PSIHOTERAPIA COPILULUI SI ADOLESCENTULUI

Lector universitar Dr. IOANA LEPADATU

Numele si prenumele masterandului:

Loghin (Stroe) Carmen
- Ciclul Bologna 4 sem.
- Anul II sem. III
- Nr tel 0740400864

Programul de masterat
CONSILIERE EDUCATIONALA

Tema 1:
BASM TERAPEUTIC

1.Date de identificare:
Numele si prenumele: B.M.
Varsta: 5 ani
Sexul: masculin
Ocupatia: prescolar

2.Date familiale:
a. Componenta familiei
-mama, tata si un baietel
b.Ocupatia parintilor
- mama: operator bancar
- tata: inginer constructor
c. Relatii familiale
-armonioase, de cooperare si intelegere
d.Atitudinea familiei
- toleranta

3.Date pedagogice semnificative

-rezultate foarte bune la gradinita

4.Prezentarea problematicii
- refuza sa urce pe scara toboganului , sa-si dea drumul pe acesta ,
sa urce diferite scari cu mai multe trepte si apoi sa le coboare , sa
escaladeze in drumetii pante mai abrupte, sa priveasca de la inaltime
pe fereastra .
- frica de inaltime si-o manifesta prin tremurat, plans, batai puternice
ale inimii.

”Ionut descopera o alta lume de la inaltime”

A fost odata un copil cam de seama ta. Era foarte vesel, avea
multi prieteni cu care se intelegea foarte bine, doar ca daca acestia il
chemau sa se joace cu ei pe dealul din apropiere , baietelul incepea
sa planga refuzand sa-i insoteasca , deoarece ii era frica sa urce in
varful dealului. I se parea ca varful dealului este prea sus , ii era
teama sa nu cada de acolo, mai cu seama ca mama sa il avertiza
mereu , sa nu urce scara toboganului , sa nu urce pe scara podului,
etc.
Prietenii lui se distrau frumos acolo in varful dealului, de fiecare
data fiind insotiti de prietenul lor Dovlecel, un caine pufos si
jucaus.Dar cea mai mare bucurie era cand acestia trebuiau sa se
intoarca acasa si se rostogoleau la vale din varful dealului , Dovlecel
incercand sa-i prinda si sa-i smotoceasasca.
Tatal lui Ionut era de meserie macaragiu. De foarte multe ori, ii
povestea lui Ionut ,cat de bucuros este cand ridica cu macaraua
materialele de constructie , pentru constructorii harnici care dadeau
viata cartierelor de blocuri, chiar unul din prietenii baietelului s-a
mutat intr-un bloc construit pe santierul unde a lucrat tatal sau. Tare
mult si-ar fi dorit tatal lui Ionut sa-l insoteasca intr-una din zile pe
santier , sa-l urce in macara si sa-i arate cat este de frumoasa munca
sa. Baietelul insa refuza ,incepand sa planga ,ca-i este frica sa fie
ridicat de bratul macaralei la inaltime.
Intr-o dimineata prietenii baietelului l-au rugat pe tatal lui Ionut sa-i
duca pe santier , sa-i urce in macara , deoarece vroiau sa vada de
acolo de sus, varful dealului unde se jucau ei. Tatal lui Ionut nu i-a
refuzat , i-a luat cu el pe santier. Dovlecel cainele pufos a inceput sa
se agite , vroia si el sa urce acolo sus in macara, dar avea putina
teama .Tatal lui Ionut i-a explicat lui Dovlecel ca nu poate sa cada din
cabina macaralei si ca de acolo de sus o sa vada casele, pomii,
dealul, foarte frumos.Au plecat pe santier , rugandu-l si pe Ionut sa-i
insoteasca macar pana la santier, fara ca acesta sa fie nevoit sa urce
in macara. Daca a auzi ca nu trebuie sa urce in macara, baietelul a
acceptat sa-i insoteasca.
Au ajuns pe santier, au urcat cu totii in cabina macaralei, de pe geam
toti ii faceau semne baietelului care ramasese uimit cum chiar si
Dovlecel a urcat invingandu-si teama, toti erau foarte fericiti.Cand au
coborat, l-au rugat cu totii pe Ionut sa urce si el cu ei si cu Dovlecel in
macara , sa se bucure de privelistea frumoasa, care se infatisa sub
bratul macaralei.
Ionut si-a spus atunci ca trebuie si el sa urce, daca chiar si
Dovlecel mai mic decat el nu s-a temut de inaltime.A urcat ,
privelistea de sus era minunata, nu-i mai tremurau picioarele , inima
nu-i mai batea cu putere, uitase cu totul de teama. Era fericit,
impreuna cu tatal si prietenii sai ,in cabina macaralei.A doua zi i-a
insotit pe prietenii sai la joaca in varful dealului. Ce frumos era acolo
sus, se simtea puternic, totul era minunat, chiar si ecoul glasurilor lor
rasuna cu putere. La sfarsitul jocului s-au rostogolit la vale ,din varful
dealului , fara teama , Dovlecel incercand sa-i prinda ca de fiecare
data.
Cat a fost vara de lunga Ionut mergea impreuna cu prietenii sai sa se
joace pe deal, fara sa-i mai fie teama de inaltime, de fiecare data
povestindu-i mamei cat era de frumos jocul lor.
TEMA 2
DESIGN DE CERCETARE

Titlul: “Jocul si rolul lui terapeutic in integrarea copiilor in gradinita”

I .Problema : Acceptarea interactiunii cu copiii de varsta apropiata, in situatia

schimbarii colectivului .

