REVISTÃ A COLEGIULUI NAÞIONAL TEHNOLOGIC MÃTÃSARI - GORJ
Anul XXV Nr. 86-89
t a t e a l u m i n i i
C e
POHTA CE-AM POHTIT-O EU!
Cetatea
Luminii
“Apa cât de mare vine, piatra tot
în vad rămâne”.
În Mătăsari am venit în urmă cu
26 de ani să port cu cinste drapelul
învăţământului.
Am intrat într-o şcoală cu multă
dragoste ca într-o oază de lumină.
Am intrat în clasă cu o dorinţă ne-
stăvilită de a mă dărui , cu o convin-
gere statornică şi înaltă că niciun
Prof. lon Gr. Dădălău copil nu e, la începutul său, rău sau
Director al Grupului Şcolar prost ori incompetent - aceasta de-
Industrial Minier pinzând de cel care predă, îl educă
Mătăsari(1980 - 1997) şi-l modelează, de marea lui măies-
trie.
Tot ceea ce am făcut până acum în viaţă , am făcut cu pasi-
une şi dăruire, iar acolo unde nu m-am priceput îndeajuns, am
întrebat şi am învăţat din experienţa altora...
Am avut ajutorul copiilor care au avut sufletul curat şi dornic,
deoarece ei nu au fost stăpâniţi de ambiţii mărunte, de răutăţi
sau de invidie.
Pentru mine faptele au o valoare mai mare decât cuvintele .
Nopţile cu griji şi zilele cu frământări mi-au dat puterea de a re-
genera. Ca educator, a trebuit în permanentă să-mi stăpânesc
sentimentele , să-mi educ pornirile şi gesturile pentru a putea fi
ales ca model moral - ca să mă pot compara egal şi constant pe
� Continuare in pag. 2
MAI - OCTOMBRIE 2020 64 PAGINI
Fondator: Dumitru DĂDĂLĂU
Iubirea mea Colegiul
Prietene, dă-mi voie să-ţi spun că te afli în faţa Pe 9 noiembrie 2000, într-o atmosferă de mare sărbă-
unui fapt împlinit, ai în mână o revistă, o lucrare tipă- toare, în prezenţa conducerii politice şi administrative a
judeţului Gorj, ministrul Andrei Marga, împreună cu secre-
rită în condiţii deosebite, care vrea să-ţi umple sufle- tarul de stat, Adrian Gorun şi Gheorghe Gămăneci, inspec-
tul, setea de cunoaştere, cu ce se întâmplă în şcoala torul şcolar general al judeţului Gorj, veneau în Mătăsari,
mea, în şcoala ta, în şcoala noastră. Bucură-te, trăieşti să proclame oficial trecerea, din anul şcolar 2000-2001, a
Grupului Şcolar Industrial Minier în poziţia de Colegiu Naţi-
un moment unic al vieţii tale, fii fericit că ţi se dă po-
onal Tehnologic. A fost un moment istoric când, pentru
sibilitatea să vezi, pentru prima dată, cuvântul tipărit prima dată în România, un liceu plasat într-o comună, în-
de către copiii noştri, foşti elevi de la generală sau, tr-un sat rural, devenea Colegiu Naţional. Ne-a venit nouă
pur şi simplu, prietenii mei, scumpi şi dragi, care tră- întâietatea în istoria învăţământului românesc de a avea
iesc şi învaţă în unica citadelă a învăţământului gor- primul Colegiu Naţional amplasat într-o localitate rurală.
Dumitru Dădălău Mătăsari, capitala sufletelor noastre, avea, de acum, cole-
jean aşezată în valea Jilţului. giu, după ce, în Gorj, se mai înfiinţase, tot în timpul ministeriabililor, colegi-
Ideea tipăririi unei reviste a liceului o port de mai mulţi ani în ile ”Tudor Vladimirescu”, ”Ecaterina Teodoroiu”, Spiru Haret” din Târ-
suflet, am amânat de fiecare dată, până la Sfântul Dumitru din gu-Jiu,” George Coşbuc” din Motru. A fost meritul autorităţilor locale şi de
această toamnă când am primit cel mai frumos dar al vieţii mele, la nivelul judeţului, al colectivului profesoral, care au dat curs iniţiativei
pline de devoţiune a directorului Dumitru Dădălău, când au aprobat docu-
un grupaj de articole şi câteva poezii, ce purta denumirea „Trio mentaţia însuşită în ziua de 27 octombrie 2000 de către strungarii în sufle-
adolescenţa” având ca membri fondatori trei tineri inimoşi de la te care-şi desfăşurau activitatea pe ogorul şcolii în aceste locuri binecuvân-
clasa a X-A: Ghiţan Elena, Corega Oana şi tate de Dumnezeu. Această faptă a ilustrat cu prisosinţă tradiţia gorjeană a
Radu Cristian. unor oameni dinamici, cinstiţi, competenţi, care
s-au angajat pe drumul reformei, iniţiate de minis-
Au urmat discuţii în toate clasele de liceu, trul Andrei Marga, au înţeles că şcoala este a lor, că
au fost atraşi condeierii cunoscuţi care bătu- ea, până la urmă, arată şi funcţionează aşa cum o
fac ei să arate şi să funcţioneze. Acest lucru confir-
seră mai demult la porţile afirmării, am înce-
mă, dacă mai era nevoie, rezultatele remarcabile
put să selectăm din materialele strânse de-a obţinute în cei 107 ani de şcoală organizată aici, de
lungul anilor, a fost o muncă uriaşă şi aşa am 20 de ani de învăţământ liceal, o istorie plină de
dat viaţă revistei „Murmurul Jilţului”. lucruri frumoase, de care beneficiază, acum, copiii,
părinţii, profesorii de aici, din Gorj, din România.
Dumitru Dădălău � Continuare in pag. 15 Dumitru Dădălău � Continuare in pag. 40
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

”Cetatea Luminii” la 40 de ani

� urmare din pagina 1
neiertătoarea scenă a vieţii. Am avut tot timpul curajul de
a-mi susţine opiniile până la capăt. Am privit nepăsător hărţu-
ielile la care am fost supus şi asta m-a făcut să fiu imun . Cei
care au crezut că mi-au făcut rău, mi-au făcut bine ajutân-
du-mă să scap de griji .
Eu iubesc pomii, în livada mea mă simt ca vechii credin-
cioşi într-un templu. Eu am intrat nedorit în sufletul unor oa-
meni . Viaţa unei şcoli este ca alunecarea unei nave care, în
locul apei, trece printr-o mare de oameni cu privirile aţintite
asupra luminilor ei. Fie pe cârmă , fie pe punte ofiţerii şi călă-
torii se schimbă, rând pe rând... Drumul e numai înainte , doar
uneori, e un scurt răgaz când pânzele amintirilor poposesc pe
catargul înalt...
Activitatea de dascăl cere să dăruieşti viaţă din viața ta
pentru înflorirea acelor gingaşe mlădiţe omeneşti care, la rân-
dul lor, pentru o dăruire vor creşte. Mă uit la sărbătoarea şco-
lii cu ochii fascinaţi şi am în imagine toate generaţiile de elevi
şi colectivul de dascăli. Acest colectiv de dascăli seamănă cu
o pereche de rândunele care se întorc la cuib, se aşază pe
marginea lui cu ciocul încărcat cu un fir de pai , cu huma sau
cu apa, meşteresc cuibul, zboară sus, apoi scot un tril de bu-
curie şi îşi contemplă opera ...20 de generaţii de liceeni. Azi e
lumină pretutindeni, lumină de sărbătoare şi bucurie. În cari-
era mea am dorit să valorific acea latură a pregătiri care să
folosi mai bine întregului colectiv.
Am încercat să împletesc şi să armonizez entuziasmul
tineresc cu înţelepciunea şi experienţa vârstei, cu elanul şi
spiritul novator, cu căutarea într-o permanentă nelinişte şi ne-
mulţumire de sine în sensul bun al cuvântului, dorinţa de au-
todepăşire. Nu avem dreptul de a da rebuturi. Noi suntem
răspunzători în fața societăţii de ceea ce facem. Avem mese-
ria şi suntem făurari de caractere , gândirea noastră trebuie
să fie liantul care să unească generaţiile, să fie ancoră stator-
nică în timp a naţiei, să preluăm şi să transmitem experienţa
generaţiilor, tradiţiile, acumulările culturale şi psihice , portul
şi limba . felul de a fi şi îndrăzneala de a rămâne.
Eu am iubit colectivul pe care l-am condus, m-am intere-
sat în permanenţă de idealurile acestuia, am căutat să mă
integrez în bucuriile şi tristeţile lui, am căutat să-l ascult şi
să-l înţeleg, l-am respectat şi l-am ajutat şi am avut aceeaşi
pretenţie de la el. Succesele mele s-au reflectat în succesele
colectivului , iar insuccesele au fost numai ale mele, deoarece
eu am fost cel dintâi care trebuia să vegheze, să unească şi
să conducă.
În faţa sătenilor, în faţa oamenilor m-am prezentat ca un
monolit şi nu mi-am dezvăluit niciodată slăbiciunile. Astăzi
este sărbătoarea şcolii, marea sărbătoare a tinereţii pentru un
sfert din populaţia comunei.
Împlinirile şi neîmplinirile vieţii trebuie să rămână în ca-
lendarul memoriei . Orice schimbare în vârful piramidei aduce
după sine modificări pe treptele inferioare. A fost o vreme în
care am crezut că nimic nu se poate mişca în şcoală fără
mine, când lucram cât se poate de imparţial, când le vorbeam
tuturor frumos ca să le valorific elanul, dorinţa de dăruire pen-
tru şcoală , priceperea gospodărească şi dragostea faţă de
copii. Între mine şi o parte din colectivul didactic se formează
o comunicare sufletească bazată pe o înţelegere neexprimată
.La această oră mă simt ca un arhitect care a construt un
edificiu măreţ şi la temelia căruia şi-a îngropat umbra şi pe
schelele căruia şi-a zdrelit braţele şi picioarele , cărând pove-
rile lui cu umerii, frumuseţile lui pictându-le cu imaginaţia -
ca atunci, când este gata să-şi dea seama că trebuie să-l
părăsească . Deosebirea este că eu nu am părăsit edificiul ci
am rămas acolo unde am făcut o investiţie morală atât de
mare care, pentru mine, a însemnat triumf şi bucurie .Eu am
rămas acelaşi om cu har , gata de dăruire , cu sufletul plin de
omenie şi bunătate. De-a lungul timpului, majoritatea cadre-
lor didactice mi-au devenit prieteni , dar nu o prietenie oare-
care , îngăduitoare , ci bazată pe respect şi ascultare. După
20 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari, pot afirma că, îm-
preună cu tot colectivul didactic
nu am muncit degeaba , nu am trăit în zadar şi nu ne-am
sacrificat fără rost . Numele nostru nu va fi uitat în Mătăsari.
Colegii, elevii şi sătenii, rememorându-ne faptele , ne vor
preţui din ce în ce mai mult. Eu am lăsat o grădină pe rod şi
un colectiv didactic gata de dăruire. Eu am iubit oamenii de-
opotrivă, şi pe cei care mi-au vrut binele şi mi-au făcut bine,
şi pe cei care mi-au vrut răul ... Prin marea mea dragoste
pentru ei, i-am îmblânzit şi, apoi, i-am iertat.... Ei mă vor res-
pecta...
Poate mă întrebaţi de ce ?! V-aş răspunde simplu: Nici
pomul, care înmugureşte, înverzeşte, rodeşte şi dăruieşte
după atâta trudă şi farmec, fructele Oamenilor, nu le cere ni-
mic în schimb.
Am avut curajul de a merge înainte cu pieptul deschis şi
nu am acceptat compromisuri - cu toate că unii au încercat să
mă transforme în material demonstrativ. Întâmplarea a făcut
să mi se potrivească bine munca de director, am plecat la
timp, în culmea gloriei şi dacă aş fi rămas, trecerea vremii
m-ar fi dezavantajat pentru că eu sunt un optimist şi un visă-
tor pentru lumea noastră complicată.
Suntem într-o ţară săracă, dezorientată, subminată de po-
liticianism şi afacerism veros. Când compromisul însoţeşte
neabătut carul reformei este limpede că ne aflăm pe un drum
care se înfundă. Pentru mine şcoala reprezintă cartea de vizi-
tă a unei localităţi, este instituţia care reprezintă cel mai bine
spiritul gospodăresc al comunităţii. Ea trebuie să fie pildă
pentru celelalte gospodării ale aşezării. Sunt puţini care reali-
zează că truda dascălului e necesară ca respiraţia, mai ales
acum, când viaţa contemporană ştie să-şi devoreze fiii, să
desfigureze sufleteşte.
La lumina cărţii trebuie să ne asumăm riscul de a îndrăzni,
noi trebuie să rămânem în spaţiul menirii noastre profesiona-
le. Minţile celor cu care lucrăm nu sunt libere de informaţie. În
aceste minţi acţionează deopotrivă şi îngerul, şi diavolul, şi
spiritul raţional, şi spiritul dizolvant. Noi trebuie să construim
în sufletele acestor oameni o realitate nouă, realitatea valori-
lor naţionale şi universale. Să avem puterea să fim noi înşine
prin informaţie şi prin cultură, să creăm un popor puternic şi
luminat, să învăţăm tinerii să facă conexiuni, nu temele; să
meargă vertical, nu în genunchi, să intre în viaţă fără pierderi
în materie de demnitate. Să aibă curajul înţelept în impunerea
idealurilor. Calea spre înţelepciune nu înseamnă să desfiinţezi
ceea ce nu ştii. Ne trebuie o tânără generaţie luminată, naţiu-
nea română trebuie să nască şi să renască biologic.
Aş dori să concluzionez următoarele: deşi nu o recunosc în
întregime, amintirea îmi împrumută nevoia de mine.
- omul fiind mic, se vrea uriaş, aproape de soare şi invers
rătăcit prin oraş.
- singur fiind, vorba te desparte, ca să fii în faţă trebuie
să-i vezi oglinzile sparte - (este o reţetă.)
- poţi trece singur prin realitate doar amăgind deopotrivă
drumurile toate (poate fi luată drept ipoteză);
- printre stejari, drumul mai duce acasă, chiar de-i cerul
spart şi fructul dulce (cred că aceasta este tăria omului);
- vreau să fiu un prieten bun şi un om adevărat, un boem
incurabil şi drag;
- victoria nu este interzisă nimănui, acasă gloria-i frumoa-
să şi totuşi hai-hui.

DRAGOSTEA NU MOARE… Prof. Luminița Dădălau

Suntem în aceastã lume, ceea ce rãmâne
în urma noastră ctitoriile noastre, materiale
și felul cum rãmânem în memoria celor între
care am trãit-ctitoriile noastre spirituale.
Atât.E puțin? E mult? Timpul va decide. Tim-
pul cel generos, uneori,cel zgârcit, adesea,
niciodatã drept, cât trãim,etern doar pentru
el însuși.
Când,în 1975, am venit in Mãtãsari nu
știam nimic de existența acestui loc care as-
tăzi înseamnă pentru mine totul:viața mea,ti-
nerețea mea, profesia mea, familia mea, sin-
gurul loc în care aș vrea sã trăiesc până când
timpul mă va reîntregi alături de tot ce a fost
mai viu ,mai rotund, mai bun în viața mea…
și care acum își află odihna tot aici, în draga
lui țărână strămoșească, în mod cu totul în-
tâmplător totala umbră a școlii pe care am
iubit-o cu patimă. Cand Proust vorbea despre
memoria lucrurilor, știa clar că nu murim de-
finitiv decât atunci când nimic si nimeni nu
mai amintește de noi.
Altminteri, ne plămădim, precum Ana în
trupul bisericii, în ctitoriile noastre de unde
nimeni nu ne mai poate ucide fără a le ucide
și pe ele.
Dacă mai vin cu drag la scoală, cum am
făcut-o toată viața, vin pentru că el este aco-
lo, îl văd pretutindeni ,să simt pașii pe cori-
doare, și aștept, îi simt prezenta, ca-ntot-
deauna,lângă mine.
Căci El este aici, unde a fost înainte de a
fi un început, unde a crezut că va fi o cetate
a luminii pentru fiii acestor oameni din văi.
Şi, pentru că a crezut în oameni și șn
sine, și-a împlinit visul de a întemeia un liceu
în Mătăsări.
De la „țăruș și până cand elevii
s-au așezat în bănci n-a mai fost
odihnă. Îmi trebuie ciment, beton,
bitum...
N-avem oameni să…. dar oa-
meni găsea. Noi -dascălii- alături
de elevi, de militarii de la unitatea
militara, de muncitori din întreprin-
derile Jilțului său din cele care,
temporar, aveau lucrări aici – cu toții
am muncit să avem o școală .Urcam
pe casa scarii înainte de a fi trepte, pe
planul înclinat și coboram când termi-
nam ce aveam de făcut, cu hainele
prăfuite, cu părul îmbâcsit, dar multu-
miți că totul decursese „cum trebuie.
Nu conta că aveam casă, familie,
copii mici care ne așteptau acasă .
Era în noi toți o emulație, o dăruire
pe care rar le mai vezi azi pe undeva.
El știa să ne unească ,să ne însu-
flețească, era un vizinonar risipitor cu
viața lui de dragul celor pe care-i iubea
și-i prețuia.
A pornit la drum cu mâinile goale,
dar cu mintea și sufletul pline.
Când îl întrebam „cum poți să crezi
că vei face ceva când tu nu ai ni-
mic?,îmi răspundea încrezător că,
dacă aștepți să le ai pe toate, nu o să
mai faci niciodată nimic și n-o să ter-
mini nimic din ce ai început.
Şi că întotdeauna timpul i-a dat
dreptate.
Era un excelent organizator, avea
un adevărat har al comunicării și rar se în- rațenie. Baza sportivă s-a turnat cu sprijinul
tâmpla să nu obțină ce-și dorea. întreprinderilor din zonă.
Când zidăria a fost gata , noi am făcut cu- Nu aveam căi de acces, s-au făcut și ace-
� continuare în pagina 3

firii vi ndatia
e
m ili feri zeul Jilțu ie r
ul de s
nd a u
cit
Fa
M.J.

M
Fu

2
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

DRAGOSTEA NU MOARE…
� urmare din pagina 2 lea,s-au turnat alei,s-au plantat
garduri vii și arbori decorativi,s-au
dotat cabinete și laboratoare , s-a îmbogățit biblioteca șco-
lară, s-a dotat sala de sport. Fiindcă liceul se numea atunci
GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL MINIER MATASĂRI, era nevo-
ie de cadre tehnice .
Am pornit la drum cu inginerii Paicu Ion, Gosă ,Ciciu
Cornel, Soos Alexandru, Soos Iulia,Catrinoiu Constantin, și
mulți alții care predau disciplinele tehnice primelor clase de
învățământ seral.
Disciplinele fundamentale le-am predat noi, profesorii
școlii și alții, pentru care mai mult sau mai puțin timp s-au
perindat pe la noi prin școală. Dintre ei amintesc :profeso-
rul Parvulescu Nicolae, Dădălau Floarea, Hoara Doina,Dă-
dălau Luminita, Pamfiloiu Constantin, Ceaușescu Zizi, To-
mescu Ion,Tomescu Ecaterina, Frunză Mariana, Stoichițoiu
Mircea, Bălescu Petre, Dădălău Dumitru, Pamfiloiu Floarea,
Pavel, Ungureanu, Ileana Valter,Toma Cornel, Dumi-
trescu,Purdescu Mihai, Popescu Maria,Gorun Gheorghe,-
Gorun Adrian,Pătrășcoiu Cecilia, Pauna Rodica, Lupu Lelia,
Ciobanu Lorica, Sorbală Alina,Domol Georgeta, Popescu
Maria ,Nișulescu Elizabeta, Dragomir, Tatiana Floroiu, Ho-
toboc Valeriu, Bordea Veronica, Firan Paraschiv
Invatatorii: Pamfiloiu Eugenia, Stoichițoiu Pavel, Stoichi-
țoiu Maria, Draga Gheorghe, Dădălău Ileana ,Udriște Maria,
Ion Popescu,Cornel Lupulescu,Știrbu Maria ,Știrbu Vasile,
Catrinescu Ita, Popescu Cornelia,si alții
Educatoarele: Draga Elena , Militaru,Ciobotea Emilia
Dădălău Maria și alții.
Inginerii: Paicu Ion, Gosă ,Catrinoiu Constantin, Ciciu
Cornel, Dragomir, Purcel Lucian, Boulean Vâlca, Scortariu
Oprea, Cârstea Alexandru.
Maistrii: Persu Romica, Purdescu Mihai, Andrei N, Ste-
lescu Alex,Sboara Gheorghe.
Secretariat: Persu Maria, Bărbăcioru Eugenia.
Contabilitate: Purdescu Ana, Teslici Tatiana.
Unii au plecat deja în lumea celor drepți spre veșnica
odihnă a sufletului lor generos, Popescu Maria, profesor de
limba romana Bălescu Gheorghe, dar si Dădălau Ion,plecat
fără vreme la numai 56 de ani.
Invațătorii: Stoichițoiu Maria si Stoichițoiu Pavel,educa-
toarea Draga Elena. S-au stins discret, așa cum au trăit, dar
sunt vii în memoria noastră, a colegilor și a elevilor pe care
i-au păstorit.Fiecare zi in noua școală era un motiv de bu-
curie, pentru că existam cu noua noastră identitate de uni-
tate liceală, dar și de neliniște pentru că ne lipseau atătea
se iveau mereu probleme administrative, noi provocări, pe
care EL le accepta și le înfrunta fericit că le poate supune .
Când a acoperit școala, mi-amintesc cum oprea mașina
în culmea Croiciului, și-mi arăta căt de frumos se vede tot
complexul școlar, cât de armonios era în cenușiul nostru
Mătăsări pe atunci, ca o oază într- un deșert.
Privea nesățios și mândru totul, stia că a meritat efortul,
că a făcut ceva pentru comunitatea aceasta, care l-a prețu-
it și l-a iubit așa cum a știut ea, poate, nu destul,cât l-a
avut,poate, nu în zadar acum când, deși e peste tot, nu mai
este…
Oricât aș vrea să vorbesc despre altceva, în gândul
meu, în sufletul meu e omniprezent…Nici nu știți cât de
mult îmi lipsește acel neastâmpar al lui, acea enrgie care-l
mobiliza și ne mobiliza pe toți , meticulozitatea lui, felul lui
organizat, matematic în care, pregătea totul după îndelungi
deliberări, pregătiri, tatonări. Îi plăcea să ne verifice, să
asiste la ore, dar nu o făcea, pur și simplu, pentru că-i intra
în obligațiile de serviciu, ci pentru că voia să fie sigur că ne
meritam statutul. Își planifica dinainte asistențele și se con-
frunta cu planificările, se documenta la bibliotecă-bibliote-
carele-Gruia L si Dădălău Doina - o pot confirma-în legătu-
ră cu subiectul lecției la care va asista,fie că era o lecție
curentă, fie că era o lecție deschisă, la o inspecție sau la o
comisie metodică. Tot ce-l impresiona sau îl nemulțumea
era notat cu detalii în caietul de inspecție. Era foarte drept
cu fiecare dintre noi, stia să-i corecteze fără să-i lezeze pe
cei ce greșeau și să-i recompenseze pe cei merituoși.
Nu ne lăsă niciun moment să uităm că, orice ar fi, elevii
sunt pe primul loc, lor trebuie să le acordăm toată atenția și
să le transferăm toată știința noastră, lasăndu-i, în același
timp, fiecăruia, după puterile lui, libertatea să-și însușeas-
că ce-i place și ceea ce poate înțelege.
Își iubea elevii părinteste și ei au văzut în el nu numai un
dascăl sau un director, ci un adevărat părinte.
Îl intriga incompetența, indolența, iresponsăbilitatea,
dar aprecia competența acolo unde exista -până și la duș-
manii săi. Nu făcea niciodată aprecieri superificiale, nu-l
interesau prejudecățile ,nici nu judeca pe nimeni, “plecând
urechea”.
În școală era armonie, în ciuda nenumeroaselor greutăți
inerente si oricărui început, a fluctuației de cadre, a condi-
țiilor grele în care am lucrat pe când, așa cum spunea Să-
doveanu, lucram la început într-o școală în care ne era “frig
iarna,și cald vara”.
Ispectoratul Școlar îl aprecia pentru rigoarea și promp-
titudinea cu care își îndeplinea sarcinile , pentru situațiile
impecabile pe care le trimitea ,nu numa pentru liceu, ci
pentru tot centrul de execuție bugetară care i-a fost încre-
dințat ulterior și care includea satele: Negomir, Dragotesti,
Corobăi, Bolboși, Borăscu, Slivilești, Miculești.
Pentru rigoarea și profesionalismul său, a fost numit
profesor evidențiat și a făcut parte din corpul de control al
Ministerului Invatamantului intre anii 1995,1997.
Avea o prestanță deosebită , o verticalitate care nu i-a
permis niciodată să facă rabat de la drumul cel drept. Cu
înțelepciune, a acceptat că suntem o școală tehnică menită
să-i pregătească pe tinerii Jilțului în meseriile necesare zo-
nei, dar nu numai, înțelegea că nu –i poți așeza pe oameni
într-un pat procustian , nu poti face din toți- așa cum pre-
tindeau unii că se poate face – “elite”.
Îl deranja falsul elitism, incapacitatea unora de a
înțelege că bagajul noastru genetic este diferit și că nu
există profesii degradante și profesii nobile.
Ştia că numai noi, oamenii, degradăm său înnobilăm o
profesie, că poți să fii un inginer mediocru, dar un muncitor
foarte bun,lucru dovedit de felul în care elevii slabi sau me-
diocri au devenit ulterior oameni gospodari, muncitori, co-
recți, disciplinați, foarte apreciați la locul de muncă.
Am avut elevi care ne fac cinste oriunde s-ar afla în
această lume, fie că sunt mineri, că sunt lăcătuși, profesori,
medici, ingineri, preoți. Mulți dintre ei ne sunt colegi de
cancelarie sau ocupă funcții importante în zonă, în ei ne-
am plămădit viața și inima noastră, fericiți că avem ce da.
Şcoala noastră postliceală de maiștri a calificat mare
parte din maiștrii Jilțului care, mai apoi, au făcut studii teh-
nice superioare la Petroșăni său în alte centre universitare.
Ma gândesc acum că au trecut 35 de ani de când am
venit în Mătăsări – n-am lucrat niciodată în altă şcoală și
sunt mandră de acest fapt. Mândră că am trăit intens, că
am crezut în ceea ce am făcut, că am întâlnit pe cine trebu-
ia, că am cunoscut adevărata fericire. Împreuna am contri-
buit la intemeierea celor mai nobile ctitorii, oamenii,fragile,
delicate, efemere ctitorii, dar n-am aspirat niciodată la lon-
gevitatea piramidelor, nici la eternitatea faraonilor.
Dar dacă lumea de mâine va fi un pic mai bună, mai
tolerantă, mai înțeleaptă, mai iertatoare, mai puțin violentă
și, dacă noi am putut contribui la modelarea ei după astfel
de tipare, dacă ”mașina lumii” a funcționat cândva și prin
rotița noastră , cred că n-am muncit degeaba, că n-am tră-
it în zadar. Cât despre noi, nu știu încă, dar EL, cu siguranță,
și-a împlinit misiunea și, ceea ce mă mai consolează, este
că era conștient de asta, fără să ceară cuiva recunoașterea,
sceptic cu discernământul celor ce fac din efemeride tote-
muri, scăpând esența lucrurilor.
Inchei precum Sadoveanu: locul aceasta este frumos,
pentru că l-a însuflețit cândva un OM, sufletul său plămădit
printre tot ce înseamnă ŞCOALĂ şi COPII, ne va ocroti me-
reu căci… DRAGOSTEA NU MOARE…

