CAPITOLUL V.

REGLEMENTĂRI JURIDICE CU PRIVIRE LA COMERŢUL

INTERIOR

1. Consideraţiuni generale privind reglementarea activităţii de comerţ

1.1. Noţiunea activităţii de comerţ
1.2. Evoluţia reglementărilor în domeniul comerţului pe teritoriul Republicii Moldova
1.3. Implicaţia factorului uman în avansarea relaţiilor economico - comerciale
2. Procedura iniţierii activităţii de comerţ
2.1. Condiţiile notificării privind iniţierea activităţii de comerţ
2.2. Autorităţi abilitate cu dreptul de autorizare a activităţii de comerţ
3. Formele de desfăşurare a comerţului
3.1.Comerţul cu ridicata. Conţinutul activităţii şi rolul acesteia în distribuţia de mărfuri
3.1.1. Funcţiile comerţului cu ridicata
3.1.2. Formele comerţului cu ridicata
3.2.Comerţul cu amănuntul. Conţinutul activităţii şi rolul acesteia în distribuţia de mărfuri
3.2.1. Tipologia comerţului cu amănuntul
3.3 Comerțul combinat (cash and carry)
3.4 Prestarea serviciilor comerciale
4. Reguli cu privire la comercializarea de produse şi servicii

1. Consideraţiuni generale privind reglementarea activităţii de comerţ

1.1 Noţiunea activităţii de comerţ

Din cele mai vechi timpuri, factorii ce au stat la baza dezvoltării unei societăţi au fost cei
de ordin economic, social, politic şi cultural. Totuşi, se evidenţiază adesea faptul că contribuţia
acestor factori capătă eficienţă doar în cazul funcţiunii lor sincronizate, bazate pe interacţiune
continuă şi progresivă. Din categoria acestor factori, considerăm că valoarea şi meritul cel mai
semnificativ în dezvoltarea statului îi revine factorului economic.

1.2 Evoluţia reglementărilor în domeniul comerţului pe teritoriul Republicii Moldova.

Recunoaşterea independenţei Republicii Moldova de după anii 1991 a adus şi primele
semne de dezvoltare economică bazate pe principii democratice, de liber schimb, concurenţă
loială şi protecţia consumatorului. Este evident faptul că succesul devoltării economice depinde

1
şi de experienţa subiecţilor ce asigură realizarea unor procese în cadrul acestui sistem, dar şi de
factori ce se referă la resurse, capacităţi, tradiţii, cadru juridic, relaţii externe etc.
Având în vedere faptul că Republica Moldova nu dispunea la acel moment de produse
competitive sau relaţii economice externe dezvoltate, unica posibilitate de dezvoltare a fost
văzută în avansarea relaţiilor comerciale şi, în special, a relaţiilor formate în cursul practicării
comerţului interior. În acest sens au fost adoptate un şir de acte normative care au pus baza
activităţii antreprenoriale, a fost elaborat cadrul juridic ce avea să asigure legalitatea şi controlul
desfăşurării activităţilor comerciale.
În pofida acestui fapt, considerăm că pentru realizarea eficientă a obiectivelor propuse
este strict necesară şi elaborarea politicilor de dezvoltare umană.

1.3. Implicaţia factorului uman în avansarea relaţiilor economico - comerciale

Ritmul şi succesul dezvoltării economice al fiecărui stat, au fost influenţate tot timpul de
politica adoptată de acesta, având la bază factori sociali, culturali, religioşi, demografici, etc.
Pentru Republica Moldova, dezvoltarea economică nu a avut parte de libertatea adoptării
unei politici proprii în acest sens, ţinând cont de dominaţiile şi regimurile diferite de guvernare
care şi-au impus reguli proprii fără a lua în considerare şi alţi factori sau aspiraţii.
A
nume
acest
factor
, a
consti
tuit
eleme
ntul
de
bază
al
stagn
ării
dezvo
ltării
econo
mice,
2
fiind
deter
minat
e de
nivel
ul
slab
de
dezvo
ltare
intele
ctuală
,
profe
sional
ă şi în
gener
al de
cultur
ă a
consu
mator
ului
ca
benef
iciar
direct
al
desfă
şurări
i
acest
or
relaţii
.
3
 Î
n
pofid
a
acest
ui
fapt,
totuşi,
analiz
a
relaţii
lor
come
rciale
la
ziua
de azi
suger
ează
ideea
că
legăt
urile
dintr
e
come
rţ şi
dezvo
ltare
a
uman
ă în
Repu
blica
Mold
4
 ova
sunt
expli
cite şi
puter
nice1.
Din
acest
consi
deren
t, la
elabo
rarea
cadru
lui
norm
ativ
ce
regle
mente
ază
activi
tatea
de
come
rţ,
accen
tul
princi
pal a
fost
pus
pe

