CONSILIUL JUDEŢEAN SIBIU

COMPLEXUL NAŢIONAL MUZEAL ASTRA

MUZEUL CIVILIZAŢIEI POPULARE TRADIŢIONALE ASTRA

MONUMENTE
DE ARHITECTURĂ
TRADIŢIONALĂ
ÎN
MUZEUL ASTRA

Editura „ASTRA MUSEUM”

Sibiu, 2010
Text: Ciprian Anghel Ştefan
Corectură: Mirela Creţu, Delia Voina
DTP: Silviu Ioan Popa
Foto: Silviu Ioan Popa, Alexandru Olănescu, Arhiva Complexului Naţional Muzeal ASTRA
Grafică: Alina Ioana Kis
Proiectare, grafică: Gabriela Moruz

Autorul mulţumeşte domnului director general VALERIU ION OLARU, doamnei director de specialitate
MIRELA CREŢU şi domnului şef secţie conservare monumente IOV TOLOMEI pentru sprijinul acordat
în realizarea acestei publicaţii.
 CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE 6
INTRODUCERE 7
ZONA ETNOGRAFICĂ MARAMUREŞ
Casa veche a complexului arhitectural din Călineşti - Berbeşti 9
Casa nouă a complexului arhitectural din Călineşti - Berbeşti 12
Casa gospodăriei de olar din Săcel 15
Casa gospodăriei de agricultor din Deseşti 18
ZONA ETNOGRAFICĂ BUCOVINA
Casa gospodãriei de dogar din Straja 21
Casa gospodãriei de meºter în instrumente muzicale din Câmpulung Moldovenesc 24
ZONA ETNOGRAFICĂ BUZĂU
Casa gospodãriei de prelucrare a chihlimbarului din Colþi 27
ZONA ETNOGRAFICÃ DOBROGEA
Casa gospodãriei de pescar din Mahmudia 30
ZONA ETNOGRAFICÃ BRAN
Casa gospodãriei cu ocol întãrit din Mãgura 33
ZONA ETNOGRAFICÃ ÞARA OLTULUI
Casa gospodăriei de prelucrare a inului ºi a cânepii din Lisa 36
ZONA ETNOGRAFICÃ OLTENIA
Casa complexului arhitectural din Stolojani - Târgu Cărbuneşti 39
Casa gospodăriei de viticultor din Vlădeşti 42
Casa gospodăriei de olar din Găleşoaia 45
ZONA ETNOGRAFICĂ MĂRGINIMEA SIBIULUI
Casa gospodãriei de prelucrare a straielor vâltorite din Tiliºca 48
Casa gospodãriei de prelucrare a lânii din Poiana Sibiului 51
ZONA ETNOGRAFICĂ HÂRTIBACI
Casa gospodăriei pentru prelucrarea cânepii din Săsăuş 54
ZONA ETNOGRAFICÃ HARGHITA
Casa gospodãriei de olar din Corund 57
ZONA ETNOGRAFICÃ ZARAND
Casa gospodãriei de oloier din Livada 60
Casa gospodăriei de spătar din Râşculiţa 64
ZONA ETNOGRAFICÃ PÃDURENI
Casa gospodãriei de miner marmorar din Alun 66
ZONA ETNOGRAFICÃ ÞARA MOÞILOR
Casa gospodãriei de intelectual din Stăneşti 69
Casa gospodăriei de negustor din Goieşti - Vidra 72
ZONA ETNOGRAFICÃ MESEª
Casa gospodãriei de agricultor din Mierţa 75

GLOSAR 78
 CUVÂNT ÎNAINTE

Complexul Naţional Muzeal ASTRA, deţinătorul unor valori monumentale etnografice, inestimabile, are
pe lângă responsabilitatea conservării şi valorificării lor în expoziţia în aer liber din Dumbrava Sibiului şi pe cea a
promovării acestui patrimoniu pentru cunoaşterea amănunţită a experienţei milenare acumulate de generaţiile
de constructori ţărani care au realizat, pe teritoriul României, o adevărată Civilizaţie a lemnului.
Prilejuită de manifestarea „Târgul caselor tradiţionale”, aflată în acest an la cea de a doua ediţie,
publicaţia de faţă vine în întâmpinarea specialiştilor şi publicului larg cu un set reprezentativ de informaţii
despre construcţii din lemn, salvate şi transferate în Muzeul în aer liber.
Aceste construcţii, ca şi multe altele, aflate în muzeele în aer liber din România sunt exemple de valori
arhitectonice perfect integrate spaţiului şi peisajului cultural românesc, totodată perfect adaptate necesităţilor
ecologice pe care societatea viitorului le impune. Monumentele întrunesc calităţi esenţiale de armonie
volumetrică, funcţionalitate practică şi ingeniozitate tehnică, utilizând numai materiale naturale, locale.
Construcţiile sunt sănătoase, atât pentru locuitorii lor cât şi pentru mediu natural, integrându-se armonios
spaţiilor destinate odihnei şi recreării în zonele adiacente aşezărilor urbane.
La selecţia monumentelor din acest an, am utilizat parţial informaţi cuprinse în catalogul Muzeul
Civilizaţiei Populare Tradiţionale “ASTRA” (Dumbrava Sibiului), editat în anul 2007 sub conducerea d-lui prof. dr.
Corneliu Ioan Bucur.
Pentru toţi cei care sunt interesaţi să-şi construiască o casă nouă de vacanţă, inspirată din modelele
tradiţionale, le sugerăm să viziteze Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului unde pot găsi şi soluţii cu privire la
transferul unor construcţii autentice pe care proprietarii lor, din diferitele zone ale ţării, doresc să le vândă. Le
recomandăm tuturor o astfel de soluţie, care poate salva de la dispariţie multe construcţii valoroase, optime
pentru petrecerea zilelor de vacanţă într-un autentic stil tradiţional românesc.

Valeriu Ion Olaru, Director general

Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu
 INTRODUCERE

Arhitectura tradiţională poate fi considerată una dintre formele cele mai elocvente de expresie a
modului de viaţă, a gustului pentru frumos, a unor tradiţii etnice şi culturale.
În tabloul general al arhitecturii româneşti, construcţiile tradiţionale ocupă un loc bine definit, prin
apartenenţa la cele două sisteme constructive: din îngrăditură de nuiele – Fachwertz1, considerat şi cel mai
arhaic, şi sistemul de constructiv al cununilor orizontale de bârne – Blockbau2.
Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, deşi axat pe
creaţia tehnica, prezintă şi construcţii monumentale ale arhitecturii tradiţionale din zone etnografice ce au dat
valori de excepţie în aria cioplirii şi sculptării lemnului. În lucrarea de faţă aceste zone sunt reprezentate de unul,
două sau trei monumente. Prezentarea începe din nordul ţării (Zona Maramureş), spre nord–est (Zona
Bucovina), est (Zona Buzău), sud–est (Zona Dobrogea de nord), centrul (subzona Bran, Ţara Oltului, Zona
Harghita), sud–vest (Zona Gorj), vest (Ţara Zărandului, Zona Pădureni, Ţara Moţilor) şi nord–vest (Meseş).
Criteriile care au stat la baza selecţiei monumentelor prezentate, constă în materialele şi tehnicile de
construcţie, planimetria, elevaţia, tehnicile de izolare şi ornamentica, toate aceste elemente fiind absolut
necesare pentru păstrarea esteticii monumentului şi a confortului oferit.
Harta materialelor şi a tehnicilor de construcţie se înfăţişează sub forma unor inele concentrice, de la
construcţiilor din bârne de lemn, care acoperă versanţii interiori şi exteriori ai lanţului carpatic, prelungindu-se
mult şi în zonele de dealuri intra şi pericarpatice, învăluit la rândul lui de construcţiile de împletituri din nuiele.
În acest tablou lemnul, ca şi material de construcţie are ponderea cea mai ridicată. Piatra şi pământul au
fost folosite, uneori cu rezultate plastice deosebite, la construcţia caselor.
Structura arhitecturală a casei tradiţionale este de o mare simplitate, fiecare din elementele constructive
fiind perfect raţionalizate, dovadă a unei mari experienţe istorice în arta şi ştiinţa de a construi în lemn.
Casa este un spaţiu funcţional complex destinat adăpostirii, preparării şi consumului mâncării, odihnei,
depozitării inventarului casnic, inclusiv instalaţia de încălzit şi gătit.
Materialele de construcţie folosite sunt uşor de procurat. Lemnul de diferite esenţe (brad, molid, stejar,
fag), piatra şi pământul galben se găsesc în zonele prezentate.
Tehnicile de construcţie evoluează de la împletitura de nuiele şi prelucrarea manuală, până la cununile
de bârne şi prelucrarea cu ajutorul sistemelor tehnice preindustriale.

