă pentru detectarea microorganism-
melor rezistente revine laboratorului de microbiologie clinică. Astfel, testarea sensibilităţii antimicrobiene
este una dintre cele mai importante proceduri de laborator în ceea ce priveşte managementul bolilor infecţioase.

34 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


 
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.34-36

Totodată, supravegherea globală a rezistenţei la antibiotice, prin intermediul unor programe, precum ICARE,
SENTRY, MYSTIC, EARSS, atenţionează asupra importanţei implementării unor studii locale sau programe
naţionale de supraveghere pentru a evidenţia fenotipurile circulante, în scopul ghidării terapiei antibacteriene
empirice în situaţiile clinice, care impun iniţierea unei terapii antibacteriene precoce [3].
În ansamblu, rezistenţa bacteriilor la antibiotice este un indicator indirect destul de fidel al modului de
utilizare a antibioticelor în arealul respectiv.
Obiectivele lucrării au constat în determinarea sensibilităţii la antibiotic a streptococilor β–hemolitici din
grupa A izolaţi de la bolnavii cu scarlatină, tonzelită acută şi alte infecţii respiratorii.
Material şi metode
În perioada 2013-2014 în Laboratorul Microbiologic al Centrului Naţional de Sănătate Publică s-a realizat
identificarea şi testarea sensibilităţii la antibiotice a 416 tulpini de streptococci β-hemolitici din grupa A, izo-
late de la copiii internaţi în secţiile Spitalului Clinic Municipal de Boli Contagioasae de Copii.
Izolarea şi identificarea tulpinilor s-a efectuat prin metode microbiologice clasice. Testarea la antibiotice
a tulpinilor isolate s-a realizat prin metoda difuzimetrică Kirby-Bauer, conform ghidurilor elaborate de
CLSI (Clinical and Laboratory Standard Institute) [4]; au fost utilizate discuri de antibiotice produse de
firma HiMedia (India). Interpretarea rezultatelor a fost efectuată conform criteriilor recomandate de CLSI.
Pentru controlul de calitate a determinării sensibilităţii a fost utilizată tulpina de Streptococcus pyogenes
АТСС 19615. Tulpinile izolate au fost testate la următoarele chimioterapice: ampicilină, oxacilină, genta-
micină, tetraciclină, ciprofloxacină, cefotaxim, amoxicilină-clavulanat, cefalotină, cefazolină, cefoperazon,
cefamandol, eritromicină, cefepim, imipenem, cotrimoxazol, kanamicină, cloramfenicol, rifampicină, ofloxa-
cină, clindamicină şi ceftriaxonă.
Rezultate şi discuţii
Rezultatele testării sensibilitpţii la antibiotice a tulpinilor de streptococi β–hemolitici din grupa A, izolate
de la pacienţii cu infecţii respiratorii, au prezentat sensibilitate înală la imipenem, gentamicină, ofloxacină,
rifampicină, clindamicină, cloramfenicol, ciprofloxacină, ceftriaxon şi cefotaxim (până la 83,3%) (Tab.1).

Tabelul 1
Repartizarea după gradul de sensibilitate/rezistenţă la antibiotice
a tulpinilor de streptococi β-hemolitici din grupa A
Repartizarea tulpinilor după nivelul de sensibilitate/rezistenţă
Nr. Alte infecţii
Scarlatină (nr.51) Tonzelită acută (nr.307)
crt. Antibioticul respiratorii (nr.58)
Sensibil Rezistent Sensibil Rezistent Sensibil Rezistent
(%) (%) (%) (%) (%) (%)
1. Oxacilină 43,0 57,0 50,3 49,7 47,7 52,3
2. Ampicilină 23,6 76,4 34,4 65,6 31,5 68,5
3. Amoxicilină - 55,5 44,5 65,2 34,8 62,4 37,6
clavulanat
4. Cefazolină 47,2 52,8 50,6 49,4 48,8 51,2
5. Cefalotină 62,3 37,7 65,4 34,6 64,4 35,6
6. Cefamandol 61,1 38,9 71,5 28,5 63,7 36,3
7. Cefoperazon 52,7 47,3 61,1 38,9 59,3 40,7
8. Cefepim 45,8 54,2 48,8 51,2 47,7 52,3
9. Cefotaxim 83,3 16,7 84,6 15,4 85,1 14,9
10. Imipenem 100 0 100 0 98,4 1,6
11. Gentamicină 98,6 1,4 98,8 1,2 98,6 1,4
12. Kanamicină 36,1 63,9 43,3 56,7 41,4 58,6
13. Tetraciclină 63,9 36,1 64,4 35,6 62,8 37,2
14. Rifampicină 95,8 4,2 97,5 2,5 97,1 2,9
15. Ciprofloxacină 93,0 7,0 94,8 5,2 92,6 7,4

35
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.34-36

16. Ofloxacină 97,2 2,8 98,2 1,8 98,6 1,4


17. Cotrimoxazol 23,6 76,4 25,1 74,9 24,3 75,7
18. Cloramfenicol 93,0 7,0 93,6 6,4 93,1 6,9
19. Clindamicină 94,4 5,6 95,2 4,8 94,6 5,4
20. Eritromicină 52,8 47,2 54,2 45,8 51,9 48,1
21. Ceftriaxonă 88,9 11,1 92,1 7,9 89,5 10,5
22. Lincomicină 59,7 40,3 62,7 37,3 59,8 40,2
Notă: nr. – numărul de tulpini

Tulpinile de streptococi au prezentat rezistenţă marcată la cotrimoxazol (75,6%), ampicilină (70,1%),


kanamicină (59,7%) şi oxacilină (53,0%). Un procent mai mare de rezistenţă faţă de antibioticele testate a
fost înregistrat la tulpinile izolate de la bolnavii cu scarlatină comparativ cu cele izolate în tonzelită acută sau
alte infecţii respiratorii.
Dintre tulpinile testate, 47,0% au prezentat rezistenţă la eritromicină şi 39,3% la lincomicină. Mecanis-
mele biochimice, responsabile pentru rezistenţa la macrolide şi lincosamide, sunt inactivarea enzimatică a lor
sau modificarea ţintei ribozomale prin alterarea situsului 23S ARNr, care este comun pentru legarea MLSB
(macrolide, lincosamide şi streptogramina) şi conferă rezistenţă încrucişată la aceste antibiotice (fenotipul
MLSB de rezistenţă). Este cunoscut faptul că aceste antibiotice sunt preparate de „linia a doua” în tratamentul
bolilor provocate de către streptococi. Aceste preparate sunt utilizate în caz de ineficacitate sau intoleranţă la
terapia cu penicilină a faringitelor streptococice, sanarea purtătorilor, în tratamentul formelor invazive severe:
sindromul şocului toxic (SST), fasceită necrozantă, celulită etc. Circulaţia tulpinilor cu un grad ridicat de rezis-
tenţă faţă de macrolide şi lincosamide (de până la 70% tulpini), care este înregistrată în unele ţări la începutul
anilor '70, devine o problemă majoră de sănătate publică [5].
Concluzii
Tulpinile de streptococi β–hemolitici din grupa A, izolaţi de la bolnavii cu infecţii ale tractului respirator,
au prezentat niveluri diferite de rezistenţă la antibioticele testate. Rezistenţă mai înaltă a fost semnalată la
cotrimoxazol, ampicilină, kanamicină şi oxacilină. La imipenem au fost sensibile toate tulpinile testate, ceea
ce indică această carbapenemă ca antibiotic de rezervă. Datorită fenomenului de rezistenţă întâlnit la tulpinile
de streptococi β–hemolitici din grupa A circulante pe teritoriul Republicii Moldova, este nevoie de a reduce
şi optimiza consumul de antibiotice, cu necesitatea adoptării unor măsuri de prevenire:
• administrarea corectă a antibioticelor şi respectarea indicaţiilor de prescriere;
• supravegherea permanentă a rezistenţei la antibiotice a tulpinilor circulante;
• elaborarea unor ghiduri locale pentru tratamentul empiric;
• îmbunătăţirea şi extinderea sistemelor de supraveghere naţionale şi internaţionale;
• optimizarea serviciilor sanitare, a controlului infecţiei şi a măsurilor de igienă şi prevenire;
• încurajarea şi intensificarea cercetării şi a descoperirii de produse antimicrobiene noi;
• educarea personalului medical;
• educarea populaţiei.

Bibliografie:
1. BUIUC, D. Microbiologie medicală: ghid pentru studiul şi practica medicinii. Bucureşti, 2009, p.221-235.
2. KREIKEMEYER, B., KLENK, M., PODBIELSKI, A. The intracellular status of Streptococcus pyogenes: role of
extracellular matrix-binding proteins and their regulation. In: J. Med. Microbiol., 2004, no.294:177, p.88.
3. FRITSCHE, T., SADER, H., JONES, R. Epidemiology of Antimicrobial Resistance: Species Prevalence, Susceptibility
Profiles, and Resistance Trends. In: Victor L Antibiotics in Laboratory Medicine. 5th Edition. Lippincott Williams &
Wilkins, 2005, p.815-835.
4. CLSI-Performance Standards for Antimicrobial Susceptibility Testing; Twentieth Informational Supplement M
100-S9 2010; 30(1), p.54-55.
5. Centers for Disease Control and Prevention Active Bacterial Core Surveillance (ABCs) report: group A Streptococcus.
Vol.20. Atlanta: Department of Health and Human Services, 1999.

Prezentat la13.05.2015

36
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.37-41

PROCEDEE DE EXTRAGERE DIN LEVURI A MANOPROTEINELOR


ŞI PROPRIETĂŢILE LOR FIZICO-CHIMICE

Ludmila BEJENARU
Institutul de Microbiologie şi Biotehnologie al AŞM

În lucrare se propun procedee eficiente de izolare a manoproteinelor din biomasa levuriană. Procedeul cu aplicarea
autolizei biomasei celulare timp de 24 de ore în combinaţie cu tratarea alcalină sporeşte cu 23,3% manoproteinele extrase
comparativ cu proba martor. Sunt descrise însuşirile fizico-chimice ale manoproteinelor izolate din pereţii celulari levurieni.
Cuvinte-cheie: manoproteine, levuri, metode de extragere, proprietăţi fizico-chimice.

PROCEDURES OF EXTRACTION OF MANOPROTEINS


FROM YEAST AND THEIR PHYSICO-CHEMICAL PROPERTIES
In the current work we propose efficient methods of manoproteins extraction from yeast biomass. The method of
application of cellular biomass autolysis for 24 hours combined with alcaline treating increases the manoproteins extraction
with 23.3%, compared to the control sample. Physical and chemical attributes of the isolated manoproteins from yeast
cell walls are described.
Keywords: manoprotein, yeast, methods of extraction, physico-chemical properties

Introducere
Studiile privind localizarea manoproteinelor la levurile din diferite genuri au arătat că acestea reprezintă
învelişul exterior al peretelui celular şi susţin legături de diferită natură cu proteinele, fosfaţii, piruvaţii, acizii
glucuronici [6]. Caracteristicile importante ale manoproteinelor izolate din pereţii celulari de levuri, cum ar fi
solubilitatea înaltă în apă, greutatea moleculară relativ mică (15-30 kDa), proprietăţile antioxidante, bazate
pe reducerea radicalilor reactivi de oxigen, sunt promiţătoare pentru utilizarea lor în cosmetologie [7,11]. Dato-
rită proprietăţilor lor specifice, manoproteinele pot fi utilizate în calitate de stabilizatori şi agenţi de îngroşare,
înlocuindu-i astfel pe cei de origine bacteriană şi vegetală [3]. O utilizare largă a manoproteinelor se reliefea-
ză în domeniul vinificaţiei. Manoproteinele au proprietatea de a se combina cu compuşii fenolici, diminuând
astfel indicele total al polifenolilor. De asemenea, favorizează desfăşurarea expresiei aromatice – prin mărirea
senzaţiilor de volum gustativ, îmbunătăţind astfel caracteristicile organoleptice ale vinului. În plus, polizaha-
ridele parietale contribuie la stabilitatea tartrică, împiedicând cristalizarea sărurilor de acid tartric [4].
Condiţiile de extragere din diferite obiecte biologice a manoproteinelor pot degrada structura şi compoziţia
acestora. Denaturarea structurii are loc la temperaturi şi pH-ul ridicate, factori chimici specifici procesului de
extragere. Izolarea eficientă a manoproteinelor din pereţii celulari levurieni ce posedă o structură rigidă este
posibilă numai prin selectarea metodelor eficiente de distrugere suplimentară a acestora. În majoritatea cazu-
rilor, pentru dezintegrarea pereţilor celulari se aplică procedee legate de aplicarea ultrasunetului, congelare-
decongelare, autoliză, agitare intensă cu bile de sticlă, tratare enzimatică [12].
În legătură cu cele expuse, scopul cercetărilor a constat în eficientizarea metodelor de extragere din biomasa
levuriană a manoproteinelor izolate din pereţii celulari ai levurii Saccharomyces cerevisiae CNMN-Y-18 şi
în caracterizarea lor fizico-chimică.

Material şi metode
Obiectul de studiu, medii de cultură, condiţii de cultivare. A fost utilizată cultura de levuri Saccharomyces
cerevisiae CNMN-Y-18 – producătoare de manoproteine, depozitată în Colecţia Naţională de Microorganisme
Nepatogene a Institutului de Microbiologie şi Biotehnologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei [5].
Cultivarea în profunzime a levurii s-a realizat pe mediul YPD (g/L): extract de levuri – 10,0; peptonă –
20,0; glucoză – 20,0; în baloane Erlenmeyer cu capacitate de 1,0 L, pe agitator rotativ cu viteza 200 rpm., la
temperatura de 25oC, gradul de aerare 80,0...83,0 mg/L, durata de cultivare submersă 120 ore. Pentru însămân-
ţare a fost utilizat inocul în volum de 5% (2x106 celule/ml) [1].
Metode de cercetare. Cantitatea de biomasă a fost determinată gravimetric [8]. Viabilitatea celulelor a
fost stabilită prin însămânţarea suspensiei de celule pe mediul agarizat YPD, exprimată în UFC/g (unităţi de

37 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.37-41

colonii formate la 1 gram biomasă). Examinarea celulelor s-a efectuat la microscop cu contrast Biolar, ocular
(WF16x obiectiv 40x/0,65). Carbohidraţii totali în biomasa de levuri au fost determinaţi spectrofotometric
(UV VIS Spectrophotometer) la lungimea de undă 620 nm, cu utilizarea reactivului antron şi D-glucozei în
calitate de standard [2]. Manoproteinele au fost determinate gravimetric conform [9]. Proteina a fost determi-
nată spectrofotometric potrivit metodei Lowry [10]. Omogenizarea biomasei levuriene s-a efectuat la aparatul
Silent Crusher M, Heidolph (2010). Conţinutul de oxigen pe parcursul cultivării levurii s-a măsurat cu oxi-
metrul portabil – Oxi-315i/SET (2008). Prelucrarea statistică a rezultatelor s-a realizat computerizat cu utili-
zarea programului Excel, cu calcularea erorilor standard pentru valorile relative şi medii ale pragului de semni-
ficaţie P≤0,05.

Rezultate şi discuţii
Iniţial, s-a efectuat studiul comparativ al procedeelor de dezintegrare a pereţilor celulari ai levurii Saccharomyces
cerevisiae CNMN-Y-18. Pentru realizarea acestui proces au fost utilizate diverse metode de fragmentare:
– Biomasa celulară integrală (martor)
– Autoliza la 50oC timp de 24 ore
– Autoliza la 50oC timp de 8 ore
– Omogenizare la 15000 rpm.,10 min.
– Congelare/decongelare (3 cicluri +20oC/-20oC)
Eficienţa metodelor de fragmentare s-a apreciat prin următoarele analize: studierea sedimentelor prin
microscopie optică, determinarea viabilităţii celulelor de levuri din sediment, a conţinutului de carbohidraţi
totali în sediment, a conţinutului de manoproteine în sediment.
Analiza sedimentelor prin microscopie optică a demonstrat că, practic, în toate variantele de distrugere a
pereţilor celulari se observă celule de diverse dimensiuni, ceea ce dovedeşte că citoplasma este eliminată parţial
(Fig.1). Informaţia dată necesită studii suplimentare în vederea constatării gradului de dezintegrare a peretelui
celular. Viabilitatea celulelor s-a stabilit prin însămânţarea pe mediu YPD agarizat a 0,1 ml suspensie (20 mg
pereţi celulari + 2 ml apă distilată sterilă) din sedimentele obţinute după procedura de centrifugare.

Martor Autoliză 24 ore Autoliză 8 ore

Omogenizare 10 min. Congelare/decongelare (3 cicluri)


Fig.1. Sedimente de levuri Saccharomyces cerevisiae CNMN-Y-18 supuse diferitelor procedee de dezintegrare
a pereţilor celulari (16x40).

Rezultatele obţinute după aplicarea diferitelor metode de dezintegrare sunt reflectate în Figura 1, din care
concluzionăm că gradul de rupere a pereţilor celulari este foarte înalt la aplicarea autolizei şi omogenizării,
probe în care nu s-au observat colonii la însămânţarea pe mediul agarizat.
Procedeul congelare-decongelare este mai puţin eficient, gradul de distrugere a celulelor este de 94,6%
(viabilitatea constituie 5,4% comparativ cu varianta martor).

38
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.37-41

În continuare, în vederea izolării manoproteinelor din pereţii celulari au fost aplicate variante de lucru, în
care au fost modificate procedeele de dezintegrare a peretelui celular şi de tratare alcalin–acidă. În calitate de
martor (I) a servit procedeul descris de Hong Zhi Liu [9].
Variante experimentale:
II. Autoliză cu durata de 24 ore
Amestecul din 10 g drojdie (30% s.u.) şi 10 ml apă distilată se supune autolizei la 50oC timp de 24 h, apoi
amestecul se încălzeşte la 80oC timp de 15 min., se răceşte, se centrifughează. Depozitul (pereţii celulari) se
tratează cu 5 volume 1N NaOH timp de 2 h la temperatura de 80±5oC; supernatantul se colectează. Superna-
tantul se concentrează la 1/5 din volumul iniţial, se adaugă etanol absolut în volum triplu pentru precipitarea
manoproteinelor. Sedimentul alb se spală de 2 ori cu etanol absolut, se usucă la 50±5oC. Produsul obţinut
sunt manoproteinele.
III. Autoliză cu durata de 8 ore
Amestecul din 10 g drojdie (30% s.u.) şi 10 ml apă distilată se supune autolizei la 50oC timp de 8 h, apoi
se încălzeşte la 80oC timp de 15 min., se răceşte, se centrifugheză. Procedeul de extragere a manoproteinelor
din pereţii celulari prin tratare alcalină se desfăşoară conform procedeului descris în varianta II.
IV. Omogenizare
Amestecul din 10 g drojdie (30% s.u.) şi 20 ml apă distilată se omogenizează 10 min. la viteza de rotaţie
15000 rot.p.m. (6F volum 30 ml), umiditatea relativă 85%. Amestecul se încălzeşte la 80oC timp de 15 min.,
se răceşte, se centrifughează. Procedeul de extragere a manoproteinelor din pereţii celulari prin tratare alcalină
se desfăşoară conform procedeului descris în varianta II.
V. Congelare-decongelare
Amestecul 10 g drojdie (30% s.u.) se supune congelării/decongelării la -20oC / +20oC (3 cicluri), amestecul
se încălzeşte la 80oC timp de 15 min., se răceşte, se centrifughează. Procedeul de extragere a manoproteinelor
din pereţii celulari prin tratare alcalină se desfăşoară conform procedeului descris în varianta II.
La analiza conţinutului de carbohidraţi totali se observă că randament superior s-a determinat în varianta II
(autoliza 24 h), în celelalte variante diferenţele fiind nesemnificative (Fig.2).

Fig.2. Conţinutul de carbohidraţi obţinuţi din levura Saccharomyces cerevisiae CNMN-Y-18


prin aplicarea diferitelor metode de dezintegrare a pereţilor celulari.

Eficienţa metodelor a fost apreciată prin determinarea conţinutului de manoproteine extrase din pereţii
celulari. În urma analizei rezultatelor obţinute s-a stabilit că condiţiile optime de extragere a manoproteinelor
sunt create la aplicarea variantei II (autoliza biomasei celulare timp de 24 h cu tratarea alcalină). La utilizarea
acestei metode se obţin cu 23,3% mai multe manoproteine comparativ cu proba martor. Metodele de distrugere
a peretelui celular, care prevăd autoliza 8 h, omogenizarea 10 min. sau congelarea/decongelarea în 3 cicluri,
au prezentat rezultate la nivelul probei martor (Fig.3).

39
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.37-41

Martor

Congelare/decongelare

Omogenizare, 10 min

Autoliza, 8 h

Autoliza 24 h

0 20 40 60 80 100 120 140


Manoproteine, % M
Fig.3. Eficienţa procedeelor de extragere a manoproteinelor din
pereţii celulari ai Saccharomyces cerevisiae CNMN-Y-18.

Astfel, în rezultatul cercetărilor se propune un procedeu eficient de extragere a manoproteinelor din biomasa
levuriană, care este descris în varianta II (autoliza biomasei celulare timp de 24 h cu tratarea alcalină).
Următoarea etapă a studiului a constat în caracterizarea fizico-chimică a manoproteinelor izolate din pereţii
celulari ai levurii Saccharomyces cerevisiae CNMN-Y-18. Particularităţile fizico-chimice ale manoproteinelor
prezintă criterii importante în aprecierea materialului vizat pentru utilizare în diferite domenii.
Din caracteristicile fizice cercetate putem menţiona că manoproteinele obţinute din pereţii celulari ai levurii
reprezintă un granulat, de culoare bej, fără miros (Fig.4).

a) b)
Fig.4. Manoproteine izolate din pereţii celulari ai levurii Saccharomyces cerevisiae CNMN-Y-18,
etapa sedimentării cu alcool (a), produs uscat (b).
Compoziţia chimică este exprimată printr-un conţinut de manoproteine 85-95%, proteine 5-15%, umiditate
5-8%; produsul este solubil în apă şi insolubil în etanol.
Prin urmare, în rezultatul studiului de eficientizare a metodelor de extragere a manoproteinelor din levura
Saccharomyces cerevisiae CNMN-Y-18, se propune un procedeu original cu aplicarea autolizei biomasei ce-
lulare în combinaţie cu tratament alcalin.

Concluzie
Procedeul cu aplicarea autolizei biomasei celulare timp de 24 ore şi tratare alcalină sporeşte cu 23,3%
manoproteinele extrase comparativ cu proba martor.

Bibliografie:
1. AGUILAR-USCANGA, B., FRANCOIS, J.M. A study of the yeast cell wall composition and structure in response
to growth conditions and mode of cultivation. In: Letters in Applied Microbiology, 2003, no.37, p.268-274.

40
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.37-41

2. DEY, P., HARBORNE, J. Methods in Plant Biochemistry. Carbohydrates Academic Press, 1990. 657 p.
3. DIKIT, P., MANEERAT, S., MUSIKASANG, H., et al. Emulsifier properties of the mannoprotein extract from
yeast isolated from sugar palm wine. In: Science Asia, 2010, vol.36, p.312-318.
4. Faculté D’Oenologie 33400 Talence (FR). Produit biologique pour la stabilisation physico-chimique des vins. Patent
EP 0 789 750 B1. Inventeur: Moine, Virginie F-33600 Pessac (FR) Dubourdieu, DenisF-33410 Beguey (FR); Publ:
20.08.1997, Bulletin 34/1997.
5. Institutul de Microbiologie şi Biotehnologie al AŞM. Tulpină de drojdii Saccharomyces cerevisiae – producătoare
de manani: brevet MD nr. 4216, Inventatori: USATÎI, A., MOLODOI, E., EFREMOVA, N., CHISELIŢA, N.,
BORISOVA, T., FULGA, L. C12N 1/16, C12R 1/865 Publ. 15.08.2012, BOPI, 2013, nr.4.
6. KOLLAR, R., REINHOLD, B.B., PETRAKOVA, E., et. al. Architecture of the yeast cell wall. β(1-6), glucan inter-
connects mannoprotein, β(1-3)- glucan, and chitin. In: Journal of Biological Chemistry, 1997, nr.28, p.17762–17775.
7. KRIZKOVA, L., ZITNANOVA, I., MISLOVICOVA, D., et. al. Antioxidant and antimutagenic activity of mannan
neoglycoconjugates: mannan-human serum albumin and mannan-penicillin G acylase. In: Mutat. Res., 2006, no.1-2,
p.72-79.
8. LIU, H.Z., WANG, Q., LIU, Y., et al. Statistical optimization of culture media and conditions for production of
mannan by Saccharomyces cerevisiae. In: Biotechnology and Bioprocess Engineering, 2009, no.14, p.577-583.
9. LIU, H.Z., WANG, Q., YIN, H.E. Immunoactivities and antineoplastic activitis of Saccharomyces cerevisiae
mannoprotein. In: Carbohydrate Polymer, 2011, vol.83, p.1690-1695.
10. LOWRY, O., ROSEBOUGH, N., FARR, A. Protein measurement with the folin phenol reagent. In: J. Biol. Chem.,
1951, vol.193, p.265-275.
11. Societe Industrielle Limousine D’Application Biologique, Ditesilab Société par Actions Simplifiée. Utilization
cosmetique d'un extrait de pichia pour restructurer la peau, principe actif, procede d`obtetion et compositions.
Patent FR 2 938 768 B1. Inventeur: PAUFIQUE JEAN. Publ: 11.02.11, Bulletin 11/2006.
12. ШАПХАЕВ, Э.Г., ЦЫРЕНОВ, В.Ж., ЧЕБУНИНА, Е.И. Основы биотехнологии. Дезинтеграция микробных
клеток. Улан-Удэ: Изд-во ВСГТУ, 2005, c.96.

Prezentat la 4.05.2015

41
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.42-50

НЕКОТОРЫЕ АСПЕКТЫ АНТРОПОГЕННОЙ ТРАНСФОРМАЦИИ


ПРИБРЕЖНО-ВОДНОЙ ФЛОРЫ И РАСТИТЕЛЬНОСТИ
НЕКОТОРЫХ МАЛЫХ РЕК ЮГА МОЛДОВЫ

Людмила КУХАРСКАЯ
Молдавский государственный университет

UNELE ASPECTE ALE TRANSFORMAŢIEI ANTROPOGENE A FLOREI ŞI


VEGETAŢIEI LITORAL-ACVATICE A UNOR RÂURI MICI DIN SUDUL MOLDOVEI
Degradarea covorului vegetal ca rezultat al presingului antropogen prezintă una dintre cele mai importante prob-
leme ecologice ale Republicii Moldova. În acest articol sunt expuse date privind transformarea antropică a florei şi
vegetaţiei litoral-acvatice a râurilor mici – Cogâlnic, Cahul, Ialpug din partea sudică a ţării noastre. Sunt depistate
principalele cauze care provoacă degradarea florei şi vegetaţiei litoral-acvatice şi propuse măsuri pentru ameliorarea
situaţiei.
Cuvinte-cheie: floră, vegetaţie litoral-acvatică, râuri mici din sudul Moldovei, presing antropic, degradarea vege-
taţiei, specii de plante invazive.

SOME ASPECTS OF ANTHROPOGENIC TRANSFORMATION COASTAL – AQUATIC FLORA AND


VEGETATION OF SOME SMALL RIVERS IN THE SOUTH MOLDOVA
Vegetation degradation as a result of anthropogenic impacts is one of the most important environmental problems
of the Republic of Moldova. This article contains information about anthropogenic transformation of coastal aquatic
vegetation of three small rivers in the south of Moldova - Coghilnic, Cahul, Yalpug, identified the main causes of the
degradation of coastal aquatic vegetation, as well as propose measures to improve the environmental situation.
Keywords: coastal – aquatic flora and vegetation, small rivers in the south Moldova, anthropogenic pressure,
vegetation degradation, invasive plant species.

Введение
В настоящее время интенсивная хозяйственная деятельность человека на территории Молдовы –
региона с высоким хозяйственным потенциалом, привела к резкому сокращению площадей, занятых
природной растительностью, и изменению состава и структуры сохранившихся ее участков. Это ка-
сается луговой и прибрежно-водной флоры Молдовы. Еще в ХХ веке, согласно данным, представлен-
ным в работе «Vegetaţia Republicii Moldova» [1], видовое богатство лугов в республике было пред-
ставлено 750 видами сосудистых растений, что составляло около 44% флоры. Такое богатство объяс-
нялось разнообразием экологических условий и влиянием лесных сообществ, которые в прошлом
занимали значительные площади.
Достаточно разнообразной была также водно-болотная флора и растительность, которая включала
как низшие растения (водоросли), так и высшие – хвощевые, папоротникообразные, цветковые, и
была представлена приблизительно 60 высшими видами-гидрофитами, относящимися к 23 семействам
и 27 родам.
Однако в настоящее время площади, занятые лугами, сократились из-за распашки земель под сель-
скохозяйственные культуры, а также вследствие деградации луговых сообществ под влиянием неуме-
ренного выпаса скота. Так как флора, занимающая прибрежные участки, тесно связана с лугами,
антропогенное воздействие оказало свое негативное влияние и на нее.
Еще в первой половине ХХ века в Молдове в долинах крупных и малых рек было много озер с
ненарушенной водно-болотной растительностью. Однако во второй половине ХХ века их площадь
значительно сократилась, особенно в период 1960-1985 гг., в результате выпрямления и углубления
русел малых рек. В это время было построено 15 водохранилищ и около 1200 прудов. В их прибреж-
ной зоне появилась растительность, но более бедная по видовому составу по сравнению с природной,
ненарушенной [1].

42 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


 
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.42-50

Материалы и методы
Объектом нашего исследования явилось выявление антропогенных трансформаций прибрежно-
водной флоры рек Когылник (от истока до окрестностей села Богдановка), Кагул и Ялпуг (от окрест-
ностей села Жавтур до окрестностей села Конгаз). Материалы для данной статьи собраны в резуль-
тате собственных наблюдений, а также в ходе маршрутно-рекогносцировочного обследования при-
брежной флоры и растительности, проведенного в полевой сезон 2014 года с использованием обще-
принятых методик [3]. Определение растений проводилось по определителям Т.С. Гейдеман [2].
Номенклатура и объем таксонов приняты в соответствии со сводкой С.К. Черепанова [4].
Исследованиями были охвачены растения, входящие в обводненную зону, произрастающие у
кромки воды и на увлажненных берегах, в среднем – до двух метров от кромки воды.
Результаты и их обсуждение
Река Когылник. Участок «Хынку». Река Когылник начинается в лесной зоне, в оврагах, рядом с
автострадой Кишинев-Леушены. Здесь еще с прошлого века посажены ивы, березы, сосны и отмече-
ны случаи пересыхания реки в засушливые годы в верхнем течении до опушки леса. В настоящее
время эти посадки сохранились, но сток реки начинается на несколько километров ниже, на опушке
леса. Вода поступает в русло из родниковых озер вблизи монастыря. Сток зарегулирован в результате
деятельности монастыря Хынку. Водосборная территория подвергается сильному антропогенному
влиянию (вырубка леса, выпас скота, проезд транспорта по руслу реки, теплицы, мусоросвалки и т.д.).
Ниже монастыря Хынку на окраине леса подсажены инвазивные виды деревьев: клен американский
(Acer negundo) и робиния лжеакация (Robinia pseudacacia), интенсивно расширяющие свой ареал за
счет лесных нарушенных вырубкой участков, что создает ощутимую угрозу природным растительным
сообществам, расположенным в непосредственной близости от берегов Когылника. Кроме древесных
инвазивных видов, на этом участке обнаружены и травянистые – мелколепестник однолетний и канад-
ский (Erigeron annuus, E. canadensis), дурнишник эльбский (Xanthium albinum), щирица запрокинутая
(Amaranthus retroflexus), лжедурнишник дурнишниколистный (Cyclahaena xanthiifolia). Появление и
распространение этих особо агрессивных инвазивных видов обусловлено человеческим фактором –
выпасом овец, рубкой деревьев, а также въездом в лес на машинах, пересекающих при этом русло
реки. Интенсивное присутствие человека подтверждается и наличием зарослей нитрофила крапивы
двудомной (Urtica dioica) на всем протяжении исследованного участка русла.
На открытых участках на берегу местами сохранилась бедная природная растительность с доми-
нированием мяты водной (Mentha aquatica) и горца малого (Polygonum minus), произрастающих груп-
пами на влажных местах.
Между селами Бурсук и Ульма река протекает через лес (юго-западная часть Кодр). Здесь местами
хорошо развит травянистый покров. Растительность изменяется в зависимости от нанорельефа. В
настоящее время бóльшая часть этих территорий освоена человеком.
На выходе из леса, по пути к с. Чучулены, долина сужается, вертикальные склоны покрыты
древесными видами: cклоны правого берега покрыты фрагментированными участками леса из дуба
черешчатого и граба, которые перемежаются с зарослями кустарников – кизила (Cornus mas), свиды
(Swida sanguinea), боярышника (Crataegus sp.), шиповника (Rosa canina). Эти небольшие участки леса
играют очень важную роль в защите берегов от эрозии и реки от загрязнения. Их площадь должна
быть увеличена путем новых насаждений, аналогичных природным лесам. Пологие склоны левого
берега заняты сельхозугодьями.
В среднем течении реки от села Драгушены по направлению к селу Бобейка по берегам реки со-
хранились природные травянистые сообщества из тростника обыкновенного (Phragmites australis),
осоки береговой (Carex riparia), горца малого (Polygonum minus), мяты водной (Mentha aquatica), по-
левицы болотной (Agrostis stolonifera), ситника искривленного (Juncus inflexus). В составе травянистого
покрова обнаружены кипрей мохнатый (Epilobium hirsutum), лапчатка гусиная (Potentilla anserina),
способная к произрастанию и на нарушенных местообитаниях, вейник надземный (Calamagrostis
epigeios), зюзник европейский (Lycopus europaeus). Из древесных видов растут ива серая (Salix cinerea),
ива прутовидная (S. viminalis). Обнаружены и экземпляры интродуцированной ивы плакучей (Salix
babylonica).

43
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.42-50

Положительным моментом является отсутствие на этом участке пастбищ, что и позволило в опре-
деленной степени сохраниться естественному растительному покрову. В то же время и здесь ощутимо
антропогенное влияние, на что явно указывает присутствие местных и инвазивных чужеродных
сорняков, которые или проникли с окраин сельхозугодий, как, например, бодяк полевой (Cyrsium
arvense), или занесены транспортными средствами – в случае чужеродного североамериканского
эхиноцистиса лопастного (Echinocyctis lobata), который является чрезвычайно агрессивным видом,
энергично внедряющимся в естественные береговые сообщества, занимая устойчивые позиции в их
составе и уменьшая их биоразнообразие.
В отсутствие мониторинга за экологическим состоянием берегов происходит дальнейшее распро-
странение сорных агрессивных видов гидрохорий, кроме того, лианы хмеля обыкновенного (Humulus
lupulus) и эхиноцистиса лопастного (Echinocyctis lobata) оплетают древесные виды ив, угнетая их.
От с. Чучулень до Чимишлии русло Когылника выпрямлено и углублено, а заливной луг почти
полностью распахан. На берегу растут ивы и полевые сорняки. По мере удаления от истока постепен-
но уменьшается количество экземпляров ив.
В окрестностях с. Логэнешть естественная береговая растительность практически полностью на-
рушена, прежде всего из-за интенсивного выпаса крупного рогатого скота. На данном участке практи-
чески полностью, если не принимать во внимание несколько одиночных экземпляров ив, отсутствует
древесная растительность, травянистый покров съеден скотом, а во вторичных растительных сообще-
ствах доминируют сорные виды – наиболее обилен не поедаемый животными инвазивный дурниш-
ник эльбский (Xanthium albinum) и обыкновенный (X. strumarium), растущие в ассоциации с не менее
агрессивными американскими сорняками амброзией полыннолистной (Ambrosia artemisifolia) и мелко-
лепестником канадским (Erigeron canadensis). К инвазивным видам, выявленным на данном участке,
относится и очень ядовитый и поэтому не поедаемый скотом дурман обыкновенный (Datura stramo-
nium), а в непосредственной близости от поймы высажены защитные посадки из североамериканской
лжеакации (Robinia pseudacacia), также препятствующие возобновлению естественной растительности.
И все же, несмотря на высокий уровень антропогенного прессинга, в прибрежной зоне, нарушен-
ной и вытоптанной коровами, обнаружены одиночные и сильно угнетенные экземпляры местных
береговых видов – осока береговая (Carex riparia), череда трехраздельная (Bidens tripartita), частуха
подорожниковая (Alisma planthago-aquatica), клевер земляничный (Trifolium frangiferinum) и гибрид-
ный (T. hybridum), алтей лекарственный (Althaea officinalis), ситник Жерарда (Juncus gerardi), лютик
ядовитый (Ranunculus sceleratus), мята водная (Mentha aquatica). Но доминирует выдерживающий
вытаптывание и быстро размножающийся вегетативно в нарушенных сообществах и плотно покры-
вающий почву свинорой пальчатый (Cynodon dactylon), являющийся индикатором деградирован-
ных местообитаний. На менее увлажненных местах произрастают одиночные, сильно угнетенные
и объеденные скотом экземпляры подорожника большого (Planthago major) и ланцетолистного
(P. lanceolata), цикория обыкновенного (Cychorium intybus) и девясила (Inula sp.).
При выезде из села Бозиень характер растительного покрова практически не меняется. Он так же
угнетен и деградирован вследствие высокой антропогенной нагрузки. На левобережных склонах до-
минантом в растительном покрове остается свинорой пальчатый (Cynodon dactylon) при высоком оби-
лии инвазивного дурнишника эльбского (Xanthium albinum) и амброзии полыннолистной (Ambrosia
artemisifolia). Около дороги, в непосредственной близости от реки, обнаружены одиночные женские
экземпляры еще одного опасного инвазивного вида – конопли сорной (Cannabis ruderalis).
Обнаруженные местные прибрежные виды низкорослы и угнетены. Небольшими участками со-
хранились осока береговая (Carex riparia), ситник Жерарда (Juncus gerardi),, горец малый (Polygonum
minus), кипрей (Epilobium hirsutum), полевица болотная (Agrostis stolonifera), среди которых произрас-
тают немногочисленные экземпляры влаголюбивых видов – сусак зонтичный (Butomus umbellatus),
частуха подорожниковая (Alisma planthago-aquatica), лютик ядовитый (Ranunculus muricatus) и ползу-
чий (R. repens). Впервые отмечено появление солончаковой астры обыкновенной (Tripolium vulgare),
что указывает на засоление почвы. На обрывистых участках берега обнаружен вид-пионер – мать-
и-мачеха (Tussilago farfara), растущая в ассоциации с дурнишником (Xanthium albinum), полынью
обыкновенной (Artemisia absinthium) и хвощом большим (Equisetum telmateia). На данном участке
деревья отсутствуют, прилегающая территория занята сельхозугодьями.

44
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.42-50

Интересно, что во второй половине ХХ века около с. Бозиень было высажено около 4 га райграса
(Lolium perenne), но цель не была достигнута из-за низкого уровня грунтовых вод.
Река около с. Валя Пержей протекает через пастбище с практически полностью деградированным
растительным покровом, к тому же, русло реки сильно загрязнено бытовым мусором, в основном
пластиковыми пакетами и бутылками. Видовое разнообразие здесь еще более скудное. Из естествен-
ной прибрежной растительности местами встречаются одиночные угнетенные экземпляры (30-40 см)
тростника обыкновенного (Phragmites australis), камыша (Scirpus sp.), череды трехраздельной (Bidens
tripartita) и небольшие участки осоки береговой (Carex riparia), ситника Жерарда (Juncus gerardii),
частично поеденные скотом. На поверхности воды около берега обнаружено небольшое пятно нитро-
фильного вида ряски малой (Lemna minor). Около воды, как и на всем пастбище, доминирует сорный
инвазивный дурнишник эльбинский (Xanthium albinum). Данный участок засолен, на что указывает
появление сообществ галофильных видов – возросшее количество экземпляров солончаковай астры
обыкновенной (Tripolium vulgare), а также таких солеустойчивых видов, как торичник приморский
(Spergularia maritima), лебеда прибрежная (Atriplex littoralis), галимионе бородавчатый (Hamilionre
verrucifera), солерос европейский (Salicornia europaea).
Участок, расположенный ниже с. Богдановка, также подвержен высокой антропогенной нагрузке
и поэтому мало чем отличается от предыдущего. На берегу из типичной береговой растительности
обнаружены немногочисленные низкорослые экземпляры тростника обыкновенного (Phragmites
australis), пятна осоки береговой (Carex riparia), частично поеденные скотом. Природная раститель-
ность в долине реки деградирована, во вторичных антропизированных растительных группировках
доминирует свинорой пальчатый, а также присутствуют сорные виды – чертополох Термера (Carduus
thoermeri), инвазивный дурнишник эльбский (Xanthium albinum). На засоленность почвы указывает
присутствие галофильных группировок из бескильницы расставленной (Puccinella distans), полыни
австрийской (Artemisia austriaca), солончаковой астры обыкновенной (Tripioium vulgare), лебеды при-
брежной (Atriplex littoralis). Полынь австрийская является эдификатором вторичных полынных степ-
ных сообществ, формирующихся на месте нарушенных выпасом естественных типчаково-ковыльных
степей и лугов. Плохая поедаемость животными способствует ее разрастанию. На данном участке
обнаружены одичавшие экземпляры инвазивного лоха узколистного (Elaeagnus angustifolia). Этот
центральноазиатский вид весьма засухоустойчив, почти не страдает от жарких суховеев в южных
степных районах. Его распространению по югу Молдовы способствует и то, что он неприхотлив и
переносит значительную засолённость почвы.
Ниже г.Хынчешть обнаружены только единичные экземпляры ив, а в Чимишлии – их полное отсут-
ствие. Здесь сохранились лишь небольшие участки луговой растительности около населенных пунк-
тов, используемые населением в качестве пастбищ и спортивных площадок.
Река Кагул. Ее исток расположен у села Пелиней Кагульского района. Река впадает в озеро Кагул,
ниже села Этулия Вулканештского района. Длина её – 39 км, площадь бассейна – 605 км2. Между
с.Гаваноса и Этулия русло реки спрямлено, сток реки зарегулирован, имеется Вулканештское водо-
хранилище и 12 прудов. Бассейн реки расположен в Буджакской степи, около 80% его площади рас-
пахано, крутые склоны покрыты степной растительностью, лиственный лес занимает 3% площади [1].
В верхнем течении у поймы симметричный профиль, но ниже с.Пелиней справа заметна асиммет-
рия, с крутыми склонами, которые тянутся, постепенно выпрямляясь, до Вулканешт. Раньше эти
склоны были покрыты степной растительностью, сейчас большая их часть покрыта плантациями
лжеакации (Robinia pseudacacia), которая является очень агрессивным инвазивным видом в нашей
стране. Левобережье засажено сельхозкультурами. Русло на всем протяжении спрямлено и углублено.
Во многих местах отмечено накопление ила. По берегам растут полевица болотная (Agrostis stolonifera),
ситник Жерара (Juncus gerardi), бескильница расставленная (Puccinella distans). Заливной луг часто
высыхает и подвержен интенсивному антропогенному воздействию, на что указывает наличие зарос-
лей свинороя пальчатого (Cynodon dactylon), полыни австрийской (Artemisia austriaca), лапчатки пес-
чаной (Potentilla arenaria), крапивы двулетней (Urtica dioica), райграса многолетнего (Lolium perenne).
Присутствуют здесь и инвазивные виды – дурнишник эльбский (Xanthium albinum), амброзия полын-
нолистная (Ambrosia artemisifolia). В целом, растительный покров низкорослый и бедный.

45
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.42-50

В Вулканештах долина реки расширяется, ее территория распахана, в реку впадают 2 притока,


правый часто высыхает. На крутых правобережных склонах местами сохранилась первичная степная
растительность: бородач обыкновенный (Bothriorhloa ischaemum), типчак (Festuca valeciaсa), как эди-
фикаторы степных ассоциаций настоящих степей, а также чебрец Маршалла (Thymus marschalianus),
полынь австрийская (Artemisia austriaca), лапчатка песчаная (Potentilla arenaria).
Ниже Вулканешт профиль реки изменяется, правобережные склоны пологи, левобережные – круты
и изрезаны многочисленными оврагами, где на поверхность выходят красные глины Этулии.
Около села Этулия сохранились участки с растительностью, характерной для заливных лугов. В
нижнем течении, около озера Кагул, поднимается уровень грунтовых вод и появляется мезофитная
растительность, но доминируют свинорой пальчатый (Cynodon dactylon) и райграс многолетний
(Lolium perenne). Часто встречается одуванчик лекарственный (Taraxacum officinale), подорожник
узколистный (Plantago angustifolia). На берегу растут полевица болотная (Agrostis stolonifera), череда
трехраздельная (Bidens tripartita).
В устье реки была построена плотина для забора воды, в результате образовался пруд, не очень
глубокий, почти полностью поросший болотной растительностью.
Луг, расположенный ниже, до озера Кагул, полностью покрыт тростником обыкновенным (Phrag-
mites australis) и рогозом узколистным (Typha angustifolia). Одиночными экземплярами встречаются
сусак зонтичный (Butomus umbellatus), полевица болотная (Agrostis stolonifera), вероника ложноводяная
(Veronica anagalloides), болотница болотная (Eleocharis palustris), горец водяной перец (Polygonum
hidropiper), ирис болотный (Iris pseudacorus), камыш болотный (Scirpus lacustris), камыш Таберно-
монтана (Scirpus Tabernomontani). Доминируют тростник обыкновенный (Phragmites australis) и рогоз
узколистный (Typha angustifolia), на ограниченных площадях перед террасой произрастают полевица
болотная (Agrostis stolonifera), клевер ползучий (Trifolium repens).
Река Ялпуг. К сожалению, посетить непосредственно верховье Ялпуга не удалось из-за сложности
с подъездными путями. Естественный водный режим реки нарушен мелиорацией поймы и созданием
прудов и водохранилищ.
Река Ялпуг была обследована ниже села Жавтур, несколько выше руслового водохранилища. Во
время посещения русло было сухое, даже без признаков увлажнения. Как следствие, прибрежная рас-
тительность отсутствовала, только местами были обнаружены сильно угнетенные одиночные экзем-
пляры осоки береговой (Carex riparius).
Однако в окрестностях с. Жовтур была посещена одна из полусухих боковых балок реки Ялпуг.
Здесь был обнаружен участок слабонарушенной Буджакской ковыльной степи, окруженной посад-
ками инвазивных лжеакации и клена американского, молодые экземпляры которых высотой 25-30 см
уже колонизировали этот участок. Далее этот степной участок переходит в заливной луг, вероятно,
одного из притоков, на что указывает произрастание старых экземпляров ив. К сожалению, в будущем
этот участок полностью деградирует из-за высокой антропогенной нагрузки.
В среднем и нижнем течении русло реки канализировано и обваловано. Заболоченность отмечает-
ся в нижнем течении у села Балабанешты. В верхнем течении, до села Дезгинжа, долина узкая, сим-
метричная. В среднем течении и особенно в нижнем долина широкая, с асимметричным профилем.
Левобережный склон крутой короткий, пронизан оврагами, здесь сохранились небольшие участки со
степной растительностью, но большинство склонов облесено, присутствуют посадки инвазивных
лжеакации (Robinia pseudacacia), клена американского (Acer negundo), лоха узколистого (Elaeagnus
angustifolia). На всем протяжении русла реки отмечены многочисленные случаи дичания этих видов и
их распространения в долине реки и ее притоков, что ведет к обеднению видового состава местной
флоры и упрощению структуры растительных группировок. Правобережный пологий склон распахан.
Пойменный луг широкий, ниже с. Кирсово он достигает 5 км. Почвы засолены из-за накопления
солей в поверхностных и подземных водах. Основной источник солей – высокая минерализация под-
земных вод и наличие соленосных пород.
Распределение растительности пойменного луга на участке Комрат-Болград зависит от особенно-
стей почвы. В местах, где подземные воды выходят на поверхность (к северу от Комрата) и почва за-
солена, формируются ассоциации солончаковых растений – солерос европейский (Salicornia europaea),
солончаковая астра обыкновенная (Tripolium vulgare), торичник морской (Spergularia maritima).

46
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.42-50

Встречаются заросли бескильницы расставленной (Puccinella distans), солончаковой астры обыкно-


венной (Tripolium vulgare). Видовое разнообразие бедное. Там, где уровень грунтовых вод понижен,
растут бескильница расставленная (Puccinella distans), ситник Жерара (Juncus gerardi), свинорой
пальчатый (Cynodon dactylon), райграс многолетний (Lolium perenne), горец новоасканийский (Poly-
gonum novoascanicum), володушка тончайшая (Bupleurum tenuissimum), лебеда береговая (Atriplex
litoralis), клевер земляничный (Trifolium frangiferinum), клевер ползучий (T. repens), цикорий обыкно-
венный (Cychorium intybus).
В прошлом в местах, где русло переходило в луг, у воды росли, формируя полосы, пырей ползу-
чий (Elytrigia repens), райграс многолетний (Lolium perenne), полевица болотная (Agrostis stolonifera),
солончаковая астра обыкновенная (Tripolium vulgare), клевер ползучий (Trifolium repens), спорыш
(Polygonum aviculare) [1]. Но таких мест сейчас осталось очень мало из-за спрямления русла.
При выезде из Комрата в южном направлении в новом, спрямленном обмелевшем и очень зарос-
шем (до 80%) русле реки была обнаружена вода и появление естественной водно-береговой расти-
тельности, представленной тростниково-камышовыми сообществами, образующими чередующиеся
между собой фрагментарные участи в русле реки. Нижний ярус представлен зарослями осоки берего-
вой (Carex riparia). Водная растительность представлена ряской, образующей пленку на поверхности
воды около берега.
На берегу местами произрастает осока береговая (Carex riparia) и реже cитник Жерара (Juncus
gerardii). Данный участок подвергается интенсивной хозяйственной деятельности, он окружен паст-
бищами, на которых естественный растительный покров разрушен, доминирует свинорой пальчатый
(Cynodon dactylon), обильны солеустойчивые виды – астра солончаковая (Tripilim vulgare), лебеда
береговая (Atriplex litoralis), часто встречается не поедаемый животными василек раскидистый
(Centhaurea diffusa). Наряду с ними произрастают и инвазивные сорняки – амброзия полыннолистная
(Ambrosia artemisiifolia), дурнишник эльбский (Xanthium albinum), на оползневом участке возле берега
обнаружен дурнишник колючий (X. spinosum).
Ниже по течению от с. Конгаз новое спрямленное русло сильно обмелело и заросло тростником
обыкновенным (Phragmites australis), небольшими участками встречаются заросли камыша, на берегу
у кромки воды обнаружены одиночные экземпляры частухи подорожниковой (Alisma planthago-
aquatica). На повышенных участках (валы) небольшими группами сохранилась первичная степная
растительность, на что указывает присутствие бородача обыкновенного (Bothriorhloa ischaemum) и
типчака (Festuca valeciaсa) как эдификаторов степных ассоциаций настоящих степей, а также полынь
австрийская (Artemisia austriaca) и лапчатка песчаная (Potentilla arenaria).
На прилегающих к берегу засоленных участках доминирует свинорой пальчатый (Cynodon dactylon),
растущий совместно с солеустойчивыми видами – солеросом европейским (Salicornia europaea),
солончаковой астрой обыкновенной (Tripolium vulgare), торичником морским (Spergularia maritima).
Растительность изменилась и из-за строительства водохранилищ (Комрат, Конгаз, Тараклия), и из-за
восстановления русла. Во время гидротехнических работ почвы были перемешаны. Кроме того, в
русло реки сбрасываются строительные отходы и бытовой мусор.
По берегам озер растут мезофиты – тростник обыкновенный (Phragmites australis), рогоз узко-
листный (Typha angustifolia), клубнекамыш морской (Bolboschaenus maritimus), сусак зонтичный
(Butomus umbellatus). Здесь же посажены деревья и кустарники, в основном тополя, ивы и лжеакации.
Прежде в нижнем течении Ялпуга сохранялись фрагментарно ассоциации с участием тамарикса
(Tamarix ramosissima), пырея ползучего (Elytrigia repens), торичникa морского (Spergularia maritima),
а в устье Ялпуга отмечались значительные заросли тростника обыкновенного (Phragmites australis),
рогоза узколистного (Typha angustifolia) и рогоза широколистного (Typha latifolia). В более мелких
водах и на берегах росли частуха подорожниковая (Alisma plantago-aquatica), клевер ползучий (Trifo-
lium repens), куриное просо (Echinichloa crus-galli), камыш Таберномонтана (Scirpus Tabernomontani),
горец птичий перец (Polygonum hidropiper) [1]. В настоящее время выявлено практически полное
отсутствие полупогруженных и погруженных растений.
В среднем и нижнем течении в реку впадают 3 самых крупных притока – Ялпужел, Лунгуца,
Салчия, их долины используются в сельскохозяйственных целях. Русло Ялпужела на значительном
участке высохло.

47
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.42-50

Выводы
В результате проведенных исследований были выявлены основные факторы, провоцирующие
деградацию естественных луговых и прибрежно-водных растительных сообществ рек Когыльник,
Комрат, Ялпуг. По нашему мнению, основными причинами являются следующие.
1. Сезонное высыхание участков рек ниже водохранилищ (преимущественно в верхнем течении)
по причине аккумуляции воды в русловых водоемах и несоблюдения минимальных экологиче-
ских попусков.
2. Незаконный отбор воды или сбросы, приводящие к суточному колебанию уровня воды, эрозии
береговой линии, что не позволяет растениям колонизировать береговую линию. Эта нагрузка
характерна только для отдельных участков рек.
3. Выпрямленные и углубленные русла, зачастую огражденные противопаводковыми валами, не
позволяющими разливаться рекам в сезон половодья и тем самым поддерживать водный баланс
пойм, обеспечивать рассолонение пойменных земель, поддерживать влаголюбивую пойменную
растительность.
4. Отсутствие естественных меандр, стариц, что формирует относительно быстрые потоки воды и
нестабильные песчаные грунты, на которых не могут закрепиться растения.
5. Естественное засоление грунтовых вод и почв в местах их близкого залегания, зачастую усилен-
ное деятельностью человека (отсутствие паводка, выпас), приводящее к смене растительного
сообщества на солеустойчивое и появление инвазивных видов.
6. Интенсивная эксплуатация пойм и прежде заливных лугов в сельскохозяйственных целях, в том
числе и интенсивный выпас скота – один из ведущих факторов деградации растительных сооб-
ществ поймы и прибрежной полосы.
7. Обустройство мусорных свалок по берегам малых рек, что не только загрязняет почву и воду,
но и изменяет русла малых рек; отсутствие в ряде населенных пунктов очистных сооружений,
вследствие чего страдает качество воды.
8. Широкое внедрение инвазивных видов в состав пойменных растительных сообществ.
9. Низкий уровень экологического воспитания населения.
Все это резко ухудшило и продолжает ухудшать экологическую ситуацию в исследуемом регионе,
провоцируя регрессивные растительные сукцессии, ведущие к исчезновению ценной естественной
водно-болотной, луговой и степной растительности и замещение ее малопродуктивными и бедными
по флористическому составу антропогенными сообществами, где часто доминируют инвазивные
виды.
Приведенные снимки демонстрируют некоторые нагрузки, приведенные выше.

Пересохшее русло притока Ялпужел Эрозия берега р. Когылник после очистных


сооружений г. Хынчешть

48
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.42-50

Когылник, ниже г. Комрат. Противопаводковый вал Когылник, Логанешть, спрямленное русло


и перепад высот поймы (слева) и зарегулированной
реки (справа)

Река Ялпуг, засоленная пойма Река Когылник, Логанешть

Река Когылник, Валя Пержей Река Когылник, Валя Пержей

49
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.42-50

Река Когылник, Богдановка Река Ялпуг, Комрат, на валу следы от


прохождения стад овец и коз

Река Ялпуг, Конгаз Река Ялпужел

Пути решения проблемы


Выявление основных причин деградации естественного растительного покрова исследованных
участков позволило нам разработать и предложить следующие пути решения этой важной проблемы.
1. Добиваться осознания местными жителями важности сохранения малых рек и необходимости
держать в чистоте их русла, воду.
2. Уменьшить антропогенную нагрузку на долины рек и заливные луга, что позволит возобновиться
естественной растительности.
3. Взять под охрану участки с сохранившейся природной растительностью, а в дальнейшем спо-
собствовать ее распространению на очищенные территории.
4. Обеспечить регион централизованным водоснабжением, системами канализации и очистными
сооружениями, что позволит поднять качество воды, являющееся очень важным для водных
растений.
5. Принять меры по возобновлению естественного заполнения русел водой, что предотвратит
высыхание рек и позволит возобновиться водно-болотной растительности.

Литература:
1. POSTOLACHE, GH. Vegetaţia Republicii Moldova. Chişinău: Ştiinţa, 1995, р.134-139. ISBN 5-376-01923-3
2. ГЕЙДЕМАН, Т.С. Определитель высших растений Молдавской ССР. Кишинев: Штиинца, 1986. 637 с.
УДК 5823\ 9.
3. КАТАЛАНСКАЯ, В.М., РАСПОПОВ, И.М. Методы изучения высшей водной растительности. B: Руководство
по методам гидробиологического анализа поверхностных вод и донных отложений. Л., 1983, с.163-169.
4. ЧЕРЕПАНОВ, С. К. Сосудистые растения России и сопредельных государств (В пределах бывшего СССР).
СПб., 1995. 992 с.
Рrezentat la 21.04.2015

50
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.51-58
 
CINNAMON: POTENTIAL ROLE IN THE REDUCTION OF OVERWEIGHT, BLOOD
GLUCOSE AND HYPERLIPIDEMIA AMONG TYPE 2 DIABETIC PATIENTS
THROUGH NEUROHORMONAL REGULATION FROM HYPOTHALAMUS

Aurelia CRIVOI, Saleh YAACOUBI


Universitatea de Stat din Moldova

The purpose of this study is to systemize a neuro-physiological modification scopes that is related to regulate the
obesity and food intake among diabetics type2. the plant cinnamon was examined in order to understand its influence
upon beta pancreatic cells to secret insulin as well as to comprehend its effects upon leptin (which is secreted from
adipose tissue) and on neuropeptide Y(a potent food intake) which participate in obesity.
Keywords: cinnamon, leptin, neuropeptide Y, obesity, neural regulation.

ROLUL POTENŢIAL AL SCORŢIŞOAREI ÎN REDUCEREA EXCESULUI DE GREUTATE,


GLICEMIEI ŞI HIPERLIPIDEMIEI PRINTRE PACIENŢII CU DIABET ZAHARAT TIP 2,
PRIN REGLAREA NEUROHORMONALĂ DE CĂTRE HIPOTALAMUS
Scopul acestui studiu este de a sistematiza domeniile modificării neurofiziologice care este asociată cu regularea
obezităţii şi aportul alimentar printre diabeticii tip 2. Planta „scorţişoara” a fost studiată pentru a înţelege influenţa
acesteia asupra capacităţii celulelor β pancreatice de a secreta insulină, precum şi pentru a înţelege efectele ei asupra
leptinei (care este secretată din ţesutul adipos) şi asupra neuropeptidei Y (un aport crescut de alimente), care participă în
mecanismul obezităţii.
Cuvinte-cheie: scorţişoară, leptină, neuropeptida Y, obezitate, reglare neurală.

Introduction
Carrying extra body weight and body fat go firmly with the development of type 2 diabetes. People who
are overweight are at much greater risk of developing type 2 diabetes than normal weight individuals. Being
overweight puts added pressure on the body's ability to properly control blood sugar using insulin and therefore
makes it much more likely for you to develop diabetes. Almost 90% of people with type 2 diabetes are
overweight [18].
Over twenty three million Americans (7.8 % of the population) have diabetes. Almost 5.7 million Americans
are unaware they have the disease. Type 2 diabetes is linked to obesity and physical inactivity. In this form
of diabetes your body makes insulin but can't use its insulin properly. At first, the body overproduces insulin
to keep blood sugar normal, but over time this causes the body to lose its ability to produce enough insulin to
keep blood sugar levels in the normal healthy range. The result is sugar rises in the blood to high levels. Over
a long period of time, high blood sugar levels and diabetes can cause heart disease, stroke, blindness, kidney
failure, leg and foot amputations, and pregnancy complications [2].
Obesity is also no longer a condition that just affects older people, although the likelihood does increase
with age, and increasing numbers of young people have been diagnosed with obesity. For type 2 diabetes,
this includes being overweight or obese (having a body mass index - BMI - of 30 or greater). In fact, obesity
is believed to account for 80-85% of the risk of developing type 2 diabetes, while recent research suggests
that obese people are up to 80 times more likely to develop type 2 diabetes than those with a BMI of less
than 22 [7].
Studies suggest that abdominal fat causes fat cells to releases ‘pro-inflammatory’ chemicals, which can
make the body less sensitive to the insulin it produces by disrupting the function of insulin responsive cells
and their ability to respond to insulin. This is known as insulin resistance - a major trigger for type 2 diabetes.
Having excess abdominal fat (i.e. a large waistline) is known as central or abdominal obesity, a particularly
high-risk form of obesity [11].
Obesity is also thought to trigger changes to the body's metabolism. These changes cause fat tissue (adipose
tissue) to release fat molecules into the blood, which can affect insulin responsive cells and lead to reduced
insulin sensitivity. Another theory put forward by scientists into how obesity could lead to type 2 diabetes is
that obesity causes prediabetes, a metabolic condition that almost always develops into type 2 diabetes [8].

51 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


 
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.51-58
 
Hypothalamic neurohormonal regulation upon obesity: when the diabetic patient gets overweight, he
increases the number of adipocytes (fat cells) due to both mitotic division of the adipocytes and the conversion
of preadipocytes (derived from fibroblasts) into new adipocytes. In addition to storing fat (triglyceride, or
triacylglycerol), adipocytes produce and secrete regulatory molecules like leptin, a hormone that signals the
hypothalamus to indicate the level of fat storage. This hormone is involved in long-term regulation of eating
and metabolism [19].
The type 2 obese patients display hyperphagia (they eat too much) and decreased energy consumption and
respectively they develop “insulin resistance” which means more insulin is required to maintain normal
blood glucose concentrations. People with excessive amounts of large adipocytes (overweight) require more
insulin to maintain normal blood glucose levels than do thinner people, who have smaller adipocytes which
makes the B cells of pancreas to produce more insulin, however, after a while the pancreas gets "pancreatic
insufficiency" and less insulin in secreted [20].
When the insulin secretion is decreased, it lowers the stimulation of adipose cells to secret leptin which leads
to increase the amount of neuropeptide Y (a potent stimulator of appetite) in the hypothalamus [10,12,17]. It
functions as a neurotransmitter of axons that extend within the hypothalamus from the arcuate nucleus to the
paraventricular nucleus, two regions implicated in the control of eating behavior. When weight is gained, an
increased secretion of leptin from the adipocytes may result in decreased production of neuropeptide Y, which
then inhibits hunger and food intake and increased expenditure of energy [1, 5].
In summary, leptin is believed to target the arcuate nucleus of the hypothalamus, where it affects two
populations of neurons. One population produces neuropeptide Y; these neurons are inhibited by leptin. The
other population produces MSH and is stimulated by leptin. As a result, in obese diabetics, low leptin levels
(due to low secretion from adipocytes by decreased insulin levels) should boost appetite, which leads to
obesity [3,10].
During the last decades , it have been established many researches of plants upon diabetes mellitus type 2
and obesity so as to understand better physiological and pathological manifestations in order to cure diabetic
patients. one on this plants is cinnamon which is a spice obtained from the inner bark of several trees from
the genus cinnamomum that is used in both sweet and savory foods. While cinnamomum verum is sometimes
considered to be "true cinnamon", most cinnamon in international commerce is derived from related species,
which are also referred to as "cassia" to distinguish them from "true cinnamon" [4].
OBJECTIVE – The objective of this study was to determine whether cinnamon reduces obesity (body
mass index) and improves blood glucose, insulin secretion, leptin, neuropeptide Y, lipids levels among type
2 diabetics.
Research design and methods
This study was conducted in the Department of Biology, University of the state of Moldova (USM),
Chisinau, Moldova. The study included 128 male mice of 125-250 grams and they were 8–13 weeks old
which housed individually under standard conditions with a light/dark cycle of 12 h and the ambient
temperature for mice was 23°C-26°C, which were divided into 8 groups:
1. Mice were injected with leptin 1 mg/1 ml NaCl 0,9% intraperitoneally (in 1,3,6,9 day of the research),
Alloxan 15 mg/1 ml NaCl 0,9% intraperitoneally (in 1,3,6,9 day), Cinnamon was given to be consumed
orally 1 mg (powder form)/ 30 ml of water.
2. Mice were injected with leptin 1 mg/1 ml NaCl 0,9% intraperitoneally (in 1,3,6,9 day of the research),
Alloxan 15 mg/1 ml NaCl 0,9% intraperitoneally (in 1,3,6,9 day).
3. Mice were injected with Neuropeptide Y (NPY) 0,5 mg/1 ml NaCl 0,9% intraperitoneally (in 1,3,6,9
day of the research), Alloxan 15 mg/1 ml NaCl 0,9% intraperitoneally (in 1,3,6,9 day), Cinnamon was given
to be consumed orally 1 mg/ 30 ml of water.
4. Mice were injected with Neuropeptide Y (NPY) 0,5 mg/1 ml NaCl 0,9% intraperitoneally (in 1,3,6,9
day of the research), Alloxan 15 mg/1 ml NaCl 0,9% intraperitoneally (in 1,3,6,9 day).
5. Alloxan 15 mg/1 ml NaCl 0,9% intraperitoneally (in 1,3,6,9 day), Cinnamon was given to be consumed
orally 1 mg/ 30 ml of water.
6. Cinnamon was given to be consumed orally 1 mg/ 30 ml of water.
7. Alloxan 15 mg/1 ml NaCl 0,9% intraperitoneally (in 1,3,6,9 day).
8. Control group which was given 1 ml NaCl 0,9% intraperitoneally.

52
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.51-58
 
Cinnamon (an extract of cinnamomum cassia) certified and purchased from Migal Institute from israel,
while alloxan was obtained from Moldova in a form of 5% (200 mg/kg). Leptin and Neuropeptide Y were
purchased from Eurogentec company- Belgium and were kept in minus 20 celsius.
For measurement of the body weight of the mice, it was used an electronically body weight calculator ISK,
it was measured at the first, third, sixth and at the ninth day of the experiment. however for urine glucose,
protein, ketone bodies it was used special standard indicator Combi 3A, Combi 5S also at the first, third,
sixth and at the ninth day of the experiment.
For insulin and thyroid hormones T3 (triiodothyronine), T4 (thyroxine) it was used the ELISA (enzyme-
linked immunosorbent assay) method at the faculty of biology USM university – Moldova. The blood sugar
levels were measured by Glucometer device “Accu-Chec’’ (Germany). The levels of leptin and neuropeptide
Y were measured by ELISA method at Synevo laboratory at Chisinau- Moldova at the first and the last day
of the experiment.

Results
The consumption of 1 g of cinnamon by the mice of sixth group , led to significant decreases in serum
glucose levels after 10 days till 4,61±0,11 mmol/l in comparison with group 7 which had 9,82±0,18 mmol/l
(P<0,05). Administration of neuropeptide Y increases blood glucose till 8,98±0,74 mmol/l (with cinnamon)
in comparison with neuropeptide Y 10,73±0,25 (without cinnamon).

Table 1
Influences of cinnamon, alloxan, leptin and neuropeptidul Y
upon blood glucose levels in diabetes mellitus type 2
Indication Leptin Neuropeptide Y Control Alloxan Cinnamon Cinnamon
+Alloxan
Whith Whithout Whith Whithout
cinnamon cinnamon cinnamon cinnamon
Number(n) 12 12 12 12 20 20 20 20
Glucose 2,08 2,58 8,98 10,73 4,43 9,82 4,61 6,83
(mmol/l) ±0,85 ±0,74 ±0,18 ±0,25 ±0,08 ±0,06 ±0,11 ±1,13
P<0,05 P<0,05 P<0,05 P<0,05 P<0,05 P>0,05 P<0,05

However, in group 1 – the leptin with cinnamon administration, the blood glucose was 2,08±0,18 mmol/l
(P<0,05). While in group 2- the leptin without cinnamon giving, the blood glucose was 2,58±0,74 mmol/l
(P<0,05). The control mice had 4,43±0, mmol/l.
The reduction of body weight (10,2%) was notably noticed in group1 of leptin with cinnamon in the ninth
day 176,86±0,12 gr since it was 196,92±0,78 gr in the first day of experiment (P<0,05). While in group 2 of
leptin administration without cinnamon, the body weight loss was 4,3% when the body weight at the ninth
day 186,45±0,80 gr since it was 194,86±0,65 gr in the first day (P<0,05).
In group 6, with administration of cinnamon, the body weight loss was observed markedly of (5,79%)
when the body weight has reduced from 182,33±0,16 gr (in the first day) till 171,78±0,89 gr (in the ninth
day) in comparison with group 7 with alloxan administration while it registered 186,06±0,14 gr in the first
day, while 178,67±0,86 gr in the ninth day of experiment ( reduction of 3,97%) (P<0,05).
Since there is relationship between the insulin secretion and the stimulation of adipose tissue to secret
leptin into the blood to reach arcuate nucleus of the hypothalamus (central nervous system), in our research it
was manifested obviously the levels of insulin in the plasma among the researched groups of mice.
The insulin levels were measured by ELISA method (enzyme-linked immunosorbent assay). In group 3,
with administration of neuropeptide Y injections with cinnamon consumption, the insulin level has got
1,96±0,85 pmol/l (P<0,05), while in group 4 with neuropeptide Y injections without cinnamon consumption
1,85±0,75 pmol/l (P<0,05) in comparison with control group 8, that had 1,29±0,05 pmol/l.

53
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.51-58
 
Table 2
Influences of cinnamon, alloxan, leptin and neuropeptidul Y
upon blood insulin levels in diabetes mellitus type 2
Indication leptin Neuropeptide Y Control Alloxan Cinnamon Cinnamon+
Alloxan
With Without With Without
cinnamon cinnamon cinnamon cinnamon
Number(n) 12 12 12 12 20 20 20 20
Insulin 1,41 1,12 1,96 1,85 1,29 0,58 1,36 0,81 ±0,04
(pmol/l) ±0,28 ±0,48 ±0,85 ±0,75 ±0,05 ±0,07 ±0,03
P>0,05 P>0,05 P<0,05 P<0,05 P<0,05 P>0,05 P<0,05

In group 6 with cinnamon consumption, the plasma insulin was 1,36±0,03 pmol/l (P>0,05), while in
group 5, with alloxan injections and cinnamon consumption, the insulin level got 0,81±0,04 pmol/l (P<0,05)
in comparison with control group.
In group 1, with leptin injections and cinnamon consumption, the insulin level in the plasma was
1,41±0,28 pmol/l, in comparison with group 2, with leptin but no cinnamon consumption, the insulin level
was 1,12±0,48 pmol/l (P>0,05).
It is possible to observe that cinnamon has a significant effect role upon insulin secretion from pancreatic β
cells as well as upon adipose tissues to secret leptin. The difference of insulin levels between group 1 and 2
is based mainly on the cinnamon effect upon adipose tissues.