1
Roman Mogilevskii, Eugeniu Hristev. Comerţul şi dezvoltarea umană. Asistenţă pentru evaluarea necesităţilor în
domeniul comerţului în Republica Moldova. Chişinău 2011, p. 33
5
factor
ul
uman,
în
ceea
ce
priveş
te
divers
ificar
ea
statut
ului
subie
cţilor
ce
practi
că
activi
tate
de
come
rţ,
precu
m şi a
forme
lor de
come
rţ
admis
e,
simpl
ificar
ea
unor
6
proce
duri
ce ar
influe
nţa
poziti
v
asupr
a
intenţ
iei
subie
ctului
de a
desfă
şura o
activi
tate
de
come
rţ. De
asem
enea,
s-a
atras
atenţi
e şi
asupr
a
rolulu
i
autori
tăţilor
publi
ce la
7
emite
rea
actelo
r cu
caract
er
permi
siv,
fiind
învest
ite cu
un
spectr
u mai
larg
de
comp
etenţe
în
acest
sens.
De
altfel,
factor
ul
dezvo
ltării
uman
e se
comp
leteaz
ă
recipr
oc cu
cel al
8
dezvo
ltării
econo
mice,
fapt
dedus
din
scopu
l ce a
stat la
baza
elabo
rării
Legii
nr.
231/2
010.
P
otrivit
art. 1
alin.
1, al
legii
sus-
menţi
onate,
scopu
l
aceste
ia
const
ă în
creare
a
cadru
9
lui
juridi
c
cores
punză
tor
desfă
şurări
i
activi
tăţilor
de
come
rţ prin
dezvo
ltarea
reţele
i de
distri
buţie
a
produ
selor
şi
servic
iilor
come
rciale
în
condi
ţiile
respe
ctării
libere
i
10
concu
renţe,
prote
cţiei
vieţii,
sănăt
ăţii,
securi
tăţii şi
intere
selor
econo
mice
ale
consu
mator
ilor.
Î
n
acest
sens,
legea
în
discuț
ie
regle
mente
ază
activi
tăţile
în
dome
niul
come
rţului
11
interi
or,
stabil
eşte
cerinţ
ele
princi
pale
pentr
u
desfă
şurare
a
acest
or
activi
tăţi,
forme
le de
desfă
şurare
a
come
rţului,
comp
etenţe
le
organ
elor
centra
le de
speci
alitate
ale
admi
12
 nistra
ţiei
publi
ce şi
ale
autori
tăţilor
admi
nistra
ţiei
publi
ce
locale
în
dome
niul
come
rţului.
Totuşi, considerăm că implicaţia statului în reglementarea activităţii de comerţ este
evidentă şi indispensabilă, iar pentru asigurarea realizării acestui obiectiv, statul prin intermediul
organelor sale exercită prerogative ce constau în:
 autorizarea desfăşurării activităţilor de comerţ;
 evaluarea conformităţii produselor şi serviciilor;
 licenţierea activităţilor de comerţ;
 monitorizarea activităţilor de comerţ (crearea şi gestionarea resursei informaționale
în domeniul comerțului);
 stabilirea regulilor pentru desfăşurarea activităţilor de comerţ;
 restricţionarea sau interzicerea comercializării unor produse şi servicii conform
legislaţiei în vigoare;
 asigurarea desfăşurării activităţilor de comerţ;
 stabilirea mecanismului de formare a preţurilor/tarifelor la produsele/serviciile de
importanţă socială;
 promovarea mărfurilor autohtone;
 controlul statului asupra activităţilor de comerţ;

13
  asigurarea protecţiei consumatorilor, a persoanelor care desfăşoară activităţi în
comerţ şi a populaţiei în general faţă de publicitatea înşelătoare, interzicerea publicităţii pentru
anumite mărfuri şi servicii care contravin bunelor moravuri.

2. Procedura iniţierii activităţii de comerţ

Specifică activităţii comerciale, prima şi cea mai importantă etapă a iniţierii acesteia o
constituie ideea şi spiritul de iniţiativă a subiectului ce intenţionează să o desfăşoare, evident,
însoţită de politica statului în sensul încurajării acestuia în luarea deciziei de dobândire a calităţii
de comerciant.
După cum menţionam în subiectele precedente, activitatea de comerţ poate fi desfăşurată
atât de persoane fizice înregistrate sau neînregistrate în ordinea stabilită, cât şi de persoanele
juridice cu scop lucrativ. Însă pentru ca subiecţii în cauză să dobândească calitate de comercianţi,
trebuie să întrunească şi alte condiţii, cum ar fi realizarea faptelor de comerţ, care sunt permise în
baza anumitor acte cu caracter permisiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 al Legii nr. 231/2010, activitatea de comerţ poate fi exercitată
de orice persoană fizică sau juridică în condițiile legii.
Comerciantul care desfăşoară activităţile stabilite în anexele nr. 3 şi nr. 4 din Legea nr.
231/2010 este obligat să angajeze persoane care corespund cerinţelor de pregătire profesională şi
de sănătate. De fapt, logica acestor reglementări constă în intensificarea măsurilor ce au ca
finalitate asigurarea unei protecţii eficiente a consumatorului, sporirea calităţii produselor şi
serviciilor, a calităţii deservirii, competitivităţii şi concurenţei loiale. Însă, din păcate,
transpunerea în practică şi supravegherea modului de respectare a acestor condiţii nu-şi găsesc
eficienţa, probabil din cauza controlului superficial sau chiar a lipsei unui mecanism clar ce ar
demasca aceste încălcări.