1
Tehnica Fachwerk acoperă aproape în totalitate Europa centrală şi cea occidentală, urcând spre nord, până în Scoţia, Danemarca şi sudul Suediei.
Tehnica nuielelor împletite cu schelet de “furci” înfipte în pământ are străvechi tradiţii şi pe plan european, fiind considerată o preocupare a
Fachwerk-ului evoluat. Paul Petrescu, Arhitectura ţărănească din lemn din România, Bucureşti, Editura Meridiane, 1974, p. 10.
2
Tehnica Blockbau acoperă o suprafaţă foarte întinsă din Europa nordică – Scandinavia, bazinul Mării Baltice, întinderile împădurite ale Rusiei,
regiunile din marele lanţ muntos ce străbat tot continentul (Carpaţi, Alpi, Pirinei).
 Planimetria prezentată evolutiv, de la casa monocelulară până la casa cu trei sau patru încăperi,
subliniază utilitatea spaţiului construit.
Elevaţia porneşte de la casa simplă aşezată pe un soclu mic de piatră şi se opreşte la casa cu parter şi etaj.
Tehnicile de izolare sunt simple şi eficiente. Pământul galben amestecat cu pleavă şi paie de grâu era
folosit ca tencuială şi material de izolaţie. Stratul din acest tip de tencuială, aplicată pe pereţii interiori şi exteriori
ai unei case, ajungea până la 10 chiar 15 cm. Astfel se asigura o izolaţie eficientă indiferent de anotimp.
Muşchiul de pădure, uscat se folosea in spaţiile dintre bârnele pereţilor şi a scândurilor de tavan la întâlnirea
dintre grinzi şi ultimul strat de bârne al pereţilor.
Ornamentica stâlpilor de la prispă, a ferestrelor a tocurilor de uşă şi a cosoroabelor denotă măiestria
prelucrării lemnului în zonele etnografice de provenienţă a monumentelor.
Începând din anul 2009 în cadrul muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului s-a organizat Târgul caselor
tradiţionale din România, cu scopul de a încuraja construirea, în zonele cu potenţial turistic, a caselor de locuit
sau de vacanţă, după modele arhitecturale locale, cu folosirea materialelor de construcţie corespunzătoare
zonei de proximitate, a tehnicilor locale de construcţie, izolaţie şi ornamentare. Un alt argument ar fi acela că în
cadrul programelor de finanţare cu fonduri europene nerambursabile se acordă un anumit punctaj acelor
proiecte care promovează valorile tradiţionale locale.
În satul contemporan a avut loc o evoluţie a caselor, de la tipul de casă construită după tiparele
tradiţionale locale, la casa urbanizată, aducând nu de puţine ori prejudicii peisajului natural. Monumentele
prezentate în această broşură pot devenii oricând modele de urmat în construirea viitoarei case de vacanţă sau
de ce nu a unei case de locuit permanent.
Obiectivele propuse prin tipărirea acestei publicaţii şi prin realizarea Târgului caselor tradiţionale sunt
acelea de a conştientiza că monumentele de arhitectură locală definesc peisajul cultural al fiecărei zone, iar
periclitarea arhitecturii locale duce la degradarea treptată a acestuia.

Ciprian Anghel Ştefan, Şef secţie

Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA
 Casa din Călineşti

Casa veche a complexului

arhitectural din
Călineşti - Berbeşti
judeţul Maramureş

Casa din Călineşti, datată la sfârşitul secolului al XVIII-lea, a fost transferată în muzeu în anul
1973 şi reconstruită în anul 1974, reprezentând modelul arhaic de construcţie al caselor
maramureşene.
Planul casei este dreptunghiular, cu trei încăperi: tinda mediană (2,39 x 4,35 m), cămara (1,8 x
4,35 m) şi camera de locuit (4,56 x 4,35 m).
Casa este construită pe un singur nivel, cu soclu din blocuri de piatră care susţine pereţii din
bârne de stejar, cu dimensiuni de la 40/15 cm până la 70/15 cm, tăiate în traşcă şi prelucrate cu barda.
La capete bârnele sunt încheiate în cheutoare dreaptă.
Pereţii sunt netencuiţi, singurul element izolator fiind muşchiul de pădure, uscat şi pus în
spaţiile de îmbinare dintre bârne. Podeaua este din pământ bătut. Tavanul este din fostănă de brad
peste care s-a aplicat, în pod, un strat de pământ (6 cm), cu rol termoizolator. Ferestrele sunt de mici
dimensiuni, cu patru ochiuri, sprânceană şi lăcrimar. Uşa de acces este realizată din două tăblii din
lemn de stejar prinse în cuie ţigăneşti.
Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din draniţă de brad horjită şi teşită.

MUZEUL ASTRA 9
 Casa din Călineşti

10 MUZEUL ASTRA
 Casa din Călineşti

Detaliu grafic
fereastră cu lăcrimar

Planul casei

4,40

Dimensiuni:
6,80

L = 9,43 m
l1 = 4,78 m
2,40

l2 = 5,68 m
hcasă = 2,40 m
hşarpantă = 4,40 m
htotal = 6,80 m

Faţada principală

MUZEUL ASTRA 11
 Casa din Berbeşti

Casa nouă a complexului

arhitectural din
Călineşti - Berbeşti
judeţul Maramureş

Casa din Berbeşti aparţine Complexului arhitectonic maramureşan, reconstruit în muzeu în

anul 1974, şi ilustrează evoluţia tehnicilor de construcţie şi ornamentare a monumentelor de
arhitectură populară, din lemn de esenţă tare (stejar), de pe Valea Cosăului, din secolele XVIII-XIX.
Materialul de construcţie folosit este piatra (blocuri de piatră cioplită), pentru fundaţie, lemnul
de stejar, încheiat la capete în cheutoare dreaptă, pentru pereţi, lemnul de brad pentru acoperiş şi
învelitoare.
Casa are şatră decorată cu arcade sculptate, pe două laturi (faţada principală şi laterală) şi este
formată din patru încăperi: tinda (2,55 x 5,85 m), camera de locuit (5,73 x 4,16 m), camera bătrânilor
(2,05 x 5,85 m) şi cămara (1,89 x 5,85 m), adosată pe toată lungimea construcţiei.
Pereţii sunt tencuiţi şi zugrăviţi în interior, iar cuptorul tradiţional are ataşat o plită din fontă, cu
hornul de tablă. Podeaua este din scândură de brad la fel ca şi tavanul, bătut în tehnica cu capac.
Şatra conferă o estetică deosebită întregului ansamblu, împodobind faţadei casei cu o galerie
de stâlpi frumos decoraţi şi arcade monumentale.
Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din draniţă de brad.

12 MUZEUL ASTRA
Casa din Berbeşti

MUZEUL ASTRA 13
 Casa din Berbeşti

Detaliu grafic
poartă Planul casei

Dimensiuni:
5,25

L = 9,45 m
7,70

l = 5,70 m
Ltotal = 11,77 m
hcasă = 2,45 m
hşarpantă = 5,25 m
2,45

htotal = 7,70 m

Faţada principală

14 MUZEUL ASTRA
 Casa din Sãcel

Casa gospodăriei de olar

din Săcel
judeţul Maramureş

Casa din Săcel, datată în a două jumătate a secolului al XIX-lea, a fost transferată şi reconstruită
în muzeu în anul 1968.
Planul casei este dreptunghiular, cu trei încăperi - tindă (5,20 x 3,40 m), cămară (5,20 x 1,10 m)
şi cameră de locuit (5,35 x 5,20 m).
Casa este construită pe un singur nivel, cu soclu din piatră şi pereţi din buşteni de brad
semirotunzi, cu diametrul de 10-28 cm. Tălpile sunt cioplite în bardă, pe fibră, pentru a oferi o
durabilitate îndelungată. Bârnele pereţilor sunt din brad, semirotunde, încheiate în cheutoare
dreaptă, cu capetele în trei feţe.
Pereţii exteriori sunt tencuiţi cu lipitură de pământ amestecat cu paie de cereale. Podeaua este
din pământ galben bătut. Tavanul este lucrat în tehnica cu capac, din fostănă din lemn de brad
prelucrată cu rindeaua de mână, prezentând distanţiere de lemn , cu rol de izolare şi de fixare.
Sistemul de iluminat constă în două ferestre de mici dimensiuni, cu sprânceană şi lăcrimar.
Accesul în casă se face printr-o uşă dublă, incizată cu motive decorative specifice, realizate în
daltă semirotundă.
Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din draniţă de brad bătută la un rând.