Fig.1. Influences of cinnamon, alloxan, leptin and neuropeptidul Y âupon blood insulin levels in diabetes
mellitus type 2.

One of the substantial targets of our study was converged on the obesity of the diabetic mice so as to
explore the relationship between obesity and pancreatic insulin secretion. As far as it is known, when the
body weight is increased, it boosts the adipose tissue and it will increase the lipids profile more in the blood
(like total cholesterol, LDL, triglycerides) and decreased HDL.
The total cholesterol level in group 1 (with leptin injections and cinnamon consumption) had the lowest
level among all the groups. It’s level was 1,93±0,68 mmol/l (P<0,05) while in group 2 (with leptin injections
only) had 2,3±0,15 mmol/l (P<0,05) in comparison with control group that had 5,17±0,36 mmol/l.

54
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.51-58
 

Fig.2. Influences of cinnamon, alloxan, leptin and neuropeptidul Y


upon total cholesterol levels in diabetes mellitus type 2.

The highest level of total cholesterol was registered in group 7 (with alloxan injections) - 10,36±0,72
mmol/l (P<0,05) while in group 5 (with alloxan injections and cinnamon consumption), the total cholesterol
had level of 7,75±0,86 mmol/l (P<0,05) in comparison with control group that had 5,17±0,36 mmol/l.

Table 3
Influences of cinnamon, alloxan, leptin and neuropeptidul Y
upon blood triglycerides levels in diabetes mellitus type 2
Indication Leptin Neuropeptide Y Control Alloxan Cinnamon Cinnamon+
Alloxan
With Without With Without
cinnamon cinnamon cinnamon cinnamon
Number (n) 12 12 12 12 20 20 20 20
Triglyceride 1,3 1,6 2,32 3,4 1,7 2,04 1,08 1,55
s (mMol/l) ±0,72 ±0,84 ±0,23 ±0,65 ±0,28 ±0,13 ±0,56 ±0,84
P<0,05 P<0,05 P<0,05 P<0,05 P<0,05 P>0,05 P>0,05

The mice of group 4 (neuropeptide Y injections without cinnamon consumption) have developed blood
triglycerides of 3,4±0,65 mmol/l (P<0,05), while group 3 (neuropeptide Y injections with cinnamon consumption)
had 2,32±0,23 mmol/l (P<0,05) in comparison with control group that had 1,7±0,28 mmol/l. In group 1 (with
leptin injections and cinnamon consumption) the triglycerides level was 1,3±0,72 mmol/l (P<0,05) while in
group 2 (with leptin injections only) had 1,6±0,84 mmol/l (P>0,05) in comparison with control group that
had 1,7±0,28 mmol/l.
In our study it has been so paramount to check how does cinnamon affect the level of leptin and neuropeptide Y
secretions. For this scope, we have measured the levels of the leptin and neuropeptide Y in the first and the
last day of the experiment in order to compare their levels under the effect of cinnamon consumption. In the
following table, we will show the influence of cinnamon upon the leptin secretion levels.
Table 4
Influences of cinnamon upon leptin plasma levels
With cinnamon (days) Without cinnamon (days) Control
Indication th th
first day 10 -day first day 10 -day first day 10th-day
Leptin (ng/ml) 32,16 46,12 15,33 22,35 10,64 11,23
P >0,05 <0,05 >0,05 <0,05

55
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.51-58
 
In the first day of experiment the level of leptin in the plasma was 32,16 ng/ml (P>0,05) in group 1(with
cinnamon consumption), while it was 46,12 ng/ml (P<0,05) in the tenth day of the same group. However, in
group 2 (without cinnamon consumption), the leptin level in the first day was 15,33 ng/ml (P>0,05), while its
level in the tenth day was 22,35 ng/ml (P<0,05).
Table 5
Influences of cinnamon upon leptin plasma levels
With cinnamon (days) Without cinnamon (days) Control
Indication first day 10th-day first day 10th-day fist day 10th-day
Neuropeptide Y 52,18 41,45 50,58 72,73 46,64 48,23
(ng/ml)
P <0,05 <0,05 <0,05 <0,05

In the first day of experiment the level of neuropeptide Y in the plasma was 52,18 ng/ml (P<0,05) in
group 3 (with cinnamon consumption), while it was 41,45 ng/ml (P<0,05) in the tenth day of the same group.
However, in group 4 (without cinnamon consumption), the neuropeptide Y level in the first day was 50,58
ng/ml (P<0,05), while its level in the tenth day was 72,73 ng/ml (P<0,05), all in comparison with control
group mice, the neuropeptide Y in the fist day was 46,64 ng/ml (P<0,05), while in the tenth day , it was
48,23 ng/ml (P<0,05).

Conclusions
This study demonstrates effects of low levels (1 gr per day) of cinnamon on the reduction of glucose,
triglyceride, LDL cholesterol, and total cholesterol levels in subjects with type 2 diabetes [6]. The study
design serves to replicate the results because there were similar effects at the three doses tested. It is not clear
whether even less than 1 gr of cinnamon per day would also be beneficial. The mechanism of the effects of
cinnamon on glucose and blood lipids must be determined. Symptoms of reduced insulin secretion include
decreased stimulation of muscle glycogen synthesis as well as defects in glycogen synthase activity and
glucose uptake. In addition, altered enzymatic activities, such as an increased phosphatase activity and/or
seryl phosphorylation of the insulin receptor substrate by glycogen synthase kinase-3 (GSK-3), have also
been shown to be involved in some cases of type 2 diabetes [13].
Dephosphorylation of the receptor β-subunit is associated with the deactivation of its kinase activity and,
therefore, is associated with insulin signal downregulation. Maximal phosphorylation of the insulin receptor
is associated with increased insulin sensitivity, which is associated with improved glucose and lipid levels.
Extracts of cinnamon activated glycogen synthase, increased glucose uptake, and inhibited glycogen synthase
kinase-3β [9].
Extracts of cinnamon also activated insulin receptor kinase and inhibited dephosphorylation of the insulin
receptor, leading to maximal phosphorylation of the insulin receptor. All of these effects would lead to increased
insulin sensitivity. We have shown that extracts of cinnamon also function as potent antioxidants, which
would lead to additional health benefits of this substance.
The active component in cinnamon responsible for its insulin-like activity is a water-soluble chemical
compound called methylhydroxychalcone polymer (MHCP) which is highly effective, providing essentially
the same biological activity as insulin itself. It is effective not only in increasing the uptake of glucose (blood
sugar) by cells, but also of stimulating the synthesis of glycogen, a polymeric form of glucose that is stored
primarily in the liver and muscle tissues for use at times of peak energy demand [22].
In type 2 diabetes, high blood sugar levels occur when glucose is prevented, to a significant degree, from
entering cells of the body, notably liver, muscle, and fat cells. This is caused by a “short circuit” in the insulin
signaling pathway, a cascade of highly specific chemical reactions that allow insulin to fulfill its role as the
facilitator of glucose transport through the cell walls. Insulin is produced by the pancreas in response to elevated
blood glucose levels; once it enters the blood, it signals the body’s cells to take up the excess glucose until
normal levels are restored [14].
When insulin molecules bind to the insulin receptors on cell walls, tiny molecular “gates” open up and
allow glucose molecules to pass through. If this system is impaired, the gates don’t respond adequately to the

56
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.51-58
 
insulin signal, thus preventing the glucose from entering the cell. This condition, which is a common consequence
of obesity, is called insulin resistance, and it’s both a harbinger and a symptom of diabetes. With insulin
resistance, glucose levels in the blood remain high, a very dangerous condition in the long run. The pancreas
tries to compensate by making more insulin, but this works only for so long. Eventually, the pancreas becomes
overburdened and starts making less insulin. That’s when things go from bad to worse. MHCP makes cells
more responsive to insulin, it increases insulin sensitivity, the opposite of insulin resistance [15].
Researchers in Japan found recently that when an aqueous extract of cinnamon (containing MHCP) was
given orally to laboratory rats, the insulin receptors on their skeletal muscle cells became more responsive.
Enhanced insulin sensitivity means more glucose going into the cells, so the blood glucose levels fall, and
biochemical order is restored [16].
In conclusion, cinnamon reduced serum glucose, triglyceride, total cholesterol, LDL, VLDL cholesterol
levels in people with type 2 diabetes and increased HDL cholesterol levels. So, cinnamon may be beneficial
for the remainder of the population to prevent and control elevated glucose and blood lipid levels and may
benefit from the regular inclusion of cinnamon in their daily diet and finally the body weight will decrease [17].
Cinnamon increases the β cells of pancreas to secret more insulin. Once the insulin secretion is high in the
plasma, it will stimulate the adipose tissue to secret more leptin [5], henceforward, leptin will penetrate the
brain blood barrier to reach the arcuate nucleus where it decreases the secretion of neuropeptide Y and the
later will less stimulates the secondary hypoyhalamic nucleoi which leads to decrease the appetite sensation
that dampens the food intake with lowers the obesity of diabetic patients [8,20].
When the obese diabetic patients get to loss some of their overweight state, it will alleviate upon the β cells
of the pancreas to secret insulin. Conclusively , cinnamon decreases the overweight state among diabetics
which improves the pancreas to secret ample insulin to the body cells.

Bibliography:
1. ALLEN, S., ADRIAN, T., ALLEN, J., TATEMOTO, K., CROW, T., (August 1983). Neuropeptide Y distribution in
the rat brain. In: Science, 221 (4613): 877-9.
2. BLEICH, S., CUTLER, D, MURRAY, C, ADAMS, A. (2008). Why is the developed world obese? In: Annu. Rev.
Public Health, 29: 273-95.
3. BRENNAN, A.M., MANTZOROS, C.S. (June 2006). Drug Insight: the role of leptin in human physiology and
pathophysiology-emerging clinical applications. In: Nat. Clin. Pract. Endocrinol. Metab., 2 (6): 318-327.
4. CABELLO, C., CHRISTOPHER, M., BAIR, Wb, WARNER, B. (2009). The cinnamon-derived Michael acceptor
cinnamic aldehyde impairs melanoma cell proliferation, invasiveness, and tumor growth. In: Free Radical Biology
and Medicine, 46 (2): 220-31.
5. FRIEDMAN, J., HALAAS, J. (October 1998). Leptin and the regulation of body weight in mammals. In: Nature,
395 (6704): 763-70.
6. FRYDMAN-MAROM, A., LEVIN, A., FARFARA, D., BENROMANO (2011). Orally Administrated Cinnamon
Extract Reduces β-Amyloid Oligomerization and Corrects Cognitive Impairment in Alzheimer's Disease Animal
Models. In: Dawson, Ted. PLoS ONE, 6(1): e16564.
7. JAMES, W.P. (March 2008). The fundamental drivers of the obesity epidemic. In: Obes. Rev., 9 (Suppl 1): 6-13.
8. KEITH, S., REDDEN, D., KATZMARZYK, P. (2006). Putative contributors to the secular increase in obesity:
Exploring the roads less traveled. In: Int. J. Obes. (Lond.), 30 (11): 1585-94.
9. KHAN, A., SAFDAR, M. (2003). Cinnamon improves glucose and lipids of people with type 2 diabetes. In: Diabetes
Care, 26 (12): 215-218.
10. KUO, L., KITLINSKA, J., TILAN, J. (July 2007). Neuropeptide Y acts directly in the periphery on fat tissue and
mediates stress-induced obesity and metabolic syndrome. In: Nat. Med., 13 (7): 803-11.
11. LAU, D., DOUKETIS, J., MORRISON, K., HRAMIAK, I., SHARMA, A. (April 2007). 2006 Canadian clinical
practice guidelines on the management and prevention of obesity in adults and children summary. In: CMAJ, 176
(8): S1-13.
12. LEE, G., PROENCA, R., MONTEZ, J., CARROLL, K. (February 1996). Abnormal splicing of the leptin receptor
in diabetic mice. In: Nature, 379 (6566): 632-5.
13. LU, T., SHENG, H. (2012). Cinnamon extract improves fasting blood glucose and glycosylated hemoglobin level in
Chinese patients with type 2 diabetes. In: Nutrition Research, 32 (6): 408-412.
14. MAFFEI, M., HALAAS, J., RAVUSSIN, E., PRATLEY, R. (November 1995). Leptin levels in human and rodent:
measurement of plasma leptin and ob RNA in obese and weight-reduced subjects. In: Nat. Med., 1 (11): 1155-61.

57
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.51-58
 
15. MALIK, V., SCHULZE, M., HU, F. (August 2006). Intake of sugar-sweetened beverages and weight gain: a systematic
review. In: Am. J. Clin. Nutr., 84 (2): 274-88.
16. MARANTZ, P., BIRD, E., ALDERMAN, M. (March 2008). A call for higher standards of evidence for dietary
guidelines. In: Am. J. Prev. Med. 34 (3): 234-40.
17. MATEOS-MARTÍN, M.L., FUGUET, E. (January 2012). New identification of proanthocyanidins in cinnamon
(Cinnamomum zeylanicum L.) using MALDI-TOF/TOF mass spectrometry. In: Analytical and Bioanalytical
Chemistry January, 402 (3): 1327-1336.
18. MOZAFFARIAN, D., HAO, T., RIMM, A. (23 June 2011). Changes in Diet and Lifestyle and Long-Term Weight
Gain in Women and Men. In: The New England Journal of Medicine, 364 (25): 2392-404.
19. NESS-ABRAMOF, R, APOVIAN, C.M. (February 2006). Diet modification for treatment and prevention of obesity.
In: Endocrine, 29 (1): 5-9.
20. NESTLE, M., JACOBSON, M.F. (2000). Halting the obesity epidemic: a public health policy approach. In: Public
Health Rep., 115 (1): 12–24.
21. TATEMOTO, K. (2004). Neuropeptide Y: History and Overview. In: Michel M.C. Handbook of Experimental
Pharmacology, 162. Springer. p.2-15.
22. WONDRAK, A., THOMAS, G., VILLENEUVE, N.F., LAMORE, S. (2010). The Cinnamon-Derived Dietary
Factor Cinnamic Aldehyde Activates the Nrf2-Dependent Antioxidant Response in Human Epithelial Colon Cells.
In: Molecules, 15 (5): 3338-55.

Prezentat la 30.01.2015

58
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.59-62

POLITICI EUROPENE DE ALIMENTAŢIE A COPIILOR DIN


INSTITUŢIILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR

Victor ZEPCA, Aculina ZAPOROJAN


Centrul Naţional de Sănătate Publică

O singură politică europeană privind alimentaţia şi nutriţia şcolară nu poate fi formulată ca urmare a existenţei
multiplelor ţări cu o variaţie mare la nivelul sistemelor şcolare. Prin urmare, este esenţial pentru fiecare ţară, autoritate
sau şcoală să decidă care dintre sugestiile pentru alimentaţia şcolară şi politica alimentară sunt cele mai adecvate şi
aplicabile în situaţia lor.
Cuvinte-cheie: alimentaţie şcolară, politici, Uniunea Europeană, şcoală.

EUROPEAN POLICIES ON CHILDREN’ ALIMENTATION FROM


PRE-UNIVERSITY EDUCATIONAL INSTITUTIONS
A single European policy on school alimentation and nutrition cannot be formulated due to the existence of multiple
countries with a big variation in schooling systems. It is therefore essential for each country, authority or school to decide
which of the suggestions for school alimentation and food policy are most appropriate and applicable to their circumstances.
Keywords: school alimentation, policies, European Union, school.

Intervenţiile alimentaţiei sănătoase trebuie să aibă loc la începutul copilăriei şi adolescenţei pentru a pre-
veni sau a inversa efectele adverse pentru sănătate, ca supraponderabilitatea şi obiceiurile alimentare nesănă-
toase. Copilăria şi adolescenţa sunt perioade critice pentru alimentaţia de calitate nutritivă ridicată şi necesi-
tatea fiziologică în nutrienţi este mare în raport cu nevoile de energie. În plus, multe obiceiuri alimentare de
bază şi modele comportamentale sunt dezvoltate în aceste perioade, care pot persista pe tot parcursul matu-
rităţii. Şcolile pot oferi o oportunitate importantă pentru prevenire, pentru că furnizează cea mai eficientă
metodă de a ajunge la un număr mai mare de oameni, printre care: copiii, tinerii, personalul şcolii, familiile
şi membrii comunităţii. Alimentele sănătoase şi îmbunătăţirea nutriţiei ar trebui să fie o prioritate pe fiecare
agendă şcolară, deoarece are impact pozitiv asupra bunăstării copilului şi ulterior sporeşte capacitatea de
învăţare şi performanţa lui academică [9].
Politicile de alimentaţie sunt cele după care se coordonează strategiile şi planurile de acţiune şi sunt de
trei niveluri: cel mai înalt este nivelul glogal, după care urmează nivelul regional şi al treilea – nivelul naţio-
nal. La moment, cea mai înaltă treaptă este platforma OMS SĂNĂTATEA 2020, care este de nivel global şi
care generează Strategia globală pe alimentaţie, activitate fizică şi sănătate. Din această Strategie derivă cea
europeană pe alimentaţie, activitate fizică şi sănătate [10].
SĂNĂTATEA 2020 este politica în care se îndeamnă spre depunerea mai multor eforturi de colaborare la
nivel regional şi naţional, care deja sunt în curs de desfăşurare în regiune. Succesele şi provocările lor ar
putea oferi perspective valoroase în construirea unei platforme globale în controlul bolilor netransmisibile,
condusă de către Comisia Europeană [11].
Platforma UE pentru acţiune privind alimentaţia, activitatea fizică şi sănătatea a fost elaborată în 2005, cu
scopul general de a contracara sau inversa tendinţa de creştere a supraponderalităţii şi obezităţii în rândul
populaţiei din statele membre ale comunităţii europene [1].
Ceea ce face platforma unic este faptul că încearcă să genereze acţiuni concrete în următoarele domenii ce
presupun [2]:
• marketing şi publicitate: propunerea şi / sau implementarea limitelor sau codurilor practice, cu accent pe
reducerea publicităţii produselor cu conţinut mare de grăsimi, produse zaharoase şi sărate (în special la copii);
• reformulare: modificarea compoziţiei nutriţionale a produselor alimentare, de obicei pentru a modifica
nivelul de grăsimi, zahăr şi sare;
• etichetare: modificarea etichetelor produselor alimentare;
• stilul de viaţă: educarea populaţiei despre alimentaţia sănătoasă şi activitatea fizică pentru schimbarea
comportamentului şi
• altele: angajamentele restante incluzând promovarea cercetării în obezitate.

59 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.59-62

Platforma funcţionează sub conducerea Comisiei Europene, al cărei rol este de a ghida o abordare bazată
pe cooperare şi orientată spre acţiune.
Realizările şi relevanţa atât ale Platformei, cât şi ale Grupului de nivel înalt au fost recunoscute în Concluziile
Consiliului privind alimentaţia şi activitatea fizică, adoptate la 20 iunie 2014. Deşi Concluziile Consiliului
vizează în principal acţiunea statelor membre, rolul altor părţi interesate a fost evidenţiat ca fiind la fel de
important la elaborarea de acţiuni de parteneriat în acest domeniu. Platforma a fost evidenţiată ca un exemplu,
în special în ceea ce priveşte acţiunea privind restructurarea produselor alimentare (reducerea acizilor graşi
trans, grăsimilor saturate, adaosului de zahăr şi sare), precum şi adaptarea mărimilor porţiilor de alimente din
regimul alimentar.
Problema alimentaţiei copiilor a fost abordată şi la Parma, fiind adoptată Declaraţia de la Parma din 2010
în timpul lucrărilor celei de-a cincea Conferinţe ministeriale privind Mediul şi Sănătatea cu genericul „Protecţia
sănătăţii copiilor în contextul schimbărilor de climă”, care a avut inclus ca al doilea Obiectiv prioritar regional:
Abordarea obezităţii şi traumatismelor prin asigurarea unui mediu sigur, a unui nivel adecvat de activitate
fizică şi alimentaţie sănătoasă. Conţinutul ei specifică luarea tuturor măsurilor de punere în aplicare a Planului
de acţiune pentru Europa OMS în domeniul alimentaţiei şi nutriţiei (anii 2007-2012), în special prin îmbună-
tăţirea alimentaţiei în şcoală şi adoptarea măsurilor pentru sprijinul producţiei şi consumului de alimente
locale în condiţii în care pot fi reduse efectele adverse asupra mediului şi sănătăţii umane [5].
OMS, biroul regional european, în baza politicilor Uniunii Europene, Platformei Sănătatea 2020, a elabo-
rat un Plan de acţiune pentru realizarea strategiei europene, profilaxia şi controlul maladiilor netransmisibile
pentru anii 2012-2016. În baza acestui Plan se propune pentru statele membre şi cele asociate realizarea la
nivel naţional a politicilor ce ar impune producătorii produselor alimentare să indice pe etichete conţinutul de
sare, zahăr şi grăsimi trans din produs, să reducă la minimum cantitatea de sare şi de grăsimi trans, modifi-
când procesele tehnologice [8].
După aprobarea în 2006 la Copenhaga a Politicii alimentare şi nutriţionale şcolare au început să apară în
baza ei diferite planuri de acţiuni. De ea s-a ţinut cont şi la aprobarea de către OMS a Planului de acţiuni II
pentru anii 2007-2012 în domeniul alimentelor şi nutriţiei, în el fiind însă mai puţin specificată direcţia pe
grupele-ţintă de copii şi adolescenţi [9].
La 8 ani de la aprobarea politicii alimentare Comisia Europeană decide să studieze ce s-a implementat în
ţările membre din politica de la Copenhaga, 2006, elaborând Raportul „Cartografierea politicilor naţionale
alimentare şi nutriţionale şcolare din întreaga EU28 plus Norvegia şi Elveţia”. Astfel, în 2014 Comisia
Europeană, prin serviciul ştiinţific intern al Comisiei, Centrul Comun de Cercetare (JRC), a publicat primul
raport cuprinzător referitor la politicile ce vizează alimentaţia în şcolile din Europa. Potrivit studiului, ţările
europene recunosc contribuţia importantă a alimentaţiei în şcoli la sănătatea, dezvoltarea şi performanţele
şcolare ale copiilor. Toate ţările cuprinse în studiu (cele 28 de state membre ale Uniunii Europene plus
Norvegia şi Elveţia) au orientări privind alimentaţia în şcoli, deşi orientările respective variază considerabil.
Măsurile naţionale care vizează promovarea dietelor sănătoase în şcoli variază de la orientări facultative
privind dimensiunile porţiilor, de exemplu, la interdicţii totale, inclusiv în ceea ce priveşte comercializarea
alimentelor oferite de distribuitoarele automate şi a băuturilor îndulcite cu zahăr.
Raportul analizează cele mai recente documente de politică naţională care constituie standarde şi orientări
privind alimentele disponibile în şcolile primare şi secundare. Raportul descrie aceste politici pe baza unor
criterii comune, precum alimentele permise sau interzise, nivelul substanţelor nutritive, structurile pentru
servit masa, serviciile de alimentaţie publică şi restricţiile privind comercializarea.
Peste 90% dintre politicile studiate conţin standarde bazate pe alimente, menite să asigure meniuri echi-
librate. Acestea sunt urmate de orientări privind dimensiunea porţiilor (76%) şi de standarde bazate pe sub-
stanţele nutritive pentru prânz (65%).
Sunt foarte des întâlnite restricţiile sau recomandările legate de disponibilitatea băuturilor (65-82%), ma-
joritatea sprijinind accesul (gratuit) la apă potabilă proaspătă şi limitând sau interzicând în mod specific bău-
turile răcoritoare (îndulcite cu zahăr).
Îmbunătăţirea nutriţiei copiilor, învăţarea unui regim alimentar şi a unor obiceiuri de viaţă sănătoase, pre-
cum şi reducerea sau prevenirea obezităţii infantile sunt obiectivele principale generale împărtăşite de majo-
ritatea ţărilor.

60
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.59-62

Dulciurile şi gustările aromatizate sunt restricţionate în majoritatea politicilor, care variază de la permi-
terea ocazională a acestor gustări la interdicţii complete.
Aportul de energie şi aportul de grăsimi sunt cei mai comuni parametri incluşi în standardele pentru prânz
bazate pe energie/substanţe nutritive (utilizaţi în 65% şi, respectiv, în 56% din totalul ţărilor).
Oferta distribuitoarelor automate este restricţionată în aproximativ jumătate dintre ţările studiate. Măsu-
rile variază de la cele care recomandă opţiuni mai sănătoase în privinţa alimentelor oferite de distribuitoarele
automate la cele care interzic alimentele nesănătoase din automate şi la cele care interzic cu totul prezenţa
automatelor în incintele şcolilor. Limitarea comercializării alimentelor nesănătoase constituie, de asemenea,
o practică obişnuită [7].
Inventarierea politicilor privind alimentaţia în şcoli s-a realizat cu ajutorul Grupului la nivel înalt pentru
nutriţie şi activitate fizică al UE, în sprijinul Strategiei pentru Europa privind problemele de sănătate legate
de alimentaţie, excesul de greutate şi obezitate, din 2007, precum şi în sprijinul Planului de acţiune al UE
privind obezitatea infantilă, 2014-2020 [12].
Statele membre care au politici obigatorii privind alimentaţia şi nutriţia şcolară sunt Franţa, Marea Britanie,
Suedia, Finlanda, Lituania, Letonia, Estonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Grecia, Slovenia
şi Croaţia. Celelalte ţări (Portugalia, Spania, Italia, Germania, Polonia, Danemarca, Austria, Malta, Cipru,
Luxemburg, Belgia, Olanda, Irlanda plus Elveţia şi Norvegia) au politici naţionale facultative cu aprobarea şi
implementarea lor la dorinţă la nivel de şcoală [7].
După evaluarea raportului Comisia Europeană vine cu propunerea „Mănânci sănătos – te simţi bine”, care
are la bază combinarea şi consolidarea schemelor existente „Lapte în şcoală” şi „Fructe în şcoală”. Astfel, cu
sloganul „Mănânci sănătos – te simţi bine”, acest sistem îmbunătăţit „De la fermă la şcoală” va pune accent
mai mare pe măsurile educative pentru îmbunătăţirea gradului de conştientizare a copiilor despre obiceiurile
alimentare sănătoase, gama de produse disponibile de la fermă, precum şi despre persistenţa deşeurilor în
mediu [6].
La nivel de politică naţională în Republica Moldova are loc adoptarea şi implementarea unui pachet de
legi, cum ar fi: Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice în Republica Moldova, nr.10 din
03.02.2009, art.38 alin.(3) al căreia prevede asigurarea controlului obezităţii prin introducerea a 6 puncte de
acţiune: 1) modificarea determinanţilor sociali, economici şi de mediu în stilul de viaţă şi creşterea activităţii
fizice; 2) reducerea consumului de produse alimentare cu densitate energetică ridicată, condiţionată de gră-
simi, zahăr şi sare, dar sărace în nutrimente; 3) reducerea presiunii comerciale a produselor alimentare cu
densitate energetică ridicată, în special asupra copiilor; 4) reformularea produselor alimentare în vederea
reducerii conţinutului de sare, zahăr şi grăsimi, în special a celor saturate; 5) asigurarea unei alimentaţii
adecvate şi a educaţiei fizice în instituţiile preşcolare, cele de învăţămînt general şi superior; 6) asigurarea
accesului populaţiei la produsele alimentare sănătoase, în special la fructe şi legume [3].
Legea Republicii Moldova privind modificarea şi completarea unor acte legislative, nr.93 din 26.04.2012,
stipulează în art.I completarea Legii privind produsele alimentare, nr.78-XV din 18.03.2004, prin introduce-
rea în art.2 al acesteia a noţiunii „produs alimentar nerecomandat preşcolarilor şi elevilor – produs alimentar
cu un conţinut mărit de nutrimente care sporesc valoarea nutritivă (grăsimi, sare, zahăr, îndulcitori, aditivi
alimentari).” Articolul 15 din lege se completează cu alineatul (6), în care se interzice prepararea, comerciali-
zarea şi distribuirea produselor alimentare (inclusiv a băuturilor răcoritoare şi energizante) nerecomandate
preşcolarilor şi elevilor în instituţiile de învăţământ preşcolare şi preuniversitare, indiferent de tipul de pro-
prietate şi de forma juridică de organizare a lor, şi pe o rază de până la 100 de metri de la acestea, care se va
determina de la intrarea în punctul comercial şi până la cel mai apropiat colţ al instituţiei de învăţământ.
Articolul 2 al aceleiaşi legi prevede modificarea şi completarea Codului contravenţional al Republicii Moldova,
nr.218-XVI din 24.10.2008, în articolul 80 al căruia se introduce: „Prepararea, comercializarea şi distribuirea
produselor alimentare (inclusiv a băuturilor răcoritoare şi energizante) nerecomandate preşcolarilor şi elevi-
lor în instituţiile de învăţământ preşcolare şi preuniversitare, indiferent de tipul de proprietate şi de forma
juridică de organizare a lor, şi pe o rază de până la 100 de metri de la acestea, se sancţionează cu amendă de
la 10 la 20 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 100 la 150 unităţi convenţio-
nale aplicată persoanei juridice, cu sau fără privarea, în ambele cazuri, de dreptul de a desfăşura activitate pe
un termen de la 3 luni la un an” [4].

61
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.59-62

Bibliografie:
1. Commission of the European Communities. White Paper on A Strategy for Europe on Nutrition, Overweight and
Obesity related health issues. Brussels, 30.05.2007.
2. EU Platform on Diet, Physical activity and Health, 2005.
3. Legea Republicii Moldova cu privire la Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice, nr.10-XVI din
03.02.2009.
4. Legea Republicii Moldova privind modificarea şi completarea unor acte legislative, nr.93 din 26.04.2012.
5. Parma Declaration on Environment and Health. EUR/55934/5.1 Rev. 2. 11 March 2010. 100604.
6. Propunerea Comisiei Europene de combinare şi consolidare a programelor existente din domeniul alimentaţiei în
şcoli. IP/14/94.
7. STORCKSDIECK genannt BONSMANN, S., KARDAKIS, Th., WOLLGAST, J., NELSON, M., CALDEIRA, S.
Mapping of National School Food Policies across the EU28 plus Norway and Switzerland. European Commission.
JRC Science and policy reports. European Union, 2014. ISSN 1831-9424
8. WHO (2012). Action plan for implementation of the European Strategy for the Prevention and Control of Nonco-
mmunicable Diseases 2012–2016. ISBN 978 92 890 0268 4
9. WHO (2006). Food and nutrition policy for schools. Programme for Nutrition and Food Security. WHO Regional
Office for Europe. Copenhagen 2006. EUR/06/5073063
10. WHO (2004). Global Strategy on Diet, Physical Activity and Health. ISBN 92 4 159222 2
11. WHO (2013). Implementing a Health 2020 vision: governance for health in the 21st century. Making it happen.
ISBN 978 92 890 0043 7
12. Words Without Borders: Comisia Europeană. România. [Accesat: 3. 07. 2015]
Disponibil: http://ec.europa.eu/romania/news/16072014_studiu_privind_alimentatia_in_scoli_ro.htm

Prezentat la 29.05.2015

62
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.63-66

UNELE ASPECTE ALE ARHITECTURII FUNCŢIONAL-STRUCTURALE A


SĂNĂTĂŢII PSIHICE, DIVERSIFICĂRII INFLUENŢEI ASUPRA EI A FACTORILOR
DETERMINANŢI ŞI INTERACŢIUNII EI CU SĂNĂTATEA SOMATICĂ

Petru PAVALIUC
Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie al AŞM

În articol sunt analizate date, conform cărora sănătatea psihică prezintă un proces dinamic, plurinivelar, complex
structural, fiecare nivel al căruia se caracterizează prin diferite manifestări psihice, psihosomatice, mecanisme de reglare
şi adaptare, relaţii individuale cu lumea înconjurătoare, în cadrul cărora pot fi posibile diverse variante de exteriorizare a
lor cantitativă. Totodată, sănătatea psihică se caracterizează ca o particularitate integrală sanogenă a subiectului, fiind în
relaţii directe cu armonia internă şi cu multipla diversitate a influenţei mediului extern. Sănătatea psihică coordonează
dezvoltarea psihică umană şi este determinată de criterii individuale şi sociale.
Cuvinte-cheie: sănătate psihică, factori ecologici, factori psihogeni, nivel.

SOME ASPECTS OF FUNCTIONAL-STRUCTURAL ARCHITECTURE OF MENTAL HEALTH,


VARIOUS INFLUENCE FACTORS AND ITS’ INTERACTION WITH SOMATIC HEALTH
The article analyzes the data according to which mental health represents a dynamic, multi-level process or pheno-
menon, each level of which is characterized through various psychic and psychosomatic manifestations, regulation and
adaptation mechanisms, and individual relationships with the surrounding world. However, mental health can be defined
as an integral sanogenous feature of the subject which is in direct relationship with the external environment. Mental
health manages the evolution of the mental processes and is determined by different social and individual criterion.
Keywords: mental health, ecological factors, psychogenic factors, level.

Introducere
Definiţiile existente privind sănătatea psihică nu permit a dezvălui, în linii generale, esenţa ei adevărată.
O definiţie multilaterală şi amplă formulată de către academicianul T.Furdui înclude toate componentele
constitutive ale acestui fenomen complex [1]. Conform opiniei contemporane privind sănătatea psihică, acest
fenomen prezintă o stare relativ stabilă, integrală, policomponentă (componenţii neurofiziologic, cognitiv,
emoţional-senzitiv, social-comportamental, comunicativ-verbal, personal-semantic), plurinivelară a activităţii
nervoase superioare a organismului cu caracteristici individuale specifice. Premisa procesului de formare a
sănătăţii psihice este programul genetic al dezvoltării, realizat la interacţiunea embrionului şi fătului cu orga-
nismul mamei în perioada antenatală, copilului cu mama, membrii familiei şi semenii în perioada postnatală,
influenţa psihosocială a ambianţei în procesul cunoaşterii cu mediul extern şi asimilării cunoştinţelor pe par-
cursul instruirii şi educaţiei, muncii şi activităţii creative [1,2].
Reieşind din cele expuse, scopul cercetării prezentate constă în evidenţierea arhitecturii funcţional-structu-
rale a sănătăţii psihice, diversificarea influenţei factorilor determinanţi asupra ei şi în determinarea interacţi-
unii lor cu sănătatea somatică.
Rezultate şi discuţii
Abordările teoretice [2,3], experimentale [4-6] şi aplicative [7-9] caracterizează sănătatea psihică ca
maturizare, păstrare şi activitate a mecanismelor autoreglării individuale, ca unitate de măsură a capacităţii
subiectului de a extrage în afara limitelor determinităţii sale biologice, sociale şi semantice, îndeplinind rolul
de subiect activ şi autonom al vieţii sale în lumea exterioară variabilă.
Reieşind din această opinie, au fost elaborate unele principii ce pot fi puse la baza cercetării, sub diferite
aspecte, a fenomenului sănătate psihică.
• Principiul complexităţii. Determină sănătatea psihică ca un sistem compus, integral ce înclude un şir de
componenţi constitutivi – neurofiziologic, cognitiv, emoţional-senzitiv, social-comportamental, comunicativ-
verbal, personal-semantic ce-i redă acestui fenomen dinamism în dezvoltare, şi manifestarea lui pe parcursul
vieţii individuale [10].

63 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


 
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.63-66

• Principiul integrităţii. Postulează interpretarea subiectului ca sistem viu, deschis, compus, plurinivelar,
autoorganizat ce dispune de capacitatea de a se menţine în stare de echilibru dinamic şi de a crea noi struc-
turi, funcţii şi forme de autoorganizare.
• Principiul nivelurilor. În acest caz e necesar de a fi luat în calcul la analiza proceselor psihice. Fiecare nivel
al sănătăţii psihice se caracterizează prin manifestări diferite, prin mecanismele de reglare şi coordonare a
relaţiilor cu condiţile sociale. Din punctul de vedere al diagnosticării, se poate menţiona despre sănătate–
insalubritate psihică la fiecare nivel al sănătăţii psihice.
• Principiul acomodării psihicului la diverse condiţii ecologice şi sociale. Fiecare nivel al sănătăţii psihice
se dezvoltă şi îşi desfăşoară manifestarea sa în concordanţă cu mecanismele de reglare, coordonare şi
adaptare în dependenţă de acţiunea ambianţei în care subiectul realizează activitatea fizică, comportamen-
tală, intelectuală.
• Principiul autoreglării. Autoreglarea joacă un rol important în menţinerea la nivel sanogen şi în fortificarea
sănătăţii psihice. La autoreglarea psihică se referă antrenamentul autogen care sporeşte efectul de autoresti-
tuire, înviorarea, relaxarea emoţională, funcţionarea psihică stabilă, comunicarea raţională în societate etc.
• Principiul individualităţii dezvoltării psihice. Fiecare subiect trebuie să dispună de o totalitate de particu-
larităţi psihologice determinate şi caracteristice individuale ce asigură anume adaptarea socială, adică
funcţionarea cu succes şi comportamentul propriu în societatea umană concretă. Numai în aşa mod indivi-
dul îşi va manifesta în deplinătate potenţialul său fizic şi intelectual.
• Principiul concordanţei psihice. Se realizează în conformitate cu stadiul dezvoltării ontogenetice a subiec-
tului atât prin moştenirea genetică a unor particularităţi ale psihicului, cât şi în rezultatul influenţei ambianţei
culturale, instruirii şi desăvârşirii proprietăţilor psihice.
Principiile enumerate şi descrise supra permit să menţionăm că sănătatea psihică prezintă un proces dina-
mic al activităţii psihice a subiectului, căruia îi sunt caracteristice: determinarea fenomenelor psihice în limite
sanogene, amprenta armonioasă dintre reflectarea condiţiilor activităţii şi raportul subiectului faţă de ea, co-
respunderea reacţiilor la fenomenele cotidiene sociale, biologice, psihice, datorită capacităţii lui de a auto-
controla comportamentul, planifica acţiunile şi de a asigura calea sa în micro- şi macromediu. Analizând da-
tele expuse, menţionăm că sănătatea psihică prezintă starea psihică a individului, a cărei arhitectură se carac-
terizează prin integritatea şi autonomia tuturor funcţiilor psihice ale organismului în limitele sanogene. Ea
asigură simţul confortului psihic subiectiv, capacitatea majoră spre activtatea conştientă dirijată de activitatea
nervoasă superioară a cortexului şi formele adecvate ale comportamentului. Sănătatea psihică se determină
ca una din caracteristicile integrale superioare ale personalităţii împreună cu toată diversitatea de interrelaţii
cu mediul înconjurător.
Astfel, conform datelor din literatură [11-13], sănătatea psihică reprezintă o caracteristică generală, inte-
grală a valorii sanogen normale pentru organism, a funcţionării şi comportării organismului în condiţiile con-
crete ale mediului ambiant ce nemijlocit condiţionează adaptarea, reactivitatea şi relaţiile concrete cu natura
şi sociumul.
Actualmente se prezintă mai adecvată opinia, potrivit căreia sănătatea psihică este, pe de o parte, un feno-
men integru sanogen, complicat, iar, pe de alta, o formaţiune funcţional-structurală sistemică integră ce dis-
pune de o anumită arhitectură funcţional-structurală, precum şi de o structură complicată plurinivelară [1,2].
Pentru subiectul psihic sănătos este caracteristică integrarea progresivă a felurilor fundamentale de trăiri într-un
sistem vast. În acest plan Organizaţia Mondială a Sănătăţii a elaborat unele criterii ce caracterizează acest
fenomen: 1) simţământul stabilităţii şi identităţii trăirilor în situaţii stereotipice; 2) corespunderea reacţiilor
psihice intensităţii şi frecvenţei acţiunii mediului şi circumstanţelor sociale; 3) capacitatea autoreglării com-
portamentului în corespundere cu normele sociale, regulamentele; 4) conştientizarea şi simţământul conti-
nuităţii, stabilităţii şi identităţii „Eu”-lui fizic şi psihic; 5) atitudinea critică faţă de sine, activitatea psihică
individuală şi rezultatele ei; 6) capacitatea de a planifica activitatea vitală proprie şi de a o realiza; 7) capaci-
tatea de a schimba modul de comportament în funcţie de modificarea situaţiilor şi circumstanţelor vieţii [6].
Aceste criterii se împart în două grupuri: a) criterii la nivel individual – capacitatea de a creşte, învăţa şi auto-
regla, de a suporta exigenţele şi situaţiile cotidiene, inclusiv emoţiile proprii şi de adaptare reală la conflicte,
de a cunoaşte şi acţiona adecvat; b) criterii la nivel social – predominanţa relaţiilor de cooperare şi competi-
tive în desfăşurarea relaţiilor sociale echilibrate, solicitarea din partea rolurilor individuale concordante per-
sonal, acordarea exprimată a recompenselor şi sancţiunilor, asigurarea securităţii proprii; aderarea la valori

64
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.63-66

superioare şi receptivitatea faţă de nondistanţarea dintre structura formală şi cea neformală, mobilitatea la apa-
riţia tensiunilor dezorganizante [7]. Analizând aceste date, menţionăm că, conform opiniei contemporane, feno-
menul sănătăţii se prezintă ca un sistem complicat plurinivelar (date analizate a priori [1,2]), care în mod radical
se deosebesc de acestea, prezentate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de cele analizate mai înainte [14].
Fiecare din nivelurile sănătăţii psihice, descrise în literatură de mai mulţi autori [4,7,8,13], se caracteri-
zează prin manifestări diferite, mecanisme de adaptare şi reglare diverse, precum şi prin relaţii individuale cu
lumea înconjurătoare. Astfel, în cercetările medico-sociale au fost menţionate următoarele niveluri ale sănătăţii,
inclusiv a celei psihice: sănătatea individuală – sănătatea fiecărui individ; sănătatea de grup – sănătatea gru-
purilor sociale şi etnice; sănătatea regională – sănătatea unui teritoriu administrativ; sănătatea populaţiei –
sănătatea întregii societăţi.
Nivelul sănătăţii psihice a omului în orice moment este determinat de o mulţime de factori biologici, sociali,
psihologici [15,16].
Au fost diferenţiaţi factorii sociali ce influenţează sănătatea, inclusiv cea psihică: defalcarea produsului
naţional brut pentru ocrotirea sănătăţii – situaţia socioeconomică; accesibilitatea ajutorului medico-sanitar
primar; nivelul imunizării populaţiei; gradul investigaţiei de către personalul calificat a gravidelor; starea ali-
mentării copiilor; durata medie a vieţii; nivelul de pregătire igienică a sănătăţii; condiţii stresogene la servi-
ciu şi în familie, discriminări, înstrăinări, modul de viaţă nesănătos, riscul de violenţă şi insalubritate fizică şi
psihică.
La factorii mediului ambiant ce influenţează sănătatea psihică se referă: stresul psihosocial, evenimentele
negative din viaţă, factorii fizici şi chimici, poluarea mediului, factorii extremali ai mediului ambiant, factorii
psihogeni şi informativi supraintensivi, calamităţile naturale şi catastrofele tehnogene etc.
Analiză şi deduceri
Comentând materialele descrise supra, menţionăm că asupra sănătăţii psihice influenţează factorii neadec-
vaţi în familiile ce au o atribuţie la instituţiile de copii, activitatea personală a oamenilor, starea social-econo-
mică din ţară, asigurarea materială, simţurile de satisfacţie de viaţa cotidiană, starea sufletească. O influenţă
majoră asupra sănătăţii psihice exercită factorii ecologici climato-geografici şi antropogeni nocivi. La factorii
determinanţi ai sănătăţii psihice se atribuie ereditatea şi experienţa obţinută în procesul instruirii, factorii stre-
sogeni medico-sanitari, factorii psihogeni acuţi şi cronici etc.
În mod vast şi deplin factorii psihogeni au fost clasificaţi în cicnci grupuri cu detalizarea lor în fiecare
grup: 1) geofizici; 2) biologici; 3) chimici; 4) sociali; 5) psihoemoţionali [17]. În opinia Organizaţiei Mondiale
a Sănătăţii, concordanţa diferiţilor factori ce influenţează cantitativ sănătatea psihică constituie: condiţiile
modului de viaţă, alimentarea – 50%, genetica şi ereditatea – 20%, mediul ambiant, condiţiile naturii – 20%,
ocrotirea sănătăţii – 10%. Analizând aceste date, subliniem că un loc deosebit în acest spectru îl ocupă factorii
psihogeni iniţiaţi de condiţiile modului de viaţă şi de alimentare. Sănătatea psihică se află intr-o concordanţă
exprimată şi în mare măsură e determinată şi de sănătatea somatică.
Reieşind din cele expuse, se poate conchide că psihosomatica într-adevăr este o problemă foarte actuală,
destul de vastă şi stringentă, care cere o rezolvare adecvată, permanentă. Şi anume, patologia psihosomatică
constă din două aspecte: a) dereglările psihice pe fondalul maladiilor somatice (psihosomatice); b) dereglă-
rile somatice apărute la maladiile psihice (somatizarea psihozelor) [9,18]. Afecţiunile frecvente ale sănătăţii
psihice (depresia, delirul, anxietatea, halucinaţiile, afectivitatea, stresul) pot apărea ca rezultat al influenţei
unor factori externi sau al unui atac emoţional ori deficienţe, precum şi ca reacţie temporară faţă de evenimen-
tele averse, induse de presiuni externe, factori psihologici – utilizarea drogurilor, insomnie, schimbarea dietei,
boală fizică, semnalul unui atac de maladie psihică. Caracterele principale iniţiale ale tulburărilor psihice sunt:
nervozitatea, excitabilitatea, agresivitatea, capriciile, plângerile surminare, astenia cerebrală sau labilitatea
emoţională, ca urmare a retrăirii bolilor somatice, infecţioase sau a traumelor fizice şi psihice.
Concluzii
1. Sănătatea psihică constituie un proces dinamic, a cărui evoluţie depinde de direcţia oscilaţiilor factori-
lor geofizici, biologici, chimici, psihoemoţionali, sociali ce pot provoca diferite dereglări funcţionale.
2. Sănătatea psihică prezintă un proces complicat plurinivelar, fiecare nivel al căruia se caracterizează
prin diferite manifestări psihosomatice, mecanisme de adaptare şi reglare, relaţii individuale cu lumea
înconjurătoare. În pofida intercondiţionării nivelurilor sănătăţii psihice, pot fi posibile diferite variante
ale cantităţii şi calităţii exprimării lor.

65
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.63-66

3. Sănătatea psihică este caracterizată ca o particularitate integrală sanogenă a individului care se află în
relaţii directe cu armonia spirituală internă ce multiplică diversitatea relaţiilor utile cu mediul extern.
4. Realizarea socială a sănătăţii psihice, caracterizată de un şir de criterii de nivel individual şi social, este
o formă creatoare, responsabilă de conţinutul proceselor psihice, determinată, specifică, coordonatoare
a dezvoltării psihice umane, iar realitatea psihică internă parcurge în limitele condiţiilor determinate de
natura biologică şi fiziologică în limite sanogene.

Bibliografie:
1. ФУРДУЙ Ф.И., ЧOКИНЭ В.К., ФУРДУЙ В.Ф. Психосанокреатoлогия и уровни психического здоровья.
1. Предпосылки разработки системы классификации психического здоровья. În: Buletinul Academiei de Ştiinţe
a Moldovei. Ştiinţele vieţii, 2014 a, nr.2 (323), p.4-11. ISSN 1857-064 X
2. ФУРДУЙ Ф.И., ЧOКИНЭ В.К., ФУРДУЙ В.Ф. Психосанокреатoлогия и уровни психического здоровья.
2. Симптоматика, присущая разным психологическим и психическим состояниям и разработка первого вари-
анта классификации уровней психического здоровья. În: Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţele
vieţii, 2014 a, nr.2 (323), p.12-24. ISSN 1857-064 X
3. MASLOW A.H. Toward a Psychology of Being. New York: Luchena Books, 2014. 216 p. ISBN 978-1-63182-109-7
4. АБРАМОВ, В.А. МКБ-10: диагностика психических расстройств (теория и методические основы обучения).
Донецк: ОАО УкрНТЭК, 2000. 110 с.
5. Психическое здоровье детей и подростков в контексте психологической службы / Под ред. И.В. Дубровиной.
Екатеринбург: Деловая книга, 2000. 176 с. ISBN 5-88687-050-4
6. ЕЛИСЕЕВ, Ю.Ю. Психосоматические заболевания. Справочник. Москва: Эксмо, 2003. 608 с.
ISBN 5-699-04316-0
7. ПОЛОЖИЙ, Б.С. Перспективы развития социальной психиатрии. В: Российский психиатрический журнал,
2000, №1, с.68-69. ISSN 1560-957X
8. ШУВАЛОВ А.В. Гуманитарно-антропологические основы теории психического здоровья. В: Вопросы пси-
хологии, 2004, №6, с.18-33. ISSN 0042-8841
9. ФУРДУЙ, Ф.И., ЧOКИНЭ, В.К., ФРУНЗЕ, Р.И. Современное состояние изученности проблемы психического
здоровья. În: Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţele vieţii, 2008, nr.3 (306), p.4-14. ISSN 1857-064 X
10. ФУРДУЙ, Ф.И., ЧOКИНЭ, В.К., ФУРДУЙ, В.Ф., ВУДУ, Л.Ф. Психическое здоровье с позиции системоге-
неза и санокреатологии. В: Нейронаука для медицины и психологии. VIII Международный междисциплинар-
ный конгресс. Судак, Крым, Украина, 2012: Труды / Под ред. Лосевой Е.В., Логиновой Н.А. Москва: МАКС
Пресс, 2012, c.366.
11. TAMAR, H. Principles of Sensory Physiology., Springfield Illinois USA: Charles & Thomas Publishers. 1972.
521 р.
12. ХАДАРЦЕВ, А.А. Эволюция взглядов на здоровье. В: Врач, 1997, №7, с.23-31.
13. КОЗЛОВ, В.В., МЕЛЕШЕНКОВА, И.П. Особенности кризисных состояний в жизни человека. Часть I. В:
Проблемы психологии и эргономики, 2003, №4, с.98-105.
14. БРАТУСЬ, Б.С. Аномалии личности. Москва: Мысль, 1988. 301 с.
15. БРАГИН, Р.Б., ТАХТАШОВА, Д.Р. Психическое здоровье и религия: роль фактора социальной (общинной)
поддержки. В: Украiнский вiсник психоневрологii, 2007, т.15, вып.1, с.67-74.
16. РУДНИЦКИЙ, В.А. Экологические факторы, влияющие на психическое здоровье. В: Российский психиатри-
ческий журнал, 2009, №2, с.23-29. ISSN 1560-957X
17. ПАВАЛЮК, П.П., ФУРДУЙ, В.Ф., ГАРАЕВА, С.Н. и др. К вопросу о последствиях влияния факторов
внешней среды на психическое здоровье. În: Mediul ambiant, 2013, nr.3 (69), p.5-10. ISSN 1810-9551
18. JANET P. L'Automatisme psychologique. Paris: Félix Alcan. New edition: Société Pierre Janet, Paris, 1973. 243 p.

Prezentat la 29.06.2015

66
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.67-73

IMPACTUL REMEDIULUI BioR ASUPRA UNOR PARAMETRI


AI SISTEMULUI PROOXIDANT (OXIDANT)-ANTIOXIDANT LA
PREPELIŢELE ADULTE

Ana MACARI, Valentin GUDUMAC*, Vasile MACARI,


Victor PUTIN, Natalia PAVLICENCO, Olga MANOLI
Universitatea Agrară de Stat din Moldova
*
USMF „Nicolae Testemiţanu”

Problema stimulării productivităţii în avicultură, pentru asigurarea consumatorilor cu alimente de înaltă calitate,
devine din ce în ce mai stringentă la nivel mondial. Studiul a avut drept scop evaluarea efectelor remediului BioR
asupra indicilor marker ai peroxidării lipidelor (PLO) şi ai sistemului antioxidant (SAO) la prepeliţele adulte crescute în
condiţii fiziologice de producţie. Studiul a fost realizat pe 5 loturi de prepeliţe. Remediul BioR a fost administrat de
două ori: la începutul studiului şi la 7-10 zile după prima administrare, în doze diferite. S-a constatat că administrarea
remediului BioR determină îmbunătăţirea indicilor sistemului PLO - SAO şi activitatea majorităţii indicilor evaluaţi
depinde direct sau indirect de doza utilizată, momente ce trebuie să fie luate în considerare atunci când se alege doza
optimă a remediului.
Cuvinte-cheie: remediul BioR, Spirulina platensis, oxidarea radicalilor liberi, sistem antioxidant, prepeliţe adulte.

THE IMPACT OF THE BioR REMEDY ON THE PARAMETERS


OF THE PRO-OXIDANT (OXIDANT)-ANTIOXIDANT SYSTEM IN ADULT QUAILS
The problem of aviculture productivity stimulation in order to ensure consumers with high quality food is becoming
increasingly stringent worldwide. The study aimed to assess the effects of the BioR remedy on the marker indices of
lipid peroxidation (LPO) and antioxidant system (AOS) in adult quails bred under physiological production conditions.
The research was conducted on 5 lots of quails. The BioR remedy was administered twice: at the beginning of the study,
and at the 7-10th day after the first administration, in different doses. It was found that the BioR remedy administration
leads to the improvement of POL-SAO system indices, and the level or activity of the most evaluated indices depended
directly or indirectly on the used dose, which must be taken into account when selecting the optimal dose of the remedy.
Keywords: BioR remedy, Spirulina platensis, free radical oxidation, antioxidant system, adult quails.

În majoritatea statelor lumii, avicultura rămâne a fi cel mai mare producător de proteină de origine animală.
Acest lucru este important, deoarece problema asigurării cu produse alimentare în ultimii ani devine din ce în
ce mai stringentă, depinzând de creşterea vertiginoasă a populaţiei la nivel mondial. Din aceste considerente,
din ce în ce mai mult se resimte lipsa în produse de origine animală, obligatorii pentru copii, oamenii în etate
şi bolnavi [10,24].
În ultimii ani numeroşi agenţi economici, deţinători de animale, iniţiază afaceri axate pe creşterea şi exploa-
tarea prepeliţelor, carnea şi ouăle de prepeliţe fiind produse dietetice recunoscute şi acceptate, cu remarcabile
calităţi dietetice [1, 7, p.107-108]. Studiile şi practicile în domeniul zoo-veterinar şi biologic relevă faptul că
păsările, inclusiv prepeliţele, sunt organisme sensibile la condiţiile de creştere şi exploatare, în special în cazul
creşterii intensive. În astfel de situaţii prepeliţele sunt supuse intervenţiei factorilor stresanţi care, acţionând în
complex, induc modificări metabolice şi dereglări ale echilibrului homeostazic, factori de care în mare parte
depinde menţinerea sănătăţii şi bunăstării păsărilor [8,29]. Sigur este şi faptul că savanţii, proprietarii de ani-
male depun eforturi, pe de o parte, pentru combaterea stresului tehnologic, fortificarea sănătăţii, iar, pe de
altă parte, pentru stimularea productivităţii, adesea utilizând promotori de creştere care nu se încadrează în
conceptele moderne şi unanim acceptate de ştiinţa şi practica avansată [6, p.10-14, 24]. Mai mult ca atât, anti-
bioticele ca promotori de creştere sunt interzise în Uniunea Europeană încă din anul 2006 [27], de asemenea
şi substanţele hormonale sunt interzise în majoritatea statelor din lume, inclusiv în Republica Moldova [32].
Studiile şi practicile în domeniu relevă faptul că până la interzicerea oficială şi totală a antibioticelor în
UE savanţii din mai multe state, inclusiv din Republica Moldova, au iniţiat cercetări şi testări ale remediilor
biologic active pe animalele de laborator şi de fermă [5, p.34-174, 8,21,26,28,30]. Cert este faptul că cele
mai de perspectivă şi inofensive preparate cu proprietăţi antistresorii, adaptative şi stimulatorii sunt cele de

67 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


 
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.67-73

origine vegetală sau fitoaditivii [4, p.128-174, 8,17,18,19,29]. Nu este mai puţin adevărat faptul că remediile
de origine naturală administrate în doze exagerate, neoptimale şi în regimuri neargumentate ştiinţific pot să
nu determine efectul scontat sau, dimpotrivă, să genereze dereglări metabolice în organism [8,18,28,29].
În contextul analizei noastre, din gama preparatelor biologic active categoria-ţintă o reprezintă produsul
cianobacterian BioR, remediu autohton studiat multilateral pe animalele de laborator şi pe unele specii de
animale agricole [4, p.128-174, 17,28,29]. Astfel, impactul acestui remediu medicamentos asupra indicilor
markeri ai proceselor de peroxidare a lipidelor şi protecţiei antioxidante la prepeliţe nu a fost elucidat.
Prin prezenta lucrare ne-am propus să aducem contribuţii la cunoaşterea şi evaluarea efectelor remediului
BioR asupra marcherilor peroxidării lipidelor (POL) şi sistemului antioxidant (SAO) la prepeliţele crescute şi
exploatate în condiţii fiziologice, de producţie.
Material şi metode. Materialul de cercetare se referă la un efectiv de 200 prepeliţe adulte, în perioada de
recondiţionare, împărţite în 5 loturi, a câte 40 păsări la finele ciclului de ouat, în vârsta de 197 zile. Ca obiect
al cercetărilor a servit remediul autohton cianobacterian BioR, obţinut din Spirulina platensis, administrat în
diferite doze păsărilor din 4 loturi, conform schemei experimentale redate în Tabelul 1.
Păsările incluse în studiu au fost omogene din punctul de vedere al greutăţii corporale şi analoage după
starea fiziologică şi vârstă, cazate în acelaşi adăpost, unde toţi parametri igienico-tehnologici: microclimatul,
igiena şi bunăstarea păsărilor, alimentaţia, adăparea şi asistenţa veterinară au fost identici. Pe durata cercetătii,
prepeliţele au fost monitorizate şi examinate pentru evaluarea stării de sănătate şi evidenţierea lor numerică.

Tabelul 1
Schema administrării remediului BioR prepeliţelor adulte, sol. 0,05%
Loturile de Nr. Regimul Doza, ml
animale de capete administrării repriza 1 repriza 2
0,5 ml 0,5 ml
Martor 40 De 2 ori,
0,9% sol. NaCl 0,9% sol. NaCl
intramuscular, la
Experimental 1 40 0,25 0,25
debutul studiului şi
Experimental 2 40 0,5 0,5
la a 7-10-a zi după
Experimental 3 40 1,0 1,0
prima administrare
Experimental 4 40 1,5 1,5

La debutul investigaţiilor, la 5 prepeliţe aleatoriu s-a măsurat temperatura corporală şi numărul mişcărilor
respiratorii pe minut, iar pe parcursul investigaţiilor parametrii nominalizaţi au fost evaluaţi la câte 5 prepe-
liţe din fiecare lot de păsări antrenate în acest studiu.
Au fost prelevate probe de sânge în mai multe etape: la începutul studiului, până la administrarea prepara-
tului BioR de la 5 păsări şi apoi de 2 ori: la prima recoltare (la mijlocul studiului) şi la a doua recoltare, la
finele investigaţiilor, de la câte 5 prepeliţe din fiecare lot, prin decapitarea acestora, în 2 eprubete standard –
cu şi fără anticoagulant.
Intensitatea oxidării peroxidice a lipidelor (POL) a fost evaluată prin determinarea dialdehidei malonice
(DAM) şi a activităţii prooxidante [23], iar starea sistemului de protecţie antioxidantă a fost apreciată prin
determinarea activităţii antioxidante totale (AAT) polare şi nepolare [20], precum şi a activităţii superoxid-
dismutazei (SOD), catalazei [23] şi glutationperoxidazei (GPO) [22].
Evaluarea statistică a indicilor biochimici s-a efectuat cu ajutorul criteriului parametric t-Student cu veri-
dicitatea mai mică de 0,05 (P<0,05).
Rezultate şi discuţii. Datele obţinute atestă că pe parcursul experienţei, pe o perioadă de circa 40 de zile,
produsul testat nu a provocat reacţii adverse la locul administrării sau la nivel de organism. Subliniem faptul
că la prepeliţele care au beneficiat de produsul testat temperatura corporală a fost mai scăzută, înregistrând
la finele cercetării valori mai joase ale acestui parametru clinic cu 0,22-0,44°C faţă de lotul de referinţă, date
ce atestă acţiune adaptativă şi antistresorie a bioremediului testat, valori redate integral într-un studiu recent
publicat de noi [11]. Varietatea factorilor negativi ce influenţează organismul păsărilor impune măsuri şi pro-
cedee moderne de diminuare a efectelor stresului oxidativ sau a consecinţelor lui [8,14,15,31]. În cazul stu-
diului nostru s-a stabilit că remediul BioR exercită o acţiune benefică în acest context, reflectată în schimbări

68
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.67-73

ale parametrilor marcher ai peroxidării lipidelor şi sistemului antioxidant. Rezultatele evaluării influenţei
remediului BioR asupra indicilor marker ai sistemului prooxidant (oxidant), precum şi asupra sistemului
antioxidant la administrare prepeliţelor sunt redate în Tabelul 2.
Tabelul 2
Influenţa remediului BioR asupra indicilor peroxidării lipidelor şi sistemului antioxidant
în serul sanguin la administrare prepeliţelor adulte
Debutul Loturile de animale
Semnificaţie
studiului LM LEx 1 LEx 2
LEx 3 LEx 4
DAM,
mkmol/l 25,11±2,82 18,20±0,92* 21,54±1,33 21,98±3,77 25,91±2,1
24,60±1,80
1 recoltare 30,32±1,82 29,80±1,21 21,74±1,66** 25,71±1,99 19,91±1,11**
2 recoltare
SOD, u/c
1594,03±82,3 1695,52±75,1 1671,64±148,4 1635,82±85,1 1626,87±84,4
1 recoltare 1713,4±136,5
1435,82±67,45 1526,03±86,4 1564,0±81,6 1472,0±47,75 1616,0±87,86
2 recoltare
Catalază,
mmol/s.l. 19,25±2,18 13,33±3,84 12,04±2,04* 17,12±2,01 12,88±1,71
22,13±5,75
1 recoltare 18,11±1,48 20,30±2,82 24,53±4,46 24,62±4,25 25,85±4,13
2 recoltare
APO,mkmol/l
3,01±0,24 2,77±0,10 2,58±0,05 3,13±0,25 3,44±0,19
1 recoltare 2,57±0,11
3,46±0,21 3,46±0,34 4,89±0,33** 4,25±0,31 4,01±0,39
2 recoltare
AAT, u/c,
(nepolare) 0,35±0,09 0,33±0,03 0,52±0,13 0,36±0,06 0,97±0,28
0,35±0,04
1 recoltare 0,34±0,03 0,87±0,16* 0,69±0,20 0,66±0,14 0,90±0,20*
2 recoltare
AAT, u/c,
(polare) 1,23±0,07 1,08±1,12 1,06±0,07 0,98±0,11 0,95±0,13
0,98±0,12
1 recoltare 1,25±0,18 1,04±0,13 1,05±0,10 1,16±0,06 1,01±0,12
2 recoltare
GPO, µM/l
1,99±0,11 2,63±0,38 2,46±0,23 2,27±0,22 2,74±0,13**
1 recoltare 2,18±0,39
2,22±0,16 2,74±0,18 2,44±0,06 1,86±0,22 1,84±0,23
2 recoltare
Notă: *P<0,05, **P<0,01 faţă de control. DAM – dialdehida malonică; SOD – superoxiddismutaza; APO – activitatea
prooxidantă; AAT – activitatea oxidantă totală; GPO – glutationperoxidaza.

Datele prezentate în Tabelul 2 denotă impactul pozitiv al produsului BioR administrat păsărilor de 2 ori
consecutiv asupra mai multor indici biochimici ai statusului pro- şi antioxidant la prepeliţele adulte. Astfel,
conform acestor date, valoarea nivelului bazal al DAM în serul sangvin, la prepeliţe la vârsta de 197 zile,
până la medicaţia cu produsul BioR, constituie în medie 24,60±1,80 mkmol/l, parametru ce se menţine prac-
tic la acelaşi nivel şi la 1-a recoltare la lotul martor. În loturile experimentale 1, 2, şi 3, la acest termen de
investigare s-a semnalat o diminuare a valorilor DAM cu 12,7-27,7% faţă de lotul martor (P<0,05, LE 1).
În cadrul investigaţiilor efectuate la finele studiului s-a depistat o creştere a nivelului DAM la prepeliţele
din lotul martor până la 30,32±1,82 mkmol/l, valoare ce depăşea cu 20,7% nivelul iniţial al acestui parametru
înregistrat la 1 recoltare, însă fără diferenţe statistic semnificative.
La finele studiului, în loturile tratate cu BioR s-a constatat o descreştere a nivelului indicelui marcher al
sistemului prooxidant DAM cu 15,2-34,3%% în raport cu valorile înregistrate în lotul de referinţă, semnalân-
du-se, totodată, în loturile experimentale 2 şi 4 diferenţe statistic semnificative (P<0,01). Astfel, remediul
BioR a contribuit semnificativ la reducerea lipoperoxidării la prepeliţele supuse stresului tehnologic, fapt
ce argumentează necesitatea aprofundării studiilor în acest domeniu. Modificări asemănătoare ale indicilor

69
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.67-73

lipoperoxidării au fost obţinute de către alţi autori şi în cazul testării atât a produsului SEL-PLEX pe puii de
găină, cât şi a seleniului anorganic [14,15].
Impactul pozitiv al remediului BioR asupra nivelului DAM în sânge, parametru ce reflectă procesul de
lipoperoxidare (POL), este important şi poate fi explicat, probabil, şi prin faptul că procesele POL au loc în
toate celulele, în special în hepatocite, graţie particularităţilor metabolismului lor celular [2, p.36-38; 3, p.85-96].
Diminuarea parametrului DAM în sânge la prepeliţe poate fi explicat, probabil, prin ameliorarea stării func-
ţionale a ficatului la prepeliţe sub influenţa preparatului dat (rezultate publicate de noi anterior [12]), cât şi
prin efectele complexe ale acestui preparat exercitate asupra puilor de carne [11,29,31].
SOD – enzimă antioxidantă care determină transformarea radicalilor liberi de superoxid (O2) în peroxid
de hidrogen şi oxigen molecular [2, p.63-65; 3, p.124-129]. Este primul AO enzimatic care are o importanţă
cardinală în asigurarea unui status adecvat al sistemului antioxidant (SAO), fiind astfel unul dintre componen-
tele de bază ale statusului de protecţie celulară în cazul instalării stresului oxidativ.
Rezultatele expuse în Tabelul 2 atestă că la debutul studiului activitatea SOD în serul sangvin este înaltă,
constituind în medie 1713,43±136,5 u/c. S-a demonstrat că la primul termen de investigare activitatea SOD
în sânge la păsările din toate loturile manifestă o tendinţă slabă de reducere (mai pronunţată la lotul martor
cu 7,0% faţă de debutul studiului). În paralel s-a constatat o tendinţă de creştere a acestui indice cu 2,1-6,4%
faţă de lotul martor.
La finele cercetărilor se remarcă creşterea activităţii SOD în serul sangvin, în loturile experimentale tra-
tate cu BioR, cu 2,5-12,5% faţă de lotul martor, dar fără diferenţe statistic semnificative. Rezultate similare
au fost semnalate de noi anterior în cazul testării acestui produs pe puii de carne [16].
În ceea ce priveşte catalaza – enzimă ce descompune H2O2 în O2 şi H2O, după cum se observă din datele
prezentate în Tabelul 2, aceasta manifestă o tendinţă de descreştere cu 11,1-37,4% la păsările din loturile
tratate cu BioR, însă doar în lotul experimental 2 modificările s-au dovedit a fi cu semnificaţie statistică
(P<0,05). Dimpotrivă, activitatea acestei enzime la finele studiului manifestă o tendinţă de creştere cu 12,1-
42,7% la prepeliţele din toate loturile experimentale faţă de indicii înregistraţi la 1-a recoltare şi, în special,
la a 2-a recoltare faţă de lotul martor, însă fără semnificaţie statistică.
Un alt parametru integral care reflectă evoluţia stresului oxidativ este activitatea prooxidantă, valori redate
în Tabelul 2. Din analiza datelor expuse în acest tabel se observă că cel mai jos nivel al indicelui menţionat
s-a semnalat la prepeliţe la debutul studiului şi la păsările din loturile experimentale 1 şi 2, la prima investi-
gare. La acest termen, activitatea prooxidantă în lotul martor constituie în medie 3,01±0,24 mkmol/l. În lotu-
rile experimentale, valorile indicelui APO sunt dependente de doza preparatului administrată prepeliţelor.
Astfel, în loturile experimentale 1 şi 2, tratate cu doze mai mici de BioR, se evidenţiază o tendinţă de dimi-
nuare a activitaţii prooxidante cu 8,0-14,3% faţă de lotul de referinţă, fapt ce denotă o intensificare a siste-
mului antioxidant, însă datele nu sunt concludente. Dimpotrivă, în loturile experimentale 3 şi 4, tratate cu
doze mai mari de BioR, se remarcă valori crescute ale indicelui investigat, ce depăşeau cu 4,0-14,3% valorile
lotului de referinţă. Rezultate similare privind valorile crescute ale APO tot la puii de carne, în special la fi-
nele ciclului tehnologic, au semnalat şi alţi autori în urma utilizării altor remedii bioactive, inclusiv de origine
anorganică [14].
Valorile activităţii prooxidante la finele studiului s-au remarcat prin tendinţa de creştere a APO la toate
loturile de prepeliţe antrenate în studiu, comparativ cu datele obţinute la 1-a recoltare, superioritate având
loturile experimentale. Se constată astfel la finele cercetării o creştere concludentă a APO la loturile experi-
mentele 2, 3, 4 cu 15,9-41,3% comparativ cu lotul martor, semnalându-se şi diferenţe statistic semnificative
în lotul experimental 2 faţă de valorile înregistrate la lotul de referinţă (P<0,01). Aceste rezultate sunt în acord
cu studiile efectuate în [18], autorii menţionând necesitatea respectării dozelor de fitoaditivi, iar datele ce
vizează mecanismul acţiunii acestora şi siguranţa cărnii sunt limitate, constatări ce vin în unison cu investi-
gaţiile noastre anterioare [8,28,29].
Barometrul cel mai concludent şi fidel al SAO, paralel cu alţi parametri evaluaţi în studiul nostru, este
activitatea antioxidantă totală – AAT (Tab.2). Conform datelor din tabelul analizat, nivelul bazal al AAT-
nepolare în serul sangvin, la prepeliţe, la vârsta de 197 zile, până la medicaţia cu produsul BioR, constituie în
medie 0,35±0,04 u/c, valori care se menţin la păsările din lotul martor la acelaşi nivel pe întreaga perioadă
experimentală. La prepeliţele din lotul experimental 2, la 1-a recoltare se evidenţiază o creştere a nivelului
seric al AAT-nepolare cu 48,6%, iar în lotul experimental 4 nivelul acestui indice ajunge să depăşească de

70
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.67-73

2,8 ori parametrii lotului martor. Mai mult ca atât, analizând nivelul seric al AAT-nepolare, la finele studiu-
lui putem constata o creştere a acestui indice la toate prepeliţele tratate cu BioR, depăşind de 1,9-2,6 ori valo-
rile lotului martor, semnalându-se, totodată, în loturile experimentale 1 şi 4 diferenţe statistic semnificative
(P<0,05). De menţionat că într-un studiu realizat de noi anterior [16] modificările AAT depindeau de doza
remediului BioR administrată puilor-boiler, dozele mai mari contribuind la reducerea statistic concludentă a
valorilor AAT, pe când în studiul de faţă realizat pe prepeliţe adulte, la finele ciclului de exploatare, acest
fapt nu s-a evidenţiat. Un argument suplimentar privind acţiunea benefică, favorabilă a produsului BioR asupra
sistemului antioxidant la prepeliţele adulte sunt rezultatele influenţei acestui produs asupra AAT-polare în
serul sanguin. Conform datelor din Tabelul 2, la prepelieţele intacte nivelul mediu al AAT-polare serice a
crescut de la 0,98±0,12 u/c la debutul studiului până la 1,23±0,07 u/c la 1-a recoltare (de 1,3 ori sau cu 25,5%,
însă fără diferenţe statistic concludente). La păsările tratate cu BioR, nivelul AAT-polare la 1-a recoltare a
fost mai mic cu 12,2-22,8% faţă de lotul martor, valori dependente de doza remediului testat. La finele stu-
diului parametrul investigat de asemenea este mai mic cu 7,2-19,2% faţă de lotul martor, însă fără semnificaţie
statistică. În paralel se stipulează faptul că reducerea AAT-polare, sub influenţa remediului BioR corelează
cu diminuarea indicelui marcher al peroxidării lipidelor – DAM. Datele prezentate în Tabelul 2 relevă faptul
că valorile medii ale glutationperoxidazei la debutul studiului costituie 2,18±0,39 µM/l, indice care la 1-a re-
coltare s-a redus la păsările din lotul martor cu 8,7% faţă de debutul studiului. La acest termen de investigare
nivelul GPO a crescut în toate loturile tratate cu BioR cu 14,1-37,7% faţă de lotul martor, dar statistic conclu-
dente s-au dovedit a fi modificările semnalate în lotul experimental 4 (P<0,01). Modificări similare au fost
înregistrate la finele studiului, când se constată o creştere cu 9,9-23,4% a activităţii GPO faţă de lotul de
referină la prepeliţele din loturile experimentale 1 şi 2 tratate cu doze mici de BioR. Din contra, la loturile
tratate cu doze mai mari de preparat valorile GPO au fost mai reduse cu 16,2-17,1% faţă de lotul martor.
Aceste şi alte date obţinute în cadrul efectuării studiului dat trebuie să fie luate în considerare la elaborarea
dozei şi a regimului de utilizare a acestui produs la prepeliţele adulte, puse la recondiţionare.
Administrarea remediului BioR permite menţinerea unui echilibru între sistemul antioxidant şi radicalii
liberi cu caracter prooxidant, fapt ce determină dezvoltarea unei rezistenţe naturale mai bune. Acest lucru a
fost confirmat de către noi în urma studiului unor indici biochimici, hematologici la prepeliţele tratate cu
produsul BioR [8,11].
Studiul efectuat atestă că produsul BioR, administrat prepeliţelor adulte la finele ciclului de ouat, de 2 ori
consecutiv, contribuie în mare măsură la îmbunătăţirea indicilor sistemului POL-SAO, iar nivelul sau activi-
tatea majorităţii indicilor evaluaţi a fost în raport direct sau indirect cu doza remediului utilizat, fapt ce trebuie
să fie luat în considerare la selectarea dozelor optimale ale preparatului.
Concluzii
• Remediul cianobacterian BioR obţinut prin tehnologii moderne din Spirulina platensis, administrat
prepeliţelor adulte la finele ciclului de ouat, de 2 ori consecutiv, pe parcursul studiului, pe o perioadă
de circa 40 de zile, are o toleranţă locală şi generală bună.
• La prepeliţele adulte remediul BioR administrat de 2 ori consecutiv a redus intensitatea stresului oxi-
dativ, relevat prin micşorarea mai evidentă a nivelului dialdehidei malonice în serul sanguin şi prin
intensificarea activităţii sistemului antioxidant.
• Administrarea remediului BioR permite menţinerea unui echilibru între sistemul antioxidant şi radicalii
liberi cu caracter prooxidant ce se formează fiziologic, nespecific sau accelerat în cazul stresului oxidativ.
Menţinerea echilibrului dintre acţiunea prooxidantă a RL şi nivelul antioxidanţilor este esenţială şi
caracterizează capacitatea de rezistenţa a organismului.

