Aprecieri critice Tudor Arghezi

• Darie Voronca: Tudor Arghezi, fierar al cuvântului (1925)".. între dintii lui, cuvântul se sfarma
precum sâmburii tari. Cuart, fraza loveste peretii creierului. Sub lovitura de ciocan a lui Arghezi, bolti
vuiesc, vorbe se trezesc serpi, suieratul lor îl simti în maduva >[...] Fraza Arghezi", în poem sau în
proza, tâsneste viril, rasturnând sertarele creierului."

• Pompiliu Constantinescu: Tudor Arghezi: Flori de mucigai (1936)."Temperamentul sau poetic e

construit pe contrast: nota grava, severa îsi îmbina reflexele de plumb cu nota gratioasa, de o linie
supla si simpla înpuritatea ei, o ciudata îmbinare de virilitate si gratie feminina, de dur simelodios
fuzioneaza într-o singura tonalitate."

• Eugen Lovinescu: "Istoria literaturii române contemporane" (1937),Capitolul: Sinteza poeziei

moderniste si traditionale:Tudor Arghezi"S-a spus ca Tudor Arghezi aduce o limba noua; în realitate,
limba lui este limba obisnuita, devenita însa o noua limba poetica prin putinta scriitorului de a da o
functie poetica unor cuvinte considerate pâna la dânsul ca nepoetice. Meritul nu e de a o fi îndraznit,
ci de a o fi realizat, prin prezenta unei temperaturi suficiente pentru o conversiune de valori."

• George Calinescu: "Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent" (1941) capitolul
Modernisti"Florile de mucigai sunt opera de rafinament, de subtilitate artistica, ele presupun un cer
al gurii dedat cu mirodeniile. Cititorul necultivat în sens artistic se sperie de ele si le crede vulgare,
desi raritatea si savoarea sunt însusirile lor ca si ale operei lui Rabelais. Punctul de plecare il
formeaza observarea limbajului cu un puternic miros, argotic, al puscariasilor [...]Cea mai inocenta
observare pe care poate s-o faca un cititor este ca nu percepe unda lirica, simtindu-se, dimpotriva,
stârnit la râs. Prin amestecul seriozitatii cu bufoneria intram într-o specie de poezie pe care noi o
avemde mult."