ÎN MEMORIAM
Un mare OM, un mare CARACTER, o mare PERSONALITATE, ION Gr. DĂDĂLĂU
Oricât ne-am strădui şi oricât am vrea,
nu putem şti cum face Dumnezeu alegerea.
O fi destinul fiecăruia, dar cu siguranţă nu
vom şti când şi cum vom pleca. Nu ne în-
treabă nimeni, nici când ne naştem, nici
când să plecăm. Şi asta încă nu-i destul
pentru că între început şi sfârşit, din neferi-
cire, parcurgem viaţa aşa cum îi este hărăzit
fiecăruia dintre noi. Aşa s-a întâmplat când
timpul s-a oprit în loc pentru omul, prietenul
şi profesorul, Ion Dădălău, care , discret şi
tăcut a plecat în neştiut, aşa deodată, fără
nici un cuvânt şi fără să ştie că plecarea sa
este definitivă, lăsând un gol imens în viaţa
familiei, a colegilor şi a noastră. M-a apucat
nostalgia şi regretul, că fără sa-mi dau sea-
ma s-au scurs 8 ani de la trecerea la cele
veşnice, a acestui om minunat, pentru care
destinul, dacă nu au fi fost crunt, ar fi împli-
nd a
firii vi
Fu
e ț ii
Tra
nit vârsta de 65 ani. Cu mulţi ani în urmă,
am avut onoarea de a mă număra printre cei
care l-au cunoscut pe strălucitul OM, Ion
Dădălău, personalitate marcantă a învăţă-
mântului gorjean. Am avut prilejul de a lucra
împreună cu domnia sa, de a deveni buni
prieteni, de a fi părintele spiritual al copiilor
mei şi de la care am învăţat că „ alţii au fost
ca să fim noi şi noi, ca să fie alţii”. Astăzi, la
mai bine de 8 ani, de la plecarea sa prema-
tură dintre noi, conştientizez imensa datorie
morală pe care o am faţă de cel care a fost
marele om şi profesor, cu o deosebită dăru-
ire şi devotament pentru familie şi şcoală.
Avea un cult aparte pentru orele pe care le
preda, totdeauna prezentându-se în faţa
elevilor ireproşabil din punct de vedere al
ţinutei morale şi al transmiterii cunoştinţe-
lor. Cu un deosebit spirit de colegialitate, a
ndatia
Fa
M.J
găsit întotdeauna timp să ajute colegii, în de înţelepciu-
special pe cei tineri, în realizarea acestora ne, de perse-
profesional şi familial, dându-le încredere verenţă, de
cu ajutorul acordat. Creator şi pilon de bază, generozitate
s-a aflat la temelia şcolii mătăsărene, al şi căldură
dezvoltării învăţământului din văile jilţului, umană, dar şi
fiind promotor frecvent şi neobosit înteme- de rigurozitate
ietor şi organizator de şcoală nouă. Cine a şi fermitate
fost acest OM, acest profesor? A fost „Dom- didactică, a
nul Ion”, nume sub care l-au cunoscut ge- dat strălucire
neraţii de elevi, de părinţi ai elevilor, de cei şcolii din Mă-
care l-au iubit, un om cu inimă mare, dar tăsari, şlefu-
care l-a trădat într-o zi când îi era cel mai ind sute de
drag să trăiască lângă cei apropiaţi. Sunt caractere,
sigur că nimeni, niciodată nu va putea să pregătind generaţii peste generaţii de elevi
uite minunatul suflet al omului, Ion Dădălău, pentru marea bătălie cu viaţa. Acum, când
prin faptul că şi-a câştigat un loc aparte în suntem mai săraci fără omul, profesorul şi
inimile celor care l-au cunoscut şi acolo va părintele Ion Dădălău, nu pot decât să spun:
rămâne veşnic. Având o personalitate plină Vă mulţumesc, pentru tot, NAŞULE! C.C
e
m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
3
cit

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

ION DĂDĂLĂU – un dascăl de prestigiu

Pe oricine ai întreba despre profeso-
rul-inginer, Ion Dădălău, îţi va răspunde
cu promptitudine: A, Domnul Ion?…
Evident, cuvântul “Domnul“ are o mai
mare încărcătură semantică, se deose-
beşte fundamental de obişnuita formulă
de adresare - “tovarăşul”- care, timp de
cinci decenii, a îndepărtat din uzanţa zil-
nică, printr-o ironică explicaţie, acest cu-
vânt: “ domnii sunt la puşcărie”…
Ei bine,colegul nostru nu a făcut
obiectul acestei explicaţii, ci a parcurs
drumul formării sale ca om şi specialist,
plecând din acel cucui de lume, din Croi-
cii Mătăsarilor, tăcut şi supus vremurilor,
conştiincios şi harnic, dominat de setea
de cunoaştere şi de înţelegere a viitoarei
sale meniri.
S-a calificat: profesor categoria I de
matematică- fizică la Universitatea Ba-
beş Bollyai între anii 1970-1974 şi ingi-
ner chimist la aceeaşi universitate între
1975-1980 .A urmat cursurile Şcolii de
ofiţeri de rezervă în perioada 1974-1975.
Dintre cele trei serioase şi vaste domenii,
Ion Dădălău a ales-o pe prima, venind în
comuna natală să ridice gradul de cultură
al consătenilor săi, să “ scoată la lumină”
o localitate despre care, altădată, nu se
ştiau multe lucruri sau, cum ar fi spus
maestrul Sadoveanu, era “locul unde nu
se întâmpla nimic”. Şi, odată cu venirea
domniei sale, s-au tradus în fapte foarte
multe şi importante lucruri la care a fost,
pe rând: şi proiectant, şi antrepenor, şi
executant , şi …ultimul care pleca la ore-
le târzii de pe şantierele mătăsărene.
Aceasta, ca director de şcoa-
lă(1980-1997; şi, în prezent, director
adjunct), ca deputat (1975-1989 şi con-
silier din 1992, ca dascăl, ca om de înaltă
probitate profesională.
Într-un mai vechi portret al fratelui
său- profesorul director al Colegiului Na-
ţional Tehnologic Mătăsari –Dumitru Dă-
dălău, scriam că “enigmaticii” lor părinţi,
Grigore şi Eugenia, au crescut doi fii “ ca
doi ochi într-o lumină” şi…n-am greşit.
Aş putea afirma acum că , firesc, învăţă-
mântul din Mătăsari are ceva în plus: o
unitate de vederi şi acţiune între doi con-
ducători . Care este tabloul realizarilor
acestui dascăl? Simplu: douăzeci şi nouă
de ani de muncă, mii de elevi asupra că-
rora s-a aplecat cu bu-
nătate şi înţelegere, o
clădire monumentală
cu parter şi trei etaje în
care învaţă anual peste
două mii de elevi, labo-
ratoare, cabinete, baze
sportive, ateliere, par-
curi cu pomi şi flori,
monumente, premianţi,
disciplină şi seriozitate,
prestigiu între cele
peste patru sute de
unităţi de învăţământ
din Gorj. În familie, Ion afecţiunea pe care le dovedeşte în pre-
Dădălău este un soţ ideal, trăind într-o zenţa tuturor, fără pic de înfumurare sau
perfectă armonie cu Luminiţa lui, profe- ironie. Dialoghează cu toţi interlocutorii,
soară de limba şi literatura română lim- deopotrivă, este înţelegător în orice situ-
ba franceză, un cadru didactic de neega- aţie, găseşte soluţii rezonabile, într-un
lat, ca prgătire şi bunătate în relaţiile cu cuvânt, este omul de mare omenie pe
elevii şi colegii din liceu. A crescut doi fii, care nu ştiu cine s-ar putea supăra vreo-
un băiat şi o fată cu care se mândreşte dată. Oricum ne-am adresa acestuia, for-
permanent şi care îi “calcă pe urme”: ab- mula folosită ar cuprinde respectul pen-
solvent al Facultaţii de Ştiinţe Economice tru un dascăl de prestigiu, ridicat din
şi, respectiv, studentă la medicină veteri- mijlocul sătenilor din Mătăsari.
nară. Orice om care l-ar cunoaşte , ar se- Prof. Gheorghe Lungan,
siza de îndată tonusul psihic, bucuria şi “GORJEANUL, vineri, 8 august 2003

Directorul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari,

profesorul Ion Gr. Dădălău, este un excelent manager
A dovedit că este omul potrivit la locul potrivit. Dacă-i
facem mai jos portretul, înseamnă nu că ne-am lăsat cumva
învăluiţi, ci pentru că l-am cunoscut în tainele fiinţei sale şi
în resorturile minţii sale înţelepte, echilibrate, ca şi în meca-
nismele firii sale mândre şi perseverente, destoinice şi dâr-
ze, puternice şi devotate unei idei până la capăt. Întrebân-
du-l pe domnul lector universitar Ion Chiriac - să ne amintim:
fost inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean
Gorj despre domnul director Ion Gr. Dădălău,am primit nu-
mai propoziţii cu aprecieri la superlativ, ale cărui calităţi po-
zitive şi un orb le poate vedea, darămite un văzător. Doar un
ins cu ceva diabolic în el i-ar face rău, aşa de dragul de-a
comite răul, că, altfel, cu greu i s-ar putea imputa greşeli la
modul serios, adică anume comise. Dar să nu alunecăm în
subiectivitate, ci să apelăm la fapte: domnul Ion Gr. Dădălău
s-a născut la 17 noiembrie 1951 la Mătăsari, a absolvit la
Universitatea din Cluj-Napoca Facultatea de fizică în 1974 şi
Facultatea de Tehnologie Chimică în 1981. Deci, dublu licen-
ţiat, nu i s-ar putea declina pregătirea intelectuală nici în
ruptul capului - şi nici aceea de specialitate.
Şi-a ţesut o reţea de relaţii absolut benefice învăţămân-
tului mătăsărean, din 1979 încoace de când funcţionează ca
director. Prin munca lui s-a intrat la 17 noiembrie 1984 în-
tr-un nou local, în cel vechi formându-se încă o şcoală gene-
rală (Şcoala Gimnazială nr. 2 Mătăsari).
În prezent, eforturile de îmbunătăţire a condiţiilor de în-
văţământ şi educaţie continuă în acelaşi ritm debordant. Ia-
răşi ne raportăm la acţiunile întreprinse: biblioteca grupului
şcolar numără 11150 de volume, 1200 de cititori, laborato-
rul de chimie are o anexă pentru şi cu materiale şi este pre-
văzut cu instalaţii de apă, gaze, cu pupitru de comandă. Re-
cent, prin grija Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj,
aprovizionându-se cu substanţe chimice în valoare
de130000 lei, întreg localul se lambrisează cu scândură de
brad (investiţie de 30 de milioane de lei). Elevii poartă unifor-
me - model: sacou ori taior-grena şi pantalon, fustă bleuma-
nd a
firii vi ndatia
M.J.
rin, cancelaria profesorilor a fost suflată în stropan bob de
orez, întreaga clădire fiind igienizată şi zugrăvită din fonduri
proprii, prin SC OSTRAMO SA. În trei clase s-a instalat mobi-
lier tip sufragerie, băncile fiind veritabile birouri de lucru, iar
scaunele întrecând toate aşteptările; la cabinetul de română
al profesorului Dumitru Dădălău, prin strădania şi insistenţe-
le acestuia, s-a realizat o bibliotecă de 3000 de volume,
achiziţionate de elevi,fireşte pentru ei înşişi şi pentru fraţii
lor mai mici, verişorii lor, fiii lor, nepoţii lor ş.a.m.d.; labora-
torul de fizică are şi el anexă plină cu aparatură specifică şi
cu dotarea didactică-pedagogică de rigoare, laboratorul de
biologie la fel (şi acesta posedând retroproiector, microscoa-
pe, mulaje, diastar, diascol, truse de disecţie, diapozitive,
atlase, cărţi, mese de faianţă etc.), trei cabinete tehnice (de
electrotehnică, de mecanică, de exploatare minieră), urmea-
ză a fi parchetate în vară.
Ca preşedinte al şedinţei de Consiliu comunal, domnul
consilie Comunal, Ion Gr. Dădălău, a smuls pentru învăţă-
mânt 300 de milioane dee lei, pentru sănătate 30 de milioa-
ne de lei, pentru cultură 70 de milioane de lei (pentru con-
struirea unui TEATRU DE VARĂ), de la bugetul local al
e
m ili feri
cit
Fa
comunei Mătăsari pe anul 1997. Pavoazarea camerelor cu
flori se bucură de interesul copiilor, în curând, Grupul Școlar
va avea o arhivă impecabilă, restructurată după nomencla-
tor şi după standardele europene, în vacanţa de iarnă s-au
acoperit cele 3 corpuri cu ţiglă (investiţie de 200 milioane
lei), sala de sport va fi zugrăvită tot în vară, dotarea ei fiind
completă din 1988 (spaliere, lăzi de gimnastică, saltele, bâr-
ne, bănci, cai, costume, mingi, porţi de handbal, coşuri de
baschet, plase de volei etc.), de la domnul inginer Lucian
Purcel, director adjunct, am aflat că 3 elevi au obţinut men-
ţiuni la olimpiadele şi concursurile naţionale pe meserii de la
Motru şi de la Tulcea: Dănuţ Paică, an IV, electromecanic de
mină; Sabin Sabinică Iordăchescu, an IV, mecanic mină , Vi-
orel Paică, an IV, electromecanic de mină; instruiţi de ing.
Purcel Lucian, ing. Buda Aurelia, maiştri instructori: Ion
Ivaşcu, Nicolae Terheci, Romică Persu, elevul Alin Dobromi-
rescu afirmându-se ca un poet talentat, el alăturându-se
unui absolvent precum Cornel Bălescu, actualmente electri-
cian la Jilţ Sud, un tânăr numai de 22 de ani, sfios, dar pro-
fund. Schimbul de experienţă cu directorii de licee, grupuri
şcolare industriale şi şcoli profesionale din 23 aprilie a.c. s-a
constituit într-o izbândă absolută, referate susţinând domnii
Adrian Gorun, inspector general al Inspectoratului Judeţean
Gorj şi Ion Gr. Dădălău, directorul instituţiei-gazdă. La şcolile
din Cojmăneşti, Croici, Ştiucani s-au efectuat reparaţii capi-
tale, la Slivileşti – hidroizolaţii; la Raci, Bolboşi, Dragoteşti
s-au amenajat grupuri sanitare; la Valea II, şcoala s-a inau-
gurat într-o baracă metalică stil Somalia, altă soluţie neexis-
tând la acea oră, la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari
s-a înfiinţat o fundaţie cultural ştiinţifică „Murmurul Jilţului”,
care a editat revista „Murmurul Jilţului”, în trei numere şi
care a realizat întâlniri cu scriitori gorjeni, spectacole
ş.a.m.d.
Grupaj realizat de ION POPESCU,
Gorjeanul nr.2 132, sâmbătă 7, duminică 8 iunie 1999
ul Jilțu
uze ie r
ul de s