Bibliografie:
1. ALEXADRU, A. Prepeliţa, fazanul. Bucureşti: Alex-Alex, 2001. 123p.
2. KLECZKOWSKI, M., KLUCINSKI, W., BARTOSZ, G. Free radical basics of cattle diseases. Lomza, 2006. 98 p.
ISBN 83-86175-72-9
3. OLINESCU, R. Radicali liberi în fiziopatologia umană. Bucureşti: Editura Tehnică, 1994. 215 p.
IBSN 973-31-0636-4
4. RUDIC, V., COJOCARI, A., CEPOI, L., CHIRIAC, T., RUDI, I., GUDUMAC, V. MACARI, V., CODREANU, S.
ş.a. Ficobiotehnologie – cercetări fundamentale şi realizări practice. Chişinău: Tipografia „Elena V.I.” SRL, 2007.
365 p. ISBN 978-9975-9892-5-1

71
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.67-73

5. RUDIC, V., GUDUMAC, V., POPOVICI, M. Fotobiotehnologie – realizări noi în biomedicină. Chişinău: Cuant,
1995. 208 p. ISBN 5-7790-0231-2
6. SIMEANU, D. Biostimulatori în alimentaţia păsărilor. Iaşi: Alfa, 2004. 196 p. ISBN 973-8278-53-8
7. КОЧИШ, И.И., ПЕТРАШ, М.Г., СМИРНОВ, С.Б. Птицеводство. Москва: Колос, 2004. 407 с.
ISBN 5-9532-0038-2
8. MACARI, V., PUTIN, V., RUDIC, V., MACARI, A., BĂLĂNESCU, S., ENCIU, V. Recomandări. Procedeu de
ameliorare a sănătăţii şi stimulare a productivităţii la puii de carne. Chişinău: UASM, 2014 (Tipogr. „Print-Caro”).
35 p.
9. КАРПУТЬ, И.М., КУРДЕНКО, А.П., БАБИНА, М.П. и др. Рекомендации по применению иммунокорректо-
ров для повышения резистентности и профилактики болезней молодняка с. -х. животных и птиц. Витебск:
ВГАВМ, 2009. 56 c.
10. CHILIMAR, S. Sectorul zootehnic: Realizări şi perspective. În: Realizări şi Perspective în Zootehnie, Biotehnologii
şi Medicină Veterinară: Simpozion ştiinţific cu participare internaţională, 6-8 oct. Maximovca, 2011, p.62-78.
11. MACARI, A., PAVLICENCO, N., MACARI, V., GHERGHELEGIU, M. Modificările statusului clinico-hemato-
logic la prepeliţele adulte tratate cu un bioprodus autohton În: Lucrări ştiinţifice ale UASM. Medicina Veterinară.
Vol.35. Chişinău: Centrul Editorial al UASM, 2013, p.72-76.
12. PAVLICENCO, N. Impactul remediului BioR asupra activităţii pseudocolinesterazei serice la prepeliţele adulte. În:
Lucrări ştiinţifice ale UASM. Medicina Veterinară. Vol.35. Chişinău: Centrul Editorial al UASM, 2013, p.93-96.
13. PUTIN, V., MACARI, A. Impactul produsului autohton BioR şi al catosalului asupra statusului clinico-hematologic la
puii broiler. În: Lucrări ştiinţifice ale UASM. Medicina Veterinară. Vol.35. Chişinău: Centrul Editorial al UASM,
2013, p.106-110.
14. ZAIŢEVA, D. Capacitatea pro- şi antioxidantă a sângelui la puii broiler COB 500. În: Lucrări ştiinifice ale UASM.
Medicină Veterinară. Vol.35. Chişinău: Centrul Editorial al UASM, 2013, p.143-110.
15. BĂLĂNESCU, S., HOLBAN, D., VOINIŢCHI, E. Acţiunea produsului SEL-PLEXTM asupra puilor de găină. În:
Ştiinţa Agricolă, 2005, nr.2, p.9-64.
16. MACARI, V., PUTIN, V., GUDUMAC, V., RUDIC, V., MACARI, A., PAVLICENCO, N. The Influence of the
BioR Remedy Administration on the Prooxidant (oxidant) - Antioxidant System Parametrs in Broilers. In: Buletin
of university of agricultural sciences and veterinary medicine. Cluj-Napoca (România), 2011, vol.68(1), ISSUE
1/2011, p.200-206.
17. PUTIN, V. Efectele unui produs autohton şi ale Catosalului asupra stării funcţionale a ficatului la puii de găină
pentru carne. În: Revista ştiinţifică a USM „Studia Universitatis”, Seria „Ştiinţe reale şi ale naturii”. Chişinău, 2012,
nr.1(51), p.141-146.
18. PUVAČA, N., STANACEV, V., GLAMOČIC, D., LEVIC, J., PERIC, L., STANCEV, V. and MILIC, D. Benefi-
cial effects of phytoadditives in broiler nutrition. In: World´s Poultry Science Journal, 2013, vol.69, no.1, p.27-34.
19. SPERNACOVA, D., MATE, D., ROZANSKA, H. and KOVAC, G. Effect of dietary resemary extract and
α-tocopherol on the performance of chickens, meat quality, and lipid oxidation in meat storage under chiling conditions.
In: Bulletin of Veterinary Institute in Pulawy, 2007, no.51, p.585-589.
20. SZABO, M.R. Determination for Antioxidant Activity Spectrophotometric Assay. In: Chem. Pap., 2007, no.61(3),
p.214-216.
21. АЛТУНИН, Д.А., ШМЕЛЕВА, Г.А., КОГАН, М.М. и др. Применение спирулины в животноводстве и птице-
водстве. B: Ветеринария, 1999, №10, с.11-13.
22. ВЛАСОВА, С.П., ШАБУНИНА, Е.И., ПЕРЕСЛЕГИНА, И.А. Активность глутатионзависимых ферментов
эритроцитов при хронических заболеваниях печени у детей. B: Лабораторное дело, 1990, №8, с.19-22.
23. ГАЛАКТИОНОВА, Л.П., МОЛЧАНОВ, А.В., ВАРШАВСКИЙ, Б.Я. Состояние перекисного окисления у
больных с язвенной болезнью желудка и двенадцатиперстной кишки. В: Клин. лабор. д-ка., 1998, №6,
с.10-14.
24. ГРОЗИНА, А. А. Сравнительная оценка эффективности антибиотика и пробиотика при выращивании
цыплят-бройлеров. В: Птица и птицепродукты, 2014, №6, с.34-36.
25. ЕГОРОВ, И. и др. Препараты Коретрон и Биокоретрон-Форте в комбикормах для цыплят-бройлеров. В:
Птицеводство, 2013, № 1, с.23-27.
26. GUDUMAC, V., RUDIC V., GULEA A., ChIRIAC T., BULMAGA V., MACARI V. Technologies d’obtention de
nouveau produit immunuostimulateurs et hepatoprotecteurs d’origine algale / 29E Salon international des inventions
des techniques et produit nouveau. 4-8 avril 2001, Palexo, Geneve, 2001, p.179.
27. КУЛИКОВ, Н.В. Успешный европейский опыт отказа от кормовых антибиотиков в птицеводстве /
V Международный ветеринарный конгресс по птицеводству. Москва, 21-24 апреля 2009 г., с.44-49.
28. MACARI, V. Aspecte fiziologico-metabolice ale acţiunii preparatului BioR de origine algală asupra organismului
animal / Autoref. tezei de dr.hab. în biologie. Chişinău, 2003. 48 p.

72
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.67-73

29. PUTIN, V. Aspecte fiziologo-metabilice ale acţiunii preparatului BioR asupra puilor-broiler / Autoref. tezei de dr.
în ştiinţe biologie. Chişinău, 2014. 30 p.
30. RUDIC, V., GUDUMAC, V. Preparat medicamentos: Brevet MD nr.545 G2. Publ.: BOPI, 1996, nr.5/96.
31. MACARI, V., RUDIC, V., PUTIN, V., MACARI, A. Procedeu de stimulare a productivităţii puilor broiler:
Brevet MD nr.4101 С1 2011.09.30. Publ.: BOPI, 2011, nr.3.
32. xxx Hotărârea Guvernului RM nr.942 din 11.10.2010 „Pentru aprobarea Normei sanitar-veterinate privind interzi-
cerea utilizării anumitor substanţe cu efect hormonal sau tireostatic şi a substanţelor β-agoniste în creşterea anima-
lelor”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.202-205.

Prezentat la 02.06.2015

73
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.74-79

ROLUL PRODUSELOR APICOLE ÎN MENŢINEREA SĂNĂTĂŢII

Iulian PARA
Universitatea de Stat din Moldova

Utilizarea tuturor produselor apiculturii pentru menţinerea, ameliorarea şi ocrotirea dirijată a sănătăţii, precum şi
încercările efectelor lor sanogenice asupra unui număr mare de consumatori şi pacienţi, permit să ajungem la concluzii
obiective despre utilitatea lărgirii producţiei şi folosirii produselor apicole de către un număr tot mai mare de populaţie.
Cuvinte-cheie: produse apicole, efecte sanogenice.

ROLE OF BEE PRODUCTS IN MAINTAINING HEALTH


The use of all the beekeeping products for maintaining and protecting directed improvement of their health and their
effects sanogenic tests on a large number of consumers and patients, allow to arrive at objective conclusions about the
usefulness of broadening their mass production and use by a growing number large population.
Keywords: bee products, sanogenic effects.

Introducere
Apiterapia reprezintă folosirea în scop medical a produselor apicole (miere, venin, lăptişor de matcă, pro-
polis, ceara de albine). Această formă de terapie este la fel de veche ca medicina umană, fiind utilizată în
Egiptul antic, Grecia şi China.
Hipocrate, „părintele medicinei”, a recunoscut proprietăţile tămăduitoare ale veninului de albine în trăta-
rea artritei şi a altor afecţiuni comune. În zilele noastre, dovezile ştiinţifice arată că produsele apicole îmbu-
natăţesc circulaţia sângelui, reduc inflamaţiile şi stimulează imunitatea. Prin apiterapie se tratează scleroza
multiplă, artrita, zona zoster, tendinita.
Apiterapia este cea mai eficientă armă împotriva diverselor afecţiuni cu care se confruntă omenirea de-a
lungul vieţii. Produsele apicole sunt alimente, dar şi medicamente, deoarece ele hrănesc, vindecă şi energi-
zează organismul omului.
Albinele sunt mari specialiste în făurirea comorilor care ne îndulcesc viaţa: mierea, polenul, păstura…
Însă, putem adăuga nişte ingrediente speciale pentru a mări efectul produselor apicole asupra organismului
nostru: alimentaţia bogată în fructe şi legume, mişcarea, stilul de viaţă echilibrat, gândirea pozitivă.
Propolisul, numit şi clei de albine, este o substanţă răşinoasă aromată colectată de albine din mugurii şi
axilele frunzelor anumitor copaci şi folosită pentru acoperirea pereţilor interiori din stup, astuparea găurilor
şi a crăpăturilor stupului, lipitul fagurilor de rame şi acoperirea dăunătorilor intraţi şi omorâţi în stup.
Are proprietăţi terapeutice (bactericide, antivirale, antimicotice, antiinflamatorii, anestezice, analgezice,
regeneratoare, antitoxice) cunoscute încă din antichitate, având şi o acţiune bioactivă puternică.
Propolisul este folosit ca produs apicol terapeutic în medicina populară pentru tratarea diferitelor afecţiuni,
iar în Egiptul antic era folosit pentru mumificarea cadavrelor [10].
Conţine un complex de antibiotice vegetale şi elemente chimice de care organismul uman are nevoie
(Fe, Zn, Cu, Co, Mn, Mo, Al, V, Ca, Si, St, Ba).
Propolisul este compus din răşini vegetale, balsam de diferite compoziţii, ceară, uleiuri eterice, fier, micro-
elemente – cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adaugă polen, flavonoide, secreţii ale glandelor salivare
ale albinelor.
Compoziţia chimică reprezintă un amestec de substanţe, în special: derivaţii flavonici, acidul ferulic (activ
contra germenilor Gram pozitiv şi Gram negativ), ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenţi, microelemente
(siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu,
cobalt, stronţiu), substanţe antibiotice, răşini, acizi aromatici, acizi.
Compoziţia propolisului variază în funcţie de specia vegetală de pe care s-a cules, dar, în medie, acesta
conţine 55% răşini şi balsamuri, 30% ceruri şi 10% uleiuri eterice, proporţii care sunt asemănătoare pentru
orice fel de propolis [2].
Având în vedere veniturile enorme generate de tratamentele tradiţionale ca şi propolisul, dar şi ale medica-
mentelor farmaceutice moderne (precum acyclovir), nu este deloc surprinzător că utilizarea medicală a pro-
polisului are susţinători, dar şi oponenţi. Susţinătorii propolisului susţin că acesta este folosit de mii de ani şi

74 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


 
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.74-79

este puţin probabil să-şi fi păstrat popularitatea ca şi medicament tradiţional, dacă era ineficient sau asociat
cu efecte adverse frecvente sau severe. Oponenţii susţin că această compoziţie a propolisului variază în funcţie
de zonele geografice, sezoane şi specii de albine şi că este iresponsabil să promovezi utilizarea acestuia fără
studii in vitro, in vivo sau triale clinice care să stabilească farmacovigilenţa şi eficacitatea acestuia.
Modul de preparare. Dacă nu vrem să luăm acest remediu gata preparat din comerţ, putem să-l obţinem
acasă: se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adaugă două pahare
(400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două
săptămâni, timp în care se agită zilnic, după care se filtrează. Tinctura rezultată va fi pusă în sticluţe mici, de
culoare închisă. Se administrează din acest remediu câte 50 de picături, puse pe puţină pâine uscată sau în
miere, de patru ori pe zi. Tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanţe din compo-
ziţia sa precipită (se întăresc) în contact cu apa, devenind insolubile şi ca atare trec prin organism fără efect.
De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simplă, deoarece în contact cu saliva se va produce acelaşi efect
ca în cazul diluării în apă.
Polenul – este o pulbere de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice ce provin din ante-
rele staminelor. Polenul mai este definit şi ca o pulbere galbenă produsă de staminele fanerogamelor, celule
reproducătoare mascule. Polenul şi mierea sunt singurele resurse alimentare care, după cum s-a constatat,
conţin 22 de nutrienţi. Din această cauză polenul este considerat „aliment complet”. Polenul conţine substanţe
indispensabile vieţii, ca:
3 aminoacizi (metionina, valina, lizina, cistina, glutamine etc.), care accelerează funcţionarea ficatului
şi, implicit, dezintoxicarea organismului [3];
3 grăsimi şi, mai ales, acizi nesaturaţi (linol, acid linolic, acid arahidonic), care joacă un rol important în
prevenirea arterosclerozei, fermenţi, hormoni, vitamine, flavonoizi, necesari organismului pentru mărirea
puterii de rezistenţă;
3 polenul conţine de 20 de ori mai multă vitamină A decât morcovul şi tot atâta provitamină A. Un gram
de polen conţine suficientă rutină pentru a asigura prevenirea hemoragiilor la nivelul crierului, inimii
sau retinei;
3 vitamina E reduce parţial afecţiunile provocate de bioxidul de carbon şi de bioxidul de sulf, gaze atât
de periculoase pentru orăşeanul zilelor noastre.
Suplimentarea cu polen a regimului alimentar adaugă organismului substanţe de bază ale acizilor nucleici,
realizându-se astfel o modernă terapie celulară necostisitoare [1].
Polenul mai conţine: minerale importante, ca fierul şi magneziul, numeroase microelemente, multa lecitină
şi, în special, acizi nucleici.
Mierea de albine a fost prima substanţă dulce folosită de om, fiind preţuită în special de preoţi în cadrul
diverselor ritualuri. Există suficiente mărturii că în civilizaţiile antice mierea era folosită, printre altele, la
prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen şi levuri din faguri, însă cele mai vechi documente
referitoare la miere sunt două fragmente scrise în limba sumeriană.
Folosirea mierii în alimentaţie (ca hrană, băutură, conservant), în medicină, în ritualurile religioase a fost
în continuă creştere până la descoperirea zahărului din trestie şi sfeclă [8].
Mierea este un aliment cu gust dulce şi parfumat, cu aspect semifluid, vâscos sau cristalizat şi culoare
specifică, având un conţinut mare de zaharuri şi substanţe minerale, vitamine, enzime, acizi organici.
Producerea mierii de către albine este un proces complex de transformare a materiei prime în miere, înce-
pând cu recoltarea şi terminându-se cu căpăcirea celulelor din faguri. Albinele lucrătoare recoltează nectarul
sau mana cu ajutorul aparatului bucal (trompa) şi le înmagazinează un timp în guşă, unde sunt amestecate cu
salivă, iar la sosire transferă conţinutul zaharat albinelor din stup, care îl prelucrează în continuare, până se
obţine produsul finit.
Elementele care intră în compoziţia mierii pot fi împărţite în trei grupe: apă, substanţe zaharoase, substanţe
nezaharoase. Constituenţii majori ai mierii sunt apa şi substanţele zaharoase, care reprezintă 99% din miere [4].
În mod normal, mierea recoltată, prelucrată şi conservată în condiţii bune are umiditatea între 17 şi 18%.
Nectarul adus în stup are un conţinut mare de apă (peste 50%), dar căpăcirea se face numai după ce umidita-
tea este de maximum 20%, procentul de apă din miere fiind invers proporţional cu gradul de umplere a fagu-
rilor. Umiditatea atmosferică ridicată determină creşterea ei din stup, precum şi o umiditate ridicată a mierii,
datorită proprietăţilor higroscopice ale acesteia.

75
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.74-79

Mierea poate fi considerată o soluţie concentrată de zaharuri, datorită faptului că principalii componenţi ai
mierii sunt substanţele zaharoase:
3 Glucidele sunt aldehide sau cetone ale unor alcooli polivalenţi şi, în funcţie de posibilitatea lor de a se
hidroliza, se împart în:
– glucide nehidrolizabile, numite oze, monoze sau monozaharide (zaharuri simple). Ozele sunt oxialde-
hide sau oxicetone provenite din oxidarea unor polialcooli şi sunt denumite după numărul atomilor de carbon,
cele mai răspândite fiind: pentoza, hexoza, glucoza;
– glucide hidrolizabile (capabile de a fi descompuse sub influenţa acizilor sau enzimelor în zaharuri mai
simple), numite ozide, care se împart în: holozide (în alcătuirea cărora intră în exclusivitate monozaharidele),
fiind cele mai importante pentru studiul mierii, iar dintre acestea: zaharoză, maltoză, trahaloză, melecitoză.
9 Heterozidele, în alcătuirea cărora intră o componentă glucidică şi una neglucidică (sau aglicon).
3 Dextrinele – se mai găsesc în cantităţi mari şi alte holozide complexe sau heterozide, ca mucegaiuri,
gume etc. În mierea de mană dextrinele pot depăşi 5%. Prezenţa dextrinelor măreşte viscozitatea mierii şi îi
dă un aspect cleios, neplăcut.
Fermenţii (enzimele sau diastazele) sunt catalizatori biologici cu originea în celula vie. Din punct de ve-
dere structural, sunt compuşi organici cu caracter proteic, având o componentă proteică, apoenzimă (care îi
conferă specificitatea de substrat) şi o grupare chimică, coenzimă (care determină activitatea catalitică a
enzimei). Acţiunea enzimelor este reversibilă, iar această proprietate se exercită atât asupra reacţiilor de des-
compunere, cât şi asupra celor de sinteză [9].
Activitatea enzimelor este influenţată de mai mulţi factori:
– temperatura optimă de activitate (enzimele sunt total distruse la 80°C, iar la temperatură scăzută se
conservă);
– reacţia mediului (enzimele din miere au pH între 4 şi 7, pH-ul mic favorizând activitatea invertazei,
iar pH-ul mare – pe cea a amilazei);
– prezenţa electroliţilor poate stimula sau inhiba activitatea enzimelor;
– influenţa razelor ultraviolete are, de asemenea, efect asupra activităţii enzimatice.
Principalii fermenţi din mierea de albine sunt carbohidrazele, iar dintre acestea:
– invertaza şi zaharaza (sucraza), acţionează asupra zaharozei, scindând-o în glucoză şi fructoză;
– alfa amilaza (amilaza dextrinogenă), acţionează asupra amidonului pe care îi transformă iniţial în
dextrine, iar în final în maltoză;
– beta amilaza (amilaza zaharogenă), acţionează asupra amidonului pe care îi transformă direct în maltoză.
Substanţele minerale totale din mierea de albine variază în limite foarte largi datorită mai multor factori
(natura materiei prime şi gradul de impurificare a acesteia, condiţiile climatice, modul de extracţie, prelucrare
şi conservare etc.) [7].
Principalele elemente minerale din miere sunt: sodiu, potasiu, fosfor, magneziu, cupru, aluminiu, mangan,
fier, clor, sulf, siliciu, precum şi unele microelemente: beriliu, galiu, vanadiu, zirconiu, titan, nichel, staniu,
plumb, argint.
Mierea de albine este valoroasă şi prin conţinutul său în vitamine, care provin în exclusivitate din polenul
şi nectarul plantelor.
Principalele vitamine din miere aparţin celor două grupe:
– hidrosolubile:
Vitamina B1 (tiamină), Vitamina B2 (riboflavină), Vitamina B6 (piridoxină), Vitamina PP (niacină),
Vitamina H (biotină), Vitamina B12 (cianocobalamină), Vitamina C (acid ascorbic), acidul pantotenic, acidul
folic, rutina;
– liposolubile:
Provitaminele A, Vitamina K.
Mierea este foarte des folosită în alimentaţie, în bucătărie sau ca medicament, fiind foarte apreciată de
medicina populară. De asemenea, are importante aplicaţii în alimentaţia artificială, în alimentaţia postopera-
torie, în pediatrie şi ginecologie [4].
Valoarea alimentară a mierii constă în primul rând în bogăţia ei în zaharuri (70-80%), din acest punct
de vedere fiind un aliment energetic prin excelenţă. Majoritatea zaharurilor din miere sunt zaharuri simple
(glucoză şi fructoză), care nu mai necesită o prelucrare specială prin digestie, fiind direct asimilate şi arse

76
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.74-79

complet, până la stadiul de bioxid de carbon şi apă, eliberând energie în toate etapele de descompunere prin
care trec. Deosebirea esenţială a mierii de albine de zahărul comercial constă în conţinutul său ridicat în unele
substanţe nezaharoase (microelemente, enzime, acizi organici şi vitamine), care îşi exercită efectul pozitiv
atât prin acţiunea de reglare a unor funcţii importante ale organismului, dar şi contribuind la conferirea cali-
tăţilor gustative specifice („gust de miere”) [9].
Mierea de albine nu are doar calităţi nutritive; în urma studiilor s-a demonstrat că are şi o acţiune terapeu-
tică eficientă, ce se exercită atât asupra afecţiunilor digestive, cât şi în cele hepatobiliare, cardiovasculare,
respiratorii, afecţiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, în bolile de nutriţie şi cele infecţioase, în
afecţiunile sanguine şi în cele cutanate.
Lăptişorul de matcă – este o substanţă secretată de glandele hipofaringiene ale albinelor şi este destinat
hrănirii larvelor tinere şi matcilor adulte. El este folosit imediat ce este secretat şi nu este niciodată stocat,
precum celelalte produse ale stupului [6].
Lăptişorul de matcă are în compoziţia sa elemente esenţiale, precum: acetilcolina (cu rol în transmiterea
influxului nervos), substanţe cu acţiune antibiotică şi antibacteriană, lipide, între care se pot menţiona acizii
graşi nesaturaţi superiori, în special Omega 3, fosfolipide, procursori hormonali şi factori de creştere alături
de enzime şi microelemente, precum: K, Ca, Na, Zn, Fe, Cu, Mn – cu o preponderenţă clară a potasiului [3].
Un fapt mai puţin cunoscut este că lăptişorul de matcă este mai bogat în complexul de vitamine B – res-
pectiv, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B12 – decât drojdia de bere.
Acidul pantotenic (vitamina B5) se transformă în coenzima A, acţionând benefic asupra sistemului nervos
şi glandelor suprarenale, de unde şi denumirea de „vitamină antistres”. De asemenea, participă la formarea şi
regenerarea pielii şi mucoaselor, în metabolismul lipidic. Lăptişorul de matcă este cunoscut ca produsul
natural cel mai bogat în vitamina B5.
Lăptişorul de matcă este singurul produs natural care conţine substanţa 10 HDA acid, fapt ce transformă
lăptişorul de matcă într-un superaliment.
În compoziţia lăptişorului de matcă se găsesc şi aminoacizi, substanţe indispensabile în sinteza proteinelor,
ce reprezintă piatra de temelie a masei musculare [4].
Opt dintre aceşti aminoacizi au fost identificaţi ca fiind esenţiali, întrucât nu pot fi sintetizaţi în organismul
omului şi trebuie asimilaţi zilnic din alimente.
Efectele terapeutice ale lăptişorului de matcă:
– rezistenţă la efort (examene, competiţii sportive);
– tonifiant psihic, sexual şi intelectual;
– refacerea organismului după intervenţii chirurgicale şi tratamente agresive;
– menopauză şi anemii;
– reface celulele nervoase;
– reduce colesterolul din sânge;
– contribuie la metabolismul celular.
Păstura – numită şi pâinea albinei, este un produs apicol derivat din polen ce constituie una din rezervele
de hrană ale albinelor.
Polenul este colectat de albinele lucrătoare de pe plante şi depozitat în celulele fagurelui. Ulterior este
presat şi îmbogăţit cu enzime şi acoperit cu un strat subţire de miere. În decurs de trei luni au loc numeroase
transformări biochimice prin fermentare, care asigură conservarea şi o mai bună digestibilitate a păsturii.
Păstura are culoare cafenie–închis cu gust dulce-amar-acrişor datorită procesului de fermentare. Păstura
este un aliment bogat în carbohidraţi, proteine, vitamine, aminoacizi şi acid lactic pentru hrana albinei [3].
Păstură în fagure – în forma ei naturală, constă din bucăţi de fagure ale căror celule sunt umplute la 1/3
sau 1/2 din volumul lor. Se păstrează la loc uscat şi răcoros, putând fi uşor atacată de viermele de păstură.
Pastă de păstură – păstură amestecată cu ceară, de obicei, se dă prin maşina de tocat şi se amestecată cu
miere. Se păstrează bine datorită mierii.
Păstură granulată – granule de păstură în formă de hexagon alungit, curăţate de ceară şi boştină. Se
păstrează în congelator, ferite de lumină, în vase închise ermetic. Datorită faptului că anterior a fost curăţată,
se consumă cu plăcere.
Veninul de albine – este un compus perfect adaptat, creat pentru funcţiile sale: apărarea albinelor şi a co-
loniei. El este sintetizat în glandele de venin ale mătcii şi ale albinelor lucrătoare şi păstrat în sacii de venin.
În timpul procesului de înţepare este eliberat prin ac, sub formă lichidă.

77
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.74-79

Veninul este un produs biologic propriu al albinei şi nu intră în rândul principiilor active transmise de la
plante [4].
Componentele active din veninul de albine, în mici cantităţi (echivalente cu mai puţin de 100-300 de în-
ţepături pentru un adult), pot fi foarte benefice pentru sănătatea oamenilor, dacă sunt administrate de către
persoane specializate, într-un mod individualizat. Administrat în mod greşit, în necunoştinţă de cauză, veninul
de albine poate provoca, la unele persoane, reacţii alergice şi iritaţii. De aceea, se impune, înainte de folosirea
lui în scop terapeutic, să se ia toate măsurile de protecţie a pacientului (testare la alergie, dozare corectă) şi de
protecţie a muncii, apiterapeutul trebuind să se asigure că manipulează în deplină siguranţă acest produs [3].
Veninul de albine poate fi găsit în două forme principale: venin lichid, cum este imediat după extracţie sau
când este injectat de către albină şi venin uscat, după colectare cu mecanisme speciale (colectoare de venin).
Veninul de albine este un lichid incolor, cu gust picant-amar şi cu un miros aromat asemănător bananelor
coapte. Este uşor acid (pH 5,0 - 5,5); schimbă culoarea hârtiei albastre de turnesol în roşu, indicând o reacţie
acidă.
Totuşi, soluţia apoasă din veninul uscat nu mai prezintă acest efect, sugerând că responsabili de reacţia
acidă sunt compuşii volatili. Veninul se usucă la temperatura ambientală în mai puţin de 20 de minute, pier-
zând între 65-70% din greutatea originală. După ce lichidul se evaporă, se poate recolta 0,1 mg de venin uscat
pur (de la o singură albină).
Veninul uscat pur are o culoare galbenă-maronie. Greutatea specifică este de 1,313 g/cm3. Toxicitatea
exprimată prin DL50 este de 2,8 mg/kg (i.v. la şoarece). DL50 înseamnă că 50% dintre şoareci vor muri când
le este injectată intravenos doza de 2,8 mg de venin per kilogram corp. Veninul este rezistent la frig, iar înghe-
ţarea nu pare să-i reducă toxicitatea. Când este uscat, este rezistent şi la căldură, chiar la 100°C. Veninul us-
cat de albine, dacă este ferit de umezeală, îşi poate menţine proprietăţile toxice câţiva ani. El are o structură
policristalină [4].
Examinările sub microscop au arătat că veninul de albine, ca picături de soluţie apoasă din venin uscat, îşi
asumă structura fizică caracteristică, incluzând componente ce variază ca formă şi mărime. Nu este dificil să
determinăm rapid clasificarea veninului (venin de albine, de viespe, de gărgăune, de viperă) bazându-ne pe
structura fizică a acestuia.
Apilarnilul – este un produs apicol natural, obţinut din larvele de trântor care constituie materia primă
principală. Acestea la vârsta de 7 zile sunt recoltate integral, obţinându-se astfel apilarnilul [10].
În mod normal, sezonul apicol activ este în perioada mai-iulie. Asta într-o colonie de albine constituită ca
o unitate biologică. Într-o astfel de colonie, numărul indivizilor masculi este de 400-1800 trântori, rareori
numărul lor depăşind 2000. Într-o colonie de albine numărul de trântori pe care îi creşte şi îi tolerează este
limitat şi depinde de comportamentul coloniei ca un tot unitar [5].
Cantitatea larvelor de trântor existentă în condiţii normale nu poate depăşi în medie 8000 larve într-un
întreg sezon apicol. Din întregul proces ontogenetic de dezvoltare a trântorilor, pentru cultura de apilarnil
prezintă interes în mod special doar stadiul embrionar şi larvar în complexul condiţiilor de mediu şi al posi-
bilelor intervenţii în scopul obţinerii unei producţii eficiente, utilizând în acest scop colonii de albine foarte
puternice.
Apilarnilul este un produs apicol natural obţinut din stup. Are proprietăţi biotrofice, energizante, vitali-
zante, tonifiante şi psihotonice, ajută la refacerea sistemului imunitar [6].
Apilarnilul recoltat se depozitează în recipiente de plastic alimentar, de capacitate mică. Temperatura de
conservare a produsului este între -5 şi -20°C.

Bibliografie:
1. ALEXE, S. Dicţionar practic de agronomie. Vol.III. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979, p.79-83.
2. FEARNEL,Y.J. Bee propolis. London: Souvenir Press Ltd, 2001, p.94.
3. MARIN, M. ş.a., Valoarea alimentară, dietetică şi terapeutică a produselor apicole. Bucureşti: Editura Agro-silvică,
1966, p.38.
4. MÂRZA, E., NICOLAIDE, N. Iniţiere şi practică în apicultură. Bucureşti: Redacţia de propagandă tehnică agricolă,
vol.I, 1990, p.54.
5. NICOLAE, V. Apilarnil. Bucureşti: Apimondia, 1991, p.18-19.

78
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.74-79

6. „Pharmaceutical Industry”. World Health Organization. p.6-8, (Accesat: 21.09. 2013), http://ro.wikipedia.org/wiki/
7. POTLOG, D. În folosul sănătăţii omului. Bucureşti, 1979, p.11.
8. STÂNGACIU, Ş. Curs de apiterapie. Vol.II. Bucureşti, p.23-25.
9. Traditional medicine (Fact sheet no.134)”. World Health Organization, p.57, (Accesat la 21.09. 2013),
http://ro.wikipedia.org/wiki/
10. TORETI,V.C., SATO, H.H., PASTORE, G.M., PARK, Y.K. Recent progress of propolis for its biological and
chemical compositions and its botanical origin. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, p.237-
242., http://ro.wikipedia.org/wiki/

Notă: Lucrarea a fost efectuată în cadrul Proiectului instituţional 15.817.05.02 F

Prezentat 27.05.2015

79
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.80-86

ПРОФИЛЬ СВОБОДНЫХ АМИНОКИСЛОТ СЫВОРОТКИ КРОВИ И МОЧИ


У ДЕТЕЙ С СИНДРОМОМ ДАУНА

Влада ФУРДУЙ, Светлана ГАРАЕВА, Анна ЛЕОРДА,


Галина РЕДКОЗУБОВА, Галина ПОСТОЛАТИ, Марианна СУЛА
Институт физиологии и санокреатологии АН Молдовы

PROFILUL AMINOACIZILOR LIBERI ÎN SERUL SANGUIN ŞI ÎN URINA COPIILOR


CU SINDROM DOWN
A fost investigat profilul aminoacizilor liberi în serul sanguin şi în urina copiilor cu sindrom Down, ce poate servi
drept model al dizontogenezei. Aceasta din urmă este condiţionată de modificările genetice şi se caracterizează prin
leziuni ale componentei cognitive a sănătăţii psihice. Rezultatele prezentului studiu sugerează implicarea directă a amino-
acizilor liberi în dezvoltarea disfuncţiilor structurilor cerebrale şi diverselor sisteme ale organismului, ca urmare a unui
dezechilibru al aminoacizilor cu conţinut de sulf, mediatori, esenţiali şi cetogeni. Acest dezechilibru duce în mod inevi-
tabil la subdezvoltarea componentelor neurofiziologic, verbal, cognitiv, social-comportamental ale sănătăţii psihice.
Cuvinte-cheie: sănătate psihică, aminoacizi, sindrom Down.

PROFILE FREE AMINO ACIDS OF SERUM AND URINE IN CHILDREN WITH DOWN SYNDROME
There was investigated the amino acids profile of serum and urine in children with Down's syndrome, which can
serve as a model dizontogenezis due to changes in gene and is characterized by lesions of the cognitive component of
mental health. The results of this study suggest direct involvement of free amino acids in the development of dysfunction
of brain structures and the various systems of the body as a result of an imbalance of sulfur, mediator, essential and
ketogenic amino acids. This inevitably leads to underdevelopment of neurophysiologic, speech, cognitive, social and
behavioral components of mental health.
Keywords: mental health, amino acids, Down syndrome.

Когнитивный компонент психического здоровья отражает формирование у детей внимания, па-


мяти, мышления, которые неразрывно связаны с состоянием нейрофизиологической интегральной и
нейрохимической системами мозга, а также с генетической составляющей нейрофизиологического
компонента [15]. Моделью дизонтогении, обусловленной наследственными факторами на уровне
генных изменений и хромосомных аберраций [7] и характеризующейся поражениями когнитивного
компонента психического здоровья, могут быть дети с болезнью Дауна.
Синдром Дауна – генетическая аномалия, врожденная хромосомная болезнь, возникающая вслед-
ствие увеличения количества хромосом [5] у одного ребенка из 650 новорожденных. Цитогенетические
варианты включают простую трисомную форму, транслокационную форму и мозаичный вариант [5].
В последние годы на молекулярном уровне расшифрован патогенез заболевания, главная причина
которого обусловлена повышенной экспрессией белков – предшественников b–амилоида [16]. Симп-
томы синдрома Дауна видны уже при появлении на свет новорожденного ребенка – плоское лицо,
косой разрез глаз, складка на верхнем веке, неправильная форма черепа [12, 13].
Типичным проявлением болезни Дауна является снижение интеллекта, коэффициент умственного
развития колеблется между 20 и 49 [3]. Подавляющее большинство обследованных детей – имбецилы
(86%), 10% – с идиотией, 4% – дебилы [19]. Понимание речи ограничено, инструкции выполняются
плохо, словарный запас беден. Для экспрессивной речи характерна простая фраза, слоговая структура
слов нарушена, часто обнаруживается грубое нарушение фонетики шипящих и свистящих звуков.
Логико-грамматическая сторона речи затруднена, чтение и письмо формируются с трудом, счетные
операции резко затруднены. Такие дeти легко отвлекаемы, внушаемы; внимание и память у них значи-
тельно снижены, механическая память преобладает над смысловой. Абстрактное мышление резко
ограничено [10]. Состояние эмоциональной сферы больных характеризуется рядом особенностей, от-
личающих болезнь Дауна от других форм слабоумия: эмоциональная живость, относительная сохран-
ность эмоций по сравнению с выраженностью интеллектуального дефекта [19]. Дети очень привязаны
к близким, ласковы, однако отличаются неустойчивостью настроения с аффективными вспышками,
немотивированным негативизмом [1].

80 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.80-86

При болезни Дауна обнаруживаются разнообразные пороки развития: врожденные пороки сердца
(50% случаев) и магистральных сосудов, пороки развития пищеварительной системы (атрезии разных
отделов), легких, сужение мочеточника, поликистоз и агенезия почек, ожирение, снижение основного
обмена. Гипотиреоз, или снижение функции щитовидной железы, бывает у трети больных синдромом
Дауна, как следствие – возможность развития сахарного диабета. Головной мозг уменьшен, лобные
доли недоразвиты, борозды и извилины недостаточно дифференцированы, нередко имеются аномалии
сосудов мозга. Могут быть нарушены процессы миелинизации головного и спинного мозга. Отме-
чается недостаточное развитие клеточных структур в диэнцефальной области [9]. ЭЭГ-исследование
детей с болезнью Дауна выявляет задержку формирования биоэлектрической активности, отсутствие
дифференцированности ритма [2].
Общеизвестно, что биохимические нарушения неизбежно сопровождают любые патологические
изменения тех или иных функций, в том числе и дизонтогенез психического здоровья [11]. Уже обос-
нована теоретически, доказана экспериментально и продемонстрирована клинически целесообразность
и перспективность использования показателей фонда свободных аминокислот и их производных для
характеристики метаболического дисбаланса при различных патологиях развития. У детей с болезнью
Дауна обнаружены изменения содержания аминокислот в крови и моче [6]. В частности, уровень
аминокислот в крови, по данным Carver [цит. по 6, 2] и др., является стабильным. Т.Н. Волкова и В.В.
Русских [цит. по 6, 2]. указывали на отклонения от нормы в содержании тирозина и аргинина при
болезни Дауна. Отмечено снижение лейцина, фенилаланина, валина, аланина, глицина, серина. King,
Goodman, Thomas [цит. по 6, 2] подчеркивали большую вариабельность в экскреции аминокислот и
значительное уменьшение выделения таурина с мочой. Опубликован ряд данных относительно гипер-
аминоацидурии у умственно отсталых лиц. По данным Kishimoto Kenichi [цит. по 6, 2] с соавторами,
обнаружено увеличенное выделение некоторых аминокислот, а Wright, Poser и Bunch [цит. по 6, 2]
отмечали повышенное выделение с мочой β-аминомасляной [6, 2]. Однако эти авторы проводили оп-
ределение свободных аминокислот методом бумажной хроматографии, их данные об обмене амино-
кислот при болезни Дауна основаны на небольшом материале и носят противоречивый характер.
Нами было проведено исследование особенностей показателей азотистого обмена (ПАО), в том
числе свободных аминокислот (САК) сыворотки крови и мочи у 2-х – 12-месячных детей с установ-
ленным диагнозом синдрома Дауна и здоровых детей того же возраста. Анализ САК осуществляли
методом жидкостной ионообменной хроматографии на аминокислотном анализаторе ААА-339 М,
Чехия. Статистическую обработку полученных данных проводили методом Стьюдента.
Результаты нашего исследования приведены в таблице 1.
Таблица 1
Содержание показателей азотистого обмена в сыворотке крови и в моче
у детей контрольной группы и у детей с синдромом Дауна
Сыворотка крови, Моча,
мкмоль/100 мл мг/100 мг
№№ Аминокислота
Контрольная Синдром Контрольная Синдром
группа Дауна группа Дауна
1 Цистеиновая кислота 0,50±0,08 3,25±0,61* 2,75±0,53 3,81±4,23
2 Таурин 10,99±1,43 12,87±2,23 12,01±2,57 14,87±11,89
3 Аспарагиновая кислота 7,50±0,80 3,42±0,53* 2,76±0,50 1,25±0,44*
4 Гидроксипролин 6,03±0,88 3,58±2,91
5 Треонин 11,40±2,39 7,70±1,81* 0,93±0,12 1,36±1,22
6 Серин 9,85±1,87 11,42±1,73 6,75±0,73 5,41±5,47
7 Аспарагин 11,00±1,87 9,78±2,52 1,14±0,18 2,70±1,92
8 Глутаминовая кислота 16,82±1,67 22,27±6,36 1,05±0,14 5,58±5,32
9 Глутамин 31,80±7,81 25,50±5,28 9,02±1,33 14,03±14,77
10 α-аминоадипиновая кислота 0,35±0,06 0,41±0,05 0,45±0,06 0,44±0,65
11 Пролин 17,50±2,33 12,55±2,37* 3,04±0,47 4,95±5,96
12 Глицин 15,32±4,03 19,48±3,65 8,21±1,43 7,14±7,56

81
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.80-86

13 Аланин 22,50±3,83 26,21±5,23 5,50±0,70 5,36±5,90


14 Цитруллин 2,25±0,45 2,32±0,58 0,31±0,05 0,53±0,46
15 α-аминомасляная 1,22±0,16 2,99±0,64* 0,28±0,05 0,30±0,28
16 Валин 15,00±2,25 10,80±2,54* 1,57±0,20 0,59±0,66*
17 Цистеин 2,75±0,50 7,45±2,08* 2,14±0,36 1,40±1,36
18 Гомоцистеин 0,30±0,06 0,94±0,26* 0,28±0,05 0,25±0,02
19 Метионин 2,55±0,26 1,13±0,20* 0,39±0,06 0,67±0,58
20 Цистатионин 0,30±0,05 0,44±0,28
21 Изолейцин 9,50±1,24 3,47±0,38* 0,79±0,14 0,86±0,64
22 Лейцин 12,00±1,80 6,46±1,42* 1,14±0,15 0,71±0,22*
23 Тирозин 6,29±1,04 5,58±0,67 1,14±0,14 3,94±5,20
24 Фенилаланин 6,50±1,05 5,20±0,85 0,43±0,07 1,92±2,33
25 β-аланин 0,55±0,09 4,34±6,80
26 β-аминомасляная кислота 0,57±0,08 0,49±0,45
27 γ-аминомасляная кислота 0,28±0,05 0,54±0,18* 0,28±0,03 0,39±0,27
28 Этаноламин 1,25±0,22 0,99±1,37
29 Триптофан 0,26±0,03 0,34±0,68
30 Орнитин 5,34±0,85 8,01±1,29* 0,50±0,06 0,57±0,48
31 Лизин 18,39±2,39 13,98±1,86* 2,02±0,41 3,18±4,58
32 Гистидин 13,05±2,87 7,71±0,90* 3,93±0,66 13,39±16,35
33 1-метилгистидин 2,01±0,25 3,02±4,17
34 3-метилгистидин 1,50±0,26 2,66±2,69
35 Аргинин 9,68±1,74 4,33±1,38* 1,71±0,26 1,03±1,45
36 Мочевина 446,22±66,93 306,34±79,24* 153,57±30,41 587,17±298,02*
37 Аммиак 15,50±1,86 66,30±14,63* 17,14±3,00 10,41±5,67
38 Σ САК 260,62±39,76 235,78±24,51 82,54±13,62 112,48±108,64
39 Σ ПАО 722,34±126,77 608,43±89,70 253,26±52,42 710,06±340,13*
Р ≤ 0,05

Анализ полученных данных показывает, что на фоне практически неизмененного суммарного со-
держания САК в сыворотке крови детей с синдромом Дауна наиболее значительно снижены: аргинин
и аспартат (в 2,2 раза), изолейцин (в 2,7 раза), лейцин (в 1,9 раза), метионин (в 2,7 раза), гистидин
(в 1,7 раза), треонин (в 1,5 раза), пролин и валин (в 1,4 раза). Дефицит валина, изолейцина и лейцина
в сыворотке крови детей с синдромом Дауна может свидетельствовать о недостаточном их поступле-
нии в кровь вследствие нарушения их всасывания в ЖКТ. Эти незаменимые аминокислоты активно
участвуют в синтезе белка, особенно в мышечной ткани, стимулируют поступление других амино-
кислот в мышцы, в синтезе гормона роста, активизируют обмен инсулина и метаболитов цикла Кребса,
а также играют важную роль в энергетике и метаболизме нервных клеток [14].
Между тем значительно повышено содержание цистеиновой кислоты (в 6,5 раз), цистеина (в 2,7 раза),
гомоцистеина (в 3,2 раза), γ-АМК (в 2,0 раза), орнитина (в 1,5 раза), α-аминомасляной кислоты (в 2,4 раза).
Далее представлены результаты определения суммарного содержания САК в сыворотке крови и в
моче у детей контрольной группы и у детей с синдромом Дауна (табл.2).
Анализ данных таблицы позволяет констатировать, что содержание незаменимых САК в сыворотке
крови больных снижено в 1,6 раза, тогда как концентрация заменимых аминокислот почти не изменяется.
Содержание кетогенных САК в сыворотке крови детей с синдромом Дауна значительно снижено
(в 1,5 раза) на фоне неизмененного содержания гликогенных САК. Известно, что при окислении кето-
генных САК образуется ацетил-S-КоА, который принимает участие в синтезе кетоновых тел, жирных
кислот и холестерола [4]. Это может свидетельствовать о нарушении жирового обмена, что приводит
к некоторому избыточному весу у таких детей.

82
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.80-86

Таблица 2
Суммарное содержание САК различных функциональных групп в сыворотке крови
и в моче у детей контрольной группы и у детей с синдромом Дауна
Сыворотка крови, Моча,
мкмоль/100 мл мг/100 мг
№№ Функциональные группы
Контрольная Синдром Контрольная Синдром
группа Дауна группа Дауна
1 Заменимые 141,33±32,55 143,66±13,92 40,70±7,16 51,77±52,34
2 Незаменимые 98,06±15,40 60,79±8,37* 13,14±1,87 24,02±27,55
3 Иммуноактивные 97,09±12,17 99,59±16,25 22,37±4,18 24,38±22,17
4 Гликогенные 81,57±14,77 79,03±9,97 25,71±3,75 21,11±21,03
5 Кетогенные 52,68±7,36 34,70±4,90* 5,75±0,91 10,94±12,60
6 Протеиногенные 239,39±36,21 204,45±21,58 53,84±6,84 75,79±79,46
7 Серосодержащие 17,09±3,60 25,64±4,76* 17,59±2,80 21,43±18,14
Р ≤ 0,05

Анализ данных таблиц 1 и 2 показывает, что на фоне повышенной (в 1,5 раза) концентрации серо-
содержащих САК имеет место их дисбаланс в сыворотке крови детей с синдромом Дауна. Поскольку
содержание гомоцистеина повышено, а метионина снижено, можно предположить, что при синдроме
Дауна нарушается реметилирование гомоцистеина в метионин [4]. Дисбаланс концентраций серосо-
держащих аминокислот косвенно свидетельствует о нарушении метаболизма метионина, следствием
чего могут являться отставания роста и развития, патологии зрения, прогрессирование умственной
отсталости [3]. Ранее было показано [17], что содержание и соотношение серосодержащих амино-
кислот играет важнейшую роль в поддержании функционального состояния всех основных органов
и систем организма. Нарушение обмена серосодержащих аминокислот приводит к многообразным
патологическим последствиям для организма (повреждениям стенок артерий, клеток головного мозга,
структуры ДНК, нарушениям внутриутробного развития и т.д.). Их количественные изменения во
многом определяют уровень здоровья, в частности психического, и могут быть использованы в каче-
стве его маркеров. Следует отметить, что повышенный уровень гомоцистеина в сыворотке крови яв-
ляется предиктором патологий сердечно-сосудистой системы [18]. Действительно, для детей с син-
дромом Дауна характерны эти патологии [2].
Нами были проанализированы некоторые индексы: F – индекс Фишера, С – индекс, свидетельст-
вующий о наличии воспалительного процесса, Р – индекс, характеризующий функциональное состоя-
ние ЖКТ, Т - индекс, характеризующий активность щитовидной железы (рис.1).

5,00

4,50
4,61
4,00

3,50

3,00

2,50 2,85
2,55
2,00
2,06
1,92
1,50

1,00 1,32 1,28


1,07
0,97 1,09
0,50

0,00
F C P T тормоз./возбужд.
тормозн. / возбужд.

контрольная группа синдром Дауна


Рис.1. Клинические индексы у детей контрольной группы и у детей с синдромом Дауна.

83
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.80-86

Как видно из рис.1, у детей с синдромом Дауна снижен индекс Фишера (в 1,5 раза), повышены
индексы Р (в 1,6 раза) и С (в 1,8 раза). Это может свидетельствовать о функциональных нарушениях
жизненно важных систем. Выявлено также незначительное увеличение индекса тормозные/возбуж-
дающие САК (в 1,2 раза), что указывает на неоднозначные изменения концентраций медиаторных
аминокислот в головном мозгу у детей с синдромом Дауна и, как следствие, на неустойчивость у них
эмоционального компонента психического здоровья.
Наконец, необходимо отметить изменение содержания конечных продуктов азотистого обмена
(мочевины и аммиака) в сыворотке крови детей с синдромом Дауна. По сравнению с контрольной груп-
пой, концентрация мочевины у них снижена в 1,5 раза, а концентрация аммиака повышена в 4,3 раза.
Соотношения глутамин/аммиак (2,05±0,21 в контрольной группе и 0,38±0,07 у больных детей) и
мочевина/аммиак (28,79±2,31 в контрольной группе и 4,62±1,03 у больных детей), характеризующие
утилизацию аммиака и синтез мочевины в печени, у детей с синдромом Дауна достоверно снижены,
соответственно, в 5,3 и 6,2 раза, что вполне коррелирует с падением такого показателя функциональ-
ной активности гепатоцитов, как индекс Фишера.
Проводилось также сравнение относительного содержания продуктов азотистого обмена в крови и
моче детей контрольной группы и детей с синдромом Дауна (рис.2).
А
Контрольная группа Синдром Дауна

36,1% 38,8%

61,8%
50,3%

2,1% 10,9%

мочевина аммиак Σ аминокислот мочевина аммиак Σ аминокислот

В
Контрольная группа Синдром Дауна

32,6% 60,6% 82,7%

15,8%

6,8% 1,5%

мочевина аммиак Σ аминокислот мочевина аммиак Σ аминокислот

Рис.2. Относительное содержание продуктов азотистого обмена в крови (А) и моче (В)
детей контрольной группы и детей с синдромом Дауна.

Сравнительный анализ содержания САК в моче здоровых детей и детей с синдромом Дауна пока-
зал (табл.1), что у последних имеет место повышенная экскреция САК (в 1,4 раза), то есть для таких
детей характерна гипераминоацидурия. Однако необходимо отметить, что полученные результаты
содержания аминокислот в моче детей с синдромом Дауна отличаются большой вариабельностью.
Это вполне совпадает с приведенными выше данными литературы [6]. Наиболее значительно повы-
шена концентрация глутаминовой кислоты (в 5,3 раза), фенилаланина (в 4,5 раза), β-аланина (в 7,9 раз),

84
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.80-86

тирозина и гистидина (в 3,4 раза). Повышенное выведение β-аланина объясняет, вероятно, его недо-
статок в клетках головного мозга и, как следствие, недостаточность энергетического обмена в нейро-
нах, так как β-аланин стимулирует образование КоА [4].
Вместе с тем, содержание некоторых САК в моче больных детей снижено: валина в 2,7 раза, аспар-
тата в 2,2 раза, цистина в 1,5 раза, аргинина в 1,7 раза. Отметим, что концентрация этих аминокислот
снижается и в крови, и в моче, что, вероятно, свидетельствует о сниженном их всасывании в ЖКТ.
Пониженное содержание оксипролина в моче детей с синдромом Дауна (в 1,7 раза) в сочетании с
повышенной концентрацией пролина (в 1,6 раза) свидетельствует об изменении метаболизма этих
аминокислот и о дефиците в крови аскорбиновой кислоты как компонента их превращений.
Сравнительный анализ концентраций САК в сыворотке крови и моче (табл.1) позволяет сделать
следующее заключение: концентрация цистина в сыворотке крови повышена, а в моче снижена, и это
может свидетельствовать о пониженной реабсорбции этой аминокислоты почками. Между тем высо-
кая концентрация глутамата, фенилаланина, тирозина, метионина, лейцина, пролина, лизина и гисти-
дина в моче, на фоне их пониженного содержания в крови, свидетельствует о повышенной экскреции
этих аминокислот, что усугубляет их дисбаланс и, следовательно, ухудшает метаболические превра-
щения у детей с синдромом Дауна.
Следует отметить, что содержание мочевины в моче у детей с синдромом Дауна значительно по-
вышено – в 3,8 раза, в то время как аммиака снижено в 1,8 раза (рис.2). Соотношение мочевина мочи/
мочевина сыворотки у них составляет в среднем 54,7, а в контрольной группе – 12,5, что может сви-
детельствовать о возможной тенденции к развитию преренальной азотемии у больных детей [8].
Итак, полученные результаты уровня аминокислот в крови и моче позволяют предположить их
непосредственное участие в развитии дисфункций структур головного мозга и различных систем
организма вследствие дисбаланса серосодержащих, медиаторных, незаменимых и кетогенных САК.
Это неизбежно влечет недоразвитие нейрофизиологического, речевого, когнитивного, социально-
поведенческого компонентов психического здоровья.

Литература:
1. АЛЕХИНА, А.В. Особенности психического развития детей с синдромом Дауна. / Диссертация на соиска-
ние ученой степени кандидата медицинских наук. Москва, 2000.
2. БАДАЛЯН, Л.О., ТАБОЛИН, В.А., ВЕЛЬТИЩЕВ, Ю.Е. Наследственные болезни у детей. Москва: Книга
по требованию, 2012. 374 с.
3. БЕРМАН, Р.Е., ВОГАН, В.К. Руководство по педиатрии, книга 1. Москва, 1987. 704 с.
4. БЕРЕЗОВ, Т.Т., КОРОВКИН, Б.Ф. Биологическая химия. Москва, 1998. 750 с.
5. БОЧКОВ, Н.П., ЗАХАРОВ, А.Ф., ИВАНОВ, В.И. Медицинская генетика. Москва: Медицина, 1984. 368 с.
6. ДАВИДЕНКОВА, Е.Ф., ЛИБЕРМАН, И.С. Клиническая генетика. Ленинград: Медицина. Ленинградское
отделение, 1975. 426 с.
7. КОВАЛЕВ, В.В. Психический дизонтогенез как клинико-патогенетическая проблема психиатрии детского
возраста. В: Журнал невропатологии и психиатрии, 1981, №10, с. 1505-1509.
8. КОМАРОВ, Ф.И., КОРОВКИН, В.Ф., МЕНЬШИКОВ, В.В. Биохимические исследования в клинике. Элиста,
2001. 216 с.
9. КРУЖКО, Д.А. Исследование состояния нервной системы при синдроме Дауна. / Диссертация на соискание
ученой степени кандидата медицинских наук. Москва, 2006.
10. МАРИНЧЕВА, Г.С., ГАВРИЛОВ, В.И. Умственная отсталость при наследственных болезнях. Москва:
Медицина, 1988. 256 с.
11. МАРРИ, Р., ГРЕННЕР, Д., МЕЙЕС, П., РОДУЭЛЛ, В. Биохимия человека. Москва: Мир, 2004. 799 с.
12. НЕДЗЬВЕДЬ, М.К. Врожденные пороки центральной нервной системы. Минск, 1990. 317 с.
13. СИМАШКОВА, Н.В., ЯКУПОВА, Л.П. Атипичный аутизм у детей с синдромом Дауна (клинические и
нейрофизиологические аспекты). Москва, 2004. 189 с.
14. СОЛОДКОВ, А.С. Физиология человека: Учебное пособие. Москва: Терра-спорт, 2001. 520 с.
15. ФУРДУЙ, Ф.И. ЧОКИНЭ, В.К. Психосанокреатологическая концепция. Генетически и онтогенетически
обусловленные системы, участвующие в формировании и поддержании психического здоровья. В: Известия
Академии наук Молдовы. Науки о жизни, 2012, №3(318), с.4-23.
16. ХОХЛОВ, А.П. Молекулярные основы патогенеза заболеваний нервной системы. Возможности метаболиче-
ской терапии. В: Опыт использования аминокислотных композитов в неврологической практике. Москва,
1996, с.56-66.

85
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.80-86

17. ЧОКИНЭ, В.К. ГАРАЕВА, С.Н., НЕВОЯ, А.И. и др. Серосодержащие аминокислоты в диагностике, целе-
направленном поддержании и формировании здоровья. В: Известия АН Молдовы. Науки о жизни, 2011,
№ 3(315), с.15-35.
18. ШЕВЧЕНКО, О.П., ОЛЕФИРЕНКО, Г.А., ЧЕРВЯКОВА, Н.В. Гомоцистеин. Москва, 2002. 75 с.
19. ШМАЛЬ, О.В., СКВОРЦОВ, И.А. Синдром Дауна (обзор литературы). В: Альманах «Исцеление». Москва:
Славянская школа, 2003, с. 111-123.

Notă: Articolul a fost elaborat în cadrul proiectelor:


11.817.09.01: Elaborarea bazei ştiinţifice a sănătăţii psihice şi identificarea nivelelor de expresie a ei;
11.817.09.02: Elaborarea metodelor fiziologice de fortificare şi menţinere a sănătăţii somatice şi psihice.

Prezentat la 25.02.2015

86
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.87-93

STATUTUL FUNCŢIONAL AL TIROIDEI, SUPRARENALELOR ŞI


PANCREASULUI ENDOCRIN ÎN DEREGLĂRILE IODDEFICITARE ŞI
PE FONDALUL ADMINISTRĂRII FITOPREPARATELOR

Aurelia CRIVOI, Iurie BACALOV, Elena CHIRIŢA, Ana MĂRJINEANU


Universitatea de Stat din Moldova

Iodul este un nutriment indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni, care sunt critici pentru dezvoltarea creie-
rului. O mare parte din problemele noastre de sănătate sunt determinate de dereglările hormonale. S-au obţinut rezultate
favorabile remarcabile, prin înlăturarea dezechilibrelor hormonale cu ajutorul tratamentelor individualizate cu plante şi
alte produse naturale. Aceste tratamente, chiar dacă uneori durează mai mult decât tratamentele medicamentoase, sunt
mult mai ieftine şi nu au efecte secundare.
Cuvinte-cheie: insulină, hormon, administrare, fitopreparate, tiroidă, tratament, dereglări.

FUNCTIONAL STATUS OF THE THYROID, ADRENALS AND PANCREAS ENDOCRINE IN


DISORDERS CAUSED BY IODINE DEFICIENCY ON THE BACKGROUND AND ADMINISTRATION
OF PHYTOPREPARATION
Iodine is an essential nutrient for the synthesis of thyroid hormones, which are critical for brain development. Much
of our health problems are due to hormonal disorders. With age, these aspects are emphasized. There were obtained
remarkable results by removing hormonal imbalances using individualized treatment plants and other natural products.
These treatments, although sometimes it takes longer than medical treatments, are much cheaper and have no side effects.
Keywords: insulin, hormone, administration, phytopreparations, thyroid, treatment, disorders.

Introducere
Deficienţa de iod intrauterină şi în primii ani de viaţă ai copilului afectează creierul în dezvoltare şi este
una dintre cele mai importante cauze prevenibile ale afectării creierului la nivel global. În acelaşi timp, defi-
citul de iod poate provoca multiple dereglări ale statutului hormonal din organism. Odată cu înaintarea în
vârstă, aceste aspecte se accentuează [7].
Hormonii tiroidieni sunt singurii compuşi ce conţin iod cu semnificaţie fiziologică bine precizată. Când
organismul are nevoie de hormoni tiroidieni, glanda tiroidă captează iodul din sânge şi îl converteşte în hor-
moni tiroidieni care sunt stocaţi şi eliberaţi în circulaţie la nevoie. Hormonii tiroidieni iodaţi realizează con-
trolul asupra proceselor vitale de bază ale organismului la toate etapele de ontogeneză. Unul dintre efectele
principale ale hormonilor constă în reglarea vitezei şi direcţiei proceselor metabolice, care în ansamblu cu
alţi hormoni determină eficacitatea modificărilor specifice necesare pentru acomodarea organismului la
acţiunea factorilor de diferită natură [1].
Investigaţiile efectuate privind funcţia glandei tiroide au evidenţiat o variabilitate amplă a conţinutului T3,
T4 la indivizi cu diferite forme de tiroidită autoimună şi au demonstrat că nu întotdeauna există o concordanţă
între nivelul hormonilor tiroidieni şi tabloul clinic. Compararea conţinutului hormonilor tiroidieni cu clinica
diverselor forme de tiroidită autoimună permite a considera că hormonii glandei tiroide pot servi ca test diag-
nostic în cazul: micşorării reciproce esenţiale a ambilor hormoni ai glandei tiroide sau a unuia din ei la pre-
zenţa tabloului clinic al hipotiroidiei; majorării reciproce a hormonilor glandei tiroide sau a unuia din ei;
micşorării nivelului de TSH cu evoluarea tabloului clinic al hipertiroidiei. Când ambii hormoni tiroidieni sau
unul din ei se determină în limitele normale şi tabloul clinic al hipotiroidiei nu este exprimat, atunci criteriu
pentru diagnosticul diferenţial serveşte TSH-ul [11].
Conform unor cercetări, e posibil că scăderea concentraţiei hormonilor tiroidieni mărturiseşte despre im-
portanţa influenţei nervoase trofice asupra sensibilităţii celulelor foliculare de tip A la acţiunea stimulatoare
a tireotropinei. Astfel, nivelul scăzut de hormoni tiroidieni în fluxul sanguin (hipotiroidia) duce la afectarea
creierului, a procesului de dezvoltare şi la alte efecte nocive, cunoscute ca maladii ioddeficitare. Principalele
măsuri de profilaxie a maladiilor ioddeficitare sunt legate de iodarea sării de bucătărie şi a altor produse
alimentare [15].

87 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.87-93

Material şi metode
La etapa actuală s-a propus studiul nivelului tiroxinei, triiodtironinei, corticosteronului şi insulinei în
dereglările ioddeficitare şi la administrarea extrasului din plante medicinale: sânziene (Galium verum); nucul
(Juglans regia); coada şoricelului (Achillea millefolium); măcieş (Rosa canina). De asemenea, a fost elucidată
interrelaţia tiroidă – pancreas endocrin în dereglările patologice ale ambelor glande.
Studiile experimentale au fost efectuate pe şobolanii albi de laborator cu masa corporală 220-250 g divizaţi
în 4 loturi: unul de control (martor) şi trei experimentale. Modelul hipotiroidismului a fost obţinut prin
administrarea tiocianatului 20 mg/100g. Au fost efectuate cercetări în ceea ce priveşte modificările conţinu-
tului de insulină, concentraţiei triiodtironinei şi tiroxinei, corticosteronului în sânge la administrarea extractului
din plante medicinale pe fondul hipotireozei.
Rezultate şi discuţii
Insulina este un hormon, secretat de insulele lui Langerhans, ce participă la metabolismul glucidelor, iar
statusul tiroidian modulează funcţia pancreatică şi metabolismul carbohidraţilor. Insulina contribuie, în primul
rând, la micşorarea concentraţiei glucozei în sânge, măreşte permeabilitatea membranei celulare pentru glu-
coză, poate să crească fluxul miocardic, să scadă frecvenţa cardiacă [14].
Rezistenţa la acţiunea insulinei înseamnă că la orice cantitate de insulină în corp nu se produc efectele
aşteptate pentru acel nivel. În afară de glicemia crescută, de mai mult timp se cunosc şi alte cauze de creştere
a rezistenţei la acţiunea insulinei: creşterea în greutate, creşterea grăsimii în sânge, unele boli endocrine, ca
hipotiroidismul şi hipertiroidismul. Efortul fizic scade rezistenţa la insulină, consumând glucoza din sânge
fără să fie nevoie de prezenţa insulinei [5].
Tabelul 1
Conţinutul de insulină (pmol/l) în dereglările ioddeficitare pe fondul administrării extractului
din plante medicinale
Tiocianat de K +
Hormonul Martor Tiocianat de K Plante medicinale
Plante medicinale
Numărul (n) 10 10 10 10
Insulina (pmol/l) 2,23 ± 0,21 2,05 ± 0,17 2,37 ± 0,18 2,28 ± 0,19
P<0,05 P<0,05 P<0,05

Lipsa insulinei duce la dereglarea tuturor proceselor metabolice ce au loc în organism şi, în primul rând, a
metabolismului glucidic, provocând schimbări patologice în diferite organe şi ţesuturi. Hipotiroidismul afec-
tează capacitatea pancreasului de a produce insulină, ceea ce poate duce la unele dereglări în organism.
Din datele prezentate în Tabelul 1 se observă că conţinutul de insulină la şobolanii cu administrarea tiocia-
natului de K este 2,05 ± 0,17 pmol/l şi diferă puţin de martor – 2,23± 0,21 pmol/l; pe când la cei cu admini-
strarea extractului din plante conţinutul de insulină este 2,37 ± 0,18 pmol/l, iar la şobolanii cărora li s-a admi-
nistrat tiocianat şi extras din plante medicinale conţinutul de insulină este 2,28 ± 0,19 pmol/l.
Pancreasul este o glanda mixtă, cu secreţie endocrină de insulină şi exocrină de enzime digestive ce se
elimină în duoden. Insulina este un hormon ce are rolul de a ajuta la consumul şi la arderea glucozei din sânge
şi celule. În unele boli ale pancreasului acesta secretă mai puţină insulină sau nu mai secretă deloc şi din
această cauză glucoza, în loc să se consume, să se ardă, se acumulează în sânge, crescând glicemia [8].
În rezultatul insuficienţei insulinice are loc producerea de hormoni antagonişti – factori contrainsulari,
printre care unii hipofizari: hormonii tiroidieni (triiodtironina, tiroxina), care în rezultatul progresării dereglă-
rilor ioddeficitare determină modificări funcţionale la nivelul organelor şi sistemelor de organe. Tiroida reac-
ţionează mai slab la tratamentul cu tireotrop, iar hipofiza animalelor (şobolanilor) care au primit insulină are
o activitate tireotropă mult redusă [13].
În contextul dereglărilor ioddeficitare, dereglările funcţionale ale pancreasului endocrin prezintă consecinţe,
ca alterarea funcţiilor celulare conţinute în insulele Langerhans. Din cauza alterării secreţiei absolute sau
relative de insulină, în organism se declanşează modificări în metabolismul glucozei. Deoarece glucoza este
agentul insulinotrop cel mai important din cadrul organismului, ea joacă un rol important în sistemul glucoză-
insulină. Dereglarea lui în organism produce aport crescut al glicemiei [10]. Extrasul cercetat prezintă o parti-
cularitate specifică de acţiune biostimulatoare asupra celulelor–β ale pancreasului endocrin, aceasta obser-
vându-se în cercetările efectuate.

