Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași

Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Dumintru Stăniloae”

Didahiile lui Antim Ivireanul.

Analiză pe text – 2 didahii; 2 teme – 2
didahii.
Student:
Oana-Maria Huțanu
Anul al III-lea
Secția: Teologie Didactică ortodoxă
Antim Ivireanul
 În istoria Bisericii ortodoxe române, Sfântul Antim este un
reprezentant de seamă.
 Deși este originar din Georgia (sau Ivira), a locuit în Țara
Românească timp de 25 de ani și a activat ca mitropolit, tipograf și
artist.
 El a fost adus de la Constantinopol de Constantin
Brâncoveanu, domnul Țării Românești (1688-1714), el se numea
Andrei iar părinții lui Ioan și Maria.
 După cucerirea Imperiului Otoman (a doua jumătate a
secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII - lea), mulți
tineri au fost luați robi de turci, printre care și Andrei, având vârsta
de 16 ani și apoi vânduți.
 După biografii pr. N. Șerbănescu și G. Strempel,
Andrei a venit în țara noastră între 9 noiembrie 1688,
data înscăunării lui Constantin Brâncoveanu și octombrie
1691 (tipografia în acea perioadă era condusă de
Mitrofan-fostul episcop de Huși), când a apărut primul
titlu imprimat de Antim la tipografia domnească din
București ,, A lui Vasile Macedoneanul ...către fiul său,
Leon Înțeleptul”.
 Când a intrat în Țara Românească, avea în jur de 40 de
ani” și preocuparea lui a fost aceea de a învăța limba locului
(care avea să-i fie a doua patrie ). Probabil ne întrebăm: ,,
Unde a apărut meșteșugul tiparului și când a devenit călugăr
și ieromonah?”
 Se presupune că tânărul Andrei-Antim ar fi învățat
arta tiparului la Constantinopol, la Kiev, în Modova, la
Veneția, dar nu pot fi susținute cu argumente convingătoare.
 El a fost hirotonit la Mitropolia din București sub
influența ieromonahului Macarie, mare eclesiarh al
Catedralei Mitropolitane și la îndemnul mitropolitului
Teodosie a intrat în monahism și după puțin timp a
devenit ieromonah.
 În paralel cu învățarea limbii române, în primii trei
ani de la venirea în țară, ieromonahul Antim a luat în
primire tipografia domnească de la episcopul Mitrofan și
punând-o în funcțiune a tipărit patru cărți: prima în 1691,
cuprinde ,,Învățăturile lui Vasile Macedoneaul către
fiul său Leon” a doua tot în grecește, tipărită în 1692,
conține ,,Slujba Sfintei Paraschiva și a Sfântului
Grigore Decapolitul”, cea de a treia ,, Evangheliarului
greco-român”, din 1693, este cea mai monumentală
operă din întrega activitate tipografică a sfântului Antim;
a patra, tipărită în 1694, este ,, Psaltirea românească”.
 În 1694, fiind mutat la mănăstirea Snagov, ieromonahul
Antim, pe lângă faptul că a reușit să pună în valoare
mănăstirea și restaurând-o și scoțând-o din ruina în care
se afla, a înființat aici și o școală de tipografi.
 Între titlurile tipărite la Snagov sunt de remarcat
,,Mărturisire ortodoxă”, în limba greacă, cuprinzând
,,Psaltirea”, ,,Octoihul”, ,,Ceaslovul”, ,,Triodul” și
,,Penticostarul - Floarea Darurilor”. Care a avut un
mare rol în istoria culturii românești, precum și
,,Liturghierul greco-arab”.
 Din noiembrie 1710, Antim a început în Târgoviște
seria tipăriturilor românești: ,,Învățătura bisericească”,
,,Psaltirea proorocului și Împăratului David”.
 În 1712, a imprimat cu osteneala lui Gheorghe
Radovici cel dintâi ,,Octoih” în limba română.
 În 1713, se tipăresc: ,,Alexandria” (dar nu se mai
găsește nici un exemplar), ,,Dumnezeieștile și sfintele
Liturghii”, ,,Pildele filosofice”, ,,Catavisier”,
,,Molitvelnic”- ediția a II-a, ,,Ceaslovul” .
 În acești ani, la tipografia din București sunt imprimate
15 cărți, din care 11 sunt de limba greacă, 2 în limba
română, una în slavo-română și una greaco-arabă.