2.1. Condiţiile notificării privind iniţierea activităţii de comerţ

Pe lângă toate cerințele înaintate față de activitatea de comerț, legiuitorul mai impune și
obligația comerciantului de a depune o notificare cu privire la desfășurarea activității de comerț.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 231/2010 în cazul activităţilor de comerţ, altele decât cele
stabilite în anexele nr. 3 şi nr. 42, comerciantul are dreptul să desfăşoare activitatea de comerţ
concomitent cu depunerea notificării privind iniţierea activităţii de comerţ. În cazul activităţilor
2
Anexa 3 - activităţi ale unităţilor comerciale supuse autorizării sanitar-veterinare sau înregistrării de către Agenţia
Naţională pentru Siguranţa Alimentelor; anexa 4 - activităţi ale unităţilor comerciale pentru care se eliberează
autorizaţii sanitare de funcţionare

14
prevăzute în anexele nr. 3 şi nr. 4, precum şi în cazul comerţului ambulant, comerciantul este
obligat să depună notificarea privind iniţierea activităţii de comerţ cu cel puţin în 15 zile
lucrătoare până la iniţierea activităţii. Notificarea privind iniţierea activităţii de comerţ va
corespunde modelului stabilit la anexa nr. 2 şi va conţine următoarele date:
a) denumirea/numele, sediul/domiciliul, IDNO/IDNP şi datele de contact ale
comerciantului;
b) denumirea şi codul activităţii de comerţ conform CAEM Rev. 2 (Clasificatorul
activităților din economia Moldovei), cu menţiunea privind comercializarea producţiei alcoolice,
berii şi/sau a articolelor din tutun;
c) denumirea şi adresa unităţii comerciale sau a locului de vânzare;
d) tipul unităţii comerciale conform Nomenclatorului unităţilor comerciale aprobat de
Guvern;
e) suprafaţa comercială (m2);
f) capacitatea unităţii comerciale (numărul de locuri/persoane) – în cazul unităţii de
alimentaţie publică;
g) tipul şi suprafaţa comercială (lungimea, lăţimea, înălţimea) a unităţii mobile – în cazul
desfăşurării activităţii de comerţ prin intermediul unităţii mobile;
h) declaraţia pe proprie răspundere a comerciantului privind respectarea legislaţiei.
i) privind contractul de transport al deșeurilor, semnat în modul stabilit de autoritatea
administrației publice locale3.

2.2. Autorităţi abilitate cu dreptul de autorizare a activităţii de comerţ

Notificarea privind iniţierea activităţii de comerţ se depune de comerciant în mod separat
pentru fiecare unitate comercială şi/sau loc de vânzare. Notificarea privind iniţierea activităţii de
comerţ se depune de comerciant la autoritatea administraţiei publice locale fizic sau on-line prin
intermediul resursei informaționale în domeniul comerțului. Notificarea privind iniţierea
activităţii de comerţ se depune la autoritatea administraţiei publice locale de nivelul întâi, la
autoritatea administrației publice a municipiilor Chişinău şi Bălţi sau a unităţii teritoriale
autonome Găgăuzia, în a cărei rază teritorială urmează să-şi desfăşoare activitatea comerciantul
respectiv. Notificările şi copiile actelor anexate, depuse de comerciant, se păstrează în arhiva
autorităţii administraţiei publice locale. Datele incluse de comerciant în notificarea privind
3
Respectiva condiție este impusă recent prin LP235 din 08.11.18, MO448-460/07.12.18 art.735; în vigoare 07.06.19
care este, nu altceva, decât o măsura cu caracter financiar de protecție a mediului contra efectelor negative generate
de activitățile economice, costul căreia este suportată de către eventualul beneficiar al activității de comerț pe care
intenționează a o desfășura. Deși existența unui contrat, în acest sens, este o condiție obligatorie a inițierii activității
de comerț, asistând astfel la consacrarea indirectă a unui nou contract din categoria celor obligatorii acesta, totuși,
are menirea să acorde garanții în misiunea statului de a proteja mediul și mai puțin în dezvoltarea sectorului
economic.
15
iniţierea activităţii de comerţ trebuie să corespundă interdicțiilor și cerinţelor stabilite de prezenta
lege şi de regulamentul de desfăşurare a activităţilor de comerţ în localitatea respectivă, aprobat
de consiliul local.

3. Formele de desfăşurare a comerţului

În cadrul relaţiilor comerciale, eficienţa desfăşurării acestora în maniera în care ar
răspunde oportun la necesităţile ascendente ale pieţei, reclamă şi necesitatea organizării şi
funcţionării comerţului sub diferite forme, iar diversificarea formelor de comerţ se face în funcţie
de spectrul solicitărilor impuse pe piaţă. Respectiv, practicarea activităţii de comerţ sub diverse
forme, exercită o influenţă pozitivă asupra calităţii serviciilor oferite de comercianţi, fiind
ghidate şi de cerinţele de protecţie a drepturilor şi intereselor consumatorului.
În spectrul formelor de desfăşurare a comerţului, cel care procură anumite mărfuri sau
servicii, poate apărea în ipostaze diferite. Adică, în cadrul unor forme de comerţ, aceştia apar în
calitate de consumatori finali, iar în cadrul altor forme, ca intermediari între comercianţi şi
consumatori finali.
Este evident faptul că spectrul formelor de comerţ se formează în funcţie de nivelul de
dezvoltare economică a unui stat, de capacităţile de cumpărare, tradiţii şi obiceiuri autohtone,
cultura consumatorului, dar şi cea a comerciantului.
Cadrul normativ ce asigură desfăşurarea comerţului sub diferite forme este alcătuit din
norme care prescriu reguli specifice fiecărei forme de comerţ în parte.
Potrivit legislaţiei naţionale4, comerţul în Republica Moldova poate fi desfăşurat în una
din următoarele forme principale:
1. Comerţul cu ridicata.
2. Comerţul cu amănuntul.
3. comerțul cash and carry (comerțul combinat)
4. serviciile comerciale, inclusiv alimentația publică.