MUZEUL ASTRA 15
 Casa din Sãcel

16 MUZEUL ASTRA
 Casa din Sãcel

Detaliu grafic Planul casei

cheutoare dreaptă

4,24

Dimensiuni:
6,44

L = 10,25 m
l = 5,20 m
hcasă = 2,20 m
hşarpantă = 4,24 m
2,20

htotal = 6,44 m

Faţada principală

MUZEUL ASTRA 17
 Casa din Deseºti

Casa gospodăriei de agricultor

din Deseşti
judeţul Maramureş

Casa de nemeşi din Deseşti, datată la începutul secolului al XX-lea a fost transferată în muzeu
în anul 1998 şi reconstruită între anii 1999 – 2001.
Casa din Deseşti este structurată pe trei registre: temelia, pereţii şi acoperişul. Planul casei este
dreptunghiular, cu trei încăperi - tinda mediană (1,90 x 4,95 m), camera de zi (4,69 x 4,95 m) şi camera
bună (4,92 x 4,95 m).
Temelia se înalţă până la 2 m, trasformându-se în pivniţă (6,22 x 4,35 m).
Pereţi sunt realizaţi din bârne de fag cioplite în bardă, închiate la capete în cheutoare coadă de
rândunică. Atât la capete cât şi la mijloc bârnele sunt fixate în cuie de lemn, pentru a nu se curba sau
disloca.
Interiorul casei este tencuit şi văruit. Izolaţia termică se realiza cu lipitură de pământ galben
amestecat cu pleavă de grâu sau paie. Podeaua este dintr-un strat gros de argilă, bătută cu maiul,
peste care s-a aşezat fostănă din lemn de brad. Tavanul casei este înfundat cu scândură de brad
profilată, peste care s-a aplicat, în pod, un strat de argilă, cu rol izolator.
Uşile exterioare au tăblii profilate, parchetate sau simple, la cele interioare decupându-se două
ochiuri de geam. Ferestrele, cu sprânceană şi lăcrimar, au tocurile aplicate, sculptate şi traforate.
Acoperişul înalt, în patru ape, are şarpanta din bile de brad şi laţi din esenţe moi, iar
învelitoarea, din draniţă de brad bătută la un rând.

18 MUZEUL ASTRA
Casa din Deseºti

MUZEUL ASTRA 19
 Casa din Deseºti

Detaliu grafic
stâlp de prispă

Planul casei

Dimensiuni:

L = 13,64 m
l1 = 6,00 m
l2 = 7,30 m
hparter = 2,38 m
hetaj = 2,31 m
hşarpantă = 4,55 m
htotal = 9,24 m

Faţada principală

20 MUZEUL ASTRA
 Casa din Straja

Casa gospodãriei de dogar

din Straja
judeţul Suceava

Casa, transferată în muzeu, în anul 1991, este o construcţie caracteristică pentru arhitectura
populară bucovineană din prima jumătate a secolului al XIX-lea, atât prin tehnicile de construcţie cât
şi prin sistemul de împrejmuire.
Casa aparţine tipului arhaic, cu prispa liberă de jur împrejur, cu un podmol uşor înălţat, având
streaşina acoperişului, cuprinsă într-o cingătoare din grinzi de lemn.
Planimetric, casa prezintă tipul bicameral, cu tindă descoperită (3,25 x 4,76 m) şi o singură
încăpere (4,79 x 4,76 m).
Pereţii casei sunt construiţi din bârne de brad cioplite în patru feţe, încheiate la capete în
cheutoare dreaptă (nemţească). În exterior nu prezintă tencuială, cu excepţia unei rame în jurul uşilor
şi al ferestrelor. Interiorul este tencuit cu un strat de 6 cm de liptură de pământ amestecat cu pleavă
de grâu. Podeaua este din pământ bătut, iar tavanul din fostănă de brad.
Acoperişul este în patru ape, cu învelitoare din draniţă de brad.

MUZEUL ASTRA 21
 Casa din Straja

22 MUZEUL ASTRA
 Casa din Straja

Detaliu grafic
cheutoare dreaptă
(nemţească) Planul casei

Dimensiuni:

L = 8,79 m
l = 5,26 m
hcasă = 2,23 m
hşarpantă = 3,25 m
htotal = 5,48 m

Faţada principală

MUZEUL ASTRA 23
 Casa din Câmpulung Moldovenesc

Casa gospodăriei de meşter

de instrumente muzicale
din Câmpulung Moldovenesc
judeţul Suceava

Casa din Câmpulung Moldovenesc, datând de la mijlocul secolului al XIX-lea, transferată în

muzeu în anul 1982 şi reconstruită în anul 1986, prezintă caracteristicile arhitectonice specifice zonei
Bucovinei, ilustrând străvechiului meşteşug al confecţionării instrumentelor muzicale tradiţionale.
Casa prezintă, la etaj, un plan evoluat, format din locuinţa propriu-zisă, cu trei încăperi tindă
(1,83 x 2,90 m), odaie (5,35 x 4,70 m) şi bucătărie (3,25 x 2,90 m), iar la parter un beci (3,78 x 2,60 m), cu
intrarea din curte, amenajat sub ultima încăpere.
În cadrul arhitecturii populare specifice zonei montane, cu mari păduri de conifere, se
evidenţiază casa cu foişor şi prispă, realizată din grinzi masive de brad, cioplite în patru feţe, clădite în
cununi orizontale şi încheiate la capete în coadă de rândunică. Podeaua este din pământ bătut, iar
tavanul, din fostănă de brad, este lucrat în tehnica cu capac. Atât interiorul cât şi exteriorul casei
prezintă un strat de tencuială şi văruială cu o grosime finală de 10 cm.
Pe faţada principală şi pe latura dreaptă, casa are prispă deschisă, cu stâlpi ornamentali (care
susţin streaşina lată a acoperişului), întreruptă de foişorul plasat asimetric, în partea stângă.
Ferestrele sunt de dimensiuni mici cu şase ochiuri, iar uşile din tăblii de brad.
Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din şindrilă de brad.

24 MUZEUL ASTRA
Casa din Câmpulung Moldovenesc

MUZEUL ASTRA 25
 Casa din Câmpulung Moldovenesc

Detaliu grafic
stâlp de prispă

Planul casei

Dimensiuni:
3,41

L = 8,62 m
7,68

lcasă = 5,62 m
ltotal = 8,01 m
hpivniţă = 2,00 m
2,27

hetaj = 2,27 m
hşarpantă = 3,41 m
htotal = 7,68 m
2,00

Faţada laterală

26 MUZEUL ASTRA
 Casa din Colþi

Casa gospodăriei de
prelucrare a chihlimbarului
din Colţi
judeţul Buzău

Zona comunei Colţi este cunoscută din cele mai vechi timpuri pentru exploatarea,
chihlimbarului sau a rumanitului (cum mai este cunoscut chihlimbarul românesc).
Principalele ocupaţii ale locuitorilor sunt: creşterea animalelor, prelucrarea lemnului şi, până
nu demult, prelucrarea chihlimbarului.
Casa a fost proprietatea lui Oprea Nicolae din satul Aluniş, datând, după spusele localnicilor şi
după elevaţie, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acest tip de casă cu etaj este caracteristic
pentru jumătatea de nord a Olteniei şi a Munteniei.
Planimetric, casa are două nivele. Parterul este construit din piatră masivă de râu, cu o grosime
variind între 15 şi 20 cm. Aici se află două încăperi, una cu rol de bucătărie de vară (3,60 x 3,30 m), iar
cea de-a doua cu rol de atelier (3,90 x 3,30 m). Etajul este compus din două camere de dimensiuni
aproape egale, una cu rol de odaie de locuit (3,20 x 2,70 m), iar cealaltă de odaie frumoasă (3,40 x
3,20m). În cele două camere se intră dintr-o tindă centrală.
Accesul la etaj se face printr-o scară de lemn aflată în capătul anterior al prispei. Pereţii etajului,
tencuiţi în interior şi la exterior, sunt din bârne de brad solzite, încheiate în cheutori rotunde. Uşile
sunt din brad, frumos sculptate, păstrând ferestrele şi feroneria originală. Balustrada prispei de la cel
de-al doilea nivel are un trafor sculptat şi trei stâlpi frumos ornamentaţi.
Şarpanta este construită în patru ape, având o amplitudine de 4 m. Învelitoarea este din
şindrilă de 25 cm lungime.

