Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

SILOZURI

Master Ingineria Cladirilor

Anul I, grupa 2

Drug Petru-Razvan

1
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

I. Generalități

Prin siloz se înțelege un ansamblu constructiv destinat depozitării materialelor granulate

și pulverulente cum sunt cerealele, făina, semințele, cimentul, etc. Depozitarea se face în
elemente verticale numite celule, pe un timp relativ îndelungat, oferind totodată posibilitatea
optimă de manipulare și conservare.

Silozurile care au o alcătuire celulară, prezintă unele avantaje față de magaziile obișnuite
și anume:
 o utilizare completă a spațiului;
 o însilozare ușoară, mulțumită instalațiilor mecanice;
 descărcarea se face în mod natural, prin gravitație;
 aerisirea în cazul cerealelor și, în general, conservarea produselor se pot face în
condiții bune.

Silozurile sunt alcătuite din celule ce au înălțime relativ mare față de latură sau față de
diametrul cercului înscris în celulă. În mod normal h≥1,5 l max.
La construirea silozurilor s-au folosit: lemnul, cărămida, metalul și betonul armat.

Lemnul: celulele sunt alcătuite din scânduri puse pe lat, care se încrucișează formând
celule de silozuri (fig. 1). S-au făcut și silozuri de lemn alcătuite din patru sau mai mulți stâlpi
îmbrăcați cu dulapi orizontali formând astfel o cutie. O asemenea construcție este puțin
justificată, iar solicitările pereților laterali la încovoiere, datorită presiunilor laterale ale
materialului din siloz, fac necesară ancorarea pereților cu tiranți metalici. Dezavantajele pe care
le prezită utilizarea lemnului la construcția silozurilor sunt: realizarea de lucrări de dimensiuni
reduse, din cauza modului de a construi cu lemn, pericolul de incendiu, efectul dăunător al
intemperiilor și faptul că oferă un teren propice dezvoltării paraziților la silozuri de cereale. Din
această cauză, precum și în scopul de a le feri de incendiu, s-au executat silozuri îmbrăcate cu un
strat de cărămidă și astfel s-a făcut tranziția spre siloziurile alcătuite numai din cărămidă.

2
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

Fig. 1. Siloz cu celule de lemn

Zidăria de cărămidă: oferă mari avantaje în construirea de silozuri față de lemn prin
siguranța împotriva incendiilor, o mai bună izolare termică, evitarea spațiilor care se încuibă cu
insecte, etc.
Pereții despărțitori sunt în mod curent mai groși decât la celulele de lemn din cauza
rezistenței reduse a zidăriei; s-au putut însă realiza și pereți de silozuri din zidărie cu dimensiuni
suficient de reduse. Pentru lucrări mai mari este necesar să se prevadă armături care să preia
tensiunile, ajungându-se astfel la zidăria de cărămidă armată. Zidurile sunt susținute la partea
inferioară de grinzi de beton armat sau direct pe fundații de beton.
Metalul: s-a încercat construirea de silozuri metalice. Marea rezistență a acestui material
a permis construirea de celule cu diametru mare și dimensiuni reduse. În modul acesta și
sarcinile transmise la fundații sunt reduse mult. În plus, se asigură o etanșeitate perfectă.
Defectele silozurilor metalice sunt: lipsa de izolare termică ca și împotriva intemperiilor,

3
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

întreținerea complicată și comportarea defectuoasă în cazul incendiilor. În afară de asta, metalul