3.1. Comerţul cu ridicata. Conţinutul activităţii şi rolul acesteia în distribuţia de

mărfuri

Potrivit art. 3 al Legii nr. 231/2010, comerţ cu ridicata constituie activitate desfăşurată de
comercianţii care cumpără produse în scopul revânzării acestora către alţi comercianţi sau
utilizatori profesionali (producători agricoli, industriaşi, prestatori de servicii, meşteşugari).

4
Art. 7 din Legea nr. 23 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior. Monitorul Oficial Nr. 206-209 din
22.10.2010.
16
 Altfel spus, comerţul cu ridicata constituie o formă a comerţului ce implică ridicarea prin
cumpărare a mărfurilor în cantităţi mari în scopul revânzării acestora către alţi comercianţi sau
consumatori finali, în aceleaşi cantităţi sau cu amănuntul.
După unele opinii5 în conceptul de distribuţie a mărfurilor, comerţul cu ridicata include
toate activităţile implicate în vânzarea de bunuri sau servicii către cei care le cumpără pentru a le
revinde sau pentru a le folosi în scopuri comerciale.
Pentru producători comeţul cu ridicata prezintă următoarele avantaje:
 comerţul cu ridicata lansează şi plăteşte comenzi în părţi mari de mărfuri, alimentând
constant fluxurile financiare ale producătorilor, permiţând acestora continuarea fără întrerupere a
activităţii;
 comerţul cu ridicata, stocând mari cantităţi de produse, asigură producătorilor unele
servicii logistice (depozitare, condiţionare etc.);
 prin eşalonarea în timp a comenzilor, prin previziunile evoluţiei consumului, comerţul
cu ridicata contribuie la regularizarea producţiei;
 comerţul cu ridicata oferă producătorilor informaţii despre modul în care produsele
acestora au fost primite de detailişti, facilitează fluxul de informaţii între piaţă şi producător;
 comerţul cu ridicata realizează cataloage, documentaţii, cercetări de piaţă, participă
activ la campaniile de promovarea a vânzărilor, la cunoaşterea cerinelor pieţei, la antrenarea
consumatorilor.
Pentru comercianţii cu amănuntul, rolul comerţului cu ridicata se concretizează în6:
 funcţionarea părţilor de mărfuri şi livrarea lor către comercianţii cu amănuntul;
 oferirea informaţiilor detailiştilor, privind oferta de produse şi servicii;
 oferirea detailiştilor de produse la preţuri mai mici, decât dacă s-ar aproviziona direct
de la producători;
 simplificarea şi uşurarea muncii administrative a detailiştilor, aceştia adresîndu-se unei
singure firme de comerţ cu ridicata, legate de întocmirea comenzilor, facturilor, recepţiei,
corespondenţei, ceea ce înseamnă o reducere a cheltuielilor comercianţilor cu amănuntul.

3.1.1. Funcţiile comerţului cu ridicata

Desfăşurarea activităţii de comerţ cu ridicata, pe lângă utilitatea sa orientată spre
înbunătăţirea procesului de distribuţie a mărfurilor, mai îndeplineşte şi funcţia generală ce constă
în asigurarea legăturii dintre producătorii şi comercianţii cu amănuntul.

5
Camelia Băeşu. Economia comerţului. Note de curs. Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava.
6
Manoela Popescu, Viorica Ionaşco, Bazele comerţului, Bucureşti 2004, p. 92
17
 Ţinând seama de rolul pe care îl ocupă în cadrul circuitelor comerciale, comerţului cu
ridicata îi revine o serie de funcţii specifice7:
1. cumpărarea unei cantităţ mari de produse şi concentrarea unor fonduri de mărfuri de la
un număr mare şi divers de producători din cadrul pieţei interne sau de pe diverse pieţe externe,
în vederea aprovizionării continue şi în sortiment variat al comerţului cu amănuntul;
2. stocarea unor cantităţi mari de mărfuri în vederea asigurării unor eşalonări normale a
fluxului produse către detailişti;
3. transformarea sortimentului industrial, format din cantităţi mari de produse de un
anumit fel, livrat de către producători, în sortiment comercial, corespunzător varietăţii cererii
populaţiei;
4. revânzarea mărfurilor în cantităţ mici către comercianţii cu amănuntul;
5. cercetarea permanentă a pieţei şi studierea în deosebi a evoluţiei cererii de mărfuri a
populaţiei şi a utilizatorilor industriali sau asimilaţi acestora.