M
Fu

4
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

LA MAJORATUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL MĂTĂSĂREAN

Dezvoltarea învăţământului liceal şi profesi-
onal în Mătăsari este legată de dezvoltarea in-
dustrială a Bazinului minier Jilţ. Primele clase de
elevi au apărut în toamna anului 1980, două
clase de elevi de liceu care frecventau cursurile
serale, formate din muncitorii care îşi desfăşu-
rau activitatea în zona extragerii cărbunelui.
Erau tineri, eram tânăr conducător al unităţii
şcolare din Mătăsari cu o vârstă apropiată de a
lor. Împreună cu celelalte cadre didactice din
Mătăsari trebuia să rezolvăm problema punerii
bazei învăţământului liceal în Mătăsari, în profil
minier. Adept al ştiinţelor exacte, problema fiind
pusă, am trecut la rezolvarea şi înţelegerea ei.
Am studiat componentele : condiţiile (datele
problemei) şi cerinţele(ce anume trebuia căpă-
tat în condiţiile date). Pentru găsirea soluţiei, am
ales calea optimală – pe care am găsit-o imedi-
at – ajutat de inimoasele cadre tehnice: Gavril
Baican, inginerul Bertea Nicolae, Paicu Aristică,
Goşa Gh. Cărăbiş Ion, CATRINOIU Constantin, Ci-
ciu Cornel , oameni de calibru în RAL – Oltenia,
după 18 ani. Dispuneam de o gândire creatoare,
eram curajos în convingeri, curios, independent
în gândire, eram în permanenţă absorbit de
ceea ce am făcut şi de ceea ce ar trebui să fac,
eram critic, vizionar, optimist şi, în orice mo-
ment, gata de asumarea riscurilor, eram explo-
ratorul necunoscutului, descoperind împreună
cu colegii şi elevii tainele acestuia. Nu m-au
mulţumit niciodată lucrurile aşa cum sunt. Um-
blam ca albina, din floare în floare ca să fac mie-
rea.
Am privit sistemul educativ în mod egal, atât
în calitate de curea de transmisie a maşinii eco-
nomice şi sociale, cât şi ca loc de dezvoltare
personală a tinerilor şi adulţilor sau centrul inte-
grator al învăţătorilor tehnici sau ca mediu co-
munitar. În „meseria” mea trebuie să facilitez
comunicaţiile, să accelerez accesul la cunoştin-
ţele utilizabile, să asigur un context favorabil
exprimării sentimentelor, dar nu puteam absorbi
toate activităţile de informaţie şi gestiune; tre-
buia să trec la organizarea procesului de învăţa-
re şi distribuirea sarcinilor. Eram neobosit, me-
reu disponibil, calm, afabil, întrebând mereu şi
risipind în permanenţă idei, sfaturi… În relaţie
cu cei educaţi am propus autoevaluarea, coope-
rarea, atitudinea terapeutică şi creativă, am
acordat valoare încrederii în elevi, am identificat
specificităţile acestora. Aveam o încredere de-
plină în individ şi în viaţă.
Totdeauna am pus bază pe munca în echipă
a cadrelor didactice în vederea echilibrării dia-
gnosticelor şi punctelor de vedere multiple; prin
rolul meu, aveam sarcina dificilă de creşterea
sau menţinerea toleranţei reciproce; trebuia să
caut, fără soluţii unitare sau totalitariste, nici fa-
cile, forme moderate, dar eficace, de cooperare
disciplinară sau interdisciplinară. Eram convins
că viitorul aparţine celor care apelează la sarcini
deschise, ci nu închise, la situaţii ambigue cu
soluţii multiple.Calitatea, supleţea, responsabili-
tatea şi rigoarea în profesiune sunt indispensa-
bile. Luarea în serios a profesionalismului trebu-
ie să fie efectivă atât în orientările deschise
tinerilor, cât şi în însăşi formarea şi activitatea
educatorilor.
Împreună cu echipa mea de cadre didactice
aveam un singur scop: să-i facem pe tineri res-
ponsabili. Trebuia, ca în societate, elevii noştri
să joace roluri din ce în ce mai complexe – nu se
aşteaptă de la
ei să fie
agenţi inactivi
sau pasivi în
viaţa profesi-
onală care îi
aştepta, ci să
fie creatori,
persoane res-
ponsabile. Nu
am uitat nici-
odată că lu-
crez cu oameni şi eram în căutarea unui uma-
nism cu faţă încrezătoare. Am avut norocul că
am lucrat într-o şcoală şi într-un colectiv didac-
tic cruţate de jocul steril al falselor dezbateri
reacţionare, pentru că aceasta se întreţine, se
interiorizează şi se umflă blocând înaintarea, in-
terzicând angajamentele responsabile, închi-
zând schimbările şi opoziţiile în cercul vicios al
unei polemici inepuizabile. În permanenţă am
căutat să mă debarasez de fantasmele triste şi
identitare, aderând la şansele sistemului nostru
de învăţământ, în diversitatea sa progresivă,
mărind încrederea în tineri şi în corpul profeso-
ral. Orice victorie pe planul transformării mediu-
lui îşi are izvorul în acte de cunoaştere. Cunoaş-
terea este punctul de plecare al afirmării omului
şi, totodată, al progresului social. Axa echilibru-
lui personalităţii este dimensiunea intelectuală
prezentă în sfera existenţei noastre. Educaţia
intelectuală este coloana intelectuală a progra-
mului integral de formare a omului. Principalul
vector al informaţiei este limbajul, iar principala
activitate a gândirii este cea guvernată de prin-
cipii carteziene: descompunerea sarcinii de cu-
noaştere în elemente cât mai simple şi angaja-
rea pe drumul care duce, de la simplu şi uşor,
spre complex.
Împreună cu echipa mea aveam un singur
gând: creşterea planului de şcolarizare şi reţea
în Mătăsari.
Cifrele de mai jos sunt semnificative. În
atenţia mea şi a echipei mele a fost dezvoltarea
bazei materiale care este concludentă, rivali-
zând la această dată cu baza materială a unor
licee de prestigiu din Gorj – bază realizată în
perioada 7 nov. 1984 - 26 nov.1997. Natura ac-
tivităţii specifice gândirii este căutarea si găsi-
rea adevărului. O idee simplă, pentru a fi înţe-
leasă, trebuie integrată într-un sistem complex
de noţiuni. S-au găsit voci, adevărat, puţine ,
care doreau să li-
chideze aceste
forme de învăţă-
mânt din Mătăsari,
voci care nu au
făcut nimic pentru
acest învăţământ.
Ele trebuie să înţe-
leagă că nu de li-
chidarea şcolii
poate fi vorba, ci
de reala ei demo-
cratizare, de creare a unei şcoli pentru tinerii din
bazinul Jilţurilor care să răspundă adecvat evo-
luţiei cunoaşterii omeneşti.
Şcoala de azi se confruntă cu probleme
complexe; ea trebuie să fie mult remaniată pen-
tru a răspunde exigenţelor societăţii şi a omului
acestei societăţi. Prin aceasta, ea nu va înceta
să existe şi nu va pierde nimic din ceea ce îi este
specific. Şcoala încă neremaniată este o şcoală
„tradiţională” care se înfăţişează ca o instituţie
specializată mai ales în a-i forma pe elevi. Alt
reproş este legat de modul în care se desfăşoa-
ră această informare. Instrucţia este o compo-
nentă majoră a atitudinii culturale. Cultura este
capacitatea de a se confrunta cu realitatea în
baza cunoaşterii acesteia, înseamnă creativita-
te, adică posibilitate de a folosi informaţia pen-
tru a gândi, a interpreta, a-ţi interpreta poziţia
faţă de realitate într-o manieră care să te repre-
zinte, înseamnă, mai ales, crearea de noi valori.
A şti pentru a şti este cea mai vană dintre vani-
tăţi, dar, a şti pentru a înţelege, pentru a acţiona,
pentru a obţine foloase este ţinta inteligenţei.
Confruntarea cu realitatea presupune o perce-
pere activă, investigatoare. Procesul pregătirii
omului pentru muncă, cel al formării unui profil
moral înaintat, ca şi sensibilizarea pentru fru-
mos, este condiţionat de progresele care se ob-
ţin pe planul dezvoltării capacităţilor intelectua-
le, a gândirii.
Izvorul şi motivele cunoaşterii umane se află
în procesul muncii, acolo unde omul efectuează,
reglementează şi controlează, prin acţiunea sa,
schimbul de materie dintre el şi natură. Atunci
când omul reuşeşte să rezolve problemele fun-
damentale de cunoaştere, el transformă, nu nu-
mai natura, ci se transformă pe sine, îşi perfec-
ţionează forţele de cunoaştere, ceea ce
constituie premisa fundamentală necesară asi-
gurării rolului de conducător în relaţiile cu natu-
ra.Instituţia şcolară are, ca prim obiect, să asi-
gure aculturaţia tinerei generaţii faţă de
patrimoniul ştiinţific, tehnic, cultural şi social al
României, dar şi să o pună în relaţie cu noile
cuceriri ale cunoaşterii.
La 18 ani de învăţământ liceal în Mătăsari,
alături de echipa de cadre didactice sunt pentru
finalităţile şi funcţiile şcolii: funcţia de transmi-
tere magistrală de cunoştinţe, de documentare
şi cercetare, de facilitare a raportului profe-
sor-elev, de organizare a raportului dintre elevi,
de dispunere tehnică pentru exerciţii de muncă
dirijată, funcţia de producţie şi de creaţie, de
consiliere metodologică, de evaluare a capaci-
tăţilor de stimulare a indivizilor pentru munca
personală, în fine, funcţia de mediere cu grupul
şi cu mediul. Această instituţie, din trecutul că-
reia fiecare cărămidă, fiecare colţişor, fiecare
clasă sau obiect, fiecare generaţie de elevi în-
seamnă enorm pentru mine, pentru că, spre de-
săvârşirea lor, s-a mistuit flacăra tinereţii mele
– mă reprezintă şi, când privesc în urmă, tot-
deauna îmi vine în minte o celebră comparaţie a
lui Antoine de Saint Exupery.
Aceasta pune în paralel mormanul de pietre
şi de nisip şi aceleaşi pietre şi nisip din structura
unei catedrale. Mormanul de pietre dovedeşte
absenţa culturii, pe când catedrala este expresia
dăinuirii omului în timp, din creaţia sa. Păstrând
proporţiile, aceeaşi idee mă urmăreşte şi pe
mine.
Prof. ION GR. DĂDĂLĂU

25 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ŞI 40 DE ANI DE LA ABSOLVIREA PRIMELOR PROMOŢII DE 8 CLASE ÎN MĂTĂSARI

Elevii şi cadrele didactice de la Colegiul Naţional Tehnologic Mătă-
sari vor sărbători, în perioada 1-15 octombrie a.c. , Zilele Liceului, eve-
niment marcat îndeosebi de împlinirea a 25 de ani de învăţământ liceal
în Mătăsari şi 40 de ani de la absolvirea primei promoţii de 8 clase din
localitate. Manifestările dedicate celor două evenimente vor debuta pe
data de 1 octombrie la ora 10.00 cu un moment aniversar la care vor
participa absolvenţi din 77 de clase ale celor 23 de promoţii din perioa-
da 1980-2005. „Va fi organizată o adunare festivă şi va avea loc un
spectacol cultural-artistic. De asemenea, vor fi întâlniri cu diriginţii şi
profesorii, pe clase şi promoţii, se vor face vizite atât Colegiului, cât şi
Muzeului Jilţului, Centrului de documentare şi Informare şi va fi lansat
nr.36 al revistei „Murmurul Jilţului”, au precizat surse din cadrul con-
ducerii Colegiului Tehnologic Mătăsari. Deschiderea oficială a Zilelor
Liceului va avea loc în prezenţa reprezentanţilor Prefecturii şi a Consi-
liului Judeţean, a Inspectoratului Şcolar Judeţean, a Direcţiei Judeţene
de Tineret şi Sport, a Consiliului local şi a Primăriei Mătăsari. În aceeaşi
zi, în biblioteca liceului va fi organizat un vernisaj al expoziţiilor de foto-
grafii: „Mătăsari – trecut şi prezent” şi de pictură „Culorile toamnei”.
Duminică - 2 octombrie a.c.- se va desfăşura Cupa ”Fiii Jiului”, fotbal
între echipele cartierelor din Mătăsari.
Ziua de 3 octombrie va fi ziua sesiunilor de referate din domeniul
matematicii, informaticii, religiei și turismului la care vor participa elevii
din clasele Vl-Vlll, iar marţi, 4 octombrie, vor fi organizate adunări gene-
rale ale părinţilor din învăţământul preprimar, primar și gimnazial pen-
tru alegerea comitetelor de părinţi pe clase şi se va desfăşura sesiunea
de referate „Modalităţi de formare a personalităţii copilului şi stimula-
rea randamentului şcolar”, cu participarea şi organizarea comisiei în-
văţătorilor condusă de înv. Ileana Dădălău.
nd a
firii vi ndatia
M.J
Fu
e ț ii
Tra
Ziua de 5 octombrie va fi dedicată unei lansări de carte („Oameni şi
întâmplări din Gorj, de Pânişoară”), unui recital de poezie din lirica ar-
gheziană şi concursurilor gen „Cine ştie câştigă”, pe tema „Recunoaş-
teţi autorul şi personajul din operele literare”. În cea de-a Vl-a zi dedi-
cată Colegiului, se va desfăşura o consfătuire-dezbatere intitulată
„Parteneriat şcoală-familie” la care vor participa părinţii elevilor din
învăţământul liceal. Se va alege comitetul de părinţi pe clase şi va fi
semnat acordul de parteneriat şcoală – familie între director, părinte şi
elev. În aceeaşi zi va fi vizionat filmul „Holocaustul uitat”, cu participa-
rea claselor a V-a A şi a Vl- a C, după care va fi organizat un alt concurs
de cultură generală pe teme de fizică şi biologie la care vor participa
elevi din clasele a VII a A, a VIIa B, a VIII a A, a VIII-a C. În ziua de 7 oc-
tombrie, copiii şi elevii din învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial
vor avea ocazia să vadă „O poveste din pădure”, spectacol oferit de
Trupa de păpuşari „Pinochio” din Târgu- Jiu a Şcolii Populare de Artă.
De asemenea, în aceeaşi zi, elevii claselor a X-a, vor participa la con- la elevi”, cu participarea elevilor claselor a X-a E şi a XI-a E SAM; con-
cursul „Cine ştie câştigă” pe teme de chimie. cursul „Cine ştie câştigă” pe teme de educaţie tehnologică, cu partici-
Sâmbătă, 8 octombrie, se vor sărbători 40 de ani de la absolvirea parea claselor a VI-a. În ziua de marţi, 11 octombrie, va fi prezentat în
primei promoţii de 8 clase din Şcoala Generală Mătăsari. Evenimentul consiliul profesoral, consiliul reprezentativ al părinţilor şi consiliul elevi-
va fi marcat de întâlnirea dintre foştii elevi, diriginţi şi profesori, vizita- lor, raportul general anual „Starea şi calitatea învăţământului din Cole-
rea Colegiului şi a Muzeului Jilţului şi de o excursie pe traseul Mătăsari giul Naţional Tehnologic Mătăsari”, de către directorul instituţiei prof.
– Tismana - Padeş – Baia de Aramă – Motru. În ziua de 9 octombrie se Dumitru Dădălău.
va desfăşura Cupa Jilţului la fotbal între echipele din satele Croici, Run- Ziua de 12 octombrie va fi dedicată concursurilor de cultură gene-
curel, Brădet şi Mătăsari. rală şi sesiunilor de referate, iar ziua de 13 octombrie va fi ziua teatru-
Luni, 10 octombrie a.c., se vor desfăşura: sesiunea de referate lui. În ziua de 14 octombrie elevii claselor I şi a II-a vor participa la un
„Materiale magnetice, electroizolante solide şi compoziţi utilizate în concurs de desene pe asfalt după care, comisiile de sport şi comisia
industrie”, la care vor participa elevii claselor a IX-a – a X-a – a XII-a; învăţătorilor vor organiza Crosul tinerilor mătăsăreni şi al celor mici.
expunerea – dezbatere „Moda şi prezenţa ei în dezvoltarea creativităţii Adevărul de Gorj, nr.266/2005
e
m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
5
cit
Fa

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

Un sfert de veac de învăţământ liceal

Sfârşitul acestei săptămâni co-
incide cu un moment deosebit în
viaţa locuitorilor comunei Mătă-
sari. Este vorba de aniversarea
unui sfert de veac de învăţământ
liceal în această localitate de pe
Valea Jilţurilor.
Astăzi, 1 octombrie 2005, Cole-
giul Naţional Tehnologic Mătăsari
va îmbrăca straie de sărbătoare,
cei peste 1500 de elevi de la toate
formele de învăţământ – prepri-
mar, gimnazial şi liceal – alături de
colectivul de cadre didactice şi
specialişti, condus de inimosul
dascăl, prof. Dumitru Dădălău, au
pregătit un program dens consa-
crat acestui moment aniversar.
Sunt invitaţi şi vor participa ab-
solvenţi din cele 77 de clase ale
celor 23 de promoţii din perioada
1980-2005. După adunarea festi-
vă – cu participarea invitaţilor din
rândul oficialităţilor publice, jude-
ţene şi locale, parlamentari de Gorj
ş.a. - va avea loc un spectacol cul-
tural – artistic. Se va intra apoi în
clase, la emoţionante întâlniri între
profesori şi elevii diferitelor pro-
moţii.
Sunt programate vizite ale Co-
legiului, Muzeului Jilţurilor şi Cen-
trului de Documentare şi Informa-
re, excursii, agape câmpeneşti,
petreceri colegiale, după preferinţe
şi posibilităţi. Este prevăzută şi
lansarea numărului 36 al revistei
Colegiului Naţional Tehnologic Mă-
tăsari– „Mur­­murul Jilţului” – pre-
stigioasă publicaţie şcolară, laure-
ată a numeroase premii naţionale.
Revista este consacrată celor
trei evenimente care vor avea loc
în perioada 1- 15 octombrie 2005
pe aceste meleaguri ale Ţării Jilţu-
rilor: aniversarea celor 25 de ani
de învăţământ liceal, sărbătorirea
celor 110 ani de învăţământ în Mă-
tăsari (care se va desfăşura sâm-
bătă, 8 octombrie) şi, bineînţeles,
ca în fiecare toamnă, întâlnirea de
suflet a „Fiilor Jilţurilor” programa-
tă pentru zilele de 14-15 octom-
brie 2005. Despre toate aceste
momente de sărbătoare, bucurie şi
preţuire a învăţământului şi a edu-
caţiei pe meleaguri mătăsărene,
vă vom ţine la curent.
Marius BECHERETE,
Gorjeanul nr.4248/2005

ŞI, TOTUŞI, S-A REUŞIT MĂTĂSARI, 30 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL,

Când spun 30 de ani, privesc cu nostal-
gie şi bucurie în timp şi văd oamenii cu su-
flet mare care au reuşit să pună piatră de
temelie la înfiinţarea învăţământului liceal
din Mătăsari, zonă devenită deja monoin-
dustrială. Ca un tânăr ce eram atunci venit
din capitala ţării cu repartiţie în bazinul mi-
nier Jilţ, am reuşit prin grija domnului ing.
şef de carieră, Paicu Aristică, să intru în
contact cu domnul director Dădălău Ion
care coordona activitatea învăţământului
din Mătăsari, om cu un caracter deosebit,
cu un suflet de lumină pe un ram de măslin
şi care, apoi, m-a cooptat în rândul cadrelor
didactice tehnice care urmau să predea la
cursurile liceale nou înfiinţate.
Cu o oarecare doză de timiditate şi sfia-
lă, în toamna anului 1981, am făcut primii
paşă în „arta” predării şi pregătirii profesio-
nale atât a juniorilor, cât şi seniorilor de la
cursurile liceale din Mătăsari, alături de
marea familie de dascăli cu experienţă şi
de alţii, începători ca şi mine .
Vorbeam de o anumită doză de timidita-
te şi sfială atunci când am păşit în marea
familie de dascăli de la Şcoala Mătăsari din
mai multe considerente, unul, ca fiind tine-
reţea şi experienţa din punct de vedere pe-
dagogic, iar cel mai mare venea că eram
urmaşii unor cadre tehnice care au predat
în primul an al înfiinţării cursurilor liceale
din Mătăsari .
Dar, alături de alte cadre tehnice tinere,
am reuşit să fim şi noi printre fondatorii în-
văţământului liceal din Mătăsari şi, totoda-
tă, să pregătim în condiţii bune şi cu rezul-
tate bune generaţii de elevi care au făcut
cinste bazinului minier Jilţ, cât şi altor zone
de activitate din Gorj.
Se poate spune cu certitudine că înce-
puse marea schimbare a structurii sistemu-
lui de învăţământ din Mătăsari care s-a re-
flectat în timp şi spaţiu prin grija oamenilor
cu mare suflet de dascăl a celor din admi-
nistraţia locală şi acelora din bazinul minier
Jilţ . S-a reuşit stabilirea de sine a acestuia
şi impunerea faţă de alte centre de
învăţământ din Gorj, făcându-şi loc
de cinste în învăţământul româ-
nesc. Se depăşea situaţia iniţială,
respectiv, se asigura o nouă bază
materială, se mărea numărul de
cadre didactice şi de elevi astfel,
încât zona prospera prin actul de
cultură şi de educaţie. Deci, se poa-
te spune că se lărgea câmpul social
de acţiune al educaţiei în zona Jil-
ţului în aşa fel, încât elevii şcolii
firii vi
nd a
mătăsărene prin cunoştinţele, priceperile şi
deprinderile dobândite, asigurau din ce în
ce mai mult forţa de muncă a întreprinderii
din zonă şi a altor activităţi zonale. Cu scur-
gerea timpului toţi care au fost angrenaţi în
procesul de conducere, formare şi educare
a învăţământului din Mătăsari şi cu sprijinul
celor din zonă pe principiul utilitarismului
s-a ajuns la consfinţirea primului Colegiu
Tehnic Naţional din mediul rural.
Deci, dimensiunile esenţiale ale acestui
principiu au făcut atât pe criteriul „Binelui”
în balanţă cu criteriul „Răului”, ca învăţă-
mântul liceal din Mătăsari să-şi transmită
ecoul în toată ţara şi, de multe ori, depăşind
graniţele acesteia. Consider că faptele sunt
cele care vorbesc de la sine despre cei 30
de ani de învăţământ din Mătăsari, că tot ce
s-a făcut va dăinui în timp şi că trebuie să
fim mândri de ce am lăsat în urma noastră,
iar, cei care sunt şi care vor veni, poate, vor
aprecia ce s-a făcut şi vor duce mai depar-
te ce s-a reuşit. Personal, sunt bucuros şi
mulţumit că am făcut parte, mă repet, din
marea familie de dascăli ai zonei, de la care
chiar am avut de învăţat şi că, prin tot ce
am putut face, s-a ajuns la ce a fost, este şi
va fi învăţământul din Mătăsari. Sper că va
reuşi şi în marea competiţie cu care se con-
fruntă în procesul de reorganizare şi re-
structurare a învăţământului românesc şi
nu se va lăsa „bubat” de ce e „RĂU”, spre a
nu fi supus la ocondamnare prealabilă şi
spre a nu avea regrete de ce s-a reuşit la
Mătăsari şi că nu se va ajunge la periferia
performanţelor educative şi inovative atât
în plan de formare profesională, cât şi cul-
turală a zonei. Şi pentru că nu-mi place să
mă laud prea mult, doresc din tot sufletul
meu de om al zonei „La Mulţi Ani” celor 30
de ani de învăţământ liceal mătăsărean,
succes celor ce sunt şi regrete eterne pen-
tru cei care nu mai sunt printre noi .
Ing. Ciciu Cornel, Exploatarea
minieră, Cariera Jilt
ndatia
m ili feri
Fa
M.J.
10 ANI DE LA ÎNFIINŢAREA COLEGIULUI, 45 DE ANI DE
LA PRIMELE PROMOŢII DE CLASA a VIII-a
27 octombrie 2010. In
Amfiteatrul Colegiului Teh-
nic Mătăsari, într-un cadru
festiv, reprezentanţi ai tutu-
ror generaţiilor de liceu din
Mătăsari s-au întâlnit cu
elevii, părinţii şi cadrele di-
dactice din această institu-
ţie, la o iniţiativă a neobosi-
tului profesor Dumitru
Dădălău, pentru a marca
împlinirea a 30 de ani de
învăţământ liceal, a 10 ani
de la înfiinţarea Colegiului
Tehnic şi a 45 de ani de la
absolvirea primelor promoţii
de 8 clase. Acţiunea, propu- director C. Panfiloiu şi soţia domniei sale, d-na
să şi realizată în cadrul unei ore de dirigenţie, profesoară E. Panfiloiu, cunoscutul profesor şi
este cu atât mai lăudabilă, cu cât vine să dove- inspector şcolar C-tin Rovenţa, domnii ing. C-tin
dească odată în plus nobleţea muncii de dascăl, Bălescu, V. Geamănu, Ciciu Cornel, părintele
chiar şi în condiţiile acestor vremuri tulburi, Ciobotea Dumitru, foştii elevi Aristică Tănăsoiu,
când dascălul a ajuns să fie pus aproape pe ul- C-tin Ionescu, Gh. Modoran, Vasile Frântu, dis-
tima treaptă a societăţii. tinsa profesoară Floarea Dădălău, soţia aprecia-
La această întâlnire de suflet au fost invitaţi, tului profesor şi director Dumitru Dădălău, pro-
alături de elevii claselor a IX-a, a XII-a şi de fesoara de istorie, Zizi Ceauşescu, mai tinerii
părinţii acestora, foşti elevi ai liceului, reprezen- dascăli Bianca Ciortan, Melania Popescu, Elena
tând generaţii diferite, care s-au realizat în via- Dima, au evocat figuri de dascăli şi întâmplări
ţă, ajungând să ocupe funcţii importante la ni- din viaţa de liceeni şi au făcut o analiză sumară
velul judeţului. a evoluţiei învăţământului
Domnul prof. D. Dă- mătăsărean din prisma fi-
dălău a deschis eveni- ecărei generaţii.S-au sub-
mentul cu o scurtă in- liniat unele idei demne de
reţinut, printre care şi ace-
cursiune în istoria
învăţământului mătăsă- ea că nu este suficient,
pentru a te numi dascăl cu
rean, după care şi-a îm-
adevărat, să vii şi să-ţi faci
biat invitaţii să-şi depe-
doar datoria de la catedră
ne amintirile din anii de
liceu şi să retrăiască, pentru care, oricum, pri-
astfel, într-o atmosferă meşti o oarecare remune-
boemă câteva momente raţie. Trebuie să te implici
ale vieţii de adolescent. N-au lipsit glumele şi cu sufletul, să cauţi să promovezi cât mai mult
voia bună( că doar atât ne-a mai rămas), dar actul educativ şi instituţia, să ai o ţinută impe-
niciunul dintre cei prezenţi n-a uitat să-şi adu- cabilă, un caracter nobil, să fii un model demn
că aminte şi să pună la loc de cinste marile de urmat pentru elevii din faţa ta.
nume ce au pus piatra de temelie a învăţămân- Multiplei aniversări i s-a adăugat dubla săr-
tului din Mătăsari şi care, spre regretul tuturor, bătoare, celui căruia învăţământul de pe aceste
au fost chemaţi mult prea devreme de către meleaguri îi datorează enorm, profesorului Du-
Creator spre alte îndatoriri . S-a ţinut un mo- mitru Dădălău, celui care, în urmă cu 10 ani, în
ment de reculegere în amintirea distinsului pro- acceasi zi, la ora 7:30, prezenta corpului profe-
fesor şi director Ion Dădălău, considerat pe soral documentatia ce urma sa plece la Minister
drept cuvânt părintele învăţământului liceal mă- si la celelalte organe competente pentru ca lice-
tăsărean, a cărui muncă titanică a fost continu- ul sa primeasca un nou nume de botez.
ată până la apogeu de fratele mai mare, Dumi- La mulţi ani, domnule profesor, multă sănă-
tate, să mai realizaţi multe lucruri măreţe pen-
tru Dădălău.
Astfel, numele fraţilor Dădălău va rămâne tru imaginea şcolii mătăsărene!
La mulţi ani, COLEGIUL NATIONAL TEHNO-
înscris cu litere de aur în cartea istoriei învăţă-
LOGIC MĂTĂSARI!
mântului din Mătăsarii Gorjului.
Prof. Elena Dima
Nume sonore, în frunte cu fostul profesor şi
e
zeul Jilțu ie r
ul de s
u
cit