este un material mai scump, iar silozurile necesită cantități mari de metal.
Betonul armat: dat fiind proprietatea acestui material de a putea fi utilizat în formele cele
mai felurite, odată cu dezvoltarea tehnicii betonului armat și a calculului silozurilor, s-au
construit silozuri de beton armat.
Concurența mai pronunțată între materialele utilizate la construcția silozurilor se face
între cărămidă și betonul armat. Cărămida are avantajele suprimării cofrajelor și a unei execuții
simple; de asemenea în unele cazuri, are și avantajul utilizării cărămizilor obișnuite care trebuie
armate. Deceoarece tencuielile cărămizilor sunt necesare ele sporesc prețul construcției.
Betonul armat dă o mai mare rigiditate și un volum mai redus, în schimb are un procent
ridicat de oțel și cere o cantitate mare de lemn pentru cofraje. Execuția lucărilor de beton armat e
mai dificilă decât cea a lucrărilor de cărămidă.
Utilizarea cofrajelor alunecătoare și a panourilor demontabile a permis să se facă o mare
economie de lemn la executarea silozurilor.
Cofrajele alunecătoare au pus în evidență ușurința de execuție a celulelor rotunde față de
cele poligonale. Cu cofraje alunecătoare, celulele rotunde se execută cel puțin tot așa de ușor și
exact ca cele poligonale, iar din punctul de vedere al rezistenței, celulele rotunde reclamă mai
puțin oțel și lucrează static în mai bune condiții.
De asemenea, utilizarea prefabricatelor de beton armat a permis o mare economie de
material lemnos și o scurtare a duratei de execuție.
Calitățile ce lipsesc betonului în construcții de silozuri sunt:
 izolarea termică necesară anumitor materiale, ceea ce face ca să fie necesară
realizarea acestei izolări prin straturi izolatoare de cărămidă sau beton ușor. Chiar
un strat izolator de jumătate de cărămidă aduce adesea o izolare suficientă;
 pericolul de fisurare care la unii pereți de silozuri plasați spre nord, face să poată
pătrunde apa printre fisuri și să pericliteze buna conservare a unor materiale
depozitate.

II. Clasificare

Silozurile se pot clasifica după diferite criterii.

 Din punctul de vedere al materialelor utilizate, silozurile se pot face din: lemn,
cărămidă, metal, beton armat, cărămidă armată, etc.
 Din punctul de vedere al despărțirii silozului în celule, se pot realiza silozurile de
mare volum cu o singură încăpere și silozurile cu mai multe celule.
 Din punctul de vedere al rezemării la partea inferioară se pot realiza:
 silozuri rezemate direct pe pământ;

4
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

 silozuri rezemate pe planșee;

 silozuri rezemate pe stâlpi, cu pâlnii de descărcare.
 După forma celulelor, se pot realiza:
 silozuri cu celule rotunde;
 silozuri cu celule poligonale;
 silozuri cu celule pătrate;
 silozuri cu celule dreptunghiulare, etc.
 După materialul înmagazinat se deosebesc:
 silozuri de cereale;
 silozuri de făină;
 silozuri de semințe;
 silozuri de ciment;
 silozuri de cărbune;
 silozuri de minereu, etc.
 Diferitele categorii de silozuri pot fi la rândul lor clasificate pe criteria deosebite.
Astfel silozurile de cereale pot fi clasificate după modul lor de amplasare în:
 Silozuri regionale sau “de țară” răspândite pe tot întinsul țării, având
menirea de a primi cerealele cultivate în vecinătate, de a le îmbunătăți calitatea, de a le
sorta și de a le expedia în centrele comerciale sau industriale, respectiv în silozurile
terminale așezate pe căi de comunicații pe apă;
 Silozuri terminale, situate în centrele de consum și comunicații
importante, care servesc la colectarea cerealelor trimise la silozurile regionale și
conservarea lor până la consumarea în țară, sau până la expedierea către alte centre de
consum, sau până vor fi exportate.

III. Principii de alcătuire

Silozurile se compun în linii generale din:

 baterii de celule de depozitare;
 construcții și instalații anexe.
Bateriile de celule de depozitare au ca părți distincte:
 celule propriu zise de depozitare, cu planșeul de rezemare și pâlniile de golire,
izolări, etc.;
 galeria superioară, în care se găsesc instalațiile de încărcare și circulație;

5
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

 partea inferioară a silozului subsol, care cuprinde galeriile și instalațiile de

descărcare;
 fundațiile.
Părțile anexe cele mai caracteristice unui siloz sunt:
 magazii, hambare, buncăre de recepție, birouri, scări etc.
 instalații de încărcare, descărcare și amestecate, cu turnurile sau rampele
elevatoare etc., instalații de protecție, paratrăsnete, etc.

1. Celule de depozitare

Celulele alcătuiesc partea principală a unui siloz: ele formează spațiul de depozitare.
Elemente geometrice ale celulelor, dimensiunile în plan, înălțimea optimă și maximă,
dispunerea lor etc., se determină în funcție de materialul depozitat, spațiul disponibil și natura
terenului de fundație.
În plan, secțiunea celulelor se face pătrată, dreptunghiulară, poligonală sau circulară (fig.
2).