88
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.87-93

Triiodotironina este forma biologică activă de hormon tiroidian a glandei tiroide, 1/3 sau 1/5 din valoarea
totală a hormonilor tiroidieni produşi de glanda tiroidă în sânge sunt în formă de triiodtironină. T3 traversează
organismul prin fluxul sanguin şi ajută celulele să convertească oxigenul şi caloriile în energie. Triiodotironina
circulă legată de proteinele serice, fracţiile libere răspunzătoare de efectele biologice fiind de 0,4% pentru T3.
Rata producţiei totale zilnice de T3 la adult este de 80-200 ng/dl, sau 1,23-3,08 nmol/l. Degradarea T3 se reali-
zează mai ales prin deiodinare, mult mai rapid decât T4 – aproximativ 75% pe zi [2].
Acest hormon exercită efecte metabolice în diferite ţesuturi ale organismului prin creşterea consumului de
oxigen şi a producţiei de căldură ca rol principal, dar are şi efecte specifice pe diferite organe, cum ar fi creşte-
rea frecvenţei şi debitului cardiac, creşterea activităţii digestive, efecte scheletice ce contribuie la creşterea şi
modelarea oaselor, controlul centrului respirator, efecte pe musculatură, sistem nervos. Toate aceste efecte sunt
mărite în hipertiroidism şi diminuate în hipotiroidism, fiind direct răspunzătoare de tabloul clinic specific [12].
În sistemul hipofizo-tiroidian pot avea loc variaţii în conţinutul hormonilor iodaţi în rezultatul acţiunii
unui şir întreg de factori, inclusiv particularităţile individuale ale animalelor (masa, vârsta, sexul), anotimpul,
hrana. Analizând nivelul hormonilor tiroidieni în serul sangvin la şobolanii martori, s-a observat că concen-
traţia hormonilor de tiroxină (T4), triiodtironină (T3), determinată în unele experienţe, corespunde datelor din
literatură.
Tabelul 2
Concentraţia triiodtironinei ( T3 ) în dereglările ioddeficitare la şobolanii albi de laborator
pe fondul administrării extractului din plante medicinale
Tiocianat de K +
Hormonul Martor Tiocianat de K+ Plante medicinale
Plante medicinale
Numărul (n) 10 10 10 10
T3 (nmol/l) 2,63 ± 0,12 1,54 ± 0,17 2,3 ± 0,15 2,14 ± 0,17
P<0,05 P<0,05 P<0,05

Concentraţia hormonilor cercetaţi în serul sangvin diferă. Cea mai înaltă a fost concentraţia tiroxinei, ni-
velul triiodtironinei fiind mai mic. Datele obţinute în acest lot corespund cu cantităţile de hormoni secretate
zilnic de organismul şobolanilor. E cunoscut şi faptul că pentru sinteza acestor hormoni tiroida trebuie să
primească, în afara altor constituenţi, cantităţi adecvate de iod exogen.
Concentraţia triiodtironinei în plasma sangvină la şobolanii albi de laborator se micşorează în loturile
experimentale: în lotul de şobolani cărora li s-a administrat tiocianat de K aceasta este de 1,54 ± 0,17 nmol/l;
la cei cărora li s-a administrat tiocianat de K+extract din plante medicinale fiind de 2,14 ± 0,17 nmol/l; în
lotul de şobolani cărora li s-a administrat doar extract din plante medicinale fiind de 2,3 ± 0,15 nmol/l, com-
parativ cu martorii care ating valoarea de 2,63 ± 0,12 nmol/l. Se observă scăderea concentraţiei triiodtironinei
în loturile experimentale, aceasta primind denumirea de „sindromul nivelului scăzut al triiodtironinei”.
T3 este în principal responsabil de acţiunile hormonilor tiroidieni la nivelul diverselor organe ţintă. Con-
centraţia serică de T3 reflectă mai mult starea funcţională a ţesuturilor periferice, decât performanţa secretorie a
glandei tiroide. După părerea unor savanţi, diminuarea concentraţiei în sânge a hormonilor tiroidieni iodaţi
induce amplificarea producţiei şi secreţiei hormonului tireotrop, rezultând, evident, activarea glandei tiroide [6].
Numeroase surse ştiinţifice indică faptul că reacţia glandei tiroide la acţiunea de scurtă durată a tiociana-
tului este instabilă, în general reversibilă, iar după încetarea acţiunii acestuia glanda tiroidă revine rapid la
starea iniţială. Se poate menţiona că extractul cercetat are o acţiune evidentă asupra stării funcţionale a tiroidei
ce se exprimă printr-o tendinţă de normalizare a statutului hormonal tiroidian [4].
Tiroxina este un hormon tiroidian care are ca acţiune creşterea metabolismului bazal şi are rol în proce-
sele morfogenetice, de creştere şi diferenţiere celulară şi tisulară. Această acţiune se manifestă foarte preg-
nant la nivelul sistemului nervos. Eliberarea T4 este inhibată în primul rând de iod, mecanism responsabil de
îmbunătăţirea rapidă a funcţiei tiroidiene în hipertiroidii, odată cu administrarea acestuia. Prin ingestia unei
cantităţi mari de iod se reduce producţia de tiroxină şi funcţia tiroidiană. Rata de producţie a T4 este de 5,4-
11,5 mcg/dl, sau 57-148 nmol/l pe zi, întreaga cantitate fiind produsă la nivelul tiroidei. Rata de degradare a
T4 este de aproximativ 10% pe zi [9].

89
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.87-93

Producerea şi funcţionarea hormonului tiroidian se bazează pe un sistem de feedback al organismului.


Atunci când nivelul de T4 din circulaţie scade, hipotalamusul eliberează tirotropina, care stimulează, la rândul
ei, eliberarea de TSH de către glanda pituitară. Dacă tiroida nu produce o cantitate suficientă de T4, atunci
pacientul va prezenta simptome ale hipotiroidismului: creştere în greutate, ten uscat, intoleranţă la frig şi
oboseală. Dacă T4 se găseşte în exces, ritmul funcţionării organismului va creşte şi vor apărea simptome ale
piertiroidismului, precum: creşterea pulsului, stare de anxietate, pierdere în greutate, insomnie, tremur al
mâinilor, umflături şi iritarea ochilor [13].
Plantele bogate în compuşi de iod şi vitamine (elemente de care duc lipsă bolnavii hipotiroidieni) sunt
numeroase şi alegerea lor, a modului şi dozei corecte conduc la creşterea nivelului de tiroxină din sânge.
Conform unor cercetări, analiza concentraţiei în plasma sangvină a hormonilor tiroidieni iodaţi a demonstrat
că tiocianatul micşorează sinteza şi secreţia lor. Diminuarea concentraţiei Т4 şi Т3 corelează cu doza şi durata
acţiunii tiocianatului [3].
Aprecierea activităţii biologice a produselor iodate cercetate a fost efectuată în baza indicilor care reflectă
starea funcţională a glandei tiroide a şobolanilor. În acest scop, în serul animalelor experimentale a fost deter-
minat nivelul hormonilor glandei tiroide – triiodtironină (Т3) şi tiroxină (Т4). Analiza rezultatelor experimen-
tale confirmă că iodul posedă acţiune stimulatoare asupra activităţii funcţionale a glandei tiroide a şobolani-
lor. Concentraţia iodului în glanda tiroidă caracterizează intensitatea şi direcţia schimbului de iod din orga-
nismul animalelor. Cercetările efectuate referitor la acumularea iodului în glanda tiroidă confirmă influenţa
pozitivă a nivelului optimal de iod (3 μg/şobolan) asupra animalelor cercetate.
Tabelul 3
Concentraţia tiroxinei ( T4 ) în dereglările ioddeficitare la şobolanii albi de laborator pe fondul
administrării extractului din plante medicinale
Tiocianat de K +
Hormonul Martor Tiocianat de K+ Plante medicinale
Plante medicinale
Numărul (n) 10 10 10 10
T4 (nmol/l) 71,51 ± 4,22 56,95 ± 3,21 69,94 ± 2,83 66,29 ± 4,59
P<0,05 P<0,05 P<0,05

Rezultatele cercetărilor atestă că la administrarea cantităţilor majore de iod are loc micşorarea secreţiei
hormonilor Т3 şi Т4 în raport cu grupa de şobolani, cărora li s-a administrat o doză de iod. Aceasta poate fi
explicată prin capacitatea glandei tiroide de a acumula iod şi, posibil, concentraţiile mari de iod sunt expulzate
din organism prin rinichi.
Conform rezultatelor obţinute, concentraţia tiroxinei în plasma sangvină la şobolanii albi de laborator
scade în toate loturile experimentale comparativ cu lotul martor, la care se înregistrează o concentraţie de T4
egală cu 71,51 ± 4,22 nmol/l, totodată rezultatele rămânând în limitele normei (P<0,05).
Tiroxina este principalul hormon secretat de glanda tiroidă, provenind din tiroglobulină, care se obţine de
asemenea prin sinteză. Secreţia de tiroxină este crescută în tireotoxicoze şi diminuată în mixedem. Ea deţine
un rol important în sistemul hipotalamo-hipofizar de reglare a tiroidei şi are influenţă asupra metabolismului
general [4].
Concentraţia tiroxinei în plasma sangvină a şobolanilor se modifică puţin. Aceasta se datorează faptului
că glanda tiroidă acumulează rezerve suficient de mari de tireoglobulină iodată în lumenul foliculelor şi poate
secreta hormoni tiroidieni în circuitul sangvin chiar şi după stoparea procesului de organificare a iodului la
acţiunea tiocianatului.
Tiocianaţii inhibă specific captarea iodului şi blochează iodinarea tirozinei şi formarea tironinelor. Având
o rază ionică similară cu cea a iodului, tiocianaţii pot substitui şi deplasa iodul din combinaţiile sale. În acest
mod, ei împiedică acumularea iodului în tiroidă, precum şi căutarea iodului marcat. Creşterea aportului de
iod restabileşte însă capacitatea funcţională a tiroidei [14].
Cercetările efectuate pe animale de laborator cu hipotirioză experimentală indusă au demonstrat că intro-
ducerea extractului cercetat de noi contribuie la restabilirea nivelului de hormoni tiroidieni (T3 şi T4), a con-
ţinutului de iod în glanda tiroidă şi a activităţii funcţionale a tireocitelor. Iar la administrarea în raţia alimen-
tară a unei cantităţi înzecite de iod în raport cu norma fiziologică (timp de 42 de zile) nu au fost depistate de-
reglări hormonale, modificări morfologice sau acumulări excesive de iod în glanda tiroidă.

90
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.87-93

De asemenea, putem menţiona că iodul este un component esenţial al hormonilor tiroidieni şi insuficienţa
lui e urmată de insuficienţă tiroidiană. Fiind implicat în producerea hormonilor tiroidieni, el participă în toate
acţiunile acestora: rol-cheie în metabolismul celular, în procesul de creştere şi diferenţiere a tuturor organelor
şi, în particular, a creierului. Tulburări atribuite deficitului de iod sunt guşa, hipotiroidia (activitate diminuată
a glandei), creşterea în greutate, palpitaţiile, scăderea temperaturii corpului şi schimbările de comportament [7].
Tiroxina (T4) este principalul hormon secretat de glanda tiroidă, deţine un rol important în sistemul
hipotalamo-hipofizar de reglare a tiroidei şi influenţează asupra metabolismului general, dar reprezintă şi o
componentă fiziologică a circuitului de reglare a glandei tiroide. Dacă tiroida nu produce o cantitate suficientă
de T4 , atunci pacientul va prezenta simptome ale hipotiroidismului [12].
S-a stabilit o legătură între patologiile tiroidei şi ale pancreasului endocrin. La bolnavii cu diabet insulino-
dependent schimbările tranzitorii ale funcţiei tiroidei apar în rezultatul metabolismului anomalic periferic şi
al dereglării funcţiei hipotalamo-hipofizare. Majoritatea cercetătorilor explică incidenţa relativă a patologiei
tiroidiene în diabetul zaharat prin mecanisme imunopatologice care condiţionează dezvoltarea ambelor pato-
logii. Savanţii [8] au cercetat 130 de copii şi adolescenţi cu diabet zaharat tip I. La 20 (15,4%) bolnavi s-a
depistat anticorpi faţă de lizozomii celulelor tiroidei, la 50 (38,5%) – anticorpi faţă de citoplasma celulelor
insulare, la 43 (33,5%) – mărirea tiroidei.
La examinarea a 5000 bolnavi de diabet [11] patologia tiroidei a fost evidenţiată la 55 (1,1%); la 3140
(62,8%) bolnavi cu tiroida dereglată se observă diabet insulino-dependent; la 3760 (75,2%) bolnavi patologia
tiroidei a apărut pe fondul diabetului.
Combinarea dintre diabetul zaharat şi hipotireoză se întâlneşte rar. Savanţii [1] au observat combinarea
diabetului şi hipotireozei primare la 114 (0,19%) din 60073 bolnavi de diabet zaharat şi că la majoritatea
bolnavilor diabetul precedează hipotireoza. Autorii presupun că geneza ambelor maladii este autoimună,
despre care fapt mărturiseşte infiltrarea limfocitară a insulelor pancreatice deseori observată la astfel de bol-
navi, de asemenea, existenţa la ei a anticorpilor faţă de insulină şi, adesea, combinarea diabetului zaharat cu
alte boli autoimune. În cazul hipotireozei, decurgerea diabetului, ca regulă, se îmbunătăţeşte. Deseori, hipoti-
reoza pe fondul diabetului zaharat ani la rând decurge ascuns. Depistarea timpurie a hipotireozei la bolnavii
cu diabet zaharat are un rol important pentru profilaxia afecţiunilor vasculare în legătură cu hipercolesterolemia
pronunţată la aceşti bolnavi.
Este stabilit că nedepistarea clinică a insuficienţei tiroidiene la bolnavii de diabet zaharat poate duce la
creşterea mortalităţii cauzate de boala ischemică a inimii. A fost determinată specificitatea de vârstă a acţiunii
insuficienţei hormonilor tiroidieni asupra activităţii funcţionale a sistemului insulunic. La animale de o lună
hipotirioza nu duce la modificări mari în secreţia insulinei, cu toate că răspunsul aparatului insular la acţiunea
glucozei este puţin scăzut. La şobolanii de 12 luni dereglarea toleranţei la glucoză este în legătură cu insufi-
cienţa secretorică a celulelor β cu prezenţa în pancreas a hormonului depozitat [9].
Tiroida şobolanilor cu diabet cu mult mai slab absoarbe glucoza. Aceste rezultate au demonstrat că insu-
lina in vitro exercită asupra tiroidei o acţiune directă, iar lipsa ei sau scăderea nivelului influenţează proce-
sele metabolice în tiroidă, contribuind la dereglarea funcţiei tiroidiene în diabetul zaharat.
A fost evidenţiată existenţa unei corelaţii între gradul diabetului zaharat şi starea morfofuncţională a tiroi-
dei. La bolnavii de diabet zaharat se observă mărirea în volum a tiroidei în medie cu 46%. Cu toate că are loc
majorarea tiroidei în diabet, la unii bolnavi se observă hipofuncţia tiroidei. La pacienţii care suferă de diabet,
dar care nu prezintă dereglări majore ale funcţiei tiroidei, se observă schimbări morfologice în glandă indi-
când la posibila antrenare a tiroidei în procesul patologic cu caracter autoimun [6].
Legătura dintre diabetul zaharat insulinodependent şi patologia tiroidei este însoţită atât de hipotirioză, cât
şi de hipertirioză. Asociaţia americană de diabet recomandă de a efectua analiza glandei tiroide la toţi bolnavii
cu diabet şi de a verifica starea funcţională a pancreasului endocrin la toţi pacienţii cu hipo- şi hipertireoză.
Astfel, cercetarea unor preparate noi cu acţiune dublă este binevenită în cazul ambelor patologii. Extractul
cercetat de noi este un antioxidant puternic, conţine o serie de principii active, microelemente, substanţe
minerale, vitamine, care contribuie la funcţionarea normală a sistemului endocrin şi a altor organe, precum şi
participă la sinteza hormonilor tiroidieni. Glandele endocrine participă activ în reglarea metabolismului, iar
schimbările patologice apărute în ele duc la evoluţia diferitelor forme de dereglări.
Corticosteronul este produs de glandele suprarenale şi aparţine unei clase de hormoni numite glucocorti-
coizi, hormoni care afectează funcţionarea tuturor organelor în corpul uman. Totuşi, cel mai important rol pe

91
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.87-93

care îl are corticosteronul este de a ajuta organismul să răspundă la stres. Deoarece corticosteronul este atât
de important pentru sănătate, cantitatea de hormon produsă de glandele suprarenale este foarte bine contro-
lată. Ca şi în cazul altor hormoni, cantitatea de corticosteron produsă este reglată de hipotalamus şi de glanda
pituitară. Mai întâi hipotalamusul transmite „hormoni impuls” către glanda pituitara. La rândul ei, glanda
pituitara eliberează o serie de hormoni care reglează creşterea, funcţia tiroidiană şi pe cea suprarenală [5].

Tabelul 4
Conţinutul corticosteronului (nmol/l) în sânge la administrarea extractului din plante medicinale
pe fondul hipotireozei
Tiocianat de K +
Hormonul Martor Tiocianat de K+ Plante medicinale
Plante medicinale
Numărul (n) 10 10 10 10
Corticosterol (nmol/l) 91,3±5,22 120,18±7,11 88,51±4,01 107,56±6,29
P<0,05 P<0,05 P<0,05

Cercetând nivelul de corticosteron, s-a observat o creştere de până la 120,18±7,11 nmol/l în lotul cu hipo-
tireoză în comparaţie cu martorul – 91,3±5,22 nmol/l. Interes sporit prezintă rezultatele obţinute în lotul mixt,
la care conţinutul corticosteronului reflectă cifra de 107,56±6,29 nmol/l.
În baza rezultatelor obţinute putem concluziona că extractele din plantele medicinale au acţiune inhibi-
toare asupra glucocorticoizilor; ca rezultat, are loc menţinerea homeostaziei metabolismului.
Corticosteroizii, în special glucocorticoizii, au un rol important în reglarea metabolismului, dat fiind că
participă în reacţiile de adaptare a organismului. Creşterea conţinutului de corticosteroizi este indicatorul
direct al stresului. Prin cercetările hipotireozei am găsit modificări ale corticosteroizilor în plasmă. La animale,
în timpul hipotireozei experimentale, s-a constatat intensificarea activităţii funcţionale a corticosteroizilor
care poartă un caracter nestabil şi poate fi privită ca reacţie adaptativă la stresul endogen metabolic, indusă
de mişcarea funcţiei endocrine a pancreasului şi tiroidei.
Conţinutul glucocorticoizilor în hipotireoză atrage atenţia cercetătorilor datorită posibilei acţiuni a surplu-
sului de corticosteroizi asupra agravării patologiei şi apariţiei complicaţiilor. În stadiile finale ale evoluţiei
patologiei are loc, probabil, şi disfuncţia parţială a suprarenalelor. Creşterea conţinutului de glucocorticoizi
este însoţită de minimalizarea rezervelor acestei glande, demonstrându-ne probabila micşorare a posibilităţii
de adaptare a organismului, pe contul dereglărilor centrului nehormonal de reglare. În cazul cercetărilor
experimentale s-a constatat că extractele din plantele medicinale, datorită proprietăţilor adaptogene pe care le
posedă, condiţionează creşterea rezistenţei nespecifice a organismului care, după anumite criterii, caracteri-
zează starea funcţională a sindromului adaptaţional.
Concluzii
1. Hipotiroidia produce modificări la nivelul metabolismului lipidic, proteic, glucidic. De asemenea, evo-
luţia dereglărilor în hipotireoză influenţează direct nivelul corticosteronului şi al insulinei plasmatice.
2. Administrarea extractului cercetat are o acţiune eficientă asupra stării funcţionale a glandei tiroide în
dereglările ioddeficitare. Deci, acest extract din plante medicinale reprezintă un adjuvant în terapia hipo-
tiroidismului primar şi în activitatea celorlalte glande endocrine, în special a pancreasului endocrin.

Bibliografie:
1. ALEXANDRU, M. Anatomie şi fiziologie umană descriptivă şi aplicată. Bucureşti: Editura Medicală, 2014, p.47-67.
2. BADIU, Gh., TEODORESCU EXARCU, I. Fiziologie umană. Bucureşti: Editura Medicală, 2014, p.87-89.
3. POPOVICI, Iu., OCHIUZ, L., LUPULEASA, D. Dicţionar farmaceutic. Bucureşti: Polirom, 2014, p.12-34.
4. CORLĂTEANU, A., ŞALARU, V., ISAMOV, I. Influenţa spirulinei iodate asupra unor indici morfofiziologici ai
glandei tiroide. În: Materialele Conferinţei ştiinţifice naţionale cu participare internaţională cu genericul „Creşterea
impactului cercetării şi dezvoltarea capacităţii de inovare”. Chişinău: CEP USM, 2011, p.87-90.
5. CRIVOI, A., LUPU, E., BACALOV, Iu. Interrelaţiile pancreasului endocrin, suprarenalelor şi melanotropinei în
diabetul alloxanic. În: Materialele Conferinţei corpului didactico-ştiinţific ,,Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM pe
anii 1996/1997”, 30 septembrie – 5 octombrie 1998. Chişinău, 1998, p.158.

92
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.87-93

6. DUDNIC, N. Perspectiva utilizării extractului din Junglas Regia în prevenirea dereglărilor ioddeficitare / Auto-
referatul tezei de doctor în biologie. Chişinău: CEP USM, 2009. 30 p.
7. EŞANU, C. Tiroida. În: Endocrinologie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995, p.67-96.
8. FRIPTULEAC, Gr., ŞALARU, I. Probleme de sănătate determinate de factorii de mediu în Republica Moldova. În:
Materialele Conferinţei naţionale „Sănătatea în relaţie cu mediul”. Chişinău, 2001, p.5-11.
9. GAIDEI, N. Perspectiva utilizării preparatului din Juglans regia în prevenirea dereglărilor ioddeficitare. În: Studia
Universitatis. Seria Ştiinţe ale Naturii. Chişinău: CEP USM, 2008, nr.2 (12), p.108-110.
10. GANGUR, D., CHIRIAC, E. Asocierea dintre diabetul zaharat şi bolile tiroidiene. În: Analele Ştiinţifice ale USMF
„N.Testemiţanu” din Republica Moldova. Ediţia a XII-a. Vol.3. Probleme actuale în medicina internă. Chişinău,
2011, p.290-295.
11. GRATII, C. Aspectele clinice şi particularităţile evoluţiei fibrilaţiei atriale în hiperfuncţia glandei tiroide / Auto-
referatul tezei de doctor în medicină. Chişinău: Universul, 2009. 28 p.
12. GRIGORE, D. Endocrinologie clinică. Bucureşti: Editura Universităţii „Carol Davila”, 2006, p.23-34.
13. MELNIC, В., GAIDEI, N., DUDNIC, E., PALADI, E., BUDEANU, L. Caracteristica activităţii secretorii a glandei
tiroide la Rattus Norvegicus pe fondul consumului sporit de rodanid. În: Materialele Conferinţei internaţionale
„Актуальные проблемы современного образования и науки”. Comrat, 2007, с.41-48.
14. MOŞIN, V. Patologia glandei tiroide. În: Cuplul infertil, baze ştiinţifice şi aspecte clinice. Chişinău, 2001, p.217-
224.
15. NICOLESCU, E. Fiziologia glandelor endocrine. Bucureşti: Polirom, 2005, p.86-88.

Prezentat la 17.03.2015

93
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.94-98

IMPACTUL FACTORILOR MEDIULUI OCUPAŢIONAL ASUPRA


STĂRII DE SĂNĂTATE

Lidia COJOCARI, Aurelia CRIVOI*, Lilia EXARENCO**


Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”
*
Universitatea de Stat din Moldova
**
Centrul de Sănătate Publică din municipiul Chişinău

Starea de sănătate a angajaţilor SA ,,Ionel” este influenţată de factorii mediului ocupaţonal. Indicii morbidităţii cu
incapacitate temporară de muncă vizează o descreştere uşoară a frecvenţei cazurilor şi o scădere a duratei medii a unui
caz. Structural, morbiditatea este reprezentată prin maladiile sistemului respirator, sistemului osteoarticular, sistemului
genito-urinar, sistemului cardiovascular.
Cuvinte-cheie: condiţii de muncă, incapacitate temporară de muncă, indice de frecvenţă, indice de gravitate, micro-
climat, iluminat la locul de muncă, zgomot industrial.

THE IMPACT OF OCCUPATIONAL ENVIRONMENTAL FACTORS ON HEALTH


The health statement of SA ,,Ionel” employees is influenced by occupational environmental factors. Indices of
morbidity with temporary inability covers a slight decrease in the frequency of cases and the increase of the average
duration of a case. Structural morbidity is represented by respiratory system diseases, osteo-articular system, the
genitourinary system, the cardiovascular system.
Keywords: working conditions, temporary work disability, index frequency, severity index, microclimate.

Introducere
Sănătatea reprezintă o valoare moral-etică şi psihofizică importantă. Din perspectivă socială, sănătatea
constituie unul dintre elementele cele mai frecvent abordate în politicile şi strategiile guvernamentale din
întreaga lume.
Sănătatea este parte integră a conceptului dezvoltare durabilă, dar a fost (şi mai este încă) privită ca un
domeniu separat de mulţi dintre cei care se ocupă cu formularea şi, respectiv, implementarea strategiilor de
dezvoltare durabilă şi a politicilor promovate în acest scop [1].
Starea de sănătate a unei populaţii corelează cu multiple dimensiuni ale calităţii vieţii: venitul, locul de
muncă, locul de trai, utilităţile, etichitatea şi calitatea serviciilor de sănătate, educaţia, şi nu numai [2].
Munca este elementul social-biologic necesar pentru viaţă, care formează omul, influenţează asupra
sănătăţii somatice, psihice şi sociale [3].
Studiile de Medicină Ocupaţională din ultimii ani au pus accent pe bolile legate de profesie, care sunt boli
de determinare multifuncţională, în cauzalitatea cărora mediul şi condiţiile de muncă participă cu un procent
important, reprezentativ în cadrul celorlalţi posibili factori etiologici [2].
Bolile legate de profesie sunt determinate în principal de condiţiile şi solicitările specifice din procesul
muncii, de mediul înconjurător [5], precum şi de particularităţile anatomo-funcţionale ale organismului.
Conform datelor Ministerului Sănătăţii Republicii Moldova, în perioada anilor 2000-2012, în Republica
Moldova indicele morbidităţii profesionale a constituit în medie 2,4 la 100 mii de angajaţi. Din numărul total
de boli profesionale înregistrate în această perioadă: 36,1% au fost provocate de acţiunea vibraţiei; 22,1% –
de acţiunea substanţelor chimice toxice; 13,7% – de acţiunea germenilor patogeni; 11,3% – de acţiunea agro-
chimicalelor; 7,8% – de acţiunea pulberilor; 3,3% – de acţiunea zgomotului şi 5,7% au fost declanşate de
acţiunea altor factori [6].
După profesii, morbiditatea profesională în perioada estimată se repartizează după cum urmează: mecani-
zatorii – 38,5%; muncitorii de la întreprinderile industriale – 18,8%; lucrătorii medicali – 17,0%; lucrătorii
cu agrochimicale – 5,4%; alte profesii – în sumă 20,3%.
O importanţă deosebită în apariţia bolilor profesionale cronice are durata muncii în condiţii nocive şi ne-
favorabile. S-a constatat că cu cât e mai mare vechimea în muncă, cu atât e mai înaltă incidenţa bolilor profe-
sionale, şi invers. Cota afectaţilor cu un stajiu de muncă de peste 25 ani constituie 39,1%; de la 20 până la 25
ani – 21,5%; de la 15 până la 20 ani – 15,8% şi până la 15 ani – 23,6% [7].

94 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.94-98

Condiţiile de muncă reprezintă principalul factor social-economic care determină starea de sănătate a anga-
jaţilor. De aceea, este necesar de a depista factorii nocivi de la unităţile de producere, de a efectua aprecierea
lor calitativă şi cantitativă, determinând gradul de risc la care sunt expuşi muncitorii.
Actualmente, conform datelor Ministurului Sănătăţii şi Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat, în
condiţiile de restructurare a economiei naţionale sunt supuşi riscului de diminuare a sănătăţii prin acţiunea
negativă a factorilor nocivi ce persistă în mediul ocupaţional, mediul de trai, socioeconomic circa 61390 sa-
lariaţi, dintre care cei mai mulţi din ramura industriei uşoare – 8770 de angajaţi (transport – 6195; construc-
ţie – 5625; gospodărie – 5250; fabricarea mobilei – 2115 etc.).
Sănătatea angajaţilor de la orice întreprindere, fie din ramura producătoare, sfera socială, comerţ etc.,
prezintă rezultatul interacţiunii lor cu mediul ocupaţional constituit din multipli factori de risc.
Reieşind din cele relatate, ne-am propus ca scop: evaluarea impactului factorilor mediului ocupaţional
asupra stării de sănătate a angajaţilor SA ,,Ionel”.
Material şi metode
Studiul a fost realizat în cadrul Laboratorului pentru investigare a factorilor fizici ocupaţionali al Centrului
Municipal de Sănătate Publică, aceştia vizând Societatea pe Acţiuni ,,Ionel”, care are ca obiect de activitate
producerea şi comercializarea ţesăturilor din bumbac în amestec şi a confecţiilor textile. Unitatea are un nu-
măr mediu scriptic de 912 angajaţi. Mediul de muncă este organizat în 5 sectoare de producţie: de pregătire a
stofei, de croire, de cusut, de călcat şi de depozitare a articolelor finite.
Studiul a fost unul prospectiv, longitudinal şi observaţional. Mediul de provenienţă a angajaţilor a fost pre-
dominant urban 89,60%, în comparaţie cu cel rural – 10,40%. Raportul pe sexe femei/bărbaţi fiind de 10 : 1
(91,2% : 8,77%).
Vârsta angajaţilor este cuprinsă între 18 şi 65 ani. Cele mai numeroase au fost grupele de vârstă 30-39
ani – 60,80%, urmată de grupa de vârstă 40-49 ani – 21,20%.
Analiza morbidităţii muncitorilor prin incapacitate temporară de muncă (ITM) s-a efectuat după rapoartele
statistice forma 16- ITM, cuprinzând o perioadă de 5 ani (2009-2013).
Structura morbidităţii a fost apreciată după indicii extensivi ai cazurilor şi zilelor de ITM: incidenţa indicelui
de frecvenţă, incidenţa indicelui de gravitate, indicele de durată medie a unui caz.
De asemenea, pentru realizarea obiectivelor propuse au fost studiate: nivelul zgomotului la locurile de
muncă cu ajutorul sonometrului SI-01; gradul iluminatului natural şi artificial prin aplicarea luxmetrului
electronic tip TESTO 545, iar microclima – a higrometrului electronic HI 9161C.
Rezultatele măsurărilor au fost evaluate în conformitate cu normele sanitare în vigoare [8,9,10].
Rezultate şi discuţii
După cum se cunoaşte, microclimatul este unul dintre factorii fizici ai mediului de producţie în industrie,
agricultură şi alte ramuri ale economiei naţionale ce exercită o influenţă multilaterală asupra stării funcţionale a
organismului, capacităţii de muncă şi sănătăţii muncitorilor. El este constituit dintr-un complex de factori
fizici – temperatură, umiditate, radiaţie termică, viteza curenţilor de aer [11].
Starea microclimatului zonei de lucru este influenţată de condiţiile climaterice, caracterul procesului tehno-
logic, particularităţile constructive şi de ventilare ale încăperilor industriale etc., iar factorii microclimei
acţionează asupra homeostazei termice şi stării funcţionale a organismului.
Astfel, evaluarea igienică a condiţiilor microclimaterice a mediului ocupaţional, inclusiv la toate locurile
de muncă din subdiviziunile întreprinderii SA „Ionel”, a estimat că în 12,72% cazuri din probele prelevate
(n=110) umiditatea relativă a aerului depăşeşte normele igienice 70,0%±7,25% în secţia de călcat; în 23%
din probe temperatura aerului depăşeşte normele igienice (secţia de călcat 25,75±3,42oC; secţia de cusut
23,75±2,82oC), concentraţia de pulberi şi viteza curenţilor de aer fiind în limitele normelor admise. Microclimatul
specific cu temperatură înaltă a aerului din încăperile secţiilor de călcat şi de cusut este determinat de parti-
cularităţile specifice ale procesului tehnologic. În secţiile menţionate temperatura pe timp de iarnă a oscilat
de fapt în jurul limetelor normei, fiind mai sporite pe timp de vară în caz de defectare a ventilaţiei.
Prin urmare, microclimatul prin devierile de la normă din zonele de muncă – secţiile de călcat şi de cusut –
se caracterizează printr-o serie de procese şi fenomene fizice, care influenţează direct sau indirect asupra
organismului.
Majoritatea lucrărilor la fabrică solicită o activitate funcţională sporită din partea analizatorului vizual,
însoţită şi de efort static, în special la croitorese.

95
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.94-98

Cu ajutorul investigaţiilor instumentale, în anul 2009 au fost efectuate în total 1073 de măsurări la locul
de muncă, în anul 2010 – 1080 de măsurări, în 2011 – 1069 de măsurări, în 2012 – 1040 de măsurări şi în
2013 – 1002 măsurări la locul de muncă. Din ele s-au dovedit neconforme normelor sanitare, respectiv:
8,49%; 9,68%; 9,87%; 6,46% şi 5,74%.
Deci, nivelul insuficient al iluminatului industrial (a se vedea Tabelul) în perioada evaluată a variat între
9,87% şi 5,74% raportat la numărul măsurărilor efectuate la locul de muncă, ceea ce atestă un iluminat relativ
bun. Însă, ţinând cont de faptul că în secţiile de croire şi de cusut este nevoie de o acuitate vizuală mai
sporită, este necesar ca iluminatul să corespundă 100% normelor sanitaro-igienice în vigoare (750 lx).
Tabel
Parametrii iluminatului general în zonele de producţie
Sectoarele de Iluminatul general
producţie 2009 2010 2011 2012 2013
Secţia de pregătire 280,55±29,4 301,14±27,3 330,45±20,76 340,22±21,1 292,22±30,1
a stofei
Secţia de croire 250,66±43,96 354,33±35,2 388,22±31,2 344,11±33,5 322,51±38,6
Secţia de cusut 730,21±19,2 805,22±8,5 819,4±1,9 790,44±5,1 753,55±17,3
Secţia de călcat 705,22±28,7 647,01±33,6 660,44±31,5 680,21±29,8 712,22±21,9
Secţia de depozitare 120,66 ±9,2 145,23±7,6 147,61±5,1 130,22±8, 1 167,44±3,44
a articolelor finite
Nivelul actual de dezvoltare a tuturor ramurilor economiei naţionale a făcut să crească cu mult nivelul
zgomotului industrial – unul dintre cei mai nocivi factori ai mediului ocupaţional, factor de risc al sănătăţii şi
la întreprinderile industriei uşoare, care provine de la lucrul aparatelor de cusut, al sistemului de ventilaţie etc.
Zgomotul industrial prezintă o totalitate haotică de sunete cu intensitate şi frecvenţă diferită, ce apar în
procesul de producere şi influenţează negativ asupra organismului uman. Acţionând zi de zi, lent şi ireversibil,
el lezează organul auditiv şi duce la dezvoltarea surdităţii. Zgomotul industrial de intensitate mare poate cauza
dereglări funcţionale ale sistemului nervos, cardiovascular, tractului digestiv.
Maşinile de cusut generează zgomot de spectru larg, fiind mai intens zgomotul de frecvenţă înaltă, pe când
maşinile speciale pentru perfectarea cheutorilor, coaserea nasturilor, surfilatoarele generează zgomot cu
intensitate mai mare în zona frecvenţelor joase. Munca la aceste maşini foarte des este însoţită de vibraţii
(trepidaţii), frecvenţele de 8-64 Hz, uneori depăşind nivelul admisibil. Astfel, şi vibraţiile sunt un factor
nociv întâlnit în mediul de producere la întreprinderea SA „Ionel”, care exercită o influenţă negativă asupra
diverselor funcţii ale organismului.
Din cele 1500 de măsurări sonometrice la locurile de muncă în perioada anilor 2009-2013, n-au corespuns
normelor sanitare 187 de măsurări, ceea ce constituie 12,5%. Remarcăm că în cea mai mare parte nivelul
zgomotului a depăşit limtele normei în anii 2009-2010, apoi, odată cu reutilarea întrepinderii, acţiunea acestui
factor nesanogen a fost exlus la maximum în măsura posibilităţilor, depăşind în unle cazuri normele admisi-
bile cu 3-5 dBA.
Astfel, mediul ocupaţional este format dintr-un complex de factori mai mult sau mai puţin nefavorabili,
aşa ca parametrii microclimaterici, iluminatul insuficient, poluarea sonoră, care se răsfrâng asupra stării de
sănătate a angajaţilor.
Analiza morbidităţii generale cu incapacitate temporară de muncă (ITM) în anul 2013, comparativ cu anii
precedenţi 2009-2012, a relevat o uşoară decreştere, atât dupa indicii de frecvenţă, cât şi după indicii de gravi-
tate (Fig.1), în anul 2009 aceasta constituind 1256 cazuri şi 1301 zile la 100 muncitori; în anul 2010 – 457
cazuri şi 39,8 zile la 100 muncitori; în anul 2011 – 763 cazuri şi 71,7 zile la 100 muncitori; în anul 2012 – 299
cazuri şi 30,7 zile la 100 muncitori; în anul 2013 – 655 cazuri şi 71,8 zile la 100 muncitori.
Cea mai înaltă morbiditate a salariaţilor SA „Ionel” s-a înregistrat în anul 2009 – 1256 cazuri şi 1301,0
zile la 100 muncitori, apoi a urmat o descreştere cu variaţii în direcţia creşterii sau descreşterii pe parcursul
anilor 2010-2013.

96
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.94-98

Fig.1. Structura morbidităţii.


În structura morbidităţii salariaţiilor SA ,,Ionel” pe parcursul acestor ani (2009-2013) prevalează patologiile
sistemului rispirator (SR – 192,2), pe locul II se situează bolile sistemului osteoarticular (SOA – 57,0); pe locul
III – patologiile sitemului geneto-urinar (SUG – 46,4) şi ale celui cardiovascular (SCV – 45,4) şi pe locul IV – pa-
tologiile sistemului nervos periferic şi ale sistemului digestiv (SNP – 36,6 şi, respectiv, SD – 36,2), (Fig.2).
În anul 2009, patologia sistemului rispirator a constituit 402 cazuri şi 11,27 zile/100 angajaţi; în anul 2010 –
118 cazuri şi 10,9 zile/100 angajaţi; în anul 2011 – 230 cazuri şi 11,5 zile/100 angajaţi; 2012 – 53 cazuri şi
12,6 zile/100 angajaţi; în anul 2013 – 158 cazuri şi 10,4 zile/100 angajaţi. Totodată, în anul 2013 alte infecţii
acute ale căilor rispiratorii au constituit 158 cazuri, care vizează pierderea a 1527 zile, ceea ce constituie o
valoare cu 0,38% mai mică comparativ cu suma patologiilor sistemului respirator şi o diminuare comparativ
cu indicii din anii 2012-2009, care au constituit, respectiv, 410 cazuri şi 785 zile/100 angajaţi.
Cauzele afectării sistemului rispirator sunt oscilaţiile temperaturii, nivelul sporit al umidităţii relative la
unele locuri de muncă şi perturbările periodice ale curenţilor de aer.

Fig.2. Structura morbidităţii salariaţiilor SA ,,Ionel”.


Afecţiunile sistemului osteoarticular în anul 2009 au constituit 141 cazuri şi 7 zile /100 angajaţi, compa-
rativ cu anul 2013, care a vizat o descreştere de până la 27 cazuri şi 6 zile /100 angajaţi, probabil datorită îm-
bunătăţirii condiţiilor de muncă, utilajului renovat. Însă, această unitate nozologică ocupă locul II, deoarece
suprasolocită aparatul locomotor prin implicarea mişcărilor repetitive ale membrelor superioare aproximativ a
62% dintre angajaţi; poziţii dureroase sau obositoare – 46% şi 35% din angajaţi ridică, transportă greutăţi mari.
Afecţiunile sistemului geneto-urinar (locul III) în anul 2013 au diminuat până la 52 cazuri şi 9 zile la
100/angajaţi, comparativ cu anii 2009-2012, când s-au înregistrat în medie 198 cazuri şi 7 zile la 100/angajaţi.
Patologia urogenitală considerăm că are drept cauză perturbarea regimului de temperatură, vibraţiilor, solici-
tarea unei anumite poziţii în timpul realizării lucrărilor, dificultăţile ventilaţiei pulmonare şi ale fuxului sangvin
spre segmentele inferioare ale corpului, care pot duce la varicoză şi la dereglarea funcţiilor organelor bazinului
mic.
Tot pe locul III s-au plasat şi bolile sistemului cardiovascular, care în anul 2009 au constituit 93 cazuri şi
137 zile/100 angajaţi, cu o descreştere în anul 2013 până la 54 cazuri şi 77 zile/100 angajaţi. Din acest grup
de patologii boala hipertensivă s-a menţinut sub 1,91% cazuri la 100 angajaţi.

97
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.94-98

Probabil, sistemul cardiovascular la angajaţi este afectat de prezenţa la locul de muncă a zgomotului care
depăşeşte normele igienice (mai ales în secţia de cusut), cauzat de utilajul specific utilizat, dereglarea lui fiind
determinată şi de vechimea în muncă a lucrătorilor şi altele.
După cum am menţionat, pe locul IV au fost identificate bolile SNP şi ale sistemului digestiv (Fig.2). Bolile
sistemului nervos în perioada anului 2009 au constituit 63 cazuri şi 8,91 zile/100 angajaţi comparativ cu pe-
rioada anilor 2009-2012, în care au fost înregistrate în medie 120 cazuri şi 17,9 zile/100 angajaţi, ceea ce este
determinat de gradul de încordare neuropsihică, neuromusculară a muncitorilor în timpul efectuarii lucrărilor
specifice. Bolile sitemului digestiv au variat între 62 cazuri 2009 şi 31 cazuri în 2013, cauza fiind, probabil,
nerespectarea unui regim alimentar în afara programului de muncă.
Afecţiunile urechii şi ochiului au constituit o pondere mică, deoarece nivelul iluminatului este suficient şi
nivelul zgomotului în zonele de producere s-a redus până la limitele normei. De asemenea, muncitorii primesc
alimentaţie vitaminizată profilactică şi se efectuează la timp examenul medical, angajaţii fiind asiguraţi cu echi-
pament special şi cu mijloace individuale de protecţie (veruse, antifoane, ochelari etc).
Prin urmare, condiţiile de muncă reprezintă un factor social-economic care determină starea de sănătate a
angajaţilor. Condiţiile de muncă au anumite particularitaţi şi condiţionează o patoligie specifică. De aceea,
este necesar a depista factorii nocivi de la unităţile de producere, a efectua aprecierea lor calitativă şi canti-
tativă, determinând gradul de risc la care sunt expuşi muncitorii. Structurile statale urmează să organizeze
supravegherea igienică permanentă în scopul realizării măsurilor de prevenire a maladiilor, de protecţie şi
fortificare a sănătăţii muncitorilor.
Concluzii
• Au fost stabilite devieri de la normele sanitaro-igienice ale condiţiilor microclimaterice ale mediului
ocupaţional: în 12,72% de cazuri din probele prelevate umiditatea relativă a aerului depăşeşte normele în
secţia de călcat; în 23% din probe temperatura aerului depăşeşte normele în secţiile de călcat şi de cusut.
• Nivelul insuficient al iluminatului industrial a variat între 9,87% şi 5,74% raportat la munărul măsurărilor
efectuate la locul de muncă, ceea ce atestă un iluminat relativ bun. Din cele 1500 de măsurări ale nivelu-
lui de zgomot la locurile de muncă în perioada anilor 2009-2013, normelor sanitare n-au corespuns 12,5%,
depăşind normele admisibile cu 3-5 dBA.
• În perioada monitorizată s-a determinat o tendinţă de scădere a numărului de zile cu ITM, indicele de
frecvenţă rămânând totuşi înalt.
• În structura morbidităţii generale predomină maladiile sistemului respirator, fiind urmate de bolile sistemului
osteoarticular, sistemului genito-urinar, sistemului cardiovascular.

Bibliografie:
1. POENARU, M. Sănătatea publică în stategiile de dezvoltare durabilă. În: Management în sănătate, 2007, nr.3, p.21-25.
2. DOBOŞ, C. Serviciile de sănătate şi dezvoltare socială. În: Calitatea vieţii, 2005, nr.3-4, p.373-385.
3. VANGHELII, V., RUSNAC, D. Igiena muncii. Chişinău: CEP Medicina, 2000.
4. FRIPTULEAC, G., MEŞINA, V. Sănătatea şi factorii ocupaţionali. Chişinău: Bons Offices, 2006. 130 p.
ISBN 978-9975-80-017-4
5. FRIPTULEAC, G., MEŞINA, V. şi al. Igiena muncii. Chişinău: CEP Medicina, 2011. 299 p.
6. Proiectul Programului Naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pe anii 2012-2016. / Publicat în cadrul
Proiectului „O mai bună securitate şi sănătate în muncă prin prisma Agendei privind Munca Decentă” cu susţinerea
financiară a Uniunii Europene, 2012. 36 p.
7. Raportul Naţional: Supravegerea de Stat a Sănătăţii Publice în R. Moldiva / Sub red. Bahnarel I. Chişinău: CNSP, 2013.
8. Norme igienice NI 2.2.0.555-96 „Exigenţe igienice faţă de condiţiile de muncă ale femeielor”.
9. NCM C 04.02-2005 ,,Iluminatul natural şi artificial”.
10. Standardul de Stat 12.1.003-83 ,,Cerinţele igienice către aerul zonei de muncă”.
11. ИЗМЕРОВ Н.Ф., КАСПАРОВ А.А. Медицина труда: yчебное пособие для последипломной подготовки врачей.
Москва: Медицина, 2002. 392 c. ISBN 92-1-116840-6
Prezentat la 17.04.2015

98
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.99-103

ОСОБЕННОСТИ ПСИХОФИЗИОЛОГИЧЕСКОГО И БИОЛОГИЧЕСКОГО


СТАТУСА ПРИ ГИПОТИРЕОЗЕ

Лидия КОЖОКАРЬ, Аурелия КРИВОЙ*


КГПУ им. Иона Крянгэ
*
Молдавский государственный университет

У всех больных гипотиреозом выявлены симптомы различной степени недостаточности щитовидной железы,
подтвержденные повышенной концентрацией ТТГ.
Постоянная тревожность высокой, средней и легкой степени выявлена у больных с первичным и послеопе-
рационным гипотиреозом; постоянная средняя и легкая тревожность – у больных с врожденным гипотиреозом.
Клинические проявления тревоги носили вегетативный и психический характер, так как симптомы, связан-
ные с изменением функционального состояния нервной системы, являются при гипотиреозе наиболее постоян-
ными.
Ключевые cлова: гипотиреоз, тревожность, нервная система.

PARTICULARITĂŢILE PSIHOFIZIOLOGICE ŞI STATUTUL BIOLOGIC LA HIPOTIRIOZĂ


La toţi pacienţii s-au constatat simptome de insuficienţă tiroidiană de diferit grad, determinată de concentraţia
sporită de TSH.
Anxietate înaltă, moderată şi uşoară s-a determinat la pacienţii cu hipotiroidism primar şi postoperatoriu; anxietate
de grad mic şi moderat s-a constatat la pacienţii cu hipotiroidism congenital.
Manifestările clinice ale anxietăţii sunt de origine psihovegetativă, deoarece simptomele asociate cu modificarea
stării funcţionale a sistemului nervos poartă un caracter permanent imuabil în hipotiroidism.
Cuvinte-cheie: hipotiroidism, anxietate, sistem nervos.

FEATURES OF PSYCHOPHYSIOLOGICAL AND BIOLOGICAL STATUS IN HYPOTHYROIDISM


Symptoms of varying degrees of thyroid failure were shown to all patients with hypothyroidism confirming the high
concentration of TSH.
High, medium and mild constant anxiety was identified to patients with primary and post-operative hypothyroidism;
continuous medium and light anxiety to patients with congenital hypothyroidism.
The clinical manifestations of anxiety having vegetative and psychic character as the symptoms associated with
changes in the functional state of the nervous system are the most permanent hypothyroidism.
Keywords: hypothyroidism, anxiety, nervous system.

Введение
Патология эндокринной системы является одной из проблем с выраженным влиянием на здоровье
и качество жизни отдельных индивидуумов и их семей и на экономику общества в целом. Патология
щитовидной железы занимает ведущее место в структуре эндокринных заболеваний [8]. Гипотиреоз
является одним из самых частых нарушений функционального состояния щитовидной железы [2].
Распространенность его в общей популяции составляет от 0,2 до 2%, однако в старших возрастных
группах увеличивается в несколько раз [4].
Первичный гипотиреоз относят к довольно распространенным заболеваниям. Общая заболеваемость
манифестной формой гипотиреоза в популяции составляет 0,2–2%, субклинической – около 7–10%
среди женщин и 2-3% среди мужчин. Соотношение его у мужчин и женщин оценивается как 1:8. В
группе женщин старшего возраста (свыше 50 лет) распространенность гипотиреоза может достигать
12% и более [4].
Гипотиреоз отмечается приблизительно с частотой 19 на 1000 у женщин и 1 на 1000 у мужчин [12].
Несмотря на распространённость, гипотиреоз очень часто выявляется с опозданием. Это обусловлено
тем, что симптомы расстройства проявляются постепенно и характеризуются неявными неспецифи-
ческими формами. Многие врачи расценивают их как результат переутомления или следствие других
заболеваний либо беременности и не направляют пациента на анализ уровня тиреотропных гормонов
в крови. Гормоны щитовидной железы регулируют энергетический обмен в организме [6], поэтому
при гипотиреозе несколько замедляются все обменные процессы.

99 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.99-103

Согласно данным Министерства здравоохранения Республики Молдова, около 85% населения


Республики Молдова проживают в областях с дефицитом йода. Потребление природного йода состав-
ляет 40-60 мкг/сут. Между тем потребление йода, рекомендованное Советом управления по йоддефи-
цитным патологиям UNICEF, составляет – 150 мкг/сут. для взрослых и 200 мкг/сут. для беременных [5].
За последние 10 лет наблюдается возрастание заболеваемости щитовидной железы. Так, эндемич-
ная гиперплазия щитовидной железы у детей и подростков достигает 33-47%, видимый зоб и узловые
формы зоба – 2,8-5,7%; аутоиммунный тиреоидит с гипотиреозом – 1,5-4,2% по сравнению с 15-20%
гиперплазии щитовидной железы; 0,5-1,0% – узловой зоб и 0,3-0,7% гипотиреоз [1-2].
Цель исследования: изучить особенности психофизиологического и биологического статуса при
гипотиреозе.
Материалы и методы
В исследовании участвовали 28 больных: 26 женщин и 2 мужчин, больных гипотиреозом.
Для изучения поставленных задач использовали комплекс биохимических исследований сыворотки
крови, определяли уровень трийодтиронина (Т-3), общего тироксина (Т-4) и тиреотропного гормона
(ТТГ). Уровень тревожности определяли по шкале Гамильтона.
Результаты исследования
Изучая концентрацию гормонов в сыворотке кровы больных с первичным гипотириозом, выявили:
концентрация трийодтиронина составляла 1,8±0,83 нмоль/л, тироксина – 81,5±39,5 нмоль/л, уровень
тиреотропного гормона – 18,9±4,5 мЕд/л. Эти показатели отражают гипофункцию щитовидной железы
и позволяют подтвердить диагноз первичного гипотиреоза.
Концентрация тиреотропного гормона у пациентов, получавших антитиреоидную терапию, была
в пределах нормы или несколько повышена, в пределах до 7,9 мЕд/л, в сравнении с намного превы-
шающими норму показателями тиреотропного гормона – от 9,7 до 46,7 мЕд/л у больных с первично
выявленным гипотиреозом, не получавших ранее соответствующее лечение антитиреоидными препа-
ратами. Это говорит о компенсации функции щитовидной железы при помощи правильного подбора
дозы Левотироксина для каждого пациента, а следовательно – и о нормализации уровня гормонов,
что достигается только благодаря постоянному контролю уровня ТТГ и тироксина в сыворотке крови.
В большинстве случаев при гипотиреозе или в начале его развития выявляется пониженное содер-
жание Т3 и Т4. Но необходимо отметить, что нет полной корреляции между уровнем тиреоидных
гормонов в крови и степенью выраженности клинических проявлений гипотиреоза. Это связано, ве-
роятно, с тем, что внеклеточный уровень тиреоидных гормонов не соответствует их внутриклеточному
содержанию [24].
Таким образом, полученные данные свидетельствуют о том, что чаще всего определение содержа-
ния гормонов Т3 и Т4 в крови позволяет подтвердить диагноз гипотиреоза. Для первичного гипоти-
реоза характерно повышение уровня ТТГ и снижение свободного Т4. Т3 оказывается в пределах
нормы как следствие компенсаторной реакции интенсивной периферической конверсии Т4 в более
активный гормон Т3.
Послеоперационный гипотиреоз обусловлен уменьшением количества функционирующей ткани
щитовидной железы и может развиться вследствие тиреоидэктомии железы или ее части. Исследуя
уровень гормонального статуса, установили: концентрация триодтиронина у больных составляла
1,33±0,47 нмоль/л; тироксина (Т-4) – 67,4±17,9 моль/л, а уровень тиреотропного гормона (ТТГ) –
19,5±13,8 мЕд/л. Эти данные указывают на эффективность приема антитиреоидных препаратов и
степень компенсации уровня гормонов в крови. Современные точно дозированные синтетические
препараты Левотироксина (L-Т4) по структуре не отличаются от тироксина (Т4) человека и позво-
ляют легко и эффективно поддерживать стойкий эутиреоз на фоне их приема всего один раз в день.
Концентрация тиреотропного гормона у пациентов с послеоперационным гипотиреозом, получав-
ших антитиреоидную терапию, была в пределах нормы или несколько повышена (у 23% больных до
8,3 мЕд/л), что в полной мере отражает качество компенсации гипотиреоза в течение длительного
срока. У 77% больных его концентрация была много выше нормы и доходила до 46,3 мЕд/л, что
говорит о недостаточности принимаемой пациентами дозы Левотироксина. Следовательно, для до-
стижения эутиреоидного состояния требуется увеличение дозы препарата, под контролем тиреотроп-
ного гормона в сыворотке крови каждые 3 месяца.

100
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.99-103

Врожденный гипотиреоз означает, что в основе заболевания лежит полная или частичная недоста-
точность тиреоидных гормонов, вырабатываемых щитовидной железой, что приводит к задержке
развития всех органов и систем организма. В первую очередь от недостатка тиреоидных гормонов
страдает центральная нервная система. У больных с врожденным гипотиреозом уровень трийодти-
ронина (Т3) составлял 1,2±0,2, тироксина – 71,2±4,5 нмоль/л, а уровень тиреотропного гормона (ТТГ) –
9,45±3,5 мЕд/л. Эти данные указывают на адекватную компенсацию врожденного гипотиреоза анти-
тиреоидными препаратами.
Итак, у пациентов с первичным, послеоперационным и врожденным гипотиреозом наряду с по-
вышением уровня ТТГ и незначительным снижением Т4 был определён нормальный уровень Т3 как
следствие компенсаторной реакции интенсивной периферической конверсии Т4 в более активный
гормон Т3 и компенсации гипотиреоза антитиреоидными препаратами.
Тревожное расстройство можно охарактеризовать как напряженное ожидание неприятностей,
общее беспокойство [10]. Жизнь современного человека сопряжена с постоянным воздействием фак-
торов, предрасполагающих к развитью тревожного синдрома (отсутствие уверенности в завтрашнем
дне для себя и своих близких, воздействие средств массовой информации, техногенные, климатиче-
ские и социально-экономические катаклизмы и др.) [11]. Тревожный синдром может привести к
мобилизации защитных механизмов, адаптации больного к внешним раздражителям, если они имеют
ситуационный характер, или привести к функциональным, а в дальнейшем и к органическим измене-
ниям [7]. Реже тревога бывает патологической – возникает без причины и чрезмерна по силе и про-
должительности [3]. Патологическая тревожность иногда возникает на фоне психического расстрой-
ства или уже имеющегося соматического заболевания, приема лекарственных средств или наркотиче-
ских препаратов [7]. Тревога серьезно затрагивает качество жизни, адаптационные возможности
больного, поскольку может привести к снижению профессионального статуса, нередко способствует
развитию гипертонической болезни и другой соматической патологии [9]. Тревога влияет также на
длительность освобождения от труда по больничному листку. Задача врача в этих случаях сводится к
своевременному распознаванию основного заболевания и тревожного синдрома, а также их коррекции.
Анализируя синдром тревоги у больных с первичным гипотиреозом, установили, что у 50% боль-
ных высокий уровень тревожного состояния, у 33,3% – средний уровень выраженной тревоги и у
16,7% больных – низкий уровень тревожности (см. диаграмму).

Диаграмма 1. Частота тревоги при гипотиреозе.

Анализируя синдром тревоги у больных с послеоперационным гипотиреозом, установили, что у


30% больных – высокий уровень тревожного состояния, у 40 % – средний уровень выраженной тре-
воги, у 30% больных – низкий уровень тревожности (см. диаграмму).

101
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.99-103

Анализируя синдром тревоги у больных с врожденным гипотиреозом, выявили, что у 50% боль-
ных – средний уровень выраженной тревоги, у 50% больных – низкий уровень тревожности. Так как
исследуемые нами пациенты начали принимать антитиреоидные препараты на ранней стадии забо-
левания (диагноз гипотиреоза был поставлен в первый год после рождения детей), только благодаря
этому у них не был выявлен высокий уровень тревожности.
Изучая клинические проявления тревоги, установили, что они носили вегетативный и психиче-
ский характер, так как симптомы, связанные с изменением функционального состояния нервной
системы, являются наиболее постоянными при гипотиреозе. Больные с высоким и среднем уровнем
тревожности чаще проявляли нервозность, взвинченность, замедленную психическую реакцию на
внешние раздражители, пониженный интерес к окружающему, вялость, апатичность, сонливость,
замкнутость, пониженную способность концентрировать внимание, ухудшение памяти, в других
случаях – ворчливость, назойливость. У больных с легкой степенью тревожности отмечалось наруше-
ния сна, а также повышенная возбудимость, сухость во рту, общее беспокойство, дрожь, иногда и
другие симптомы.
Результаты проведенного исследования свидетельствуют, что при лечении пациентов с различными
формами гипотиреоза необходимо использовать комплексное психофизиологическое тестирование,
так как установленные симптомы служат дополнительными критериями для определения функцио-
нального состояния щитовидной железы и отражают тяжесть поражения психоэмоционального ста-
туса больных.
Итак, в ходе исследования нами установлена постоянная тревожность высокой, средней и легкой
степени у больных с первичным и послеоперационным гипотиреозом; постоянная средняя и легкая
тревожность у больных с врожденным гипотиреозом. С целью уменьшения тревожного синдрома
лечение ориентировано на основное заболевание, так как именно оно является источником тревоги.
На наш взгляд, существенное влияние на снижение качества жизни пациентов с гипотиреозом,
даже тех, которые вполне адекватно компенсированы лечением, вносят социальные факторы – и в
первую очередь общий уровень медицинской помощи, который может снизить качество жизни даже
у здорового человека, а также культурный уровень отдельных пациентов, оказывающий существен-
ное влияние на отношение человека к своей болезни. Кроме того, судя по всему, достаточно сложно
определить, что именно у пациента снижает качество жизни – несовершенство заместительной
терапии или осознание самого факта необходимости постоянного приема гормонального препарата.
Выводы
У всех больных с гипотиреозом были выявлены симптомы различной степени недостаточности
щитовидной железы, подтвержденные повышенной концентрацией ТТГ.
Постоянная тревожность высокой, средней и легкой степени была выявлена у больных с первич-
ным и послеоперационным гипотиреозом; постоянная средняя и легкая тревожность – у больных с
врожденным гипотиреозом.
Клинические проявления тревоги носили вегетативный и психический характер, так как симптомы,
обусловленные изменением функционального состояния нервной системы, являются наиболее посто-
янными при гипотиреозе.

Литература:
1. ANESTIADI, Z., DARCIUC, L. Hipotiroidia primară, influenţa ei asupra metabolismului lipidic şi eficienţa lipolipe-
miantă a levotiroxinei la pacienţii cu această afecţiune patologică. În: Analele ştiinţifice ale USMF „N. Testimiţanu”.
Chişinău, 2000, p. 210-214.
2. ANESTIADI, Z., DARCIUC, L. Cu privire la Epidemiologia afecţiunilor glandei tiroide în Republica Moldova. În:
Materialele conferinţei ştiinţifice a colaboratorilor şi studenţilor. Chişinău: USMF „N. Testimiţanu”. 2002, p.190.
3. GOODWIN, R.D., STEIN, V.D. Generalized anxiety disorder and peptic ulcer diseamong adults in the United States.
În: Psychosom. Med., 2002, no.64, p.862-866.
4. HOLLOWELL, J.G., STAEHLING, N.W., FLANDERS, W.D. et al. In: J. Clin. Endocrinol. Metab., 2002, v.87,
р.489-499.
5. MS RM. Program Naţional de Eradicare a Maladiilor Iododeficitare. Chişinău, 1998. 27 р.
6. БАРАНОВ, В.Г. Руководство по клинической эндокринологии. Ленинград, 1977. 164 с.

102
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.99-103

7. БРАЙТИГЕМ, В., КРИСТИАН, П., РОД, М. Психосоматическая медицина. / Пер. с англ. Москва: Медицина,
1999. 430 с. ISBN 9789241547208
8. КОВАЛЕНКО, А.Е. Тирeоидэктомия и послеоперационный гипотиреоз. Киев, 2008, № 8/1, с.37-38.
9. КРЫЛОВ, А.А., КРЫЛОВА, Г.С. Неврозы в общей врачебной практике. B: Новые Санкт-Петербургские
Ведомости, 2004. 124 с.
10. НОВИКОВА, Н.А., СЫРКИН, А.Л. Феназепам и нарушения ритма у больных с ИБС и нейроциркуляторной
дистонией. B: Психические расстройства и сердечно-сосудистая патология. Москва, 1994, с.122-125.
11. СТАРOСТИНА, Е.Г. Генерализованные тревожные расстройства. B: Русcкий мед. журнал. 2004, т.22, №12,
с.2-7.
12. ФАДЕЕВ, В.В., ЛЕСНИКОВА, С.В. Проблемы эндокринологии, 2003, т.49, №11, с.23-31.

Prezentat la 17.04.2015

103
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.104-108
 

THE IMPACT OF THE BioR REMEDY ON THE MARKER INDICES OF


ENDOTOXICOSIS AND HISTIDINE-DIPEPTIDES IN BLOOD SERUM IN QUAILS

Ana MACARI
State Agrarian University of Moldova

Our goal was the study of the marker indices of endotoxicosis and histidine - dipeptides dynamics in the blood serum
of quails treated with the BioR remedy.
The study involved five groups of quails, in the process of reconditioning, (one control group and 4 experimental
groups), 40 birds each group. BioR was administered twice: in different doses (0,5-1,5 ml/head of 0,05% BioR sol.),
while the control group received saline.
The BioR remedy is well tolerated by adult quails, reduces the necrotic substances level, the average molecular
weight substances levels, and induces a truthful histidine - dipeptides level increase, which explains the reduction of the
catabolic processes and anabolism enhancement in quails.
Keywords: BioR remedy, Spirulina platensis, quails, necrotic substances, histidine-dipeptides, average weight sub-
stances.

IMPACTUL REMEDIULUI BioR ASUPRA INDICILOR MARKERI AI ENDOTOXICOZEI ŞI


DIPEPTIDELOR HISTIDINICE ÎN SERUL SANGUIN LA PREPELIŢE
Ne-am propus ca scop să urmărim manifestările indicilor markeri ai endotoxicozei şi ai dipeptidelor histidinice în
serul sanguin la prepeliţele tratate cu remediul BioR.
Studiul a inclus 5 loturi de prepeliţe, puse la recondiţionare (1 lot martor şi 4 loturi experimentale), a câte 40 păsări.
BioR-ul a fost administrat de 2 ori: în doze diferite (0,5-1,5 ml/cap sol. 0,05% BioR), în timp ce la lotul martor s-a
administrat ser fiziologic.
Remediul BioR este bine tolerat de prepeliţele adulte, reduce nivelul substanţelor necrotice, al substanţelor cu masă
moleculară medie şi induce o creştere veridică a dipeptidelor histidinice, fapt ce demonstrează reducerea proceselor
catabolice şi intensificarea anabolismului în organismul prepeliţelor.
Cuvinte-cheie: remediu BioR, Spirulina platensis, prepeliţe, substanţe necrotice, dipeptide histidinice, substanţe cu
masă medie.

Introduction
Quails, in terms of the volume of production achieved, are incomparable with hens, but are very significant
due to the avalanche of investigations in decoding the genome, thus enriching and even confirming the results
obtained on hens [15]. Alongside, at the current stage of reviving the livestock sector, of greater importance
is pigs, birds, rabbits breeding. Quail breeding is justified by the fact that many people prefer to breed birds
both for meat and eggs, products widely required on the today market for their dietary and even curative
properties [1,4]. Given the biological specificity of this species, but for other reasons as well, more often are
being used biologically active products with adaptive, anti-stress and high growth stimulator properties [9,13].
In aviculture there are used with no doubt growth stimulators, priority being given to the ones of natural
origin, harmless and of plant origin [7-10,13]. Part of the biologically active remedies category, ecological,
obtained through modern technologies from cyanobacteria Spirulina platensis is also the BioR product, natio-
nally and internationally recognized [2,7,18,20,23].
The BioR remedy has been widely studied on laboratory animals, farm animals, and man [3,7,22,25].
Still the impact of this remedy on the marker indices of endotoxicosis and histidine - dipeptides in quails has
not been elucidated yet. In this context, the aim of our research was the study of the BioR impact on some
parameters of endotoxicosis: average molecular weight substances, necrotic substances and histidine-dipeptides
concentration - carnosine in quails reared under factory conditions.
Material and methods
The main task of this study was the assessment of the BioR remedy effects on the serum parameters -
average molecular weight substances, necrotic substances and histidine-dipeptides - Carnosine, parameters
both related to assessing the state of stress and endotoxicosis detection in adult reconditioned quails. The
research material refers to a flock of 200 adult quails of 197 days old, in the period of reconditioning, divided

104 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


 
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.104-108
 

into 5 lots,40 birds each, at the end of the laying cycle. The object of the research is the cyanobacterial BioR
remedy, administered in different doses to birds from 4 lots, according to the experimental scheme from
Table 1.
Tabel 1
BioR 0,05% sol administration scheme in adult quails
Administration Dose, ml
Animal lots Number of birds
regimen 1st administration 2nd administration
Twice 0,5 ml 0,5 ml
Control 40
intramuscular, at 0,9% sol. NaCl 0,9% sol. NaCl
Experimental 1 40 the beginning of the 0,25 0,25
Experimental 2 40 study and at the 7th- 0,5 0,5
Experimental 3 40 10th day after the 1,0 1,0
Experimental 4 40 first administration 1,5 1,5

The tested remedy is a local product, obtained in the Republic of Moldova from cyanobacteria Spirulina
platensis, based on modern biotechnology [21].
The remedy contains a complex of biologically active substances, including carbohydrates, oligopeptides,
macro and micro elements, amino acids, especially immunoactive ones, etc.
The quails included in the study were homogenous in terms of body weight and similar regarding physio-
logical conditions and age, staying in the same house where all hygienic and technological parameters:
microclimate, hygiene, birds welfare, feeding, watering, and veterinary care were identical. During the study
the quails were monitored and examined to assess their number and health status. At the beginning of the
study at five quails was randomly measured the body temperature and the number of respiratory movements
per minute, and during the research the parameters were evaluated at 5 quails each lot included in the study.
Blood samples were taken at different stages: at the beginning of the study, prior BioR administration,
from 5 birds, and then twice: at the first sampling (in the middle of the trial) and at the 2nd sampling, at the
end of the study, from 5 quails each lot. The blood was collected by decapitation of quails, in 2 standard
tubes – with and without anticoagulant. Average weight substances were estimated using the method described
by Нестеров С.Л. et all. [16]. Necrotic substances content was assessed according to the process described
by Сыромятникова Е. Д. et all. [17]. Histidine-dipeptides were assessed according to the method elaborated
by Северин С.Е. [6].
Statistical evaluation of biochemical indices was performed using Student's t-parameter criteria with the
veracity less than 0,05 (p <0,05).
Results and discussion
Data obtained indicate that during the research, over a period of about 40 days, the tested product caused
no side effects of the whole body or at the place of administration. It has been noted that in the quails that
received the tested product, the body temperature and respiratory movements per minute decreased, by this
confirming the adaptive and anti-stress properties of the studied bioremedy, similar results being reported by
us in a recently published article [9].
BioR remedy influence on endotoxicosis marker indices and histidine-dipeptides, in adult reconditioned
quails, are presented in Table 2.
As shown in Table 2, the mean value of average molecular weight substances at the beginning of the study
is 31,45 ± 5,20 u/c, parameter that at the first sampling increased in all groups, but higher in birds from the
group control, by 26,2% compared to the beginning of the study. At this research stage the average weight
molecules level in all groups treated with BioR was lower by 2,3-15,6% compared to the control group, with
significant changes reported in the experimental groups 3 and 4 compared to the control group (P<0,01).
Similar results have been recorded by other authors who administered organic selenium to broilers [11].
The undertaken study revealed new positive aspects of the BioR remedy impact on the metabolism of adult
quails. We underline the fact that at this research stage the BioR product had a positive impact on the internal
processes which led to the decrease in serum levels of average weight molecules by 7,9–28,3% compared
with the control group, results that reveal the positive effect of the tested remedy for adult quails. We have
reported similar results while testing this remedy on broilers [9].