MUZEUL ASTRA 27
 Casa din Colþi

28 MUZEUL ASTRA
 Casa din Colþi

Detaliu grafic
cheutoare rotundă Planul casei

3,00

Dimensiuni:

L = 7,70 m
2,16

7,48

l1 = 3,79 m
l2 = 4,99 m
hparter = 2,32 m
2,32

hetaj = 2,16 m
hşarpantă = 3,00 m
htotal = 7,48 m

Faţada principală
MUZEUL ASTRA 29
 Casa din Mahmudia

Casa gospodăriei de pescar

din Mahmudia
judeţul Tulcea

Casa, specifică pentru localităţile din Delta Dunării, provine din comuna Mahmudia, judeţul
Tulcea şi a fost reconstruită în muzeu între anii 1975-1979.
Construcţia este caracteristică pentru arhitectura din satele din nordul Dobrogei, de la sfârşitul
secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.
Planul dreptunghiular al casei se compune din trei încăperi camera de locuit (3,60 x 4,25 m),
camera de oaspeţi (4,30 x 4,25 m) şi tinda mediană (sala), folosită ca bucătărie (3,20 x 4,25 m).
Pereţii sunt construiţi din chirpici (lut amestecat cu paie de grâu) şi văruiţi în alb. Podeaua este
din pământ galben bătut iar tavanul este tencuit. Ferestrele sunt de dimensiuni medii cu două
ochiuri. Acoperişul în două ape este cu învelitoarea din stuf.
Casa este prevăzută pe două laturi cu o prispă străjuită de stâlpi, decorată cu o bogată
dantelărie în lemn, lucrată în tehnica traforajului şi desfăşurată pe timpanul frontonului de la faţadă,
pe pazii şi la streaşină. Se remarcă geamul podului de pe frontonul lateral, ornamentat cu doi căluţi
de mare afrontaţi.

30 MUZEUL ASTRA
Casa din Mahmudia

MUZEUL ASTRA 31
 Casa din Mahmudia

Detaliu grafic
geamul podului de pe Planul casei
frontonul lateral

Dimensiuni:

L = 17,15 m
l1 = 4,60 m
2,20

l2 = 6,15 m
4,75

hcasă = 2,35 m
hşarpantă = 2,20 m
2,35

htotal = 4,75 m

Faţada principală

32 MUZEUL ASTRA
 Casa din Mãgura

Casa gospodăriei cu
ocol întărit
din Măgura
judeţul Braşov

Casa cu ocol întărit din Măgura datează din anul 1844, conform inscripţiei de pe una din
grinzile de la tavan. A fost transferată în muzeu în anul 1972 şi reconstruită între anii 1973 – 1975.
Planul casei este dreptunghiular şi se compune din patru încăperi: tinda (2,06 x 5,75 m), căsuţa
(4,13 x 5,75 m), casa mare (4,93 x 6,70 m) şi celarul (1,95 x 5,75 m).
Construită pe un soclu de piatră de stâncă, casa are pereţii din bârne de brad cioplite cu securea
şi barda, în patru muchii, cu diametrul variabil (între 17–25 cm). La capete sunt încheiate în cheutoare
dreaptă cu două, trei şi patru feţe (variază în funcţie de grosimea lemnului).
Atât interiorul cât şi exteriorul casei sunt tencuite cu un strat de 10 cm de pământ galben şi
apoi văruit. Podeaua este din fostănă de stejar, iar tavanul din scândură de brad bătută la două
rânduri.
Accesul în casă se face printr-o uşă dublă. Ferestrele au şase ochiuri de geam.
Acoperişul este în patru ape, cu învelitoarea din şindrilă de brad horjită şi teşită, iar în partea de
sud a casei este prelungit până la 1,5 m, deasupra solului, protejând astfel întreaga construcţie de
vânturile şi curenţii reci care acţionează dinspre munte.

MUZEUL ASTRA 33
 Casa din Mãgura

34 MUZEUL ASTRA
 Casa din Mãgura

Planul casei
Detaliu grafic
îmbinarea cosoroabei
în grinzi

Dimensiuni:
4,06

L = 25,05 m
l = 15,04 m
6,46

hcasă = 2,40 m
hşarpantă = 4,06 m
htotal = 6,46 m
2,40

Faţada principală

MUZEUL ASTRA 35
 Casa din Lisa

Casa gospodăriei de prelucrare

a inului şi a cânepii
din Lisa
judeţul Braşov

Casa din Lisa, construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, este un monument caracteristic pentru
gospodăriile tradiţionale din Ţara Oltului, fiind transferată în muzeu în anul 1998 şi reconstruită în
2005.
Casa, ridicată pe temelie din piatră de râu, cu pereţii construiţi din bârne de brad, cioplite în
patru feţe, aşezate în cununi legate în cheutoare dreaptă, este împărţită în trei încăperi situate la
nivelul solului: casa de locuit (5,10 x 4,44 m), tinda (2,80 x 6,26 m) şi celarul (5,10 x 1,66 m). Pereţii sunt
tencuiţi şi văruiţi, atât în interior cât şi în exterior, capetele bârnelor fiind mascate de tencuială. Tinda,
spaţiu multifuncţional, are podeaua din pământ bătut, iar camera de locuit din scândură de lemn de
brad. Podul este tăvănit în tehnica cu capac, cu scândură din lemn de brad în camera de locuit şi cu
tencuială aplicată peste scânduri, în tindă. Din camera de locuit se face accesul în celar, încăpere
îngustă, dispusă paralel cu latura lungă a casei, având funcţia de depozit pentru alimente.
Acoperişul, în trei ape, cu tişfolt , prezintă pe latura dinspre stradă un pinion trapezoidal, tripon,
caracteristic stilului baroc austriac, realizat din cărămidă tencuită şi văruită, cu guri de aerisire.
Învelitoarea acoperişului este din ţiglă, material care a înlocuit, în jurul anului 1900, paiele de
secară. Sub fronton s-a construit o streaşină cu rolul de a proteja peretele casei.

36 MUZEUL ASTRA
 Casa din Lisa

MUZEUL ASTRA 37
 Casa din Lisa

Detaliu grafic
fereastră cu obloane
Planul casei

3,45

Dimensiuni:
7,13

L = 8,37 m
1,93

l = 6,68 m
hpivinita = 1,75 m
hparter = 1,93 m
hşarpantă = 3,45 m
1,75

htotal = 7,13 m

Secţiune transversală

38 MUZEUL ASTRA
 Casa din Stolojani

Casa complexului arhitectural

din Stolojani - Târgu Cărbuneşti
judeţul Gorj

Casa din Stolojani, Băleşti, transferată în muzeu în anul 1981, evidenţiază cele mai vechi tradiţii
constructive gorjene din secolele XVIII-XIX.
Casa este construită pe o temelie joasă din piatră de râu, pe care sunt aşezate tălpi masive de
stejar, având în continuare pereţii din cununi de bârne rotunde de stejar, cioplite în patru feţe şi
îmbinate la capete în cheutoare dreaptă. Podeaua este din pământ bătut pus peste o podină din
spărturi de stejar. Tavanul este executat din scândură de fag realizat în tehnica nud şi feder, peste care
se aşează un strat de pământ bătut cu rol izolator.
Planimetric, locuinţa are două încăperi cu funcţii distincte, camera de zi (3,41 x 3,88 m) şi
camera bună (3,07 x 3,91 m), cu intrare proprie din prispă şi comunicând între ele printr-o uşă
practicată în peretele median.
Faţada principală a casei are prispă deschisă, mărginită de patru stâlpi sculptaţi în torsadă,
fixaţi la bază într-o talpă masivă de stejar cu o dublă funcţie: constructivă, pentru susţinerea prispei
de la etaj şi decorativă, delimitând o prispă similară, deschisă complet, în faţa intrării în pivniţă. Prispa
de la etaj este prevăzută cu un parmalac, construit din şipci verticale, fixate în pană şi uluc.
Accesul în prispa de la etaj se realizează de pe scara exterioară, instalată pe faţada principală a
casei sau pe una din laterale. Stâlpii prispei superioare, dispuşi simetric şi decoraţi identic cu cei de la
parter, susţin florarul incizat, cu frumoase torsade, pe toată lungimea lui.
Acoperişul este construit în patru ape, cu învelitoarea din şindrilă, prăştilă, de stejar. Coama
acoperişului este terminată, la capete, printr-o ţeapă, între care se înşiră ciocârlanii, tăiaţi cu cuţitoaia
în forme stilizate.
MUZEUL ASTRA 39
 Casa din Stolojani