Fig. 2. Așezarea celulelor în plan

Silozurile trebuiesc dezvoltate mult pe înălțime atunci când terenul disponibil pentru
construcție are dimensiuni relative reduse, cum este cazul silozurilor din porturi, gări, interiorul
unei industrii etc. În asemenea cazuri sunt curente înălțimi ce pot depăși 25 m numai pentru
spațiul de depozitare dintr-o celulă.

6
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

În cazul silozurilor din regiuni agricole, al celor din vecinătatea unor industrii mici,
înălțimea celulelor se face mai mică. Silozurile cu înălțime mai mică se încadrează mai bine în
peisajul architectonic al regiunilor agricole, al gărilor mici și localităților puțin populate.
Magaziile cu silozuri se fac de capacitate variabilă, putând ajunge să înmagazineze zeci
de mii de tone de material.
Pentru cereale forma preferată a celulelor este pătrată având latura de 3 – 4,5 m. Se
utilizează de asemenea și secțiuni dreptunghiulare sau poligonale; în acest caz numărul de laturi
se ia de 6 – 16, iar atunci când se utilizează celule cilindrice diametrul celulei se ia până la 6 m.
Celulele cu un număr mare de laturi și a căror latură trece de 1,2 – 1,5 m au aproape aceleași
avantaje ca și celulele circulare și se pot calcula la fel ca acestea, neglijând încovoierea pereților
în sens orizontal.
Pentru ciment, cenușă și în general material pulverulente, se folosesc celule cilindrice de
dimensiuni mult mai mari, diametrul interior putând fi de 6 – 25 m. Aceste celule lucrează
favorabil static, pereții lor fiind supuși numai la întindere pură, momentele încovoietoare, cu
excepția celor de la punctele de întâlnire a pereților a două celule sau în zona de fund, având
valori reduse.
Spațiile de la intersecția celulelor, așa-numitele stele, se uitlizează ca celule suplimentare,
astfel că nu constituie un spațiu pierdut.

În partea lor inferioară, celulele pot să reazeme în diferite moduri și anume (fig. 3.):

Fig. 3. Secțiuni în silozuri cu o singură celulă

7
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

 direct pe radier, în care caz descărcarea se face cu instalații speciale;

 pe radier, însă materialele depozitate reazemă pe o umplutură de bolovani, piatră,
nisip sau beton slab, care dă pantele necesare, astfel ca vehiculele de transport să
fie încărcate cu materialul din siloz, prin cădere naturală;
 pe un planșeu prevăzut cu găurile necesare descărcării și cu pante făcute prin
umplutură, pentru scurgerea materialului, planșeul rezemând la rândul său pe
stâlpi;
 direct pe stâlpi, celulele fiind prevăzute cu pâlnii de descărcat (fig. 4.)

Fig. 4. Silozuri cu mai multe celule în secții transversal

Stâlpii silozurilor se așează în mod normal la intersecția pereților. Între doi stâlpi, pereții
celulelor lucrează ca grinzi pereți. La silozurile vechi, pereții erau considerați susținuți printr-o
grindă rezemată pe stâlpi. Calculul a arătat că la silozurile de beton armat, grinda este inutilă.
Această grindă care să susțină peretele nu poate însă lipsi la silozurile de cărămidă armată sau la
cele prefabricate, la care pereții sunt constituiți din elemente ce nu asigură transmiterea încărcării
verticale direct pe stâlpi.
Unele silozuri sunt așezate direct pe o placă de fundație care formează radierul
construcției. În acest caz, pe această placă sau sub ea, se prevăd galeriile în care circulă
instalațiile vagonetelor sau vagoanelor de transport și se prevăd conducte care aduc materialele
în vagoane. În cazuri particulare, acest sistem poate oferi o oarecare economie, dar nu poate fi
aplicat în cazul general.
Bateria de celule se execută fără rosturi de dilatație sau tasare, cu toate că poate ajunge la
dimensiuni mari în plan 40 – 50 m, pentru că are o rigiditate mare pe verticală, fiind totuși destul