3.1.2. Formele comerţului cu ridicata

Având în vedere faptul că legislația națională nu prevede formele comerțului cu ridicata,
din interpretările oferite de literatura de specialitate atunci când se enumeră funcţiile comerţului
cu ridicata putem deduce şi formele comerţului cu ridicata. Aceeaşi soluţie este adoptată şi de
autorii Proiectului Hotărârii Guvernului RM „cu privire la desfăşurarea comerţului cu ridicata”
unde în anexa nr. 1 ce conține reguli specifice de desfăşurare a comerţului cu ridicata, în pct. III
sunt enumerate formele de desfăşurare a comerţului cu ridicata şi se referă la8:
a) cumpărarea de produse şi concentrarea fondurilor de mărfuri de la un număr mare
şi divers de producători din cadrul pieţei interne sau de pe diverse pieţe externe, în vederea
aprovizionării fără întrerupere şi în sortiment variat a comerţului cu amănuntul, precum şi a altor
categorii de cumpărători cu excepţia consumatorilor finali;
b) stocarea unor cantităţi mari de mărfuri în vederea asigurării unei eşalonări normale a
fluxului de produse către detailişti şi, în continuare, a fluidităţii vânzărilor către consumatori,
prin eliminarea suspendărilor intervenite în procesul de aprovizionare ca urmare a sezonalităţii
producţiei, lipsei informaţiilor, diverselor situaţii conjuncturale, blocaje financiare în cadrul
întreprinderilor producătoare etc.
c) sortarea mărfurilor industriale (mărime, culoare, model etc.) livrate de producători,
în sortiment comercial, corespunzător varietăţii cererii populaţiei;
d) revânzarea mărfurilor în cantităţi mai mici către comercianţii cu amănuntul.

7
Manoela Popescu, Viorica Ionaşco, Bazele comerţului, Bucureşti, 2004, p. 93.
8
Proiectului Hotărârii Guvernului Republicii Moldova cu privire la desfăşurarea comerţului cu ridicata.
18
 Concomitent cu transformarea sortimentului industrial în sortiment comercial,
comercianţii cu ridicata fracţionează partidele mari de mărfuri primite de la producători sau pe
cele stocate în partide mici pe care le distribuie pe bază de comenzi către detailişti, indiferent de
locul în care aceştia îşi au reşedinţa şi raza de activitate;
e) cercetarea permanentă a pieţei şi studierea evoluţiei cererii de produse a populaţiei
şi a utilizatorilor industriali, în vederea informării producătorilor, orientării fluxurilor de mărfuri,
îmbunătăţirii structurii distribuţiei, a mijloacelor de promovare, precum şi pentru realizarea unor
previziuni pentru propria activitate în viitor.

3.2. Comerţul cu amănuntul. Conţinutul activităţii şi rolul acesteia în distribuţia de

mărfuri
Conform noţiunii expuse în art. 3 al Legii nr. 231/2010, comerţul cu amănuntul reprezintă
o activitate desfăşurată de comercianţii care vând produse direct consumatorilor pentru uzul
personal al acestora (consumul final).
La fel ca celelalte domenii care formează structura procesului de distribuţie a mărfurilor
şi comerţul cu amănuntul prezintă o problematică deosebit de complexă, atât sub aspectul
activităţilor economice desfăşurate, cât şi al sistemului de relaţii generale. Aceasta face ca însuşi
sistemul de definire şi conturare a conţinutului, a rolului şi a funcţiilor sale să prezinte unele
aspecte dificile şi extrem de pretenţioase din punctul de vedere al analizei lor în timp, creînd
chiar etapizări şi localizări punctuale9.
Pentru a răspunde unor asemenea exigenţe, specialistul american Philip Kotler, într-o
lucrare relativ recentă, publicată în România în anul 1997 – „Managementul marketingului” –
încearcă o conturare mai pragmatică a respectivului concept, pornind de la ideea potrivit căreia
„noţiunea de comerţ cu amănuntul include toate activităţile implicate în vânzarea produselor sau
serviciilor direct către consumatorii finali, spre a fi folosite în scopuri personale, necomerciale”.
Potrivit definiţiei formulate în literatura de specialitate 10, comerţul cu amănuntul
reprezintă un ansamblu de activităţi, relaţii, organizate şi desfăşurate de unităţi specializate pe
circulaţia mărfurilor, în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali.
Într-o formă clasică, dicţionarele de specialitate definesc comerţul cu amănuntul ca o
formă a circulaţiei mărfurilor a cărei funcţie constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde
consumatorilor sau utilizatorilor finali, în general în cantităţi mici şi în stare de a fi întrebuinţate.