40 MUZEUL ASTRA
 Casa din Stolojani

4,83

5,36
Detaliu grafic
stâlp şi florar

7,30

Planul casei

4,00

Dimensiuni:
8,52

L = 7,30 m
l1 = 4,83 m
2,32

l2(cu prispă) = 5,36 m

hparter = 2,20 m
hetaj = 2,32 m
hşarpantă = 4,00 m
2,20

htotal = 8,52 m

Faţada principală
MUZEUL ASTRA 41
 Casa din Vlãdeºti

Casa gospodăriei de viticultor

din Vlădeşti
judeţul Vâlcea

Casa, datată în anul 1835, a fost transferată în muzeu în 2006 şi reconstruită în anul 2007, fiind
ridicată pe un soclu înalt din piatră de râu şi lespezi de gresie, cu o grosime de 60 cm. În soclu, casa are
la parter, o pivniţă dispusă sub toată suprafaţa locuibilă.
Casa prezintă două încăperi şi foişorul. Accesul în camera de zi (4,99 x 3,31 m) se face prin foişor
(2,30 x 2,40 m) şi printr-o scară de piatră, dispusă pe peretele sudic al casei. Cele două camere
comunică între ele printr-o uşă, iar cea care nu are acces din exterior este considerată camera bună
(3,32 x 4,99 m), unde erau primiţi oaspeţii.
Pereţii locuinţei sunt construţi dintr-un schelet de lemn împletit cu nuiele, cunoscut în zona
submontană a Vâlcei sub denumirea de grădelele. Sistemul constă în fixarea unor pari din lemn de
carpen, cu diametrul cuprins între 6 şi 8 cm, în talpa de jos (în orificii dăltuite) şi în cosoroaba paralelă.
Odată fixaţi aceşti pari se începea procesul de împletire al nuielelor în jurul lor.
Distanţa dintre pari este destul de mică (cca. 15-20 cm) şi acest lucru nu permitea folosirea
oricărui tip de nuia. Se foloseau doar nuiele din alun şi carpen cu diametrul de 1-3 cm. Pentru
tencuiala pereţilor se folosea pământ galben (destul de cleios) amestecat cu pleavă de grâu, care se
fixa cu mâna pe grădele. Prima încăpere este pardosită cu argilă, iar cealaltă cu cărămidă.
Foişorul, construit în dreptul bucătăriei, peste intrarea în pivniţă, este elementul de arhitectură
care decorează faţada casei. Născut din nevoia de a oferi posibilitatea locuirii sau odihnirii afară, de a
lua masa pe această splendidă terasă acoperită, semideschisă, foişorul prelungeşte, practic spaţiul
locuinţei monumentului.
Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din şindrilă de brad.
42 MUZEUL ASTRA
Casa din Vlãdeºti

MUZEUL ASTRA 43
 Casa din Vlãdeºti

6,06

8,98
Detaliu grafic
grădele

6,86
Planul casei
3,26

Dimensiuni:

L = 6,86 m
l1 = 6,06 m
7,89

l2(cu foisor) = 8,98 m

2,31

hparter = 2,32 m
hetaj = 2,31 m
hşarpantă = 3,26 m
htotal = 7,89 m
2,32

Faţada principală
44 MUZEUL ASTRA
 Casa din Gãleºoaia

Casa gospodăriei de olar

din Găleşoaia
judeţul Gorj

În anul 2002, au fost transferate din satul Găleşoaia, astăzi o localitate dispărută în urma
extinderii exploatărilor carbonifere, două gospodării de olar ce aparţineau aceleiaşi familii, datând
din secole diferite: cea bâtrână de la jumătatea secolului al XIX-lea, cea nouă, din anul 1926.
Casa nouă este construită din cărămidă, pe două nivele, fiind prima construcţie cu etaj din
această localitate. La primul nivel sunt două încăperi, prima servea ca pivniţă de depozitare (3,59 x
3,90 m) a proviziilor alimentare şi a băuturilor, cea de-a doua fiind camera de dormit (3,71 x 3,90 m),
cu o sobă ce încălzeşte şi încăperea de deasupra. La al doilea nivel, cu acces pe o scară ce
împodobeşte întreaga faţadă, sunt odăile bune, două la număr (3,65 x 3,90 m şi 3,80 x 3,90 m).
Construcţia are, la faţadă, o prispă, spaţiu deschis cu pridvor, traforată şi mărginită de stâlpi
simpli neornamentaţi. Tinda se întinde şi pe latura din dreapta a celui de-al doilea nivel, fiind
înfundată în treimea dinspre spatele casei, pentru construirea unei mici cămări. Brâul traforat,
florarul, din partea superioară a construcţiei, sub cornişă, este o adevărată dantelărie, lucrată din
scândură de brad, sporind substanţial valoarea artistică a monumentului.
Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din ţiglă solzi.

MUZEUL ASTRA 45
 Casa din Gãleºoaia

46 MUZEUL ASTRA
 Casa din Gãleºoaia

Detaliu grafic
fronton cu florar

Planul casei
2,30

Dimensiuni:
7,18
2,58

L = 8,20 m
l1 = 4,50 m
l2 = 7,60 m
hparter = 2,30 m
2,30

hetaj = 2,58 m
hşarpantă = 2,30 m
htotal = 7,18 m

Faţada principală
MUZEUL ASTRA 47
 Casa din Tilişca

Casa gospodăriei de
prelucrare a straielor vâltorite
din Tilişca
judeţul Sibiu

Casa datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind transferată în anul 1995 şi reconstruită în
muzeu în 2004.
Elevaţia casei este specifică pentru satele din Mărginimea Sibiului, prezentând un soclu înalt
de piatră, cu pivniţă sub toată construcţia.
Nivelul de locuit se compune din trei încăperi: tinda rece (3,85 x 2,50 m), casa dinente (4,50 x
3,85 m) şi camera de zi (2,50 x 3,85 m).
Pereţii casei sunt din bârne de brad tăiaţi în patru muchii, încheiaţi la capete în cheutoare
bătrânească.
Interiorul prezintă un stat de tencuială din lipitură de pământ galben amestecat cu paie, cu o
grosime de 5 cm.
În tindă podeaua este din pământ bătut, iar în cele două încăperi de locuit din scândură de
brad.
Tavanul camerelor de locuit este din scândură de brad, bătută în tehnica cu capac, peste care
s-a aplicat, în pod, un strat de 6 cm de pământ, cu rol termoizolator.
Acoperişul este în patru ape, cu învelitoarea din şindrilă de brad (L = 120 cm) şi timpanele
aproape drepte.
Privarul acoperă o treime din faţada casei, având acoperiş propriu, construit într-o singură
apă, pe sistemul în furci, ce dublează acoperişul casei.

48 MUZEUL ASTRA
Casa din Tilişca

MUZEUL ASTRA 49
 Casa din Tilişca

Detaliu grafic
fereastră

Planul casei

Dimensiuni:
4,05

L = 11,50 m
8,10

l = 5,00 m
hparter = 1,98 m
2,07

hetaj = 2,07 m
hşarpantă = 4,05 m
htotal = 8,10 m
1,98

Faţada principală

50 MUZEUL ASTRA
 Casa din Poiana Sibiului

Casa gospodăriei de
prelucrare a lânii
din Poiana Sibiului
judeţul Sibiu

Casa gospodăriei cu ocol închis din Poiana Sibiului, datând din anul 1854, conform inscripţiei
aflată pe una dintre grinzi, a fost transferată şi reconstruită în muzeu, între anii 1977-1980.
Nota specifică a acestui tip de gospodărie este dată de modul de dispunere a construcţiilor de
locuit - casa şi căsoaia - şi a anexelor gospodăreşti: şura, grajdurile şi şopronul. Spaţiile dintre acestea
sunt închise, la faţada principală, prin stâlpi masivi, zidiţi din piatră, care cuprind poarta şi portiţa, iar
spre grădină, printr-o portiţă acoperită cu şiţă.
Planimetric, casa prezintă un plan dreptunghiular format din două încăperi de locuit şi tinda
mediană (2,95 x 4,70 m), care dau într-o prispă deschisă, privar (pălimar), acoperită cu o polată
desprinsă din acoperişul casei. Din tindă se intră în cele două încăperi: casa de şezut (3,38 x 4,70 m) şi
casa mare (5,35 x 4,70 m). Aşezarea celor două încăperi variază în funcţie de panta terenului de
construcţie, casa mare, fiind dispusă de regulă deasupra pivniţei.
Ca elevaţie, casa de locuit are două nivele: pivniţa, construită în partea din spate a casei
condiţionat de panta terenului şi spaţiile de locuit, înălţate pe un soclu din piatră zidită cu pereţi din
lemn de brad semirotund, cu diametrul variabil între 12-16 cm, încheiat în cheutoare ciobănească
(rotundă). Podeaua este din scândură de brad bătută pe grinzile pivniţei, iar tavanul tot din scândură
de brad lucrat în tehnica cu capac. Interiorul şi exteriorul casei este tencuit cu lipitură de pământ
galben, peste care s-a zugrăvit cu pigment albastru, cunoscut sub denumirea de mândră Mărie.
Acoperişul este realizat din şindrilă de brad de dimensiuni mari (până la 130 cm lungime), în
două ape cu timpane abrupte, ce amintesc de vechile acoperişuri din paie realizate în patru ape.