8
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

de elastic pe orizontală. Se va avea grijă totuși ca, în dreptul acoperișului și a radierului, această
posibilitate de deformare a construcției să nu fie împiedicată.
Fundul celulei: în funcție de materialele depozitate, modul de descărcare al celulei prin
cădere liberă sau cu diverse utilaje și de dimensiunile în plan ale celulei, aceasta se prevede cu
fund plan sau cu fund conic (respectiv piramidal), denumit în acest caz pâlnie.
La celulele cu fundul plan, descărcarea se face cu ajutorul utilajelor pneumatice, cu
lanțuri sau prin cădere liberă, în care caz în interiorul celulei, pe fund, se pune un beton ușor de
pantă.
Tipurile de funduri sunt arătate în figurile 3 și 4.
La tipurile b, c, d, panta de scurgere a materialului poate să fie făcută cu o umplutură de
piatră sau pietriș, acoperită cu o placă de aproximativ 10 cm de beton armat.
Cele mai întrebuințate tipuri de închidere a celulelor la partea inferioară sunt pâlniile și
fundurile plane rezemate pe stâlpi. În asemenea cazuri, pâlniile pot fi cu alcătuire simetrică sau
disimetrică, după modul cum sunt prevăzute instalațiile de descărcare și transport.
Fundurile sunt prevăzute cu găuri de scurgere pătrate sau circulare și se recomandă ca ele
să fie pe cât posibil central. Pentru unele materiale (făină, tărâțe), dimpotrivă, se cere ca doi
pereți ai pâlniei să fie în prelungirea pereților celulei, spre a micșora efectul de boltire. La
celulele cu fundul sprijinit pe stâlpi intermediari se admite o excentricitate a găurii, până la D/6.
În jurul găurii de scurgere se va prevedea o mica grindă armată cu bare închise orizontale
și cu etrieri. Barele de rezistență din pâlnie pot îndeplini și rolul de etrieri, aceasta contribuind la
realizarea unei foarte bune ancorări.

2. Galeria superioară

Se găsește deasupra celulelor și servește la așezarea benzilor transportoare și a tuburilor

telescopice de încărcare a celulelor. Fluxul tehnologic este îndreptat dinspre turnul elevator spre
celule.
În funcție de tipul silozului și de materialele ce se însilozează, galeria superioară poate
avea forme variate.
În general scheletul de rezistență al galeriei superioare la un siloz este alcătuit dintr-un
cadru etajat cu una sau mai multe deschideri (fig. 5.) sau o boltă subțire, cilindrică, lungă, etajată,
rezemată pe arce și stâlpi (fig. 6.)

9
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

Fig. 5. Galerie superioară realizată în cadre

Fig. 6. Galerie superioară realizată în

bolți subțiri

Înălțimea galeriei trebuie aleasă astfel ca distribuția materialului ce se însilozează în

celule să se facă prin cădere liberă, cu ajutorul tuburilor telescopice sau al altor instalații.
La silozuri monolite, galeria superioară se face din beton armat monolit; în cazul când
celulele silozului se execută din elemente prefabricate, se poate adopta aceeași soluție și pentru
ea. Prefabricarea necesită utilaje speciale cu o capacitate de ridicare la înălțime mare și nu e
indicat a se aduce o asemenea instalație numai pentru galeria superioară; această soluție este însă
foarte indicată când silozul are și alte elemente prefabricate.
Stâlpii scheletului de rezistență al galeriei superioare se reazemă pe pereții celulelor, la
intersecția lor între două celule. Cadrele ce susțin galeria pot fi articulate la reazeme; o încastrare
dă eforturi în pereții celulelor, eforturi ce nu pot fi bine stabilite prin calcul. Realizând articulații,
se realizează o rezemare suficient de bună.
Deasupra celulelor, pe pereți, reazemă placa de acoperire care chiar în cazul când celulele
sunt prefabricate este preferabil să se toarne monolit pentru a asigura și pe această cale, o bună
rigiditate întregii baterii. Se poate face însă și din elemente prefabricate, dacă se asigură o bună
monolitizare cu restul construcției.

