PLUMB

de George Bacovia

  CONTEXTUL APARIȚIEI: 
     - poezia se afla în deschiderea volumului de debut al
autorului , volum publicat în anul 1916, intitulat tot "
plumb" 
   - pentru că deschide volumul de debut, poezia va fi un
text programatic, adică o artă poetică 
   - arta poetică = poezie reprezentativă pentru creația unui
autor în care autorul își exprimă crezul artistic, concepția
despre rolul artistului și al creației în societate, dând
informația despre laboratorul de creație (modul în care ia
naștere poezia) 
    - " plumb " este o artă poetică simbolistă, cu deschideri
spre modernist, care îmbină utilizarea simbolului, a
sugestiei și corespondențelor cu ilustrarea dramei
individului care trăiește izolat, în așteptarea morții 

1
 SEMNIFICAȚIA TITLULUI

     - titlul este compus dintr-un singur substantiv comun

nearticulat, care va deveni simbolul central, implicit, al
liricii bacoviene
    - cuvântul "plumb" înseamnă: 
         a) ÎN SENS DENOTATIV= metal greu, toxic,de
culoare gri- cenușie, ușor maleabil
        b) ÎN SENS CONOTATIV=devine un simbol cu
conotații multiple:
         1. greutatea plumbului=greutatea existenței resimțită
acut de poet
         2. cromatic, plumbul e asociat cu:
               · griul=monotonia, cenușiul existenței
               · galbenul=culoarea deznădejdii (compușii
plumbului dau precipitat galben) : " plumbul ars e galben ,
sufletul ars e galben" afirmă însuși Bacovia
        3. structura fonetică= o vocală și patru consoane
situate, două câte două , înainte și după "u" sugerează
închiderea în sine, izolarea individului, neputința de a
comunica cu exteriorul
       - de altfel, aceași impresie de închidere o lasă și
folosirea cuvântului "plumb" în obținerea rimei îmbrățișate,
fiind folosit la finalul primului și al ultimului vers, în ambele
catrene

  

2
 TEMA POEZIEI
       - poezia subliniază dificultatea condiției umane în
general, într-un univers dominat de spectrul morții 
       - actul creator devine deosebit de dificil, asociat , la
rândul său cu greutatea plumbului 
        - o altă tematică abordată este cea a morții,
numeroase cuvinte din acest câmp lexical regăsindu se în
poezie : sicrie, cavou, coroane , mort etc.
       - universul întreg pare un imens cimitir, pietrificat sub
imperiul plumbului și contaminat de moarte 
       - este valorificat un lirism de tip subiectiv, prin mărci
lexico-gramaticale specifice: " stam " , verb la persoana
întâi 
        - astfel este accentuată transmiterea directă a
sentimentelor de anxietate și deznădejde ale individului
care așteaptă în singurătate sosirea inevitabilă a morții 

  

3
 COMPOZIȚIA ȘI STRUCTURA POEZIE
    - compozițional , poezia este compusă din două
catrene, dispuse pe două planuri : 
      a) PLANUL EXTERIOR =strofa I , imaginea cimitirului 
     b) PLANUL INTERIOR = strofa II, trăirile interioare ale
poetului care resimte profund moartea iubitei
     - structura cuprinde relații de simetrie, care alături de
rima îmbrățișată contribuie la armonia, muzicalitatea
specific simbolistă
     - relațiile de simetrie se obțin prin : 
       1. repetarea simetrică a cuvântului - cheie al poeziei "
plumb" de 6 ori în 8 versuri ( versurile 1,2 și patru - ambele
catrene )
      2. versul al III - lea este aproape identic în ambele
strofe și constituie laitmotivul poeziei: " Stam singur în
cavou... și era vânt... (...) Stam singur lângă mort... și era
frig... "
     3. în incipitul ambelor catrene este clasat verbul
"dormeau" / "dormea" la imperfect, sugerând somnul
profund și inevitabil al morții 