MUZEUL ASTRA 51
 Casa din Poiana Sibiului

52 MUZEUL ASTRA
 Casa din Poiana Sibiului

6,95
Detaliu grafic
privar
Planul casei

Dimensiuni:
4,30

L = 12,75 m
8,44

l1 = 5,10 m
l2 = 6,95 m
hcasă = 2,12 m
hşarpantă = 4,30 m
2,12

htotal = 6,42 m

Faţada principală
MUZEUL ASTRA 53
 Casa din Sãsăuş

Casa gospodăriei pentru

prelucrarea cânepii
din Săsăuş
judeţul Sibiu

Casa din Săsăuş datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind transferată în muzeu
în anul 1973 şi reconstrută între anii 1975 – 1977.
Casa prezintă două nivele: cel superior, destinat locuirii şi amenajării temporare a atelierului de
ţesut şi cel inferior, compartimentat în două încăperi, servind drept pivniţă.
Planul locuinţei este cel tradiţional, cu două încăperi: casa de locuit (4,62 x 4,13 m) şi tinda (2,85
x 4,13 m). Accesul în locuinţă se face pe o scară zidită din piatră care dă pe o prispă scurtă, în faţa
intrării în casă, deschisă, aflată deasupra intrării în pivniţă.
Casa îmbină două tehnici de construcţie, în funcţie de spaţiu: pivniţa (4,55 x 3,75 m) este
lucrată din zidărie de piatră, cu liant din argilă, iar locuinţa propriu-zisă, dintr-un schelet de bârne
masive de stejar, cu contrafise pe colţuri şi cu împletitură de nuiele umplută cu tencuială de pământ
galben. Podeaua este din spărtură de stejar, iar tavanul din scândură de brad.
Acoperişul casei este în trei ape cu învelitoarea din snopi de paie. Latura dinspre faţadă este
întreruptă cu o împletitură de nuiele, sub care se găseşte streaşina, tot din snopi de paie.

54 MUZEUL ASTRA
Casa din Sãsăuş

MUZEUL ASTRA 55
 Casa din Sãsăuş

5,18
Detaliu grafic 7,84
soclu de piatră
cu talpă Planul casei
4,00

Dimensiuni:

L = 7,84 m
8,50

l = 5,18 m
hparter = 2,05 m
2,45

hetaj = 2,45 m
hşarpantă = 4,00 m
htotal = 8,50 m
2,05

Faţada principală

56 MUZEUL ASTRA
 Casa din Corund

Casa gospodăriei de olar

din Corund
judeţul Harghita

Casa din Corund, construită în anul 1832, a fost transferată în muzeu în anul 1973. Gospodăria
reuneşte atât monumente de arhitectură locală, datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cât
şi de la sfârşitul secolului - poarta şi portiţa.
Planul casei este format din patru încăperi: tinda (2,51 x 1,85 m), situată central şi închisă spre
curte cu perete din scândură traforată, camera de lucru (5,53 x 4,90 m) cu atelierul de olar, camera de
bună (4,30 x 4,90 m) aşezată spre stradă şi cămara (2,51 x 2,95 m) opusă intrării. În stânga tindei, spre
curte, se găseşte târnaţul, închis, până la înălţimea de 1 m, cu scândură traforată.
Casa are pereţii din bârne rotunde de brad, încheiate la capete în cheutoare rotundă, ridicaţi
pe un soclu de piatră,cu înălţimea de 20 cm.
Podeaua este din pământ bătut atât în camera de lucru cât şi în tindă, iar în camera de oaspeţi
din scândură de brad.
Pereţi sunt tencuiţi pe ambele părţi cu lipitură de pământ şi văruiţi cu pigment albastru iar
tavanul este realizat din scânduri de brad, petrecute una peste alta, în tehnica cu capac.
Acoperişul în patru ape, are învelitoarea din şiţă de brad.

MUZEUL ASTRA 57
 Casa din Corund

58 MUZEUL ASTRA
 Casa din Corund

Detaliu grafic
”ochi” de evacuare
a fumului

Planul casei

Dimensiuni:
4,82

L = 13,03 m
6,82

l1 = 5,30 m
l2 = 6,28 m
hcasă = 2,00 m
2,00

hşarpantă = 4,82 m
htotal = 6,82 m

Faţada principală

MUZEUL ASTRA 59
 Casa din Livada

Casa gospodăriei de oloier

din Livada
judeţul Hunedoara

Caracteristică arhitecturii rurale din Ţara Zarandului, de la sfârşitul secolului al XIX-lea,

gospodăria de oloier din Livada, judeţul Hunedoara, transferată în muzeu în anul 1981, prezintă
utilizarea, în cadrul gospodăresc, a produselor tehnice şi instrumentarului tradiţional (în proces
evolutiv), de obţinere a uleiului vegetal, în scop alimentar.
Casa de locuit, monocelulară (7,36 x 4,60 m), are planul dreptunghiular, fiind realizată din
cununi de grinzi de stejar, încheiate în cheutoare rotundă, clădite pe tălpi masive. Peretele din dreapta
casei are un pomnol întărit cu o împletitură de nuiele. Podeaua este din pământ bătut, iar tavanul din
scândură de brad.
Faţada dinspre curte este prevăzută cu o prispă deschisă (târnaţ), cu patru stâlpi ornamentaţi
în partea de sus prin crestare, la fel ca şi capetele grinzilor care susţin grinda longitudinală (cusurău)
pe care sunt fixaţi căpriorii (cornii), uniţi prin laturi transversale şi având la bază, tălpigi de sprijin
pentru învelitoarea de paie.

60 MUZEUL ASTRA
Casa din Livada

MUZEUL ASTRA 61
 Casa din Livada

Detaliu grafic
stâlp şi cusurău

7,84

Planul casei

Dimensiuni:
5,20

L = 7,84 m
l1 = 4,62 m
7,49

l2 = 6,06 m
hcasă = 2,29 m
hşarpantă = 5,20 m
htotal = 7,49 m
2,29

Faţada principală

62 MUZEUL ASTRA
 Casa din Râºculiþa

Casa gospodăriei de spătar

din Râşculiţa
judeţul Hunedoara

Casa de spătar din Râşculiţa provine din Ţara Zarandului. A fost transferată în muzeu în anul
1971, monumentul datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
La nivelul inferior există o singură încăpere (3,90 x 3,57 m), săpată în terenul în pantă. Pereţii
acesteia formează, de fapt, soclul din piatră pe care este construită casa. Uşa de intrare este
amplasată în peretele lateral al soclului.
La nivelul superior casa prezintă două încăperi: camera de locuit (4,63 x 4,38 m) şi cămara (2,63
x 4,38 m). Pereţii sunt construiţi din bârne cioplite din stejar şi fag încheiate în cheutori rotunde. Pe
ambele suprafeţe sunt lipiţi cu pământ, şi zugrăviţi cu var. Planşeul este susţinut de grinzi masive,
căptuşite cu scânduri de stejar, peste care este aşezat un strat de pământ bătătorit.
Plafonul este din scânduri de stejar, susţinute de grinzi transversale ale căror capete, ieşite în
exterior, formează baza de susţinere a cosoroabei (grinda longitudinală pe care sunt fixaţi, în cuie de
lemn, căpriorii acoperişului). În interior, pe sub toate grinzile transversale, trece meşter grinda care
are rol de susţinere.
Târnaţul se întinde pe toată faţada şi este mărginit de o balustradă închisă cu scânduri, prinse
în cuie de lemn.
Acoperişul este înalt, în patru ape cu învelitoarea din paie, corespunzător regimului
precipitaţiilor.