10
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

La celulele pătrate, placa se armează pe două direcții sau se face un planșeu cu nervuri
secundare când deschiderile sunt mari.
La celulele circulare, când diametrul lor este mic (sub 6 m) placa reazemă pe contur; la
diametrul de 6 – 8 m se va realiza un planșeu rezemat prin două grinzi intermediare și la 8 -10 m
prin patru grinzi dispuse pe una sau două direcții (fig. 7).
În general, sarcinile utile pe această placă nu sunt prea mari, ci de ordinal sarcinilor din
culoare, săli circulate etc., cea mai defavorabilă ipoteză de încărcare fiind aglomerarea de
materiale ce se însilozează pe placă, datorită unei defecțiuni a benzii transportoare.
În placă trebuie să se prevadă goluri, pentru încărcarea celulei, de vizitare, de trecere a
diferitelor țevi sau utilaje și eventual de evacuarea aerului introdus pe jos pentru aerisire.
În dreptul pereților galeriei superioare, cât și în dreptul frontonului, se vor prevedea
grinzi care iau sarcinile suplimentare date de zidărie.

3. Partea inferioară a silozului

Partea inferioară a silozului poate avea unul sau două nivele. Se preferă două nivele,
atunci când linia de însilozare a materialului este desfășurată pe întreaga lungime a bateriei de
celule. În acest caz, la nivelul inferior, se primește materialul însilozat, se sortează, se cântărește
și se transportă spre turnul elevator, iar la nivelul superior se face decărcarea celulelor, încărcarea
în saci și expediția.
Celulele sunt rezemate pe stâlpi sau însuși peretele celulei se continuă după îmbinarea cu
pâlniile până la fundație, în care caz se prevăd la baza celulelor goluri pentru circulație.
Numărul de stâlpi pe care reazemă o celulă este variabil – funcție de mărimea ei – de 4 –
12 stâlpi. Trebuie avut în vedere ca stâlpii să nu fie prea deși, pentru a nu împiedica desfășurarea
normal a procesului tehnologic în această parte.
La celulele circulare cu diametru mic 4 – 6 m, rezemate numai pe stâlpi, ei sunt totuși
prea deși. De aceea se renunță la șirurile de stâlpi intermediari, înlocuindu-se cu o rețea de grinzi;
se ajunge la un planșeu cu grinzi în diagonală (fig. 7.).

11
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

Fig. 7. Așezarea stâlpilor la silozuri cu celule rotunde

În calcul, când construcția este încărcată cu sarcinile fundamentale, stâlpii din interiorul
bateriei de celule se consideră comprimați centric și se fac în mod normal fretați dându-li-se o
secțiune circulară, hexagonală sau octogonală.
Stâlpii distribuiți pe conturul bateriei de celule se consideră, în aceeași ipoteză,
comprimați excentric.
Se admite pentru stâlpii centrali simplificarea amintită, datorită marii rigidități pe
verticală a construcției, rigiditate ce face încărcările neuniforme ale celulelor, să fie uniformizate.
Stâlpii pătrați se pun cu laturile paralele cu laturile silozurilor. Totuși, sunt cazuri, la
celule pătrate sau dreptunghiulare, când stâlpii centrali se pun pe diagonală, iar cei laterali se fac
pentagonali sau dreptunghiulari cu laturile paralele cu axele construcției. În acest mod, stâlpișorii
realizați la colțurile celulelor, prin racordările plăcilor, reazemă mai bine pe stâlpii inferiori.
În regiunile circulate, colțurile stâlpilor se protejează prin corniere metalice.

4. Fundațiile silozurilor

Silozurile sunt construcții foarte grele și care aduc sarcini mari terenului pe care reazemă.
Fundația unui siloz este, în aproape toate cazurile, un radier general. Se adoptă această soluție
din două motive: unul este de rigidizare a întregii construcții, iar cel de al doilea este de a folosi
întreaga rezistență a terenului și de a putea mări înălțimea celulelor. Fundațiile silozurilor
constituie una din părțile delicate ale acestui fel de construcții, din cauza sarcinilor mar ice le
acționează și din cauză că silozurile trebuie puse în puncte obligate: porturi, orașe, gări și unde
pământul de fundație poate avea o calitate neindicată unor sarcini mari.
Calculul și elementele constructive ale radierului sunt asemănătoare construcțiilor de
acest gen făcute și pentru alte feluri de construcții.
Când este necesar, înainte de turnarea radierului, se imbunătățește calitatea pământului
prin compactare.
Când terenurile sunt macroporice, în afară de compactare se iau măsuri pentru
îndăpărtarea cât mai radicală a apelor de suprafață și protejarea terenului din jurul silozului de
infiltrații.
Când terenul sănătos este la mare adâncime, se recurge la piloți de beton armați, bătuți
până în terenul sănătos, sau flotanți.
În special, la construcțiile din unele porturi, este neccesar a se bate piloți, peste care se
toarnă un radier de beton armat. Pe radier se construiește silozul.