 Din cele două cărți românești, Noul Testament este
prima tipărire integrală, separată în Țara Românească.
De asemenea, el este ales pe 16 martie 1705, episcop
de Râmnic, în locul lui Ilarion (care a fost acuzat
pentru încălcarea canoanelor bisericești simpatie față
de catolici) și la 17 martie a fost sfințit arhiereu.
 Multe sunt traduceri făcute de părintele Antim, însă 4
sunt cărți proprii, alcătuite de însuși mitropolitul:
,, Învățătura pe scurt pentru Taina pocăinței”,
,,Învățătura bisericească”,
,,Capete de poruncă”,
,,Sfătuiri creștine politice”.
De la mitropolitul Antim Ivireanul ne-au rămas peste
30 de predici, intitulate ,,didahii” sau cuvinte de învăţătură.
În afară de ,,Cazaniile” lui Varlaam, ,,Didahiile” lui Antim
Ivireanul sunt primele predici originale, vii, luate din
actualitatea vremii, primele luări de poziţie clare şi curajoase
faţă de toate problemele de ordin social, moral, cultural şi
teologic, pe care le întâmpinau societatea şi biserica
românească a acelor vremuri.
Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul, ctitor al
predicii originale în limba română
 Lectura Didahiilor îl indică pe Mitropolitul Antim
iniţiator al elocinţei sacre.
 Ea constituie şi o revoluţie în sens beletristic, avansând
ideea de public. Stilul cazaniei iese, astfel, din
stereotipie şi se subordonează relaţiei predicator-
auditor.
 În predicile Mitropolitului Antim o să observăm că nu
primează învățătura, ci delectarea, dar există și intenția de a
miza pe sensul figurativ al cuvântului și al construcțiilor
alegorice.
 Lectura Didahiilor ne descoperă că în alcătuirea cuvântărilor s-a
ţinut seama şi de anumite principii hristocentrice, pentru că
învăţătura bisericească şi îndemnul spre a face bine vin de la
Hristos şi se împlinesc în şi pentru Hristos, eclesiocentrice,
pentru că se afirmă necesitatea ascultării necondiţionate şi
continue de Biserica, psihologice, prin analiza unor stări
sufleteşti ale persoanelor din istoria sfântă şi prin observarea
unor astfel de stări la ascultători, al intuiţiei, prin capacitatea de
relaţionare dintre cunoştintele abstracte cu cele care caracterizau
societatea contemporană cu autorul, al stimulării activităţii
proprii a ascultătorilor, al actualizării, prin raportarea
învăţăturii evanghelice la situaţii din viaţa societăţii, al
propovăduirii cu cuvântul şi cu fapta, prin modelul vieţii sale
duhovniceşti. Acest ultim principiu este deosebit de important
pentru reuşita predicii.
 “Cuvânt de învăţătură în 26 ale lui Octombrie, asupra
cutremurului şi a marelui mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir”
nu este un simplu act de pedanterie sau de atitudine polemică.
Contextul este cel al explicaţiei asupra fenomenului natural al
cutremurului. Fraza are nuanţă adversativă: “Ci noi, acum, de
astă dată, vom lăsa într-o parte cele ce au zis Anaxagora,
Aristotel, Dimocrit şi Anaxament şi vom crede mai vîrtos pre
dumnezeescul filosof, pre David, carele zice (Ps. 103) (Antim
Ivireanul, 2006: 109): «cela ce caută pre pământ şi-l face de se
cutremură»”. În aceste fraze se subliniază opţiunea
predicatorului nu pentru explicaţie raţională, ci pentru cea
figurată a înţeleptului biblic. Indiferent că este folosită în
ajutorul moralei teologice, intenţia literară există şi ea înlesneşte
înţelegerea, prin transfer figurat, de la seismele terestre, la
tulburările sufleteşti provocate de necredinţă.
 Predica inaugurală, “Aceasta o am zis cînd m-am făcut mitropolit”, anunţă
programul educativ care avea să se împlinească prin limbajul simbolic al
evangheliştilor. N-a rămas nici o categorie socială din timpul lui Constantin
Brâncoveanu căreia ierarhul Ţării Româneşti să nu i se fi adresat, cum zice el