Motivatia alegerii temei:

Dificultatea cu care copiii interactioneaza cu alti copii de aceeasi varsta,

cand sunt mutati de la o grupa la alta in aceeasi uitate sau in alta unitate din
diverse motive: parintii solicita acest lucru preferand un alt cadru didactic, sau
cand si-au schimbat domiciliu.
Daca la inceput plange sau doar se impotriveste, refuza sa ramana la gradinita,
este normal , copilul fiind supus schimbarii.
Devine insa un motiv de ingrijorare doar in situatia cand copilul nu reuseste sa
depaseasca aceasta problema , neacceptand schimbarea , devine agresiv
manifestandu-si protestele prin tipete, furie, retragerea intr-un colt al incaperii,
refuzand sa comunice sa colaboreze.
Aceste manifestari nu vor disparea de la sine , ci ele vor continua sa persiste
deoarece ele reflecta impotrivirea copilului la schimbarea .
Atunci trebuie intervenit , incat parintii impreuna cu educatoarea , psihologul,
consilierul, sa elaboreze o strategie care sa faca posibila depasirea
situatiei.Studiul de fata si-a propus sa demonstreze ca aceasta problema de
schimbare va fi depasita cu ajutorul jocului.

II. Obiectivele cercetarii

1 .obiectiv general:
- evidentierea rolului therapeutic al jocului pentru acceptarea schimbarii

2. obiectiv specific
- folosirea jocului in diferite situatii ale vietii unui copil pentru a aduce
alinare pentru a percepe pozitiva acea situatie

III. Ipoteza :

Acceptarea schimbarii se realizeaza mai usor daca acestia sunt implicati in joc.

IV. Subiectii
Au fost vizate doua grupri echivalente in care erau copii veniti din alte gradinite
1. un grup experimental format din 10 copii (7 fetite, 3 baieti, varsta 5 ani)
2. un grup de control format din 10 copii (6 fetite, 4 baieti, varsta 5 ani)
S-a realizat egalizarea grupelor.
V. Instrumente si metode de lucru: chestionar aplicat parintilor, metoda
biografica-folosite in faza de egalizare a grupelor; graficul ,tabele , diagrame-
metode de prelucrare a datelor si experimental.

VI. Interventia
Cercetarea se realizeaza recurgand la urmatoarea schema
experimentala :doua grupe echivalente, cu pretest, schema cea mai potrivita cu
posibilitatile pe care le ofera gradinita (grupe paralele, aceeasi cladire, acelasi
mediu social, alta gradinita.)
1.Astfel , primul pas consta in aplicarea unui pretest pentru masurarea
variabilei dependente, ambelor grupe (Gr.1 si Gr.2) obtinandu-se rezultatele R1
si R3. Diferenta nefiind semnificativa, cele 2 grupe sunt echivalente in ceeea ce
priveste variabila testata.
2. In continuare , la Gr.1 se introduce variabila independenta in cazul
prezentat JOCUL, iar in Gr.2 activitatea decurge in mod obisnuit. (Au fost
introduse diferite tipuri de jocuri: jocuri de creatie, jocuri de constructie, jocul de
rol, jocul didactic, jocuri distractive, pe parcursul a doua saptamani.)
3.La sfarsitul perioadei de interventie , se administreaza unul si acelasi
posttest, la ambele grupe obtinandu-se rezultatele R2, R4.
4.Avand in vedere ca la pretest nu sunt diferente semnificative (R1 si R3),
iar la posttest sunt diferente semnificative, intre R2 si R4, putem afirma ca
aceasta diferenta este efectul variabilei independente X. (X este modificarea
introdusa experimental, adica jocul).
Deci schema experimentala arata astfel:
Gr.1 R1……X……………………....R2
Gr.2 R3……T (fara interventie)……R4

VII. Rezultate

Rezultatele obtinute sunt semnificative la grupa unde s-a intervenit prin joc
(copilul nu se mai manifesta agresiv, reuseste sa depaseasca situatia de
schimbare, interactioneaza din proprie initiativa cu copiii din grupa , cere ajutor
cand are nevoie , ofera ajutor la nevoie, gaseste solutii pentru rezolvarea
problemelor aparute, fara a-l implica pe adult, se identifica drept prieten al unor
copii din grupa in care s-a mutat.
La grupa unde nu s-a intervenit prin joc, copilul se desparte greu de parinti
, plange cu usurinta pe parcursul zilei din orice motiv, nu interactioneaza cu
facilitate , ci o face cu timiditate , teama , adesea cu furie , nu se identifica drept
prieten al unui copil din grupa.
Acest fapt demonstreaza ca ipoteza este adevarata , jocul fiind un
procedeu terapeutic eficient pe masura si nevoia copilului , inlaturandu-i suferinta
, teama , timiditatea, in aceasta situatie reusind sa accepte schimbarea.