12
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

5. Celule și silozuri izolate termic

Silozurile de cereale trebuie să aibe o bună izolare termică. În mod normal, cerealele au o
oarecare umiditate naturală ceea ce face ca, în cazul unor pereți reci, să ducă la condensări a
vaporilor de apă, la umezirea și putrezirea cerealelor.
Izolarea termică trebuie dublată și de o foarte bună izolare hidrofugă în special a pereților
celulelor orientate contra vânturilor reci dominante, nord-est. Betonul are în mod normal fisuri,
prin care la depresiunile atmosferice produse din cauza vânturilor puternice, trece apa. Cantitățile
de apă produse dăunează cerealelor, produselor alimentare și chiar cimentului păstrat în celule.
Se vor lua măsuri de izolare termică cât și de izolare hidrofugă a celulelor.
Se execută căptușirea peretelui de beton armat spre exterior cu un strat de o jumătate sau
o cărămidă întreagă. Peste acest strat de cărămidă se aplică o tencuială care contribuie, atât la
izolarea termică, cât și la cea hidrofugă (fig. 8).
Lăsarea unui strat de aer de 4 – 12 cm între beton și zidărie sporește izolarea termică (fig.
9). În unele locuri, pentru rigidizare, zidăria de cărămidă este legată de masa betonului prin
agrafe de oțel rotund de 5 – 8 mm diametru.
Contra eventualelor infiltrații de ape prin zidăria de cărămidă se iau măsuri, lăsând la
partea cea mai de jos a spațiului de aer amintit, goluri de scurgere către exterior (barbacane).

Fig. 8. Siloz cu celule izolate termic cu cărămidă

13
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

La sistemul Fromenet Clavier silozul se face din beton armat, dar, în loc de cofraj,
betonul se toarnă între două placuțe prefabricate de beton armat de 22 mm grosime.
Izloarea termică este mult sporită prin realizarea peretelui de bton armat din straturi de
beton de vârstă diferită.
Este de remarcat că plăcile prefabricate fac corp comun cu betonul nou turnat, lucrează
împreună, iar plăcuța rămasă în exterior nu este necesar a mai fi tencuită; ea reprezintă o față
perfect realizată.
Lăsarea unor goluri în masa betonului (fig. 9) prin cutii de lemn sau metalice, extrase
scurt timp după betonare, îmbunătățește și mai mult izolarea termică.

Fig. Fig 9. Celule de siloz izolate cu strat de aer.

Stâlpii de monolitizare de la colțurile celulei nu reprezintă pereți reci care să pericliteze

buna izolare termică a celulei; acești stâlpi, în contact cu golurile din pereți, se incălzesc suficient
pentru a nu aduce dificultăți de exploatare.
Utilizarea celulelor de cărămidă armată duce la silozuri cu o bună izolare termică.
Celulele sunt realizate din cărămidă obișnuită și sunt armate circular cu bare rotunde de oțel,
puse similar betonului armat.

IV. Construcții și instalații anexe silozurilor

1. Magazii, hambare, buncăre

La unele silozuri, pentru primirea materialelor de înmagazinat și pentru înmagazinarea de

cantități reduse de produse, se construiesc magazii mici pentru descărcarea căruțelor până la
însilozare.

14
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

Adeseori, descărcarea materialelor sosite se face în buncăre special amenajate, de la care

materialul este transportat mai departe pentru însilozare.
Dimensiunile și alcătuirea acestor magazii, hambare și buncăre, depind de fluxul
tehnologic al silozului.

