Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Test 2
Analiza Test 2
PROF.DRD.PUFU ELENA
Şcoala Liviu Rebreanu Mioveni
1
Funcţiile sociale şi educaţionale ale evaluării.
Principalele funcţii ale evaluării sunt:
Funcţia diagnostică ce are în vedere depistarea
lacunelor şi greşelior elevilor şi înlăturarea acestora. Feed-back-ul primit de
evaluator îi permite acestuia să-şi modifice modul şi tehnicile de predare şi să
verifice dacă elevul a interpretat corect cunoştinţele transmise. Funcţia diagnostică
se realizează prin teste de cunoştinţe de tip diagnostic.
Funcţia prognostică care pune în evidenţă
performanţele viitoare ale elevilor. Acest lucru prezintă o importanţă deosebită
deoarece, spre exemplu, se pot lua la timp decizii privind orientarea şcolară şi
profesională a elevilor.
Funcţia prognostică se realizează prin teste de aptitudini, dar şi prin
teste pedagogice care verifică, mai ales calitatea învăţării şi a capacităţii solicitate
de activităţi viitoare.
Funcţia de selecţie intervenind atunci când se face clasificarea şi
admiterea candidaţilor la examenele şi concursurile şcolare, sau când se
urmăreşte ierarhizarea elevilor unei clase, şcoli, etc. Testele standardizate de tip
normativ oferă posibilităţi mai mari pentru realizarea unei selecţii obiective.
Funcţii specifice.
- Funcţia de stimulare a activităţii de învăţare (funcţia motivaţională)
- Funcţia de orientare şcolară
Operaţiile principale ale evaluării sunt:
- măsurarea fenomenelor pe care le vizează evaluarea (folosirea unor
procedee prin care se realizează o corespondenţă între două mulţimi, folosindu-se
un instrument de măsură);
- interpretarea şi aprecierea rezultatelor (emiterea unei judecăţi de
valoare asupra rezultatelor măsurării, acordându-i o semnificaţie pe baza unei
scări de valori sau a unui criteriu);
2
- adaptarea deciziilor (concluzii desprinse din interpretarea şi
aprecierea rezultatelor).
2. Forme şi tipuri de evaluare.
3
indică unde se situează rezultatele obţinute faţă de cele proiectate. Permite
profesorului să adopte măsuri de recuperare (ameliorare) fiind un mijloc de
prevenire a insuccesului (monitorizează progresul şcolar).
Evaluarea formativă presupune cunoaşterea de către elevi a
rezultatelor obţinute şi a gradului de îndeplinire a obiectivelor.
Evaluarea cumulativă(sumativă, globală, finală).
Se realizează în mod obişnuit prin teze semestriale şi prin lucrări scrise
anuale, dar şi prin convorbiri (colocvii), lucrări practice, teste, examene de
capaitate-teste nationale şi bacalaureat.
Ea nu permite ameliorarea procesului de instruire- învăţare decât
pentru seriile următoare, rezultatele fiind apreciate în raport cu obiectivele
generale ale disciplinei. Este complexă pentru că trebuie să furnizeze informaţii
relevante cu privire la cunoştinţele esenţiale şi la modul de aplicare a acestora în
contexte noi şi în practică (certifică nivelul de cunoştinţe şi de capacităţi).
Evaluarea finală exercită funcţia de constatare a rezultatelor elevilor şi
de apreciere a reuşitei elevilor în raport unii cu alţii, ea se realizează prin teste
standardizate.
4
- valorificarea funcţiei notei: de control, de selecţie, educativă şi
socială;
- perspectiva în notare (să se ţină seama de posibilităţile unor elevi de
a-şi înlătura lipsurile provocate de motive trecătoare);
- ritmicitatea examinărilor;
- unitatea, consecvenţa şi continuitatea în aplicarea sistemului de
notare.
Principalele metode de verificare a rezultatelor şcolare sunt
observarea curentă, evaluarea prin probe scrise, evaluarea prin probe practice.
Observarea curentă a comportamentului elevilor la ore permite:
-cunoaşterea interesului manifestat de elevi pentru studiu;
-sesizarea modului în care elevii participă la activitaţi;
-observarea gradului de îndeplinire a îndatoririlor şcolare;
-cunoaşterea modului de exprimare.
Evaluarea orală.
Dintre tehnicile de evaluare orală amintim:
- tehnici reproductive (se solicită numai capacitatea de memorare şi de
aceea se foloseşte foarte rar);
- tehnici de tip conversaţie;
- tehnici bazate pe rezolvarea de exerciţii şi probleme;
- tehnici ce presupun o perioada de pregătire a răspunsului (examen
de bacalaureat, examen de testare naţionala);
- tehnica prezentării orale a unei teme alese dintr-un set cumulat
anterior de profesor;
- tehnici de tip discuţie;
- tehnica întrebărilor şi răspunsurilor.
Evaluarea prin probe scrise:
Forme de evaluare scrisă:
5
- extemporalul (verificarea cunoştinţelor din lecţia anterioară);
- lucrarea scrisă la sfârşit de capitol;
- probe de evaluare formativă (după câteva lecţii care au o temă
comună sau înrudită);
- lucrări scrise cu subiect unic (instrument de evaluare externă).
Lucrările scrise cu subict unic au caracter criterial când sunt folosite
pentru evaluarea formativă sau clasificare şi caracter normativ când sunt utilizate
în scop de selecţie.
Evaluarea prin probe practice.