3.2.1. Tipologia comerţului cu amănuntul

9
Camelia Băeşu, op. cit. p. 46.
10
Manoela Popescu. Viorica Ionaşco. Bazele comerţului. Bucureşti, 2004, p. 102.
19
 Potrivit pct. 2 al Anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 931din 8 decembrie 2011,
identificarea tipului, clasificarea unităţilor comerciale cu amănuntul şi revendicările faţă de
acestea se efectuează conform anexelor nr. 2 şi 3 la prezenta hotărâre.
Având în vedere prevederile conţinute în anexele indicate, vom încerca să stabilim
tipurile de activităţi cu amănuntul având la bază două criterii:
1. Sectoarele activităţii comerciale cu amănuntul;
2. Unităţile prin care se realizează comercializarea produselor cu amănuntul.
1. Sectorizarea activităţii comerciale cu amănuntul, presupune împărţirea acesteia în:
 comerţul alimentar;
 alimentaţia publică;
 comerţul nealimentar.
Comerţul alimentar. Sectorul comerţului alimentar este considerat unul din cele mai
dezvoltate şi solicitate sectoare, datorită cererii curente, condiţionând astfel un flux constant al
vânzărilor pe întreaga perioadă a anului. Cu atât mai mult, frecvenţa vânzărilor în cadrul
comerţului alimentar este determinată şi de obiectul acestuia, care este reprezentat de produse
alterabile, ce impun în principiu respectarea unui termen de valabilitate.
Nu în ultimul rând, stabilitatea comerţului în sectorul alimentar depinde în mare măsură
şi de prioritatea impusă de aceste produse pentru existenţa umană, care în anumite împrejurări
devin de strictă necesitate, în faţa produselor nealimentare, a căror procurare poate suferi
amânare.
Având în vedere calitatea produselor alimentare pentru sănătatea omului, în scopul
garantării acestui drept, legiuitorul a adoptat legi 11 şi norme referitoare la asigurarea calităţii şi la
protecţia consumatorului, precum şi garantarea dreptului acestuia la produse inofensive.
După importanţa sa, comerţul alimentar se caracterizează prin următoarele12:
 existenţa unei reţele de mari unităţi generale care pune la dispoziţia consumatorului
o gamă variată de produse alimentare, oferind acestuia posiblitatea procurării tuturor produselor
necesare într-o perioadă scurtă de timp şi în apropierea locului de trai.
 combinarea raţională a diferite tipuri de mari suprafeţe comerciale cu existenţa
unor mici unităţi specializate şi de completare sau a unor produse prelucrate industrial vine să
asigure prezenţa comerţului cu produse alimentare în cadrul unor sectoare mai mici (cartiere,
localităţi), astfel fiind posibilă asigurarea prezenţei produselor proaspete, datorită distribuţiei
continue şi timpului redus dintre comerţul cu ridicata şi cel cu amănuntul către consumatorul
final.

11
Legea nr. 105 din 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor. Monitorul Oficial nr. 126-131 din 27.06.2003.
12
Manoela Popescu, Viorica Ionaşco. Bazele comerţului. Bucureşti, 2004, p. 103.
20
  vânzarea pe lângă sortimentul general de mărfuri alimentare în stare naturală şi a
unor mărfuri complementare sau a unor produse prelucrate industrial - unele unităţi de
comerţ, pe lângă vânzarea mărfurilor în sortiment general, dispun şi de produse a căror vânzare
este specifică doar acestei unităţi13.
Alimentaţia publică constituie o activitate comercială complexă alcătuită din activitatea
de prestare a serviciilor comerciale care este tot un gen a activităţii comerciale, ce cuprinde
activităţi de producere, adică transformarea materiei prime alimentare în produse culinare sau de
cofetărie, precum şi activitatea de comercializare a acestora către consumatorii finali.
Astfel, cu toate că la art. 7 alin. 1 lit.d) al Legii nr. 231/2010 se menţionează ca formă
principală a desfăşurării activităţii de comerţ sunt serviciile comerciale, inclusiv alimentaţia
publică, considerăm că alimentaţia publică constituie o formă a comerţului cu amănuntul.
Potrivit dispozițiilor art. 3 al Legii nr. 231/2010, prin unitate de alimentaţie publică, se
înţelege unitate comercială sau loc de vînzare unde se prestează servicii de pregătire, preparare,
prezentare, comercializare şi servire a produselor alimentare, de deservire a ceremoniilor şi
festivităţilor, precum şi se desfășoară activitate de agrement aferentă acestor servicii. Serviciile
menţionate pot fi prestate în cadrul unităţii de alimentaţie publică sau în afara acestei.
După cum se observă din noțiune, legiuitorul a stabilit expres caracterul comercial al
activității în alimentație publică.
Comerţul nealimentar. Constituie cel mai important sector al comerţului cu amănuntul,
datorită varietăţii de produse supuse comercializării, care în mod evident este una mult mai largă
în comparaţie cu cea a produselor alimentare. Sectorul în cauză prezintă interes şi sub aspect de
intermediere, având în vedere posibilitatea procurării în cantităţi mari, stocării şi comercializării
ulterioare către comercianţii cu amănuntul, acest fenomen fiind favorizat de lipsa unui termen de
valabilitate a produselor în cauză.
2. În funcţie de tipul unităţilor de comerţ, comerţul cu amănuntul se clasifică în:
 comerţ stabil;
 comerţ mobil (ambulant);
 comerţul fără magazine (electronic).
Comerţul stabil – reprezintă comerţul desfăşurat prin intermediul unităţilor comerciale
fixe, determinate de locul amplasării. Această formă a comerţului cu amănuntul este una dintre
cele mai vechi şi totodată clasice forme de distribuţie prin comercializarea de mărfuri şi servicii.
Comerţul stabil se desfăşoară prin unităţi clasice şi prin automate.