105
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.104-108
 

Table 2
Changes of the marker indices of endotoxicosis and histidine–dipeptides in the blood serum of adult
reconditioned quails, treated with the BioR remedy

Tested The Animal lots


Indices beginning
Control LEx 1 LEx 2 LEx 3 LEx 4
of the study
AWM, u/c
39,70±0,89 38,77±0,44 33,49±3,48 34,25±1,83* 34,32±1,28**
1st sampling
31,45±5,20 45,93±2,34 32,93±6,31 42,04±1,13 42,31±0,78 41,15±4,07
2nd sampling
NS, u/c
6,18±0,23 5,89±0,13 4,90±0,72 5,04±0,38* 5,18±0,27*
1st sampling
5,93±0,39 6,80±0,30 5,16±0,45* 5,99±0,45 7,25±0,18 7,85±0,56
2nd sampling
HD-Carnosine,
mkmol/l 49,51±2,43 58,54±6,66 55,76±1,26 56,04±7,03 51,17±1,50
1st sampling 49,35±1,58 53,06±4,36 62,13±3,24 76,24±9,94 64,88±3,08 70,96±2,77**
2nd sampling
Note: * P <0,05 ** P <0,01; AWM – average weight molecules; NS – Necrotic substances; HD – histidine - dipeptides

Still it is important to underline the fact that some authors who tested certain products enriched with
organic selenium didn`t obtain significant results at the end of the technological cycle of broiler rearing, in
terms of the average weight molecules serum dynamics [11]. The importance of our results regarding the
BioR capacity to reduce the average weight molecules level is validated by some authors` data according to
which average weight molecules have neurotoxic effects, inhibit protein biosynthesis, and the activity of
several enzymes, disturb the oxidation processes, induce a state of secondary immunosuppression, and have
a toxic influence on erythropoiesis [5, p.136-137].
A number of researchers show lower average weight molecules indices in young healthy cattle compared
with higher values in case of diarrhoea, considering that the given index could serve as a test of the endogenous
intoxication evolution, revealing at the same time the intensity of the catabolic processes. [12]. Similar results
were also obtained by other authors who registered higher average weight molecules values in blood serum
in children of 0-5 years old, with thermal burns [14], in patients both with hemorrhagic shock, and septic
shock [24], thus showing the intensification of the catabolic processes in the body. Necrotic substances (NS)
is another marker of endotoxicosis, which values are reported in dynamics in Table 2.
From the analysis of the data presented in this table we can notice that the serum levels of the analysed
NS is 5,93 ± 0,39 u/c, parameter which in the control group, at the 1st sampling has a tendency to increase by
4,2% compared to the beginning of the study. On the contrary, according to the data in Table 2, the BioR
remedy boosted the decrease of the investigated parameter, in the experimental groups, by 4,7–20,7% compared
to the registered values in the control group, at the same time revealing, in the experimental groups 3 and 4,
statistically significant differences (P<0,05). Similar results of the NS serum level have obtained and other
authors while administrating organic selenium (Sel-Plex) at day 21 of life of broilers, difference that didn`t
maintain until the end of the technological cycle, at the 42th day [13].
It is important to reveal the analysis and dynamics of the investigated parameter at the end of the study
when persisted a tendency of decrease, in the control group, by 10,0% compared to the previous values of the
control group. At the 2nd sampling, the investigated parameter had a specific dynamics, and in strict dependence
with the BioR dose administered to broilers. We specify that at the first two experimental groups, treated with
lower doses of BioR (0,25-0,5 ml/head), the serum level of analyzed NS remained at a lower level by 11,9–
24,1% compared with the control group (P<0,05, experimental group 1). In parallel in the experimental groups
3 and 4, the investigated parameter on the contrary had the tendency to increase by 6,6–15,4% compared to the
control group. Therefore, our results confirm the need to conduct detailed studies on optimal dosing of BioR
in adult reconditioned quails. The obtained results reveal that the remedy, used in optimal doses, contributes to
the improvement of the anabolic processes in adult quails, as reflected by the decrease of the catabolic processes.

106
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.104-108
 

The dynamics of both parameters of the biochemical status (catabolic), both in intact and in experimental
quails demonstrate that the inclusion of BioR in the treatment schemes of reconditioned quails led to a truthful
decrease of the serum levels of average weight molecules and necrotic substances as markers of endotoxicosis
and the state of stress in birds, which also had a positive impact on the chickens` welfare.
An important criterion in metabolism assessing, and in particular regarding the anabolic processes, is the
serum level of histidine–dipeptides - carnosine, considered as marker of the anabolic processes in the body.
According to data in table 2, it is has been noted that, prior the BioR treatment, the histidine – dipeptides -
carnosine values constituted in average 49,35 ± 1,58 mkmol/l, maintaining, in the control group, their level
the same as recorded at the beginning of the study. The BioR remedy administration induces a tendency of
inconclusive increase of histidine–dipeptides by 3,3-18,2% in all experimental groups compared with the
reference group, the obtained values depending on the BioR dose administered to quails. At the same time
lower doses contribute to a pronounced increase of the investigated index. Similar results were reported by
us studying this remedy in broilers [19].
At the end of the study histidine–dipeptides - carnosine values in blood serum increase, in experimental
groups treated with BioR, by 17,1–43,7% compared to the control group (P<0,01, experimental group 4).
According to this, the dynamics of histidine–dipeptides – Carnosine may be explained by the positive inter-
vention of the tested product on the metabolic processes in quails.
Thus, the usage of the BioR remedy in adult reconditioned quails, under physiological conditions, clinically
healthy, determines the decrease of the marker indices of endotoxicosis: average molecular weight substances
and necrotic substances, and simultaneously the increase of histidine–dipeptides - carnosine in serum, in
birds presented in the study.
Conclusions
• The BioR product, obtained through modern technology from Spirulina platensis, tested on adult
reconditioned quails, under physiological conditions of poultry factory, for a period of 40 days, is well
tolerated by birds and did not cause local or general pathological reactions.
• Under physiological conditions the BioR remedy truthfully reduces the necrotic substances level and
contributes to an important decrease in the concentration of average molecular weight substances,
which may be the consequence of the catabolic processes decrease in the body.
• The BioR remedy, in adult reconditioned quails, clinically healthy induces a truthful increase of
histidine–dipeptides - carnosine in blood serum, which denotes the activation of the anabolic processes
in the body.

Bibliography:
1. ALEXADRU, A. Prepeliţa, fazanul. Bucureşti: Alex-Alex, 2001. 123 p.
2. RUDIC, V. BioR: Studii biomedicale şi clinice. Chişinău: S.n., 2007 (Tipogr. „Elena V.I. SRL). 376 p.
ISBN 978-9975-9548-8-4
3. RUDIC, V., COJOCARI, A., CEPOI, L., CHIRIAC, T., RUDI, I., GUDUMAC, V., MACARI, V., CODREANU,
S. ş.a. (2007). Ficobiotehnologie – cercetări fundamentale şi realizări practice. Chişinău: s.n. (Tipografia „Elena
V.I.” SRL). 365 p. ISBN 978-9975-9892-5-1
4. КОЧИШ, И.И., ПЕТРАШ, М.Г., СМИРНОВ, С.Б. Птицеводство. Москва: Колосс, 2004. 407 с.
ISBN 5-9532-0038-2
5. НАЗАРЕНКО, Г.И., КИШКУН, А.А. Клиническая оценка результатов лабораторных исследований. Москва:
Медицина, 2000. 544 с. ISBN 5-225-04579-0
6. СЕВЕРИН, С.Е. Практикум по биохимии. Москва: Изд.-во МГУ, 1989, с.191-195.
7. MACARI, V., PUTIN, V., RUDIC, V., MACARI, A., BĂLĂNESCU, S., ENCIU, V. Recomandări. Procedeu de
ameliorare a sănătăţii şi stimulare a productivităţii la puii de carne. Chişinău: UASM, 2014 (Tipogr. „Print-Caro”).
35 p.
8. КАРПУТЬ, И.М., КУРДЕНКО, А.П., БАБИНА, М.П. и др. Рекомендации по применению иммунокоррек-
торов для повышения резистентности и профилактики болезней молодняка с.-х. животных и птиц. Витебск:
ВГАВМ, 2009. 56 c.
9. MACARI, A., PAVLICENCO, N., MACARI, V., GHERGHELEGIU, M. Modificările statusului clinico-hematologic
la prepeliţele adulte tratate cu un bioprodus autohton. În: Lucrări ştiinţifice ale UASM. Medicina Veterinară.
Vol. 35. Chişinău: Centrul Editorial al UASM, 2013, p.72-76.

107
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.104-108
 
10. PUTIN, V., MACARI, A. Impactul produsului autohton BioR şi al Catosalului asupra statusului clinico-hematologic
la puii broiler. În: Lucrări ştiinşifice ale UASM. Medicina Veterinară. Vol. 35. Chişinău: Centrul Editorial al UASM.
2013, p.106-110.
11. ZAIŢEVA, D. Capacitatea pro- şi antioxidantă a sângelui la puii broiler COB 500. În: Lucrări ştiinifice ale UASM.
Medicină Veterinară. Vol. 35. Chişinău: Centrul editorial UASM, 2013, p.143-110.
12. БЕЛКО, А.А. Среднемолекулярные вещества – показатель степени эндогенной интоксикации организма у
телят. В: Актуальные проблемы интенсивного развития животноводства: сборник научных трудов. Горки,
2011, вып.14, ч.2, с.189-196.
13. ШТАЙНЕР, Т., ДУДЕНКО, Д. Новейшие концепции: Использование фитогенных препаратов в птицеводстве.
В: Птахiвництво: мiжвiд.темат. наук. зб. Харкiв, 2009, вип.62, с.73-79.
14. GUDUMAC, E., PRISĂCARU, O. Rolul peptidelor cu masă moleculară medie în agregarea celulelor sangvine în
arsurile termice la copii. În: Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe medicale, 2012, 1(33), p.31-35.
15. MINVIELLE, F. What are quail good for in a chicken-focused world? In: World´s Poultry Science Journal, 2009,
vol.65, no.4, p.601-608. ISSN 0043-9339
16. НЕСТЕРОВ, С.Л., ШИЛЕНОК, И.Г., КОЗЛОВА, Е.М. и др. Средние молекулы мочи в оценке состояния
почек у новорожденных. B: Клин. лабор. д-ка, 2003, №10, c.12-14.
17. СЫРОМЯТНИКОВА, Е.Д., ЛУЖНИКОВ, Е.А., МАТКЕВИЧ, К.И. и др. Некротические субстанции как
маркер оценки эффективности детоксикации организма методом акишечного лаважа у больных острыми
отравлениями. B: Клин. лабор. д-ка, 2004, №5, c.44.
18. GUDUMAC, V., RUDIC, V., GULEA, A., CHIRIAC, T., BULMAGA, V., MACARI, V. Technologies dobtention
de nouveau produit immunuostimulateurs et hepatoprotecteurs d’origine algale. In: 29E Salon international des
inventions des techniques et produit nouveau, 4-8 avril 2001, Palexo. Geneve, 2001, p.179.
19. MACARI, A., PUTIN, V., MACARI, V., GUDUMAC, V. The effects of the BioR Remedy on Certain Parameters
of Endotoxicosis and Histidine Dipeptides in Broilers Treated with BioR Starting with the 9 Day of Life. In: Actual
problems of protection and sustainable use of the animal world diversity: 8-th Intern. Conf. of Zoologists, 10-12 oct.
2013: Book of Abstract/ red. board Toderaş Ion (chief red) et all. Chişinău: S. n., 2013, (Tipogr. „Elan Poligraf”),
p.63-64.
20. MACARI, V., RUDIC, V., PUTIN, V., MACARI, A. Procedeu de stimulare a productivităţii puilor broiler: Brevet
MD nr.4101 С1 2011.09.30. În: BOPI, 2011, nr.3.
21. RUDIC, V., GUDUMAC, V. Preparat medicamentos: Brevet de invenţie nr.545. În: BOPI, 1996, nr.5. 14 p.
22. CARAGIA, S. Homeostazia lipidelor, proteinelor, glucidelor sanguine şi funcţia sistemului reproductiv masculin
sub influenţa preparatelor biologic active de origine algală: Autoref. al tezei de dr. în biologie. Chişinău, 2001. 24 p.
23. MACARI, V. Aspecte fiziologico-metabolice ale acţiunii preparatului BioR de origine algală asupra organismului
animal: Autoref. al tezei de dr. hab. în biologie. Chişinău, 2003. 48 p.
24. MUHAMED, Y. Relevanţa indicilor de laborator în estimarea gravităţii stărilor de şoc: Autoref. al tezei de dr. în
medicină. Chişinău, 2005. 16 p.
25. PUTIN, V. Aspecte fiziologo-metabilice ale acţiunii preparatului BioR asupra puilor-broiler: Autoref. al tezei de
dr. în biologie. Chişinău, 2014. 30 p.

Prezentat la 17.03.2015

108
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.109-116

PEPTIDE BIOACTIVE ALGALE ŞI PERSPECTIVA DE UTILIZARE A LOR ÎN


CALITATE DE AGENŢI TERAPEUTICI

Valentina BULIMAGA, Maria PISOVA, Liliana ZOSIM,


Angela RUDAKOVA, Natalia CLIMOVA, Veaceslav REVA
Universitatea de Stat din Moldova

Dezvoltarea şi aplicarea tehnologiilor de inginerie enzimatică, folosind enzimele pentru hidroliza ficocianinei şi
producerea peptidelor bioactive, deschide noi perspective de utilizare a lor în calitate de agenţi anticancer, antimicro-
bieni, antioxidativi, antihipertensivi etc. Lărgirea spectrului de peptide produse în baza enzimolizei ficocianinei poate fi
efectuată prin utilizarea în acest scop a enzimelor proteolitice cu specificitate diferită. În lucrare sunt analizate spectrele
UV ale hidrolizatelor triptice sumare ale ficocianinei şi descrise unele metode de separare şi analiză a fracţiilor peptidice
din hidrolizat.
Cuvinte-cheie: peptide bioactive, ficocianina, hidroliză enzimatcă, Spirulina platensis, gel filtrare.

ALGAL BIOACTIVE PEPTIDES AND THEIR PERSPECTIVE USE AS THERAPEUTIC AGENTS


Development and application of enzyme engineering technologies using enzymes for the hydrolysis of Phycocyanin
and production of bioactive peptides opens up new prospects for their use as anticancer, antimicrobial, antioxidant,
hypotensive agents. Diversification of the range of produced peptides can be performed by the enzymolysis and using
of the proteolytic enzymes with diverse specificity for this purpose. The paper presents the UV spectra of summary
tryptic phycocyanin hydrolysates and some methods of separation and analyzing of peptide fractions.
Keywords: bioactive peptides, phycocyanin, enzymatic hydrolysis, Spirulina platensis, gel filtration.

Introducere
În ultimele decenii peptidele sunt pe larg utilizate în calitate de agenţi anticancerigeni, antioxidanţi, anti-
microbieni, antihipertensivi, cito- şi imunomodulatorii [2-3,5]. Peptidele bioactive pot fi obţinute atât prin
sinteză chimică, cât şi din surse naturale de origine vegetală şi animală. În legătură cu faptul că multe proteine
alimentare, inclusiv cazeina, provoacă unele efecte adverse, inclusiv alergii nu doar la copii, dar şi la vârstnici,
ele sunt substituite de peptide produse prin fermentaţia proteinelor [11].
Cu toate că multe specii de alge şi cianobacterii, în special Spirulina platensis, se caracterizează printr-un
conţinut bogat de proteine, totuşi sunt într-un număr limitat cercetările destinate utilizării algelor ca surse de
peptide bioactive, obţinute prin hidroliza enzimatică a proteinelor.
Este cunoscut că stresul oxidativ este un factor important în geneza multor boli, cum ar fi cancerul, mala-
diile cardiovasculare şi cele degenerative. Utilizarea intensă a medicamentelor sintetice anti-aging (anti-îm-
bătrânire) poate provoca efecte secundare asupra organismului. Prin urmare, este important de a utiliza anti-
oxidanţi şi remedii naturale cu efecte benefice asupra organismului. Un rol incontestabil în acest context re-
vine ficocianinei, extrase şi purificate din biomasa de spirulină [7,11,11,22,]. Au fost deja efectuate numeroase
studii privind activitatea antioxidantă a ficocianinei [4,8,20]. Ea are multe functii biologice, cum ar fi efect
anticancer [6,9,15,28], activitate antibacteriană [22], antimalarie [19] şi alte activităţi [20]. Astfel, cercetările
efectuate în ultimul deceniu au scos în evidenţă că ficocianina poate întârzia senescența, manifestă efect
antitumoral şi antimicrobian şi poate fi utilizată ca remediu natural în profilaxia şi tratarea diverselor maladii.
În ultimii ani a sporit interesul cercetătorilor faţă de proteinele funcționale sau peptidele bioactive din
algele marine [13]. Acest fapt se datorează proprietăţilor lor specifice cu efecte benefice asupra sănătăţii.
În ce priveşte strategia de obţinere a peptidelor bioactive din proteine algale marine, ea este discutată
detaliat de unii autori şi este bazată pe hidroliza enzimatică a extractului proteic [21]. Întregul proces include
etapele: uscarea biomasei algale, distrugerea pereţilor celulari, extragerea componentelor solubile intracelu-
lare, tratarea extractului prin hidroliza proteolitică şi obţinerea hidrolizatului proteic, izolarea şi purificarea
peptidelor din hidrolizat şi determinarea secvenţei aminoacide şi a masei moleculare ale acestora.
Recent, unii cercetatori şi-au concentrat eforturile asupra investigării unor noi peptide produse din Spirulina
platensis, Spirulina maxima şi Chlorella vulgaris.

109 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


 
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.109-116

Printre primele cercetări referitoare la obţinerea unor fracții peptidice prin digestia peptică a proteinelor
din Chlorella vulgaris şi Spirulina platensis pot fi menţionate cele efectuate de K.Suetsuna şi J.R. Chen [26].
Fracţiile peptidice au fost purificate prin cromatografie de schimb ionic şi gel-filtrare şi s-a stabilit efectul lor
de inhibare a enzimei de conversie a angiotensinei 1 (ACE). Administrarea orală a fracțiilor peptidice la şo-
bolanii hipertensivi în doza de 200 mg / kg de greutate corporală a condus la efecte antihipertensive marcate.
Separarea ulterioară a fracțiilor peptidice prin cromatografie HPLC a permis obţinerea următoarelor peptide
bioactive, derivate de la Chlorella vulgaris: Ile-Val-Val-Glu, Ala-Phe-Leu, Phe- Ala-Leu, Ala-Glu-Leu şi
Val-Val-Pro-Pro-Ala. În cazul hidrolizatului din Spirulina platensis au fost identificate peptidele Ile-Ala-Glu,
Phe-Ala Leu, Ala-Glu-Leu, Ile-Ala-Pro-Gly şi Val-Ala-Phe [26].
Sunt raportate şi alte studii referitoare la obţinerea peptidelor bioactive prin hidroliza cu pepsină a deşeu-
lui proteic din biomasa de Chlorella pyrenoidosa şi stabilită activitatea biologică a peptidelor parţial purifi-
cate [25,29]. Purificarea peptidelor din hidrolizat a fost efectuată prin salifierea în două trepte, precum şi gel-
filtrarea pe SephacrylS-100 cu obţinerea a 6 fracţii peptidice. Fracţia B (neadsorbită pe Sephacryl), cu cea
mai înaltă activitate anticancer, a fost supusă purificării suplimentare prin cromatografie pe coloanele de
Q-sepharose şi CM-sepharose CL-6B. La ultima etapă de purificare s-a efectuat eluţia peptidelor cu gradient
linear de 0-1,0 M NaCl. A fost obţinută o fracţie peptidică parţial purificată ce manifesta o activitate anti-
oxidantă înaltă şi un efect inhibitor asupra enzimei de conversie a angiotensinei [25].
A fost cercetat de asemenea şi efectul asupra citochininelor la şobolani a peptidelor produse prin hidroliza
peptică a proteinei extrase din spirulină. S-a stabilit că peptidele obţinute prin hidroliza proteinei din spirulină
joacă un rol important în reglementarea funcţiei imunitare prin controlul nivelului de citokine [29].
Mai este raportat un studiu referitor la izolarea şi purificarea unei peptide Ile-Gln-Pro cu activitate
inhibitoare asupra enzimei de conversie a angiotensinei I(ACE) cu o valoare IC (50) de 5,77± 0,09 microM.
Această peptidă a fost obţinută prin hidroliza extractului din Spirulina platensis cu alcalaza, apoi a fost supusă
purificării prin cromatografia de gel-filtrare şi cea cu fază inversă HPLC(RP-HPLC) în două etape. Peptida a
demonstrat rezistenţă la digestie in vitro cu proteaze gastrointestinale. Administrarea orală a Ile-Gln-Pro într-
o doză de10 mg/kg s-a soldat cu diminuarea semnificativă a ponderii tensiunii arteriale şi sistolice (TAS) şi
diastolice (DBP) la şobolanii hipertensivi (SHR) la 4, 6, şi 8 ore după tratament. Rezultatele obţinute indică
asupra faptului că peptida Ile-Gln-Pro din Spirulina platensis cu activitate inhibitoare asupra ACE ar putea fi
utilizată în prevenirea şi tratamentul hipertensiunii [16].
Au fost studiate şi proprietățile bioactive ale hidrolizatului extractului brut de spirulină, obţinut în rezul-
tatul enzimolizei acestuia cu proteaza SM98011. Extractul de proteină totală din spirulină în soluție tampon
fosfat a fost tratat cu proteaza SM98011 la incubare la 50o cu agitare constantă, timp de 5 ore. După stoparea
reacției prin incubare la 90o timp de 15 minute s-a efectuat centrifugarea la 10.000xg la 4o, timp de 20 min.
Hidrolizatul obținut a manifestat o activitate de anihilare a radicalilor liberi cu mult mai înaltă (SA% =33,28%),
comparativ cu proteina netratată enzimatic (SA% =12,15 nmg/ml) [31].
Au fost identificate încă două peptide LDAVNR(P1) şi MMLDF(P2) obţinute din hidrolizatul enzimatic
al proteinei din Spirulina maxima şi cercetată acţiunea lor antialergică. Rezultatele obţinute au permis a con-
cluziona că peptidele P1 şi P2 din S.maxima pot fi candidaţi promiţători pentru utilizare în terapii antialergice,
contribuind la dezvoltarea de noi aditive alimentare bioactive pentru ameliorarea bolilor alergice [27].
O peptidă cu capacitate înaltă de chelatare a fierului a fost purificată din hidrolizatele proteice ale extractului
de spirulină. Proteina a fost hidrolizată, folosind două enzime – alcalaza (Alcalase®) şi o exopeptidază
(Flavourzyme), iar gradul de hidroliză a fost determinat utilizând un test cu acidul trinitrobenzensulfonic şi
SDS-electroforeza în gel de poliacrilamidă. Hidrolizatele proteice din spirulină au fost supuse ultrafiltrării
pentru a izola componentele sub 3kDa, care au fost apoi fracționate prin cromatografie pe coloanele de
Q-Sefaroză şi Sephadex G-15. A fost determinată capacitatea de chelatare a fierului a fiecărei fracții obţinute,
iar peptida cu cea mai înaltă activitate a fost izolată şi identificată. Secvența de aminoacizi a peptidei a fost
identificată ca fiind Thr-Asp-Pro-lle (Leu)-Ala-Ala-Cys-lle (Leu), care are o greutate moleculară de 802 Da.
Datorită capacității sale de a lega fierul, peptida izolată poate fi utilizată ca un supliment nutritiv de fier [12].
Pentru a evalua efectele ficocianinei din S.platensis şi ale hidrolizatelelor sale triptice asupra creşterii ce-
lulare şi activităţii Caspazei-3 a celulelor HeLa, au fost efectuate teste cu tetrazoliu galben MTT (3-(4, 5-di-
methylthiazolyl-2)-2, 5-diphenyltetrazolium bromide), care este redus de către celulele metabolic active

110
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.109-116

(MTT), precum şi prin metoda ELISA. Rezultatele au scos în evidenţă că ficocianina purificată şi hidroliza-
tele sale triptice au efecte de inhibare evidente asupra proliferării celulelor HeLa in vitro. Ratele de inhibare
a ficocianinei şi hidralizatelor sale (100 mg/l) asupra celulelor HeLa sunt 29,2% şi 56,5%, respectiv. De
asemenea, s-a constatat că activitatea Caspazei-3 a celulelor HeLa tratate cu ficocianină (100 mg/l) după 12 ore
creşte în mod evident [30].
În urma analizei rezultatelor cercetărilor expuse mai sus se poate constata că din proteinele algale, inclusiv
din Spirulina sp., la enzimoliză au fost produse peptide cu un spectru larg de activităţi biologice. Totodată, în
pofida progreselor atinse în cercetarea şi identificarea unor peptide bioactive, obţinute prin hidroliza extrac-
telor sumare proteice din spirulină, în prezent sunt în număr foarte redus cercetările referitoare la peptidele
bioactive preparate din ficocianină.
Aşadar, pentru obţinerea şi explorarea peptidelor bioactive potențiale la etapele iniţiale este necesară faci-
litarea extracției proteinelor prin distrugerea pereţilor celulari algali. Acest proces poate fi realizat atât printr-
un procedeu asistat de enzime, cât şi prin metode mecanice, cum sunt ultrasonicarea, congelarea/ decongelarea
suspensiei algale. La rândul lor, peptidele bioactive pot fi obținute din surse alimentare proteice prin trei
moduri: (1) hidroliza cu enzime digestive de la animale; (2) hidroliza cu enzime proteolitice recoltate de la
microorganisme sau plante şi (3) hidroliza cu microorganisme proteolitice în timpul fermentării [13]. Cercetările
au demonstrat utilizarea eficientă în acest scop a hidrolizei pentru obţinerea peptidelor şi din alge brune [10].
Alţi factori care determină eficacitatea proteolizei in vitro sunt condițiile fizico-chimice selectate pentru
fiecare enzimă, cum ar fi valorile optime ale temperaturii şi pH-ului [21], precum şi durata hidrolizei. Pentru
fracționarea hidrolizatelor proteice pot fi utilizate metode de separare a peptidelor în fracţii cu mase moleculare
diferite, cum ar fi ultrafiltrarea (UF) prin membrane cu diferite dimensiuni ale porilor sau gel-filtrarea, precum
şi determinarea masei moleculare relative a peptidelor prin metoda electroforetică în gel de poliacrilamidă
(SDS-PAGE). Pentru purificarea suplimentară şi izolarea unor peptide individuale este utilizată cu succes
cromatografia lichidă de înaltă performanță cu fază inversă (RP-HPLC) [16]. Pentru a caracteriza structurile
şi masele moleculare ale peptidelor bioactive sunt utilizate atât metode contemporane, cum ar fi cromatografia
lichidă – spectrometria de masă (LC-MS) şi spectrometria de masă în tandem (MS-MS), cât şi metode tradi-
ţionale, cum sunt electroforeza, spectrofotometria UV-VIS şi metode clasice de determinare a proteinelor.
Aplicarea tehnologiilor de producere a peptidelor bioactive, folosind enzimele proteolitice pentru hidro-
liza ficocianinei, face cercetarea în acest domeniu mai valoroasă din punct de vedere aplicativ. Studiile supli-
mentare referitoare la activitatea biologică a peptidelor deschid noi perspective de utilizare a lor în calitate de
medicamente anticancer şi cu alte efecte terapeutice. Se poate presupune că peptidele obţinute din ficocianină
ar putea manifesta efecte terapeutice şi mai pronunţate, comparativ cu ficocianina.
Având în vedere actualitatea problemei abordate şi numărul limitat de publicaţii referitoare la obţinerea
peptidelor prin hidroliza enzimatică a ficocianinei, scopul lucrării rezidă în studiul posibilităţii de obţinere a
fracţiilor peptidice din ficocianină.
Material şi metode
Extragerea şi purificarea ficocianinei. Ficocianina a fost extrasă cu apă distilată din biomasa de Spirulina
platensis, supusă în prealabil congelării-decongelării repetate pentru distrugerea pereţilor celulari. În acest
scop, la 1 volum suspensie de spirulină (20 mg/ml) s-a adăugat 4 volume de apă distilată şi după agitarea
suspensiei la 4oC în decurs de 30 min. proba a fost supusă centrifugării la 6000 rot/min. Extractul de ficocia-
nină a fost supus fracţionării cu (NH4)2SO4 în 2 etape: până la 25% saturaţie, după care precipitatul a fost
înlăturat, iar la supernatant a fost adăugat (NH4)2SO4 până la 50% saturaţie. Precipitatul a fost separat prin
centrifugare la 6000 rot/min şi dizolvat în soluţie 3 M NaCl, рН 8,0. Purificarea ficocianinei а fost efectuată
pe coloana de phenyl-separose (Ø = 1,7сm, h = 5сm), echilibrată cu soluţie 3 M NaCl, рН 8,0. Viteza de
eluţie 50 ml/oră. Eluţia a fost efectuată consecutiv cu soluţie 1, 0,5, 0,25, 0,1 M NaCl, respectiv, apoi cu H2O.
Detectarea şi înregistrarea fracţiilor proteice eluate din coloană a fost efectuată la Uvicord (UV-1, LKB) la
280 nm сu ajutorul 2210 Recorder (LKB). Regenerarea coloanei de phenyl-sepharose a fost efectuată cu:
Н2О, 1% SDS, 10% alcool etilic şi Н2О. Puritatea ficocianinei la fiecare etapă de purificare a fost evaluată
prin raportul A620/A280.
Obţinerea hidrolizatului de ficocianină. Hidroliza ficocianinei a fost efectuată cu tripsină în raport de
1:20 în decurs de 24 ore. Hidroliza enzimatică a soluţiei de ficocianină (3 mg/ml) a fost efectuată în 0,5 M
soluţie NaCl, pH 8,0, în prezenţa mercaptoetanolului (2 mcl/ml), la temperatura de 30oC. După dializă a fost

111
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.109-116

analizat UV-VIS spectrul ficocianinei hidrolizate până la înlăturarea proteinei nehidrolizate şi după înlătura-
rea proteinei nehidrolizate prin filtru centricon (10 kDa).
SDS-electroforeza în gel de poliacrilamidă. Ficocianina obţinută în rezultatul purificării a fost precipi-
tată cu acid tricloracetic, spălată cu acetonă şi dizolvată în soluţie tampon pentru proteină. SDS-electroforeza
a fost efectuată în gel de poliacrilamidă de 15% în sistemul Laemli [25]. Pentru determinarea masei molecu-
lare a proteinelor au fost utilizaţi marcheri Eichprotein cu mase moleculare: 14,3, 20,1, 26,6, 39,2 şi 55,6 kDa.
Fracţiile peptidice din hidrolizatele ficocianinei au fost analizate cu ajutorul tricine SDS-electroforezei [23].
Pentru determinarea masei moleculare a proteinelor au fost utilizaţi marcheri Eichprotein cu mase molecu-
lare: 2,56, 6,38, 8,24, 14,6, 17, 2, 20,1 şi 26,6 kDa.
Benzile proteice în gelul de poliacrilamidă au fost fixate cu amestec etanol:apă:acid acetic (5:5:1) şi colo-
rate cu Coomassie G-250 (Serva, Germania) în decurs de 10-20 min., cu spălarea ulterioară a gelului cu so-
luţie 7% СН3СООН. Scanarea gelulilor a fost efectuată la Image Scanner III. Masele mоleculare ale benzilor
electroforetice au fost determinate utilizând programa Kodak.
Rezultate şi discuţii
Pentru obţinerea şi explorarea peptidelor bioactive la etapele iniţiale, este necesară facilitarea extracției
ficobiliproteinelor din biomasa de spirulină prin distrugerea pereţilor celulari. Acest proces a fost realizat
prin congelarea/decongelarea suspensiei algale. Următoarea etapă a procesului a constat în obţinerea prepara-
tului de ficocianină pură. În acest scop, extractul sumar de ficobiliproteine a fost supus salifierii în două etape şi
purificării prin cromatografie pe coloana de Phenyl-sepharose. Analiza electroforetică a preparatelor de fico-
cianină obţinute prin fracţionare cu (NH4)2SO4 (25-50% ) scoate în evidenţă prezenţa a două benzi abundente
cu masele molare aparente 17,8 şi 19,5 kDa ce aparţin subunităţilor α şi β ale ficocianinei şi alte benzi poli-
peptidice cu mase moleculare mai jos de 14 kDa şi agregate cu mase moleculare de circa 40 kDa. După puri-
ficarea prin cromatografie, preparatul de ficocianină conţine în principal două benzi ce constituie subunităţile
α şi β, ceea ce demonstrează că cromatografia asigură înlăturarea proteinelor balast şi obţinerea preparatului
cu un grad de puritate înalt (A620 / A280 = 4,0).

Fig.1. SDS-electroforeza ficocianinei purificate prin fracţionare cu 25-50% SA (1),


cromatografie pe coloana de Phenyl-Sepharose (2) şi markerii Eichprotein, kDa (3).

Preparatul de ficocianină a fost supus hidrolizei cu tripsina, în raport de 1:20. După separarea proteinei
nehidrolizate prin fltru centricon (masa moleculară 10 kDa), hidrolizatul a fost analizat prin scanarea
spectrului UV-VIS (Fig.2).

112
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.109-116

b
Fig.2. Spectrele UV-VIS ale hidrolizatelor peptidice ale ficocianinei obţinute la tratarea cu tripsina (1: 20)
până la (a) şi după înlăturarea proteinei nehidrolizate (b) prin filtru centricon.

Se observă diminuarea picului cromoforului la 616 nm până la dispariţia lui aproape completă, precum şi
a celui al proteinei la 280 nm. Se majorează ponderea peptidelor după hidroliză, ceea ce duce la creşterea
absorbanţei în intervalul 190-220 nm.
Cromatografia HPLC cu fază inversă pe coloana de Sephasil Peptide C8 (echilibrată cu 0,1%CF3COOH/H2O
(v/v)) cu utilizarea gradientului liniar 0,1%CF3COOH şi 50% acetonitril în 0,1%CF3COOH a permis sepa-
rarea peptidelor în 3 fracţii principale (Fig.3).

113
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.109-116

0,12

0,1

0,08

0,06

0,04

0,02

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Numărul fracţiei
a
1,6

1,4
Absorbanţa la 205 nm

1,2

0,8

0,6

0,4

0,2

0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Numărul fracţiei
b
Fig.3. Profilul peptidelor din hidrolizatul triptic al ficocianinei separate prin metoda cromatografică HPLC pe coloana
de Sephasil Peptide C8 la determinare: a – prin metoda Lowry (A750) şi b – prin determinarea absorbanţei la 205 nm.
Vfracţiei =2,5 ml, viteza de eluţie =1 ml/min.

Identificarea fracţiilor peptidice după cromatografie a fost efectuată prin două metode: după absorbanţa la
205 nm şi prin metoda Lowry. La compararea celor două metode utilizate pentru determinarea peptidelor,
putem constata că metoda bazată pe măsurarea absorbanţei la 205 nm este cu mult mai sensibilă, comparativ
cu metoda Lowry. Conform datelor din literatură, s-a stabilit că absorbanţa la 205 nm se datorează prezenţei
legăturilor peptidice şi a fost propusă formula empirică de determinare a proteinei individuale, bazată pe mă-
surarea absorbanţei la 280 şi 205 nm [24]. Sunt raportate şi alte tentative de determinare a proteinelor (pepti-
delor) şi propuse formule de calcul după Abs 205 şi 225 nm [32]. Rezultatele obţinute confirmă posibilitatea
utilizării ambelor metode pentru determinarea peptidelor atât în fracţii separate prin cromatografie (Fig.3),
cât şi în hidrolizatele iniţiale ale ficocianinei.
Analiza spectrului peptidic al hidrolizatului triptic al ficocianinei obţinut la separare prin electroforeză în
tamponul tris-tricină în gel de poliacrilamidă în trei straturi (4, 10 şi 16%) (Fig.4) scoate în evidenţă prezenţa
a 4 benzi peptidice cu masele moleculare 1,84, 3,46, 5,49 şi 6,33 kD, precum şi benzile abundente cu mase
moleculare 17,8 şi 19,5 kDa ale subunităţilor ficocianinei rămase nehidrolizate şi care se separă la filtrare
prin centricon, înainte de a efectua cromatografia pe coloana de Sephasil Peptide C8. Se observă diminuarea
cantităţii β subunităţii ficocianinei, comparativ cu cea a subuniăţii, care rămâne abundentă şi după hidroliza

114
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.109-116

cu tripsina (Fig.4). Deci, putem presupune că β subunitatea este mai sensibilă la hidroliză, ceea ce poate fi
explicat prin particularităţile ei structurale şi accesibilitatea mai mare a legăturilor peptidice pentru hidroliză.

Fig.4. Tricine SDS-electroforeza hidrolizatului triptic al ficocianinei în gel de poliacrilamidă.

Aşadar, rezultatele cercetărilor efectuate privind posibilitatea obţinerii peptidelor în urma hidrolizei trip-
tice a ficocianinei au scos în evidenţă că la acţiunea tripsinei asupra ficocianinei (1:20) în prezenţa mercap-
toetanolului după 24 ore are loc hidroliza parţială a ficocianinei, cu preponderenţă a β subunităţii. În rezultat
se obţine partea proteică nehidrolizată şi fracţiile peptidice cu masele moleculare mai joase de 10 kDa. Restul
nehidrolizat ar putea fi supus hidrolizei ulterioare cu papaină sau pepsină pentru a obţine un spectru mai va-
riat de peptide cu diverse proprietăţi terapeutice.

Concluzii
1. A fost obţinut hidolizatul triptic al ficocianinei şi a fost analizată componenţa lui calitativă prin metoda
electroforetică în tampon de tris-tricină şi prin scanarea spectrului UV-VIS.
2. A fost evaluat profilul fracţiilor peptidice obţinute la hidroliza ficocianinei după separarea lor prin croma-
tografie HPLC cu fază inversă pe coloana de Sephasil Peptide C8 (prin metoda Lowry şi după absorbanţa
la 205 nm).
3. Tripsina asigură hidroliza parţială a ficocianinei, în special a β subunităţii, şi este raţional de a rata restul
proteic nehidrolizat cu alte enzime proteolitice.

Bibliografie:
1. 20.SHEIH, I.C.; FANG, T.J., WU, T.K. Isolation and characterization of a novel angiotensin I-converting enzyme
(ACE) inhibitory peptide from the algae waste. In: Food Chem., 2009 a, vol.115, p.279-284.
2. AGYEI, D, DANQUAH, M.K. Industrial scale manufacturing of pharmaceutical grade bioactive peptides. In:
Biotechnol. Adv., 2011, vol.29, no.3, p.272-277.
3. AGYEI, D, DANQUAH, M.K.. Rethinking food-derived bioactive peptides for antimicrobial and immunomodulatory
activities. In: Trends Food Sci Technol., 2012 e b; vol.23, p.62-69.
4. BERTOLIN, T.E., FARIAS, D., GUARIENTI, C. et al. Antioxidant effect of phycocyanin on oxidative stress induced
with monosodium glutamate in rats. In: Braz. Arch. Biol. Technol. 2011, vol.54, no4, p.733-738.
5. DANQUAH, M.K., AGYEI, D. Pharmaceutical applications of bioactive peptides. In: OA Biotechnology, 2012,
vol.1, no 2, p.5.
6. DENG, W.,WANG, X.-Q. Progress of anti-tumor activity of Phycocyanin and it's enzymolied products. In: Marine
Science Bulletin, 2010, no.3, p.357-360.
7. ERIKSEN, N.T. Production of phycocyanin – a pigment with application in biotechnology, foods and medicine. In:
Appl. Microbiol. Biotechnol., 2008, vol.80, p.1-14.

115
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.109-116

8. FERNÁNDEZ-ROJAS, B., HERNÁNDEZ-JUÁREZ, J., PEDRAZA-CHAVERRI, J. Nutraceutical properties of


phycocyanin. În: J. Functional Foods., 2014, vol.11, p.375-392.
9. GARDEVA, E., TOSHKOVA, R., YOSSIFOVA, L. et al. Antitumor activity of C-phycocyanin from Arthronema
africanum (Cyanophyceae). In: Braz. Arch. Biol. Technol., 2014, vol.57, no.5, p.675-684.
10. HEO, S.J., PARK, E.J., LEE, K.W., JEON, Z. J. Antioxidant activities of enzymatic extracts from brown seaweeds.
În: Bioresurce Technnol., 2005, vol.96, p.1613-1623.
11. HOST, A, HALKEN, S. Hypoallergenic formulas – when, to whom and how long: after more than 15 years we
know the right indication! In: Allergy., 2004, vol.59 (Suppl.78), p.45-52.
12. KIM, N.-H., JUNG, S.-H., KIM, J. et al. Purification of an Iron-Chelating Peptide from Spirulina Protein Hydrolysates.
In: J. of the Korean Soc. for Appl.Biol. Chem., 2014, vol.57, no.1, p.91-95.
13. KORHONEN, H. and PIHLANTO, A. Bioactive peptides: Production and functionality. În: International Dairy
Journal, 2006, vol.16, p.945–960.
14. KUDDUS, M., SINGH, P., THOMAS, G. AND AL-HAZIMI, A. Recent Developments in Production and
Biotechnological Applications of C-Phycocyanin. In: BioMed Research International., 2013, vol.2013, p.1-9.
15. LI, B., GAO, M.H., ZHANG, X.C., CHU, X.M. Molecular immune mechanism of C-phycocyanin from Spirulina
platensis induces apoptosis in HeLa cells in vitro. In: Biotechnol. Appl. Biochem., 2006, vol.43, p.155-164.
16. LU, J, REN, D.F., XUE, Y.L. et al. Isolation of an antihypertensive peptide from alcalase digest of Spirulina platensis.
In: J. Agric. Food Chem., 2010, vol.58, no.12, p.7166–7171.
17. LU, X., CHE, Q., LV, Y., WANG, M. et al. A novel defensin-like peptide from salivary glands of the hard tick,
Haemaphysalis longicornis. În: Protein Sci., 2010, vol.19, no3, p.392-397.
18. PANDEY, V.D, PANDEY, A. and SHARMA, V. Biotechnological applications of cyanobacterial phycobiliproteins.
In: Int. J .Curr. Microbiol. App. Sci., 2013, vol.2, no9, p.89-97. ISSN: 2319-7706
19. PANKAJ, P.P. et al. In vitro antimalarial activity of C-phycocyanin from Nostoc muscorum. In: The Bioscan: Special
issue, 2010, vol.1, p.69-78.
20. ROMAY, Ch., GONZÁLEZ, R., LEDÓN, N. et al. C- Phycocyanin: A Biliprotein with Antioxidant, Anti-Inflammatory
and Neuroprotective Effects. In: Current Protein and Peptide Science, 2003, vol.4, p.207-216.
21. SAMARAKOON, K.W., JEON, Y.J. Biofunctionality of peptides derived from marine algae. In: Food Research
International, 2012, vol.48, p.948–960.
22. SARADA, D.V., KUMAR, C.S., RENGASAMY, R. Purified C-phycocyanin from Spirulina platensis (Nordstedt)
Geitler: a novel and potent agent against drug resistant bacteria. In : World J. Microbiol. Biotechnol. 2011, vol.27,
no4, p.779-783.
23. SCHÄGGER, H., VON JAGOW, G. Tricine-sodium dodecyl sulfate-polyacrylamide gel electrophoresis for the
separation of proteins in the range from 1 to 100 kDa. In: Anal Biochem., 1987, vol.166, no.2, p.368-379.
24. SCOPES, R.K. Measurement of protein by spectrometry at 205 nm. In: Analytical Biochemistry, 1974, vol.59,
p.277-282.
25. SHEIH, I.C., WU, T.K, FANG, T.J. Antioxidant properties of a new antioxidative peptide from algae protein waste
hydrolysate in different oxidation systems. În: Biores.Technol., 2009 b, vol.100, p.3419-3425.
26. SUETSUNA, K. and CHEN, J.R. Identification of antihypertensive peptides from peptic digest of two microalgae,
Chlorella vulgaris and Spirulina platensis. In: Mar. Biotec., 2001, vol.3, no.4, p.305-330.
27. VO, T.-S., RYU, B.M., KIM, S.-K. Purification of novel anti-inflammatory peptides from enzymatic hydrolysate of
the edible microalgal Spirulina maxima. In: Journal of Functional Foods, 2013, vol.53, p.1336-1346.
28. WANG, H. The phycocyanin/beta-protein inhibits cancer cells proliferation. Thesis for master degree. 2008. 70p.
29. WANG, L.-F., PANG, G.-C., BAI, Y. Effects of Peptides Produced from Spirulina Protein Hydrolyzed by Pepsin on
Cytokines. In: Food Science, 2008, vol.29, no.10, p.563-567.
30. WANG, X.-Q., FAN, M., YANG, C.-Y. et al. Study on Biological Functions of Spirulina platensis Phycocyanin and
Its Hydrolysates by Trypsinase. In: Food Science, 2008, vol.29, no.10, p.433-435.
31. XIE, Q. Enzymatic Hydrolysis And Utilization Of Spirulina: Thesis of Master Degree, 2012-05-27.
32. http://nptel.ac.in/courses/102103047/PDF/mod2.pdf.

Notă: Rezultatele expuse în prezenta lucrare au fost obţinute în cadrul Proiectului instituţional de cercetare
15.817.05.02F cu suportul financiar al AŞM şi USM.

Prezentat la 08.06.2015

116
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.117-120
 
ДИКОРАСТУЩИЕ МЯТЫ МОЛДОВЫ КАК ИСТОЧНИК АРОМАТИЧЕСКИХ
И БИОЛОГИЧЕСКИ АКТИВНЫХ ВЕЩЕСТВ

Елена ПЕЛЯХ*, Виктор МЕЛНИК*, Василий ЧОБАНУ*,


Ион УНГУРЯНУ**, Марина БЕЖЕНАРЬ**
*
Молдавский государственный университет
**
Государственный университет медицины и фармации

ECOTIPURI DE MENTĂ DIN MOLDOVA CA SURSĂ DE SUBSTANŢE AROMATICE


ŞI BIOLOGIC ACTIVE
Au fost studiate 14 ecotipuri şi hemorase de mentă, colectate din diferite regiuni ale Moldovei. Populaţiile studiate
diferă atât prin ponderea de ulei eteric, cât şi prin setul de terpenoizi ce-l sintetizează. Au fost evidenţiate forme de
mentă ce pot servi ca surse de substanţe biologic active – mentol, linalool, carvonă, cetooxizi ş.a.
Cuvinte-cheie: mintă sălbatică, carvonă, mentol, piperiton oxid, piperitenon oxid, linalool.

MINT ECOTYPES OF MOLDOVA AS A SOURCE OF AROMATIC


AND BIOLOGICALLY ACTIVE SUBSTANCES
In our investigations of genus Mentha we have analyzed the essential oils of 14widely growing population of mint
collected in some regions of Moldova. The essential oils showed the different chemical composition and some mints of
Moldova are of interest because synthesize very important biologically active substances, such as linalool, linalilacetat,
carvon, mentol, piperitenon oxid etc.
Keywords: wild mint, carvon, mentol, piperitone oxide, piperitenone oxide, linalool.

Введение
С древних времен травы и ароматические растения добавлялись в различную еду для улучшения
запаха и вкуса. Кроме того, лекарственные растения широко применяются в превентивной и лечебной
медицине по всему миру. Многие натуральные компоненты, в том числе эфирные масла, экстраги-
руемые из растений, являются биологически активными. Была неоднократно продемонстрирована их
эффективность против широкого спектра микроорганизмов. К тому же эфирные масла характеризуют-
ся значительным фармацевтическим эффектом как спазмолитики, гепатопротекторы, антивирусные,
антимикробные, а также как природные антиоксиданты [3,5,6,].
Растения рода Мята являются одними из древнейших лекарственных веществ. В роду Mentha
точное количество видов не определено. По мнению некоторых авторов, род насчитывает примерно
14-25 видов. Для большинства из них характерен полиморфизм, зависящий от формы листьев, опу-
шения, типа цветков и соцветий и т.д. В дополнение к морфологическим вариациям большинству ви-
дов мяты свойственно химическое разнообразие компонентного состава эфирного масла в зависимости
от региона произрастания [1,2,4,].
Материал и методы
Экотипы и хеморасы дикорастущей мяты были собраны из естественных популяций на территории
Молдовы и высажены на биологической станции Молдавского университета. Мяты размножали кор-
невищами, собранными в естественной среде обитания, а в последующие годы – рассадой.
Эфирное масло получали из растений, собранных в стадии массового цветения. Для общей харак-
теристики эфирного масла определяли физико-химические показатели: оптическую активность, ко-
эффициент рефракции, характер поглощения в УФ-области, количественное содержание терпеновых
спиртов, кетонов, сложных эфиров. Компонентный состав эфирного масла определяли методом газо-
жидкостной хроматографии на приборе Цвет-152 с пламенно-ионизационным детектором на сталь-
ных колонках (3 м х 25 мм), заполненных 15% Карбоваксом на Хроматоне N-AW-DMCS 0 160-0 200;
газ-носитель гелий. Индивидуальные компоненты выделяли методом препаративной хроматографии
в тонком слое, адсорбент – селикагель-540, 100-150 меш, элюент гексан, этиленгликоль, ацетон в раз-
личных соотношениях [7]. Выделенные индивидуальные вещества характеризовали по физическим
константам, максимумам поглощения в УФ-области, характеристикам удерживания путем введения
чистых индивидуальных веществ [10].

117 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


 
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.117-120
 
Таблица 1
Физико-химическая характеристика эфирного масла дикорастущих экотипов мяты
Место Выход Коэффициент Оптическая Максимум
Виды мяты произрастания э.м.на рефракции активность, поглощения
абс.сух.вес град УФ-области
%
M.verticillata Думбрава 1,80 1,4606 -21,5 235
M.verticillata Яргора 1,60 1,4638 -18,0 235
M.spicata Милешты 3,32 1,4858 -8,5 235
Мичь
M.spicata Фунд.Галбен-1 3,12 1,4578 +10,0 -
M.spicata Фунд.Галбен-2 2.36 1,4608 -23,5 -
M.spicata Кишинэу 2,05 1,4824 -15,0 235
M. spicata Логэнешть 1,47 1,4890 -28,5 235
M.longifolia Бахмут-1 3,40 1,4602 +11,5 -
M.longifolia Бахмут-2 0,77 1,4898 -6,2 240, 262
M.longifolia(белоцвет.) Анений Ной-1 2,10 1,4628 -12,0 -
M.longifolia(розовоцвет. Анений Ной-2 3,00 1,4576 -9,2 -
M.sylvestris Унгень 2,95 1,4916 -36,8 238
M.arvensis v.crispata Яловень 1,40 1,4848 -30,2 238
M.viridis Кахул 0,90 1,4903 -53,4 262, 272

В результате проведенных исследований нами было обнаружено значительное разнообразие физико-


химических характеристик эфирных масел изучаемых экотипов мяты (табл.1).
Высокой эфиромасличностью отличаются экотипы M.spicata L. из Милешты Мичь и окрестностей
Кишинева, M.longifolia L. из Бахмута-1 и Анений Ной-2 (3,0-3,32%). Самая низкая эфиромасличность
у M.longifolia L (Бахмут-2) и M.viridis L. (Кахул) – 0.77-0,90%. Судя по максимумам поглощения в
УФ-области и данным ГЖХ анализа, именно эти формы мяты значительно отличаются от остальных
и содержат в составе эфирного масла окись пиперитона и окись пиперитенона, которые, судя по лите-
ратурным данным, обладают сильными бактерицидными свойствами [6,7,8,9]. Поэтому их низкая
эфиромасличность не является препятствием для использования этих хемотипов мяты в качестве
перспективных лекарственных растений.
В результате проведенного анализа компонентного состава эфирного масла изучаемых экотипов
мяты было установлено, что они различаются как по качественному составу эфирного масла, наличию
определенных компонентов, так и по количественному их соотношению (табл.2).
Таблица 2
Состав компонентов эфирного масла экотипов дикорастущих видов мяты
№ Название компонента M.longifolia M.longifolia M.longifolia M.sylvestris M.arvensis
пика Анений Анений Бахмут Унгень v.crispata
Ной-1 бел Ной-2 роз Яловень
1 β-пинен 1,9 0,04 0,15 0,16 0,34
2 Лимонен 4,00 1,23 0,92 0,78 2,45
3 1,8-цинеол 13,6 2,03 2,28 3,69 0,61
4 1,4-цинеол 1,02 8,6 4,16 0,08 0,34
5 р-цимол 0,38 0,36 0,34 0,36 0,17
6 не идентифицир. 4,55 0,72 0,20 0,01 0,13
7 Линалоол 4,98 24,60 64,24 0,76 5,37
8 линаллилацетат 38,24 42,18 1,38 0,24 0,46
9 не идентифицир. 0,55 0,13 0,07 0,10 0,51

118
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.117-120
 
10 не идентифицир. 0,89 0,18 0,50 0,09 0,58
11 не идентифицир. 0,05 0,01 - 0,10 0,33
12 октанол-3 1,52 1,52 0,49 0,12 0,56
13 дигидрокарвон - - - 3,45 2,06
14 дигидрокарвилацетат - - - 1,00 0,44
15 неодигидрокарвеол - - - 0,51 0,75
16 дигидрокарвеол - - - 0,28 0,55
17 Карвон - - - 85,57 72,85
18 нерилацетат 0,50 2,81 0,42 0,63 -
19 Нерол 0,70 1,80 1,15 0,46 -
20 цитронеллилацетат 1,52 4,56 0,10 - -
21 цитронеллол 6,42 2,82 10,31 - -
22 геранилацетат 1,22 1,18 5,54 - 0,85
23 Гераниол 13,35 3,30 4,05 - 0,45

Первую группу мят представляют три экотипа из Анений Ной и Бахмута, которые синтезируют в
качестве основных компонентов линалоол и линалилацетат. Количественное их содержание варьирует
в значительных пределах – линалоола от 4,98% до 64,24%, а линалилацетата от 1,38% до 42,18%.
Обращает на себя внимание относительно высокое содержание гераниола, цитронеллола лимонена и
1,8-цинеола в эфирном масле M.longifolia L. (морфотип с белыми цветками из Анений Ной-1), что
значительно улучшает органолептическую оценку этого эфирного масла.
Вторую группу составляют M.sylvestyris L. M.arvensis L.v.crispata, которые синтезируют в основ-
ном монотерпеноиды р-ментанового ряда с кислородной функцией при 2-ом атоме углерода – карвон,
дигидрокарвон и др. (табл.2). Эфирное масло M.sylvestris L. является практически монокомпонент-
ным, т.к карвон составляет в нем 85,57%. У M.arvensis v.crispata содержание карвона ниже, но более
высокое лимонена (2,45%) и линалоола (5,37%), и этот хемотип отличается более тонким ароматом.
В третью группу входят мяты, которые синтезируют монотерпеноиды с кислородной функцией
при 3-ем атоме углерода – ментол, ментон и др. (табл.3).
Таблица 3
Состав компонентов эфирного масла видов мяты ментольной группы
№ Наименование M.verticillata M.verticillata M.longifolia M.viridis M.arvensis
пика компонента Думбрава Яргора Бахмут Кахул Бардар
1 α-пинен 0,01 - - - 0,02
2 β-пинен 0,22 0,19 0,12 0,02 0,65
3 лимонен 0,49 0,47 0,35 0,12 7,61
4 1,8-цинеол 1,85 2,02 1,40 0,08 14,27
5 1,4-цинеол 0,82 0,16 6,81 0,14 1,69
6 неидентифицирован 0,08 0,15 0,25 0,48 1,26
7 неидентифицирован 0,18 0,21 0,06 1,66 1,21
8 ментофуран 0,41 0,3 3,94 0,30 2,14
9 ментон 5,48 6,81 42,30 2,59 7,21
10 изоментон 0,41 2,40 3,75 2,53 1,52
11 неидентифицирован 0,43 0,33 2,63 1,20 1,04
12 ментилацетат 2,76 0,53 6,80 1,23 2,42
13 неоментол 2,38 0,78 3,56 0,30 1,03
14 ментол 78,56 81,12 20,54 8,57 35,80
15 пулегон 2,61 2,78 3,06 0,80 2,07
16 пиперитон 2,33 0,66 1,10 2,08 0,66
17 окись пиперитона 1,80 0,74 1,18 7,73 0,38
18 пиперитенон 1,30 0,80 1,24 57,35 0,4
19 окись пиперитенона 0,90 0,30 0,90 12,06 0,25

119
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.117-120
 
Компонентный состав эфирного масла у этой группы растений одинаков, однако количественные
соотношения компонентов варьируют в значительных пределах. Представляет большой интерес
M.x verticillata L., которая накапливает 78,56% - 81,12% ментола в эфирном масле одновременно с
низким содержанием кетонов ментона и изоментона. Такое высокое содержание ментола в эфирном
масле характерно для M.canadensis L. и M.arvensis L., и эти мяты являются источниками получения
кристаллического ментола.
Несмотря на низкую эфиромасличность, M.viridis L. и M.arvensis L. представляют особый интерес,
так как синтезируют значительное количество пиперитенона и окиси пиперитенона, которые обладают
сильными антимикробными и антиоксидантными свойствами [6,7,8,9].
Изученные нами местные экотипы мяты характеризуются разнообразием компонентного состава
эфирного масла. В одной и той же экологической зоне обнаруживаются как различные, так и анало-
гичные хемотипы, которые возникают в результате генеративного размножения при переопылении
различных видов мяты, произрастающих в одной зоне.
Значительное химическое разнообразие дикорастущих мят местной флоры открывает широкие
возможности использования хемотипов в селекции по химическому составу для создания высоко-
продуктивных источников целого ряда биологически активных веществ. Мята как эфиромасличная
культура хорошо адаптирована к почвенно-климатическим условиям Молдовы, агротехника ее воз-
делывания известна и местные мяты с нетипичным составом эфирного масла определенно могут пред-
ставлять интерес для расширения ассортимента эфиромасличных лекарственных растений, а также
для селекционных работ.
Выводы
1. С использованием различных методов исследования терпеноидов, был определен компонентный
состав эфирного масла из дикорастущих популяций мяты.
2. По компонентному составу изученные мяты относятся к трем группам: 1 – синтезирующие аци-
клические спирты и их эфиры; 2 – соединения группы карвона; 3 – соединения группы ментола.
3. В пределах одного и того же вида экотипы различаются по эфиромасличности, компонентному со-
ставу эфирного масла и количественному соотношению компонентов, то есть являются хеморасами.
4. Дикорастущие мяты Молдовы представляют интерес как эфиромасличные, лекарственные и
пряные растения, а также являются потенциальными источниками биологически активных
веществ различного направления.

Литература:
1. GOBERT, V., MOJA, S., COLSOM, M., TABERLET, P. Hybridization in the section Mentha (Lamiaceae) interred
from AFLP markets. In: Amer.J.Bot., 2002, 89(12), p.2017-2023.
2. HARLEY, R., MENTHA, L. In: Flora Evropaea III. Cambridge: Cambridge Universaity Press, 1972.
3. KHALAF, A.N., SHAKYA, K.A., OTHMAN, A.El., AGBAR, Z., FARAH, H. Antioxidant Activity of some Com-
mon Plants. In: Turk.J. Biol., 2008, N.32, p.51-557.
4. LAWRENCE, M. Mint.-the Genus Mentha. Medicinal and Aromatic Plants – industrial profiles. CRC Press Taylor
and Fransis group, 2007, 556 p.
5. NIKSIC, H., KOVASC-BESOVIC, E., MAKAREVIC, E., DURIC, K. Chemical composition, antimicrobial and
antioxidant properties of Mentha longifolia (Huds.) Essential oils. In: J.of Helth Sciences, 2012, V.2, N 3, p.192-200.
6. SHAROPOV, F.S., SULAIMONOVA, V.A., SETZER, W.N. Essential oil composition of Mentha longfifolia from
wild population growing in Tajikistan. In: J. of Medecinally Active Plants. V. 1, nо.2, p.76-84.
7. КИРХНЕР, Ю. Тонкослойная хроматография / Пер. с англ. Д.Н. Соколова и М.И. Яновского, под ред.
В.Г. Брезкина. Москва: Мир, 1988, т.1. 616 с.
8. ОЛЕННИКОВ, Д.Н., ДУДАРЕВА, Л.В. Химический состав и антирадикальная активность эфирного масла
российских образцов Mentha piperina L. В: Химия растительного сырья, 2011, вып.4, с.109-114.
9. ПЕЛЯХ, Е., ПИСОВА, М., ЧОБАНУ, В. О внутривидовом полихимизме M.longifolia (L.)Huds. В: Studia
Universitatis. Rev.ştiinţifică a USM, Chişinău, 2007, nr.1, p.92-96.
10. ЧОБАНУ, В., ПЕЛЯХ, Е., ПИСОВА, М. Сравнительное изучение хеморас Mentha arvensis L. В: Anale Ştiinţifice
ale USM. Chişinău, 2003, p.124-126.
Notă: Rezultatele au fost obţinute în cadrul Proiectului 15.817. 05.02F.
Prezentat la 29.06.2015

120
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.121-124

СРАВНИТЕЛЬНЫЙ АНАЛИЗ КОМПОНЕНТНОГО СОСТАВА ЭФИРНОГО МАСЛА


MENTHA PIPERITA L. ИЗ ДИКОРАСТУЩИХ ПОПУЛЯЦИЙ МОЛДОВЫ

Елена ПЕЛЯХ, Виктор МЕЛНИК, Василий ЧОБАНУ, Ион УНГУРЯНУ


Молдавский государственный университет

ANALIZA COMPARATIVĂ A ELEMENTELOR CONSTITUTIVE ALE ULEIULUI ETERIC


MENTHA PIPERITA L. DIN POPULAŢIILE SPONTANE DIN MOLDOVA
În lucrare sunt prezentate rezultatele diferitelor forme spontane ale speciei de mentă M.piperita L. din Moldova.
Populaţiile studiate de mentă diferă în ce priveşte ponderea de ulei eteric. În compoziţia chimică a uleiurilor eterice se
conţin substanţe din grupa de mentolă în diferite proporţii.
Cuvinte-cheie: mentă, chemotipuri, compoziţia compuşilor uleiului eteric.

COMPARATIVE ANALYSIS OF THE COMPONENT COMPOSITION OF ESSENTIAL OIL OF


MENTHA PIPERITA L. FROM WILD POPULATIONS OF MOLDOVA
In course of our investigation of genus Mentha we have analyzed the essential oils of some widely growing population
of Mentha piperita L. collected in different regions of Moldova. The essential oils showed the same chemical composition
but oil compounds in various proportions.
Keywords: peppermint, chemotypes, chemical composition of essential oil.

Введение
Одной из наиболее важных коммерческих эфиромасличных культур является мята перечная, ши-
роко культивируемая во всем мире. Виды рода Mentha семейства Labiata (Lamiaceae) широко распро-
странены в Евразии, Северной и Южной Америке. Разновидности Mentha piperita L. издавна приме-
нялись как пищевое, пряное и лекарственное растение. Эфирное масло перечной мяты, получаемое
из свежего и высушенного сырья гидродисцилляцией, применяется в разных областях человеческой
деятельности – фармации, медицине, косметике, пищевой промышленности и пр. Подобная широта
использования данного продукта обусловливает интенсивность его исследования [1,2].
Фармакологическое изучение мяты перечной выявило её антимикробную, противогрибковую,
антиацетилхолинэстеразную и противогерпетическую активность. В последнее время эксперименталь-
ные данные подтвердили антиоксидантное действие эфирных масел различных видов мяты [3,4,5,6].
Полагают, что М.piperita L. является сложным гибридом M.viridis L. и M.aquatica L. При этом
M. viridis L. сама является гибридом M.silvestris L. и M.rotundifolia L. Различают две формы мяты
перечной – rubescens и pallescens (черную и белую). Черная мята перечная более урожайная, имеет
фиолетовую окраску стебля и более темные листья. Белая мята менее урожайна, но дает лучшее по ка-
честву эфирное масло, отличается более тонким ароматом [7] Постепенно из года в год мята перечная,
размножаемая вегетативно, изменяется в сторону родительских форм. При этом выход и качество
эфирного масла сильно меняются. Наиболее интенсивно культивируют во многих странах Евразии,
Южной и Северной Америки так называемую английскую мяту перечную под названием Митчам-
пиперминт (Mentha piperita nigra l. var.Mitham или Mentha piperita Huds.var.Camus), являющуюся
тройным гибридом M.silvestris L., M.rotundifolia L.и M.aquatica L.
На протяжении десятилетий основными сортами мяты перечной, возделываемой в Молдове, были
Прилукская-6 и Краснодарская-2, накапливающие до 50% общего ментола в эфирном масле [7].

Материал и методы
Мы изучали хеморасы и экотипы М.piperita L. естественных популяций на территории Молдовы.
Эти мяты являются весьма привлекательными в качестве перспективного эфиромасличного сырья и
материала для дальнейшей селекции.
Морфологические признаки M.piperita L. всех экотипов практически не различаются и соответст-
вуют ботаническому описанию вида. Цветут все изучаемые мяты в июле-августе.

121 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


 
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.121-124

Эфирное масло получали по методу Гинзберга из растений, собранных в стадии массового цветения.
Химическую характеристику полученных эфирных масел проводили современными и классическими
методами исследования терпеновых соединений, о которых мы сообщали ранее [8].
Результаты и обсуждение
Эфиромасличность и количественное содержание основных групп терпеновых соединений варьи-
рует в значительных пределах (табл.1): ментола от 23,2% до 64,1%, ментона от 14,8% до 41,8%

Таблица 1
Физико-химические показатели эфирного масла изученной мяты перечной
Показатели M.piperita M.piperita M.piperita M.piperita M.piperita
Кишинев Фундул- Красноармейское Бардар Яловень
Галбен
Выход э.м., % 1,93 3,20 1,92 2,15 2,92
Оптическая активность, -21,0 -17,0 -15,5 -23,0 -34,0
град
Максимум поглощения в 242 235 - 238 -
УФ-области, нм
Содержание ментона, % 30,2 8 35,0 42,8 25,0
Содержание ментола, % 23,2 64,1 46,4 39,8 62,0
Содержание 1,4 2,6 1,8 5,2 4,2
ментилацетата,%

Однако несмотря на варьирование количественных показателей у всех экотипов биосинтез идет по


одному типу, в результате чего в эфирном масле накапливаются циклические монотерпеноиды в
различных количественных соотношениях (табл.2)
Основными компонентами, определяющими качество эфирного масла мяты перечной, являются
ментол, ментон и изоментон. Следует отметить высокую вариабельность состава эфирных масел
изучаемых мят. Например, ментол преобладает только в двух образцах – из Фундул-Галбен и
Яловень, в остальных случаях преобладает ментон и изоментон. Отмечено относительно высокое
содержание ментилацетата (5,22%) и пулегона (6,96%) в образце из Бардара. Все изученные образцы
отличаются низким содержанием легколетучих монотерпенов: 1,8-цинеола, лимонена и пиперитона.
Количественное содержание основных компонентов в лучших образцах эфирного масла мяты
перечной варьирует в довольно широких пределах: ментон 13-20%, изоментон 2-8%, ментофуран 1-
8%, ментол 32-49%, ментилацетат – 2-8% [7]. Ментофуран и ментон не являются компонентами,
ухудшающими запах. Установлено, что повышенное количество ментола, ментилацетата, пулегона и
пиперитона не оказывает отрицательного влияния на вкус и аромат масла.
Английское масло перечной мяты относится к наиболее высококачественным. Сумма ментола и
ментона в нем обычно составляет около 80%, причем увеличение содержания ментола улучшает
качество масла: ментол 43-64%, ментон 29-41%, ментилацетат 2-6%. Для классической английской
мяты сорта Митчам допускается значительное варьирование количественных соотношений основных
компонентов.
В результате проведенного исследования для ряда эфирных масел, полученных из местных попу-
ляций, установлено, что, несмотря на значительные различия в компонентном составе, отличительной
их особенностью является доминирование окисленных монотерпеновых соединений пара-ментанового
ряда с кислородной функцией при 3-ем углеродном атоме.
По суммарному содержанию ментола и ментона наиболее близки к английской мяте перечной
популяции мяты из окрестностей Бардара и Яловень (табл.2).
Из-за гибридного происхождения мята перечная обычно считается стерильной, однако иногда дает
семена, что используется в селекции. Нами были получены семена и выращены сеянцы от свободного
переопыления мяты перечной из популяции Яловень.