M
Fu

6
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii - 40 de ani l Murmurul Jilțului - 25 de ani l Colegiul - 20 de ani
Zilele culturii scrise în Gorj, 20-26 martie 2000
Dumitru Dădălău: Aşa cum ştiţi, în judeţul Gorj, în
această perioadă, se desfăşoară zilele culturii scrise în
care o serie de edituri vin să-şi prezinte scriitorii şi căr-
ţile pe care le tipăresc. Vreau să vă spun că suntem din
nou fericiţi că avem în mijlocul nostru pe inspectorul
şef teritorial al Gorjului, domnul profesor Viorel Gârba-
ciu, alături de care au venit prietenii noştri poeţii, Nico-
lae Dragoş şi George Ţărnea din Bucureşti şi scriitorii
Nicolae Diaconu, domnul Vânătoru, doamna Alexandra
Andrei şi domnul Marius Şolea. Înainte de a da cuvân-
tul domnului inspector şef teritorial, vreau să vă spun,
să cunoască şi dumnealor, că la nivelul judeţului Gorj,
cu trei zile în urmă, s-a desfăşurat etapa judeţeană a
revistelor şcolare, revista care este cunoscută distinşi-
lor noştri oaspeţi și care, la Herculane, a obţinut locul 1
pe judeţ, cu specificarea că participă la etapa naţiona-
lă a revistelor şcolare, la care a fost anul trecut şi a
obţinut un frumos loc III. Altădată, eraţi mai veseli, mai
săltăreţi, vă rog să fiţi aşa cum trebuie după orele de
curs. Să ne ascultăm invitaţii. Domnule Gârbaciu, aveţi
cuvântul:
Viorel G: Doamnelor, domnilor colegi, dragi prie-
teni, întâmplările literare organizate în ultimii ani aici, la
Mătăsari, au fost pentru noi realmente extrem de plă-
cute, de neuitat şi, aşa că am introdus şi de data aceas-
ta localitatea dumneavoastră în periplul nostru prin
satele şi ora Gorjului. În Grupul Școlar din Mătăsari se
petrec, în plan cultural, lucruri deosebite. După princi-
piul arhicunoscut, dar şi arhiverificat de viaţă, omul
sfinţeşte locul, aici la Mătăsari: într-un loc unde în mod
normal ar trebui să nu se întâmple în plan spiritual, se
întâmplă foarte multe şi aceasta nu datorită factorilor
puşi să facă aceasta, ci datorită unor oameni de suflet.
Iată aceasta revistă, iată fundaţia ”Murmurul Jilţului”,
Muzeul Jilţului. Vă spuneam că am ţinut neapărat să
venim aici şi nu oricum, ci cu oameni de mare calitate
intelectuală. Printre noi iată două personalităţi incon-
testabile ale literaturii române de azi: poeţii N. Dragoş.,
G. Ţărnea. Am stabilit ierarhizarea după criterii strict
alfabetice. Noi, după cum ştiţi, am organizat mai înainte
decada culturii scrise în Gorj, apoi Zilele culturii scrise
în Gorj, paralele sunt din ce în ce mai puţine şi ar trebui
să rămânem la numai o săptămână de manifestări pe
principiul unui Badea Cârţan modern , aducând acasă,
la cei dornici de literatură, cărţi şi scriitori. Alături de
oaspeţii noştri dragi şi distinşi, în ordinea alfabelică a
scaunelor: Marius Șolea, poetul, eseistul editorul N. Di-
aconu, doamna Alexandra Andrei, directorul Bibliotecii
Judeţene ”Christian Tell”, domnul Nicolae Vânătoru,
directorul Şcolii de Artă Târgu- Jiu, G. Drăghescu-actor.
Pentru că începe primul şi pentru că, în felul acesta, o
să spargă gheaţa, îl rog pe prietenul meu, N. Diaconu să
vorbească despre Editura Fundaţiei ”C. Brâncuşi”.
N. Diaconu: Eu n-am să vorbesc despre editură ,
pentru că v-am vorbit data trecută. Vreau să vă
vorbesc despre cărţile altora pe care le editez.
Vreau să vă prezint, mai întâi, două cărţi care au
conţinut istoric, una care interesează mediul şco-
lar, despre cronicarii munteniei şi moldoveni, des-
pre Transilvania, scrisă de conf. univ. N. Mischie,
preşedintele Consiliul Judeţean Gorj. El a făcut un
act de dreptate cronicarilor români care, în gene-
re, sunt neglijaţi atunci când se vorbeşte despre
Transilvania, întrucât istoriografia românească, de
regulă, porneşte în a demonstra drepturile româ-
nilor în Transilvania, porneşte de le cronici ungu-
reşti. De regulă, istoriografia românească îşi caută
întemeierea adevărurilor pe care le exprimă, por-
nind de la câteva cronici ungureşti. Acesta este în
esenţă meritul acestei cărţi, că pune între coperţi
Zilele acestea se împlinesc 25 de ani de învăță-
mânt liceal mătăsărean.
Un sfert de veac de lumină, cultură și civilizaţie.
Un sfert de veac în care spiritul locului s-a desprins
de sine, integrându-se în universalitate.
Urez succes oamenilor şcolii mătăsårene, elevilor,
părinţilor, comunităţii locale. Fie ca aceste momente
înălțătoare să rămână vii în conştiinţa tineretului studios!
Felicit în mod deosebit conducerea Colegiului Mătăsari pentru realizările deo-
sebite obținute în ultimii ani!
Secretar general al M. Ed. C., Prof. univ. dr. ADRIAN GORUN
o anumită temă şi o epuizează, caută în toate cro- de noi, de curând. Vi le-am prezentat pe toate la-
nici segmente în care cronicarii vorbesc despre olaltă. Vă recomand, de asemenea, două cărţi
romanitatea populaţiei transilvănene, despre despre T. Arghezi: “Limbajul poetic arghezian” şi
continuitatea neîntreruptă a acestei populaţii ro- “Arghezi între infinituri”, o carte despre poezia
mâneşti din Transilvania, aceasta ar fi, deci, car- religioasă a lui Arghezi. O altă carte scoasă spre
tea domnului Mischie. Tot profesorul Mischie sfârşitul anului trecut, o carte de poezie a cole-
scrie altă carte care interesează: ”Istoria vieţii gului nostru, profesorul Zenovie Cârlugea. Cam
politice a României şi a judeţului Gorj”, aşa cum acestea sunt cărţile scoase de editura fundaţiei
această viaţă politică s-a constituit într-un destin ”Constantin Brâncuşi”.
politic de excepţie, numit Grigore Iunian, a fost Viorel G: Mulţumesc, Nae. Să continuăm cu
unul dintre marii avocaţi interbelici şi unul dintre câteva peripluri lirice. Este lângă mine poetul,
numele de seamă ale P.N.T. din perioada interbe- dar şi actorul Teatrului dramatic Elvira Godeanu
lică. Cam acelaşi lucruri le spun şi eu în prima din Târgu- Jiu, George Drăghescu, care a scos
jumătate a acestei cărţi care a apărut de curând. de curând al patrulea volum de versuri al său:
Se numeşte “În goana literaturii”, dar în această George Drăghescu nu e un simplu artist, ci du-
carte sunt de fapt două, ele se adună între ace- blu. Poet pe scenă, se fereşte a fi un doctor în
leaşi coperţi, două cărţi diferite din motive econo- poezie. Dens şi limpid, concentrând în câte un
mice, adică de preţ. În jumătatea de carte scriu vers rolul pe care-l joacă fără a trişa, ca om în-
despre diferiţi poeţi contemporani, iar în prima zestrat cu harul poeziei, ne bucură prin ceea ce
carte m-a interesat tot ce l-a interesat şi pe Nico- socotim că ar face onoare oricăruia dintre noi,
lae Mischie , numai că eu m-am interesat despre când considerăm că poezia e un fel de a fi, pur
mai mulţi politicieni din perioada interbelică. Au şi simplu, un fel de a fi. Când avem simţământul
existat câţiva mari politicieni, unii dintre ei având că a fi poet înseamnă a trăi într-un anume fel pe
destine tragice, de pildă, I.C. Duca sau A. Căli- cât de chinuit, pe atât de privilegiat. George Dră-
nescu, care au fost împuşcaţi în calitatea lor de ghescu trăieşte poezia sa, trăind, precum orice
prim-miniştri tocmai pentru că încercaseră să-şi poet autentic, în locul nostru. Tăietura aforistică
asume rolul de a face ordine în România, pentru a versului său e un semn de timiditate, care-l
că nici în perioada interbelică ordinea nu a strălu- poate bucura pe cunoscător, dar şi unul de no-
cit în România. Acestea sunt cele 4 cărţi publicate bleţe.

35 de ani de învățământ liceal

Cu trecutul se clădește viitorul

Anul școlar 2015-2016 e bogat în evenimente aniversare în
Cetatea Luminii. Suntem fericiți că avem posibilitatea, sub condu-
cerea directorului nostru-domnul profesor Constantin Panfiloiu și al
diriginților doamna și domnul profesor Eugenia Pamfiloiu și Gheor-
ghe Bălan, să ne întâlnim pentru a cincea oară, prima promoție de
absolvenți ai clasei a VIII-a din Mătăsari, generația anilor 65, care
privește în urmă, cu mândrie, că n-a călcat pământul degeaba, și-a
făcut datoria față de viață și societate iar acum se gândește la un
viitor mai strălucit, cu zile mai bune pe măsura muncii depuse.
Au venit toți cei care suntem în viață și stau bine cu sănătatea,
s-au creat clipe emoționante prin primirea de către liceenii din cla-
sa a XII-a C a Colegiului, cu flori, ecusoane, zâmbete și voie bună
de bucuria revederii în cancelarie, cabinetul de română, muzeu, în
cabinete și laboratoare, după care, la fel ca în edițiile anterioare, la
Olănești, Săcelu, Herculane (Motru), Lainici (Jiul), ne-am petrecut
cu lăutarii lângă noi la Tg-Jiu punând bazele unor proiecte anuale
în preajma sărbătorii Sfinților Constantin și Elena. Tot în această
toamnă se împlinesc 35 de ani de învățământ liceal în Mătăsari.
Era un vis al nostru, al băștinașilor, că această comunitate merită
să aibe un liceu mare la care să învețe toți copiii de pe Valea Jilțu-
rilor și nu numai, să continue tradițiile înaintașilor care au schimbat
brazda în condei și sapa în călimară devenind generali, profesori,
medici, ingineri, cadre bine pregătite pentru societatea pe care au
construit-o. S-au făcut demersurile necesare la cei indrituiți să
aprobe o școala cu 24 de clase care inițial a fost proiectată lângă
biserica satului și apoi mutat amplasemtul pe locul în care funcțio-
nează astăzi. A început o luptă pe viață și pe moarte, cu nopți ne-
dormite, cu planuri mărețe, cu punerea de acord a factorilor deci-
denți de la nivelul județului, pentru obținerea aprobărilor necesare.
Pe aceste locuri erau case, zăvoaie de nuiele, derdeluș pentru copii
iarna, care au fost umplute cu mii de bascule de pământ și beton,
iar constructorii din Cluj aveau sarcina să ridice cât mai repede o
citadelă a învățământului din Gorj care să se înalțe maiestos ca Cu
trecutul se clădește viitorul o coloană a infinitului peste celelalte
școli din văile Jilțurilor. Pornisem pe drumul cel bun și sigur, acum
trebuia să ne ocupăm de bază materială, mobilier, cabinete, labo-
ratoare, ateliere, alte dotări necesare pentru un învățământ modern
și de calitate. Cu sprijinul Muzeului Județean s-a făcut pavoazarea
liceului, pe etaje, clase, cu tematică clară, s-au cumpărat instru-
nd a
firii vi ndatia
M.J
Fu
e ț ii
Tra
mente muzicale, costume populare, pianină, pentru care s-a plătit,
contrar dispozițiilor legale, suma de 350 mii lei echivalentul cum-
părării a cinci mașini Dacia. Eram încă școală cu 10 clase și în
1980 am luat din planurile de școlarizare de la liceul Tudor Vladimi-
rescu din Tg-Jiu și de la liceele din Motru câte o clasă cu care am
dat drumul Liceului Industrial din Mătăsari. Sub conducerea profe-
sorului Ion Gr. Dădălău, directorul școlii, profesorilor Dădălău Floa-
rea, Dădălău Luminița, Ceaușescu Zizi, Nișulescu Elisabeta și altor
cadre didactice a început înscrierea elevilor la liceu, acțiune care
s-a realizat în timp record. Inspectoratul Școlar Județean Gorj ne-a
asigurat cadrele didactice calificate iar pe partea tehnică au fost
încadrați directorii și inginerii șefi de la Întreprinderea Minieră Dra-
gotești, Baican Gavril, Bercea Nicolae, Paicu Aristică, Goșa Gheor-
ghe, Cărăbiș Ion, Ciciu Cornel, Șoș Ion, Catrinoiu Constantin și alții
care ne-au sprijinit fără rezerve cu tot ce am avut nevoie. Am înce-
put liceul cu specializări de mineri, lăcătuși, sudori, mecanici, ma-
șini și utilaje, electricieni, după care am schimbat rețeaua școlară
începând cu 1990 când am devenit grup școlar și în 2000 Colegiul
Național. Am introdus filologia, matematică informatică, chimie-bi-
ologie, protecția mediului, economic, tehnologia calculatoarelor,
pentru liceu, școala de maiștri și școala postliceala de normatori iar
pentru școala profesională specializări de electroniști automatizări,
lăcătuși mecanici, turism și alimentație publică, croitorie, radio Tv,
industrie alimentară și altele. Pentru aceasta paletă largă de speci-
alizări am aplicat o strategie aparte militând pentru organizarea în
Mătăsari a unor acțiuni metodice și chiar a unor finale la etapa ju-
dețeană de protecția mediului, pentru generalizarea experienței
pozitive. S-a schimbat tot mobilierul, am dotat fiecare clasă, labo-
rator, bibliotecă, sala de sport, cu televizor, calculator, video și reto-
proiector cu ecran de proiecție și alte materiale didactice. Cele 9
ateliere au beneficiat, prin redistribuire, de la alte școli din Tg-Jiu,
cu avizul ministerului, de o bază materială bogată care să asigure
pregătirea de specialitate a elevilor. Prin hotărâre judecătorească
s-a înființat Fundația Cultural Științifică Murmurul Jilțului cu revista
Murmurul Jilțului care de 20 de ani primește titlul de Laureat al
Concursului Național de Reviste Școlare iar cu aprobarea Inspecto-
ratul Școlar Județean s-a înființat Muzeul Jilțului. Suntem singura
școală din județ și din țară care avem Editura Rene, am editat 20
de cărți despre viața școlii noastre, s-au desfășurat ample mani-
e
m ili feri
cit
Fa
festări în cadrul sărbătorii Fii Jilțului, Zilelor Liceului și Colegiului,
Zilelor Mitropolitului, absolvenților, majoratului, bobocilor, s-au fă-
cut înâlniri cu parlamentarii, cu conducătorii județului, cu oameni
de cultură și artă, din învățământ. S-a organizat , în 2000, primul
concurs de titularizare a cadrelor didactice din Gorj, s-a înființat
cabinetul medical, elevii sunt aduși la școala cu 2 microbuze, avem
centrală termică pe gaze cu instalații termice și sanitare noi, foraj
de apă, bandă școală, pe fonduri europene s-au dotat grădinițele.
biblioteca, sala de sport, cabinetele de biologie, chimie, fizică, psi-
hologie, s-au obținut rezultate bune și foarte bune la olimpiade și la
examenele naționale de capacitate și bacalaureat. Toate acestea și
altele au contribuit ca în cadrul Programului Comenius, cele 86 de
clase cu 2150 de elevi, 130 de cadre didactice și 30 personal au-
xiliar și administrativ să fie vizitați de cadre didactice din America,
Germania, Franța, Italia, Turcia, Olanda, Polonia, Lituania, de 36 de
tineri cu studii superioare din 12 țări din Sud-Estul Europei. Așa
trec anii, cu bune și cu rele, cu suișuri și coborâșuri, dar de un lucru
suntem siguri. Colegiul din Mătăsari este unicat în România, prima
unitate de acest gen din țară, de la țară, un paradis în mijlocul in-
fernului , oază într-un deșert. La ceas de sărbătoare, să fim mândri
că ducem mai departe învățăturile desprinse din întâlnirile avute în
această școală-uzină cu foc continuu, cu ministrul Educației Națio-
nale, Andrei Marga și Mitropolitul Olteniei, Înalt Preasfințitul Teofan.
D. Dădălău
uze
ul Jilțu ul de s
ie r
7

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

Răsplata cutezanţei
Acum, la ceas aniversar, în momentul adevăru-
lui, nu-mi propun să fac o analiză a revistei “Mur-
murul Jilţului”, ci să mă explic de ce o apreciez ca
o publicaţie şcolară de înaltă valoare.
Într-o lume atât de robotizată, de computeriza-
tă, unde jocul pe calculator ori navigarea pe internet
încep să devină preocupări constante ale adoles-
cenților, acum când mass-media, prin informaţiile
sale, pare a spune tot: preocuparea pentru lectură,
studiul în bibliotecă sau preocuparea pentru o re-
vistă pot părea unora desuete. Televizorul tinde să
devină “surogat universal”, înlocuitorul absolut al
oricărui act de cultură. Dispozitivele electronice de
alegere a calculatoarelor şi reglare de la distanţă îi
permit telespectatorului să străbată rapid zeci de
canale, tot atâtea spaţii psihologice diferite fără să
părăsească fotoliul. În plus de asta, marea majorita-
te a oamenilor urmăresc ceea ce se petrece pe
ecran şi fac simultan alte lucruri: mănâncă, se joa-
că, spală vase, vorbesc la telefon, discută şi chiar
citesc. Pentru România mileniului trei, televiziunea
este o pacoste culturală, o negustorie, rafinat sau
grosolan deghizată, iar consecinţele capitulării în
faţa emisiunilor de televizor în care abundă violenţa
şi trivialul nu vor întârzia să apară.
Părinţii se plâng că odraslele lor nu mai citesc,
toată lumea se plânge că nu are timp pentru lectură
şi artă, dar nimeni nu opreşte televizorul cronofag şi
culturofag. În asemenea condiţii, s-a găsit un om de
suflet, profesorul Dumitru Dădălău, care, împreună
cu elevii, să ofere alternativa educaţională, revista
“Murmurul Jilţului”.
Este un act de cultură, în primul rând, de care
beneficiază cu fiecare număr tot mai mulţi cititori
(ultimul număr nici nu a acoperit solicitările elevi-
lor). De ce? Pentru că atracţia irezistibilă pe care o
exercită pagina proaspăt tipărită, mirosul de cer-
neală tipografică, liniştea de templu “spartă” doar
de răsfoirea paginilor revistei, continuă să influen-
ţeze spiritele sensibile ale liceenilor sau ale elevilor
din ciclul gimnazial şi primar, continuă să schimbe
destine. Elevii citesc nu din obligaţie, ci din convin-
gere şi plăcere.
Ce act de cultură şi educaţie pot să ofere “Scor-
pionii”, mai important decât a oferi prilejul unor
lansări de cărţi cu propriile compoziţii sau “Decada
culturii gorjene” în liceul Mătăsari ( 4 martie 1999)!
Amintesc dintre lansări: “Fereastra sufletului”,
“Utopia lui leronim”, “Copacul din vis”. În paginile
revistei au apărut creaţii ale elevilor, ale profesori-
lor, dar şi ale personalităţilor gorjene
(I. Popescu, N. Diaconu, Gh. Popescu-Radoş,
Doru Fometescu etc.)
Pagini încărcate de valenţe educative şi docu-
mentare au constituit înserările discursurilor celor
doi miniştri (Andrei Marga - ministrul M.E.N. “Gorjul
este singurul judeţ care are un colegiu naţional în
mediul rural”, cu prilejul transformării Grupului
Şcolar Tehnologic Mătăsari în Colegiu Tehnologic
9.XI.2000; ministrul M.E.C., Ecaterina Andronescu,
Mesaj transmis cu ocazia “Zilei învăţătorului”,
30.06.2001), intervenţiile inspectorilor generali, Ni-
colae Mergea şi Gheorghe Gămăneci, în aceste
ocazii sau la întâlnirea cu “Fiii Jilţului”.
Fiind o revistă şcolară, revista a găzduit şi inter-
venţii ale profesorilor şi ale elevilor, periodic, şi în
mod deosebit, cele care s-au desfăşurat cu ocazia
“Zilelor Liceului”. Şi aceasta, pentru că şcoala în-
seamnă carte, cunoaştere, orizont cultural şi cult al
muncii creatoare, iar omul de la catedră trebuie să
trăiască el, ca model, în miezul luminos al revistei
“Murmurul Jilţului”, în orizonturile sale de cunoaş-
tere şi de avânt creator. Revista a oferit, astfel, ca-
dru de formare continuă, a răspuns nevoilor de
perfecţionare derivate din modificările curriculare:
orientarea şi consilierea pedagogică, munca în
echipă, integrarea şcolară a elevilor cu dificultăţi în
învăţare, proiecte de lecţie model etc.
Calitatea revistei este concretizată şi în “locul I
pe judeţ”, “locul al II-lea pe ţară”. Toate acestea au
fost posibile datorită mentorului revistei, acest das-
căl minunat, care, în calitate de director, promovea-
ză spiritul de emulaţie, de întrecere, nu simulează
doar reforma, ci toarce firul de aur din caierul refor-
mei şi ţese miraculos pânze trainice în minţile ele-
vilor, are capacitatea de a analiza şi anticipa rezul-
tatele şi efectele posibile ale acestor schimbări, are
mereu în atenţie sporirea prestigiului unităţii pe
care o conduce.
Dacă fratele său, prof. Ion Dădălău, ca director,
a ridicat un palat pe un teren gol, acum noul direc-
tor, prof. Dumitru Dădălău, a făcut din acest palat
“un liceu de temut” (expresia aparţine insp. gen.
adj. Gh. Gămăneci). A ştiut să continue ceea ce a
fost bine, pentru că în plan axiologic, binele nu este
comparabil, ci o deschidere spre o continuă îmbu-
nătăţire, reală şi stimulatoare. Şi rezultatele îl ono-
rează.
Ca profesor de română, a cunoscut şi respectat
imperativul moromeţian: “nu trebuie să vii tu şi să
strici binele ăla care a fost, pe motivul că faci ceva nou.
Începe de colea, de la capul unde e rău, nu de la capul
unde e bine, dacă zici că ăsta e scopul”.
Prof. Graure Domnica