Acest tip de evaluare permite profesorilor să constate care este nivelul
deprinderilor practice, abilităţilor de realizare a activităţilor experimentale în cadrul
procesului de instruire învăţare pornind de la anumite criterii, norme şi/sau cerinţe
pedagogice pe care elevii trebuie să le cunoască încă de la începutul activităţii.
Evaluarea prin probe practice se realizează de câteva ori pe semestru
şi se bazează pe următoarele elemente:
- formularea problemei şi emiterea unor ipoteze, soluţii practice de
efectuare a experimentului incluzând alegerea materialelor şi ustensilelor
necesare;
- efectuarea activităţii experimentale observate atent de profesor;
- întocmirea referatului lucrării.
Testul docimologic reprezintă o variantă de examinare care cuprinde
un set de probe sau de întrebări-itemi, cu ajutorul cărora se verifică şi se
evaluează nivelul asimilării cunoştinţelor şi al capacităţilor de a opera cu ele prin
raportarea răspunsurilor la o scară etalon de apreciere, elaborată anterior.
Elaborarea testului constituie o activitate complexă care se desfăşoară
prin respectarea paşilor unui algoritm:
1. Precizarea lecţiei sau capitolului (capitolelor ) din care urmează să
se facă testarea.
2. Stabilirea obiectivelor pedagogice în ordinea importanţei lor.
6
3. Precizarea unui număr suficient de itemi şi formularea acestora în
concordanţă cu obiectivele pedagogice a căror îndeplinire e verificată.
4.Stabilirea modalităţilor de răspuns.
5. Aranjarea itemilor în funcţie de natura, complexitatea şi dificultatea
cunoştinţelor pe care le cuprind.
6. Elaborarea instrucţiunilor de răspuns.
7. Redactarea formularului de răspuns.
8. Aplicarea experimentului.
9. Stabilirea punctajului testului.
10. Indicarea timpului acordat pentru rezolvarea testului. Valorificarea
notelor se face prin analiză colectivă a greşelilor tipice şi perfecţionarea activităţii
celor doi factori implicaţi în procesul instructiv educativ: profesorul şi elevii.
4. Evaluarea rezultatelor
7
cuprinde un număr de şase itemi , pentru două numere, iar timpul de lucru a fost
de 50 minute.
Test de evaluare
Fizică clasa a VIII-a
Mecanica fluidelor
NR.1
2 2 1 2 puncte
O sanie are masa de 5 kg şi o suprafaţă de sprijin de
S3 360 cm2. Pe sanie se găsesc 2 copii având masele 20 kg,
respective 30 kg. Să se calculeze presiunea exercitată 2 puncte
asupra zăpezii(g=10N/kg)
Ce presiune are apa pe fundul Mării Negre la
adâncimea cea mai mare, 2210m? Dar în groapa cea mai
S4 adâncă în Oceanul Pacific(Groapa Marianelor) la 11,2 2 puncte
km? Densitatea apei de mare este =1030 kg/m3 şi g=10
N/kg.
O presă hidraulică are raportul ariilor S1/S2=20. Cursa
pistonului mic este de d1=14 cm, iar forţa cu care apasă
S5 pe acest piston F1=180 N. Să se afle: 2 puncte
a) cursa pistonului mare;
b) forţa F2 exercitată pe pistonul mare.
Dacă un colac de salvare având volumul de 0,03 m 3
este cufundat în apă de mare ( a 1030kg / m3 ) el va
susţine un om de 80 kg
S6 om 1200kg / m3
2 2 puncte
cu 10
din volumul său deasupra apei.
Care este densitatea materialului din care este făcut
colacul de salvare?
(Se neglijează greutatea aerului din colac).
8
se acordă 1 punct din oficiu; 1 p oficiu
Notă toate subiectele sunt obligatorii;
timp de lucru 50 minute. Total
10 p
NR.1
9
Test de evaluare- Fizică clasa a VIII-a
Mecanica fluidelor
NR.2
NR.2
11
În funcţie de obiectivele propuse mai sus am apreciat rezultatele elevilor
folosind două eşantioane:
A – un eşantion martor (o clasă de 28 elevi: 8H)
B – un eşantion experimental (o clasă din care o treime din elevii clasei au
frecventat orele de pregătire suplimentară la fizică: 8C)
Nr. O1 O2 O3 O4 O5 O6
ele Punct Punc Punc Punc
Punct % Punct % % % % %
vi aj taj taj taj
aj reali aj realiz reali reali reali reali
tes maxi maxi maxi maxi
maxim zat maxim at zat zat zat zat
tati m m m m
28 0,5 95 0.5 85 2 82 2 94 2 76 2 70
30 0,5 100 0.5 95 2 95 2 100 2 87 2 85
12
Tabele rezumative ale rezultatelor statistice:
16
14
12
10
8
6
4
2
0
Nota 10 Nota 9 Nota 8 Nota 7 Nota 6 Nota 5 Nota 4
13
5. Concluzii
14
Din analiza datelor la clasa experimentală se constată o deplasare a
maximului spre valori mai mari ale notelor.
Cei mai mulţi elevi şi-au însuşit temeinic cunoştinţele referitoare la
Mecanica fluidelor.
Progresul înregistrat de elevii clasei experimentale se datorează
metodelor didactice formativ-participative , conversaţiei, experimentelor de
laborator, problematizării utilizate în orele de pregătire suplimentare la fizică
ce au permis o angajare activă şi conştientă a elevilor în activitatea de
învăţare.
15