122
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.121-124

Таблица 2
Состав компонентов эфирного масла экотипов мяты перечной
№ Наименование M.piperita M.piperita M.piperita M.piperita M.piperita
пика компонента Кишинев Фундул-Галбен Красноармейск Бардар Яловень
1 α-пинен - - - 0,01 0,04
2 β-пинен 0,08 0,31 0,20 0,38 0,26
3 лимонен 0,43 1,10 1,27 1,75 1,14
4 1,8-цинеол 0,43 5,20 4,24 3,03 9,26
5 1,4-цинеол 0,31 0,34 0,28 0,33 0,34
6 неидентифицирован 0,1 0,1 0,1 0,38 0,14
7 ментофуран 0,72 0,4 1,27 0,71 0,74
8 ментон 30,2 14,8 35,0 41,80 25,00
9 изоментон 27,4 2,80 5,5 7,00 3,60
10 ментилацетат 1,47 2,63 1,79 5,22 4,16
11 ментол 22,1 60,6 44,46 37,60 52,46
12 пулегон 1,91 3,53 3,21 6,96 2,78
13 неидентифицирован - 0,48 - 0,78 1,26
14 пиперитон 0,80 0,50 1,40 0,35 1,16
15 Окись пиперитона 2,70 1,50 1,60 1,56 2,04
16 пиперитенон 0,54 0,32 - - -
17 Окись пиперитенона - 0,10 - - -
18 неидентифицирован 0,1 0,10 0,10 0,38 0,14

Было изучено более 70 растений. По морфологическим признакам растения были разнообразны, боль-
шая часть сеянцев имели окраску стебля, форму листьев и соцветий как у Mentha spicata L. или опуше-
ние листьев как у M.sylvestris L., только 5 растений соответствовали материнской форме M.piperita L.
Нами установлено, что у большинства сеянцев тот же состав эфирного масла, что и у материнской
формы (то есть синтезируют терпеноиды группы ментола), но наблюдаются значительные различия в
количественном соотношении компонентов. При этом особенно выделяются сеянцы, накапливающие
в эфирном масле довольно высокое содержание пиперитона, пиперитенона и их окисей, а высокое
содержание ментофурана в эфирном масле сеянца № IV-1 аналогично M.aquatica L. (табл.3)
Таблица 3
Состав компонентов эфирного масла сеянцев от свободного переопыления мяты перечной
№ пика Наименование компонента IV-1 II-1 I-6 III-15
1 α-пинен - 0,004 0,80 -
2 β-пинен 0,01 0,05 0,13 3,19
3 лимонен 0,04 0,28 0.10 18,58
4 1,8-цинеол 0,35 0,34 0,11 21,24
5 1,4- цинеол 0,19 0,25 1,47 0,72
6 ментофуран 3,48 0,59 0,40 0,29 -
7 ментон 3,98 0,39 0,33 5,14 -
8 изоментон 0,26 0,19 0,73 1,10 -
9 не идентифицирован 0,72 0,11 0,90 0,64
10 ментилацетат 0,16 0,16 1,80 2,66 -
12 ментол 4,56 0,38 20,32 2,68 -
14 пулегон 1,42 0,42 2,92 3,15 -
13 пиперитон 36,04 35,60 9,60 5,56 -
14 окись пиперитона 48,98 55,01 14,60 7,65 -
15 пиперитенон - 0,46 2,17 - -
16 окись пиперитенона - 2,50 39,60 - -
17 не идентифицирован 0,01 0,12 1,35 2,3

123
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.121-124

Как отмечалось ранее, эфирные масла мяты, синтезирующие пиперитон, пиперитенон и их окиси,
обладают антимикробной и антиоксидантной активностью [4,8]. Учитывая этот факт, сфера примене-
ния некоторых хеморас мяты перечной местной флоры может быть значительно расширена.
Определенный интерес представляют сеянцы, накапливающие до 70% карвона в эфирном масле –
II-13 и III-4, а также III-5 и III-13, которые содержат, соответственно, 82,3% и 87,0% линалоола в
качестве основного компонента эфирного масла. В эфирном масле мяты перечной не обнаружены
соединения группы карвона, а линалоол содержится в следовых количествах. У этой группы сеянцев
синтез монотерпеноидов идет иным путем, чем у материнской формы мяты перечной, в результате
чего накапливаются соединения либо ациклические (линалоол), либо с кислородной функцией при
2-ом углеродном атоме (карвон и дигидрокарвон), то есть многочисленные хеморасы произрастают в
одной экологической зоне.
Выводы:
С помощью газожидкостной и тонкослойной хроматографии, спектрофотометрического анализа
в УФ-области был определен компонентный состав эфирного масла, полученного из дикорастущих
популяций Mentha piperita L., произрастающих в центральной зоне Молдовы.
1. Из семенного потомства от свободного переопыления мяты перечной местных популяций были
выделены перспективные сеянцы как источники высокоментольного масла, а также синтезирующие
эфирные масла с биологически активными веществами широкого спектра действия и представляющие
интерес для дальнейшего изучения.
2. Местные экотипы мяты синтезируют большое разнообразие биологически активных веществ
природного происхождения и являются потенциальными их источниками.

Литература:
1. Mint: the genus Mentha. Ed. B.M.Lawrence.Boca Raton, 2006.
2. СОЛДАТЧЕНКО, С. КАЩЕНКО, Г., ПИДАЕВ, А., ГЛАДУН, М., ДЫХНОВА, Т. Эфирные масла – аромат
здоровья: Древний и современный опыт профилактики и лечения заболеваний эфирными маслами. Симферо-
поль: «Таврида», 2003. 192 с.
3. ISCAN, G., KURKCUOGLU, M., CAN BASER, K.H., DEMIRCI, F. Antimicrobial screening of Mentha piperita
essential oils. In: J. Agricultural and Food Chemistry, 2002. V.50. N 14, р.3943-3946.
4. SOKOVIC, M.D., V.SOKOVIC, M.D., VUKOJEVIC, J., MARIN, P.D, BRKIC, D.D., VAJS, V., van GRIENSVEN,
L.J. Chemical composition of essential oils of Thimus and Mentha species and their antifungal activities. In: Mole-
cules, 2009. V.14. N 2, p.238-249.
5. SCHUHMACHER, A., REICHLING, L., SCHNITZIER, P. Virucidal effect of peppermint oil on the enveloped
viruses herpes simplex virus type 1 and type 2 in vitro. In: Phitomedicine, 2003. V.10, N 6-7, p.504-510.
6. VAVERKOVA, S., MISTRICOVA, I., HOLLA, M. Qualitative properties of Mentha x piperita (L.) after application
of the fungicide Hattrick DP-50.In: Plant snd Soil Environment, 2009. V.55, N 10, p.454-459.
7. ЗАХАРОВА, О.И., ЗАХАРОВ, А.М., ШИШКОВ, П.З. Терпеноиды сортов Краснодарская-2, Прилукская-6,
Кубанская-6, Селена и Серебристая. B: Химия природных соединений, 1986. T.22. № 6, с.736-737.
8. ПЕЛЯХ Е., ПИСОВА, М., ЧОБАНУ, В. О внутривидовом полихимизме M.longofolia (L)Huds. În: Anale Şt.
USM. Seria «Ştiinţe reale şi ale naturii», 2007, p.92-96.

Prezentat la 18.05.2015

124
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.125-131

МОРФОФИЗИОЛОГИЧЕСКАЯ ХАРАКТЕРИСТИКА ГОНАД ПОЛОВОЗРЕЛЫХ


САМОК PERCCOTTUS GLENII DUBOWSKI, 1877 реки ЛОПАТНА

Нина ФУЛГА, Ион ТОДЕРАШ, Дмитрий БУЛАТ,


Денис БУЛАТ, Надежда РАЙЛЯН
Институт зоологии АН Молдовы

В условиях реки Лопатна самки ротана выметывают три порции икры. Выявлена высокая степень асинхрон-
ности в развитии ооцитов, что обусловливает порционное икрометание в период репродуктивного цикла. В
сезон размножения у половозрелых самок отмечается более высокое значение гонадосоматического индекса
перед первым икрометанием по отношению к последующим генерациям яйцеклеток, подготавливающихся к
вымету. Показаны патологические изменения в развитии половых клеток у самок ротана-головешки в данном
водоеме.
Ключевые слова: инвазийный вид, короткоцикловый, овогенез, вителогенез, порционное икрометание.

CARACTERISTICA MORFOFIZIOLOGICĂ A OVARELOR LA PERCCOTTUS GLENII DUBOWSKI, 1877


ÎN RÂUL LOPATNA
Specia în condiţiile r. Lopatna (afluent al r. Prut) depune trei porţii de icre. În perioada ovogenezei s-a constatat un
grad înalt de dezvoltare asinhronă a celulelor sexuale, asigurând reproducerea porţionată a taxonului în perioada ciclului
reproductiv. Valoarea indicelui gonadosomatic (IGS) este cel mai înalt nemijlocit înaintea primei porţii de ovocite
depuse. De asemenea, au fost constatate modificări patologice în dezvoltarea ovogenetică a unor femele de moşi de
Amur în acest ecosistem.
Cuvinte-cheie: specie invazivă, ciclu vital scurt, ovogeneză, vitelogeneză, reproducere porţionată.

MORPHOLOGICAL AND PHYSIOLOGICAL CHARACTERISTICS OF THE GONADS OF MATURE


FEMALES PERCCOTTUS GLENII DUBOWSKI, 1877 IN LOPATNA RIVER
Under the conditions of the Lopatna river the females of Chinese sleeper spawn three portions of eggs. It was revealed
the high degree of asynchrony in the development of oocytes, which provides portion spawning in the period of the
reproductive cycle. In the reproduction season in adult females was registered higher gonadosomatic index value before
the first spawning, in comparison with the subsequent generations of oocytes, preparing for spawning. Pathological
changes in the development of sexual cells in chinese sleeper females in the given water basin are shown.
Keywords: invasive species, short life cycle, oogenesis, vitellogenesis, portioned spawning.

Введение
Perccottus Glenii Dubowski, 1877 семейства головешковые (Eleotrididae) входит в состав подотряда
бычки (Gobioidei, отряд окунеобразные, и относится к эвритермным рыбам [19, c. 12-35]. Естествен-
ным ареалом обитания ротана является Дальний Восток России (Амурская область, юг Хабаровского
края, Приморский край, северо-запад Сахалинской области), северо-восточный Китай и север Север-
ной Кореи [2, c. 41; 3, 1055-1059]. Большая часть естественного ареала Perccottus Glenii приходится
на бассейн Амура, где он преимущественно заселяет пойменные водоемы этой реки и ее притоки.
Интродукция ротана в водоемы западных районов Евразии впервые началась в 1916 г. и подробно
описана ранее Дмитриевым (1971); Еловенко (1981); Решетниковым (2001) [17, с. 26-27; 18, c. 1517-
1522; 23, c. 352-361]. Этот вид распространился на обширных территориях на значительные расстоя-
ния вследствие перевозок людьми и последующего саморасселения в пределах водных бассейнов. В
нативной и инвазийной частях ареала он заселяет преимущественно старицы рек, мелководья озер и
разнообразные пруды. Проявляет нормальную жизнедеятельность в очень широком диапазоне тем-
ператур: от 1-2 до 20-37°C [4, c.1-18]. Perccottus Glenii поедает молодь других видов рыб, что ведет к
снижению экономической эффективности рыбоводных хозяйств [13, c. 95-102].
В водоемы Молдовы, думается, эта рыба попали из рыбоводных хозяйств, расположенных в верх-
ней части р. Днестр на территории Западной Украины. Вместе с коммерческими видами рыб, еще в
1970-х гг., ротан распространился вниз по р. Днестр и в 2001 г. был oбнаружен у п. Пригородок Черно-
вицкой области [21, с. 98]. Впервые на территории Румынии Perccottus glenii был обнаружен в ноябре

125 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.125-131

2001 г. на севере страны в среднем течении р. Сучавы [16, c.279-284]. В 2006 г. этот вид впервые был
отмечен на севере Молдoвы в левых притоках р. Прут [26, c. 170-172].
Воспроизводству рыб и влиянию разнообразных факторов среды на различные звенья репродуктив-
ного процесса всегда уделялось большое внимание. В ихтиологической литературе имеется достаточ-
но сведений об особенностях гаметогенеза у большинства видов рыб в различных водоемах [5, c.3-35;
6; 12], однако данные о размножении инвазийного вида, каковым является Perccottus glenii, довольно
скудны.
Есть сведения о гаметогенезе ротана-головешки только из прудов рыбхоза «Ханкайский» Примор-
ского края [20, c. 91-95] и рыб, содержащихся в условиях аквариума емкостью 200 л. [25, c. 29-38].
Целью предпринятого нами исследования являлось изучение характера развития яйцеклеток и ко-
личества порций выметываемой икры в течение репродуктивного цикла у половозрелых самок Perc-
cottus glenii, обитающих в реке Лопатна.
Материал и методика
Сбор ихтиологического материала проводился в течение 2013-2014 гг. из реки Лопатна, являющей-
ся притоком реки Прут, в период репродуктивного цикла. Обработка и анализ собранного материала
осуществлялись в соответствии с общепринятыми в ихтиологии и экологии рыб методиками [1, 9].
Все отловленные самки Perccottus Glenii в количестве 23 особей были подвергнуты общему биоло-
гическому анализу с определением линейно-весовых показателей, возраста, гонадосоматического
индекса (ГСИ) и коэффициента упитанности (КУ) по Кларк [9].
Для гистологических исследований пробы гонад фиксировали в жидкости Буэна с последующей
гистологической обработкой по общепринятой методике. Срезы толщиной 7 мкм окрашивали по ме-
тоду Маллори [10, с. 200-201]. Стадии зрелости гонад определяли по Мейену с уточнениями Сакун,
Буцкой (1963), а степень развития ооцитов – по классификации Казанского(1949) [11, с. 13-15; 14; 15,
c. 64-120]. Микрофотографии выполняли c помощью микроскопа Axio Imager A2. Полученные данные
обрабатывали статистически с использованием пакетов прикладных программ Microsoft Excel-2007 и
STATISTICA 6.0 for Windows.
Результаты и их обсуждение
Самки Perccottus glenii в реке Лопатна достигают половозрелости в двухгодовалом возрасте, при
длине тела 4 см и массе 3,34 г. В бассейне Амура ротан начинает размножаться возрасте 2+-3+ при
длине тела 5-6 см [8, c. 483-490; 19, c. 12-35]. В европейской части приобретенного ареала основная
масса Perccottus glenii созревает при длине тела 4,5-7,0 см в возрасте 2+, но бывают особи, достигшие
половой зрелости на втором году жизни [24, c. 632-643]. В водоемах Томска самки созревают в 3 года
при длине тела в среднем 10 см и массе 42 г [29, c. 303-304]. В реках бассейна Байкала половая зрелость
данного вида наступает при длине тела 7 см, массе 6 г, в возрасте 2+ [28]. В озере Гусиное (бассейн
Байкала) самки Perccottus glenii впервые нерестятся в 2+ возрасте при длине 4,5см и массе 2 г. По
данным Залозных (1984), в водоемах Горьковской области самки созревают при длине тела 4-5 см и
весе 1,9-3,7 г [13, с. 95-102].
Максимальная длина тела Perccottus glenii в разных водоемах естественного ареала колеблется от
14 до 25 см. Темпы его роста в природных водоемах довольно низкие [3, 8, 19]. Линейный и весовой
рост в естественных водоемах могут варьировать в зависимости от обеспеченности пищей. В Амуре к
концу второго года жизни эта рыба вырастает до 3-4 см и 4 г, третьего года – до 9-11см и 11-12 г, чет-
вертого года – до 12-13 см и 13-15 г [30]. В оз. Круглое (Алтайский край) Perccottus glenii в трехлетнем
возрасте (2+) имеет в среднем 12-15 см длины и 62-146 г массы тела [27]. Линейно-весовые его пока-
затели в реке Лопатна – невысокие, что объясняется неблагоприятными условиями питания (табл.1).
Как явствует из таблицы, некоторое снижение коэффициента упитанности происходит у пятигодо-
валых особей, но различия значений этого показателя в сравнении с особями других возрастных групп
недостоверны (Р ≤ 0,95).
Вымет первой генерации яйцеклеток у Perccottus glenii в реке Лопатна начинается с третьей декады
апреля по вторую декаду мая. В этот период в уловах попадаются как отнерестившиеся самки, так и
особи, гонады которых находятся в преднерестовом состоянии, на IV-V стадии зрелости. Старшая ге-
нерация половых клеток представлена поляризованными ооцитами с ядром, несколько сместившимся
к анимальному полюсу; наблюдается слияние желточных гранул и жировых капель; кортикальные

126
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.125-131

вакуоли узким слоем лежат у самой оболочки ооцита. Имеются также многочисленные ооциты разных
фаз развития периода трофоплазматического роста, что свойственно самкам Perccottus glenii, для ко-
торых характерен порционный нерест и непрерывный оогенез.
Таблица 1
Биологическая характеристика ротана-головешки в реке Лопатна
Возраст рыбы, Длина тела, Масса тела, КУ
годы см г (по Кларк)
4,67±0,18* 3,34±0,40 2,30±0,06
2
4,2-5,3** 2,15-4,88 2,02-2,47
6,17±0,23 7,81±0,83 2,47±0,10
3
5,2-6,9 5,09-9,92 2,12-3,09
7,48±0,27 12,15±0,56 2,38±0,07
4
6,8-8,5 10,79-15,13 2,04-2,63
9,80±0,79 26,60±4,84 2,19±0,16ۭۭ
5
8,5-13,0 17,84-47,12 1,70-2,54
* Среднее значение. ** Min., Max.

У особей, после овуляции первой генерации яйцеклеток, гонады переходят вVI-IV2 стадию зрелости.
Наряду с освободившимися фолликулярными оболочками в яичниках присутствуют ооциты в фазах
вакуолизации и вителлогенеза, причем во многих вителлогенных клетках желток занимает большую
часть цитоплазмы. В гонадах некоторых самок, перед первым икрометанием (третья декада апреля),
обнаружены ооциты, близкие к овуляции, с дегенеративными изменениями. В яйцеклетках периода
созревания наблюдается фрагментация гомогенного желтка, некоторое набухание zona radiate, увели-
чение высоты клеток фолликулярного эпителия, исчезновение ядра, у некоторых ооцитов – уплотне-
ние нуклеоплазмы (рис.1). У самок с гонадами VI-IV2, отметавших икру в апреле и мае, тот же состав
половых клеток с небольшой разницей в значениях гонадосоматического индекса (табл.2).

Рис.1 Фрагмент яичника на IV-V стадии зрелости во вторай декаде мая:


дегенеративные изменения яйцеклеток в период созревания.

В дальнейшем в яичниках происходит быстрый трофоплазматический рост ооцитов второй гене-


рации. В зависимости от времени первого икрометания, переход гонад в IV2-V стадию зрелости про-
исходит в разные календарные сроки. Величина гонадосоматического индекса у ротана на IV2-V стадии
зрелости гонад, в мае и июне, не имеет достоверных различий (Р ≤ 0,95).
В гонадах некоторых самок в первой декаде июня наблюдается дегенерация ооцитов второй гене-
рации. Этим процессом затронуты и ооциты в фазах вакуолизации (рис.2).

127
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.125-131

Таблица 2
Морфофункциональная характеристика гонад самок Perccottus glenii
в период репродуктивного цикла
Стадия
Календарные
зрелости ГСИ, % Фазы развития ооцитов
сроки
гонад
Слияние гранул желтка в гомогенную массу.
Апрель IV-V 17,82±1,91 Переход к созреванию.
III декада VI-IV2 6,80±0,41 Опустевшие фолликулярные оболочки,
вакуолизация, вителлогенез
Слияние гранул желтка в гомогенную массу.
Переход к созреванию.
IV-V 18,64±2,58
Май Опустевшие фолликулярные оболочки,
VI- -IV2 6,59±0,53
II декада вакуолизация, вителлогенез.
IV2-V 9,83±0,34
Слияние гранул желтка в гомогенную массу.
Переход к созреванию.
Слияние гранул желтка в гомогенную массу.
Июнь IV2-V 11,26±0,44 Переход к созреванию.
I декада VI- -IV3 4,76±0,29 Опустевшие фолликулярные оболочки,
вакуолизация, вителлогенез
Август Вакуолизация цитоплазмы ооцитов генерации
III 0,59±0,08 будущего года.
III декада

На процессы гаметогенеза оказывает влияние большой спектр загрязняющих веществ, попадаю-


щих в водоемы. Так, показано влияние воздействия неблагоприятных факторов среды на патологиче-
ские изменения в развитии половых клеток у самок ротана-голвешки Саратовского водохранилища
[22, c.185-191].

Рис. 2. Фрагмент яичника на IV2- V стадии зрелости.


Ооциты второй и третьей генераций в процессе резорбции:
а) вителлогенные ооциты второй генерации;
б) вакуолизированные ооциты третьей генерации.

Из данных, приведенных в таблице 2, видно, что более высокое значение ГСИ наблюдается у
самок перед первым нерестом, с гонадами на IV-V стадии зрелости, тогда как у особей с гонадоми на
IV2-V стадиях зрелости перед вторым икрометанием этот показатель достоверно ниже (Р≥0,95). Это

128
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.125-131

свидетельствует об уменьшении количества икры и, как результат, о более низкой относительной


массе гонад в период формирования второй и третьей генераций яйцеклеток данного сезона размно-
жения. После каждого очередного икрометания на (VI-IV2 и VI-IV3 стадиях зрелости гонад) низкие
величины гонадосоматического индекса обусловлены с тем, что после вымета очередной порции икры
в яичниках остаются, в основном, ооциты в фазах вакуолизации цитоплазмы и небольшое количество
яйцеклеток в фазе вителлогенеза. О снижении количества ооцитов в следующих порциях икры у
Perccottus glenii в приобретенном ареале указывает в своей работе Травкина (1997).
В первой декаде июня в контрольные уловы попадались самки, отметавшие вторую порцию икры,
и особи, в гонадах которых содержались яйцеклетки старшей генерации в фазе созревания. Гистоло-
гические исследования гонад у самок ротана в разных условиях их обитания (естественном, приобре-
тенном) показывают высокую асинхронность развития ооцитов, что обеспечивает широкий диапазон
откладываемых порций икры [20, c. 91-95; 25, c. 29-38]. Растянутый нерест определяется не только
порционным икрометанием и неравномерностью созревания гонад в пределах нерестового периода,
но и отражает разнокачественность роста в связи с неблагоприятными кормовыми условиями попу-
ляции [24, c. 632-643].
В условиях реки Лопатна самки Perccottus glenii выметывают три порции икры. У самок, отловлен-
ных в третьей декаде августа и завершивших нерестовый сезон, в гонадах содержатся ооциты периода
протоплазматического роста, единичные яйцеклетки в фазе начала вакуолизации и спавшие в процессе
резорбции фолликулярные оболочки (рис.3).

Рис.3 Фрагмент яичника после завершения нерестового сезона;


а) ооцит в начальной фазе вакуолизации;
б) ооциты протоплазматического роста;
в) спавшая фолликулярная оболочка.

Известно, что для самок ротана в реке Амур характерен порционный нерест, с мая по июль [8, c.483-
490]. Сравнительно детально размножение Perccottus glenii было исследовано в преобретенном ареале.
В условиях бассейна озера Байкал был отмечен двухкратный нерест, с пиками в конце мая и в третьей
декаде июня [28]. В сорах Байкала первая порция икры выметывается в течение июня, вторая – в
конце июля-начале августа, третья генерация яйцеклеток не созревает [30]. В водоемах Томска нерест
в течение года однократный и протекает с начала июня до конца июля-начала августа [29, c. 303-304].
У Perccottus glenii в прудах Московской области нерест порционный. Самки откладывают в течение
нерестового сезона две порции икры с июня по июль. При более благоприятных температурных усло-
виях в приобретенном ареале (более длительный период высоких температур воды) продолжитель-
ность нерестового периода популяций данного вида и число порций откладываемой самками икры
возрастает до 10-12 [25, c. 29-38].

129
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.125-131

Выводы
В условиях реки Лопатна самки ротана выметывают три порции икры. Гистологические исследо-
вания гонад указывают на высокую асинхронность развития ооцитов, что обусловливает порционное
икрометание в период репродуктивного цикла. Растянутый нерест объясняется неравномерностью
созревания ооцитов в пределах нерестового сезона.
В период нереста у половозрелых самок отмечается более высокое значение гонадосоматического
индекса перед первым икрометанием, по отношению к последующим генерациям ооцитов, подготав-
ливающихся к вымету (Р≥0,95), что указывает на меньшее количество икры и, в результате, на более
низкую относительную массу гонад в период формирования второй и третьей генераций яйцеклеток
данного сезона размножения.
В гонадах некоторых самок обнаружены деструктивные изменения в развитии яйцеклеток на про-
тяжении всего репродуктивного цикла.

Литература:
1. BĂNĂRЕSCU, P. Pisces Osteichtycs. În: Fauna Republicii Populare Române. Bucureşti: Editura Acad. Rep.
Pop. Române, 1964. 935 p.
2. MORI, T. Studies on the geographical distribution of freshwater fishes ineastern Asia. Tokio, 1936. 88 p.
3. БЕРГ, Л.С. Рыбы пресных вод СССР и сопредельных стран. Ч. 3. М.-Л.: Изд-во АН СССР, 1949, c.1055-1059.
4. БОГУЦКАЯ, Н.Г., НАСЕКА, А.М. Пресноводные рыбы России. Москва, 2002, с.1-18.
5. КАЗАНСКИЙ, Б.Н. Закономерности гаметогенеза и экологическая пластичность размножения рыб. Л.:
Изд-во ЛГУ, 1975, с.3-35.
6. КОШЕЛЕВ, Б.В. Экология размножения рыб. Москва: Наука, 1984. 306 с.
7. МАХЛИН, М.Д. Семейство Головешковых (Eleotridae). В: Жизнь животных. Т.4. Москва, Просвещение,
1983, с.446-447.
8. НИКОЛЬСКИЙ, Г.Н. Рыбы бассейна Амура (Закономерности размножения жилых рыб бассейна Амура)
Москва: Изд-во АН СССР, 1956, с.483-490.
9. ПРАВДИН, И.Ф. Руководство по изучению рыб. Москва, 1966. 376 с.
10. РОСКИН, Г.И., ЛИВЕНСОН, Л.Б. Микроскопическая техника. Москва: Советская наука, 1957. 478 с.
11. САКУН, О.Ф., БУЦКАЯ, Н.Ф. Определение стадий зрелости и изучение половых циклов рыб. Москва:
Наука, 1963, с.13-15.
12. ЧЕПУРНОВА, Л.В. Закономерности функций гонад, размножения и состояния популяций рыб бассейна
Днестра в условиях гидростроительства: Монография. Кишинев; Штиинца, 1991. 160 с.
13. ЗАЛОЗНЫХ, Д.В. Ротан в выростных прудах Горьковской области и борьба с ним. В: Научные труды
ГосНИОРХ. Сборник, 1984, с.95-102.
14. КАЗАНСКИЙ, Б.Н. Особенности функции яичников у рыб с порционным икрометанием. В: Труды лабора-
тории основ рыбоводства. Т.2. Л., 1945, с.64-121.
15. КАЗАНСКИЙ, Б.Н. Особенности функционирования яичника и гипофиза у рыб с порционным икромета-
нием. В: Труды лаборатории основ рыбоводства. Ч.2. Л., 1949, с.64-120.
16. NALBANT, T.T., BATTES, K.W., PRICOPE, F., URECHE, D. First record of the Amur sleeper Perccottus glenii
(Pisces: Perciformes, Odontobutidae) in Romania. În: Travaux du Museum National d’Histoire Naturelle “Grigore
Antipa”, 2004, 47, p.279-284.
17. ДМИТРИЕВ, М. Осторожно – ротан. В: Рыбоводство и рыболовство, 1971, №1, с.26-27.
18. ЕЛОВЕНКО, В.Н. Систематическое положение и географическое распространение рыб семейства Eleotridae
(Gobioidei, Perciformes), интродуцированных в водоемы Европейской части СССР, Казахстана и Средней
Азии. В: Зоологический журнал, 1981, т.60, №10, с.1517-1522.
19. КИРПИЧНИКОВ, В.С. Биология Percottus glenii Dyb. (Eleotridae) и перспективы его использования в борьбе
против японского энцефалита и малярии. В: Биол. МОИП, отд. биол., 1945, т.50, вып. 5, с.12-3.
20. КУДРЯЕВА, В.П. Некоторые особенности гаметогенеза ротана (Percottus glenii Dub.) В: Биология рыб
Дальнего Востока. Владивосток, 1976, с.91-95.
21. МОШУ, А.Я., ГУЗУН, А.А. Первая находка ротана-головешки Percottus glenii (Perciformes, Odontobutidae) в
реке Днестр. В: Вестник зоологии, 2002, т.36, №. 2, с.98.
22. МИНЕЕВ, А.К. Некоторые гистологические нарушения гонад у ротана-головешки (Percottus glenii,
Dubowski 1977) и бычка-кругляка (Neogobius melanostomus pallas, 1814) саратовского водохроанидища. В:
Изв. Самарского научного центра РАН, 2009, т.11, №.1, с.185-191.
23. РЕШЕТНИКОВ, А.Н. Влияние интродуцированной рыбы ротана Percottus glenii (Odontobutidae) на земно-
водных в малых водоемах Подмосковья. В: Журнал общей биологии, 2001, 62, 4, с.352-361.

130
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.125-131

24. СПАНОВСКАЯ, В.Д., САВВАИТОВА, К.А., ПОТАПОВА, Т.Л. Об изменчивости ротана (Perccottus glehni
Dyb.) при акклиматизации. В: Вопросы ихтиологии, 1964, т.4, вып.49, с.632-643.
25. ТРАВКИНА, Г.Л. Особенности оогенеза и динамики развития ооцитов у ротана-головешки (Percottus glenii
Dub.) В: Труды биол. НИИ СПбГУ. 1997, вып.44, с.29-38.
26. MOŞU, A. Invazia in unele ecosisteme acvatice ale Republicii Moldova a pestelui alogen – Perccottus glenii
Dybowski, 1877 (Perciformes: Odontobutidae) In: Problemele actuale ale protectiei si valorificarii durabile a
diversitatii lumii animale: Materialele Conferintei a VI-a Zoologilor din Republica Moldova cu participare inter-
nationala (Chisinău, 18-19 octombrie 2007). Chisinau: 2007, S.N. p.170-172.
27. ЖУРАВЛЕВ, В.Б., ЛОМОДУРОВ, Е.И., ЛУКОЯНОВ, Д.П. Вселение ротана-головешки в пойменные водо-
емы бассейна Верхней Оби. B: IХ съезд гидробиол. об-ва РАН. Тез. докл. Тольятти, 2006, т.1, с.163.
28. ЛИТВИНОВ, А.Г. Экология ротана-головешки (Percottus glenii Dyb.) в бассейне оз. Байкал и его влияние на
промысловых рыб / Автореф. дисс…. канд. биол. наук, 1993. 25 с.
29. ПЕТЛИНА, А.П., РЯБОВА, Т.С. К экологии ротана водоемов окрестности Томска. В: Тез. докл. Сиб. зоол.
конф. Новосибирск, 2004, с.303-304.
30. СКРЯБИН, А.Г. Экология и морфология Восточной Сибири / Автореф. дисс…. докт. биол. наук, 1997. 39 с.

Работа выполнена по проекту 15.817.02.12F Института зоологии АН Молдовы.

Prezentat la 02.06.2015

131
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.132-137

MORPHOLOGICAL CHARACTERISTICS FOR CLASSIFICATION


OF GENUS MACROPODUS LACÉPÈDE, 1801 IN GIANH RIVER
IN THE NORTH CENTRAL PART OF VIETNAM

Ho Anh TUAN, Ngo Xuan QUANG*, Laurentia UNGUREANU**, Dumitru BULAT**


Vinh University, Moldova State University
*
Institute of Tropical Biology – Ho Chi Minh city – Vietnam
**
Academy of sciences of Moldova – Institute of zoology

Analysis and identification of 57 specimens of genus Macropodus Lacépède collected from Gianh River in Quang
Binh province in north center region Vietnam. We have classified three species: Macropodus erythropterus (Frey. & Her.,
2002), Macropodus opercularis (Linneaeus, 1758), Macropodus spechti (Schreitmüller, 1936) was first discovered in the
study area and north center region Vietnam.
Keywords: Macropodus erythropterus, Macropodus opercularis, Macropodus spechti, Phong Nha – Ke Bang,
Classification, Vietnam, Gianh river, Quang Binh.

CARACTERISTICA MORFOLOGICĂ PENTRU CLASIFICAREA GENULUI MACROPODUS LACÉPÈDE,


1801 DIN BAZINUL RÂULUI GIANH, REGIUNEA CENTRALĂ DE NORD A VIETNAMULUI
Au fost analizate şi identificate 57 de exemplare ale genului Macropodus Lacépède colectate din bazinul râului
Gianh, provincia Quang Binh, regiunea centrală de nord a Vietnamului. Noi am clasificat 3 specii: Macropodus
erythropterus (Frey. & Her., 2002), Macropodus opercularis (Linneaeus, 1758) şi Macropodus spechti (Schreitmüller,
1936), descoperite în aria de studiu şi în regiunea centrală de nord a Vietnamului.
Cuvinte-cheie: Macropodus erythropterus, Macropodus opercularis, Macropodus spechti, Phong Nha – Ke Bang,
clasificare, Vietnam, râul Gianh, Quang Binh.

Introduction
Macropodus is a genus of fairly small gouramies native to freshwater habitats Vietnam, Laos, Cambodia,
Malaysia, China, Hong Kong, Taiwan, Japan, South Korea. in eastern Asia. A few species in the genus are
regularly seen in the aquarium trade, and M. opercularis has been introduced to regions far outside its native
range. Medium sized osphronemids with deep, elongated and laterally compressed body. Greatest body
depth at anal-fin origin. Caudal peduncle laterally compressed. Snout laterally compressed, moderately long
and pointed. Dorsal-fin origin above anal-fin spines 3 – 5. Anal-fin base extending from anus nearly to
caudal-fin base. Dorsal fin with 10 – 19 spines and anal fins pointed, reaching beyond caudal-fin base. Pelvic
pointed, with 1 spine and 5 soft rays. Fisrt soft pelvic-fin ray filamentous. Body completely covered with
ctenoid scales. Lateral line reduced or absent. Bases of unpaired fins covered with scales. Males larger than
females, with longer posterior rays in unpaired fins. Males build foam nests.

1. Material and methods


Fish specimens were collected mainly from fishing men in Gianh River in Quang Binh province in north
center region Vietnam. Fishing tools are fishnets, rackets, casting – net, multi size fishing – rods and also
professional tools of fish men such as: fishing basket, fishing traps, etc. Specimens were fixed either in 10 %
formaldehyde and later transferred into 4 % formaldehyde for storage or fixed and stored in 90 % ethanol.
All measurements and counts follow Jorg Freyhof and Fabian Herder (2002). Measurements were made
point-to-point with dial callipers to the nearest 0.1 mm.

132 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.132-137

Fig.1. Measurements taken on Macropodus species by Jorg Freyhof and Fabian Herder (2002). 1, standard length
(SL), from upper jaw symphysis to caudal margin of hypuralia; 2, head length (HL), from upper jaw symphysis to posterior
point of operculum (not including skin flap); 3, predorsal length, from upper jaw symphysis to dorsal-fin origin; 4, prepelvic
length, from upper jaw symphysis to pelvic-fin origin; 5, preanal length, from upper jaw symphysis to anal-fin origin;
6, head depth in front of eye; 7, vertical head depth behind eye; 8, head depth at nape, from most cranial visible margin
of isthmus along caudal margin of eye to dorsal side of head; 9, body depth at anal-fin origin; 10, body depth at dorsal-
fin base end; 11, postdorsal length, distance from end of dorsal-fin base to caudal margin of hypural; 12, length of
dorsal-fin base; 13, length of anal-fin base, from anal-fin origin to end of anal-fin base; 14, length of pectoral fin; 15,
length of middle caudal-fin rays, from caudal margin of hypural to end of middle caudal-fin ray; 16, frontal thickness, at
upper osseous margin of eye, from ventral to dorsal margin of frontal; 17, snout length, from upper jaw symphysis to
anterior osseous orbit margin; 18, width of upper lip above premaxillary symphysis; 19, eye diameter, horizontal between
osseous margins of orbit; 20, mouth width, maximal transversal extension of mouth; 21, head width at lachrymal, maximal
distance between lachrymal bones; 22, interorbital width between bony margins of orbits; 23, head width between dorsal
end of opercular openings; 24, body width at dorsal-fin origin; 25, body width at end of dorsal-fin base.

2. Results and discussion


2.1. Macropodus erythropterus Freyhof & Herder, 2002
Diagnosis
Macropodus erythropterus is distinguished from other species of Macropodus by the following combination
of characters: caudal fin forked; opercular spot pale or missing; spots and bars on dorsal and caudal-fin membranes
brown, red in life; soft rays in unpaired fins pale brown; predorsal and subdorsal back reddish and body
above anal fin base iridescent blue to green in life; body with 10 - 12 faint and inconspicuous dark bars; top
of head and predorsal body without dark spots; posterior tip or margin of scales on body conspicuously
darker than scales; distal part of first soft pelvic-fin ray red in life.

Fig.2. Macropodus erythropterus Freyhof & Herder, 2002.

133
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.132-137

Description
See Figures 2 for general appearance and Table 1 for morphometric data of 41 specimens from Gianh
River in Quang Binh province in north center region Vietnam. Caudal peduncle 1.3 - 1.7 (mean 1.4) times
deeper than long. Eye diameter 0.6 - 1.1 (mean 0.9) times in interorbital space. Scales: 28 - 32 along lateral
midline, 17 - 19 around caudal peduncle, 3 - 5 between pelvic-finbase and pectoral-fin base, 4 below eye;
9.5 – 13 transversal scale rows at dorsal fin origin. 14 - 17 gill rakers on ceratobranchial of first arch. Upper
jaw with 2 - 5 rows of teeth, lower jaw with 3 - 5 rows of teeth, outer rows of upper and lower jaw with 18 -
26 and 13 - 28 unicuspid teeth, respectively.
Dorsal fin with 12 - 15 (mode 13) spines and 6 - 8 (mode 8) branched or unbranched soft rays. Length of
anterior 4 - 6 soft dorsal rays increasing, then decreasing to last ray. Anal fin with 17 - 20 (mode 19) spines
and 13 – 17 (mode 15) branched or unbranched soft rays, length of anterior 7 - 11 soft rays increasing, then
decreasing to last ray. Soft dorsal rays 3 - 6 and soft anal rays 6-11 pointed. Caudal fin forked, with 5 – 19
branched rays. Pectoral fin with rounded tips and 10 - 12 rays, reaching to vertical of dorsal spines 2 – 6.
Pelvic fin with 6 soft rays.
2.2. Macropodus opercularis (Linneaeus, 1758)
Labrus opercularis Linnaeus, 1758
Chaetodon chinensis Bloch, 1790
Macropodus viridi-auratus Lacépède, 1801
Macropodus venustus Cuvier & Valenciennes, 1831.
Macropodus ctenopsoides Brind, 1915
Macropodus filamentosus Oshima, 1919
Diagnosis
Macropodus opercularis is distinguished from other species of Macropodus by the following combination
of characters: caudal fin forked; conspicuous dark brown opercular spot with whitish posterior margin
(margin red in life); body with 7 - 11 bold, dark bars on pale yellowish background in preserved specimens
(blue bars on reddish background in life); dark stripe crossing eye connecting opercular spot with eye; top of
head and predorsal body with dark spots; posterior tip or margin of scales on body not darker than scales.

Fig.3. Macropodus opercularis (Linneaeus, 1758).

Description
See Figures 3 for general appearance and Table 1 for morphometric data of 6 specimens from Gianh River
in Quang Binh province in north center region Vietnam. Caudal peduncle 1.1 - 2.2 (mean 1.7) times deeper
than long. Eye diameter 0.8 – 0.9 (mean 0.8) times in interorbital space. Scales: 28 - 30 along lateral midline,
15 - 19 around caudal peduncle, 3 - 5 between pelvic-fin base and pectoral fin base, and 3 - 5 below eye;
11.5 - 12.5 transversal rows of scales at dorsal fin origin. 15 - 21 gill rakers on ceratobranchial of first arch. 2
- 5 rows of teeth on upper jaw; 3 - 4 rows of teeth on lower jaw; outer row of upper jaw with 17 - 31 unicuspid
teeth, outer row of lower jaw with 22 - 35 unicuspid teeth.
Dorsal fin with 14 spines and 7 branched or unbranched soft rays, length of anterior 4 - 6 soft rays increasing
posteriorly, then decreasing to last ray. Anal fin with 19 spines and 11 - 12 branched or unbranched soft rays,

134
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.132-137

length of anterior 7 - 11 soft rays increasing posteriorly, then decreasing to last ray. Soft dorsal rays 3 - 6 and
soft anal rays 6 - 11 pointed. Caudal-fin forked, with 13 - 16 branched rays. Pectoral fin with rounded tips,
with 10 - 12 rays and reaching to vertical of dorsal spines 3 - 5. Pelvic fin with 7 soft rays.
2.3. Macropodus spechti Schreitmüller, 1936
Macropodus opercularis L. var. spechti Schreitmilller, 1936
Macropodus opercularis concolor Ahl, 1937
Diagnosis
Macropodus spechti is distinguished from other species of Macropodus by the following combination of
characters: caudal fin forked; opercular spot pale or missing; body without dark bars or with 4 - 12 faint and
inconspicuous dark bars on pale brown to dark greyish background in preserved and live specimens; top of
head and predorsal body without dark spots or saddle-like blotches; posterior tip or margin of scales on head
and body conspicuously darker than scales; distal part of first soft pelvic-fin ray red in life; spots and bars on
dorsal and caudal-fin membranes black; posterior dorsal-fin membranes and caudal-fin membranes blue in
life; filamentous caudal-fin rays with white or black posterior extremity.

Fig.4. Macropodus spechti Schreitmüller, 1936.


Description
See Figures 4 for general appearance and Table 1 for morphometric data of 10 specimens from Gianh
River in Quang Binh province in north center region Vietnam. Caudal peduncle 1.1 - 1.6 (mean 1.4) times
deeper than long. Eye diameter 0.8 - 1.1 (mean 1.0) times in interorbital space. Scales: 28 - 31 along lateral
midline, 17 – 19 around caudal peduncle, 3 - 5 between pelvic-fin base and pectoral fin base, 4 - 5 below
eye; 10.5 - 12.5 transversal rows of scales at dorsal fin origin. 15 - 17 gill rakers on ceratobranchial of first
arch. 3 -4 rows of teeth on both upper and lower jaw; outer row of upper jaw containing 10 - 33 unicuspid
teeth, and outer row of lower jaw with 23 - 32 unicuspid teeth.
Dorsal fin with 8 spines and 6 - 9 (mode 7) branched or unbranched soft rays; length of anterior 3 - 5 soft
rays increasing, then decreasing to last ray. Anal fin with 17 - 21 (mode 19) spines and 11 - 12 branched or
unbranched soft rays; length of anterior 7 - 10 soft rays increasing, then decreasing to last ray. Soft dorsal
rays 3 - 6 and soft anal rays 6 - 11 pointed. Caudal fin forked, with 7 – 18 branched rays. Pectoral fin with
rounded tips and 11 - 12 rays, reaching to vertical of dorsal spines 2 - 6. Pelvic fin with 5 – 6 soft rays.
Conclusion
Analysis and identification of 57 specimens of genus Macropodus Lacépède collected from Gianh River in
Quang Binh province in north center region Vietnam. We have classified three species: Macropodus erythropterus
Frey. & Her., 2002, Macropodus opercularis (Linneaeus, 1758), Macropodus spechti Schreitmüller, 1936.
Which has species: Macropodus erythropterus Frey. & Her., 2002, Macropodus spechti Schreitmüller, 1936
was first discovered in the study area and north center region Vietnam.

135
Table
Morphometric data of Macropodus erythropterus; Macropodus opercularis and Macropodus spechti
Macropodus erythropterus (n = 41) Macropodus opercularis (n = 6) Macropodus spechti (n = 10)
Mean SD Min Max Mean SD Min Max Mean SD Min Max
In percents of SL
Head length (HL) 34.7 0.9 32.7 36.4 34.8 1.4 32.7 36.3 35.3 1.5 32.6 37.4
Predorsal length 52.0 2.2 46.4 59.8 49.3 1.8 48.0 52.9 52.2 1.1 50.8 53.9
Prepelvic length 36.0 1.9 32.1 41.0 35.8 2.2 32.1 37.9 36.5 1.4 34.5 38.7
Preanal length 48.0 2.2 40.2 52.0 49.0 2.3 46.1 52.6 48.3 1.3 46.6 50.3
Head depth in front of eye 15.8 1.3 13.6 19.0 16.5 0.8 15.6 17.9 16.2 0.8 14.9 17.1
Head depth behind eye 23.5 1.3 20.8 26.2 25.1 1.0 23.4 26.2 24.4 1.0 22.9 25.7
Head depth at nape 28.0 2.0 22.9 33.6 31.4 1.5 29.1 33.4 30.5 1.5 28.2 33.0
Head width at operculum 18.3 0.9 15.5 20.4 18.7 1.4 16.1 20.0 20.0 0.7 19.3 20.9
Body depth at anal-fin origin 37.2 1.5 34.0 40.5 38.7 2.6 36.0 43.0 37.5 1.6 35.1 40.3
Body width at dorsal-fin origin 15.8 0.9 13.9 17.4 16.7 1.7 14.5 19.7 16.8 1.2 14.8 18.2
Body width at end of dorsal-fin base 8.3 0.7 7.2 9.8 7.9 0.7 7.0 8.8 8.3 0.3 7.9 8.8
Body depth at dorsal-fin base end 23.1 1.1 20.3 24.9 24.3 0.7 23.5 25.1 23.6 0.7 22.6 25.0
Postdorsal length 14.6 1.5 10.6 18.6 13.9 0.6 13.0 14.6 14.4 1.0 12.8 15.7
Length of dorsal-fin base 37.4 3.0 29.7 46.8 41.4 1.1 40.2 42.9 36.2 1.2 34.7 37.7
Length of anal-fin base 51.4 2.7 43.1 55.5 53.2 0.9 52.4 54.9 53.2 1.8 50.5 55.8
Length of pectoral fin 25.2 1.7 19.9 29.2 27.3 1.9 24.8 29.8 25.8 1.1 24.2 27.1
Length of pelvic spine 11.4 0.7 9.6 12.7 12.5 2.1 9.7 15.3 12.3 1.7 9.9 15.3
Length of middle caudal-fin ray 29.3 2.7 25.1 35.2 32.6 3.0 29.6 38.1 31.7 1.8 28.3 35.1
In percents of HL
Eye diameter 24.2 1.6 20.7 27.4 25.8 0.9 25.0 27.4 26.1 1.8 23.6 29.2
Interorbital width 28.3 2.7 25.0 40.9 31.2 2.1 27.9 33.5 27.6 1.6 24.5 29.6
Snout length 30.6 1.8 25.3 34.6 29.5 1.5 28.1 31.9 30.6 1.7 27.9 32.7
Frontal thickness 7.5 1.4 4.5 10.7 10.1 1.7 8.5 13.3 8.2 1.0 6.6 10.0
Upper lip width 26.4 2.4 22.0 34.5 28.1 4.0 24.7 33.1 25.9 1.6 23.0 28.7
Mouth width 23.9 2.5 19.8 30.1 25.9 4.3 20.5 31.7 23.0 1.8 20.3 25.5
136
Bibliography:
1. FREYHOF, J., HERDER, F. Review of the paradise fishes of the genus Macropodus in Vietnam, with description of
two species from Vietnam and southern China (Perciformes: Osphronemidae). In: Ichthyol. Explor. Freshwat.,
2002, 13(2), p.147-167.
2. KOTTELAT, M. Freshwater fishes of northern Vietnam. A preliminary check-list of the fishes known or expected to
occur in northern Vietnam with comments on systematics and nomenclature. The World Bank, 2001. 123 p.
3. Mai Dinh Yen. Identification of freshwater fishes of northern Vietnam. Hanoi: Science & Technics Publishing
House, 1978. 339 p.
4. Mai Dinh Yen, Nguyen Van Thien, Le Hoang Yen, Nguyen Van Trong. Identification of freshwater fishes of
southern Viet Nam. Science & Technics Publishing House, 1992.
5. Mai Thi Thanh Phuong, Nguyen Van Giang, Hoang Xuan Quang, Nguyen Huu Duc. Additional data to species
composition of fishes in Gianh river, Quang Binh province. Hanoi: Agriculture Publishing House, 2011, p.265-273.
6. Nguyen Van Hao. Freshwater Fishes of Vietnam, vol 2. Hanoi: Agriculture Publishing House, 2005.
7. Ngo Sy Van, Pham Anh Tuan. Preliminary result the study fish fauna Phong Nha Ke Bang National Park
Limestone. Hanoi:Agriculture Publishing House Hanoi, 2003, p.573-583.
8. Nguyen Thai Tu, Le Viet Thang, Nguyen Xuan Khoa. Fish fauna of Phong Nha - Ke Bang. Hanoi: Publishing
House, Hanoi National University.,1999, p.22-23
9. Nguyen Thai Tu. Fauna of fish in Phong Nha. Hanoi: Vietnam national university publishing house Ha Noi. 2000.
p.548-551
10. Nguyen Van Hao. Freshwater fishes of Vietnam. Hanoi: Agriculture Publishing House Hanoi, vol.3, 2005.

Prezentat la 11.06.2015

137
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.138-147

FISH FAUNA IN GIANH RIVER BASIN,


QUANG BINH PROVINCE, NORTH CENTRE VIETNAM

Ho Anh TUAN, Ngo Xuan QUANG*, Laurenţia UNGUREANU**, Dumitru BULAT**


Vinh University, Moldova State University
*
Institute of Tropical Biology – Ho Chi Minh city – Vietnam
**
Institute of Zoology (Academy of Sciences of Moldova)

We carried out 12 field surveys in 2003 - 2011 at 36 study sites and collected 5699 specimens. Over time of
analysis, we have identified 181 fish species belong to 139 genera, 64 families of 16 orders of the ichthyofauna in
Gianh River, 5 rare species recorded in the Red Book of Vietnam (2007), 84 species having economic value, 68 species
in upstream, 64 species distributed in the middle, 61 species in downstream and 100 species in the estuary.
Keywords: Cypriniformes, Perciformes, Fish fauna, Phong Nha – Ke Bang, classification, Vietnam, Gianh river,
Quang Binh.

IHTIOFAUNA DIN BAZINUL RÂULUI GIANH,


PROVINCIA QUANG BINH, VIETNAMUL CENTRAL DE NORD
În perioada anilor 2003-2011 au fost efectuate 12 cercetări de teren la 36 de situri şi au fost colectate 5699 de
exemplare. În urma analizelor îndelungate am identificat 181 de specii de peşti din cadrul a 139 genuri, 64 de familii
cuprinse în 16 ordine ale ihtiofaunei din bazinul râului Gianh. Dintre acestea, 5 specii rare sunt înregistrate în Cartea Roşie
a Vietnamului (2007), iar 84 de specii au valoare economică. 68 de specii au fost colectate în amonte, 64 de specii
distribuite în cursul mijlociu al râului, 61 de specii în aval şi 100 de specii din estuar.
Cuvinte-cheie: peşti Cipriniforme, peşti Perciforme, ihtiofauna, Phong Nha – Ke Bang, clasificare, Vietnam, râul
Gianh, Quang Binh.

Introduction
The Gianh River in Quang Binh province in north center region Vietnam is about 158 km long and 4680
km2 large. It starts from level 2017 m high of Co Pi mountain of Truong Son strains before running around in
some districts of Quang Binh province such as Minh Hoa, Tuyen Hoa and Quang Trach. In addition, Son
River (Phong Nha River) is a small branch in the north of this tributary with many cave system, underground
streams from the Thuong Trach village, Bo Trach district and run through the Phong Nha – Ke Bang cave
system then combine with Gianh River in My Trach village, Bo Trach district before reach up to the East Sea
by Gianh estuary
Species composition of fish fauna in this region was investigated by Ho Anh Tuan, Nguyen Thai Tu and
collaborators in the Con tributary, Phong Nha – Ke Bang National Park [27, 28, 29]. Nguyen Thai Tu, Ngo
Si Van and Mai Thi Thanh Phuong [15, 20] had been studied insufficiency of species composition of fish
fauna in the mainstream of Gianh River. It indicated that there was not full research of fish fauna in whole
Gianh River basin. Hence, research on fish fauna in the Gianh River is very necessary to understand how
biodiversity of fish and provide full scientific database for bio - conservation and fishing planning, sustainable
exploration in special protection for the Phong Nha – Ke Bang National Park. Therefore, we take into account
to study the topic “Fish fauna in Gianh river basin, Quang Binh Province, North Centre Vietnam”
1. Material and methods
Fish specimens were collected mainly from fishing men in these survey regions. Fishing tools are fishnets,
rackets, casting – net, multi size fishing – rods and also professional tools of fish men such as: fishing basket,
fishing traps, etc. Some other specimens was bought from local people. All samples were given full information
in field trip diary, sampling notes, taking pictures and fixed with formaline 8- 10% and reserving with
formaline 5% in Animal Laboratory of Department of Biology, Vinh University.

138 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.138-147

Fig.1. Map study fish in Gianh river basin

We use the following materials to Identification species: Chen Yiyu et al. (1998); Chu Xinluo, Zheng,
Bashan, Dai Dingyuan (1999); Do Thi Nhu Nhung (2007); Freyhof, J., D.V. Serov (2001); Freyhof, J.F. Herder
(2002); Hartel K. E., T. Nakabo (2003); Imamura, H., M. Komada (2006); Johnson T. F. C., Herman T. C. W.
(1965); Knapp, Smith, Heemstra (1986); Kottelat, M. (1990, 2000); Mai Dình Yen (1978, 1992); Menon A.
G. K. (1977); Nakabo T (1982, 1983); Nguyen Huu Phung (2001); Nguyen Khac Huong (1991, 2007);
Nguyen Nhat Thi (1991, 2001); Nguyen Van Hao, Ngo Sy Van (2001); Nguyen Van Hao (Vol. 2, Vol. 3);
Nguyen Van Luc, Le Thi Thu Thao, Nguyen Phi Uy Vu (2007); Prokofiev A. M. (2010); (Rainboth, W.J)
1996; Roberts, T. R. (1998); Tetsji Nakabo (2002); William P. D. (1966); Yokogawa K., H. Endo, H. Sakaji
(2008); Yue Peiqi et al (2000);
List of classes, Orders, families and subfamilies is sorted by William N. Eschmeyer and Jon David Fong
2015. Genera of subfamilies and species of genera is sorted by a to z. [39, 40].
2. Results and discussion
We conducted 12 field surveys in 2003 - 2011 at 36 study sites and collected 5699 specimens. Over time
of analysis, we have identified 181 fish species belong to 139 genera, 64 families of 16 orders distributed in
Gianh river basin in Quang Binh - North Central of Vietnam.
Distribution
N0 Scientific name 1 2
a b c d
A CLASS CHONDRICHTHYES
I. ORDER RAJIFORMES
(1). FAMILY RAJIDAE
1. Dasyatis sinensis (Steindachner, 1892) +
II. ORDER MYLIOBATIFORMES
(2). FAMILY GYMNURIDAE
2. Gymnura poecilura (Shaw, 1804) +
B CLASS ACTINOPTERYGII
III. ORDER OSTEOGLOSSIFORMES

139
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.138-147

Distribution
N0 Scientific name 1 2
a b c d
(3). FAMILY NOTOPTERIDAE
3. Notopterus notopterus (Pallas, 1769) * + + +
IV. ORDER ANGUILLIFORMES
(4). FAMILY ANGUILLIDAE
4. Anguilla marmorata Quoy & Gaimard, 1824 VU * + + + +
(5). FAMILY OPHICHTHIDAE
1 Subfamily Ophichthinae
5. Ophichthus celebicus (Bleeker, 1856) +
6. Pisodonophis boro (Hamilton, 1822) +
(6). FAMILY CONGRIDAE
2 Subfamily Congrinae
7. Gnathophis nystromi (Jordan & Snyder, 1901) +
8. Rhynchoconger ectenurus (Jor. & Ric., 1909) +
V. ORDER CLUPEIFORMES
(7). FAMILY CLUPEIDAE
9. Clupanodon thrissa (Linnaeus, 1758) EN * + +
10. Konosirus punctatus (Tem. & Sch., 1846) VU * + +
11. Escualosa thoracata (Valenciennes, 1847) +
12. Sardinella albella (Valenciennes, 1847) * +
(8). FAMILY ENGRAULIDAE
13. Thryssa vitrirostris (Gil. & Tho., 1908) +
VI. ORDER CYPRINIFORMES
(9). FAMILY CYPRINIDAE
3 Subfamily Acheilognathinae
14. Acheilognathus lamus Tu, 1983 + +
15. Acheilognathus tonkinensis (Vailant, 1892) +
16. Rhodeus kyphus (Yen, 1978) +
17. Rhodeus ocellatus (Kener, 1867) +
18. Rhodeus spinalis Oshima, 1926 +
4 Subfamily Cultrinae
19. Cultrichthys erythropterus (Basilewsky, 1855) +
20. Hemiculter leucisculus (Basilewsky, 1855) * + +
21. Pseudohemiculter dispar (Peters, 1881) + +
5 Subfamily Cyprininae
22. Carassioides acuminatus (Richardson, 1846) * + + +
23. Carassioides phongnhaensis Tu & Tuan, 2003 +
24. Carassius auratus (Linnaeus, 1785) * + + +
25. Cyprinus carpio Linnaeus, 1758 * + + +
26. Cyprinus hieni Tu & Tuan, 2003 + +
27. Cyprinus quidatensis Tu, 1999 +
6 Subfamily Barbinae
28. Puntius brevis (Bleeker, 1849) + +
29. Puntius semifasciolatus (Günther, 1868) + + +
7 Subfamily Labeoninae
30. Cirrhinus molitorella (Valenciennes, 1844) * +
31. Garra imberba Garman, 1912 * +
32. Osteochilus lini Fowler, 1935 + +
33. Osteochilus salsburyi Nichols & Pope, 1927 * + +
8 Subfamily Squaliobarbinae
34. Ctenopharyngodon idella (Val., 1844) * + +
35. Squaliobarbus curriculus (Richardson, 1846) * + +
9 Subfamily Xenocypridinae (Xenocyprinae)
36. Hypophthalmichthys molitrix (Valenciennes, 1844) * + +

140
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.138-147

Distribution
N0 Scientific name 1 2
a b c d
10 Subfamily Gobioninae
37. Hemibarbus umbrifer (Lin, 1931) * + +
38. Microphysogobio kachekensis (Oshima, 1926) * + +
39. Sarcocheilichthys parvus Nichols, 1930 + +
40. Squalidus argentatus (Sau. & Dab. Thi., 1874) + +
11 Subfamily Danioninae
41. Devario fangfangae (Kottelat, 2000) +
42. Devario gigber (Kottelat, 2000) +
43. Esomus metallicus Ahl, 1923 + +
44. Esomus longimanus (Lunel, 1881) + +
45. Rasbora steineri Nichols & Pope, 1927 + +
12 Incertae sedis Subfamily
46. Hypsibarbus annamensis (Pel. & Che., 1936) VU * +
47. Hypsibarbus macrosquamatus (Mai, 1978) * +
48. Nicholsicypris dorsohorizontalis Ng. & Do., 1969 * + +
49. Neolissochilus benasi (Pellegrin & Chevey, 1936) * +
50. Onychostoma gerlachi (Peters, 1881) * + +
51. Opsariichthys bidens Günther, 1873 * + +
52. Paraspinibarbus macracanthus (Pel. & Che., 1936) * + +
53. Poropuntius solitus Kottelat, 2000 * +
54. Spinibarbus denticulatus (Oshima, 1926) * +
55. Spinibarbus hollandi Oshima, 1919 * + +
13 Subfamily Alburninae
56. Metzia lineata (Pellegrin, 1907) +
(10). FAMILY COBITIDAE
14 Subfamily Cobitinae
57. Cobitis laoensis (Sauvage, 1878) * + +
58. Misgurnus anguillicaulatus (Cantor, 1842) * + +
59. Misgurnus mizolepis Günther, 1888 * +
(11). FAMILY BALITORIDAE
60. Annamia normani (Hora, 1931) +
61. Sewellia lineolata (Valenciennes, 1836) +
(12). FAMILY NEMACHEILIDAE
62. Schistura finis Kottelat, 2000 +
63. Schistura hingi (Herre, 1934) * +
64. Schistura pervagata Kottelat, 1998 * +
65. Schistura kottelati Tuan et all +
66. Traccatichthys taeniatus (Pel. & Che., 1936) * + +
VII. ORDER SILURIFORMES
(13). FAMILY BAGRIDAE
67. Mystus gulio (Hamilton, 1822) + +
68. Hemibagrus centralus Mai, 1978 * + +
69. Tachysurus virgatus (Oshima, 1926) * + +
(14). FAMILY SILURIDAE
70. Silurus asotus Linnaeus, 1758 * + +
71. Pterocryptis cochinchinensis (Val., 1840) * + +
(15). FAMILY SISORIDAE
15 Subfamily Glyptosterninae
72. Glyptothorax laosensis Fowler, 1934 + +
73. Glyptothorax interspinalus (Mai, 1978) + +
74. Glyptothorax quadriocellatus (Mai, 1978) + +
75. Glyptothorax zanaensis Wu, He & Chu, 1981 + +
(16). FAMILY CLARIIDAE

141
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.138-147

Distribution
N0 Scientific name 1 2
a b c d
76. Clarias fuscus (Linnaeus, 1758) * + +
(17). FAMILY PLOTOSIDAE
77. Plotosus lineatus (Thunberg năm 1787) * + +
VIII. ORDER AULOPIFORMES
(18). FAMILY SYNODONTIDAE
16 Subfamily Harpadontinae
78. Saurida elongata (Tem. & Sch., 1846) * +
IX. ORDER ATHERINIFORMES
(19). FAMILY ATHERINIDAE
17 Subfamily Atherinomorinae
79. Hypoatherina valenciennei (Bleeker, 1854) +
X. ORDER BELONIFORMES
(20). FAMILY BELONIDAE
80. Strongylura strongylura (van Hasselt, 1823) * + +
(21). FAMILY HEMIRAMPHIDAE
81. Hyporhamphus sinensis (Günther 1866) + +
XI. ORDER SYNGNATHIFORMES
(22). FAMILY SYNGNATHIDAE
18 Subfamily Syngnathinae
82. Microphis cuncalus (Hamilton, 1822) + +
83. Hippichthys spicifer (Rüppell, 1838) + +
XII. ORDER SYNBRANCHIFORMES
(23). FAMILY SYNBRANCHIDAE
84. Monopterus albus (Zuiew, 1793) * + + +
(24). FAMILY MASTACEMBELIDAE
85. Mastacembelus armatus (Lacepède, 1800) * + + +
86. Sinobdella sinensis (Bleeker, 1870) * + + +
XIII. ORDER SCORPAENIFORMES
(25). FAMILY TETRAROGIDAE
87. Paracentropogon rubripinnis (Tem. & Sch., 1843) +
(26). FAMILY SYNANCEIIDAE
19 Subfamily Minoinae
88. Minous pusillus (Tem. & Sch., 1843) +
(27). FAMILY PLATYCEPHALIDAE
89. Platycephalus indicus (Linnaeus, 1758) * + +
90. Rogadius serratus (Cuvier, 1829) * +
91. Sorsogona tuberculata (Cuvier, 1829) * +
XIV. ORDER PERCIFORMES
(28). FAMILY AMBASSIDAE
92. Ambassis ambassis (Lacepède, 1802) + + +
(29). FAMILY PERCICHTHYIDAE
93. Coreoperca whiteheadi Boulenger, 1900 * + +
(30). FAMILY LATIDE
94. Lates calcarifer (Bloch, 1790) * + +
(31). FAMILY SERRANIDAE
20 Subfamily Epinephelinae
95. Epinephelus awoara (Tem. & Sch., 1842) * +
96. Epinephelus longispinis (Kner, 1864) * +
(32). FAMILY TERAPONTIDAE
97. Terapon jarbua (Forsskål, 1775) * + +
98. Pelates sexlineatus (Quoy & Gaimard, 1825) * +
(33). FAMILY APOGONIDAE
21 Subfamily Apogoninae

142
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.138-147

Distribution
N0 Scientific name 1 2
a b c d
99. Apogon poecilopterus Cuvier, 1828 +
100. Ostorhinchus fasciatus (White, 1790) +
(34). FAMILY SILLAGINIDAE
101. Sillago maculata Quoy & Gaimard, 1824 * +
102. Sillago sihama (Forsskål, 1775) * +
(35). FAMILY CARANGIDAE
103. Carangoides praeustus (Bennett, 1830) * + +
104. Selaroides leptolepis (Cuvier, 1833) * +
105. Scomberoides lysan (Forsskål, 1775) +
(36). FAMILY LEIOGNATHIDAE
106. Eubleekeria splendens (Cuvier, 1829) +
107. Leiognathus equulus (Forsskål, 1775) +
108. Leiognathus brevirostris (Valenciennes, 1835) +
109. Secutor ruconius (Hamilton, 1822) +
(37). FAMILY LUTJANIDAE
110. Lutjanus fulviflamma (Forsskål, 1775) * +
111. Lutjanus russellii (Bleeker, 1849) * +
112. Lutjanus fulvus (Forster, 1801) +
(38). FAMILY GERREIDAE
113. Gerres limbatus Cuvier, 1830 * + +
114. Gerres decacanthus (Bleeker, 1864) + +
115. Gerres filamentosus Cuvier, 1829 * + +
(39). FAMILY HAEMULIDAE
22 Subfamily Haemulinae
116. Pomadasys maculatus (Bloch, 1793) * +
(40). FAMILY SCIAENIDAE
117. Argyrosomus pawak Lin, 1940 * +
(41). FAMILY MULLIDAE
118. Upeneus luzonius Jordan & Seale, 1907 +
119. Upeneus subvittatus (Tem. & Sch., 1843) +
120. Upeneus tragula Richardson, 1846 +
(42). FAMILY DREPANEIDAE
121. Drepane punctata (Linnaeus, 1758) * +
(43). FAMILY MONODACTYLIDAE
122. Monodactylus argenteus (Linnaeus, 1758) +
(44). FAMILY MUGILIDAE
123. Liza affinis (Günther, 1861) * +
(45). FAMILY CICHLIDAE
23 Subfamily Pseudocrenilabrinae
124. Oreochromis niloticus (Linnaeus, 1758) * + + + +
(46). FAMILY POMACENTRIDAE
125. Pomacentrus nigricans (Lacepède, 1802) +
(47). FAMILY BLENNIIDAE
24 Subfamily Blenniinae
126. Omobranchus fasciolatoceps (Richardson, 1846) +
(48). FAMILY CALLIONYMIDAE
127. Callionymus curvicornis Valenciennes, 1837 * +
128. Callionymus pleurostictus Fricke, 1982 +
(49). FAMILY ODONTOBUTIDAE
129. Sineleotris chalmersi Nichols & Pope, 1927 * + +
130. Sineleotris namxamensis Chen & Kottelat, 2004 * + +
(50). FAMILY ELEOTRIDAE
25 Subfamily Butinae

143
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.138-147

Distribution
N0 Scientific name 1 2
a b c d
131. Bostrychus sinensis Lacepède, 1801 CR * + +
132. Butis butis (Hamilton, 1822) + +
133. Butis koilomatodon (Bleek, 1849) + +
26 Subfamily Eleotrinae
134. Eleotris fusca (Forster, 1801) + +
135. Eleotris melanosoma Bleeker, 1853 + +
(51). FAMILY GOBIIDAE
27 Subfamily Gobionellinae
136. Chaeturichthys stigmatias Richardson, 1844 + +
137. Oligolepis acutipennis (Valenciennes, 1837) + +
138. Oxyurichthys microlepis (Bleek, 1849) + +
139. Oxyurichthys tentacularis (Valenciennes, 1837) * + +
140. Rhinogobius giurinus (Rutter, 1897) + +
141. Rhinogobius leavelli (Herre, 1935) * + +
142. Tridentiger trigonocephalus (Gill, 1859) * +
143. Ctenogobius brevirostris Günther, 1861 + +
144. Papuligobius uniporus Chen & Kottelat, 2003 * + +
28 Subfamily Oxudercinae
145. Pseudapocryptes elongatus (Cuvier, 1816) * + +
29 Subfamily Gobiinae
146. Acentrogobius caninus (Valenciennes, 1837) + +
147. Acentrogobius nebulosus (Forsskål, 1775) + +
148. Arcygobius baliurus (Valenciennes, 1837) + +
149. Favonigobius aliciae (Herre, 1936) + +
150. Glossogobius giuris (Hamilton, 1822) * + +
151. Glossogobius olivaceus (Tem. & Sch. , 1845) + +
152. Oplopomus oplopomus (Valenciennes, 1837) + +
153. Paragobiodon echinocephalus (Ruppell, 1828) + +
154. Parachaeturichthys polynema (Bleek, 1853) + +
155. Psammogobius biocellatus (Valenciennes,1837) + +
156. Yongeichthys criniger (Valenciennes, 1837) + +
(52). FAMILY SCATOPHAGIDAE
157. Scatophagus argus (Linnaeus, 1766) * +
(53). FAMILY SIGANIDAE
158. Siganus canaliculatus (Park, 1797) * +
159. Siganus punctatissimus Fowler & Bean, 1929 +
(54). FAMILY SPHYRAENIDAE
160. Sphyraena pinguis Günther, 1874 * +
(55). FAMILY ANABANTIDAE
161. Anabas testudineus (Bloch, 1792) * + + + +
(56). FAMILY OSPHRONEMIDAE
30 Subfamily Macropodusinae
162. Macropodus opercularis (Linneaeus, 1758) + + +
163. Macropodus spechti Schreitmüller, 1936 +
164. Macropodus erythropterus Frey. & Her., 2002 +
165. Trichopsis vittata (Cuvier, 1831) +
31 Subfamily Luciocephalinae
166. Trichopodus trichopterus (Pallas, 1770) + + +
(57). FAMILY CHANNIDAE
167. Channa striata (Bloch, 1793) * + + + +
168. Channa gachua (Hamilton, 1822) * +
XV. ORDER PLEURONECTIFORMES

144
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.138-147

Distribution
N0 Scientific name 1 2
a b c d
(58). FAMILY PARALICHTHYIDAE +
169. Paralichthys olivaceus (Tem. & Sch., 1846) +
170. Pseudorhombus cinnamoneus (T. & Sch., 1846) +
171. Pseudorhombus malayanus Bleeker, 1865 +
(59). FAMILY BOTHIDAE
172. Engyprosopon longipelvis Amaoka, 1969 +
(60). FAMILY SOLEIDAE
173. Aseraggodes xenicus (Matsubara & Ochiai, 1963) * +
174. Heteromycteris japonicus (Tem. & Sch., 1846) +
175. Solea ovata Richardson, 1846 * +
(61). FAMILY CYNOGLOSSIDAE
32 Subfamily Cynoglossinae
176. Cynoglossus cynoglossus (Hamilton, 1822) +
177. Cynoglossus lingua Hammilton, 1822 +
178. Cynoglossus puncticeps (Richardson, 1846) +
XVI. ORDER TETRAODONTIFORMES
(62). FAMILY TRIACANTHIDAE
179. Triacanthus biaculeatus (Bloch, 1786) +
(63). FAMILY MONACANTHIDAE
180. Paramonacanthus japonicus (Tilesius, 1809) +
(64). FAMILY TETRAODONTIDAE
181. Lagocephalus sceleratus (Gmelin, 1789) +
Total 5 84 68 64 61 100
Note: - 1: Species in the Vietnam Red Book 2007
- 2: Species with precious economic values
- a: Upstream; b: Middle; c: Downstream; d: Estuary
Table 1 indicates that Order Perciformes is most diversity in number of families, genera and species (30
families with 46.9% of total family, 57 genera with 41 % genera and 77 species with 42.5% total species)
and order Cypriniformes is second high diversity (37 genera with 26.6% of total and 53 species with 29.3%
of total). The rest orders were less diversity.
According to Vietnam Red Book 2007, there were 5 species identified in the Gianh River belonging to
conservation list such as: Anguilla marmorata, Konosirus punctatus; Hypsibarbus annamensis (Level VU),
Clupanodon thrissa (Level EN) and Bostrychus sinensis (Level CR). In which, 2 species: Anguilla marmorata
and Clupanodon thrissa, were all found many time in high quantity. Some species such as Hypsibarbus
annamensis, Clupanodon thrissa and Bostrychus sinensis were found only 1 time with low quantity.
In our observation, there were 84 species providing quite high yield in the Gianh tributary. These species
are also precious marketing and local people consume them every day. Therefore, these species were considered
as economic development for local fish – men in this river basin.
Conclusion
Twelfth survey on the fish species compostion of Ganh River basin, Quang Binh Province, North Centre
Vietnam were carried out from 2003 to 2011. 181 fish species belong to 139 genera, 64 families of 16 orders
are recorded, 5 rare species recorded in the Red Book of Vietnam (2007), 84 species having economic value,
68 species in upstream, 64 species distributed in the middle, 61 species in downstream and 100 species in
the estuary.