MĂRTURISIRI
Am citit pe site-ul Fundaţiei şi re-
vistei Murmurul Jiltului interesanta is-
torie a învăţământului din Mătăsari şi
m-am minunat de puterea şi voinţa
unor suflete mari care au contribuit la
dezvoltarea şi continuitatea şcolii mă-
tăsărene astfel, încât elevii să poată
beneficia astăzi de un învăţământ de
cea mai bună calitate.
Nu-mi propun să fac o incursiune
Bandă școală în istorie, fiindcă sunt multe documente
pe care le putem consulta în acest
“Liceul Industrial Mătăsari sens, ci aş vrea să punctez câteva mo-
mente plăcute din viaţa mea petrecute
la ceas aniversar” în învăţământul mătăsărean , în două
ipostaze diferite.
“Sărbătoarea este un moment important atât pentru elevii şcolii, cât şi
În urmă cu 15 ani păşeam cu sfială
pentru dascălii ei, pentru că ne dă ocazia să privim în urmă ca să înţelegem
într-una din sălile de clasă ale Grupului
cine suntem astăzi”.
Şcolar Mătăsari, neimaginându-mi
Acum când se împlinesc 30 de ani de la înfinţarea LICEULUI INDUSTRIAL
MĂTĂSARI şi 10 ani de la înfinţarea COLEGIULUI TEHNIC MĂTĂSARI stau şi câte experienţe inedite aveam să tră-
privesc în urmă timpul. iesc aici şi câţi oameni extraordinari
M-am născut şi am crescut în Mătăsari şi în anul şcolar 1980 -1981 eram aveam să cunosc pe parcursul celor
elev în clasa I şi păşeam pentru prima dată pragul şcolii, fiind pentru prima patru ani de liceu.
oară în contact direct cu şcoala, cu dascălii. Timpul a trecut şi auzeam că se Îmi tresaltă şi acum inima de emo-
va inaugura în toamna anului 1985 Liceul Industrial din Mătăsari. ţie când îmi aduc aminte de prima notă
La vremea aceea, sincer vă spun, că nu am realizat însemnătatea momen- de zece primită la limba română. Dom-
tului, dar timpul a trecut şi în anul 1993 am absolvit Liceul Industrial Mătăsari, nul Dădălău, profesorul meu de limba
fiind prima promoţie de absolvenţi ai profilului Electronist Automatizări Minie- română, fusese atât de mişcat de com-
re.Dar timpul a trecut, am fost o promoţie bună, o parte dintre colegi am urmat punerea mea, încât nu-şi putuse stă-
cursurile instituţiilor de învăţământ superior din ţară, graţie profesionalismului pâni lacrimile. Câteva zile de-a rândul
dascălilor care au reuşit să ne călăuzească paşii în viaţă. m-a chemat, apoi, pe la toate clasele
După absolvirea liceului, am observat de la distanţă modificări majore în de-a IX- a să le citesc ”Domnul Ţandă-
dotarea şi viaţa liceului, ceea ce a dus la creşterea prestigiului Liceului din ră” (compunerea în care îl evocam pe
Mătăsari. Apariţia de noi specializări în cadrul liceului a dus la o dezvoltare îndrăgitul meu profesor de română din
largă a profilurilor de lucru ce a atras mai mulţi elevi din zonă care plecau spre gimnaziu, cel care aprinsese în inima
alte licee din judeţ. De fapt, nu ar trebui să ne mirăm că Liceul din Mătăsari mea pasiunea pentru literatură). Îmi
doreşte să devină una dintre şcolile de prestigiu ale judeţului, adaptându-se amintesc, de asemenea, de entuzias-
din mers noilor cerinţe ale reformei învăţământului românesc, anume etalarea mul cu care participam la orele de lim-
şcolii româneşti la nivel european. Acest lucru presupune o muncă suplimen-
tară din partea factorilor implicaţi în educaţie, în primul rând, din partea das-
călilor care trebuie să conştientizeze rolul major pe care îl au în îndeplinirea
misiunii nobile de educatori pentru elevi şi pentru creşterea prestigiului liceu-
lui. Şi toate acestea au dat rezultate prin înfiinţarea în anul 2000 prin Ordinul
ministrului învăţământului a Colegiului Tehnic Mătăsari ca o recompensă adu-
să cadrelor didactice care au depus o munca asiduă pentru realizarea acestui
obiectiv. Colegiul Tehnic Mătăsari, prin ambasadorii săi, a ajuns să fie cunoscut
în marile centre universitare ale ţării, iar absolvenţii acestui colegiu fiind oa-
meni de încredere la locurile lor de muncă.
Acum, la ceas aniversar, urez viaţă lungă Colegiului Tehnic Mătăsari, iar
absolvenţilor şi cadrelor didactice sănătate şi multă putere de muncă.
Ing. Sef GRIVEI ION
Exploatarea Miniera Cariera Rosia Jiu
e
m ili feri
nd a
firii vi ndatia
cit
Fa
M.J.
ba franceză ale doamnei
Luminiţa Dădălău sau la
orele de istorie ale
doamnei Zizi Ceau-
şescu.
Deşi studiam la pro-
filul de matematică-in-
formatică, interesul pen-
tru literatură şi pentru
limbi străine era vădit
mai mare, aşa încât, prin tot ce aveam nevoie pentru mai târziu.
clasa a X-a, împreună cu alţi doi colegi
de clasă, Oana Corega şi Radu Cristian,
Acolo am cunoscut şi cealaltă faţă a
omului de la catedră, despre care cre-
am căutat o expresie a personalităţii
noastre şi, poate, o ieşire din anonimat.
zusem cât timp fusesem elevă, că este
un fel de supraom şi am înţeles ce în-
A fost de ajuns o scânteie pentru ca fo- seamnă un dascăl adevărat, care tre-
cul să se înalţe, apoi, cu putere datorită buie să lase la uşă toate supărările
domnului profesor Dumitru Dădălău şi personale, care trebuie să găsească în
să se nască astfel Fundaţia şi revista fiecare suflet de copil ceea ce e mai
Murmurul Jilţului. A fost cea mai vastă bun, să-l scoată la lumină şi apoi să-l
şi cea mai interesantă experienţă a vie- ajute să rodească.
ţii mele de licean cu repercusiuni şi Şi, Doamne, ce atmosferă era în
pentru viitor. De fapt, tot ce a urmat cancelaria plină de profesori în fiecare
frumos are legătură cu această mare dimineaţă când ne întâlneam la şedinţa
împlinire: taberele de jurnalism, întâlni- de la ora 7,30! Şi chiar dacă mai erau şi
rile cu mari scriitori ai momentului, unele feţe încruntate care, probabil, ar
apariţiile publicistice… fi vrut să fie în altă parte la acea oră, nu
Stau şi eu uneori şi mă gândesc puteai să nu-ţi descreţeşti fruntea când
aşa cum stătea Creangă când îşi scria întâlneai zâmbetul jovial al domnului
”Amintirile...”şi-mi vine şi mie să zic: Ion Dădălău ( care, din păcate, s-a gră-
Doamne, ce vremuri şi ce momente! bit să închidă prea devreme uşa cance-
Doamne, ce oameni şi ce colegi! lariei) sau glumele deja consacrate ale
Devenind studentă la Litere în ca- domnului Lungan. Şi ce veselie, şi ce
drul Universităţii din Craiova, primii ani atmosferă se crea cu ocazia zilei de 8
de ucenicie, ca dascăl, i-am făcut tot în Martie, de Crăciun, de Zilele liceului
liceul din care plecasem care, între sau cu prilejul altor evenimente care nu
timp, datorită perseverentului director se terminau nicicând. Acum, când se
Dumitru Dădălău, devenise primul Co- împlinesc 30 de ani de învăţământ lice-
legiu Naţional din al şi 117 ani de la primele forme de
mediul rural. învăţământ în Mătăsari, mă simt mân-
În primul dră că măcar câţiva ani din viaţa mea
rând, a fost cea se leagă de aceste meleaguri şi de oa-
mai mare onoare menii minunaţi pe care i-au dăruit ţării.
de a deveni cole- Fie ca flacăra menţinută atâtea ge-
gă cu apreciaţii neraţii de nişte inimi mari să nu se stin-
mei profesori din
gă niciodată, iar învăţâmântul din Mă-
liceu şi, apoi, a tăsari să fie mereu, aşa cum îi plăcea
fost prima experi-
domnului Dădălău să spună, o uzină cu
enţă a carierei foc continuu! La mulţi, mulţi ani!
mele care, mărtu-
risesc din suflet, Prof. Elena Dima,
mi-a dat aripi şi Şc. Gen. Bolboşi
ul Jilțu
uze ie r
ul de s