4
 ANALIZA TEXTULUI :
a) PLANUL EXTERIOR= STROFA I
 
 - în incipitul catrenului, se află verbul la imperfect
"dormeau" însoțit de adverbul " adânc" pentru a sugera
profunzimea și eternitatea somnului morții, care cuprinde
întregul univers
   - regăsim o serie de metafore în acest catren, metafore
care semnifică cele 3 regnuri care alcătuiesc ansamblul
imaginarului poetic : " sicriele de plumb" ; adică mineralul "
flori de plumb " ; vegetalul "funerar veșmânt " ; umanul .
    - totul este pietrificat, "de plumb" acest metal cu valoare
simbolică " înghite " parcă întregul univers
    - în versul al 3- lea apare, prin verbul "stam " prima
marcă lexico-gramaticală a eului liric "stam singur " este
afirmația care subliniază izolarea deplină a poetului într un
univers limitat imaginat sub forma unui cimitir, iar pentru
Bacovia, singurătatea este starea premergătoare a morții
   - metafora casei - cavou accentuează izolarea poetului
-- acesta nu mai păstrează nimic din căldura unui cămin ,
iar închiderea poetului în "cavou" , dar mai ales în sine
însuși nu mai permite comunicarea cu exteriorul
   - moartea devine singura realitate inevitabilă a vieții,
moartea pe care poetul o așteaptă într-o singurătate
deplină , neputândui - se salva prin nici o formă de
comunicare
     - imaginea lumii -- cimitirul este creionat prin imagini
vizuale sugestive- sicrie , cavou - toate sugerând ideea
morții

5
    - imaginile vizuale sunt completate prin imagini auditive
poetul păstrează contactul cu lumea exterioară , însă ele
nu fac altceva decât să îi potențieze anxietatea și să îi
sporească neputința și deznădejdea
    - imaginea cimitirului mai poate fi decodificată și prin
imaginea târgului provincial , spațiul limitat, care nu lasă
individului nici o posibilitate de înălțare , iar creatorului îi
imaginează actul creației

6
b) PLANUL INTERIOR- STROFA II
  
- simetric, în incipitul strofei regăsim același verb la
imperfect " dormea " somnul morții fiind de data aceasta al
" amorului de plumb " , aflat " întors"  ireversibil cu fata
spre moarte
    - metafora " amorul meu de plumb"  are multiple
conotații :
a) pe deoparte , poate semnifica iubirea în general , ca
sentiment pietrificat și contaminat sub imperiul plumbului,
sentiment care și-a pierdut vitalitatea ;
b) pe de altă parte metafora poate reprezenta imaginea
iubitei moarte : "stam singur lângă mort "
    - așadar nici acest sentiment nu mai poate salva
individul din drumul său ireversibil către moarte , iar
existența se rezumă doar la parcurgerea acestui drum
    - în versul al 2- lea remarcăm prezența verbului " sa
strig " , mărci lexico- gramaticale ale eului liric
    - acest verb poate face trimitere la :
   a) mitul lui Orfeu și Euridice - la fel că și personajul
mitologic care a eșuat în încercarea de a-și aduce iubita la
viață , nici poetul nu reușește să o cheme înapoi la viață
pe iubita lui , prin strigătul lui disperat
    b) deznădejdea poetului care își conștientizează propria
condiție de muritor și strică lumii întregi realitatea morții
   - " frigul" , cuvânt din al 3- lea vers : " era frig" nu este

7
doar o realitate interioară a sufletului poetului , rămas lipsit
de căldură sufletească în absența iubirii
    - metafora " aripile de plumb " din ultimul vers , care
poate fi asociată cu mitul lui Icar , subliniază greutatea pe
care o resimte poetul în propria existență, iar sub
greutatea plumbului este accelerat drumul spre moarte ,
acea înșurubare în conul morții, așa cum prezintă
imaginarul poetic bacovian , criticul literar V. Fanache în
lucrarea " Bacovia. Ruptura de utopia romantică."

8
ELEMENTELE SPECIFICE SIMBOLISMULUI:

1. Cultivarea simbolului (plumb)

2. Teme +motive literare specific : moartea, cimitirul,
cavoul etc.
3. Muzicalitatea :relațiile de simetrie + rima îmbrățișată
4. Ambiguitatea: limbajul artistic este caracterizat prin
ambiguitate, datorită sensurilor multiple ale
metaforelor folosite (“amorul meu de plumb”)
5. Sugestia: trăirile interioare ale poetului nu sunt
numite, sterile de spirit- limită, specific simboliste
(anxietate, depresie, deznădejde, spliin) sunt
sugerate prin intermediul corespondențelor
6. Corespondențele: proiectarea stărilor interioare ale
poetului asupra elementelor decorului (întregul
univers pare un cimitir) și asupra simbolului central,
plumbul.

9
10