Bibliography:
1. Chen YIYU et al. Fauna Sinica Osteichtyes Cypriniformes II. Fresh Beijing China, 1998, 532 p. (Chinese).
2. Chu Xinluo, Chen Yinruiet al. The fishes of Yunnan China. Part II. Science pres Beijing China (Chinese). 1989.
3. Chu XINLUO, Zheng, BASHAN, Dai DINGYUAN et al. Fauna Sinica, Osteichthys Siluriformes. Science pres
Beijing, China. 1999.

145
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.138-147

4. Do Thi Nhu Nhung. Fauna of Vietnam. Sea fish. Order Perciformes. Sciene and Technics Fublishing House, vol.17, 2007.
5. FREYHOF, J., SEROV, D.V. Nemacheiline loaches from Central Vietnam with descriptions of a new genus and 14
new species (Cypriniformes: Balitoridae). In: Ichthyol. Explor. Freshwat., 2001, 12(2), p.133-191.
6. FREYHOF, J., HERDER, F.. Review of the paradise fishes of the genus Macropodus in Vietnam, with description
of two species from Vietnam and southern China (Perciformes: Osphronemidae). In: Ichthyol. Explor. Freshwat.,
2002. 13(2), p.147-167.
7. HARTEL, K.E., NAKABO, T. Callionymidae. Dragonets. FAO species identification guide for fishery purposes.
2003, p.1775-1776.
8. IMAMURA, H., KOMADA, M., YOSHINO, T. Record of the flathead fishes (Perciformes: Plaltycephalidae)
collected from Nha Trang, Vietnam. In: Coastal Mar. Sci., 2006, vol.30, no.1, p.293-300.
9. JOHNSON T.F.C., HERMAN, T.C.W. A review of the flatfishes of Taiwan. Tokai University, 1965, vol.7, no2, 30 p.
10. KNAPP, L.W. Platycephalidae. Flatheads. FAO species identification guide for fishery purposes. Rome, 1999,
vol.4, p.2385-2421.
11. KOTTELAT, M. Indochinese nemacheilines. A revision of nemacheiline loaches (Pisces: Cypriniformes) of Thailand,
Burma, Laos, Cambodgia and southern Viet Nam. Verlag Dr. Friedrich Pfeil, München, Germany, 1990. 262 p.
12. KOTTELAT, M. Diagnosis of a new genus and 64 new species of fishes from Laos (Teleostei: Cyprinidae, Balitoridae,
Bagridae, Syngnathidae, Chaudhuriidae and Tetraodontidae). In: J. South Asian Nat. Hist., 2000, 5(1). p.37-82.
13. Mai Dinh Yen. Identification of freshwater fishes of northern Vietnam. Hanoi: Science & Technics Publishing House,
1978. 339 p.
14. Mai Dinh Yen, Nguyen Van Thien, Le Hoang Yen, Nguyen Van Trong. Identification of freshwater fishes of southern
Viet Nam. Science & Technics Publishing House. 1992.
15. Mai Thi Thanh Phuong, Nguyen Van Giang, Hoang Xuan Quang, Nguyen Huu Duc. Additional data to species
composition of fishes in Gianh river, Quang Binh province. Hanoi: Agriculture Publishing House, 2011, p.265-273.
16. MENON, A.G.K.. A Systematic Monograph of the Tongue Soles of the Genus Cynoglossus Hamilton-Buchanan
(Pisces: Cynoglossidae). Smithsonian Cotribution to zoology. Smithsonian institution press. City of Washington.
1977, no.238. 140 p.
17. Ministry of Science and Technology. Vietnam Red Book (Part Animals). Sciene and Technics Fublishing House.
2007, p.7-21.
18. NAKABO, T. Revision of genera of the dragonets (Pisces: Callionnymidae). Publ. Seto Mar. Bioi. Lab. 1982.
XXVII (1/3). p.77-131.
19. NAKABO, T. Revision of the Dragonets (Pisces: Callionnymidae) found in the waters of Japan. Publ. Seto Mar.
Bioi. Lab. 1983. XXVII (4/6), p.193-259.
20. Ngo Sy Van, Pham Anh Tuan. Preliminary result the study fish fauna Phong Nha Ke Bang National Park Limestone.
Hanoi: Agriculture Publishing House Hanoi, 2003. p.573-583.
21. Nguyen Huu Phung. Fauna of Vietnam. Marine fish. Hanoi: Sciene and Technics fublishing House, 2001, vol.12.
22. Nguyen Khac Huong. Sea fish in Vietnam. Hanoi: Science and Technics Publishing House, 1991, vol.II, no1, no2, no3.
23. Nguyen Khac Huong. Fauna of Vietnam. Hanoi: Sciene and Technics fublishing House, vol.10, 2001.
24. Nguyen Khac Huong. Fauna of Vietnam. Sea fish. Hanoi: Sciene and Technics Fublishing House, vol.20, 2007..
25. Nguyen Nhat Thi. Sea fish in Vietnam - Osteichthyes in Gulf of Tonkin. Hanoi: Science and Technics Publishing
House, 1991.
26. Nguyen Nhat Thi. Fauna of Vietnam. Suborder Gobioidei. Hanoi: Science and technics publishing house, 2001.
27. Nguyen Thai Tu, Le Viet Thang, Nguyen Xuan Khoa. Fish fauna of Phong Nha - Ke Bang. Hanoi: Publishing House,
Hanoi National University, 1999, p.22-23
28. Nguyen Thai Tu. Fauna of fish in Phong Nha. Ha Noi: Vietnam national university publishing house, 2000, p.548-551.
29. Nguyen Thai Tu, Ho Anh Tuan. Phong Nha - Ke Bang is of one genesis center of cyprinini. Hanoi: Science and
technics publishing house, 2003, p.1129-1133.
30. Nguyen Van Hao, Ngo Sy Van. Freshwater fishes of Vietnam. Family Cyprinidae. Agriculture Publishing House.
2001. Vol. 1.
31. Nguyen Van Hao. Freshwater fishes of Vietnam. Hanoi: Agriculture Publishing House Hanoi. 2005, vol.2, vol.3.
32. Nguyen Van Luc, Le Thi Thu Thao, Nguyen Phi Uy Vu. Fauna of Vietnam. Sea fish. Order Perciformes. Sciene and
Technics Fublishing House Hanoi, 2007, vol.19.
33. PROKOFIEV, A.M. Morphological Classification of Loaches (Nemacheilinae). In: Journal of Ichthyology, Pleiades
Publishing, 2010, vol.50, no.10, p.827-913.
34. RAINBOTH, J.W. Fishes of the Cambodian Mekong. USA: University of Wisconsin Oshkosh, 1996. 265 p.
35. Tetsji Nakabo. Fishes of Japan. Printed in Japan, 2002. 1749 p
36. WILLIAM, P.D. Revision of the Dragonets (Pisces: Callionnymidae) of the western atlantic. Institute of Marine
Science, University of Miami, 1966, p.834- 862.

146
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.138-147

37. YOKOGAWA, K.H. Endo, H. Sakaji. Cynoglossus ochiaii, a new tongue sole from Japan (Pleuronectiformes:
Cynoglossidae). In: Bull. Natl. Mus. Nat. Sci. Ser. A. Supl., 2008, no2, p.115-127.
38. Yue Peiqi et al. Fauna Sinica Osteichthyes Cypriniformes II. Science Press Beijing China (Chinese), 2000. 661 p.
39. http://www.fishbase.org/search.php
40. http://researcharchive.calacademy.org/research/ichthyology/catalog/SpeciesByFamily.asp

Prezentat la 12.06.2015

147
T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.148-159

TREMATODOFAUNA COMPLEXULUI PELOPHYLAX ESCULENTA


(AMPHIBIA, ANURA) DIN CODRII CENTRALI AI REPUBLICII MOLDOVA.
1. FAMILIILE PLAGIORCHIIDAE, CEPHALOGONIMIDAE

Dumitru ERHAN, Elena GHERASIM


Institutul de Zoologie al AŞM

Lucrarea conţine date cu privire la infestarea cu trematode a amfibienilor din familia Ranidae (Amphibia, Anura) care
populează ecosistemele naturale şi antropizate ale Codrilor centrali din Republica Moldova. Cercetări helmintologice ale
amfibienilor au fost efectuate pentru prima dată în Republica Moldova. Rezultatele obţinute atestă infestarea ranidelor
verzi (Rana ridibunda, R. lessonae, R. esculenta) cu trematode din familiile Gorgoderidae (Gorgodera varsoviensis
Sinitzin, 1905), Diplodiscidae (Diplodiscus subclavatus Pallas, 1760), Plagiorchiidae (Opisthioglyphe ranae Frohlich,
1791, Haematoloechus variegatus Rudolphi, 1819), Cephalogonimidae (Cephalogonimus retusus Dujardin, 1845) şi
Lecithodendriidae (Pleurogenes claviger Rudolphi, 1819, Pleurogenoides medians,Olsson, 1876, Prosotocus confusus
Looss, 1894, Candidotrema loossi, Africa, 1930).
În lucrare sunt expuse rezultatele ce atestă nivelul de infestare a complexului Pelophylax esculenta cu specii de
trematode din familiile Plagiorchiidae şi Cephalogonimidae. Pentru fiecare specie au fost stabilite: încadrarea sistema-
tică, sinonimele, gazdele, localizarea organică, răspândirea geografică, etiologia şi ciclul biologic. De asemenea, este
specificat volumul materialului colectat, este dată descrierea morfologică a speciilor, indicat nivelul de infestare în
funcţie de vârstă, gen şi ecosistem, acestea fiind însoţite de fotografii şi figuri originale.
Cuvinte-cheie: Amphibia, Anura, trematodofaună, familiile Plagiorchiidae, Cephalogonimidae.

FAUNA OF TREMATODES OF COMPLEX PELOPHYLAX ESCULENTA


(AMPHIBIA, ANURA) FROM CENTRAL CODRI FOREST OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA.
1. FAMILIES PLAGIORCHIIDAE, CEPHALOGONIMIDAE
The paper presents data on trematodes infestation in amphibians from family Ranidae (Amphibia, Anura) in natural
and anthropized ecosystems of Central Codri forest from the Republic of Moldova. The helminthological researches of
amphibians were accomplished for the first time in the Republic of Moldova. As result the infestation of Ranidae family
species (Rana ridibunda, R. lessonae, R. esculenta) with trematodes from families Gorgoderidae (Gorgodera varsoviensis
Sinitzin, 1905), Diplodiscidae (Diplodiscus subclavatus Pallas, 1760), Plagiorchiidae (Opisthioglyphe ranae Frohlich,
1791, Haematoloechus variegatus Rudolphi, 1819), Cephalogonimidae (Cephalogonimus retusus Dujardin, 1845) and
Lecithodendriidae (Pleurogenes claviger Rudolphi, 1819, Pleurogenoides medians,Olsson, 1876, Prosotocus confusus
Looss, 1894, Candidotrema loossi, Africa, 1930) was established.
In the paper there are presented the resuts regarding the infestation of complex Pelophylax esculenta by the trematode
species from families Plagiorchiidae and Cephalogonimidae. For each species there were established: taxonomic status,
including synonyms, the hosts, the location in organs, the geographic spreading, etiology and biologic cycle. There are
also mentioned the amount of collected material, the morphologic description of the species, original figures and pictures,
the level of infestation depending on age, sex and ecosystem.
Keywords: Amphibia, Anura, trematodes, families Plagiorchiidae, Cephalogonimidae.

Introducere
Cercetările helmintologice de cele mai multe ori sunt axate pe studiul nivelului de infestare a animalelor
domestice, sălbatice, de companie şi a omului. În prezent, în diferite regiuni ale lumii mai mulţi taxoni de
specii de animale sunt studiaţi helmintologic insuficient, inclusiv amfibienii. Valoarea amfibienilor, ca o
componentă esenţială a biocenozei, este evidentă în calitate de gazde definitive, intermediare, complemen-
tare şi gazde-rezervor pentru diverse grupuri de helminţi. În unele cazuri, amfibienii servesc nu doar la con-
taminarea animalelor domestice şi sălbatice, dar constituie şi un factor important în menţinerea circulaţiei
acestora în natură şi participă în mod activ la formarea zoonozelor parazitare [20].
Unii autori menţionează importanţa teoretico-ştiinţifică şi medico-veterinară a amfibienilor [4,5,24]. Spe-
ciile de helminţi Alaria alata, Spirometra erinacei, Ascarops strongylina şi Eustrongylides sp. au un impact
periculos asupra sănătăţii oamenilor, provocând maladiile Alarioza, Strigeoza, Sparganoza, Spirometroza,
Ascaropsoza şi Eustrongilidoza. Astfel, la animalele domestice aceste specii de helminţi pot cauza Alarioza

148 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.148-159

la câini şi porci, Strigheoza la câini şi pisici, Sparganoza la porci, Spirometroza la câini şi pisici, Ascaropsoza
la porci [8,9]. Au foest atestate cazuri de mortalitate în masă a păsărilor într-o gospodărie din Ucraina din
cauza maladiei Ehinohazmoza, provocată de trematoda Echinochasmus beleocephalus. Păsările au fost
alimentate cu amfibieni infestaţi cu metacercarii ai acestui parazit [23]. S-au înregistrat cazuri mortale printre
oameni în urma infestării cu helminţi de la amfibieni, cauza fiind metacercarii de Alaria americana [6].
Populând diverse biotopuri acvatice şi terestre, amfibienii au un rol important în lanţul trofic, reglând
numărul insectelor, moluştelor şi al altor nevertebrate, inclusiv al celor dăunătoare. Însă, în unele cazuri ei
sunt capturaţi, ca hrană, de diverse specii răpitoare de reptile, păsări, peşti şi mamifere şi în aşa fel participă
activ la menţinerea şi circuitul helmintozelor în aceste ecosisteme [3,11,16].
O.F. Andreico menţionează că animalele sălbatice în Republica Moldova sunt o sursă importantă de agenţi
parazitari pentru om şi animalele domestice. Din 178 de agenţi parazitari stabiliţi la animalele sălbatice, 20
au fost înregistraţi la om şi animalele domestice. Autoarea concluzionează că pentru a lichida sau diminua
esenţial răspândirea parazitozelor la om şi animalele domestice, este necesar un studiu aprofundat al parazi-
tofaunei, biologiei, ecologiei şi asistenţei medico-veterinare la animalele sălbatice, inclusiv la amfibieni [10].
În Republica Moldova amfibienii au o largă răspândire şi constituie o componentă importantă în ecosiste-
mele acvatice şi terestre, naturale şi antropizate [2].
Aşadar, aceste constatări furnizează argumente convingătoare privind rolul epizootic al amfibienilor şi
participarea lor în circuitul de helminţi la animalele vertebrate şi la nivel trofic. De aceea, este oportună
realizarea unui studiu parazitologic aprofundat al ranidelor verzi pentru a stabili specificul circulaţiei lor în
biotopurile naturale şi antropizate şi contactul acestora cu gazda. Acest studiu va contribui la dezvoltarea
bazei de cunoştinţe necesare pentru aprecierea rolului ecologic al amfibienilor în calitate de gazde definitive,
intermediare, complementare, gazde-rezervor, precum şi ca bioindicatori ai habitatelor acvatice şi terestre, şi
va permite determinarea situaţiei parazitologice, stabilirea unor caracteristici în patogeneza formării focare-
lor de agenţi parazitari, precum şi elaborarea unor măsuri cu impact epizootic şi epidemiologic, sporind astfel
cunoaşterea zoofaunei [1,13].
Din punct de vedere taxonomic şi sistematic, datele cu privire la cercetarile faunistice şi ecologice la am-
fibieni (fam. Ranidae) pot fi considerate ca fiind înca în faza de început, dar helmintofauna lor în Republica
Moldova este studiată pentru prima dată.
Material şi metode
Investigaţiile cu privire la determinarea nivelului de infestare a amfibienilor din fam. Ranidae au fost rea-
lizate în Laboratorul de Parazitologie şi Helmintologie al Institutului de Zoologie al AŞM. Speciile de amfi-
bieni au fost determinate după caracterele externe [14,15].
Capturarea amfibienilor din bazinele acvatice naturale (lacul de la Mănăstirea Hâncu, lacul nr.1 din satul
Ciuciuleni, r-nul Hânceşti, lacul nr.11 din Rezervaţia Naturală „Codrii”, lacul nr.1 de la Grădina Botanică
(Institut) a AŞM) şi artificiale (lacurile nr.2 şi 3 din satul Ciuciuleni, r-nul Hânceşti, lacul nr.10 din Rezer-
vaţia Naturală „Codrii”, lacurile nr.2, 3 şi 4 de la Grădina Botanică (Institut) a AŞM) s-a efectuat pe parcur-
sul anilor 2012 şi 2014, în perioada activă de viaţă.
Au fost capturaţi 237 de amfibieni, dintre care 165 de specimeni ai speciei Rana ridibunda (104 masculi,
61 femele), 44 – Rana lessonae (35 masculi, 9 femele) şi 28 specimeni Rana esculenta (18 masculi, 10 femele).
Helmintofauna s-a stabilit conform metodei standard propuse de K.I. Skrjabin, care implică examinarea
tuturor organelor interne ale animalului [19].
Colectarea, fixarea, determinarea şi prelucrarea materialului au fost efectuate în baza unor metode propuse
de diverşi autori [17,18].
Cercetările helmintologice ale organelor parenchimatose s-au efectuat cu ajutorul compresoriilor, iar ale
tractului digestiv – prin spălări succesive.
În scopul determinării nivelului de infestare a amfibienilor cu helminţi au fost folosiţi următorii indici:
extensivitatea invaziei (EI, %), care indică procentul infestării specimenilor cu helminţi şi intensivitatea
invaziei (II, exemplare), care exprimă numărul minimal şi maximal de helminţi într-un specimen.
În funcţie de extensivitatea invaziei, speciile de helminţi au fost repartizate în următoarele grupe: domi-
nante (EI>70%), subdominante (EI>50%), obişnuite (ordinare) (EI>30%), rare (EI>10%) şi sporadice
(EI<10%) [12].

149
T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.148-159

Morfologia trematodelor a fost studiată în baza preparatelor totale, la microscopul Novex Holland B series
şi ZEISS AXIO Imager. A 2.
Pentru stabilirea veridicităţii datelor au fost folosite metode de analiză matematică şi statistică prin utili-
zarea pachetului de programe BIOSTAT, versiunea 1.0, elaborat la Catedra de Zoologie a USM de academi-
cianul Ion Toderaş şi Statistica Workbook 7, iar interpretarea schematică a rezultatelor obţinute s-a efectuat
utilizând programul CorelDROW Graphics Suite X4.
Rezultate şi discuţii
Cercetările efectuate denotă că amfibienii din familia Ranidae care populează ecosistemele naturale şi antropi-
zate ale Codrilor centrali din Republica Moldova au o largă răspândire. Spre deosebire de speciile brune
europene (Rana dalmatina, R. temporaria, R. arvalis ş.a.), ranidele verzi au, preponderent, un colorit verde
al corpului şi, în decursul ciclului anual de viaţă, depind în cea mai mare măsură de mediul acvatic, de aceea
vieţuiesc, de regulă, în habitatele acvatice şi în nemijlocita lor apropiere.
Datorită plasticităţii ecologice înalte, ranidele verzi sunt capabile să populeze o gamă largă de habitate
acvatice, începând de la cele naturale (permanente sau temporare, cu apă stătătoare sau lin-curgătoare) şi
până la cele moderat-poluate din zonele de şes [25].
Graţie faptului că bazinele acvatice din Republica Moldova au o vegetaţie acvatico-terestră bogată, regim
hidrologic, termic, adâncime, configuraţie şi înălţime a malurilor, creează condiţii pentru desfăşurarea întreg
ciclului anual de viaţă al ranidelor verzi, care au o largă răspândire atât în ecosistemele naturale, cât şi în cele
artificiale.
Scopul cercetărilor a fost de a stabili infestarea amfibienilor din complexul Pelophylax esculenta cu tre-
matode din familiile Plagiorchiidae şi Cephalogonimidae.
Încadrare sistematică:
(www.faunaeur.org/index.php)
Clasa – TREMATODA RUDOLPHI, 1808
Ordinul – PLAGIORCHIIDA LA RUE, 1957
Subordinul – PLAGIORCHIOIDEA LA RUE, 1957
Familia – PLAGIORCHIIDAE LÜHE, 1901
Genul – OPISTHIOGLYPHE LOOSS, 1899
Specia – OPISTHIOGLYPHE RANAE FRÖLICH, 1791
Sinonime – Distoma endoloba Dujardin, 1845 şi Opisthioglyphe hystrix Molin, 1861
Gazde – Rana ridibunda, R. lessonae, R. esculenta, R. terrestris, R. temporaria, R. chensinensis, Triturus
vulgaris, T. cristatus, Bombina bombina, Pelobates fuscus, Bufo viridis, Bufo bufo, Hyla arborea [17]
Localizarea – intestin. În diverse organe şi ţesuturi pot fi stabiliţi metacercarii, pentru care amfibienii
adulţi sunt gazde complementare.
Răspândirea – Palearctica
0,2 mm

Fig.1. Opisthioglyphe ranae Frölich, 1791 - aspectul Foto.1. Opisthioglyphe ranae Frölich, 1791.
general. Original. Original.

150
T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.148-159

Etiologia. Opisthioglyphe ranae Frölich, 1791 (Fig.1, Foto.1), formele adulte parazitează în tubul digestiv
(intestinul subţire) al ranidelor verzi.
Sub aspect morfologic, trematoda are forma ovoidală, corp acoperit cu spini mici, lipsind doar la capătul
posterior. Formele adulte au lungimea corpului de 0,68-1,18 mm, iar lăţimea de 0,26-0,49 mm. Anterior se
găseşte o ventuză bucală cu dimensiunea de 0,09-0,23 x 0,10-0,12 mm, în centrul căreia se află orificiul
bucal, iar ventral este dispusă ventuza ventrală cu dimensiunea de 0,07-0,19 x 0,07-0,18 mm. Tubul digestiv
reprezintă un faringe musculos, esofag şi două ramuri intestinale, care ajung până în apropierea regiunii
posterioare a corpului.
Sistemul genital masculin este alcătuit din două testicule, situate la începutul celei de-a doua jumătaţi a
corpului, de obicei caracterizându-se printr-o extindere în lăţime. Testiculul anterior are dimensiunea de
0,05-0,18 x 0,06-0,14 mm, iar cel posterior de 0,06-0,19 x 0,03-0,14 mm.
Sistemul genital feminin este alcătuit dintr-un ovar cu dimensiunea de 0,04-0,12 x 0,02-0,11 mm, situat în
partea dreaptă (lateral-posterioară) a ventuzei ventrale, de la care porneşte oveductul. Posterior de ramifica-
rea ramurilor intestinale şi anterior de ventuza ventrală se află organul copulator. Spaţiul dintre oveduct, ven-
tuza ventrală şi testicule este ocupat de uterul cu ouă, având dimensiunile de 0,015-0,035 x 0,020-0,035 mm
(Tab.1).
Glandele vitelogene constau din foliculi cu formă variabilă, situaţi în câmpurile laterale ale corpului.
Topografic, glandele vitelogene încep din apropierea glotei şi ajung până în partea posterioară a corpului,
mărginindu-se cu ramurile intestinale şi ajungând până la testicule.
Aparatul excretor are aspectul literei „Y” şi este situat la capătul posterior al corpului.
Tabelul 1
Parametrii morfometrici ai speciei Opisthioglyphe ranae, n = 15
Media, Minim, Maxim,
Caracterele MS σ CV sdCV
mm mm mm
Lungimea corpului 0,957 0,035 0,136 14,2 2,6 0,675 1,183
Lăţimea corpului 0,309 0,014 0,054 17,5 3,3 0,261 0,486
Lungimea ventuzei bucale 0,113 0,009 0,033 29,5 5,8 0,088 0,228
Lăţimea ventuzei bucale 0,109 0,002 0,007 6,2 1,1 0,096 0,116
Lungimea ventuzei ventrale 0,111 0,008 0,031 28,1 5,5 0,073 0,188
Lăţimea ventuzei ventrale 0,098 0,007 0,027 27,6 5,6 0,071 0,176
Lungimea testiculului anterior 0,077 0,008 0,032 41,5 8,8 0,054 0,182
Lăţimea testiculului anterior 0,088 0,006 0,023 25,7 5,0 0,063 0,139
Lungimea testiculului posterior 0,088 0,009 0,035 40,1 8,4 0,056 0,192
Lăţimea testiculului posterior 0,091 0,007 0,026 28,2 5,5 0,031 0,144
Lungimea ovarului 0,075 0,009 0,029 38,8 9,4 0,035 0,115
Lăţimea ovarului 0,064 0,008 0,029 45,6 10,6 0,019 0,106
Lungimea ouălor 0,028 0,002 0,006 20,0 4,1 0,020 0,035
Lăţimea ouălor 0,023 0,002 0,006 24,4 5,3 0,015 0,035
Notă: MS – eroarea mediei, σ – abaterea mediei pătratice, CV – coeficientul de variaţie,
sdCV – eroarea coeficientului de variaţie.

Ciclul biologic. Trematoda Opisthioglyphe ranae Frölich, 1791 este larg răspândită la amfibieni. Prima
gazdă intermediară sunt moluştele: Lymnaea stagnalis, L. limosa, Galba palustris, mai rar – Radix ovata şi
R. auricularia. Infestarea lor are loc la ingerarea ouălor care conţin miracidii. În melci se formează sporo-
ciştii, care produc cercarii. Cercarii posedă geotropismul şi fototropismul pozitiv. Ei se elimină din moluşte
preponderent în orele de dimineaţă. Durata vieţii cercariilor depinde de temperatura mediului, umiditate, sta-
rea fiziologică a melcilor etc. şi constituie cca 70-120 ore. A doua gazdă intermediară sunt larvele de amfi-
bieni şi melcii acvatici (preponderent din fam. Limnaeidae), în corpul cărora, în perioada de 6-10 zile, se
formează metacercarii. Infestarea amfibienilor are loc prin ingerarea moluştelor şi în cazul de canibalism. În
ultimul caz pot fi transmişi şi paraziţii adulţi. Metacercariile, în aceeaşi gazdă, se pot transforma în maritogonii.

151
T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.148-159

Aşadar, amfibienii pot servi atât ca gazde complementare, cât şi definitive, amfixenice şi postciclice
pentru trematoda Opisthioglyphe ranae. Sunt cazuri când Opisthioglyphe ranae este stabilită la şerpii-
batracofagi [21].
Materialul – 706 exemplare de Opisthioglyphe ranae au fost obţinute de la speciile Rana ridibunda,
R. lessonae, R. esculenta din lacurile naturale şi Rana ridibunda, R. lessonae, din lacurile artificiale.
Literatura – [7,17]
Familia – PLAGIORCHIIDAE LÜHE, 1901
Genul – HAEMATOLOECHUS LOOSS, 1899
Specia –HAEMATOLOECHUS VARIEGATUS RUDOLPHI, 1819
Sinonim – Pneumonoechus variegatus Rudolphi, 1819
Gazde – Rana ridibunda, R. lessonae, R. esculenta, R. terrestris, R. chensinensis, R. temporaria, Bufo
viridis, Pelobates fuscus, Bombina bombina [17]
Localizarea – plămâni
Răspândirea – Palearctica
1 mm

Fig.2. Haematoloechus variegatus Rudolphi, 1819 – Foto.2. Haematoloechus variegatus Rudolphi, 1819.
aspectul general. Original. Original.

Etiologia. Specia Haematoloechus variegatus Rudolphi, 1819 (Fig.2, Foto.2) parazitează în plămâni.
Corpul este alungit, cu partea anterioară îngustă, iar partea posterioară rotunjită. Are lungimea corpului de
4,72-11,25 mm, iar lăţimea – 0,96-2,05 mm. Cuticula este netedă. Ventuza bucală este subterminală şi are
dimensiunea de 0,335-0,526 x 0,365-0,530 mm, iar ventuza ventrală este situată la limita dintre partea în-
gustă şi partea lărgită a corpului având dimensiunea de 0,282-0,340 x 0,289-0,335 mm. Faringele are aspect
doliinform şi este urmat de esofag, ale căror dimensiuni sunt identice. Testiculele au formă oval–alungită,
situate pe diagonală unul după altul în cea de-a treia parte a corpului. Dimensiunea testiculului anterior este
de 0,742-1,020 x 0,418-0,490 mm, iar a celui posterior de 0,461-0,939 x 0,433-0,476 mm. Ovarul cu dimen-
siunea de 0,61-1,00 x 0,24-0,33 mm şi cu receptorul de spermă sunt situate în partea posterioară a ventuzei
ventrale. Glandele vitelogene sunt prezentate de 21 de ciorchine, iar fiecare din acestea sunt formate din 8-14
foliculi vitelogeni, fiind în mare parte poziţionaţi în câmpurile laterale ale părţii anterioare şi posterioare ale
corpului. În partea anterioară ele nu ajung până la ramificarea ramurilor intestinale. Orificiul genital este
situat la nivelul faringelui. Buclele uterului cu ouă pot ajunge până la nivelul ventuzei ventrale. Ouăle au
dimensiunea de 0,009-0,014 x 0,015-0,022 mm (Tab.2).

152
T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.148-159

Tabelul 2
Parametrii morfometrici ai speciei Haematoloechus variegatus, n = 11
Media, Minim, Maxim,
Caracterele MS σ CV sdCV
mm mm mm
Lungimea corpului 8,382 0,763 2,532 30,2 7,0 4,722 11,254
Lăţimea corpului 1,474 0,123 0,409 27,7 6,4 0,958 2,052
Lungimea ventuzei bucale 0,487 0,016 0,052 10,8 2,3 0,335 0,526
Lăţimea ventuzei bucale 0,467 0,021 0,069 14,7 3,2 0,365 0,53
Lungimea ventuzei ventrale 0,303 0,007 0,022 7,2 1,5 0,28 0,34
Lăţimea ventuzei ventrale 0,317 0,005 0,015 4,9 1,0 0,289 0,335
Lungimea testiculului anterior 0,817 0,062 0,207 25,3 5,7 0,520 1,02
Lăţimea testiculului anterior 0,416 0,025 0,083 20,0 4,4 0,289 0,49
Lungimea testiculului posterior 0,761 0,064 0,212 27,8 6,4 0,437 0,939
Lăţimea testiculului posterior 0,393 0,032 0,106 27,0 6,2 0,23 0,477
Lungimea ovarului 0,733 0,106 0,260 35,5 11,5 0,496 0,998
Lăţimea ovarului 0,193 0,050 0,131 68,1 25,2 0,009 0,332
Lungimea ouălor 0,018 0,001 0,004 20,0 4,4 0,013 0,023
Lăţimea ouălor 0,011 0,000 0,002 18,2 4,0 0,009 0,014
Notă: MS – eroarea mediei, σ – abaterea mediei pătratice, CV – coeficientul de variaţie,
sdCV – eroarea coeficientului de variaţie.

Ciclul biologic. Haematoloechus variegatus Rudolphi, 1819 este o trematodă frecvent depistată la amfi-
bienii ecaudaţi. Moluştele Planorbis vortex sunt gazdele intermediare ale acesteia. În glandele intestinului
mediu al acestor specii de moluşte se dezvoltă sporociştii. În fiecare sporocist se pot dezvolta 2-4 cercarii.
Gazdele complementare sunt dipterele şi libelulele, în care cercarii se închistează în cavitatea abdominală.
Perioada prepatentă constituie de la 4 până la 8,5 luni. Trematoda Haematoloechus variegatus devine adultă
în gazda definitivă – amfibienii, probabil, peste 3-4 luni după infestare.
Materialul – 16 exemplare de Haematoloechus variegatus Rudolphi, 1819 au fost obţinute de la speciile
Rana ridibunda, R. lessonae, R. esculenta din lacurile artificiale şi de la specimenii de Rana ridibunda – din
lacurile naturale.
Literatura – [17, 22]
Familia – CEPHALOGONIMIDAE
Genul – CEPHALOGONIMUS POIRIER, 1886
Specia – CEPHALOGONIMUS RETUSUS DUJARDIN, 1845
Sinonim – Cephalogonimus europaeus Blaizot, 1910
Gazde – Rana ridibunda, R. lessonae, R. esculenta, R. macrocnemis [17]
Localizarea - intestinul subţire
Răspândirea – în ţările europene

Etiologia. Cephalogonimus retusus Dujardin, 1845 (Fig.3, Foto.3) parazitează în intestin, are formă
limboidală şi cu extremităţile colaterale practic paralele, partea posterioară este obtuză, iar cea anterioară –
rotunjită.
Cuticula este adesea acoperită cu spini mici. Lungimea corpului este de 1,37-1,93 mm, iar lăţimea de
0,49-0,83 mm. Ventuza bucală are dimensiunea de 0,17-0,24 x 0,16-0,22 mm, iar cea ventrală de 0,13-0,25 x
0,13-0,22 mm şi împarte lungimea corpului în raport de 1:3. Esofagul este foarte scurt. Ramurile intestinale
se extind până la mijlocul corpului. Testiculele se află în prima jumătate a corpului, nemijlocit după ventuza
ventrală, situate unul în spatele celuilalt şi sunt uşor destinşi spre linia mediană a corpului. Dimensiunile:
anterior – 0,197-0,275 x 0,148-0,216 mm, posterior – 0,156-0,282 x 0,136-0,234 mm.

153
T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.148-159

0,2 mm

Fig.3. Cephalogonimus retusus Dujardin, 1845 – Foto.3. Cephalogonimus retusus Dujardin, 1845. Original.
aspectul general. Original.
Bursa cirului este alungită, conică, se îndreaptă spre orificiul genital masculin, aşezat deasupra ventuzei
ventrale. Ovarul are formă ovală, 0,091-0,210 x 0,068-0,212 mm, este situat mai sus de testicule, pe partea
stângă, în treimea anterioară a corpului, în apropiere de ventuza ventrală. Lângă ovar se află receptorul de
spermă. Glandele vitelogene sunt dezvoltate moderat şi sunt dispuse pe părţile laterale ale corpului, de-a
lungul ramurilor intestinale, cu foliculii în formă de pară, începând mai sus de ramificarea ramurilor intesti-
nale, şi se extind până la marginea posterioară a ultimului testicul. Buclele uterine sunt umplute cu numeroase
ouă, ocupând jumătatea posterioară a corpului, şerpuind de pe partea dreaptă pe partea stângă a acestuia.
Ouăle sunt ovale, de culoare galbenă, cu dimensiunile de 0,021-0,034 x 0,010-0,019 mm (Tab.3).

Tabelul 3
Parametrii morfometrici ai speciei Cephalogonimus retusus, n = 15
Media, Minim, Maxim,
Caracterele MS σ CV sdCV
mm mm mm
Lungimea corpului 1,701 0,063 0,246 14,5 2,7 1,371 2,199
Lăţimea corpului 0,638 0,047 0,184 28,8 5,7 0,086 0,834
Lungimea ventuzei bucale 0,199 0,005 0,021 10,6 2,0 0,160 0,237
Lăţimea ventuzei bucale 0,190 0,005 0,018 9,4 1,7 0,157 0,220
Lungimea ventuzei ventrale 0,158 0,009 0,033 20,9 4,0 0,119 0,245
Lăţimea ventuzei ventrale 0,152 0,006 0,025 16,4 3,1 0,115 0,216
Lungimea testiculului anterior 0,199 0,009 0,034 16,9 3,2 0,152 0,275
Lăţimea testiculului anterior 0,177 0,007 0,029 16,2 3,0 0,137 0,216

154
T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.148-159

Lungimea testiculului posterior 0,235 0,017 0,066 28,1 5,5 0,156 0,317
Lăţimea testiculului posterior 0,192 0,009 0,036 18,5 3,5 0,136 0,234
Lungimea ovarului 0,154 0,008 0,032 20,5 3,9 0,091 0,210
Lăţimea ovarului 0,138 0,009 0,036 25,9 5,0 0,068 0,182
Lungimea ouălor 0,026 0,001 0,006 21,3 4,1 0,019 0,039
Lăţimea ouălor 0,020 0,004 0,015 77,1 20,8 0,010 0,071
Notă: MS – eroarea mediei, σ – abaterea mediei pătratice, CV – coeficientul de variaţie,
sdCV – eroarea coeficientului de variaţie.
Orificiul genital este situat pe partea dorsală a regiunii anterioare a corpului, în apropierea ventuzei bucale.
Orificiul excretor este mare, cu numeroase ramuri laterale şi se deschide în partea posterioară a corpului.
Ciclul biologic. Primele gazde intermediare sunt moluştele din gen. Lymnaea (L. stagnalis) şi Planorbis.
A doua gazdă intermediară sunt moluştele din gen. Lymnaea şi larvele insectelor acvatice. Cercarii aparţin
grupei Cercaria armata. Gazdele definitive sunt amfibienii.
Materialul – 76 exemplare de Cephalogonimus retusus Dujardin, 1845 au fost obţinute de la speciile
Rana ridibunda, R. lessonae, R. esculenta, din lacurile naturale şi artificiale.
Literatura – [17]
Investigaţiile helmintologice ale speciilor complexului Pelophylax esculenta (Rana ridibunda, R. lessonae,
R. esculenta) efectuate în Republica Moldova în perioada anilor 2013 şi 2014 au stabilit prezenţa în tubul
digestiv şi în plămâni a 3 specii de trematode din familiile Plagiorchiidae şi Cephalogonimidae: Opisthioglyphe
ranae, Haematoloechus variegatus şi Cephalogonimus retusus. Specia Rana ridibunda era infestată cu O. ranae
în 17,3% cazuri, H. variegatus – în 2,53% cazui şi cu C. retusus – în 7,17% cazuri. Extensivitatea invaziei
constituia 27,0%, în formă de monoinvazii – în 91,53% cazuri, iar în formă de poliinvazii – în 8,47% cazuri
din cele infestate. Specia R. lessonae era infestată cu O. ranae în 2,95% cazuri, cu H. variegatus – în 0,42%
cazuri, cu C. retusus – în 0,84% cazuri. Extensivitatea invaziei constituia 4,21%, în formă de monoinvazii –
în 90,0% cazuri, iar în formă de poliinvazii – în 10,0% cazuri; la specia R. esculenta nivelul de infestare era,
respectiv: 0,42%, 0,42%, 2,11%, 2,95%, 83,33%, 16,67% cazuri. Intensivitatea invaziei cu trematode la
specia R. ridibunda varia de la 1 la 61 exemplare într-un specimen, la specia R. lessonae – de la 1 la 92, iar la
specia R. esculenta – de la 1 la 9 exemplare (Tab.4).
Tabelul 4
Extensivitatea şi intensivitatea invaziei ranidelor verzi din zona de centru a Republicii Moldova
Rana ridibunda, Rana lessonae, Rana esculenta,
Nr.
Invazia n = 165 n = 44 n = 28
d/o
EI, % II, ex. EI, % II, ex. EI, % II, ex.
1 Opisthioglyphe ranae 17,30 1-61 2,95 1-92 0,42 1
2 Haematoloechus variegatus 2,53 1-5 0,42 4 0,42 2
3 Cephalogonimus retusus 7,17 1-8 0,84 1-3 2,11 1-9
27,0 % 4,2 % 2,95 %
Nivelul de infestare scăzut a ranidelor verzi cu aceste specii de trematode poate fi explicat prin tempe-
raturile scăzute şi poluarea mediului, ceea ce duce la scăderea numărului de gazde intermediare adecvate
(coleoptere, odonate, moluşte etc.).
Rezultatele cercetărilor helmintologice obţinute relevă că speciile de trematode au specificitatea organică:
în intestinul subţire – O. ranae, C. retusus, în intestinul gros – C. retusus şi în plămâni – H. variegatus.
În funcţie de extensivitatea invaziei, speciile de trematode depistate la ranidele verzi s-au stabilit a fi specii
rare (O. ranae) şi sporadice (C. retusus, H. variegatus).
Nivelul de infestare a ranidelor verzi cu helminţi depinde, în mare măsură, de mediul înconjurător al gaz-
dei, care poate fi determinat de o serie de factori specifici civilizaţiei moderne, inclusiv de factorul antropic.
Analiza datelor helmintologice ale amfibienilor colectaţi din bazinele naturale denotă că nivelul lor de
infestare este de 16,03%. Extensivitatea şi intensivitatea invaziei, în funcţie de gazdă, indică valori diferite,
astfel încât la specimenii de R. ridibunda EI este de 12,66% şi II – 1-48 ex., la R. lessonae EI – 1,26% şi II –

155
T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.148-159

1-92 ex., iar la specia R. esculenta EI – 2,11% şi II – 1-9 exemplare. Spre deosebire de specia R. ridibunda,
la speciile R. lessonae şi R. esculenta nu s-a înregistrat infestarea lor cu specia H. variegatus (Tab.5).
Tabelul 5
Extensivitatea şi intensivitatea invaziei ranidelor verzi din bazine naturale
ale zonei de centru a Republicii Moldova
Rana ridibunda, Rana lessonae, Rana esculenta,
Nr.
Invazia n =58 n =15 n =12
d/o
EI, % II, ex. EI, % II, ex. EI, % II, ex.
1 Opisthioglyphe ranae 8,02 1-48 0,84 9-92 0,42 1
2 Haematoloechus variegatus 0,42 1 - - - -
3 Cephalogonimus retusus 4,22 1-8 0,42 1 1,69 1-9
12,66% 1,26% 2,11%
Conform rezultatelor cercetărilor helmintologice efectuate la amfibienii colectaţi din bazinele artificiale,
s-a stabilit că extensivitatea şi intensivitatea invaziei în funcţie de gazdă indică valori diferite, astfel încât
pentru specia R. ridibunda EI – 14,34% cazuri şi II – 1-61 ex., R. lessonae EI –2,95% cazuri şi II – 1-59 ex.,
iar la specia R. esculenta EI este de 0,84% cazuri şi II - 2-4 exemplare. În comparaţie cu speciile Rana
ridibunda şi R. lessonae, la specia R. esculenta colectată din bazinele artificiale nu s-a depistat infestarea cu
Opisthioglyphe ranae (Tab.6).
Tabelul 6
Extensivitatea şi intensivitatea invaziei ranidelor verzi din bazine artificiale
ale zonei de centru a Republicii Moldova
Rana ridibunda, Rana lessonae, Rana esculenta,
Nr. n = 107 n = 29 n = 16
Invazia
d/o EI, % II, ex. EI, % II, ex. EI, % II, ex.
1 Opisthioglyphe ranae 9,28 1-61 2,11 1-59 - -
2 Haematoloechus variegatus 2,11 1-5 0,42 4 0,42 2
3 Cephalogonimus retusus 2,95 1-4 0,42 3 0,42 4
14,34% 2,95% 0,84%
Rezultatele investigaţiilor helmintologice ale ranidelor verzi relevă că speciile R. ridibunda şi R. lessonae
se caracterizează printr-un nivel mai înalt de infestare cu trematode colectate din bazinele artificiale, iar
specia R. esculenta – din cele naturale.
De menţionat că dependenţa helmintofaunei de genul gazdei este puţin studiată şi prezintă o problemă
controversată în parazitologie [16]. Rezultatele investigaţiilor helmintologice efectuate denotă că masculii
speciilor din complexul Pelophylax esculenta: Rana ridibunda, R. lessonae şi R. esculenta se caracterizează
printr-un nivel sporit de infestare (EI – 23,5%) cu speciile de trematode O. ranae, H. variegatus şi C. retusus,
comparativ cu femelele (EI – 9,5%) (Tab.7).
Tabelul 7
Extensivitatea şi intensivitatea invaziei ranidelor verzi în dependenţă de genul gazdei
Rana ridibunda, Rana lessonae, Rana esculenta,
n = 165 n = 44 n = 28
Nr.
d/o
Invazia ♂, n = 104 ♀, n =61 ♂, n =35 ♀, n =9 ♂, n=18 ♀, n =10
EI, EI, EI, EI, II, EI, II,
EI, % II, ex. II, ex. II, ex. II, ex.
% % % % ex. % ex.
1 Opisthioglyphe ranae 10,1 1-48 7,2 1-61 2,9 1-92 0,8 8-11 0,4 1 - -
Haematoloechus
2 1,3 1-5 1,3 1 0,4 4 - - 0,4 2 - -
variegatus
Cephalogonimus
3 5,1 1-4 0,2 1-7 0,8 1-3 - - 2,1 1-9 - -
retusus
16,5% 8,7% 4,1% 0,8% 2,9% -

156
T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.148-159

Rezultatele cercetărilor helmintologice denotă că la masculii speciei R. ridibunda EI – 16,5% şi II – 1-48


ex., iar la femele EI – 8,7% şi II – 1-61 ex.; la masculii speciei R. lessonae EI – 4,1% şi II - 1-92 ex., iar la
femele EI – 0,8% şi II – 8-11 ex., iar la masculii speciei R. esculenta EI este de 2,9 % şi II – 1-9 exemplare.
Spre deosebire de specia R. ridibunda, la femelele speciei R. lessonae nu s-a stabilit infestarea cu speciile
H. variegatus şi C. retusus, iar la femelele speciei R. esculenta nu s-a înregistrat infestarea cu nicio specie de
trematode.
Nivelul de infestare a amfibienilor este determinat în primul rând de interacţinea gazdei cu mediul încon-
jurător. Astfel, gradul divergent de infestare dintre masculii şi femelele ranidelor verzi se poate explica, pro-
babil, prin fenologia speciilor, pentru că masculii sunt primii care ies din staţiile de hibernare şi astfel se
caracterizează prin contactul mai îndelungat cu mediul, iar aceasta se reflectă asupra extensivităţii şi intensi-
vităţii helmintofaunei lor.
Potrivit rezultatelor helmintologice obţinute, s-a constatat că infestarea specimenilor din complexul Pelophylax
esculenta (Rana ridibunda, R. lessonae, R. esculenta) cu speciile de trematode Opisthioglyphe rane, Haema-
toloechus variegatus şi Cephalogonimus retusus este specifică doar pentru formele adulte de amfibieni, iar
formele larvare nu sunt infestate cu aceste specii de trematode (Tab.8).
Tabelul 8
Extensivitatea şi intensivitatea invaziei ranidelor verzi în dependenţă de vârsta gazdei
Rana ridibunda, Rana lessonae, Rana esculenta,
n = 165 n = 44 n = 28
Nr. adulţi, larve, adulţi, larve, adulţi, larve,
Invazia
d/o n =165 n = 44 n = 44 n=0 n =28 n=0
EI, II, EI, II, EI, II, EI, II, EI, II, EI, II,
% ex. % ex. % ex. % ex. % ex. % ex.
Opisthioglyphe
1 17,30 1-61 - - 2,95 1-92 - - 0,42 1 - -
ranae
Haematoloechus
2 2,53 1-5 - - 0,42 4 - - 0,42 2 - -
variegatus
Cephalogonimus
3 7,17 1-8 - - 0,84 1-3 - - 2,11 1-9 - -
retusus
27,0 % - 2,21 % - 2,95 % -
Astfel, nivelul de infestare a amfibienilor depinde şi de vârsta gazdei. Prezenţa agenţilor parazitari este
determinată de ciclul complex de viaţă, pe care amfibienii îl dobândesc odată cu vârsta. Căile de contaminare
a gazdelor sunt diverse: prin penetrare, prin consumul de gazde intermediare sau gazde-rezervor. Formele
larvare de amfibieni au un mod de viaţă strict acvatic şi sunt fitofage, iar aceasta se reflectă şi asupra helmin-
tofaunei lor. Absenţa infestării formelor larvare de ranide verzi cu trematode se poate explica prin dimensiu-
nile corpului lor mic, care nu permit îngerarea gazdelor intermediare (coleoptere, odonate, moluşte etc.) şi
prin modul lor de viaţă strict acvatic. Însă, odată cu creşterea corpului în dimensiuni se majorează şi nivelul
de infestare cu helminţi.
Aşadar, nivelul de infestare cu trematode a amfibienilor din complexul Pelophylax esculenta (Rana ridi-
bunda, R. lessonae, R. esculenta) depinde atât de factorii intrinseci (specie, gen, vârstă, ciclul biologic etc.),
cât şi de factorii extrinseci (biotop, condiţiile climaterice etc.). Este necesar de a efectua cercetări parazitolo-
gice, ecologo-biologice complexe ale populaţiilor de ranide verzi pe întreg parcursul ciclului anual de viaţă
pentru stabilirea lanţului biologic în menţinerea focarelor de infestare şi reinfestare.

Concluzii
1. S-a determinat că specimenii complexului Pelophylax esculenta (Rana ridibunda, R. lessonae,
R. esculenta) care populează Codrii centrali ai Republicii Moldova sunt infestaţi cu 3 specii de trematode:
Opisthioglyphe ranae, Haematoloechus variegatus şi Cephalogonimus retusus, care aparţin la 3 genuri
(Opisthioglyphe, Haematoloechus, Cephalogonimus), 2 familii (Plagiorchiidae, Cephalogonimidae) şi un
ordin (Plagiorchiida).

157
T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.148-159

2. S-a stabilit că trematodele au specificitate organică: în intestinul subţire – Opisthioglyphe ranae,


Cephalogonimus retusus, în intestinul gros – Cephalogonimus retusus, iar în plămâni – a speciei Haematoloechus
variegatus.
3. La specia Rana ridibunda infestarea cu O. ranae a fost depistată în 17,3% cazuri, cu H. variegatus –
în 2,53% cazuri şi cu C. retusus – în 7,17% cazuri. Extensivitatea invaziei constituia 27,0%, în formă de
monoinvazii – în 91,53% cazuri, iar în formă de poliinvazii – în 8,47% cazuri din cele infestate.
Intensivitatea invaziei cu trematode varia de la 1 la 61 exemplare într-un specimen.
4. Specia R. lessonae era infestată cu O. ranae în 2,95% cazuri, cu H. variegatus – în 0,42% cazuri, cu
C. retusus – în 0,84% cazuri. Extensivitatea invaziei constituia 4,21%, în formă de monoinvazii – în 90,0%
cazuri, iar în formă de poliinvazii – în 10,0% cazuri din cele infestate. Intensivitatea invaziei cu trematode
varia de la 1 la 92 exemplare într-un specimen.
5. Specia R. esculenta era infestată cu O. ranae şi cu H. variegatus în 0,42% cazuri, iar cu C. retusus –
în 2,11% cazuri. Extensivitatea invaziei constituia 2,95%, în formă de monoinvazii – în 83,33% cazuri, iar în
formă de poliinvazii – în 16,67 % cazuri din cele infestate. Intensivitatea invaziei cu trematode varia de la 1
la 9 exemplare într-un specimen.
6. Extensivitatea şi intensivitatea invaziei este mai înaltă la masculi (23,5%), comparativ cu femelele
(9,5%) şi la formele adulte, comparativ cu cele larvare.

Bibliografie:
1. CHAPHEKAR, S.B. An overview on bio-indicators In: J. Environ. Biol., Spec. Numb., 1991, vol.12, p.163-168.
2. COZARI, T., GHERASIM, E. Aspecte ale sistematicii, morfologiei şi ecologiei ranidelor verzi: Analiză teoretico-
sintetică. În: Mediul ambiant, 2014, nr.3(75), p.16-23. ISSN: 1810-9551.
3. COZARI, T., VLADIMIROV, M., USATÎI, M. Lumea animală a Moldovei. Vol. II. Peşti. Amfibieni. Reptile.
Chişinău: Ştiinţa, 2003. 152 p. ISBN 9975-67-310-4
4. EUZEBY, J. Les zoonozes parasitaires d'origine amphibienne et ophidienne. En: Sci. Vet. Med. Сотр., 1984, vol.86,
no3, p.71-75.
5. FERNANDES, B.J; COOPER, J.D., CULLEN, J.B. Systemic infection with Alaria americana (Trematoda). In:
Canad. Med. Assoc. J., 1976, vol.115, no11, p.1111.
6. FREEMAN, R.S., STUART, P.F., CULLEN, J. B. Fatal human infection with mesocercariae of the trematode
Alaria americana. In: II. Amer. J. Trop. Med. and Hyg., 1976, vol.25, no6, p.803-807.
7. GRABDA-KAZUBSKA, B. Studies on abbreviation of the life-cycle in Opisthioglyphe ranae (Froelich, 1791) and
O. rastellus (Olsson, 1876) (Trematoda, Plagiorchiidae). In: Acta. Parasitol. Polon., 1968, vol.16, p 20-27.
8. KUBOTA, T., ITOH, M. Sparganosis associated with orbital myositis. In: Jpn. J. Ophthalmol., 2007, vol.51, no4,
p.311-312.
9. MÖHL, K., GROSSE, K., HAMEDY, A., WÜSTE, T., KABELITZ, P., LÜCKER, E. Biology of Alaria sp. and
human exposition risk to Alaria mesocercariae - a review. In: Parasitol. Res., 2009, vol.105, no1, p.1-15.
10. АНДРЕЙКО, О.Ф. Паразиты млeкопитающих Молдавии. Кишинев: Штиинца, 1973. 176 с.
11. БАННИКОВ, А.Г., ДАРЕВСКИЙ И.С. и др. Определитель земноводных и пресмыкающихся фауны СССР.
Москва: Просвещение, 1977. 414 с.
12. БРЕЕВ, К.А. Применение математических методов в паразитологии. В: Проблемы изучения паразитов и
болезней рыб: Изв. ВНИИОРХ, 1976, т.105, с.109-126.
13. ГАШЕВ, С.Н., ЖИГИЛЕВА О.Н., САЗОНОВА H.A. и др. Зооиндикаторы в системе регионального экологи-
ческого мониторинга Тюменской области: методика использования. Тюмень: Изд-во Тюменского гос. ун-та,
2006. 132 с.
14. КУЗМИН, С.Л. Земноводные бывшего СССР. Издание второе, переработанное. Москва, 2012. 327 с.
15. ЛАДА, Г.А. Среднеевропейские зеленые лягушки (гибридогенный комплекс Rana esculenta): введение в
проблему. B: Флора и фауна Черноземья. Тамбов, 1995, c.88-109.
16. РЕЗВАНЦЕВА, М.В. Материалы по гельминтофауне озерной лягушки (Rana ridibunda) в окрестностях
Тамбова. B: Вестник Тамбовского университета. Серия: Естественные и технические науки. Т.13. Вып.5.
Тамбов, 2008, c.330-332.
17. РЫЖИКОВ, К.М., ШАРПИЛО, В.П., ШЕВЧЕНКО, Н.Н. Гельминты амфибий фауны СССР. Москва:: Наука,
1980. 279 с.
18. СЕРГЕЕВ, В.П. и др. Методы санитарно-паразитологической экспертизы рыбы, моллюсков, ракообразных,
земноводных, пресмыкающихся и продуктов их переработки. Mетодические указания. Москва: Федеральный
центр госсанэпиднадзора Минздрава России, 2001. 69 с.

158
T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.148-159

19. СКРЯБИН, К.И. Метод полных гельминтологических вскрытий позвоночных, включая человека. Москва,
1928. 45 с.
20. ЧИХЛЯЕВ И.В. Гелъминты земноводных (Amphibia) Среднего Поволъжъя (фауна, экология /Автореф. дис.
канд. биол. наук. Ин-т паразитол РАН. Москва, 2004. 24 c.
21. ЧИХЛЯЕВ, И.В., Кириллов, А.А., Кирилловa, Н.Ю. Трематоды (Trematoda) земноводных (Amphibia) Среднего
Поволжъя. 1. Отряд Fasciolida, Hemiurida, Paramphistomida и Strigeida. B: Паразитология, 2012, том 46,
выпуск 3, с. 171-192.
22. ЧИХЛЯЕВ, И.В., КИРИЛЛОВ, А.А., КИРИЛЛОВA, Н.Ю. Трематоды (Trematoda) земноводных (Amphibia)
Среднего Поволжъя. Сообщение 2. Отряд Plagiorchiida. В: Паразитология, 2012, том 46, выпуск 4, с.290-313.
23. ШЕВЦОВ, А.А. Энзоотическая вспышка эхинохазмоза птицы на Украине. В: Ветеринария, 1965, выпуск 1,
c.55-56.
24. ШИМАЛОВ, В.В. Гелъминтофауна амфибий (Vertebrata: Amphibia) в Республике Беларусъ. В: Паразитология,
2009, том 43, выпуск 2, c.118-129.
25. ЩЕРБАК, Н.Н., ЩЕРБАНЪ, М.И. Земноводные и пресмыкающиеся Украинских Карпат. Киев: Наукова
Думка, 1980. 268 с.

Notă: Investigaţiile au fost efectuate în conformitate cu Programul de activitate al Institutului de Zoologie al AŞM
în cadrul Proiectului 15.817.02.12F, finanţat de Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei
de Ştiinţe a Moldovei.

Prezentat la 15.05.2015

159
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.160-163

SOLUBILIZAREA CARBONAŢILOR METALELOR GRELE CU


COMPUŞI AI AMONIULUI DIN SOLUŢII APOASE

Elena MOŞANU, Tudor LUPAŞCU*, Maria SANDU


Institutul de Ecologie şi Geografie al AŞM
*
Institutul de Chimie al AŞM

Compuşii azotului amoniacal expun carbonaţii metalelor grele degradării chimice; ca rezultat, metalele solubilizate
sunt spălate în apele naturale, poluându-le. Scopul investigaţiei constă în elucidarea particularităţilor interacţiunii dintre
carbonaţii metalelor şi compuşii amoniului, precum şi în determinarea impactului acestor compuşi asupra sistemelor
calcaroase naturale.
Cuvinte-cheie: compuşi ai azotului amoniacal, carbonaţi, metale grele, sisteme calcaroase.

HEAVY METALS CARBONATES SOLUBILIZATION WITH AMMONIUM COMPOUNDS


FROM AQUEOUS SOLUTIONS
Ammonia nitrogen compounds expose heavy metals carbonates to chemical degradation; as a result dissolved metals
are washed into natural waters, polluting them. The aim of the investigation is to elucidate the peculiarities of interaction
between the metal carbonates and the ammonium compounds as well as determining the impact of these compounds on
natural calcareous systems.
Keywords: ammonia nitrogen compounds, carbonates, heavy metal, calcareous systems.

Apa este elementul esenţial al mediului natural şi o resursă naturală cu un rol multiplu în viaţa economică
a omenirii. Însă, activitatea antropogenă sporită din ultimele decenii ne pun în gardă referitor la nivelul de
poluare cu substanţe organice, compuşi ai azotului, metale grele etc., ceea ce constituie o problemă majoră
pentru utilizarea ei în scopuri potabile şi industriale.
În 2012, în total pe Republica Moldova (bazinele fl. Nistru, r. Prut şi Dunăre) au fost evacuate 122,25 mil. m3
de ape reziduale cu un conţinut de 205,636 t de azot amoniacal, norma fiind de 61,124 t, de fosfor total –
109,354 t (norma – 61,124 t), de nitraţi – 484,960 t (norma – 4889,916 t) [8].
Astfel, în 2011 au fost depistate 41 depăşiri ale CMA de ioni de amoniu în râurile Nistru, Prut, Cogâlnic,
Lunga, Răut, Bâc, Botna, Ichel, Lăpuşniţa şi Cahul, inclusiv 11 cazuri de poluare înaltă (10-100 CMA) cu
valoarea maximă de 82,5 CMA în r. Bâc, secţiunea s. Gura Bâcului [3].
Alte componente naturale ale biosferei sunt metalele grele (MG), unele fiind esenţiale pentru viaţă, dar în
concentraţii mai mari toate sunt toxice. Cele mai toxice metale şi metaloizi se consideră Hg, Cd, Pb şi As [11].
Poluarea cu metale grele rezultă din diferite surse. În mediul ambiant metalele pot fi de origine naturală
(dezagregarea naturală a rocilor şi mineralelor în bazinul hidrografic) şi antropică [7]. Concentraţii mari ale
metalelor grele în sistemele acvatice sunt rezultatul urbanizării şi activităţii industriale. Apele reziduale şi de-
şeurile de la întreprinderile de prelucrare chimică şi electrochimică a metalelor şi aliajelor, din galvanotehni-
că şi tehnologia de printare, ce conţin metale ca cadmiu, zinc, nichel, cupru etc., sunt o sursă periculoasă de
poluare a apelor freatice şi a solului [13]. Efectele acumulării metalelor grele nu sunt detectate întotdeauna
lângă sursa de contaminare, fiind caracteristică transportarea lor pe arii extinse [12].
Impactul substanţelor periculoase, în special al metalelor grele, asupra ecosistemelor acvatice a fost luat
în calcul la începutul anilor ’70 ai sec. XX, când a fost adoptată una dintre primele directive privind calitatea
apei (76/464/CE). În conformitate cu Directiva Uniunii Europene 2006/11/CE, din cauza proprietăţilor toxice
ale metalelor şi compuşilor lor, ele sunt incluse în lista principalilor poluanţi periculoşi pentru mediu. Direc-
tiva are ca obiectiv stoparea (lista I) şi limitarea (lista II) deversării acestor substanţe în apele de suprafaţă, în
lista I fiind incluşi Hg şi Cd şi compuşii lor, iar în lista II – 20 de metale şi metaloizi şi compuşii lor.
Astfel, în ultimul timp se constată un interes sporit faţă de cercetarea acumulării şi repartizării metalelor
grele în diferite componente ale ecosistemului acvatic [1,5,6,9].
Metalele grele în ape pot fi sub formă dizolvată (ioni, compuşi complecşi cu diferiţi liganzi), iar compuşii
insolubili (de ex., carbonaţii) se acumulează în sedimentele subacvatice. Deoarece anterior a fost studiat im-
pactul compuşilor amoniului asupra carbonatului de calciu [10], un interes deosebit ar prezenta evaluarea so-
lubilităţii carbonaţilor metalelor grele în prezenţa compuşilor azotului amoniacal, amoniacul formând cu ionii

160 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.160-163

metalelor compuşi complecşi solubili într-un diapazon larg al pH-ului [4]. Tipul de amiacat ce se poate forma în
apă depinde de corelarea concentraţiei metalului cu diferite valori ale pH-ului. De exemplu, în apele reziduale
pot fi prezenţi următorii compuşi ai zincului (în paranteză este constanta de stabilitate): [Zn(NH3)]2+ (4,26·10-3);
[Zn(NH3)2]2+ (1,54·10-5); [Zn(NH3)3]2+ (4,876·10-8); [Zn(NH3)4]2+ (3,46·10-10); [Zn(NH3)6]2+ (4,26·10-3), pre-
zenţi într-un diapazon mare al pH-ului (de la 8 până la 14) [15].
Material şi metode
Pentru realizarea studiului solubilităţii carbonaţilor metalelor grele (MG) în prezenţa compuşilor azo-
tului amoniacal au fost utilizate săruri de calitatea „pur pentru analiză”: CaCO3; CdCO3; PbCO3·PbO;
ZnCO3·3Zn(OH)2·H2O; apă naturală cu pH-ul 8,24 (Lacul Valea Morilor, mun. Chişinău), adusă pentru expe-
riment la pH-ul 7,7. La fiecare 5 g de săruri au fost adăugate 500 ml soluţie cu conţinutul ionilor de amoniu de
0 mg/L, 10 mg/L, 500 mg/L şi 1000 mg/L NH +4 . Modelarea a fost realizată la temperatura camerei (20-22oC).
Solubilitatea carbonaţilor a fost evaluată prin determinarea titrimetrică în soluţie a conţinutului ionilor de calciu,
iar pentru ionii de Pb2+, Cd2+ şi Zn2+ a fost utilizată metoda spectroscopiei de absorbţie atomică (AAS-1N) [2].
Rezultate şi discuţii
Pe parcursul a 20 de zile a fost monitorizată solubilizarea carbonaţilor în prezenţa compuşilor azotului
amoniacal la temperatura de 20-22oC. Solubilizarea carbonatului de calciu a fost studiată anterior [10], dar
pentru comparaţie a fost inclusă şi în prezentul model de laborator. Experienţa relevă creşterea solubilităţii
carbonaţilor, cea mai evidentă fiind a carbonatului de calciu (Fig.1). Conţinutul ionilor de calciu în soluţie
creşte de la 25 mg/L (apa naturală) până la 178 mg/L (de cca 7 ori).
180
160
140
Ca2+, mg/L

120
100
80
60
40
20
0
0 10 100 1000
NH+4 , mg/L
Fig.1. Solubilizarea carbonatului de calciu la acţiunea ionilor de amoniu timp de 20 de zile.
Solubilizarea carbonatului de calciu se explică prin interacţiunea cu ionii de amoniu:
CaCO3 + (NH4)2SO4 = CaSO4 + 2NH3↑ + H2O + CO2↑
Conţinutul ionilor de zinc creşte de la 0,19 până la 6,06 mg/L (de cca 32 ori), cel al ionilor de cadmiu se
schimbă de la 0,019 până la 1,61 mg/L (de cca 85 ori), iar al ionilor de plumb – de la 0,067 până la 0,68 mg/L
(de cca 10 ori). Carbonatul de plumb este cel mai puţin solubilizat. Acest fenomen poate fi explicat prin faptul
ca carbonatul de plumb are cel mai mic produs al solubilităţii – 3,5×10-14 [14].
7
6
ZnCO3
2+

5 CdCO3
mg/L Zn , Cd , Pb

PbCO3
4
2+

3
2+

2
1
0
0 10 500 1000
mg/L NH+4
Fig.2. Solubilizarea carbonaţilor metalelor grele la acţiunea ionilor de amoniu (20 de zile).

161
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.160-163

Viteza medie de solubilizare a carbonaţilor studiaţi cu ionii de amoniu variază pentru CaCO3 de la
1,35 mg/L/zi (10 mg/L NH4+) la 7,05 mg/L/zi (1000 mg/L NH4+); pentru CdCO3 – de la 0,0042 (10 mg/L NH4+)
la 0,0665 mg/L/zi (1000 mg/L NH4+); ZnCO3·3Zn(OH)2·H2O – de la 0,011 (10 mg/L NH4+) la 0,295 mg/L/zi
(1000 mg/L NH4+); PbCO3·PbO – de la 0,0053 (10 mg/L NH4+) la 0,044 mg/L/zi (1000 mg/L NH4+); (Tab.1).

Tabelul 1
Viteza medie de solubilizare a CaCO3, CdCO3, PbCO3·PbO şi ZnCO3·3Zn(OH)2·H2O
cu ionii de amoniu
mg/L NH4+ Media – mg/L/zi
Ca2+ Zn2+ Cd2+ Pb2+
10 1,35 0,011 0,0042 0,0053
500 4,47 0,068 0,0282 0,0114
1000 7,05 0,295 0,0665 0,044

Experimentul efectuat denotă că viteza medie de solubilizare a carbonaţilor creşte în funcţie de concen-
traţia ionilor de amoniu de cca 5 ori pentru CaCO3, de 27 de ori – pentru ZnCO3·3Zn(OH)2.H2O, de 15 ori –
pentru CdCO3 şi de cca 8 ori – pentru PbCO3·PbO.
Solubilizarea carbonaţilor MG are loc conform reacţiei:
Me2+ + NH4+ = [Me(NH3)n]2+
Sinteza influenţei factorului de solubilizare a carbonaţilor cu compuşii amoniului şi acumulării ionilor de
Ca2+, Zn2+, Cd2+ şi Pb2+ în soluţie a fost efectuată folosind metoda analizei corelative cu nivelul acceptabil al
lui R2 de 0,05. Funcţia liniară şi valorile numerice ale indicelui corelării de rang R denotă o corelaţie înaltă
(R2 = 0,9146-0,9949) pentru toţi ionii de metale grele (Tab.2).
Tabelul 2
Funcţia liniară şi valoarea credibilităţii aproximării cantităţii ionilor
de Ca2+, Zn2+, Cd2+, Pb2+ din soluţie
Ionii Concentraţia ionilor NH4+ Funcţia aproximării liniare a Valoarea credibilităţii
de în soluţie, mg/L conţinutului de Ca2+, Zn2+, Cd2+, Pb2+ aproximării
Ca2+ 0; 10; 500; 1000; y = 51,63x-24,3 R2 = 0,9949
Zn2+ 0; 10; 500; 1000; y = 2,075x-0,65 R2 = 0,9146
Cd2+ 0; 10; 500; 1000; y = 0,5521x-0,73 R2 = 0,9218
Pb2+ 0; 10; 500; 1000; y = 0,2311x-0,2925 R2 = 0,9336

Deci, în baza rezultatelor analizei corelaţionale se poate concluziona că solubilizarea carbonaţilor metalelor
din natură cu compuşi ai amoniului are loc intens. Luând în considerare complexitatea proceselor de trans-
formare a compuşilor amoniului şi a carbonaţilor metalelor (nitrificarea, evaporarea, formarea de compuşi
complecşi etc.) ce au loc în natură, studiul descris poate fi considerat doar ca unul dintre factorii ce cauzează
solubilizarea metalelor grele din sedimente şi poluarea apelor.
Concluzii
1. Solubilizarea carbonaţilor studiaţi cu ionii de amoniu are loc cu o viteza medie ce variază pentru CaCO3
de la 1,35 la 7,05 mg/L/zi; pentru CdCO3 – de la 0,0042 la 0,0665 mg/L/zi; pentru ZnCO3·3Zn(OH)2·H2O –
de la 0,011 la 0,295 mg/L/zi şi pentru PbCO3·PbO – de la 0,0053 (10 mg/L NH4+) la 0,044 mg/L/zi
(1000 mg/L NH4+).
2. În baza rezultatelor analizei corelaţionale se consideră că solubilizarea carbonaţilor metalelor din natură
cu compuşi ai amoniului are loc intens.
3. Pe lângă faptul ca apele pot fi poluate cu metale grele, în rezultatul deversărilor apelor reziduale de
la diferite tipuri de activităţi industriale, procesul de solubilizare a carbonaţilor metalelor grele cu compuşi
amoniacali poate fi un factor ce ar spori concentraţia lor în obiectele mediului înconjurător, unde compuşii
azotului amoniacal întrec cu mult CMA.