13
Spre exemplu: Într-un centru comercial unde se vând produse alimentare în sortiment variat, se vinde o categorie
de produse naturiste care cere prezenţa unui personal specializat în probleme de nutriţie.
21
 Comerţul desfăşurat prin intermediul unităţilor clasice reprezintă forma cea mai
obişnuită, dar în acelaşi timp şi cea mai importantă în desfăşurarea comerţului cu amănuntul.
În cadrul comerţului prin asemenea unităţi are loc vânzarea clasică (cu tejghele şi
vânzător) şi cea de autoservire. Unităţile în care are loc desfăşurarea comerţului cu amănuntul
pot fi de tipul: magazin, supermagazin, hipermagazin, magazin de firmă, magazin de
consignaţie14, casă de comerţ, centru comercial etc.
Comerţul desfăşurat prin intermediul reţelei de automate constă în completarea unor
forme de desfăşurare a comerţului cu amănuntul şi prezintă un spectru larg de avantaje atât
pentru consumatori, cât şi pentru comercianţi.
Pentru prima categorie de subiecţi, avantajele sunt explicate de faptul că aceştia îşi pot
procura produsele comod şi rapid, precum şi la orice oră din zi şi din noapte. Pentru comercianţi
avantajele rezultă din posibilitatea amplasării în anumite locuri ce va asigura o cifră de afaceri
ridicată, datorită mobilităţii acestuia. Totodată va scuti comercianţii de angajarea salariaţilor, cu
excepţia personalului minim ce va asigura aprovizionarea.
C
omer
ţul
mobil
(amb
ulant
) –
consti
tuie o
varia
ntă a
come
rţului
cu

14
Magazin de consignaţie - magazin ce comercializează mărfuri recepţionate conform contractului de consignaţie. În conformitate
cu prevederile Hotărârii Guvernului RM. nr. 1010 din 31.10.1997 cu privire la aprobarea Regulilor comerţului de consignaţie,
contractul de consignaţie (acordul consignaţional) este acel contract ce se încheie între subiectul activităţii comerciale, care
primeşte mărfurile la consignaţie (în continuare - comisionarul), şi persoana fizică sau juridică, care le predă la consignaţie (în
continuare - comitentul), potrivit căruia comisionarul se obligă să efectueze din însărcinarea comitentului una sau mai multe
tranzacţii comerciale în numele său, în scopul vânzării lor cu amănuntul pentru o anumită recompensă (comision). De fapt,
comerţul de consignaţie este considerat ca formă a comerţului cu amănuntul, deoarece acţiunea Regulilor aprobate prin Hotărârea
de Guvern sus-menţionată se extind asupra tuturor întreprinderilor comerţului cu amănuntul, care recepţionează şi
comercializează mărfuri pe principii de consignaţie. Totodată, în conformitate cu Clasificatorul activităţilor din economia
naţională, aprobat prin Hotărârea Colegiului Biroului Naţional de Statistică nr. 20 din 29.12.2009, pus în aplicare de la
01.01.2014, comerţul de consignaţie se realizează şi în comerţul cu amănuntul, însă comerţul de consignaţie cu amănuntul nu este
evidenţiat aparte.
22
amăn
untul
care
cunoa
şte
răspâ
ndire
chiar
din
cele
mai
vechi
timpu
ri cu
divers
ificar
ea
forme
lor
sale.
C
u
toate
că
aceast
ă
formă
de
come
rţ a
cunos
cut o
dezvo
ltate
prin
23
schim
barea
conti
nuă a
mijlo
acelor
de
realiz
are,
totuşi
aceast
a nu a
fost
una
spect
aculo
asă,
în
preze
nt
consti
tuind
doar
2 %
din
totalu
l
vânză
rilor
cu
amăn
untul.
Î
n
literat
24
 ura de
speci
alitat
e15,
sunt
evide
nţiate
câtev
a
varia
nte
ale
come
rţului
ambu
lant
cum
ar fi:
 Deplasarea itinerantă
pe distanţe mici a unor vînzători
ambulanţi – această variantă a
comerţului ambulant oferă un
sortiment îngust de produse, fiind
satisfăcute doar unele cerinţe de
moment generate de prezenţa şi
publicitatea acestor produse.
Acestă formă de comerţ este
practicată de obicei în unele zone
aglomerate sau zone de agrement
(pe plaje, în apropierea
cinematografelor, stadioanelor
etc.).
 Gruparea unor unităţi mobile de diferite specializări în cadrul pieţelor obişnuite de
mărfuri – prin care are loc vânzarea unor mărfuri şi produse similare cu cele prezente şi în
15
Manoela Popescu, Viorica Ionaşco. Bazele comerţului. Bucureşti, 2004, p. 106.
25
cadrul comerţului stabil, numai că aceste unităţi mobile de comercializare sunt amplasate în calea
trecătorilor, fiind posibilă expunerea ofertei către un număr mai mare de persoane, cu
prezentarea produselor în stare proaspătă, sporind astfel aspectul comercial al acestor produse.
 Concentrarea unităţilor mobile în anumite zone în zilele de târg din localităţile
deservite. Această variantă a comerţului ambulant constă în concentrarea mai multor unităţi de
comerţ mobile în cadrul unor pieţe care se organizează în anumite zile, formând astfel o ofertă
mai variată.
 Organizarea unui comerţ itinerant, realizat cu ajutorul unor mijloace de transport
bine dotate şi amenajate. Este o formă a comerţului ambulant ce constă în comercializarea
produselor direct din mijloacele de transport, care sunt special amenajate şi dotate, având la bază
itinerare prestabilite, cu orare de oprire şi funcţionare pentru fiecare localitate de pe itinerar.
Comerţul fără magazine (electronic)
Evoluţia relaţiilor comerciale a generat în ultimul timp şi o diversificare a formelor în
care are loc desfăşurarea comerţului. Pe lângă formele clasice de comerţ, care sunt considerate
cele mai vechi şi mai dezvoltate, evoluţia comerţului în general este reflectată de apariţia unor
noi forme mai avansate de distribuţie a mărfurilor, cum ar fi cele practicate în cadrul comerţului
fără magazine. Cu toate că această formă de comerţ cunoaşte şi unele dezavantaje, avantajele
prevalează totuşi, fapt care a determinat dezvoltarea acesteia, în prezent constituind 8-10% din
totalul vânzărilor cu amănuntul.
Totuşi, fiind una din formele comerţului cu amănuntul, aceasta nu cunoaşte o dezvoltare
semnificativă, însă tendinţele evoluţioniste sunt destul de mari datorită comodităţii pe care o
oferă acest tip de comerţ.