2. Instalații pentru transport

Materialele care trebuiesc însilozate sunt ridicate printr-un turn ce adăpostește instalațiile
mecanice, necesare exploatării silozurilor. Ca structură, clădirea turnului este alcătuită din cadre
etajate, rigidizate transversal, prin planșee la fiecare etaj.
Turnul elevatorului se separă de celule prin rosturi de tasare, în caz contrar, fiind mai
ușor ca celulele, s-ar produce tasări neegale și fisuri în construcție.
Instalațiile pentru transportul materialelor se compun din:
 elevatoare cu cupe pentru transportul pe verticală, adăpostite în turnul
elevatorului;
 transportoare orizontale, alcătuite dintr-o cutie jgheab, metalică, închisă, în
interiorul căreia materialele sunt transportate de un lanț fără sfârșit, prevăzut cu
palate sau cu benzi rulante. Aceste sisteme de transport consumă multă energie,
dar dăunează mai puțin materialelor decât sistemele cu șnecuri, iar cerealele nu
degajă praf dăunător personalului, ca în cazul când transportul s-ar face pe benzi
de cauciuc.

V. Elemente de execuție

1. Cofrajele

Cofraje de lemn. La silozuri s-au utilizat mai multe tipuri de cofraje. Cofrajele de lemn
nu prezintă o deosebire remarcabilă în comparație cu cele folosite la construcțiile obișnuite. Ele
sunt însă costisitoare din cauza dimensiunilor mari ale construcției, iar în prezent pentru
economisirea lemnului, se recurge la alte sisteme de cofraje.
Când s-a ajuns la “tipuri” de silozuri s-a pus problema cofrajelor metalice și a cofrajelor
alunecătoare.
Cofrajele metalice sunt în genere alcătuite din tole de 2 mm, grosime și circa 1 m
înălțime și dintr-un schelet de susținere de asemenea metalic, alcătuit din fiare profilate sau din
tuburi de oțel.

15
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

Cofrajele metalice sunt de două feluri: sprijinite pe teren și suspendate. Cofrajele

metalice suspendate sunt ridicate cu macaralele și sprijinite în cât mai mare măsură pe porțiunile
de construcție executate și întărite.
Cofrajele alunecătoare. Pentru a economisi lemnul cofrajelor obișnuite se folosesc
cofraje alunecătoare.
Caracteristic la aceste cofraje este sistemul lor de rezemare pe construcția executată și
întărită, cu acest sistem economisindu-se susținerile în timpul execuției. De asemenea, cofrajele
în care se toarnă betonul, după întărirea acestuia, se mișcă prin alunecare, pentru a servi la
turnarea unui alt tronson de construcție.
Se utilizează în aceste cazuri pe cât posibil ciment superior cu întărire rapidă, putându-se
mișca cofrajul dupa 24 – 28 ore. Tolele metalice sau cofrajele de lemn împreună cu podina de
lemn și întreg sistemul de susținere sunt ridicate continuu printr-un mecanism special. Acest
mecanism diferă după sistemul de cofraj și mecanismele utilizate.
În sistemul cel mai utilizat de cofraje alunecătoare, aparatul de ridicat este alcătuit dintr-o
piuliță care se rotește în jurul unui șurub care reazemă pe o serie de vergele de oțel rotund cu
diametrul de 25 – 30 mm, care rămân îngropate în beton. Ele nu intră în calculul pereților de
siloz, ci sevesc numai la susținerea aparatului de ridicat.
Pentru ca vergelele să nu flambeze, dat fiind că întreg aparatul de ridicat și partea
superioară a cofrajului au nevoie de o lungime de vergele de cel puțin 50 cm, iar lungimea de
flambaj a vergelelor este redusă, se prevăd sisteme de ghidaje a vergelelor. De asemenea se
recomandă ca vergelele să fie din oțel superior de obicei OL50 sau OL52.
Se pot prevedea blocuri de beton ce se așează la intersecția pereților. Pe ele se dispun
cricuri, care susțin cofrajul alunecător. Când cursa cricului se sfârșește, manivela se invârtește în
sens invers. Cofrajul rămâne atârnat prin frecare de beton. Se interpune un nou bloc de beton și
operația se continuă.
Cofraje din panouri demontabile. Din panouri demontabile se pot face cofraje pentru
celulele de silozuri, iar execuția poate fi astfel organizată, încât în ansamblu, să se consume
foarte puțin lemn. Cofrajele de lemn în panouri, se îmbină cu piese speciale metalice de
asamblare și buloane.
Aceste cofraje sunt avantajoase când sprijinirea cofrajului se poate face pe partea de
beton turnată și întărită a silozului, care servește ca element de susținere. Pentru a fi posibilă
această susținere, proiectarea va trebui să prevadă punctele de susținere ale cofrajului alcătuit din
panouri.
Cofraje alcătuite din prefabricate de beton. Sistemul cofrajelor din plăci de beton care
rămân incorporate în peretele silozului s-a întrebuințat cu succes. Este un sistem mixt la care
peretele e format din cofrajul alcătuit din plăcile de beton și din betonul turnat lângă ele. Pe
această cale se pot găsi sisteme avantajoase de realizare a celulelor. În mod normal prin acest