MUZEUL ASTRA 63
 Casa din Râºculiþa

64 MUZEUL ASTRA
 Casa din Râºculiþa

Detaliu grafic
stâlp

Planul casei

Dimensiuni:
4,84

7,04

L = 8,41 m
l1 = 4,08 m
l2 = 4,99 m
hcasă = 2,20 m
hşarpantă = 4,84 m
2,20

htotal = 7,04 m

Faţada principală
MUZEUL ASTRA 65
 Casa din Alun

Casa gospodăriei de
miner marmorar
din Alun
judeţul Hunedoara

În anul 2005 a fost transferată o casă de miner din satul Alun, Bunila, monument datat la
începutul secolului al XIX-lea.
Casa are un plan complex, reunind camera de locuit (4,65 x 4,46 m), cămara de alimente cu
cuptor (1,75 x 2,79 m), cămara de unelte (2,75 x 2,31m) şi pivniţa (sub cămara de alimente).
Construcţia este aşezată pe o fundaţie din piatră luată din cariera de marmură, iar pereţii sunt
din bârne rotunde de brad cu diametrul între 14-17 cm, încheiate la capete în cheutoare dreaptă.
Exteriorul nu prezintă tencuială. Interiorul este tencuit pe cercuială de nuiele cu pământ galben
amestecat cu paie şi apoi văruit.
Podeaua este din scândură de brad. Tavanul este bătut cu scândură de brad în tehnica cu
capac.
Ferestrele sunt simple, de dimensiuni mici cu patru ochiuri.
Acoperişul este în patru ape, cu învelitoarea acoperişului din praştilă (şiţă, şindrilă) de brad,
teşită la capete.

66 MUZEUL ASTRA
Casa din Alun

MUZEUL ASTRA 67
 Casa din Alun

Detaliu grafic
bârne rotunde Planul casei

Dimensiuni:
3,75

L = 9,89 m
l1 = 5,99 m
7,60

hpivniţă= 1,65 m
hcasă = 2,20 m
1,88

2,20

hşarpantă = 3,75 m
htotal = 7,60 m
1,65

Faţada principală

68 MUZEUL ASTRA
 Casa din Stãneºti

Casa gospodăriei de preot

din Stăneşti
judeţul Alba

Depistată în comuna Poiana Vadului şi cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea

de Casa Haneş Zamfira, construcţia datează de la mijlocul secolului al XIX-lea şi a fost transferată în
muzeu în anul 1992.
Casa se încadrează în planul dreptunghiular, cu două nivele. La parter prezintă două încăperi
cu funcţii diferite, una cu rol de pivniţă (4,18 x 4,68 m), iar cealaltă cu rol de depozit-cămară (2,90 x
2,94 m). Nivelul de locuit se compune din două încăperi, camera bună (5,25 x 4,53 m) şi camera de zi
(3,54 x 3,43 m), în care se accede din târnaţ (1,74 x 3,54 m).
Materialul de construcţie folosit este piatra legată cu liant de pământ galben pentru parter.
Exteriorul nu prezintă tencuială. În interior pereţii sunt pomoştiţi cu lipitură de pământ galben.
Zidurile au o grosime de cca 40 cm. La nivelul al doilea, construcţia este alcătuită din bârne
masive de brad, tăiate în traşcă, cioplite în patru muchii, dispuse în cununi orizontale şi încheiate în
cheutoare (muşcătoare) coadă de rândunică. Pentru podea s-au folosit fostănele de brad prinse de
grinzile pivniţei în cuie din lemn (melci).
Tavanul este din scândură din lemn de brad bătută în tehnica cu capac, încastrată în grinzile
care susţin podul. Peste tavan, în pod s-a intervenit cu un strat de pământ gros de cca 7 cm, cu rol
termoizolator.
Acoperişul, în patru ape, are învelitoarea din şindrilă de brad, horjită şi bătută la un rând.
Ca elemente ornamentale semnalăm feroneria de la ferestre, având rol de protecţie, arcadele
şi uşiţa de acces a târnaţului.

MUZEUL ASTRA 69
 Casa din Stãneºti

70 MUZEUL ASTRA
 Casa din Stãneºti

Detaliu grafic
feroneria de la fereastră

3,60 Planul casei

Dimensiuni:
7,92

L = 8,49 m
l1 = 5,58 m
1,88

hparter = 2,44 m
hetaj = 1,88 m
hşarpantă = 3,60 m
htotal = 7,92 m
2,44

Faţada principală

MUZEUL ASTRA 71
 Casa din Goieºti

Casa gospodăriei de negustor

din Goieşti - Vidra
judeţul Alba

Casa din Goieşti-Vidra, transferată în muzeu în anul 1992, ilustrează tipul evoluat de casă
tradiţională din aşezările răsfirate tip Crâng din Ţara Moţilor.
Ca elevaţie, casa are nivelul inferior construit din piatră de râu, legată cu liant de argilă şi nivelul
al doilea din grinzi masive de brad, tăiate în joagăr încheiate în cheutoare coadă de rândunică.
Planimetric, locuinţa are câte două încăperi la ambele nivele, cu funcţii diferite şi intrări separate
în fiecare. Prima (4,3 x 3,73 m) avea funcţia de pivniţă, fiind locul de depozitare al legumelor şi
fructelor, iar a doua (4,3 x 3,7 m) era folosită ca spaţiu de locuit în timpul verii. Exteriorul şi
interiorulsunt tencuite cu pământ galben amestecat cu paie de grâu şi zugrăvit cu o spoială de var.
Nivelul al doilea prezintă două încăperi, casa (4,19 x 4,61 m) şi casa de dincolo (4,19 x 4,61 m).
Faţada principală a casei este prevăzută cu un foişor, având ca puncte de sprijin, la parter, două
coloane paralelipipedice din babdiţă.
Pereţii sunt din bârne de lemn de brad alb (abies alba) tăiat în joagăr încheiate la capete în
cheutoare coadă de rândunică. Dimensiunile bârnelor sunt variabile ca înălţime (între 15 şi 23 cm),
dar egale ca şi grosime (15 cm). În interior, ambele încăperi sunt tencuite cu pământ galben
amestecat cu pleavă şi paie de secară, iar peste acesta spoială de var. Podeaua este din fostănă de
brad cu grosimea de 5 cm, iar planşeul tot din fostănă de brad, bătută în tehnica cu capac. În pod,
peste planşeul din fostănă, s-a pus un strat de 5 cm de pământ galben cu rol termoizolator.
Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din şindrilă de brad, horjită şi teşită, bătută la un
rând.

72 MUZEUL ASTRA
Casa din Goieºti

MUZEUL ASTRA 73
 Casa din Goieºti

Detaliu grafic
stâlp de târnaţ

Planul casei

4,00

Dimensiuni:
9,00

L = 8,68 m
l1 = 5,20 m
2,60

l2(cu foişor) = 7,49 m

hparter = 2,40 m
hetaj = 2,60 m
hşarpantă = 4,00 m
2,40

htotal = 9,00 m

Faţada laterală

74 MUZEUL ASTRA
 Casa din Mierþa

Casa gospodăriei de
agricultor
din Mierţa
judeţul Sãlaj

Casa din Mierţa, transferată în muzeu în anul 1990, este datată pe grinda-meşter în anul 1834
şi a fost construită conform memoriei satului, de Perţea Pavel, căpitan în oastea lui Avram Iancu.
Monumentul este reprezentativ pentru arhitectura tradiţională a satelor de pe Valea
Almaşului. Planul tricameral prezintă casa (4,66 x 3,86 m), tinda (1,69 x 3,86 m) şi cămara (2,50 x 3,86
m). Faţada este mărginită de un târnaţ cu cinci stâlpi sculptaţi, de o valoare estetică deosebită.
Casa este construită din lemne rotunde de gorun, cu diametrul variabil (10–20 cm), pe tălpi
groase, cioplite în patru feţe, încheiate în cheutori semirotunde, aşezate pe temelie de piatră.
Interiorul şi exteriorul casei este tencuit cu lipitură de pământ galben (10 cm) şi văruit.
Podeaua este din pământ bătut, iar tavanul din scândură de brad lucrat în tehnica cu capac.
Acoperişul este în patru ape, cu învelitoarea din paie de grâu.