3.3. Comerțul combinat (cash and carry)

Analizând în detaliu dispoziţiile alin. 4 al art. 8 al Legii nr. 231/2010, identificăm
existenţa unei noi forme de desfăşurare a activităţii comerciale cum ar fi comerţul cash and carry,
iar în literatura de specialitate acesteia i se mai spune „comerţul combinat”.
Potrivit noţiunii date de art. 3 al legii în cauză, comerţ cash and carry constituie o formă
de comerţ cu autoservire pe baza legitimaţiei de acces; activitate desfăşurată de comercianţii
care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane juridice, către întreprinzători
individuali, inclusiv gospodării ţărăneşti, deţinători de patentă, persoane care practică servicii
profesionale conform legii şi către persoane fizice, înregistrate în baza de date a vânzătorului,
în scop de revânzare şi/sau prelucrare, precum şi de utilizare a acestora ca produse
consumabile, păstrînd regimul diferenţiat de preţ cu ridicata/cu amănuntul.

26
 De fapt, această formă a comerţului se desfăşoară în magazinele cash and carry, fiind
considerate unităţi de comerţ cu ridicata16, clienţii căruia - sunt micii detailişti ori firme
industriale, în unele cazuri şi consumatori finali de produse.

3.4. Prestarea serviciilor comerciale

În conformitate cu prevederile art. 3 al Legii nr. 231/2010, serviciu comercial reprezintă
activitatea oferită cu prilejul actului de vânzare (prestare), care asigură avantaje şi satisfacţii
consumatorului, fără a antrena un schimb fizic sub formă de bunuri materiale.
În „vocabularul practic de ştiinţe sociale” din Franţa, se consideră ca servicii „toate
serviciile neproductive care constituie sectorul terţiar al economiei, în cadrul căreia principalele
branşe sunt comerţul, comunicaţiile şi transportul”.
Potrivit unor definiţii17, „serviciul comercial reprezintă orice activitate care permite
individului sau colectivităţii procurarea unei valori de întrebuinţare, utilizând bunuri materiale
specifice, dar fără să se treacă prin vânzarea unor bunuri material”.

4. Reguli cu privire la comercializarea de produse şi servicii

Reieşind din prevederile constituţionale18, drepturile fundamentale ale omului nu pot fi
garantate decât prin asigurarea realizării unor drepturi subiective, cum ar fi dreptul la servicii şi
produse inofensive pentru viaţă şi sănătate, dreptul la produse de calitate, dreptul la informare
despre conformitatea produsului, de care urmează a se ţine cont în cadrul relaţiilor comerciale.
Astfel, în scopul realizării acestor sarcini, legiuitorul prin adoptarea unor acte normative a
format cadrul juridic de funcţionare a comerţului bazat pe respectarea drepturilor şi intereselor
consumatorului.

16
Potrivit literaturii române de specialitate, comerţul combinat (în magazine chas & carry) este considerat ca
tipologie a comerţului cu ridicata, însă având în vedere că comerţul cu ridicata presupune cumpărarea în cantităţi
mari în scopul revânzării, iar în cadrul comerţului combinat, potrivit art. 8 alin. 4 lit f) al Legii nr. 231/2010 scopul
achiziţionării produselor este utilizarea acestora pentru uzul personal (consum final) sau pentru prelucrarea,
revânzarea lor către alţi comercianţi utilizatori profesionali ori colectivi, constatăm că această formă de comerţ
devine distinctă, deoarece împrumută trăsături de la comerţul cu ridicata şi de la cel cu amănuntul, formând astfel o
nouă formă de comerţ.
17
Manoela Popescu, Viorica Ionaşco. Bazele comerţului. Bucureşti, 2004, p. 198-199.
18
În conformitate cu prevederile art. 15 al Constituţiei RM din 29.07.1994, cetăţenii Republicii Moldova beneficiază
de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea, iar
potrivit art. 16 alin. 1, respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
27