M
Fu

8
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Viaţa spirituală a localităţii Mătăsari
Astăzi, când, în acest moment festiv, încercăm să ne
amintim cum a evoluat învăţământul în comuna noastră din
momentul când s-au înfiinţat primele clase liceale, eu am să
mă întorc mai mult în timp şi, în câteva cuvinte, am să prezint
cum a evoluat, în general, învăţământul în comuna noastră.
Diverse documente, acte de vânzări, cumpărări de moşii,
cărţi de judecată întocmite şi semnate de oamenii de pe
aceste locuri demonstrează că scrisul a fost cunoscut de un
grup restrâns, din timpuri foarte vechi.
După unele date transmise oral din generaţie în generaţie
şi păstrate până azi de generaţiile de bătrâni, înainte de dom-
nitorul Al. I. Cuza (prin anii 1850-1860 lon Dascălu îi învăţa pe
copii literele, probabil făcându-le pe nisip aşezat în lădiţă.
Legea instrucţiunii din 1867, prin care se puneau bazele unui
sistem de învăţământ unitar în ţară şi care prevedea obligati-
vitatea instrucţiei primare pentru copiii între 8-12 ani, a fost
aplicată numai parţial deoarece şcoala., ca unitate de învăţă-
mânt, a luat fiinţă în anul 1893 fără a avea local propriu şi
funcţionând prin case particulare.
În anii 1893-1894 a funcţionat, ca învăţător, C-tin Mân-
druleanu care avea înscrişi într-o sală de clasă închiriată (la
Zoiţa Constantin şi Popescu lon) 76 copii: din care au promo-
vat 4 clase - 18 elevi, iar 5 clase doar 2 elevi. Spre sfârşitul
secolului, legea din 1864 a fost modificată cu „Legea învăţă-
mântului primar din 1893 (Tache Ionescu) completată în 1896
(Petre Poni) şi, apoi, cele doua legi ale lui Spiru Haret - „legea
învăţământului secundar şi superior” (1898) şi ”legea învăţă-
mântului profesional 1899” care au constituit progrese pe li-
nia organizării învăţământului şi a conţinutului acestuia.
Între 1894-1895 a funcţionat, ca învăţător, Velican Ion ur-
mat de M.C. Popescu(1895-1898), Pupăzan Gheorghe (1899-
1900), Nicolae Geamănu (1899-1904) care era din satul Te-
mişeni.
După 1909, au funcţionat Ponorescu Gheorghe, Pono-
rescu Vasile (1909-1940) Tutila Gheorghe la al II-lea post înfi-
inţat în 1924; Nicolae Dragotoiu, Dăescu Ignat, Căruntu Se-
ver, Tănăsoiu D. Constantin, de care îşi amintesc poate mulţi
110 ani de ÎnvĂȚĂmÂnt în MătĂsari
În 1893, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunilor Publice or-
ganiza Şcoala Comunală Mătăsari, din judeţul Mehedinţi,
Plasa Motru de sus, cu primul învăţător, Mândruleanu Ion,-
care înscria în catalogul clasei I, 46 de băieţi proveniţi din
comunele Mătăsari, Brădetu şi unul din Dragoteşti, din sub-
urbiile Mătăsari, Croici, Mătăsarii de Sus, Valea şi Dealul
Jgheabului, Valea Lacului, Purceleşti, din cătunele Mătăsarii
de Jos, Mătăsarii de Sus, Brădet, Brădetul de Sus, Hârca,
Croici. Câte unul era născut în 1880, 1881, 1882, 1883, 11
în 1884, 7 în 1885, 9 în 1886, unul în 1887. La sfârşitul
anului şcolar au fost declaraţi 25 de repetenţi, 7 absenţi, 11
cu mediide 5,28, 4,60, 5,01, 4,75 ,4,26, 4,34, 4,13, 4,61,
5,22,5,37, 4,48. Aşa s-a aprins flacăra ştiinţei şi progresului
în Mătăsari care a ars ca o torţă vie în timpul reformelor lui
Spiru Haret, din 1948, 1965 sau 1997, al celor două războa-
ie mondiale, al prefacerilor economice, sociale, politice, cul-
turale din zbuciumata noastră istorie de la sfârşitul şi înce-
putul mileniilor al doilea şi al treilea. În toată această
perioadă, cei care s-au născut şi au trăit pe aceste melea-
guri binecuvântate de Dumnezeu, şi-au făcut datoria faţă de
neam şi de ţară, au mânuit cu credinţă şi devotament coar-
nele plugului, au apărat fruntariile ţării cu arma în mână, au
nd a
firii vi ndatia
M.J
Fu
e ț ii
Tra
70 24
dintre părinţii noştri sau chiar noi,
Vîlceanu C-tin, Păsărescu Aneta,
Ursu Gheorghe, Stăniloiu Elisabeta,
Griglou Gheorghe, Popescu Ion şi
deja ne apropiem de zilele în care
mulţi dintre dascălii aflaţi aici în
faţa dumneavoastră i-au avut das-
căli pe cei care îi enumăr acum şi
chiar unii dintre elevii din sală le-
au fost elevi, înv. Draga Gheorghe,
Draga Elena, Stoichiţoiu Maria.
După anul 1900, s-au pus ba-
zele materiale în învăţământul din
satul Mătăsari, prin contribuţia
unui local de şcoală cu o sală de
clasă şi o cămăruţă pentru păstra-
tul arhivei şi cancelarie pentru un
învăţător. Erau înscrişi la cursuri în
anul şcolar 1900-1901- 47 elevi în
clasele I-IV şi 5 elevi în clasa a V-a,
promovând clasele I-IV-38 de elevi,
iar clasa a V-a - 3 elevi.
Începând cu anul 1924, numă- cum se precizează şi nu avea cu ce plăti.
rul elevilor a crescut, înfiinţându-se al II-lea post de învăţă- Observăm că învăţământul din comuna noastră s-a dez-
mânt. voltat în mare măsură prin contribuţia cetăţenilor care, fie că
În perioada 1914 şi l918, va constitui un regres pentru închină propriile locuinţe pentru a funcţiona şcoala, fie contri-
activitatea şcolară. Între anii 1918-1944, regimul parlamen- buie cu bani proprii, chiar dacă erau foarte puţini pentru a
tar a dus o politică şcolară care s-a caracterizat prin intensi- construi localuri de şcoală.
ficarea acţiunilor de lămurire a copiilor să înveţe carte. În satul Mătăsari, învăţământul s-a desfăşurat pe etape, în
Sunt îndrumaţi tot mai mult copii din mediul rural spre localuri diferite, fie alături de primărie în una din încăperile
şcoli superioare. Legea învăţământului primar al statului şi alăturate, fie într-o încăpere în casa învăţătorului C-tin Tână-
primar normal din 1924 a dr. P. Angelescu prevedea ca şcoala soiu. Apoi s-a început construirea localului unde astăzi se află
primară să fie prelungită cu 3 clase supraprimare, această atelierele şcolii. Documentele vremii precizează că fiecare
măsură constituind un pas înainte în legislaţia şcolară româ- cap de familie era impus cu plata unei sume între 100 - 2000
nească, dar n-a dus la o micşorare a analfabetismului care se de lei, după posibilităţile fiecăruia. Cu toate sacrificiile făcute,
menţinea încă la o cotă ridicată, aceasta după Istoria învăţă- localul nu s-a dat în folosinţă în totalitate.
mântului din România. In 1924, în Mătăsari erau 1411 locui- Izbucnirea războiului a perturbat şi în satul nostru desfă-
tori dintre care neştiutori de carte erau 508. La şurarea învăţământului.
Brădet, din 877, nestiutori de carte, 288, iar la În perioada următoare, învăţământul se desfăşoară în lo-
Croici în 1930, din 426 locuitori, 236 nu ştiau calul unde astăzi sunt atelierele şcoală.
carte. Localurile de şcoală erau foarte noi în Din anul 1970 - s-a început construcţia unui nou local de
satele pe care le cunoaştem că ţin de comuna şcoală în care toată lumea speră că vor funcţiona şi clase li-
Mătăsari. Astfel, lipsa localurilor de şcoală a ceale. Locuitorii comunei au preferat să renunţe la electrifica-
determinat pe cetăţenii satelor să se adreseze re, doar pentru a avea condiţii deosebite de învăţătură pentru
organelor judeţene pentru a-i sprijini în con- copiii lor, ceea ce s-a și întâmplat. Începând cu funcţionarea
struirea localurilor şi deschiderea învăţămân- învăţământului în localul respectiv, mulţi putem să precizăm
tului. şi cum s-a desfăşurat la început învăţământul liceal și care
În 4 iulie 1924 s-a adresat Prefecturii jude- era baza materială. Oricum localul respectiv, apoi localul des-
ţului Mehedinţi pentru a construi şcoală la tinat anume învăţământului liceal unde azi ne desfăşurăm noi
Croici. activitatea s-au schimbat mereu. Astăzi putem să afirmăm că
În 1928, şi Maria Dădălău din Croici înain- ne desfăşurăm activitatea în cel mai modem, mai frumos, mai
tează Ministerului o petiţie prin care arată că dotat, mai deosebit local nu doar din comuna noastră și nici
primăria şi-a plătit chiria pentru localul închiri- din judeţ, ci chiar din tară.
at din 1926, dar primăria era săracă, după Prof. Ceauşescu Zizi
transformat sapa-n condei şi brazda-n
călimară, au scos aurul negru din stră-
funduri, ajungând să înveţe carte, după
anul 2000, 2150 de elevi, 130 de cadre
didactice, şi 20 de persoane din dome-
niul auxiliar şi administrativ, în Cetatea
Luminii din Valea Jilţurilor, singurul
Colegiul Tehnic din România, care-şi
desfăşoară activitatea în mediul rural.
În acest moment aniversar, aducem
prinosul nostru de recunoştinţă tuturor
celor care au dat lumină din lumina lor,
acestor arhitecţi ai sufletelor înnobila-
te de ştiinţă şi cultură, în uzina noastră
cu foc continuu, care au șlefuit carac-
tere, au pregătit oameni de nădejde
pentru ţară, le-au cultivat în inimă
mândria de a fi român. Fie ca generaţi-
ile de astăzi şi cele ce vor urma să ducă
mai departe tot ce s-a înfăptuit mai du-
rabil şi mai frumos în domeniul învăţă- dios de a se pregăti, în Mătăsari, pentru muncă şi viaţă. Aşa
mântului, să menţină la cote ridicate dorinţa tineretului stu- să ne ajute Dumnezeu.
Dumitru Dădălău
e
m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
9
cit
Fa
lu i
afir
23
C ol
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Satisfacție și împlinire
INTERVIU dl. Ion Dădălău
- Domnule director adjunct, priviţi peste ani, în
urmă, la elevul Ion Grigore Dădălău de la Şcoala
primară Croici şi vorbiţi-ne puţin despre evoluţia
lui până la omul şi profesorul pe care-l respectă
azi o întreagă comunitate?
- În perioada 1958-1962 am fost elev în clasele
I-IV la Şcoala primară Croici - sub oblăduirea dom-
nului învăţător Nicolae Căruntu - apoi în perioada
1962-1966 am fost elev al Şcolii generale Mătăsari
având ca diriginte pe distinsul şi regretatul meu
dascăl, profesor de limba şi literatură română Con-
stantin Tănăsoiu - în această perioadă mi-au fost
dascăli şi exemple cei care peste ani mi-au devenit
colegi: domnul director profesor Constantin Panfilo-
iu, doamna Eugenia Panfiloiu, domnul Pavel Stoi-
chiţoiu, domnul Nicolae Dădălău, domnul Gheorghe
Bălan şi domnişoara Bălescu Elena. Spre onoarea
şcolii din care proveneam, am intrat la Liceul Tudor
Vladimirescu din Târgu Jiu cu media 10(zece) şi am
urmat cursurile acestui liceu în perioada 1966-
1970 avându-l ca diriginte pe profesorul de mate-
matică Constantin Spătaru. În perioada 1970-1981
am absolvit Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj
Napoca (Facultatea de Matematică-Fizică(1974);
Facultatea de Tehnologie Chimică(1980); Şcoala de
ofiţeri de rezervă nr.1 Bucureşti(1974-1975)). Înce-
pând cu data de 1 septembrie 1974 am fost profe-
sor titular în cadrul Şcolii generale Mătăsari al cărei
director am fost din data de 30 iunie 1980 când am
înfiinţat şi primele clase de liceu. Am participat di-
rect la întreaga evoluţie a învăţământului din Mătă-
sari- în această perioadă de 30 de ani m-am dedi-
cat activităţii didactice şi prin natura funcţiei
evoluţiei învăţământului din aceaastă zonă, convins
fiind că nu puteam să fac nimic mai bun pentru lu-
minarea fiilor acestor meleaguri. Nimic din ceea ce
s-a întâmplat în viaţa localităţii nu mi-a fost străin,
n-am fost niciodată indiferent la nevoile comunită-
ţii.
- Ce v-a determinat să vă îndreptaţi spre me-
seria de dascăl şi mai ales ce v-a făcut să rămâ-
neţi în localitatea de naştere atâţia ani, pentru că
sunt convins că aţi fi putut profesa în altă parte cu
rezultate la fel de bune?
- Alegerea profesiei mele a fost influenţată
de prestanţa harul didactic,competenţa profesio-
SCHIMB DE EXPERIENŢĂ ORGANIZAT DE INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN GORJ ŞI GRUPUL ŞCOLAR INDUSTRIAL MINIER MĂTĂSARI CU
DIRECTORII DE LICEE, GRUPURI ŞCOLARE ŞI ŞCOLI PROFESIONALE DIN JUDEŢUL GORJ
Proces Verbal
Secretar Bărbăcioru Eugenia
Încheiat azi, 23 aprilie 1997, cu ocazia schimbului de
experienţă organizate de Inspectoratul Şcolar Judeţean
Gorj şi Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari cu directo-
rii de licee, grupuri şcolare şi şcoli profesionale din judeţul
Gorj, care are următorul program:
930-1020 a) Asistenţe la lecţii, la clase:
IX A – română – prof. Dădălău Dumitru
IX B – instruire practică – maistru instr. Persu Romică
X A – matematică – prof. Lupuleţ Ion
XI A – chimie – prof. Popescu Gabriela XI B – dirigen-
ţie – prof. Dădălău Luminiţa XII A – matematică – prof.
Dădălău Floarea XII B – fizică – prof. Toma Cornel
I B – biologie – prof. Pamfiloiu Floarea
I C – instruire practică – maistru instr. Burciu Dumitru
I D – desen tehnic – sing. Iordache Veronica
A – I.E.T.M. – sing. Stoican Violeta II C – fizică – prof.
Brânzan Liliana b) Activităţi manageriale
1020-1040 – Vizitarea liceului, atelierului şcolii, interna-
tului
1040-1110 – Prezentarea casetei video „Mândria şi
perseverenţa”
1110-1230 – Prezentarea referatului „Activitatea de
evaluare cantitativă şi calitativă a muncii didactice şi sta-
bilirea măsurilor de corectare, îndrumare şi perfecţionare
– sarcină de bază în munca directorului de şcoală” – prof.
director Dădălău Gr. Ion – Grupul Şcolar Industrial Minier
Mătăsari.
Prezentarea referatului: „Reformă şi legislaţie şcolară
în învăţământul preuniversitar” – Inspector General al In-
spectoratului Şcolar Judeţean Gorj – prof. Adrian Gorul
1230-1330 – Dezbateri pe marginea referatului prezen-
tat şi asistenţelor la lecţii.
1330-1400 – Concluzii
Domnul inspector Golea Gheorghe din cadrul Inspec-
toratului Şcolar Gorj conduce lucrările, arată activităţile
desfăşurate şi propune să se treacă la discuţii pe margi-
nea materialelor prezentate.
Domnul director Crăsnaru, de la liceul Târgu-Cărbu-
neşti, arată că a rămas impresionat de această şcoală în-
cepând cu forma exterioară. În această şcoală lucrează un
colectiv de dascăli apreciaţi. La limba română, domnul
nd a
firii vi
Fu
10
e ț ii
Tra
70
nală a foştilor mei dascăli dar şi de dorinţa mea de
a modela suflete şi de a contribui la îmbogăţirea
spirituală a copiilor acestor locuri. Am rămas aici
nu pentru că n-aş fi putut pleca oriunde în altă
parte, am avut şi ocazia dar am rămas fidel casei
părinteşti, icoanei părinţilor, oamenilor între care
am văzut lumina zilei şi care m-au preţuit aşa cum
şi eu la rândul meu am făcut-o. Idealurile mele au
devenit pietre pentru templul edificiului şcolar
mătăsărean.
Ca cetăţean al locului, născut şi crescut aici,
ca unul care şi-a adus contribuţia substanţial la
viaţa localităţii- aţi condus 18 ani destinele aces-
tei şcoli cum priviţi astăzi această localitate în
ansamblu şi ce rol are şcoala în viaţa omului de
rând?
- Şcoala are o mare importanţă în viaţa oricărui
om. De seriozitatea şcolii de competenţa şi puterea
de dăruire a dascălilor depinde viitorul aceste ţări.
Poate că vă par vorbe mari aceste cuvinte, căci
mulţi iau desuetudine numele ţării şi se tem să-şi
exprime sentimentele faţă de ea. Şcoala aduce lu-
mină, disciplină, îl face pe elev să se raporteze la
lumea înconjurătoare, să se sincronizeze cu ce
este bun şi frumos şi să respingă urâtul şi neade-
vărul. Eu am crezut şi cred în aceste idei şi sunt
convins că şcoala românească va fi din nou acolo
unde îi este locul: printre cele mai bune şcoli euro-
pene.
- Ştim domnule director, că în acest an se îm-
plinesc 20 de ani de când această clădire a şcolii
a fost dată în folosinţă. Ce sentimente vă încearcă
în aceste momente, mai ales că dumneavoastră
aţi fost cel care a pus primul piatra de temelie şi a
rămas, iată, până astăzi?
- La acest moment aniversar mă încearcă un
sentiment de satisfacţie; nu numai că am pus pia-
tra de temelie dar am trăit intens şi nu fără urmări
pentru sănătatea mea toate împlinirile şi neîmpli-
nirile acestei şcoli. Am simţit că fiecare colţ al
acestei şcoli mă recunoaşte, că-i aparţin şi că
aparţine existenţei mele.
În calitate de consilier al Primăriei Mătăsari pe
probleme de învăţământ, sănătate, cultură, cum
vedeţi dezvoltarea acestor sectoare în localitate?
- În ceea ce priveşte învăţământul avem deja
un statut solid, o reţea şcolară amplă şi o foarte
profesor Dumitru Dădălău a ţinut o lecţie model. A rămas
impresionat şi de ţinuta clasei, de felul în care profesorul
are materialul didactic luat din diferite izvoare de ramură.
La oră, domnul profesor vine cu citate pe care le comen-
tează. La oră fiecare elev a avut pe masă cartea scriitorului
a cărui operă o analizează. Materialul domnului director a
fost foarte amplu întocmit şi s-au prezentat lucruri bune
de urmat. Domul director pleacă foarte mulţumit. Domnul
director Pârcălăboiu arată că de multă vreme n-a trecut
prin Mătăsari. A rămas profund impresionat de desfăşura-
rea orei de matematică unde a predat un cadru didactic
foarte tânăr, care a dat rezultate foarte frumoase .I s-a
acordat calificativul „foarte bine”. Lecţia bine organizată.
Programa parcursă la timp. Din materialul prezentat de
domnul director, avem de învăţat, sunt materiale sufleteşti,
cu exemple bune de urmat. Domnul director arată că se
lucrează după programe cu ore supraaglomerate, câte 7
ore pe zi. Din punct de vedere al bazei materiale se întâm-
pină greutăţi la şcolile unde îşi desfăşoară activitatea .
Domnul Pârcălăboiu arată că activitatea de azi a fost foar-
te bine structurată şi n-a avut ce învăţa.
Domnul director Ciungu Petre arată că a participat la
analiza documentelor din cadrul grupului şcolar. Arată că
planul managerial a fost întocmit conform noilor regle-
mentări. S-a văzut că este o preocupare în cadrul liceului
pentru a avea întocmite documentele, aşa cum cer noile
reglementări ale Legii învăţământului.
Domnul director propune ca şi în cadrul G.S.I.M. Mă-
tăsari să se aprobe funcţionarea şi a altor meserii de viitor
pe lângă meseriile cu profil minier, căci pe viitor se preco-
nizează desfiinţarea minelor. La unele meserii durata de
şcolarizare de 3 ani este prea mare, exemplu: meseria de
zidar – care se poate face într-o perioadă mai scurtă. În
şcolile noastre fetele nu prea au meserii care să le ajute pe
viitor. Domnul director Ciocioc ,care a verificat documen-
tele şcolare arată că sunt comisii metodice la clasele I-IV,
V-VIII, IX-XII, diriginţi.
Documentele şcolare sunt depuse în dosare bine în-
tocmite, cu grijă, cu responsabilităţi pe fiecare comparti-
ment. Are documentaţia de funcţionare a şcolii. Toate ca-
drele sunt în majoritate calificate, fişe de cadre, fişa
postului. Este o activitate foarte frumoasă şi rezultate
bune, chiar foarte bune. Pleacă foarte mulţumit de la
e
m ili feri
ndatia
cit
Fa
M.J.
24
bună bază materială, sperăm să
obţinem fondurile necesare pentru
optimizarea bazei materiale a şco-
lilor de la sate. De asemenea pen-
tru ca viaţa culturală a localităţii să
nu se rezume la activiţăşile organi-
zate de şcoală - cum se întâmplă
în în prezent - se impune constriu-
rea unei Case de Cultură.
Printr-o activitate conjugată în-
tre toţi factorii educativi ai localită-
ţii-şcoală, biserică, bibliotecă, casă
de cultură- viaţa socială a localită-
ţii ar putea fi mai ordonată, s-ar stopa fenomenele
deviante şi tineretul ar avea o alternativă pozitivă.
În sectorul sănătate sunt deja realizări prin exis-
tenţa cabinetelor medicilor de familie dar baza
materială a spitalului din Mătăsari este precară.
Se impune în acest sens dotarea actualului spital
cu aparatură performantă şi mijloace de interven-
ţie rapidă şi eficace în urgenţe. Ideal ar fi constru-
irea unui nou spital.
Este învăţământul în general şi Colegiul Tehnic
în special - o prioritate pentru Primăria Mătăsari,
domnule consilier?
- Învăţământul în general a fost şi este cel pu-
ţin în ultimii 30 de ani o prioritate pentru Primăria
Mătăsari. În localitatea noastră s-au construit şco-
li prin implicarea primăriei şi a comunităţii locale.
După 1990 s-au “pompat” fonduri masive pentru
învăţământ la nivelul localităţii.
- Ştim, deasemenea, că aveţi în lucru mono-
grafia localităţii. Ce ne puteţi spune despre acest
lucru?
- monografia localităţii se află în stadiul final.
Am realizat-o împreună cu două personalităţi Ni-
colae Racoceanu- om al zonei noastre şi un alt
domn din Bucureşti. În prezent avem nevoie de
sponsori pentru ca această carte să vadă lumina
tiparului.
- Cum vedeţi, domnule director, viitorul învăţă-
mântului din România şi din Mătăsari în perspec-
tiva intrării ţării noastre în Uniunea Europeană?
Văd viitorul învăţământului din România şi din
Mătăsari altfel şi bine susţinut de societate; un
învăţământ retehnologizat; un învăţământ recul-
pat cu nevoile de calificare resimţite în economie,
această şcoală privind activitatea desfăşurată de cadrele
didactice, pleacă cu lucruri frumoase.
Domnul Condeescu Aristică arată că a asistat la o oră
de desen tehnic, la o clasă profesională. Doamna profe-
soară s-a descurcat foarte bine, a parcurs toate etapele
lecţiei, elevii s-au descurcat. S-a apreciat activitatea
doamnei subinginere cu calificativul „bine”.
Domnul director felicită liceul din Mătăsari cu privire
la felul cum a fost organizată această activitate a cercului
directorilor. Privind materialul domnului director, arată că
este foarte bine întocmit, avem de învăţat din acest mate-
rial prezentat, însă nu este de acord cu statul domnilor
directori în pauză printre profesori. Domnul director Po-
pescu, de la Liceul Novaci, participă la lecţia de limba
franceză, arată că a fost mulţumit de lecţia prezentată,
deşi dânsul predă mai mult limba rusă. I-a plăcut foarte
mult modul cum s-a preocupat conducerea liceului privind
desfăşurarea schimbului de experienţă azi. Avem de învă-
ţat lucruri frumoase de urmat.
Domnul director Ghesa, a verificat prin sondaje cata-
loagele de la clasele VI, VII, VIII, IX, X, cataloagele sunt com-
pletate la zi pentru trimestrul I şi II. S-a început să se dea
note şi în acest trimestru. Absenţe nemotivate sunt în nu-
măr mic. Mişcarea elevilor este consemnată de diriginţi în
catalog pe baza documentelor de transfer. Apreciază aces-
te documente ca fiind complete la zi. Materialul prezentat
de domnul director e foarte bun, considerând că dânsul
conduce cu competenţă liceul.
Domnul inspector Golea arată că liceul din Mătăsari
lucrează în condiţii destul de greoaie: cu elevi şi profesori
navetişti. Mulţumeşte domnilor directori de participarea
acestora în număr mare la acest schimb de experienţă.
Arată că documentele au fost întocmite, cu simţ de răs-
pundere, din verificările făcute prin sondaj, se arată că au
fost bine întocmite.
Materialul prezentat de domnul director a cuprins toa-
tă activitatea, întocmit cu mult simţ de răspundere. Dom-
nul inspector arată că e bine să fie diversificată forma de
învăţământ prin aprobarea şi a altor meserii în cadrul lice-
elor. Să se reţină problema practicii cumulate. Este mulţu-
mit ca şi profesorii care au verificat documentele că s-au
găsit lucruri frumoase şi bine întocmite.
Doamna Sântimbreanu, de la Tribuna Învăţământului,
ul Jilțu
uze
M
lu i
23
a
viaţă socială şi cultura societăţii noastre şi de con-
cetăţenii noştri; un învăţământ deschis pentru mai
mulţi copii, tineri, adulţi; un învăţământ diversifi-
cat care să permită şi să stimuleze rute individua-
le de pregătire; un învăţământ care să încurajeze
competiţie şi să favorizeze înnoirea; un învăţămân
compatibilizat cu sistemele europene şi în acest
sens înternaţionalizat. Trebuie reactivată tradiţia
învăţământului românesc interbelic sub aspectul
simplităţii structurilor transparenţei lor, direcţiei
compatibilităţii cu structurile euro-americane; un
învăţământ orientat spre valori; un învăţământ ba-
zat pe autonomii profesionale şi management
performant.
- Un sfat pentru elevii noştri.
În viaţă să aveţi o concepţie cuprinzătoare
asupra schimbării, să nu luaţi niciodată decizii
punctuale căci duc la o dezordine păguboasă, că-
utaţi să le integraţi într-o abordare concretă. Res-
pectaţi succesiunea «paşilor» în obţinerea unor
motivaţii de nivel superior. Rezultate deosebite se
obţin atunci când omului îi place ce face. Un om
fără motivaţii nu are satisfacţii în muncă şi se va
complace în mediocritate. Staţi cu picioarele pe
pămănt şi cu capul afară din nori. Nu vă compla-
ceţi în visuri fantaziste şi chiar absurde, în vise
irealizabile. Fiţi capabili să vă sprijiniţi între voi
cautaţi să vă rezolvaţi singuri conflicteledin clasă
căci numai aşa veţi deveni cooperanţi, comunica-
tivi şi toleranţi. Să nu uitaţi niciodată ca adevărata
avere a omului este spiritul său, deci îmbogă-
ţiţi-vă!
Alin DOBROMIRESCU
arată că suntem într-un moment de criză. Rămâne impre-
sionată de munca domnilor directori. Doamna propune ca
domnii directori să menţină comunicarea între profesori şi
elevi. Domnii directori să stabilească câtă autonomie are
un cadru didactic asupra copiilor de la care vor să realize-
ze ceva. În prezent nu sunt nici regulamente complete.
Doamna Sântimbrenu arată că lecţia unde a participat a
fost foarte frumoasă, la dirigenţie, desfăşurată de doamna
profesoară Dumitru Luminiţa. Privind reforma învăţămân-
tului, aşteaptă de la domnii directori să vină cu o serie de
propuneri.
Domnul director Pârcălăboiu arată că trebuie respec-
tate programele şcolare. Diminuându-se programele şco-
lare se poate reduce şi numărul de ore. La liceele industri-
ale, obiectele de cultură generală sunt aceleaşi ca şi la
liceele economic, pedagogic, etc. La şcoala pe care o
conduce clasele sunt suficient populate, s-a redus numă-
rul de abandonuri şcolare – nu se lucrează cu clase sub
normativ.
Domnul director de la Liceul Rovinari, arată că la învă-
ţământul primar din Rovinari există o şcoală cu 60% din
personal necalificat, iar la altă şcoală, curs gimnazial, 40%
sunt necalificaţi. Consideră că un profesor care nu este
titular, nu desfăşoară lecţia cu mult suflet şi mult interes
pentru acumularea cunoştinţelor la elevi.
Domnul director Iancu Alexandru, Liceul Motru, în-
treabă pentru cine pregătim forţa de muncă?
Se vorbeşte de reformă. Ce s-a făcut pentru această
reformă?
La meseriile care există să se facă nişte programe
noi, după planuri bine gândite pentru nivelul liceal şi tehnic
– profesional.
Ce investiţii facem în învăţământ?
Programa la clasa a V-a este foarte aglomerată.
Doamna rămâne foarte mulţumită de felul cum a fost or-
ganizat acest schimb de experienţă, de aspectul exterior al
şcolii, de internatul acestei şcoli, de desfăşurarea lecţiilor
prin parcurgerea tuturor etapelor unei lecţii model, de felul
cum au fost întocmite, documentele şcolare şi de întreaga
activitate bună desfăşurată în acest liceu. Domnul director
Dădălău Gr. Ion mulţumeşte celor care azi au analizat cu
simţ de răspundere activitatea şcolii.
Pentru care s-a întocmit prezentul proces verbal.
ie r
ul de s
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
RADIO”OLTENIA”Craiova transmite:
Bună ziua, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, vă
spune la această oră a după amiezii Liliana Hinoveanu.
Împreună timp de 30 de minute vom sta de vorba fără
catalog despre învăţământul românesc.
Olimpiade, lucrări de control, examene pentru ocupa-
rea posturilor de directori, inspectori, inspecţii la clasă şi
control, ar fi doar câteva dintre activităţile care se desfă-
şoară în această perioadă. Dar activitatea este cu mult
mai complexă dacă o privim din interior. Aşadar, doamne-
lor şi domnilor, vom poposi la Grupul Şcolar Industrial Mi-
nier Mătăsari, Gorj, unde interlocutorii noştri ne vor spune
ce se mai întâmplă într-o astfel de şcoală, şcoală cu
aproape o mie şi jumătate de elevi, o şcoală cu mulţi pro-
fesori, unii titulari, alţii suplinitori, şcoală cu probleme. Dar
pentru început s-o ascultăm pe doamna prof. Elena Lupu-
leţ, director al acestei unităţi şcolare:
Elena Lupuleţ: Liceul datează cam aproximativ de 15
ani ca liceu; a fost construit cu sprijinul Inspectoratului
şcolar, Consiliului popular din zonă, întreprinderilor minie-
re din zonă, cu sprijinul domnului director Ion Dădălău,
care a fost un mare bărbat pentru această localitate şi
pentru acest liceu. Liceul este grup şcolar - cuprinde pro-
filul profesional, ucenici, clase de informatică şi electro-
nişti. Avem 61 de clase, cu învăţământ seral şi maiştri.
Avem profesori calificaţi atât la informatică şi electronică;
învăţământul tehnic - profesionala şi ucenicii - este înca-
drat cu ingineri de specialitate,care îşi desfăşoară activi-
tatea teoretică în cadrul grupului şcolar, iar activitatea
practică la Atelierul şcoală şi la Întreprinderea Minieră de
la Dragoteşti în cadrul atelierului mare, unde îi pregătesc
ca adevăraţi muncitori pentru viitoarea lor meserie.
R.: Aveţi un număr însemnat de elevi aici dacă aveţi
61 de clase.
Elena Lupuleţ: Aproximativ 1600 de elevi. Aici învaţă
şi clasele I-VIII. Aproximativ 1600 elevi care sunt conduşi
de profesori şi învăţători.
R.: Cunoaştem că aici este o zonă minieră şi că, în
ultima perioadă, au fost disponibilizaţi foarte mulţi oameni
din minerit. Ce se va întâmpla cu absolvenţii acestui grup
şcolar?
Elena Lupuleţ: E adevărat, au fost prin Ordonanţa 22
mulţi oameni disponibilizaţi aici. O parte din ei a rămas în
zonă, chiar dacă şi-au luat ce li s-a cuvenit. Elevii frecven-
tează în continuare. Cele două cariere, Nord şi Sud, se
dezvoltă în continuare, chiar zilele astea domnul ing. di-
rector al sucursalei, Predoiu, ne-a cerut situaţia cu absol-
venţii claselor din anii ‘96-‘97, spunând că o să angajeze
cel puţin 300 de persoane.
R.: Ceea ce este un lucru foarte bun...
Elena Lupuleţ: Da, ne-a spus că aici, zona de supra-
faţă în special, se va dezvolta şi... băieţii vor avea de lucru.
Mai rău este cu fetele.
R.: Ce vor face fetele?
Elen Lupuleţ:Felele, probabil, ne-am gândit cu in-
spectoarea de specialitate, ca din acest an şcolar să înce-
pem nişte cursuri de calificare de scurtă durată, mai ales
în domeniul panificaţiei, cofetăriei, frizeriei, croitoriei, să
aibă şi ele de lucru.
Deci meserii care se caută în aceasta zonă şi nu nu-
mai în această zonă şi sunt foarte mulţi care nu sunt cali-
ficaţi.
Elena Lupuleţ: Da, şi am hotărât şi se ocupă mai întâi
de băieţi, în cadrul grupului de excavatorişti, şi apoi şi de
fete.
R.: Să înţeleg că elevii Grupului Şcolar Minier din Mă-
tăsari sunt avantajaţi să urmeze cursurile acestui liceu.
Elena Lupuleţ: Da, sunt avantajaţi din toate punctele
de vedere şi cei care vin de la distanţă foarte mare, că
avem elevi care vin de la Peştişani, Slivileşti, Bolboşi, li se
asigură transportul, întreprinderea minieră nu a făcut de-
osebire că sunt elevi sau muncitori, i-a luat de la domiciliu
şi i-a dus la şcoală, de la şcoală acasă, ceea ce o ducem
noi puţin mai greu este că nu avem cantină-şcolară. Dar
să sperăm că în viitor o să deschidem şi cantină.
R.: Şi unde mănâncă elevii care locuiesc în căminul
pe care îl aveţi?
Elena Lupuleţ: Mănâncă, unii la cantina UACC- ului -
cu bon de masă, iar alţii, mai ales fetele, îşi pregătesc ele.
Chiar ieri am fost în internat şi am văzut că fetele bune la
şcoală sunt şi bune gospodine. M-am bucurat şi ele chiar
erau încântate că le-am apreciat aceste calităţi.
R.: Ce alte greutăţi mai întâmpinaţi, doamnă E. Lupu-
leţ aici, în activitatea dumneavoastră de conducere şi nu
numai de conducere, ci şi profesională, pentru că presu-
pun că aveţi şi ore?
Elena Lupuleţ: Am şi ore. Eu am catedra întreagă
nd a
firii vi
Fu
e ț ii
Tra
70
De vorbă fără catalog
pentru că am fost numită director cu delegaţie, în 27 no-
iembrie. Fiind profesor de ştiinţe umane - prin plecarea
unei alte profesoare - mi-au căzut în sarcină şi aceste ore
pe care nu pot să le las pentru că elevii sunt a XII-a, vor da
bacalaureatul la filosofie, geografie. Întâmpinăm greutăţi,
mai ales am prea puţin timp pentru îndrumare şi control în
această şcoală. Cu toate că stau de dimineaţa şi până la
orele 20, pentru învăţământul liceal am prea puţin timp
pentru îndrumare şi control. Dar sper să mi-l planific de
aşa natură încât să fac faţă şi sarcinilor de îndrumare şi
control. Mai avem greutăţi aici, în iarna aceasta, cu încăl-
zitul. Dar nu este o problemă numai a liceului. Este o pro-
blemă a întregului bazin. Nu există presiune mare. Ne dau
dimineaţa şi seara. Când este frig la noi, este frig şi la
dânşii. Nu este presiune. Când se va da în funcţiune bazi-
nul tocmai de la Cerna, atunci presupunem că vom avea.
în anul viitor, m-au asigurat că n-o să mai tremurăm de
frig în şcoală.
R.: Da, dar până anul viitor trebuie să trecem această
iarnă care văd se prelungeşte, deşi la dumneavoastră aici
nu prea a fost zăpadă. Sau s-a topit?
Elena Lupuleţ: Nu, n-a prea fost, a fost, dar nu multă.
Am luat, aşa, măsuri pe plan local, ca în fiecare clasă să
fie o temperatură necesară ca elevul să poată să-şi des-
făşoare activitatea.
R.: Cum vă descurcaţi cu baza materială?
Elena Lupuleţ: Liceul este dotat, are un laborator de
informatică, de limbi moderne, un atelier bine dotat de
instruire practică, un cabinet de limba română condus de
domnul prof. Dădălău Dumitru, un înflăcărat, un mare om
al literaturii române, deţine foarte multe volume din dona-
ţie de carte în laboratorul respectiv, conduce şi revista
“Murmurul Jilţului”, conduce şi un cerc al copiilor, mai
bine zis, de poezie, dânsul se ocupă extraordinar de mult,
avem şi un cabinet de matematică, şi un laborator de fizi-
că, chimie, biologie, mai puţin pe la engleză şi geografie.
R.: Spuneaţi, la începutul interviului nostru, d-na di-
rectoare Elena Lupuleţ că aveţi şi cadre calificate şi cadre
mai puţin calificate. Cum vă descurcaţi cu procesul in-
structiv - educativ în acest sens?
Elena Lupuleţ: Într-adevăr avem foarte multe cadre şi
calificate, dar avem cadre necalificate. Cei care sunt ne-
calificaţi au fost îndrumaţi, ajutaţi de către ingineri, mai
ales la partea tehnică, de către inginerii cu mare vechime
în învăţământ. La celelalte discipline franceză, engleză, nu
sunt probleme, sunt ascultători, întreabă profesorii, mai
ales responsabilii de comisii care sunt profesori calificaţi
cu gradul I, II, cu vechime de peste 20 de ani la catedre,
îşi întocmesc proiecte de tehnologie, participă la cursurile
de îndrumare ale suplinitorilor de pe lângă Inspectoratul
Şcolar în ziua metodică, mai asistă şefii de catedre şi să
sperăm că vom reuşi să facem faţă...