MUZEUL ASTRA 75
 Casa din Mierþa

76 MUZEUL ASTRA
 Casa din Mierþa

Detaliu grafic Planul casei

stâlp de prispă
şi cheutori

Dimensiuni:
5,01

L = 9,36 m
l = 5,72 m
7,13

hcasă = 2,12 m
hşarpantă = 5,01 m
htotal = 7,13 m
2,12

Faţada principală

MUZEUL ASTRA 77
 GLOSAR

Arcade – elemente din lemn folosite ca şi contrafise, de grosimea stâlpului şi a grinzii pe care o susţine; cioplite dintr-o singură bucată
sau din două bucăţi, ornamentată cu crestături
Babdiţă – piatră calcaroasă
Bardă – secure cu tăişul lat şi coada scurtă, folosită de meşterii dulgheri pentru cioplitul lemnului; tăişul poate fi pe stânga, dreapta
sau pe centru
Bârnă – lemn gros sub formă de trunchi rotund sau prelucrat cu barda în una, două sau patru feţe
Cămară – încăpere a casei folosită ca spaţiu de depozitare a alimentelor, ţesăturilor, obiectelor de uz casnic
Căprior – element din lemn al şarpantei acoperişului încheiat în unghi cu un alt element (pereche) aşezate în poziţie oblică; mai multe
perechi formează suportul laţilor, peste care este pus materialul învelitorii
Casa dinente (camera buna, casa bună) - încăpere a casei folosită ca loc de etalare a bogăţiei, a ţesăturilor, icoanelor, mobilierului;
utilizată doar la ocazii speciale
Celar – vezi cămară
Cercuială de nuiele – sistem de susţinere în formă de reţea, al tencuielii din pământ, constând în nuiele de alun sau carpen, crăpate în
două, bătute pe pereţii casei în poziţie oblică
Cheutoare – tehnica de îmbinare a lemnului cunoscută sub mai multe denumiri: muşcătoare (Ţara Moţilor, Ţara Zarandului), coadă de
rândunică (pentru toate zonele ţării), dreaptă (nemţească în Bucovina, românească în Oltenia, Pădureni, Maramureş, bătrânească în
Mărginimea Sibiulului), rotundă (ciobănească în Valea Jiului, Mărginimea Sibiului)
Chirpici – cărămizi nearse realizate dintr-un amestec de pământ galben, apă şi paie tocate, turnate în forme de lemn şi uscate la soare
Cingătoare – partea grinzilor de tavan care ies în exteriorul casei, pentru susţinerea căpriorilor
Ciocârlani – ultimul rând de şindrilă, tăiată cu cuţitoaia în diferite forme, care iese deasupra coamei acoperişului
A ciopli – procedeul de îndepărtare al scoarţei lemnului şi a alburnului şi de făţuire prin folosirea bardei sau toporului
Contrafise – elemente de lemn care au rolul de fixare şi de susţinere a cosoroabelor şi a stâlpilor
Cornişă – partea superioară, ieşită în afară şi ornamentată, a unei construcţii, cu rolul de a sprijini acoperişul şi de a împiedica
scurgerea apei de ploaie pe faţadele clădirilor
Cosoroabă, Cusurău – ultima grindă de sus a unui perete care are rolul de susţinere al căpriorilor
Cu capac – tehnica de batere a scândurilor sau fostănelor pe grinzile podului, prin suprapunere
Cuie ţigăneşti – elemente de metal, în patru muchii, de diferite dimensiuni, ascuţite la un capăt iar la celălalt turtite, folosite la fixarea
diferitelor elemente de lemn, sau ca ornament
Cuţitoaie – lamă de oţel curbată, cu două mânere scurte de lemn fixate perpendicular; se folosea pentru decojirea bârnelor
Daltă – unealtă de oţel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat
Draniţă – denumire dată şindrilei în zona Maramureşului şi a Bucovinei
Foişor – spaţiu semiadăpostit amplasat pe faţada casei, susţinut de zidărie sau de stâlpi, cu acoperişul în două, trei sau patru ape
Fostănă – elemente groase din lemn (5 cm) rezultate prin debitarea buştenilor, folosite la podea sau la tavan
Furci (tehnică) – sistem evolutiv al acoperişului prin adăugarea unui alt acoperiş cu panta mai mică pentru protejarea prispei
Grădele – sistem constructiv folosit în zona Olteniei care constă într-o împletitură de nuiele pe stâlpi de carpen, puşi vertical între
talpa de jos a peretelui şi cosoroabă
A horji – tehnică manuală de prelucrare a şindrilei, prin crearea unei scobituri în formă de ic pe toată lungimea, pentru îmbinarea cu o
altă şindrilă
Joagăr – sistem tehnic preindustrial cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcţionează cu o mişcare alternativă, fiind acţionat de
forţa apei curgătoare prin intermediul unei roţi de apă
Lăcrimar – piesă de lemn fixată pe partea exterioară de la cerceveaua ferestrelor care împiedică prelingerea în interiorul casei a apei
de ploaie

78
Mai – ciocan de lemn folosit pentru tasarea pământului pe podea
Meşter-grinda – bârnă de lemn aşezată pe pereţii laterali ai casei cu rolul de susţinere a grinzilor tavanului
Mezdreală – vezi cuţitoaie; termenul este folosit în zona munţilor Apuseni
Muchie – parte a unei bârne de lemn cioplită în patru feţe
Nemeş – om înstărit din satele maramureşene
Nud şi feder – tehnica manuală de prelucrare a şindrilei, prin crearea unei scobituri, în formă dreptunghiulară pe toată lungimea,
pentru îmbinarea cu o altă şindrilă
Odaie – cameră de locuit
Pană – element din lemn de formă triunghiulară, cu unghi ascuţit
Parmalac – balustradă închisă
Pazie – scândură îngustă sau lată, ornamentată, amplasată sub streaşină
Pleavă – rămăşiţe de spice rezultate din treieratul cerealelor
Podină – podea de scânduri la casă, la pod
Podmol – prispă de pământ sau prag de pământ împrejurul casei
Prăştilă – denumirea dată şindrilei în zona Văii Jiului şi în zona Pădurenilor
Pridvor – denumire dată prispei în Bucovina
Prispă – element amplasat pe una, două sau trei laturi ale casei, cu scopul de a apăra temelia casei de umezeală; este unul din
elemntele care contribuie la definirea caracterului deschis al casei tradiţionale
Privar – denumirea dată prispei în Mărginimea Sibiului
Şatră – denumirea prispei cu stâlpi şi balustradă în Maramureş
Şindrilă - bucăţi subţiri din lemn rezultate prin debitarea buştenilor, prelucrate cu cuţitoaia, folosite ca material pentru învelitoare
Şiţă – vezi şindrilă
Solzite – crestate cu securea, fără îndepărtarea părţilor crestate
Şoşi – stâlpi
Spărtură – elementul de lemn rezultat din spargerea buştenilor de fag sau stejar, folosit pentru podea, în special în zona Olteniei
Spoială de var – aplicarea unui singur strat de var peste tencuială
Sprânceană – element de lemn profilat amplasat deasupra ferestrei
Streaşină – prelungire a acoperişului unei construcţii în afara zidurilor, care apără pereţii şi fundaţiile de ploaie
Tăblii – parte a unei lucrări de tâmplărie, formată dintr-unul sau două panouri de lemn, fixate pe scheletul unei uşi
Tălpi – primul element de lemn care se aşează pe temelie şi susţine peretele
Tălpigi – cadru de lemn sub formă de scară, amplasat la baza streaşinei pentru suţinerea învelitorii din paie
Târnaţ – denumirea dată prispei în Ţara Moţior, Ţara Zarandului, Pădureni
Teşită – tăietură oblică la un capăt al şindrilei
Timpan - spaţiu triunghiular sau trapezoidal, ornamentat sau simplu, amplasat între cornişele unui fronton
Tindă – prima încăpere prin care se intră în casele ţărăneşti
Tisfolt – parte a învelitori tăiată oblic la una sau două laturi (aici apare timpanul trapezoidal)
Torsadă – motiv arhitectonic ornamental care imită o frânghie răsucită
Traşcă – fierăstrău pentru debitarea longitudinală a bârnelor
Tripon – denumire regională a frontonului trapezoidal
Uluc – scobitură, şanţ făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă

79