însuşi în cuvântul de învăţătură la Duminica Vameşului:
 "Nimeni să nu socotească din voi, şi să zică în inima lui: ce treabă are vlădica
cu noi, nu-şi caută vlădiciia lui, ci să amestecă întru ale noastre? De n-aţi ştiut
până acum şi de n-au fost nimeni să vă înveţe, iată că acum veţi şti că am treabă
cu toţi oamenii câţi sunt în Ţara Rumânească, de la mic până la mare şi până la
un copil de ţâţă afară din păgâni şi din ceia ce nu sânt de o lege cu noi; căci în
seama mea v-au dat stăpânul Hristos să vă pasc sufleteşte, ca pre nişte oi
cuvântătoare şi de gâtul mieu spânzură sufletele voastre şi de la mine va să vă
ceară pe toţi, iar nu de la alţii, până când vă voiu fi păstoriu" (Aceasta o am zis
când m-am făcut mitropolit).
 Exordiul (Introducerea) acestui text are funcţia metaforei expansive,
conotaţia ei autorizînd finalitatea întregii acţiuni a predicatorului: “Veniţi
după Mine şi voiu face pre voi vînători de oameni”. Datoria predicatorului
este aceea de a aduce sănătate sufletească păstoriţilor săi.
 Funcţia sa de retor, asemănat cu misiunea Mântuitorului Hristos,
“preaînţeleptul doftor al sufletelor”, şi cu cea a “doftorului patimilor
trupeşti” care vindecă boala trupului, este de a vindeca “patimile cele
sufleteşti” prin “cuvinte cereşti”. Căci “limbile doftoria lumii” sunt. “Ucidem
cu limba” sau “înviem cu limba”. Cuvîntul credinţei ne ajută “să ne suim sus
nu cu trupul, ci cu mintea, la mari şi la înalte gînduri”. Astfel, fiecare predică
înseamnă o treaptă a iniţierii în actul de a gîndi credinţa.
 Fraza exordială “Veniţi…” se repetă, ca laitmotiv, în această didahie, dar şi
în altele. Ritmînd expunerea, repetiţia face mai clară, treptat, dicţia ideii
centrale, sporeşte dramatismul argumentării orale însoţită de gestica
retorului, pe care ne-o închipuim a fi fost largă şi expresivă, complementară
cuvîntului răsunător.
 În didahii, stihiile: întunericul, vîntul şi marea în furtună,
figurează ca forţe care primejduiesc omul. Prin urmare,
potrivit afirmaţiei lui Şerban Cioculescu, Sf. Mitropolit
avea “un simţ viu al naturii”, utilizat atît cît îi permiteau
canoanele predicii. Cu un efort de imaginaţie, putem
reconstitui calitatea auditoriului lui Antim, în ceea ce
priveşte ritmul de viaţă reglat după calendarul creştin,
moravurile sociale şi familiale, vestimentaţia şi limbajul,
pentru că toate acestea sînt lăudate sau acuzate de
predicator.
 În concluzie, Sfântul Antim poate fi numit ctitor al limbii
liturgice românești și fondator al limbii române literare.
 Ca slujitor al altarului, Antim a fost adânc convins de
forţa înnoitoare a învăţăturii Mântuitorului.
 Rostite cu aproape 300 de ani în urmă în Catedrala
mitropolitană de atunci (actualmente patriarhală), "Didahiile"
Sfântului Antim Ivireanul pot fi citite şi astăzi pentru
adâncimea analizei psihologice şi darul observaţiei realiste
pe care le vădeşte autorul său, pentru pateticul care mişcă
sufletele, pentru măiestria lor artistică.
Semnătura Sf.
Antim Ivireanul
 ,, Sfinte Părinte Ierarhe Antim, cu vrednicie ai fost
rânduit păstor și învățător turmei tale și cu
înțelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor
tale cuvinte. Viața ai pus-o pentru păstoriții tăi și
cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu
pe Care roagă-L, Sfinte Părinte Ierarhe Antim, să
dăruiască pace și mare milă celor ce săvârșesc sfânta
pomenirea ta”.

(Troparul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul)

Bibliografie
 Sfântul Antim Ivireanul - ,,Didahii” – ed. Basilica – 2016.
 Carmen-Maria Bolocan - ,,Sfîntul Mitropolit Antim
Ivireanul, ctitor al predicii originale în limba română”
 Zirul ,,Lumina” - http://ziarullumina.ro/geniul-limbii-
romane-descoperit-in-predica-mitropolitului-antim-
4728.html