162
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.160-163

Bibliografie:
1. ADAMIEC, E., HELIOS-RYBICKA, E. Distribution of Pollutants in the Odra River System Part IV. Heavy Metal
Distribution in Water of the Upper and Middle Odra River, 1998-2000. In: Polish Journal of Environmental Studies,
2002, vol.11, no.6, p.669-673.
2. ALLEN, H., MINEAR, R. METALLIC, I. In: Examination of Water for Pollution Control, a reference Handbook,
Suess M. (ed), Oxford – New York Toronto – Sydney – Paris – Frankfurt: World Health Organization, Regional
Office for Europe, 1 st Edition, Pergamon Press, 1982, vol.2, p.43-168.
3. BOIAN I., GÎLCĂ, G. Rezultatele expediţiei ecologice complexe „Nistru 2011”. În: Mediul Ambiant, 2011, nr.3(57),
p.44-48.
4. COVALIOV, V., COVALIOVA, O. Tehnologii electrochimice ecologice moderne în galvanotehnică. Partea 1.
Procedee selective de tratare a apei şi extragere a metalelor grele. În: Ecologie Industrială. Bucureşti: ICTCM. 2006,
an. XIII, vol.1-2, p.75-80.
5. DUMBRAVA, A., BIRGHILA, S. Analysis of some metal levels in Danube river water In: Environmental
Engineering and Management Journal, 2009, vol.8, no.2, p.219–224.
6. GUTIÉRREZ, L., RUBIO-ARIAS, H., QUINTANA, R., ORTEGA, J., GUTIERREZ, M. Heavy metals in water of
the San Pedro River in Chihuahua, Mexico and its potential health risk In: International Journal of Environmental
Research and Public Health, 2008, vol.5, no.2, p.91-98.
7. MECRAY, E., KING, J., APPLEBY, P., HUNT, A. Historical trace metal accumulation in the sediments of an
urbanized region of the lake Champlain watershed, Burlington, Vermont. In: Water, Air and Soil Pollution, 2001,
vol.125, p.201-230.
8. Raport Cadastrul Apelor 2014. http://www.dbga.md/RaportCadastrulApelor2014.pdf
9. RUSU, V., LUPASCU, T., REVENCO, M. Heavy metals partitioning in sediments from River Prut. In: Environmental
Engineering and Management Journal, 2004, vol.3, no.4, p.675-682.
10. SANDU, M., LUPAŞCU, T., SPĂTARU, P. Solubilizarea carbonaţilor cu compuşi ai amoniului – factor perturbator
al echilibrului ionilor de calciu în apele naturale. În: Mediul Ambiant, 2012, nr.5(5), p.8-12.
11. VRACIU, S., NISTOR, D. Biotehnologii de epurare a apelor uzate cu conţinut de metale grele În: Mediul şi Industria.
Materialele simpozionului. Bucureşti, România, 2003 (CD).
12. Water Quality for Ecosystem and Human Health. United Nations Environment Programme, Global Environment
Monitoring System (GEMS)/Water Programme, 2nd edition, 2008. 120 p.
13. КОВАЛЕВ, В.В., КОВАЛЕВА, О.В. Теоретические и практические аспекты электрохимической обработки
воды. Кишинэу: ИПЦ Молд ГУ, 2003. 415 с.
14. ЛУРЬЕ, Ю.Ю. Справочник по аналитической химии. 4-е изд., перераб. и доп. Москва: Химия, 1971. 453 с.
15. ЯЦИМИРСКИЙ, К.Б., ВАСИЛЬЕВ, В.П. Константы нестойкости комплексных соединений. Москва:
Изд-во АН СССР, 1959. 207 с.

Prezentat la 14.05.2015

163
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.164-172

ÎNLĂTURAREA COLORANŢILOR TEXTILI ŞI A SURFACTANŢILOR DIN


SOLUŢIILE-MODEL PRIN UTILIZAREA METODELOR FIZICO-CHIMICE

Vera MATVEEVICI, Maria GONŢA,


Larisa MOCANU, Viorica IAMBERTEV
Universitatea de Stat din Moldova

Cercetările de laborator au fost realizate pe sisteme-model ce conţin coloranţi textili ca componenţi de bază, iar în
calitate de compuşi auxiliari au fost utilizate substanţe tensioactive şi poliacooli.
Concentraţia componenţilor organici din sistemele studiate se micşorează în rezultatul utilizării metodelor fizico-
chimice avansate. În prima etapă s-a realizat procesul de electroflotare, care are loc sub acţiunea gazelor electrolitice,
urmat de oxidarea cu reagentul Fenton sau dioxid de titan la iradierea cu razele UV(Λ=365 nm). Probele care nu s-au epu-
rat până la normele admisibile au fost supuse procesului de adsorbţie ulterioară a compuşilor remanenţi pe cărbunii activi.
În rezultatul cercetărilor ştiinţifice s-a constatat ca gradul de epurare a apei de compuşi organici depinde de timpul
de electroflotare şi de concentraţia surfactanţilor.
Amestecul de coloranţi activi şi surfactanţi cationici din soluţiile-model poate fi epurat prin combinarea metodelor
de electroflotare şi adsorbţie pe cărbunii activi, iar soluţiile, care conţin amestec de coloranţi direcţi şi activi şi surfac-
tanţi anionici, pot fi epurate prin combinarea metodelor de electroflotare, oxidare catalitică cu peroxid de hidrogen şi
adsorbţie pe cărbuni activi.
În prezenţa polialcoolilor (etilenglicol) efectul de înlăturare a amestecului de coloranţi, surfactanţi şi etilenglicol se
micşorează; astfel, soluţiile nu se epurează până la normele sanitare.
Cuvinte-cheie: electroflotare, oxidare catalitică, fotocatalitică, substanţe tensioactive anionice, cationice, poli-
alcooli, coloranţi textili.

REMOVAL OF TEXTILE DYES AND SURFACTANTS FROM MODEL SOLUTIONS BY USING


PHYSICOCHEMICAL METHODS
Laboratory research has been conducted on model systems containing textile dyes as basic components, and as
auxiliary compounds were used surfactants and polyalcohols.
The concentration of the organic components of the studied systems is reduced as a result of using advanced physic-
chemical methods. At first stage was performed electrofloatation process that takes place under the action of electrolytic
gases, which was followed by oxidation with Fenton's reagent or titanium dioxide with UV irradiation (Λ=365 nm).
Samples that have not been treatment to acceptable standards have been subjected to the subsequent adsorption process
of compounds remaining onactive carbon.
As a result of scientific research it was found that the degree of water purification by organic compounds depends
on the time of electrofloatation and surfactant concentration.
The mixture of active dyes and cationic surfactants in model solutions may be treated by a combination of electro-
floatation and adsorption methods on active carbon, and the solutions containing a mixture of direct and active dyes,
anionic surfactants can be purified by combining electrofloatation, catalytic oxidation with hydrogen peroxide methods,
and adsorption on active carbon.
In the presence of polyalcohols (ethylene glycol) the effect of removing the mixture of dyes, surfactants and ethylene
glycol decreases,therefore, solutions are not purified to the sanitary norms, even in case of combining electrofloatation,
catalytic oxidation and adsorption on active carbon methods.
Keywords: electrofloatation, catalytic oxidation, surfactants substances, polyalcohols, textile dyes.

Introducere
Apele uzate rezultate în urma finisării materialelor textile au o compoziţie complexă şi diversă, ca urmare
a diversităţii de materii prime şi de procedee tehnologice utilizate [4,15].
Metodele tradiţionale, cum ar fi filtrarea, flocularea, coagularea, tratamentul biologic, oxidarea catalitică,
adsorbţia pe cărbune activ, striparea cu aer şi tratamentul chimic utilizând clor, permanganat de potasiu, ozon,
apă oxigenată şi iradiere cu radiaţie ultravioletă, transferă în mare parte poluanţii din apele uzate în deşeuri
secundare, cu toxicitate medie sau ridicată [1,6,8,11,13,21].
În ultimii ani, procesele de oxidare avansată sunt din ce în ce mai studiate pentru degradarea compuşilor
organici greu degradabili. Procesele de oxidare avansată au fost definite ca procese oxidative care au loc în

164 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.164-172

condiţii obişnuite de temperatură, implicând generarea unor specii foarte reactive (în special radicalii hidroxil),
în cantitate suficientă pentru a avea efect în procesele de purificare a apei [7,18]. Aceşti poluanţi sunt degra-
daţi de către radicalii OH•, care se obţin fotocatalitic la descompunerea peroxidului de hidrogen. Datorită
descompunerii peroxidului de hidrogen, concentraţia radicalilor OH• se măreşte şi, respectiv, se măreşte viteza
de oxidare şi de mineralizare a coloranţilor, precum şi a surfactanţilor [19].
Dintre procesele de oxidare avansată, un loc important îl ocupă fotocataliza eterogenă, metodă eficientă,
care înlocuieşte metodele alternative de îndepărtare a coloranţilor, surfactanţilor şi polialcoolilor din apele
uzate, datorită capacităţii de a transforma coloranţii în produşi anorganici, netoxici pentru mediu, ca de exemplu:
CO2, H2O şi acizi minerali [14,19].
Însă, prin aceste metode pot fi epurate apele uzate cu concentraţii nu prea mari de compuşi organici (CCO
fiind de 250-300 mgO/L). Apele mai concentrate se epurează cu mult mai greu, fiindcă atât coloranţii, cât şi
surfactanţii sunt substanţe stabile din punct de vedere chimic, se oxidează foarte greu şi nu se supun procesu-
lui de tratăre biochimică. Pătrunzând în bazinele acvatice, duc la diferite dereglări în procesul de autopurifi-
care a apelor şi sunt toxice pentru vieţuitoarele acvatice [2,3,17].
Gradul de oxidare şi de mineralizare depinde în mare măsură de lungimea şi structura radicalilor hidrofobi
şi a radicalilor hidrofili din compoziţia surfactantului şi, la fel, de structura coloranţilor. Cu mărirea lungimii
radicalului de hidrocarbură şi a polarităţii grupelor hidrofile ale surfactantului se măreşte gradul de oxidare şi
de mineralizare, ajungând la 60,0-80,0%, însă concentraţia remanentă a compuşilor degradaţi este cu mult
mai mare decât limita admisibilă, prevăzută pentru deversarea apelor epurate în bazinele acvatice [5,9,10,12].
Cu mult mai greu se înlătură surfactanţii din apele reziduale textile, unde ei sunt împreună cu coloranţii
textili şi sunt stabilizaţi de alte substanţe auxiliare textile, care se aplică în procesul tehnologic de vopsire a
diferitelor ţesături. Pentru aceste ape reziduale, aplicarea metodelor de adsorbţie cu ajutorul cărbunilor activi
este limitată, fiindcă se înlătură în jur de 2,0-4,0% de surfactanţi şi coloranţi, din cauza că o parte mare din
microporii şi mezoporii cărbunilor activi nu sunt accesibili pentru particulele asociate ale acestor poluanţi
organici [8]. De aceea, la prima etapă de tratare a apelor reziduale textile ce conţin poluanţi organici se aplică
metode de concentrare, precum coagularea, flotarea sau filtrarea, care duc la decolorarea apelor reziduale cu
60,0-70,0%, iar concentraţia compuşilor organici, după valoarea CCO-Cr, se micşorează cu 50,0-60,0%.
Următoarele etape se aplică în funcţie de concentraţia remanentă a compuşilor organici după prima etapă de
tratare (sau oxidarea catalitică cu peroxid de hidrogen, sau adsorbţia pe cărbunii activi). Metoda de flotare
este binevenită şi prin faptul că efectul de înlăturare a compuşilor organici se intensifică, fiindcă surfactanţii
joacă rolul de colector în procesul de flotare şi concentrare a compuşilor organici în stratul de spumă, care se
înlătură [16].
Prin urmare, procesul de tratare şi epurare a apelor reziduale textile reprezintă o problemă complexă, care
poate fi rezolvată numai prin combinarea eficientă a metodelor mecanice, chimice, fizico-chimice şi biologice.
Cercetările experimentale de laborator au fost realizate în condiţiile în care dezvoltarea industriei, satisfa-
cerea cerinţelor pieţei şi protejarea mediului înconjurător au devenit o prioritate. În Republica Moldova nu
este soluţionată definitiv problema epurării eficiente a apelor reziduale din industria textilă, care apoi sunt
deversate în bazinele acvatice. Soluţionarea evacuării şi epurării apelor uzate din industria textilă va contribui
la rezolvarea problemelor ce ţin de protecţia bazinelor acvatice şi de calitatea apelor de suprafaţă.
Cu acest scop a fost studiat procesul de diminuare a concentraţiei compuşilor organici din soluţiile-model
ce conţin coloranţi direcţi şi activi şi surfactanţi în lipsa şi în prezenţa etilenglicolului, prin combinarea meto-
delor de electroflotare, oxidare catalitică sau fotocatalitică cu peroxid de hidrogen, urmată de adsorbţia pe
cărbuni activi în funcţie de concentraţia coloranţilor direcţi şi activi, a surfactanţilor, de timpul electroflotării,
oxidării catalitice în prezenţa ionilor de fier(II), oxidului de titan, la iradierea cu raze UV, precum şi de
adsorbţia lor de către cărbunii activi.
Material şi metode
Cercetările au fost efectuate pe sisteme-model cu concentraţia de colorant de 200,0 mg/L, deoarece inter-
valul concentraţiilor remanente în apele reziduale poate ajunge până la 200,0–50,0 mg/L.
Au fost studiate sisteme-model care conţineau coloranţi textili direcţi (cafeniu direct (CD), roşu direct (RD),
roşu activ (RA), portocaliu activ (PA) şi substanţe tensioactive (surfactant anionic – lauril sulfat de sodiu şi
surfactant cationic – bromură de hexadeciltrimetilamoniu) în lipsa şi în prezenţa polialcoolilor (etilenglicolului).
Soluţiile au fost modelate după compoziţia apelor reziduale.

165
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.164-172

Concentraţia coloranţilor textili şi a amestecului de colorant, surfactant şi etilenglicol a fost determinată


după valoarea CCO-Cr, conform metodei prezentate în [22].
Cercetările au fost efectuate în felul următor: soluţiile-model, care conţineau colorant cu concentraţia de
200,0 mg/L şi surfactant cu concentraţia de la 20,0 mg/L până la 60,0 mg/L, erau tratate în celula cu electrozi
insolubili (celula de electroflotare) la trecerea curentului electric continuu cu intensitatea de 0,4-0,6 A, la
diferite timpuri de tratare. Apoi, se înlăturau coloranţii cu surfactanţii prin eliminarea spumei, concentrate cu
ajutorul gazelor electrolitice, de la suprafaţa lichidului, soluţiile se filtrau şi în ele se determina concentraţia
sumară a substanţelor organice remanente, după valoarea CCO-Cr.
Oxidarea catalitică cu peroxid de hidrogen s-a efectuat după procesul de electroflotare în felul următor:
soluţiile filtrate erau tratate cu peroxid de hidrogen cu concentraţia de 0,003 mol/L până la 0,005 mol/L în
prezenţa ionilor de fier(II) cu concentraţia de 0,0003 mol/L prin agitarea permanentă timp de 10-60 minute
cu ajutorul agitatorului magnetic, marca VELP AGE. După procesul de oxidare, în soluţii se determina con-
centraţia remanentă a substanţelor organice, tot după valoarea CCO-Cr.
Adsorbţia compuşilor organici remanenţi după procesul de electroflotare sau oxidare a soluţiilor-model a
fost efectuată cu ajutorul cărbunilor activi KAY-1, marca A, în felul următor: la soluţia filtrată cu volumul de
100,0 mL se adăugau 5,0 g de cărbune activ şi după amestecarea lor timp de 60 minute se determina concen-
traţia remanentă a compuşilor organici prin determinarea valorii CCO-Cr.
În baza rezultatelor obţinute după electroflotare, oxidare catalitică cu utilizarea peroxidului de hidrogen
în prezenţa ionilor de fier(II) şi a razelor UV, adsorbţia compuşilor degradaţi de către cărbunii activi, s-a
calculat efectul de electroflotare (E.min., %), gradul de oxidare şi de mineralizare (E.min., %) a compuşilor
studiaţi şi efectul de adsorbţie (E.ads., %) conform relaţiei:
E.min., (%) = (CCO0-CCOrem.)/ CCO0 x 100%
Sistemele-model conţin următorii coloranţi:
OH
NH 2
HO N N N N

COONa SO3Na

Cafeniu direct (CD): λ max= 490 nm; M = 595,0 g/mol

Roşu direct 81 (RD): λ max = 508 nm; M = 675,6 g/mol

Portocaliu activ 16 (PA): λmax = 490 nm; M = 605,0 g/mol

166
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.164-172

Roşu active 120 (RA): λ max = 510 nm; M = 1381,0 g/mol


Concomitent cu coloranţii textili în apele reziduale se conţin şi surfactanţi din diferite clase, care contri-
buie la procesele de vopsire a ţesăturilor. În lucrarea dată au fost studiaţi şi următorii surfactanţi:
Lauril sulfat de sodium, LSS – surfactantul anionic

1-hexadecyl)tri-metylamonium bromide, BHTA – surfactant cationic

Poliacoolii sunt compuşi hidroscopici şi hidrosolubili, au rolul de a fixa, dizolva şi umecta mai bine colo-
rantul pe ţesătură. În calitate de poliacool a fost studiat etilenglicolul (EGl), care are următoarea formulă de
structură:

etilen glicol (EGl)


Rezultate şi discuţii
A fost studiat procesul de diminuare a concentraţiei coloranţilor direcţi şi activi şi a substanţelor surfac-
tante în prezenţa etilenglicolului din soluţiile-model la tratarea lor consecutivă în celula cu anozi insolubili şi
la oxidarea lor ulterioară (catalitică şi fotocatalitică) cu peroxid de hidrogen. Oxidrarea a fost realizată la ira-
dierea cu raze UV în prezenţa ionilor de fier(II) şi dioxid de titan, precum şi adsorbţia ulterioară a compuşilor
degradaţi de către cărbunii activi, în funcţie de concentraţia compuşilor organici, a catalizatorului, timpul de
tratare şi intensitatea curentului electric.
În rezultatul cercetărilor s-a constatat că efectul diminuării concentraţiei compuşilor organici din ameste-
cul de colorant direct CD şi surfactant anionic şi din amestecul de colorant activ PA şi surfactant cationic de-
pinde de timpul de electroflotare. Cu mărirea timpului de electroflotare de la 5 la 15 minute efectul înlăturării
amestecului de colorant CD şi surfactant anionic se măreşre de la 79,2% până la 93,3%, iar pentru amestecul
de colorant activ PA şi surfactant anionic efectul de înlăturare prin electroflotare se schimbă de la 73,6% până
la 80,3% şi este mai mic în comparaţie cu efectul de înlăturare a amestecului de colorant CD şi surfactant
anionic (Tab.1 şi Fig.1).
Tabelul 1
Efectul de înlăturare (%) a compuşilor organici din sisteme-model ce conţin amestec de colorant CD
sau PA şi surfactant anionic sau cationic, în functie de timpul de electroflotare;
[colorant]=200,0 mg/L, [surfactant]=60,0 mg/L, I=0,4 A
[CD]+[LSS], [PA]+[BHTA], [PA]+[LSS],
CCOo = 300,0 mgO/L CCOo =180,0 mgO/L CCOo =355,0 mgO/L
t.electroflotare
electro- ads. pe CA electro- ads. pe CA electro- ads. pe CA
flotare după electrofl. flotare după electrofl. flotare după electrofl.
5 min. 79,2 92,9 74,6 95,8 73,6 93,0
10 min. 89,6 92,9 75,3 96,2 76,2 94,5
15 min. 94,4 92,9 76,0 96,5 80,3 94,4

167
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.164-172

100

80

60

40

20

0
5 min. 10 min. 15 min.
CD+LSS 79.2 89.6 94.4
PA+LSS 73.6 76.2 80.3

Fig.1. Dependenţa efectului diminuării (%) concentraţiei compuşilor organici din soluţiile-model
ce conţin amestec de coloranţi CD şi PA şi surfactant anionic, în funcţie de timpul electroflotării;
[colorant]=200,0 mg/L, [LSS]=60,0 mg/L, I=0,4 A

Efectul de înlăturare a amestecului de colorant activ PA, dar cu surfactant cationic se schimbă neesenţial
în funcţie de timpul de electroflotare (de la 74,6% până la 76,0%), (Tab.1), iar dacă se schimbă natura colo-
rantului activ (colorantul activ RA) în amestec cu acelaşi surfactant cationic, efectul de înlăturare a ameste-
cului de compuşi organici la fel nu se schimbă cu mărirea timpului de electroflotare (Fig.2). Natura surfac-
tantului influenţează şi asupra procesului de adsorbţie cu cărbuni activi a colorantului, surfactantului şi a pro-
duşilor remanenţi în soluţie după procesul de electroflotare. Soluţiile care conţin amestec de colorant PA şi
surfactant cationic se epurează până la normele sanitare (CCO-Cr=5,0-8,5 mgO/L), iar în amestec cu surfac-
tantul anionic soluţiile deja nu se mai epurează până la normele sanitare (Tab.1).

90

85

80

75

70

65
5 min 10 min 15 min
PA+BHTA 74.60 75.3 76
RA+BHTA 88.72 88.72 88.31

Fig.2. Dependenţa efectului diminuării concentraţiei compuşilor organici din soluţiile-model,


care conţin amestec de coloranţi PA şi RA şi surfactant cationic, în funcţie de timpul electroflotări:
[colorant]=200,0 mg/L, [BHTA]=6000 mg/L, I=0,4 A

Soluţiile apoase ce conţin coloranţi direcţi şi activi formează particule asociate de diferite dimensiuni,
care sunt dispersate şi stabilizate de moleculele de surfactanţi, formând particule cu diferite dimensiuni şi
diferită sarcină electrică, iar sarcina electrică a particulei formate depinde în mare măsură de natura surfac-
tantului şi de natura colorantului.
În rezultatul cercetărilor s-a stabilit că efectul de diminuare a concentraţiei sistemului-model ce conţine
colorant şi surfactant depinde de natura colorantului şi de timpul de electroflotare. La adăugarea surfactanţilor
în soluţia ce conţine colorant textil are loc dispersarea particulelor asociate de colorant. În funcţie de natura
colorantului, dispersia particulelor are loc diferit. De exemplu, coloranţii direcţi formează particule cu dimen-
siuni mai mari decât coloranţii activi, iar aceasta influenţează alipirea bulelor de gaze electrolitice, care se eli-
mină în volumul de apă tratată într-un anumit timp şi duce la concentrarea acestor particule în stratul de spumă
de la suprafaţa lichidului, de unde ele sunt înlăturate. Astfel, se poate spune că particulele cu dimensiuni mai

168
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.164-172

mari, care sunt stabilizate de moleculele de surfactant anionic, se electroflotează mai eficient. Prezenţa surfac-
tantului anionic în amestec duce la mărirea efectului de înlăturare a compuşilor organici. Însă, în cazul aceluiaşi
colorant PA, dar în prezenţa surfactantului cationic, timpul de electroflotare nu influenţează efectul de înlăturare.
În continuare a fost studiat procesul de electroflotare a amestecului de coloranţi şi surfactanţi în funcţie de
concentraţia surfactantului (Tab.2).
Tabelul 2
Diminuarea concentraţiei compuşilor organici din sisteme-model ce conţin coloranţi activi, direcţi şi
surfactanţi, în funcţie de concentraţia surfactantului la electroflotare şi adsorbţia lor ulterioară;
[colorant]=200,0 mg/L, t.electrofl.=15 min., I=0,4 A
CD+LSS PA+BHTA
[surf.] CCO init., electroflotare adsorbţia pe CA CCO iniţ., electroflotare adsorbţia pe CA
mg/L mgO/L CCOrem, E. min., CCOrem, E. min., mgO/L CCOrem, E. min., CCOrem, E. min.,
mgO/L % mgO/L % mgO/L % mgO/L %
20,0 250,0 38,7 84,0 25,6 91,5 140,0 40,0 71,4 5,62 92,4
40,0 280,0 35,6 85,7 24,3 91,9 160,0 41,9 73,8 5,62 96,5
60,0 300,0 16,8 94,4 21,2 93,0 180,0 43,1 76,0 6,25 96,5

Procesul de electroflotare depinde atât de natura surfactantului, cât şi de concentraţia lui. Partea hidrofobă
a surfactantului este responsabilă de alipirea particulelor de colorant cu surfactantul. Partea hidrofilă care
este îndreptată spre apă duce la o alipire mai bună a bulelor de gaze electrolitice, iar, în consecinţă, la o înde-
părtare mai bună a particulelor asociate, din soluţia tratată, în stratul de spumă. De aceea, efectul de electro-
flotare se măreşte cu mărirea concentraţiei surfactantului, însă această mărire la fel depinde de natura colo-
rantului şi a surfactantului, şi anume: pentru amestecul de colorant direct CD şi surfactant anionic, efectul de
înlăturare se măreşte cu 8,0% la mărirea concentraţiei surfactantului de la 20,0 mg/L până la 60,0 mg/L, iar
pentru amestecul de colorant activ PA şi surfactant cationic această mărire este de 5,0%.
Prin urmare, efectul înlăturării compuşilor organici prin electroflotare din amestecurile de coloranţi şi sur-
factanţi depinde de timpul de electroflotare, natura colorantului şi surfactantului şi de concentraţia acestuia.
S-a constatat că efectul de înlăturare se măreşte cu timpul de electroflotare pentru amestecul de coloranţi di-
recţi şi surfactanţi anionici, iar pentru amestecul de coloranţi activi şi surfactanţi cationici efectul de înlăturare
practic nu se schimbă cu mărirea timpului de electroflotare. Astfel, s-a stabilit că efectul de electroflotare a
amestecului de coloranţi direcţi sau activi şi surfactanţi depinde de dimensiunile şi sarcina particulelor de co-
loranţi, care sunt dispersate şi stabilizate de surfactanţi, iar acestea, la rândul lor, depind de natura şi concen-
traţia colorantului şi a surfactantului.
Efectul de electroflotare depinde şi de prezenţa polialcoolilor. În prezenţa etilenglicolului efectul dimi-
nuării amestecului de colorant RA şi PA şi surfactant cationic practic nu se schimbă cu mărirea timpului de
electroflotare de la 5 la 15 minute, însă concentraţia compuşilor organici este destul de mare şi practic nu se
schimbă (RA) sau se schimbă neesenţial (PA) la adsorbţia lor de către cărbunii activi şi soluţiile nu se epu-
rează până la normele sanitare (Tab.3).
Tabelul 3
Efectul de înlăturare (%) a compuşilor organici din sisteme-model ce conţin amestec de coloranţi
activi PA sau RA, surfactant anionic sau cationic şi etilenglicol, în funcţie de timpul de electroflotare;
[colorant]=200,0 mg/L, [surfactant]=60,0 mg/L, [EGl]=60,0 mg/L, I=0,4 A
[RA]+[BHTA]+[EGl], [PA]+[BHTA]+[EGl], [PA]+[LSS]+[EGl],
CCOo = 180,0 mgO/L CCOo =280,0 mgO/L CCOo =355,0 mgO/L
t.electroflotare
electro- ads. pe CA electro- ads. pe CA după electro- ads. pe CA după
flotare după electrofl. flotare electrofl. flotare electrofl.
5 min. 94,4 93,7 89,1 90,2 84,1 92,2
10 min. 94,4 93,7 89,5 90,6 88,9 93,4
15 min. 94,6 93,5 89,9 91,1 89,4 93,7
Aceleaşi legităţi se observă şi pentru amestecul de colorant direct CD şi surfactant anionic sau de colorant
RD şi surfactant cationic şi etilenglicol (Tab.4).

169
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.164-172

Tabelul 4
Diminuarea concentraţiei compusilor organici din sisteme-model ce conţin amestec de coloranţi
direcţi CD sau RD, surfactant anionic sau cationic şi etilenglicol, în funcţie de timpul de electroflotare;
[colorant]=200,0 mg/L, [surfactant]=60,0 mg/L, [EGl]=60,0 mg/L, I=0,4 A
[CD]+[LSS]+[EGl], [RD]+[BHTA]+[EGl],
CCOo = 360,0 mgO/L CCOo =380,0 mgO/L
t. electrofl. electroflotare ads. pe CA după electrofl. electroflotare ads. pe CA după electrofl.
CCO, E. min., CCO, E. min., CCO, E. min., CCO, E. min.,
mgO/L % mgO/L % mgO/L % mgO/L %
5 min. 38,1 87,9 24,4 92,3 54,4 85,7 45,6 88,0
10 min. 33,8 89,3 24,4 92,3 28,8 97,7 39,4 89,6
15 min. 32,5 89,7 23,7 92,5 28,1 97,8 37,5 90,1

Aceasta se explică prin faptul că moleculele de etilenglicol au proprietăţi hidrofile, alipindu-se de supra-
faţa particulelor asociate de coloranţi şi surfactanţi, micşorează procesul de alipire a bulelor electrolitice de
aceste particule asociate. Ca rezultat, efectul de ridicare şi de înlăturare a particulelor asociate cu ajutorul
bulelor de gaze electrolitice din timpul procesului de electroflotare se micşorează în cazul amestecului de co-
loranţi direcţi şi surfactanţi anionici şi se măreşte pentru amestecul de coloranţi activi şi surfactanţi cationici.
Prin urmare, se poate constata că în prezenţa surfactanţilor, care au proprietăţi hidrofobe, efectul de electro-
flotare şi de înlăturare a amestecului de coloranţi şi surfactanţi se măreşte, iar în prezenţa polialcoolilor, care
au proprietăţi hidrofile, efectul de electroflotare se micşorează în cazul coloranţilor direcţi, care formează
particule cu dimensiuni mai mari şi se măreşte în cazul coloranţilor activi, care formează particule cu dimen-
siuni mai mici.
În rezultatul electroflotării amestecului de coloranţi direcţi şi activi şi surfactanţi în prezenţa etilenglicolu-
lui, în soluţia epurată nu se atinge concentraţia limită admisibilă, prevăzută pentru compuşii organici (după
valoarea CCO –Cr), chiar şi după procesul de adsorbţie pe cărbunii activi. De aceea, în continuare s-a efectuat
procesul de oxidare catalitică a compuşilor organici după procesul de electroflotare la a doua etapă de tratare.
Procesul de electroflotare este o etapă primară nedistructivă. După ce sistemele-model au fost supuse timp
de 15 min. procesului de electroflotare, s-a înlăturat spuma formată la suprafaţa lichidului, iar filtrantul a fost
supus procesului de oxidare cu peroxid de hidrogen la iradierea cu razele UV în prezenţa ionilor de fier(II) şi
a dioxidului de titan, iar componenţii degradaţi au fost adsorbiţi de către cărbunii activi, conform metodicii.
Natura sistemelor a fost diferită: colorant activ PA şi surfactant cationic, colorant direct CD şi surfactant anio-
nic, ambele în lipsa sau în prezenţa etilenglicolului. Rezultatele obţinute sunt prezentate în tabelele 5 şi 6.
Tabelul 5
Sisteme-model ce conţin amestec de colorant activ sau direct şi surfactanţi la tratarea lor prin
combinarea metodelor fizico-chimice în funcţie de concentraţia surfactantului;
[Fe2+]=0,0008 mol/L, [H2O2]=0,008 mol/L, pH=2,0, Λ=365 nm, I=0,4 A
Sisteme-model Electroflotarea Oxidarea Fenton+UV, Adsorbţia pe
15 min. 60 min. CA
[PA]=200,0 mg/L+ [BHTA]=20,0 mg/L; 40,0 mgO/L 37,5 mgO/L 5,6 mgO/L
CCO0=140,0 mgO/L
[PA]=200,0 mg/L+ [BHTA]=40,0 mg/L; 41,9 mgO/L 40,0 mgO/l 5,6 mgO/L
CCO0=160,0 mgO/L
[PA]=200,0 mg/L+ [BHTA]=60,0 mg/L; 42,5 mgO/L 34,4 mgO/L 6,3 mgO/L
CCO0=180,0 mgO/L
[CD]=200,0 mg/L+ [LSS]=20,0 mg/L; 38,8 mgO/L 31,3 mgO/L 5,6 mgO/L
CCO0=250 mgO/L
[CD]=200,0 mg/L+ [LSS]=40,0 mg/L; 35,6 mgO/L 29,4 mgO/L 4,4 mgO/L
CCO0=280 mgO/L
[CD]=200,0 mg/L+ [LSS]=60,0 mg/L; 16,9 mgO/L 11,2 mgO/L 5,6 mgO/L
CCO0=300 mgO/L

170
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.164-172

Tabelul 6
Sisteme-model ce conţin amestec de colorant activ sau direct şi surfactanţi la tratarea lor prin
combinarea metodelor fizico-chimice în lipsa şi în prezenţa etilenglicolului; [colorant]=200,0 mg/L,
[surfactant]=60,0 mg/L, [poliacool]=60,0 mg/L, [TiO2]=500,0 mg/L, pH=4,0, Λ=365 nm, I=0,4 A
Sisteme-model Electroflotarea, Oxidarea cu TiO2 Adsorbtia pe CA
t. electrofl.=15 min. t.oxid.=60 min.
PA+ BHTA; 43,1 mgO/L 37,7 mgO/L 5,6 mgO/L
CCO0=180,0 mgO/L
PA+ BHTA+EGL; 28,1 mgO/L 25,0 mgO/L 15,6 mgO/L
CCO0=280,0 mgO/L
CD+ LSS; 16,9 mgO/L 11,2 mgO/L 5,6 mgO/L
CCO0=300,0 mgO/L
CD+ LSS+EGL; 32,5 mgO/L 28,1 mgO/L 18,8 mgO/L
CCO0=360,0 mgO/L

În rezultatul cercetărilor de laborator s-a constatat că concentraţia compuşilor organici din amestecurile
studiate nu se schimbă esenţial în procesul de oxidare catalitică şi nu depinde de natura catalizatorului.
În rezultatul oxidării fotocatalitice, concentraţia compuşilor organici din soluţiile-model practic nu se mic-
şorează datorită oxidării moleculelor de coloranţi, surfactanţi şi etilenglicol, adică procesul de oxidare şi, mai
ales, cel de mineralizare este încetinit. Aceasta se poate explica prin stabilitatea mărită a particulelor asociate
de coloranţi cu surfactanţii şi bulele alipite de gaze electrolitice, care împiedică alipirea radicalilor de OH•,
dar care au rolul de a oxida activ moleculele colorantului.
După 60 minute de oxidare concentraţia compuşilor degradaţi, în rezultatul procesului de oxidare fotocata-
litică, este mai mare decât cea admisibilă, de aceea ea a fost în continuare micşorată prin procesul de adsorbţie
de către cărbunii activi. Concentraţia maximă admisibilă pentru compuşii degradaţi se obţine după procesul
de adsorbţie pe cărbunii activi pentru amestecul de coloranţi activi şi surfactanţi cationici, care practic nu de-
pinde de concentraţia surfactantului din amestec. Însă, efectul de adsorbţie a acestor compuşi degradaţi este
mai mic în amestecurile de colorant şi surfactant în prezenţa etilenglicolului, care rămân după procesul de
electroflotare şi oxidare catalitică în soluţia tratată. Aceasta se explică prin faptul că în procesul de oxidare
fotocatalitică a compuşilor organici din amestecul studiat se măreşte concentraţia compuşilor degradaţi, care
au o polaritate mai mare a moleculelor şi procesul de adsorbţie se micşorează, în comparaţie cu moleculele
nedegradate ale acestor compuşi din soluţia iniţială.
Concluzii
1. S-a stabilit că efectul de electroflotare a amestecului de coloranţi direcţi sau activi şi surfactanţi depinde
de dimensiunile şi sarcina particulelor de coloranţi, natura şi concentraţia colorantului, surfactantului şi etilen-
glicolului, precum şi de timpul de electroflotare.
2. S-a stabilit că pentru soluţiile care conţin colorant CD şi surfactant anionic efectul de înlăturare creşte
(79,2-94,4%) odată cu mărirea timpului de electroflotare (de la 5 la 15 min.), iar pentru amestecul de colorant
activ PA şi surfactant cationic efectul de înlăturare a componenţilor organici nu depinde esenţial de timpul
electroflotării şi este în jur de 74-76%.
3. S-a constatat că la mărirea concentraţiei surfactanţilor LSS şi BHTA de la 20,0 la 60,0 mg/L efectul
diminuării concentraţiei compuşilor organici pentru sistemul PA-BHTA se măreşte de la 71,0 până la 76,0%,
iar pentru CD-LSS efectul diminuării concentraţiei se măreşte de la 84,5 până la 94,4 % în 15 minute de
electroflotare.
4. S-a constatat că soluţiile care conţin amestec de coloranţi activi şi surfactanţi cationici pot fi epurate
prin combinarea metodelor de electroflotare şi adsorbţie pe cărbunii activi, iar soluţiile care conţin amestec
de coloranţi direcţi şi activi şi surfactanţi anionici pot fi epurate prin combinarea metodelor de electroflotare,
oxidare catalitică cu peroxid de hidrogen şi adsorbţie pe cărbunii activi.
5. S-a stabilit că în prezenţa polialcoolilor (etilenglicolului) efectul de înlăturare se micşorează şi soluţiile
deja nu se mai epurează până la normele sanitare, nici la combinarea metodelor fizico-chimice.

171
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.164-172

Bibliografie:
1. AHMAD, A.L., PUASA, S.W. Reactive dyes decolourization from an aqueous solution by combined coagulation/
micellar – enhanced ultrafiltration process. In: Chemical Engineering Journal, 2007, vol.132, p.257-265.
2. AL-KDASI, A., IDRIS, A., KATAYON, S., CHUAH TEONG GUAN. Treatment of textile wastewater advanced
oxidation processes. In: Global Nest: the Int. J., 2004, vol.6, no.3, p.222-230.
3. ARSLAN, A., AKMEHMET, B., DETLEF, B. Advanced oxidation of a reactive dyebath effluent: comparison
of O3, H2O2/ UV-C abd TiO2/UV-A processes. In: Water Res., 2002, vol.36, no.5, p.1143-1154.
4. CHUN, H., YIZHONG, W. Decolorization and biodegradability of photocatalytic treated azo dyes and wool textile
wastewater. In: Chemosphere, no.39 (12), p.2107-2115.
5. HIDAKA, H., AJISAKA, K., HARIKOSHI, S., OYAMA, T., TAKAUCHI, K. Comparative assessment of the
efficiency of TiO2/OTE thin film electrods fabricated by three deposition methods. Photoelectrochemical degra-
dation of the DBS anionic surfactant. In: Journal of Photochemistry and Photobiology A. Chemistry, 2001, vol.138,
p.185-192.
6. HORREAKIS, F., AZIZI, A., YOOCAULI, A., BENHAMMOU, A., NOELLE PONCE, M. Treatment of textile
dye effluents uzibg coagulation-floccculation coupled with membrane processes or adsorption on powdered activated
carbon. In: Disalination, 2009, vol.235, p.330-339.
7. HSING, HAO-JAN, CHIANG, PEN-CHI, CHANG, E.E., MEI-YIN CHEN. The decolorization and mineralization
of Acid Orange 6 azo dye in aqueous solution by advanced oxidation processes: A comparative study. In: Journal
of Hazardous Materials, 2007, vol.141(1), p.8-16.
8. JUSOH, A., TAM, Y.K., G.LIEW, A., MAGAT MOHD NOOR, M.J. Adsorption of remozol dye onto granular
activated carbon in fixed bed: A case study of red 3BS. In: International Journal of Engineering and Technology,
2004, vol.1, no.1, p.58-63.
9. MA, C.W., CHU, W. Photodegradation a mechanism and rate improvement of chlorinated aromaric dye non-ionic
surfactant solutions. In: Waster Residuale, 2001, no.10(35), p.2453-2459.
10. MICHITAKA, O., HIROFURNI, S., HIROYUKI, F., KOICHI, E. Intramolecularly selective decomposition of
surfactant molecules on photocatalytic oxidative degradation over TiO2 photocatalyst. In: Journal of Molecular
Catalysis A. Chemical, 2000, no.155, p.122-129.
11. NI’AM, MOH FAIQUN, OTHMAN, F., SOHAILI, J., FAUZIA, Z. Removal of COD and turbidity to improve waste-
water quality using electrocoagulation technique. In: Journal of Analytical Sciences, 2007, vol.11, no.1, p.198-205.
12. PASCHOAL, F., ANDERSONB, M., ZANNINI, V. Photoeletrocatalytic Oxidation of Anionic Surfactant used in
Leather Industry on Nanoporous Ti/TiO2 Eletrodes. In: Journal Brazil Chemistry Society, 2008, no.4(19), p.803-810.
13. PHALAKORNKULE, C., POLGUMHANG, S., TONGDAUNG, W. Performance of an Electrocoagulation Process
in Treating Direct Dye: Batch and Continuous Upflow Processes. In: World Academy of Science, Engineering and
Technology, 2009, vol.57.
14. RĂDULESCU, C., IONIŢĂ, I., MOATER, E., STIHI, C. Decolourization of textile wastewater containing green
cationic dye by AOPs. In: Ovidius University Annals of Chemistry, 2009, vol.20, no.1, p.66-71.
15. RAZO-FLORES, E., LUIJTEN, M., DONLON, B., LETTINGA, G., FIEID, J. Biodegradation of Selected Azo
Dyes under Methanogenic Conditions. In: Water Scientist Technologies, 1997, no.36, p.65-67.
16. SHAKIR, K., ELKAFRAWY, F., GHONEIMY, HU. Removal of Rhoda mine B (a basic dye) and thoron (an acidic
dye) from dilute aqueous solutions and wastewater stimulants by ion flotation. In: Water Research, 2010, no.44,
p.1449-1461.
17. STANISLAW, L., MONIKA, S. and RENATA, Z. Biodegradation, decolourisation and detoxification of textile
wastewater enhanced by advanced oxidation processes. In: Journal of Biotechnology, 2001, no.89, p.175-184.
18. SUDARJANTO, G., KELLER-LEHMANN, B., KELLER, J. Photooxidationt of a reactive azo-dye from the textile
industry using UV/H2O2 technology process optimization and kinetics. In: Jounal of Wastewater Environment
Technology, 2005, vol.3, no.1, p.1-7.
19. SUNDARARAMAN, T.R., RAMAMURTHI, DR.V., PARTHA, DR.N. Decolorization and COD removal of reactive
yellow 16 by Fenton oxidation and comparison of dye removal with photo Fenton and sono Fenton process. In:
Modern Applied Science, 2009, vol.3, no.8, p.15-22.
20. TAMBOSI, J., DOMENICO, M., MOREIRA, R. Pre-oxidation and coagulation of paper and pulp wastewater by
fenton-like process. 4th Mercosur Congress on Process Systems Engineering. Departamento de Engenharia Química e
Engenharia de Alimentos – Universidade Federal de Santa Catarina.
21. TRIVEDI, K., BORICHA, A., BAJAJ, H., ASRA, R. Adsorption of remazol brilliant blue dye from water by poly-
aluminum chloride. In: Journal Chemistry, 2009, vol.2, no.2, p.379-385.
22. ЛУРЬЕ, Л. Унифицированные методы анализа вод. Москва, 1968.

Prezentat la 10.06.2015

172
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.173-177

FACTORI CE POT INFLUENŢA REZULTATUL EXPERIMENTULUI


ÎN STUDIILE ABSORBŢIEI DIN LICHIDE

Alexei MAFTULEAC, Nina ŢÎMBALIUC, Natalia OCOPNAIA*


Institutul de Chimie al AŞM
*
Universitatea Liberă Internaţională a Moldovei

Au fost analizaţi diferiţi factori ce pot influenţa rezultatul experimentului în studii fizico-chimice. Pe exemplul adsorbţiei
colorantului Congo Roşu în condiţii statice (fără agitare) şi la diferite regimuri de agitare a fost demonstrată importanţa
intensităţii şi a duratei agitării asupra eficienţei adsorbţiei colorantului.
Cuvinte-cheie: factori fizici în experiment, colorant Congo Roşu, adsorbţie, cărbune activ, agitator.

FACTORS, WHICH MAY INFLUENCE THE RESULTS OF THE EXPERIMENT


IN THE STUDY OF ADSORPTION FROM LIQUIDS
Various physical factors which may influence the result of the experiment in the physico-chemical studies have been ana-
lyzed. On the example of the Congo Red dye adsorption in static conditions (without shaking) and in the different regimes of
the stirring the importance of the intensity and of the duration of the shaking on adsorption efficiency has been shown.
Keywords: physical factors in experiment, Congo Red dye, adsorption, activated carbon, shaker.

Introducere
În multe experimente ce au ca scop elucidarea unor fenomene fizice, chimice, medico-biologice sau ecologice,
precum şi pentru obţinerea unor preparate chimice, este necesar de a fi utilizate aşa procedee ca agitarea me-
canică pentru omogenizarea sistemului sau intensificarea prin deplasare a cineticii proceselor cercetate [6,9].
Pentru aceasta sunt folosite, de obicei, agitatoare rotative cu palete, propeler, ramă, melc ş.a. sau platforme
oscilante de diferite construcţii – vibratoare, scuturătoare (numite, uneori, shakere, sau shuttel-aparate) [4].
După contactare, în cazul sistemelor eterogene, alt procedeu important în efectuarea experimentului este se-
pararea componentelor sistemului, care apoi sunt supuse în mod diferit unor altor procedee (operaţiuni), de
exemplu, analize chimice. Separarea este efectuată în filtre sau centrifugi [7,12]. În dependenţă de scopul
propus în cercetări, ambele operaţiuni pot concura [1] în unele procese, în altele ele (filtrarea şi centrifugarea)
sunt îmbinate, utlizând filtre-membrane montate în centrifugă [10]. Este cunoscut faptul că aşa procese ca, de
exemplu, adsorbţia din lichide pe materiale cu pori (adsorbanţi minerali, carbonici şi de altă natură), depind
în mare măsură de condiţiile în care ele derulează. Acestea includ nu doar concentraţiile sau proporţia canti-
tativă a componentelor sistemului, ci şi temperatura soluţiilor, gradul de dispersie a fazei solide (adsorbant în
soluţia de adsorbtiv), durata expunerii unor sau altor factori [8]. Însă, nu totdeauna în experiment sunt luaţi în
considerare aşa factori, la prima vedere neesenţiali, cum ar fi intensitatea agitării sistemului – viteza de os-
cilare a agitatorului, forma şi mărimea vasului-reactor şi altele. În cazul utilizării platformei oscilante, aceşti
factori sunt amplitudinea şi frecvenţa oscilaţiei ei, precum şi forma vasului-reactor (ea trebuie să asigure omo-
genizarea eficientă a sistemului, fiind însă exlusă lipirea particulelor pe pereţii reactorului, mai sus de nivelul
lichidului). La centrifugare importantă este acceleraţia centrifugală, care depinde de viteza şi mărimea (raza)
rotorului [2]. Construcţia rotorului şi forma vasului-reactor de asemenea influenţează rezultatul experimentului,
fie prin ridicarea presiunii şi temperaturii în sistemul centrifugat [3], fie prin intensificarea sau frânarea pro-
cesului realizat în condiţii diferite ale câmpului centrifugal [5].
Scopul lucrării şi metodele de cercetare
Scopul prezentei lucrări a fost de a-i atenţiona pe experimentatori asupra unor factori ce pot influenţa
rezultatul cercetării şi de a demonstra, pe exemplul studierii adsorbţiei unui colorant pe cărbune activ, că aceşti
factori trebuiesc luaţi în considerare, pentru a diminua posibilele erori, îndeosebi cele de ordin metodologic,
ele fiind mai greu de prevăzut. În calitate de adsorbant a fost utilizat cărbunele activ CAN-8 (obţinut din coji
de nuci în Institutul de Chimie al AŞM). Suprafaţa geometrică şi parametrii de structură a cărbunelui CAN-8
au fost determinate din izotermele de adsorbţie-desorbţie a azotului utilizând ecuaţia BET şi metoda NLDFT
(Non-Local Density Functional Theory), rezultatele obţinute fiind următoarele: suprafaţa geometrică a porilor
(Sgeom) – 1071 m2/g; volumul sorbtiv al porilor (VS) – 0,598 cm3/g; volumul mezoporilor (Vme) – 0,185 cm3/g;

173 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


 
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.173-177

volumul microporilor (W01) – 0,413 cm3/g. Ca substanţă-adsorbtiv a fost selectat colorantul Congo Roşu –
preparat al firmei Panreac Quimica PA, Analitical Reagents & Fine Chemicals, cu masa moleculară 696,66 u.c.,
care include în structura sa inele benzenice şi aşa grupe funcţionale, ca: N=N, NH2 şi SO3Na [11].
Metoda de bază utilizată în cercetări consta în contactarea colorantului cu cărbunele activ la agitare pe vi-
brator – platformă oscilantă, testând în aşa mod influenţa duratei de expunere la agitare asupra procesului de
adsorbţie la o anumită amplitudine a oscilaţiilor. În calitate de agitator a fost utilizat scuturatorul cu baie de
apă (Water bath shaker type 357, Polonia), iar ca indice al eficienţei procesului s-a urmărit valoarea adsorbţiei
specifice a colorantului. Pentru estimarea efectului de agitare asupra adsorbţiei, au fost efectuate şi cercetări
paralele în condiţii statice, fără a utiliza operaţiunea de agitare. După contactare, în toate cazurile, componentele
sistemului erau separate şi în faza lichidă era determinată concentraţia părţii-reziduu (neadsorbite) de colorant.
Măsurările concentraţiei colorantului au fost efectuate la spectrofotometrul Jenway 6505 (numărul de undă –
505 nm, cuvă de sticlă – 1 cm).
Rezultate şi discuţii
În Figura 1 sunt prezentate rezultatele obţinute la contactarea timp de 24 de ore a colorantului Congo Roşu
(concentraţiile iniţiale 50, 100 şi 200 mg/L) cu carbunele activ CAN-8 în regim de agitare a soluţiilor la vite-
zele 100, 150 şi 250 oscilaţii/min în referinţă cu condiţiile statice (0 oscilaţii/min).
a, mg/g

40 3

30 2
3

2
20 2
3 1
1
2 1
10
1

0
0 50 100 150 200 250
v ite z a a g ita rii, o s c ila tii/m in

Fig.1. Valorile adsorbţiei colorantului Congo Roşu cu concentraţiile iniţiale 50, 100 şi 200 mg/L (respectiv, 1, 2, şi 3)
pe carbunele activ CAN-8, în dependenţă de frecvenţa oscilaţiilor agitatorului.
Din figură se observă o clară dependenţă a adsorbţiei colorantului Congo Roşu de concentraţiile lui iniţiale
în faza lichidă şi de intensitatea agitării sistemului de adsorbţie studiat. Cu cât e mai mare viteza de oscilare
(numărul oscilaţiilor per minută) a agitatorului, cu atât e mai mare adsorbţia, deoarece în acest caz se îmbu-
nătăţesc condiţiile de transfer ale moleculelor colorantului către suprafaţa cărbunelui activ (proces extern de
difuzie). Durata contactării soluţiilor colorantului cu probele de cărbune activ a fost 24 de ore – un compro-
mis între necesitatea obţinerii unei valori mai mari a adsorbţiei şi durata procesului de adsorbţie. Este de men-
ţionat că o durată prea mare de contactare a sorbantului cu adsorbtivul, cu toate că măreşte valoarea adsorbţiei
specifice, poate fi una aparentă, şi nu reală. În sistemul studiat pot fi şi alte procese, de exemplu: transformări
catalitice ale colorantului (cărbunele poate fi şi catalizator) sau procese de oxidare-reducere şi altele, care
într-un timp îndelungat pot fi surse de erori în experiment. În aşa caz, determinarea concentraţiei colorantului
utilizând ca indice cantitatea rămasă (reziduul) de adsorbtiv în soluţie nu este una reuşită. Amintim aici că
calculul adsorbţiei specifice este efectuat în baza diferenţei concentraţiilor adsorbtivului de până la şi după
proces, considerat de noi „pură adsorbţie”, ceea ce, în virtutea celor expuse, poate fi şi una îndoielnică. Mai
corectă ar fi măsurarea cantităţii de substanţă deja imobilizată pe adsorbant, dar această operaţiune sau nu
este una simplă, sau uneori nu asigură exactitatea analitică necesară.
În studiul adsorbţiei din soluţii un factor important este durata şi modul de activare mecanică sau de inten-
sificare a procesului de transfer al moleculelor adsorbtivului către suprafaţa granulelor adsorbantului. Pentru
caracterizarea eficienţei adsorbţiei în condiţii de agitare cu utilizarea platformei-oscilante (shaker) au fost ana-
lizate şi comparate valorile adsorbţiei specifice a colorantului Congo Roşu faţă de datele obţinute la adsorbţie

174
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.173-177

în condiţii statice (fără agitare). În Figura 2 sunt prezentate izotermele de adsorbţie a colorantului Congo Roşu
în condiţii statice la diferite valori ale duratei de contactare cu cărbunele activ CAN-8. După cum se poate
observa din această figură, izotermele dezvăluie procesul ca fiind unul de adsorbţie a moleculelor de colorant,
până la concentraţii de echilibru 150-200 mkmol/L, şi de adsorbţie a miceliilor formate din aceste molecule,
la concentraţii mai mari. Din izoterme se mai observă o clară dependenţă a adsorbţiei de durata de contactare,
care practic atinge valoarea ei maximală (de saturaţie) abia la a 11-a zi (264 de ore). Această dependenţă poate
fi considerată în primă aproximaţie ca fiind una liniară.

90
20
11 zile
18 80
24 ore 8 zile
16 70
14 5 ore 60
12 4 zile

a, mkmol/g
50
a, mkmol/g

10
40
8
3 ore 30
6
20 1 zi
4 2 ore
2 1 ora 10

0 0
0 100 200 300 400 0 50 100 150 200 250 300 350 400
Ce, mkmol/L Ce, mkmol/L

      
Fig.2. Izotermele de adsorbţie a colorantului Congo Roşu pe cărbunele activ CAN-8
în condiţii statice la diferite valori ale duratei de contactare.

50 100
24 ore 11 zile
90
6 zile
40 80
70 3 zile
30 5 ore 60
a, mkmol/g

a, mkmol/g

3 ore 50
1 zi
20 40
2 ore 30
10 1 ora 20
10
0 0
0 50 100 150 200 250 300 350 400 0 50 100 150 200 250 300 350
Ce, mkmol/L Ce, mkmol/L

       
Fig.3. Izotermele de adsorbţie a colorantului Congo Roşu pe cărbunele activ CAN-8
în condiţii de agitare (150 osc/min) la diferite valori ale duratei de agitare.
În Figura 3 sunt prezentate izotermele de adsorbţie a colorantului Congo roşu în condiţii de agitare a sis-
temului adsorbtiv-sorbant utilizând platforma oscilantă la o anumită viteză (selectată special) de oscilare şi la
durată diferită de contactare. Valoarea adsorbţiei colorantului este într-o dependenţă aproximativ liniară de
durata agitării pe platformă. În comparaţie, adsorbţia colorantului la agitare la aceeaşi durată de contactare şi
la concentraţii iniţiale identice atinge valori mai mari decât în cazul condiţiilor statice. Mai clar acest fenomen
se observă la durată mică de contactare (de la una până la câteva ore) şi se explică prin intensificarea procesului

175
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.173-177

de difuzie – transfer extern la agitarea mecanică în sistemul studiat. La durată mare de contactare difuzia
cauzată de mişcarea termică a moleculelor se apropie după efect de difuzia impusă la agitare, de aceea şi
diferenţa valorilor adsorbţiei (∆a), la agitare şi în condiţii statice, diminuează. Cu alte cuvinte, agitarea
mecanică a sistemului de adsorbţie conduce doar la un efect de cinetică (de accelerare a procesului). Cele deja
expuse sunt bine ilustrate în Figura 4, unde sunt prezentate valorile adsorbţiei maximale a colorantului la
durata de contactare 1 zi (24 ore) şi de 11 zile (264 ore).

Fig.4. Izotermele de adsorbţie a colorantului Congo Rosu pe cărbunele activ CAN 8


în condiţii statice (1; 3) şi în condiţii de agitare150 osc/min (2; 4).
La studierea cineticii adsorbţiei din lichide o atenţie deosebită se acordă formei vasului-reactor şi agitatorului,
care trebuie să fie de anumite forme şi dimensiuni [8]. Această cerinţă apare ca necesitate când datele expe-
rimentale din laborator sunt utilizate pentru proiectarea instalaţiilor industriale. Construcţia vasului-reactor
trebuie să permită desfăşurarea procesului de adsorbţie cu maximă eficienţă şi să permită a calcula o aşa carac-
teristică importantă ca numărul lui Reinolds. Nu toate cercetările în adsorbţie iau în considerare acest lucru.
Dacă la utilizarea agitatorului cu palete şi vas cilindric de anumită construcţie şi dimensiuni există metodă de
calcul al numărului lui Reinolds [8], apoi pentru alte tipuri de agitatoare astfel de metode trebuiesc încă ela-
borate. Efectuarea cercetărilor în condiţiile impuse de viitoarele sau existentele tehnologii industriale ar avea
şi un efect economic esenţial, scurtând cu mult calea anevoioasă de la elaborare şi până la implementare.
Concluzii
1. Rezultatele studiilor fizico-chimice depind de mulţi factori, unii din ei de multe ori nefiind luaţi în
considerare de către cercetători, şi în această situaţie factorii respectivi pot deveni sursă de inexactităţi
în experiment, influenţând şi asupra concluziilor în studiile efectuate.
2. Analiza izotermelor de adsorbţie a demonstrat importanţa factorului cinetic şi că valoarea maximală
(de saturaţie) a adsorbţiei este atinsă abia după 9-11 zile în condiţii statice (fără agitare) şi la doar o
săptămână (6-8 zile) în condiţiile unei agitări de intensitate medie (150-250 osc/min) la utilizarea unui
shaker.
3. Diferenţa valorilor de adsorbţie (∆a) a colorantului în diferite condiţii cinetice (agitare/condiţii statice)
este mai mare la o durată mică a procesului şi diminuează odată cu creşterea duratei lui, datorită
amplificării rolului difuziei.

Bibliografie:
1. GILBERT, L.J., HAYGARTH, P.M., BECKET, R. et al. Comparison of Centrifugation and Filtration Techniques
for the Size Fractionation of Colloidal Materal in Soil Suspensions using Sedimentation Field-Flow Fractionation.
In: Environ. Sci. Technol., 2005, 39(6), p.1731-1735.

176
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81) 
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.173-177

2. Instrucţiuni de utilizare a centrifugii T 52.1 (Firma-producător VEB MLW Medizintechnik Leipzig).


3. MAFTULEAC, A., ŢÎMBALIUC, N. Adsorbţia colorantului Congo-roşu pe cărbune activ în condiţii obişnuite şi în
câmp centrifugal. În: Materialele celei de-a 31-a Conferinţe Naţionale de Chimie, 2010, 6-8 octombrie, Râmnicu-
Vâlcea, România, p.207.
4. Shakers and Vortexers www.laboratory-equipment.com/ laboratory-equipment/laboratory-shakers-x.php.
5. АБАКУМОВ, Г.А., ФЕДОСЕЕВ, В.Б. Влияние цетробежных (гравитационных) полей на гомогенное хими-
ческое равновесие. Эффект формы сосуда. В: Доклады Академии наук, 1999, т.365, №5, с.608-610.
6. БРАГИНСКИЙ, Л.Н., БЕГАЧЕВ, В.И., БАРАБАШ, В.М. Перемешивание в жидких средах. Ленинград: Химия,
1984. 336 с.
7. ЕРМАКОВА, Т.А., АКАТЬЕВ, В.В. Методы выделения и очистки органических соединений: Методическое
пособие. Волгоград: Изд-во ВолгГУ, 2007. 52 с.
8. КЕРДИВАРЕНКО, М.А. Молдавские природные адсорбенты и технология их применения. Кишинев: Картя
молдовеняскэ, 1975. 191 c.
9. Перемешивание. www.xumuk.ru/encyklopedia/2/3246.html.
10. Фильтрация с помощью центрифугирования. (fenix-sd.com/catalog/spin_filtration.html).
11. Химический энциклопедический словарь (ред. Кнунянц И.П.). Москва: Советская Энциклопедия, 1983, с. 271-272.
12. Центрифугирование. Принцип метода. (www.ibmc.msk.ru/content/Education/w-o_pass/MMoB/17pdf).

Prezentat la 4.09.2014

177
S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.178-185

EVALUAREA PROPRIETĂŢILOR DE SUPRAFAŢĂ ALE BENTONITULUI LĂRGUŢA


(REPUBLICA MOLDOVA) INTERCALAT CU OLIGOMERI DE ALUMINIU

Vasile RUSU, Alexei MAFTULEAC, Oleg PETUHOV, Veaceslav KULCIŢKI,


Marina GRINCO, Larisa POSTOLACHI, Maria RUSU
Institutul de Chimie al AŞM

Tratarea în prealabil a bentonitului Lărguţa cu soluţie diluată de acid (pH 2), în continuare fiind intercalat cu specii
oligomerice de aluminiu, duce la modificarea proprietăţilor de suprafaţă ale adsorbanţilor intercalaţi – a acidităţii lor, a
caracteristicilor sorbţional-structurale şi a stabilităţii termice. Cinetica conversiei acidului oleic la esterificarea cu alcool
etilic este influenţată de caracterul acid al catalizatorilor utilizaţi. Modelările efectuate relevă că adsorbanţii intercalaţi,
obţinuţi pe baza bentonitului Lărguţa, au perspective reale de a fi utilizaţi pentru obţinerea biocombustibilului din uleiuri
vegetale.
Cuvinte-cheie: bentonit Lărguţa, adsorbanţi intercalaţi, proprietăţi de suprafaţă.

SURFACE PROPERTIES OF PILLARED BENTONITE LARGUTA (R. MOLDOVA) PILLARED WITH


ALUMINUM OLIGOMERIC SPECIES
Larguta bentonite prior treatment with dilute acid (pH 2) further being pillared with aluminum oligomeric species,
result in modification of the surface properties of the adsorbents - acidity, sorption-structural characteristics and thermal
stability. The kinetics of the conversion of oleic acid to esterification with ethylic alcohol is influenced by the nature of
the acid catalysts used. Pillared adsorbents obtained on the basis of bentonite Larguta (RM) possess real prospects for
obtaining bio-fuel from vegetable oils.
Keywords: bentonite Largutza, pillared adsorbents, sorptional-structural characteristics.

Introducere
Un domeniu foarte perspectiv de aplicare a argilelor „pilonate” este utilizarea lor în calitate de catalizatori
în producerea biocombustibilului din uleiuri vegetale, folosind uleiuri de palmier, soia, floarea-soarelui sau
rapiţă [6,16]. Biocombustibilul prezintă esteri obţinuţi la esterificarea acizilor graşi (prezenţi sau adăugaţi în
uleiuri vegetale) sau trans-esterificarea trigliceridelor din uleiuri cu alcooli cu masă moleculară mică (metilic,
etilic). Spre deosebire de carburanţii obţinuţi din petrol, biocombustibilul este obţinut din surse regenerabile,
este biodegradabil, posedă proprietăţi lubrifiante remarcabile şi nu este toxic [22,26].
Dintre acizii graşi (oleic, palmitic, stearic), acidul oleic are o utilizare mai largă în diferite domenii. Pentru
esterificarea acizilor deseori se aplică alcoolul metilic, obţinând un grad de conversie mai înalt [5]. Însă, din
punct de vedere ecologic se recomandă totuşi utilizarea alcoolului etilic, considerat o sursă regenerabilă na-
turală pentru obţinerea biocombustibilului [26,23,36,38,40]. Esterul etil-oleatul este utilizat în cosmetică, ca
aditiv alimentar, în producerea trigliceridelor, ca aditiv diesel sau în lubrifianţi [40].
Condiţiile efectuării esterificării acizilor graşi (oleic, palmitic, stearic), aplicate în literatură [6,9,16,19,22,
28,29,40], diferă sub aspectul raportului acid : alcool, cantităţii de catalizator, temperaturii reacţiei, duratei
contactării etc. Esterificarea acizilor graşi este o reacţie endotermică, de aceea cu ridicarea temperaturii viteza
reacţiei (gradul de conversie în esteri) creşte considerabil [39]. Apa, formată în reacţia de esterificare a acizi-
lor graşi, deplasează echilibrul reacţiei în sensul micşorării randamentului obţinerii esterilor. Diminuarea efec-
tului apei se obţine folosind solvenţi azeotropici (de exemplu, xilen) sau folosind excese mari de alcool [26].
Mai frecvent a fost studiată esterificarea acizilor graşi, adăugaţi în anumită proporţie în uleiuri, din floarea
soarelui [23,27], ulei palmitic [5,11] sau din soia [23]. De asemenea, a fost studiată esterificarea acizilor graşi
aparte [26,39,40].
Reacţia de esterificare/trans-esterificare este afectată de un şir de factori, incluzând conţinutul acizilor
graşi, umiditatea uleiului, temperatura şi durata contactării etc. [28]. De asemenea, catalizatorul solid utilizat
trebuie să posede anumite cerinţe speciale, incluzând o structură mezo-poroasă dezvoltată, să posede caracter
acid puternic şi o suprafaţă hidrofobă, pentru a evita dezactivarea catalizatorului sub acţiunea adsorbţiei pro-
duşilor polari (glicerină, apă) [22].

178 © Universitatea de Stat din Moldova, 2015


S T U D I A U N I V E R S I T A T I S M O L D A V I A E , 2015, nr.1(81)
Seria “{tiin\e reale [i ale naturii” ISSN 1814-3237 ISSN online 1857-498X p.178-185

O modalitate de îmbunătăţire a acidităţii adsorbanţilor intercalaţi constă în aplicarea argilelor în prealabil


activate cu acid, fiind în continuare intercalate cu oligomeri de aluminiu, crom, titan, zirconiu [4,17,24]. De
rând cu majorarea acidităţii, acest procedeu duce de asemenea la majorarea mezoporozităţii şi suprafeţei
adsorbanţilor intercalaţi [7,9,18,24,25]. Activarea se efectuează cu soluţii diluate de acid, pentru a asigura
menţinerea structurii cristaline şi capacitatea de schimb cationic a argilei [18].
Diferenţierea exactă a acidităţii de tipul Brönsted şi de tipul Lewis în mediu apos este dificilă din cauza
modificării proprietăţilor acide ale suprafeţei solide sub acţiunea apei, care reacţionează cu centrele acide
Lewis [35]. Aciditatea de tipul Brønsted se estimează aplicând titrări acido-bazice (pH-metrice sau în prezenţa
indicatorilor) a solizilor în mediu apos [1,8,12,20] sau titrări cu butilamină [12,13,14,41].
Scopul propus în prezenta lucrare este de a elucida proprietăţile de suprafaţă ale adsorbanţilor intercalaţi
obţinuţi pe baza bentonitului Lărguţa (Republica Moldova) şi identificarea unor factori de influenţă a reacţiei
de esterificare/trans-esterificare a uleiului din floarea-soarelui.
Materiale şi metode
Pentru sinteza adsorbanţilor a fost utilizat bentonitul Lărguţa (RM), pregătit în Na-formă şi H-formă,
intercalat în continuare cu oligomeri de aluminiu (Al-Na-Lar şi Al-H-Na-Lar, corespunzător). Anterior, au
fost descrise condiţiile de pregătire a bentonitului [31] şi tratare cu soluţie diluată de acid HCl 0,01 M [32],
de asemenea de intercalare cu oligomeri de aluminiu [30].
Titrările pH-metrice au fost efectuate utilizând electrodul pH Turtle, conectat la calculator prin dispozitiv
de interfaţă (Measurement interface for PC, Hanna Instruments, Portugal). Prelucrarea finală a datelor s-a
efectuat în programul Origin (Microcal Origin, MICROCAL SAFTWARE) [32]. Analizele roentgenografice
ale adsorbanţilor (preparate orientate, iradiere FeKα) au fost efectuate utilizând instalaţia DRON-3. Izotermele de
adsorbţie a azotului (N2, 77K) au fost obţinute utilizând analizatorul automat Quantachrome AUTOSORB-1
(firma Quantachrome, SUA). Spectrele FT-IR în domeniul infraroşu (650-4000 cm-1) au fost obţinute utili-
zând spectrometrul Spectrum 100 cu accesoriu ATR (firma Perkin Elmer, SUA).
Esterificarea acidului oleic, aparte şi adăugat în ulei din floarea-soarelui (uzat, folosit), s-a efectuat într-un
balon (250 ml) pe baie de apă la temperatura de fierbere (cca. 95oC), prevăzut cu refrigerent de reflux şi agi-
tator magnetic. Gradul de conversie a acidului oleic a fost determinat conform expresiei [5,26]:
ai − a t
R (%) = 100, (1)
ai
în care ai şi at prezintă aciditatea iniţială şi la timpul t.
Identificarea esterului etil-oleat s-a efectuat din spectrele FT-IR de asemenea utilizând cromatograful de
gaze Agilent 7890A cuplat la spectrometrul de masă MSD 5975C.
Rezultate şi discuţii
1. Proprietăţile de suprafaţă ale adsorbanţilor intercalaţi
Dinamica modificării caracterului acid, pe măsura calcinării bentonitului Lărguţa intercalat cu oligomeri de
aluminiu, este prezentată în Figura 1. Mostrele Al-bentonitului, uscate la temperatura 105oC, posedă distinct
caracter acid dibazic (0,13 şi 0,28 mechiv/g la valorile pH-ului în punctele stoechiometrice 6,1 şi 7,2, cores-
punzător). După calcinare la 350oC, mostrele posedă distinct caracter acid monobazic (cca. 0,09 mechiv/g).
Tratarea în prealabil a bentonitului cu soluţie diluată de acid, în continuare fiind intercalat cu oligomeri de
aluminiu, modifică caracterul acid a adsorbanţilor (Fig.2). În acest caz, conţinutul formelor acide creşte con-
siderabil, iar caracterul acid dibazic se păstrează şi după calcinare la temperatura 350oC.
Bentonitul Lărguţa este constituit, conform analizelor cu raze X, preponderent din montmorilonit şi, în
cantităţi neînsemnate, din ilit şi caolinit [31]. După transformare în formă sodică, Na-montmorilonitul este
caracterizat prin reflexul bazal 13,8 Å (Na-forma, Fig.3). Tratarea în continuare a bentonitului cu soluţie
diluată de acid practic nu modifică compoziţia mineralogică identificată până la tratare (Fig.4).
Intercalarea bentonitului Lărguţa cu oligomeri de aluminiu duce la dilatarea spaţiului inter-lamelar al
montmorilonitului şi la creşterea grosimii stratului produsului intercalat până la 19,2 Å (Fig.3). Calcinarea la
350oC duce la dehidrat