R.: Şi că la anul va fi mai bine cu încadrarea.
Elena Lupuleţ: Să sperăm, avem asigurarea că la anul
va fi o încadrare mai puternică la grupul nostru şcolar.
Avem promisiuni că ne vor da mai multe cadre calificate,
nu ni le vor lua. Să sperăm că anul viitor Inspectoratul
Şcolar să ţină seama că şi elevii de la grupul şcolar din
Mătăsari au nevoie şi ei de cadre bine pregătite. Noi ne
dăm silinţa ca şi de aici de la Mătăsari să fie elevi admişi
în învăţământul superior, să fie cadrele de rezervă ale zo-
nei. Ei sunt cei care o să preia ştafeta.
R.: Aţi ascultat-o pe doamna Elena Lupuleţ, director al
Grupului Şcolar Minier din Mătăsari. De fapt, la Mătăsari
am purces într-o frumoasă zi, la invitaţia domnului prof.
Dumitru Dădălău, despre care amintea şi d-na directoare.
D-l prof. Dumitru Dădălău predă limba şi literatura româ-
nă la liceul din Mătăsari şi are preocupări multiple. Dum-
nealui a creat o fundaţie “Murmurul Jilţului” – a dat naş-
tere revistei “Murmurul Jilţului”, Şi dumnealui a crescut
e
ndatia m ili feri
cit
Fa
M.J
24
poeţi. De ce spun că a crescut poeţi? Pentru ca, iată în
ziua în care noi am fost prezenţi la Mătăsari a avut loc o
lansare de carte, o lansare de carte la care au participat
poeţi adevăraţi cum ar fi Spiridon Popescu, Ion Popescu,
Nicolae Diaconu şi Adrian Frăţilă.
De asemenea au participat poeţii care fac parte din
liceul de la Mătăsari, elevi din diferite clase şi de aseme-
nea au participat profesori şi oameni de seamă din locali-
tăţile din Mătăsari şi din jur , a fost o sărbătoare şi ne
bucurăm că am avut posibilitatea să participăm la aceas-
tă sărbătoare şi îi mulţumim domnului prof. Dumitru Dă-
dălău că ne-a invitat. De fapt, pe dumnealui o să-l auziţi
imediat pentru că l-am invitat la microfon să ne motiveze
înfiinţarea Fundaţiei „Murmurul Jilţului” şi, de asemenea
tot ce este legat de partea de creaţie literară a elevilor de
la Grupul Şcolar de la Mătăsari. Să-l ascultăm pe domnul
prof. Dumitru Dădălu.
Dumitru Dădălău :Pe data de 17 februarie 1997, un
grup de invitaţi format din prof. Dumitru, Floarea şi Ion
Dădălău, din elevii Bebe Ciutureanu, Elena Ghiţan şi Alin
Dobromirescu, împreună cu contabila Eugenia Bărbăcioru
şi-a pus semnătura pe un act care venea să consfinţească
înfiinţarea în localitatea Mătăsari, în cadrul Grupului Şco-
lar , a Fundaţiei cultural – ştiinţifice “Murmurul Jilţului”.
Cu aprobarea Inspectoratului Şcolar Judeţean , cu 10
zile în urmă, Tribunalul Judeţean Gorj consfinţea faptul ca
în baza legii 21 din 1924 să se înfiinţeze această fundaţie
care să aibă sediul în Mătăsari şi să ocupe de dezvoltarea
învăţământului, ştiinţei şi educaţiei în rândul elevilor de la
Grupul Şcolar şi a tuturor oamenilor care trăiesc în cele 7
jilţuri.
R: Care au fost realizările timp de un an ale Fundaţiei ?
Dumitru Dădălău: Să spunem că cea mai mare reali-
zare a Fundaţiei a fost revista „ Murmurul Jilţului” care
începând cu data de 1 decembrie 1996, când preşedinte-
le Emil Constantinescu îşi depunea jurământul faţă de
ţară, noi, în Mătăsari, lansam primul număr al revistei.
Timp de un an de zile, trimestrial din 2 în 2 luni de zile , la
grupul şcolar apărea câte o revistă . Cea mai mare satis-
facţie a noastră, a celor care lucrăm pe tărâmul şcolii.
este aceea că am reuşit să înmănunchem gândurile sfinte
şi curate ale elevilor noştri , să nu-i lăsăm deloc să le
lâncezească mintea , să-i punem să gândească , să fie
lângă noi şi să demonstreze că dacă vor , pot să înveţe
carte în Mătăsari ca în oricare liceu din ţară. Şi iată că,
astăzi, la Mătăsari s-a întâmplat o lansare de carte. Este
vorba de o antologie lirică „Fereastra Sufletului” şi în
această „fereastră” se regăsesc sufletele tuturor acelora
care iubesc şi scriu poezie din Mătăsari şi nu numai aici.
V-aş ruga pe dumneavoastră să ne spuneţi , în amănunt
despre ce copii este vorba.
Dumitru Dădălău:” Fereastra sufletului” este o anto-
logie lirică în coperţile căreia publică 53 de elevi care se
ocupă de pictură, o antologie prefaţată de poetul Nicolae
Dragoş….
…Aş vrea să cunoască toţi ascultătorii că în Mătăsari
există o dorinţă deosebită, o emoţie artistică de nedescris
în sensul că am reuşit de la ciclul primar şi până la nivelul
liceal să atragem nu numai elevii, ci şi cadrele didactice şi
pe toţi care au suflet faţă de actul de cultură. Eu sunt con-
vins că toţi cei care au publicat peste 200 de poezii vor
ajunge mari poeţi, dar satisfacţia este cu atât mai mare cu
cât le-am dat lor posibilitatea să scrie şi să publice , să-şi
vadă numele tipărit . Şi aceasta în tinereţe , este un mare
lucru . Faptul că la această adunare festivă de astăzi şi-au
dat mâna şi au venit aproape toţi dascălii din zona Jilţuri-
lor, de la Motru până la Turceni , au fost reprezentanţi de
la organismele judeţene , de la unităţile din zonă, faptul că
toţi copii au venit să-şi vadă poeţii liceului din Mătăsari,
aste cu atât mai benefic cu cât noi trăim pentru ei şi con-
uze
ul Jilțu
lu i
23
a
siderăm că mun-
ca pe care o fa-
cem în această
şcoală o facem
cu pasiune, cu
dragoste, cu pri-
cepere, cu dărui-
re. E foarte greu
să vezi cuvântul
publicat pe o foaie de carte . Cine v-a ajutat în realizare ?
Dumitru Dădălău: Cel mai mare ajutor este cel pe
care ţi-l dai singur, dar după cum aţi observat, prietenii
noştri au fost alături de noi, ne-au ajutat, au fost de acord
cu ceea ce facem, ne-au dat asigurări că demersul nostru
este valabil şi atunci noi am făcut o muncă pe care noi o
considerăm normală , firească , o activitate care ne umple
sufletul , ne face să fim mereu oameni, să trăim în mijlocul
copiilor.
R.:Ce alte surprize mai rezervă Fundaţia „ Murmurul
Jilţului” elevilor şi cadrelor didactice de la Grupul Şcolar
Industrial Minier Mătăsari?
Dumitru Dădălău : Spre deosebire de alte fundaţii
care funcţionează la nivelul jud. Gorj şi în afară de una de
la Liceul de chimie din Târgu –Jiu, fundaţia noastră are o
arie largă, adică depăşeşte spaţiul şcolii şi noi încercăm
prin ea să realizăm tot ce este vechi , tot ceea ce a fost
tradiţional, să aducem prin paginile revistei noastre şi prin
acţiunile care le organizăm preocupările oamenilor băşti-
naşi din aceste locuri, locuri care de-a lungul timpului au
suferit o serie de transformări. După cum bine ştiţi, mine-
ritul din această zonă a întors nu numai pământul, dar şi
oamenii şi dacă oamenii nu sunt canalizaţi , educaţi, atraşi
permanent de un act de cultură, vin alţii şi se ocupă de
educaţia lor şi atunci rolul acestei fundaţii este de a-i
atrage şi a-i pune pe ei să facă ce le place. Şi cum vă
spun, este o datorie a mea ca om , dascăl al acestor locuri
să fac ceea ce poate n-au făcut înaintaşii mei în această
zonă şi poate să deschid gândurile şi sufletele celor care
mă urmează să menţină făclia culturii , a viitorului . Sun-
tem hotărâţi în acest an să organizăm pentru prima dată
în această, zonă, un muzeu al Jilţurilor pe care să-l inau-
gurăm odată cu organizarea unei mari acţiuni de suflet
prin care vrem să strângem pe toţi cei plecaţi în lumea
largă, la o întâlnire, la o sărbătoare de zile mari pe care noi
am intitulat-o „Fiii Jilţului”. În altă ordine de idei , aş vrea
să mulţumesc în acest cadru elevilor mei de liceu care,
timp de 4 luni de zile la sfârşit de săptămână, au acţionat
împreună cu mine pentru a cunoaşte ceea ce sa întâmplat
în învăţământul din Mătăsari, timp de peste o 100 de ani.
Prin fundaţie mai suntem hotărâţi să organizăm în fiecare
localitate din zona noastră de activitate o subredacţie a
revistei „ Murmurul Jilţului” şi să avem câte o filială a
Fundaţiei noastre cultural– ştiinţifice. A fost domnul prof.
Dumitru Dădălău, profesor de limba română la liceul din
localitatea Mătăsari şi din cele spuse de dumnealui, din
vorba dulce cred că v-aţi dat seama că este un împătimit
de literatură, de frumos şi a avut mare noroc pentru că a
găsit şi colegi şi elevi care să-i urmeze eforturile. Vă spu-
neam eu mai devreme că la această mare întâlnire ce s-a
desfăşurat în sala de sport a liceului din Mătăsari, au par-
ticipat foarte mulţi elevi ai liceului, s-a derulat şi un pro-
gram artistic alcătuit din dansuri populare, frumoase ca şi
costumele elevilor, din dans modern, de o trupă tânără şi
inimoasă condusă de o profesoară tot atât de tânără, de
inimoasă. De asemenea s-au spus poezii, s-au cântat
cântece de către corul liceului, a fost o atmosferă foarte
plăcută şi invitaţii la această sărbătoare a Mătăsarilor,
spuneam eu că au fost câţiva poeţi, câţiva poeţi care au
scos în evidenţă faptul că a scrie poezie este un lucru
minunat şi că aceşti copii care iată au început să scrie
poezie şi care poate că nu vor fi poeţi însemnaţi şi ai ţării
îşi vor aminti că, eu ştiu, cu câţiva ani în urmă si - au pus
numele pe o filă de carte, şi această carte se numeşte
„Fereastra Sufletului”. Ce titlu, iată inspirat, ales de dom-
nul profesor Dumitru Dădălău, pentru că prin această fe-
reastră a literaturii au privit şi privesc şi elevii grupului
şcolar din Mătăsari. De fapt am înregistrat şi câteva crea-
ţii literare, dar timpul nu ne mai permite să le difuzăm
astăzi, poate mâine în emisiunea „Învăţământul Preuni-
versitar” deşi şi această emisiune are o durată destul de
mică şi noi am înregistrat alte interviuri la Grupul Şcolar
din Mătăsari. Dar vom încerca mâine să vă suscităm inte-
resul pentru creaţia elevilor din această şcoală şi, de ase-
menea, să constituie această apariţie editorială un exem-
plu pentru fiecare şcoală din România. 18.02.1998
Alexandra Bouleanu
ul de s
ie r
11
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Lansare de carte
Acum când nimeni nu mai citeşte pe nimeni,
când lansarea unui volum de versuri abia dacă se
înalţă peste efemerul spectacol unui subtil joc de
societate, Fundaţia ‘’Murmurul Jilţului” îşi scoate
talentele la rampa, consacrând pe tânărul Cornel
Bălescu. “Suferinţa stelelor”este o carte în condiţii
grafice deosebite, 104 pagini de poezie pe care
poetul “însetat de lumină ca un sugar după lapte
‘’o oferă cititorului cu reţinerea caracteristică fie-
cărui „nabab” care abia - abia se încumetă să-şi
rupă din bogăţie spre a da semenilor săi.
Cornel Bălescu scrie, şi o face cum poate el
mai bine; poezia lui rezistă “la margine de timp şi
moarte”, poezia lui este „un cântec inegal cu sufle-
tul omului pur”. Retras într-o clepsidră, poetul me-
ditează la rigorile şi dezamăgirile pe care i le oferă
societatea şi nu găseşte altă modalitate decât ace-
ea de a se revolta: “înjur/ Şi blestem/Cumplit/Tot ce
am/Şi am iubit”.
Dădălău Dumitru (preşedintele fundaţiei):
Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor profesori,
dragi elevi! Participăm astăzi la un eveniment deo-
sebit în viaţa şcolii, al treilea ca mărime pe care
l-am desfăşurat de la începutul anului 1998 şi
până acum. Credem că vă sunt vii în memorie în-
tâlnirile pe care le-am avut în cadrul Decadei cul-
turii gorjene în care, o parte din scriitorii Gorjului,
care au publicat în editura “Punct” ,au venit cu
multă plăcere să-şi prezinte cărţile în cadrul Gru-
pului Şcolar din Mătăsari. Punctul de vârf al acţiu-
nilor noastre de educaţie iniţiate de Fundaţia “Mur-
murul Jilţului” s-a întâmplat pe data de 13
februarie când, împreună, am participat la lansarea
antologiei “Fereastra sufletului”; iată şi al treilea
eveniment în care noi astăzi suntem părtaşi la lan-
sarea cărţii “Suferinţă stelelor’’ a fostului nostru
elev Cornel Bălescu şi apariţia numărului 7 al re-
vistei “Murmurul Jilţului’’. Iată că, după o perioadă
de mai puţin de 30 de zile, fundaţia
noastră a reuşit să tipărească o revistă în 500
de exemplare cu un număr de 110 pagini, în al doi-
lea rând, publică şi cărţi ‘’Fereastra sufletului” şi
“’Suferinţa stelelor”, care ne onorează. Daţi-mi
voie să vă spun că, timp de 25 de ani m-am stră-
duit ca în cadrul Grupului Şcolar să invităm oameni
deosebiţi de la nivelul judeţului şi iată că astăzi
avem aici în carne şi oase pe dl. prof. universitar de
la Universitatea “Constantin Brâncuşi” din Târ-
gu-Jiu, Nicolae Brânzan, care a scris şi în revista
noastră şi a scris şi prefaţa cărţii “Suferinţa stele-
lor”. De asemenea, la acţiunea noastră, participă
un nelipsit om al activităţilor culturale din Gorj,
poetul, ziaristul, publicistul şi şeful “serilor de la
Brădiceni”, lon Popescu; în imediata apropiere a lui
îl avem pe stimatul domn profesor Al. Doru Şerban,
redactorul şef al ziarului “Ager” şi şeful umoriştilor
gorjeni. A răspuns cu plăcere invitaţiei noastre dl.
prof. ing. Dumitru Bunoiu şi mai aşteptăm şi alţi
oaspeţi. Spre deosebire de alte dăţi, astăzi partici-
pă la activitate întreg consiliul local din Mătăsari şi
în acelaşi timp participă oameni de vază ai localită-
ţii noastre: Constantin, dl. prof. Pamfiloiu, dl. înv.
Dădălău în Bolboşi, ne onorează dl. primar Ciciu
împreună cu directorul şcolii dl. Polixenie Creţan şi
cu dl. prof. de matematică. Printre noi, cu noi, câ-
teodată şi pe noi, poliţia din Mătăsari. Acestea fiind
zise îl rog pe dl. prof. N. Brânzan să ne vorbească:
„Dragi elevi, am venit în comuna Mătăsari, în
această frumoasă aşezare de dragul comunităţii şi
de dragul unor oameni pe care îi cunosc de câteva
decenii aş putea zice, cu care întotdeauna, în ciuda
greutăţilor inerente ale vieţii, ne-am împăcat foarte
bine. Se pare că de la o vreme comuna Mătăsari
atrage atenţie, o atrage îndeosebi printr-un ele-
ment care se petrece aici, acela al reactivării spiri-
tualităţii locale care se întinde încet - încet, devine
zonală, judeţeană şi după cum observ din revistă şi
din cărţile care se publică aici devine naţională şi
poate să devină mult mai bine. Este aceasta încă o
dovadă a faptului că în judeţul Gorj fiinţează o viaţă
rurală sănătoasă care are rădăcini în trecut şi care
se îmbogăţeşte mereu. Nu mă îndoiesc că şi cei
mai tineri elevi de aici cunosc că de la începutul
civilizaţiei umane au existat popoare care atunci
când nu au mai păstrat esenţa culturală, au dispă-
rut. Există popoare ale antichităţii de care vorbim la
timpul trecut tocmai pentru că n-au putut să-şi
conserve cultura specifică. Pe de altă parte există
neamuri care au cultivat viaţa spirituală proprie, şi-
au dezvoltat cultura, au venit până în zilele noastre
şi vor merge şi mai departe; ne mândrim că facem
parte dintr-o asemenea categorie de popoare. Eu
ştiu foarte bine ce se întâmplă aici şi mi se pare că
al doilea fenomen demn de luat în seamă pe lângă
cel al tumultului vieţii culturale este unul de natură
sociologică. Şi anume acela al mutării centrelor de
spiritualitate dintr-o zonă în alta, dintr-un loc în al-
tul. Să zicem metropolele sau marile aşezări ce-
nd a
firii vi
12
e ț ii
Tra
70
”Suferinţa stelelor”
dează încet-încet locul aşezărilor mai mici. Proba-
bil dintr-o nejustificată plictiseală, dintr-o saturaţie
la fel de inexplicabilă, în unele oraşe viaţa culturală
începe să lâncezească. Este salutar şi benefic pen-
tru noi că apar astfel de localităţi cum este cea a
dumneavoastră. Nu pot să scap şi o altă idee fără a
o revela aici. Noi am vorbit multă vreme şi cred că
şi elevii ştiu despre un raport între mulţime şi elită,
între masă şi personalitate. Nu negăm teza potrivit
căreia masele făuresc istoria dar trebuie să spu-
nem că masele singure nu o pot făuri. Trebuie ceea
ce se cheamă personalităţi, elite, şi fără elite nu se
poate face nimic”. Acest raport între cei mulţi şi cei
puţini se schimbă evident în favoarea celor puţini.
Este şi ceea ce ni se prezintă astăzi în faţă. În Gru-
pul Şcolar al dumneavoastră există cadre didactice
destoinice care ştiu să sfinţească locul, care de la
o vreme fac tot ceea ce trebuie făcut pentru tânăra
generaţie şi nu numai. Pe Mitica Dădălău şi pe ai
săi îi cunosc de mult şi ştiu ce pot face. Dar, iată ce
este de luat în seamă: nu se limitează şi caută să
ridice şi pe alţii. Am făcut cunoştinţă prin câteva
poezii cu acest tânăr care este în stânga mea, Cor-
nel Bălescu, într-adevăr am şi scris un cuvânt îna-
inte şi m-a frapat profunzimea scrisului, a medita-
ţiei pe care acest tânăr este capabil să o facă. Nu
l-am cunoscut,am şi scris aici că mi-l închipui ca
pe un tânăr timid care trăieşte mai mult în sine,
care se interiorizează şi care se revarsă înspre Uni-
vers. L-am cunoscut fizic astăzi şi aflu cu mare
bucurie că este student la facultatea de Filosofie şi
jurnalistică a unei universităţi din Bucureşti. Eu aş
zice aşa: orice cuvânt din aceste poezioare, poezii
şi poeme, este încărcat de metafore, de sensuri, de
parabole. Despre carte trebuie scris pentru că mi-
am dat seama că omul fiind student la Filosofie, a
îmbrăţişat modalitatea cea mai simplă a filozofului
de raportare la lume şi anume meditarea. Eu cum-
va sunt aici, “singur printre poeţi” şi las de aceea
celorlalţi posibilitatea să vorbească mai mult de
prozodie şi felul de a fi al acestei cărţi. Am reţinut
câteva idei cu iz de meditaţie filozofică,deoarece
Cornel pune în această carte tulburătoare şi eterne
teme existenţiale, adică ale ontologiei. Vom găsi
aici întrebări, unele cu răspuns, altele fără, pe care
şi le pune toată lumea. Iată, este impresionant că
prietenul nostru Cornel Bălescu face apel la ele-
mente primordiale vitale pe care nu le slăbeşte
absolut deloc din atenţie. Vom găsi în poezia lui
vorbindu-se despre elementul vital lut, adică pă-
mânt din care, cum singur spune, provine şi în
care, cum iarăşi spune, vom merge; vorbeşte des-
pre apă, despre soare, despre foc. Regăsim aici
marii gânditori ai antichităţii Thales, Anaximandru,
Anaximene, Heraclit, dovadă că prietenul nostru
Cornel citeşte. Că citeşte se vede din fiecare poezie
înainte de a intra aici, acum, spune, cu oarecare
îngrijorare, că nu-i prea mai place cartea. Eu am
citit multe cărţi şi cred că sunteţi de acord că fie-
care carte, dacă ai ambiţie, trebuie depăşită. Şi
privind exigent, ca la un copil, parcă ţi se pare une-
ori că mai are nişte carenţe. Aşa i se pare şi lui
despre această carte. Eu zic că este o carte foarte
bună şi nu trebuie să gândească la negarea ei, deşi
negarea este un fapt real şi element al progresului.
Veţi vedea în această carte cum povesteşte în lim-
baj poetic C.B. despre veşnica curgere a lumii din-
spre pământ spre cer, dinspre aici - dincolo, din-
spre acum spre întotdeauna adică o intuire a
eternităţii. El spune undeva că timpul este netimp,
ceea ce ne trimite cu gândul la ideea că partea
aceasta de timp ce ne este dată face parte din tim-
pul etern şi merită să ne raportăm la el.
Probabil, această concepţie a lui Cornel provi-
ne şi dintr-o asimilare, ideile facerii biblice invocă
dragostea, iubirea într-un mod implicat, frumos.
Cornel Bălescu trăieşte viaţa aşa cum este, undeva
înjură, se revoltă împotriva fiinţării şi este foarte
interesant acest lucru. Este în acest volum un apel
aproape constant la un tip de armonie. Bănuiesc că
vă amintiţi că un mare filosof al antichităţii, Pitago-
ra, spunea că totul este număr şi armonie, armonia
universului se răsfrânge asupra omului, gândurile
îl presează, dar această armonie emanată de mu-
zică trăieşte clipa cu alte cuvinte, ea face raportul
dintre eul pur, dintre existenţa lui şi eul general,
existenţa totală, existenţa universului ca univers. Şi
de aici rezultă tentaţia luptei, lupta pentru sine şi
pentru alţii.
Mai sunt câteva poezii la Cornel Bălescu care
aduc în prim plan pe bătrânul ascet, omul care lasă
plăcerile vieţii la o parte, se retrage undeva, la un
schit şi meditează asupra lumii, caută adică înţe-
lepciunea care este modul fundamental de exis-
tenţă al omului gânditor. Şi atunci când vine uceni-
cul să întrebe şi să ceară înţelepciune îi răspunde:
“nu ştiu/ pentru că de tânăr o caut şi eu”. “0 caut
de tânăr” pare o resemnare potrivită pentru că de
ndatia
M.J.
Fu
24
la un punct te poţi înălţa spre culmi. Cornel ştie să
folosească în poezie şi sper să ştie să folosească şi
în viaţă întrebările fundamentale pe care le pune
Kant: ce pot şti, ce trebuie să fac, ce pot să sper
pentru a cunoaşte această lume în folosul meu, în
folosul altora. Ca să sfârşesc şi să nu răpesc timpul
celorlalţi, aş vrea sa vă mai atrag atenţia doar asu-
pra unei chestiuni care se găseşte în mai multe
locuri. Poetul se gândeşte pe sine ca o clepsidră;
clepsidra este un instrument care măsoară scurge-
rea timpului prin scurgerea nisipului sau a apei.
Această clepsidră este şi momentul de ajungere la
bază, dar si momentul de vârf pentru că viaţa este
făcută din urcuşuri şi din coborâşuri. Îmi permit să
îl felicit pe Cornel Bălescu, pe profesorii săi, cei
care l-au format în viaţă şi să vă doresc celor care
bateţi la poarta consacrării prin această frumoasă
revistă sa deveniţi autori de carte. Mulţumesc!».
Dumitru Dădălău: Să-l ascultăm acum pe zia-
ristul, publicistul şi nu în ultimul rând poetul, prie-
tenul nostru, Ion Popescu:
«Dragi prieteni, stimaţi contemporani, această
formulă protocolară se rosteşte de regulă la lansă-
rile de cărţi care se fac în lumea noastră literară.
Aveţi în faţa voastră iată încă un scriitor contempo-
ran cu voi, plecat din rândul vostru, Cornel Bălescu.
Acum două săptămâni, trecând pe la “România li-
terară”, am schimbat câteva cuvinte cu doamna
Constanţa Buzea chiar despre poet. Din păcate
n-am avut această carte să i-o arăt; a rămas, să nu
zic consternată dar, foarte, foarte mirată, punând
întrebarea, pentru ea într-adevăr inexplicabilă,
cum se face că se găsesc bani acasă la noi, în pro-
vincie, iar noi aici în Bucureşti nu putem scoate
cărţile deşi iată, crema scriitorimii se află în Bucu-
reşti. I-am răspuns cam în doi peri întrucât priete-
nia noastră s-a stricat mai de multă vreme, dar nu
contează că pe la noi pe acasă se mai găsesc bani
şi pentru reviste şi pentru festivaluri şi pentru pre-
mii ş.a.m.d. Vreau să vă spun că în această carte
“Suferinţa stelelor” este vorba despre povestea
unui om. Povestea unui om începe cu naşterea lui.
Naşterea lui ieşirea din acest paradis embrionar,
deci iată din trupul mamei pentru a fi azvârlit într-o
lume care dintr-un început îi pare străină. Aceasta
ieşire din acest paradis extraordinar, de protecţie
care este trupul mamei, îl azvârle pe prunc în lume.
Acum trebuie să ia în stăpânire un limbaj, care tră-
dează tot ce domneşte şi fiinţă şi om, şi lucru si
animal ş.a.m.d. Despre acest limbaj, luarea în po-
sesie a acestui limbaj, trezeşte în fiinţa umană
sentimentul de ruşinare, apoi de detaşare bruscă
faţă de acest limbaj. Lucian Blaga n-a putut vorbi
până la 4 ani, era mut ca o lebădă. De ce? Pentru
că el însuşi spune că deşi mama îl învăţase limba-
jul, el nu voia să-l ia în posesie. Pentru că luând în
posesie limbajul lua în acelaşi timp şi păcatul nea-
mului omenesc, păcatul lui Adam, de a fi ieşit din
Paradis în al doilea Eden, ca acolo să devină omul
problematic, omul care trebuie să existe, să-şi ia în
stăpânire propria normă şi în acelaşi timp limită.
Asta înseamnă spaţiu şi timp, spaţiu matrice
şi timp ciclic. Aceste două idei fundamentale le
abordează Cornel Bălescu în această carte. lată
acest om a ieşit în lume, a luat în posesie limbajul
şi apoi până în 20 de ani, entuziast fiind, strigă:
“Voi munţilor, lăsaţi-mă să vă îmbrăţişez; Voi
zărilor, lăsaţi-mă să mă deschid către voi” ca apoi
el să-şi dea seama că este stăpânul lumii, dar a
unei lumi a arhetipurilor, a unei lumi străvechi, a
unei lumi care-i asigură statornicia pe acest pă-
mânt şi nu dincolo zice-se, care de fapt nu-i apar-
ţine şi nu-i va aparţine decât la modul esenţial,
adică fiind el chiar o monadă.
“Poetul este o monadă” zice Leibnitz în care
se reflectă întreaga lume şi în acest timp această
monada reflectă întreaga lume, dându-i un tipar, o
formă, o evoluţie proprie şi aici i-am adus corectu-
ra de vigoare poetului care este totuşi un fost ro-
mantic urmând probabil să descopere el însuşi
cealaltă lume care încă nu i s-a dat şi să revină cu
o a doua carte pe care o sperăm noi adusă în post-
modernitate. Iată am atins un subiect fierbinte:
postmodernitatea. Poeţii moderni au impus o anu-
mită concepţie această spune clar: limbajul poetic
ca să poată exista trebuie să revină asupra lui în-
suşi, să reducă din arbitrar. Poetul pleacă de la
această formulă foarte bine cunoscută în morfolo-
gia limbajului şi încearcă să reapropie limbajul
acesta al nostru prin care noi ne înstrăinăm chiar
de noi înşine [...]. Poeţii încearcă să redescopere
limbajul prim, cel al lui Dumnezeu. Aceasta este o
misiune ce îl înnobilează pe orice poet. Nichita Stă-
nescu prelungeşte ideea lui Blaga - ”mister” şi zice
“necuvânt”. Poezia trebuie să renunţe la orice cu-
vânt şi să devină necuvânt, tăcere, pentru că Dum-
nezeu când a tăcut lumea a făcut-o tăcând, n-a
vorbit. Dar atunci, zicem noi, terminând cu limba-
e
m ili feri
cit
Fa
a
jul, nu mai vorbim? Şi ne înţelegem numai din pri-
viri, din lumina din ochi” zice Lucian Blaga. Aceas-
tă lumină este lumină de la facerea dintâi. Aceasta
a fost partea omului care s-a născut pentru a re-
naşte, a renaşte în poet, în altă viaţă, din fiu al ma-
mei, din fiu al omului în fiu al faptei, din fiu al faptei
în fiu al poetului. Limbajul poetic şi cu asta închei
este un limbaj care prin magia verbului şi prin ima-
gine; prin acest apel la poveste care asigură saltul
omului din el însuşi în acel propriu eu care asigură
propria fiinţare. Îl felicit pe poet din toată inima, şi-l
asigur că, aşa cum este acum nemulţumit de
această carte, aşa va fi şi de-a doua şi de a treia
pentru că eu însumi sunt nemulţumit de toate căr-
ţile pe care le-am scos până acum şi închei mulţu-
mindu-i public d-lui N. Brânzan pentru onoarea de
a fi prefaţat o nouă carte, o carte de interviuri, deci
aveţi în faţă un alt ucenic al d-lui N. Brânzan. Eu vă
felicit pentru ceea ce se întâmplă aici, lucruri fru-
moase, foarte bune, asta înseamnă practic cultură,
instruire, educaţie, ieşire spre lumea frumuseţii».
Dumitru Dădălău: Îl rog pe dl. redactor şef de
la “Ager”, pe dl. Al. Doru Şerban:
«După prezentările competente făcute de
d-nii Brânzan şi lon Popescu eu nu vreau să mă
dezic a fi şeful umoriştilor din Gorj şi activitatea
dumneavoastră o voi aprecia prin trei catrene:
Concluzia nu-i greu de tras
Având în pagini scris de toate.
E murmurul schimbat în glas
Care cu larg ecou răzbate.
Al doilea catren, închinat “Ferestrei sufletului”:
Fereastra a fost deschisă
Să privim în ritm dactil
într-o lume compromisă
Suflet curat de copil.
Fiindcă postfaţa la acest volum este scrisa de lon
Popescu, Octavian Vede.
Nicolae Diaconu, Adrian Frăţilă şi Viorel Gârbaciu;
le-am făcut un catren:
Neam POPESCU precum se VEDE
E cu DIACONU FRĂŢILĂ
Li se-nchină cine crede
Iar GÂRBACIU le e pilă”.
Şi cum e epigrama o creaţie care înţeapă, am
făcut un catren şi pentru cartea care se lansează:
“Suferinţa stelelor/A dorit-o autorul/Dar din slova
filelor/Suferă doar cititorul. Eu vă mulţumesc, vă
mulţumesc şi pentru invitaţie şi sper să mai revin
cu multă plăcere şi mult drag în rândul dumnea-
voastră».
Dumitru Dădălău - Invităm la microfon pe dl.
prof. inginer Dumitru Bunoiu, directorul adj. al Gru-
pului Şcolar „Gheorghe Magheru” din Târgu-Jiu.
„Stimaţi elevi, dragi invitaţi, eu sincer să fiu
am acceptat cu mare bucurie invitaţia domnului
prof. Dumitru Dădălău de a veni mijlocul dumnea-
voastră la această festivitate şi dacă n-aş fi venit,
sincer să fiu, mi-ar fi părut foarte rău. Eu vin aici, în
mijlocul dumneavoastră din mai multe motive. În
primul rând că eu sunt copil al acestor văi ale Jilţu-
rilor şi orice acţiune, orice activitate de aici pe mine
n-are decât sa mă bucure. Îmi face deosebită plă-
cere să constat că tradiţia marii profesoare din
această zonă, regretata prof. Vlad, a minunatului şi
distinsului soţ al dânsei, înv. Vlad, pe când eram
elev la Şcoala din Slivileşti, este continuată astăzi
de aceşti nebuni, scuzaţi-mi cuvântul, că numai un
nebun se apucă să facă ceea ce face prof. Dădălău
aici la Mătăsari şi este bine că face aşa (I. Popescu
şi d-ul Bunoiu la Liceul nr. 1). De mult n-am mai
văzut atâţia copii într-o sală la o acţiune culturală,
am văzut mulţi în sălile de discotecă sau în alte
săli, dar pe mine sincer mă bucură acest lucru
pentru că aceasta se întâmplă aici, la Mătăsari.
Această revistă vine să încununeze o activitate şi o
muncă titanică, să ştiţi. Ceea ce face prof. cu
această Fundaţie aici cred că şi-a câştigat mai
mulţi duşmani decât avea. Am venit aici şi din alt
motiv. EU vreau să spun că poate e primul, dar nu
ultimul din poeţii care scriu din zona noastră şi m-a
bucurat sincer când am aflat că Bălescu este de la
Slivileşti. Să dea Dumnezeu să vă înveţe poeziile
copiii copiilor lor, fetele să cânte pe versurile
d-voastră şi noi toţi să ne bucurăm că Bălescu este
de-al nostru de la Slivileşti. Este lăudabilă părerea
d-voastră că nu este ceea ce aţi fi dorit şi sunt con-
vins că veţi face totul ca în cel mai scurt timp să
apară o altă carte mai bună. E normal când faci
ceva să-ţi doreşti mai bine. Eu aş vrea să vă asigur
că în ceea ce mă priveşte, dl. prof. Dădălău, că
dacă d-voastră veţi binevoi sa colaborăm în conti-
nuare, să ne sprijinim reciproc, o voi face cu toată
plăcerea. Mă bucur că am venit astăzi aici şi am
auzit atâtea cuvinte frumoase».
Dumitru Dădălău: Vreau să-i spun d-lui Buno-
iu că vom păstra colaborarea în continuare, ne vom
întâlni la cele două tabere naţionale de jurnalistică
ul Jilțu
uze
M
lu i
23
Alensis de Nobilis
şi a revistelor şcolare din Moldova, de asemenea îi
promit că răspund invitaţiei lui, de a trimite un grup
în această vară în Delta Dunării şi să facem un
schimb de experienţă între colectivele de redacţie
ale revistelor, dar şi cu colectivele de conducere
ale celor două fundaţii. D-le Bunoiu, vă mulţumesc
în modul cel mai sincer pentru venirea d-voastră
aici la noi, în localitatea noastră, Mătăsari.
Să dăm acum cuvântul prof. Zenovie Cârlu-
gea, directorul liceului “Ecaterina Teodoroiu” din
Târgu-Jiu, preşedintele Societăţii de ştiinţe filologi-
ce - filiala Gorj. „[...]Încă de la intrarea în Mătăsari
am remarcat că avem de-a face cu o localitate cu
oameni aşezaţi, gospodari, în general o localitate
gata să ne ofere surprize foarte interesante. Găsim
aici un centru cultural şi acest policentrism cultu-
ral, viaţa culturală nu se face numai la Târgu-Jiu.
lată, găsesc aici o mişcare culturală. Este creată
forma, fiinţează o fundaţie, apare o revistă, au în-
ceput să se tipărească şi cărţi, deci forma este
creată. În toata această formă trebuie turnat şi un
fond pe măsură şi e foarte bine că apare întâi for-
ma care cheamă fondul care formează. De fapt,
este o veche teorie în istoria criticii literaturii româ-
neşti, elevii din clasa a XI-a ştiu că mă refer la E.
Lovinescu, la Teoria formelor, care vine mai de de-
mult chiar de la Titu Maiorescu. Eu am citit revista
d-voastră cu 10 zile în urmă, cineva mi-a adus-o
de la cultură. Am găsit-o interesantă, şi am găsit-o
nu centrată şi fixată pe o idee. lată, ea a ajuns la nr.
6/7 şi nu este o revistă închisă, o revistă închistată.
Dl. prof. Dădălău ştie prea bine că pentru a face o
revistă interesantă şi valoroasă trebuie să aduci în
ea şi valori din afară. Găsim aici scriitori de factură
naţională de la Bucureşti, dar şi scriitori gorjeni.
Aceasta este deschiderea pe care o realizează
“Murmurul Jilţului”, o promisiune foarte valoroasă
pentru următoarele numere. Vin de la un liceu cu
peste 1500 elevi, 50 de clase, am preluat direcţia
recent, din ianuarie. în săptămâna 25-29 mai vă
invit, d-le prof. Dădălău, să fiţi în mijlocul nostru,
avem zilele liceului “Ecaterina Teodoroiu”. Trebuie
să ştiţi că acolo la noi apare un număr al revistei
“Studium”n-a mai apărut de 3 ani un număr al re-
vistei; se află sub tipar, tot cam în 110 pagini. Eu vă
propun un triumvirat. Vorbiţi de colaborarea între
Mătăsari şi nr. 1, vă propun ca în acest triunghi sa
fie şi “Ecaterina Teodoroiu”, să facem schimb de
experienţă, să colaborăm între noi. Eu zic - apropo
de ce spunea dl. Bunoiu- că nu e vorba de nebuni,
ci de nebunii marilor oraşe, frumoşii nebuni ai ma-
rilor oraşe. Aceştia sunt oamenii spiritului, oamenii
cauzei culturale şi mă bucur că găsesc în prof.
vostru Dumitru Dădălău un pasionat.
Mesajul meu este un mesaj de salut, de cola-
borare, un îndemn să facem cultură adevărată.
Deja ştim că există aici câteva talente care au pă-
truns şi în presa judeţeană, în sensul acesta; am
cunoştinţă de un tânăr Alin Dobromirescu, care am
văzut că participă şi pe la festivaluri de creaţie şi
ştim că mai avem o Alina mai mică, Alina Bădoi şi
n-aveţi decât să cultivaţi aceste tinere talente pen-
tru a le forma. Mă bucur că “Suferinţa stelelor” a
văzut lumina tiparului şi tot cu costisitoare sacrifi-
cii. D-ul Brânzan a intuit - în prefaţă - foarte bine,
spiritul poetului. Este o carte de debut, ce merită
atenţie, o carte care probabil se va aşeza în rafturi
după ce şi altele vor apărea, o carte care astăzi îl
reprezintă pe Cornel Bălescu. Fiţi încredinţaţi că
oamenii de cultură vă citesc, că aceste reviste şi
publicaţii circulă, fiţi încredinţaţi că sunt ochi care
să vă urmărească, să vă citească, în consecinţă fiţi
foarte atenţi, în gesturi culturale. Eu n-am decât să
vă urez succes în continuare şi să ştiţi că ideea de
colaborare nu vine aşa că sunt pentru prima dată
aici, d-le Dădălău vă aştept pe 25 mai, liceul meu e
în sărbătoare».
Dumitru Dădălău: Mulţumim d-lui director
pentru cuvintele frumoase şi calde pe care le-a
rostit. D-le director vreau să vă spun cu emoţie că
atunci când v-am văzut intrând pe uşa liceului
unde muncesc eu acum, mi-am adus aminte ca în
urmă cu 23 de ani v-am întâlnit director al şcolii
din Prigoria şi, atunci ca şi acum, aţi avut ce spune
despre eforturile şi munca pe care aţi desfăşurat-o
pe tărâmul învăţământului, al ştiinţei şi culturii. În
Continuare în pag . 13
ie r
ul de s
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