16
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

sistem peretele iese prea gros. Din acest motiv cele două placuțe prefabricate se pun cu
interspații care să servească și pentru izolarea termică, iar betonul turnat are numai rol de
monolitizare.

2. Prefabricatele în construcțiile de silozuri

Silozurile din Brăila, Galați și Constanța sunt executate din elemente de beton armat
prefabricate. Celulele acestor silozuri sunt hexagonale, alcătuite din două tipuri de elemente:
placă și piesă de colț.
Plăcile au înălțime de 1 m și grosimea constantă pe înălțimea celulei, de 12 cm. piesele de
colț au înălțimea de 50 cm, deoarece altfel ar fi fost prea grele.
Aceste piese au armăturile sudate. Îmbinarea pieselor se face prin armaturi scoase din
prefabricate, legarea acestor armaturi și monolitizare.
Silozurile tip Froment – Clavier utilizează la cofraje placuțe de beton armat de 22 mm
grosime.
Sunt diferite tipuri de silozuri care utilizează prefabricate pentru celule. Se pot utiliza cu
succes chesoane de beton armat prefabricate, monolitizate prin stâlpi verticali turnați în anumite
locașuri special lăsate.
3. Accidente curente la silozuri

Dintre accidentele survenite mai des la silozuri și care au produs mari pagube, trebuie
amintite în primul loc, cele produse de cedările fundațiilor, silozurile fiind construcții deosebit de
grele.
Tasările chiar exagerate ale terenului de fundație, dar care nu depășesc anumite limite, nu
sunt periculoase dacă sunt uniforme. În momentul în care tasarea este însă neuniformă, silozurile
se înclină sau lasă să se deschidă de-a lungul lor rosturile de dilatație. Din cauza marii lor
greutăți, îndreptarea silozurilor înclinate este aproape imposibilă. Uneori la silozurile înclinate se
poate utiliza numai o parte de celule, cele opuse părții către care silozul este înclinat. Silozul este
în acest caz numai parțial utilizat. Sunt cunoscute asemenea accidente la silozuri așezate pe
terenuri slabe.
Defecte de concepție și execuție au dus uneori la distrugerea parțială sau chiar totală a
unor silozuri. Mai frecvent se întâmplă asemenea accidente la regiunea de racordare a celulelor
cu pâlniile de descărcare care sunt puncte deosebit de puternic solicitate și așezarea armăturii
cere o deosebită atenție.
Defectul cel mai curent de execuție, la baza celulelor, se produce într-o ancorare
insuficientă a armăturilor ce susțin pâlnia în pereții celulelor. Se mai produc erori din armarea

17
 Tehnologii moderne pentru realizarea clădirilor

insuficientă a muchiilor pâlniei precum și din prevederea unor armaturi care se smulg din beton,
fiind prevăzute continui lângă exterior, în dreptul concavităților, fără a fi ancorate în masa
betonului.
Explozii puternice s-au produs adesea la silozuri. Amestecuri explozive pot apărea la
unele silozuri pentru minereuri și diferite produse chimice. Din aceste cauze transporturile în
incinta de silozuri se fac adesea cu locomotive electrice lurând cu acumulatori și care evită
posibilitatea unor explozii.
În unele silozuri, pentru a preveni aceste accidente, s-a renunțat la planșeul peste celule,
ceea ce a dat naștere la alte feluri de accidente.
Cerealele se pot aprinde uneori în silozuri. În aceste cazuri silozul se distruge prin
dilatarea exagerată a armăturii, dată fiind grosimea redusă a stratului de protecție de beton, pus
peste armături. Lipsa de aer din siloz face însă ca asemenea accidente să fie rare și evitabile.

18