DIRIGINTELE - prietenul nostru

Era o zi mohorâtă de toamnă, zi în care sute de elevi,
părinţi, profesori, se adunaseră în curtea Liceului pentru
începerea anului şcolar. În acea mulţime ne aflam şi noi,
elevii clasei a IX-a A, profil informatică, aşteptând cu emo-
ţii să ne cunoaştem noul nostru diriginte şi pe viitorii pro-
fesori. Printre noi treceau domni şi doamne profesoare şi
ne întrebam care dintre dânşii vor fi noii noştri profesori.
Ne întrebam care, cum o să fie noul nostru diriginte, după
ce auzisem despre dânsul vrute şi nevrute, plăcute şi ne-
plăcute, dacă o să ne înţelegem bine şi multe altele.
Peste puţin timp câţiva dintre noi eram într-un grup
pentru că ne cunoscusem.
Din şcoală a ieşit un om între două vârste, cu un ca-
racter blând. Ne-am dat seama că dânsul va fi noul nostru
diriginte care ştiam că se numeşte Dumitru Dădălău. S-a
apropiat şi ne-a spus să mergem, în clasă. Intrând în
şcoală emoţionaţi, domnul diriginte ne-a condus într-o
sală de clasă care nu era alta decât cabinetul de limba
română. Nu mai intrasem niciodată şi după ce ne-am uitat
uimiţi, ne-am dat seama că totul era deosebit de celelalte
clase. Aici ne-am cunoscut mai bine cu dânsul şi atunci a
avut loc prima şedinţă cu părinţii la care am putut viziona
filmul despre liceul nostru intitulat “Mândrie şi perseve-
renţă”, pe care îl putem compara cu liceele cele mai bune
ale Gorjului. Pe parcursul acestor luni de şcoală, domnul
nostru diriginte ne-a dovedit că nu este aşa cum credeam
noi, că dumnealui îi plac copiii şi că ne vrea numai inele,
să învăţăm ca sa putem ajunge ceva în viaţă.
Ne-a spus ce avem de făcut iar ca beneficiari ai
acestui cabinet de română, care este ca şi nou după 7 ani
şi aşa trebuie să rămână. Noul nostru diriginte ne-a dove-
dit că este ca un părinte, face multe acţiuni în afara pro-
gramului şcolar, cum puţini profesori o fac prin liceu.
Într-o zi ne-a anunţat că pe data de 24 octombrie
1997, va fi următoarea întâlnire cu părinţii dar va fi una
deosebită, o întâlnire de suflet la care vor fi invitaţi toţi
diriginţii de liceu şi şcoală profesională, profesorii clasei şi
în mod evident va participa împreună cu noi toţi şi domnul
director al acestei şcoli, domnul profesor Ion Dădălău. Unii
dintre colegii noştri au avut onoarea ca noi să-i chemăm
pe domnii profesori cât şi pe domnul director. Acea zi de
24 octombrie a fost o zi de neuitat, o zi la care nici nu ne
aşteptam. La ora stabilită cei care au fost invitaţi, împreu-
nă cu domnul diriginte, părinţii şi noi elevii eram emoţio-
naţi de ceea ce se va întâmpla la o asemenea întâlnire
care nu se face deseori prin liceu. După ce i-a întâmpinat
pe oaspeţii noştri cu căldură, domnul diriginte a arătat
auditorului printre altele că în această clasă au fost admişi
25 de elevi, din care au plecat prin transfer 25% provin
din familii dezorganizate, 50% au părinţi beneficiari al
O.G.22/1997şi provin din alte judeţe din ţară, 39% sunt
navetişti,30% sunt băieţi. Făcând o analiză temeinică a
rezultatelor obţinute în ciclul gimnazial în care fiecare din-
tre noi au obţinut medii generale de peste 7.00 la exame-
nul de admitere numai doi elevi au avut media până 7.50:
2 între 6 şi 7 şi restul între 5 şi 6. De asemenea, ne-a re-
liefat pe bază de statistici că numai doi dintre noi au par-
ticipat la etapele judeţene ale olimpiadelor şcolare, că nu
citim şi nici nu avem, abonamente la revistele de română,
matematică, fizică, chimie, că nu acordăm suficient timp
învăţăturii, că, deşi unii dintre noi au văzut marea şi mun-
tele împreună cu părinţii, totuşi sunt o parte din elevi, care
n-au intrat până în prezent într-un teatru sau cinemato-
graf. Tot aici am putut afla despre unii colegi de-ai noştri
că preferă să mănânce sarmale cu piftii şi turtă, prăjituri,
că vor să călătorească cu trenul, vaporul sau avionul, ce
ziare şi reviste citesc, că n-au luat nicio carte de la biblio-
tecă până la jumătatea acestui trimestru, sau că vor să
devină informaticieni, profesori, ingineri etc. Am mai reţi-
nut de la domnul nostru diriginte că noi suntem ca o echi-
pă de fotbal pe teren, încurajată pe de o parte de părinţi
iar pe de alta de profesori şi, împreună cu “antrenorul”
nostru trebuie să ieşim victorioşi. Dar câte nu ne-a putut
spune încât am rămas cu toţii uimiţi de unde ştie domnul
diriginte atâtea lucruri despre noi într-o perioadă atât de
scurtă şi ne-am răspuns singuri că numai printr-o dăruire
totală şi o iubire de nedescris faţă de copii şi meseria de
dascăl poate să facă ceea ce face şi ne este, într-adevăr,
un părinte şi un prieten adevărat.
Toate acestea au fost completate de discuţiile domni-
lor profesori Dădălău Floarea, Lupuleţ lon, părinţilor Lică-
rete Dumitru. Popescu Elena, Negrea Ion, şi nu în ultimul
rând de aprecierile şi cuvintele calde ale domnului direc-
tor, profesor Ion Gr. Dădălău, care, la unison, ne-au cerut
să învăţăm carte şi să fim la înălţimea bazei materiale de
care dispunem şi a profesorilor care ne dau lumină din
lumina dumnealor. Pentru a întări reuşita activităţii noas-
tre redăm mai jos gândurile unei foste colege care au fost
scrise pe 23.10.1997, când a poposit pentru o lună în
Mătăsari.
Sfârşitul verii se apropia cu paşi repezi, parcă prea
repezi, şi, ca in fiecare an, se apropia încet toamna, ano-
timpul tristelor mele întâmplări. Ştiam că nu mai era mult,
şi de aceea îmi era mai multă teamă ce se va întâmpla în
curând la începerea şcolii. În general, acest eveniment
trebuia să fie pentru mine un motiv de bucurie, sau cel
puţin de curiozitate, mai ales că nu mai eram o simplă
elevă de generală, ci păşeam spre o nouă treaptă, aceea
de licean. Însă pentru mine acest pas pe care urma să-i
fac la toamnă, mi se părea un coşmar. Motivul pentru care
tea. Însă cineva, un om cum puţini cred că mai există în
nu am început şcoala în Bucureşti, acum când realizez cât lumea aceasta, dirigintele meu (astăzi fostul diriginte)
am greşit, este tot din vina mea. Spun “din vina mea” nu
mi-a demonstrat contrariul. În acea zi, când îmi pierdu-
pentru ceea ce făcusem, i se putea întâmpla oricui, poate sem, credeam, definitiv, încrederea în oameni, dumnealui
şi vârsta aceasta critică de care sunt conştientă, ci “din
mi-a demonstrat, cu înţelegere şi dragoste părintească,
vina mea” deoarece nu am vrut să-mi ascult adevărata că mă înşel, şi că întotdeauna se va găsi un sprijin, pentru
familie de acasă atunci când am greşit, n-am ştiut să mă
cei care au nevoie şi îl cer cu sinceritate. Acest om nu
opresc la timp, şi am crezut că fiind mai aproape de tatăl numai că este un dascăl minunat, este şi foarte apropiat
meu, voi avea mai multă înţelegere şi libertate. însă nu am
de elevii săi, înţelegându-i şi dându-le sfaturile cele mai
găsit ce am sperat, înţelegerea şi iubirea paternă, însă în potrivite. Poate unii vor spune că exagerez sau că vreau
afară de aceste lucruri, vitale pentru mine pe atunci, nici
să devin mai interesantă prin cele spuse, însă nu-mi pasă,
măcar ajutor material. Practic, eram singură într-un loc căci vorbesc din experienţă proprie. În acea zi am înţeles
unde nu cunoşteam pe nimeni, unde oamenii erau parcă
că niciodată nu trebuie să-mi pierd speranţa în oameni şi
prea preocupaţi de problemele lor pentru a putea primi în forţa binelui. Domnul diriginte m-a ajutat întâi să-mi
vreun ajutor. Nu mai ştiam ce să mai cred, începusem să
regăsesc liniştea sufletească şi asigurându-mi un cămin
mă gândesc la casa mea, la camera mea, la familia mea, liniştit. În câteva zile parcă eram altă persoană, eram dor-
la prieteni - ca la ceva ce nu va mai fi, ca un vis îndepăr-
nică să învăţ. să citesc o carte, cu alte cuvinte devenisem
tat, un lux, ce nu mi-l mai puteam permite. Eram abando- parcă altă persoană, acum însă sunt din nou acasă, m-am
nată în acest loc, unde am simţit pe pielea mea durerea
transferat la un liceu din Bucureşti, mi-am regăsit familia,
umilinţei, alungării, văzusem ce înseamnă cu adevărat o prietenii, adevăraţii mei prieteni, colegii, locurile copilăriei
viaţă desfrânată, ceea ce până atunci nu văzusem decât
mele şi tot ceea ce îmi era drag şi dintr-un moment de
în filme. Cu şcoala îmi era foarte greu. Doream să învăţ, pierdere totală am dorit să părăsesc. Însă de un lucru sunt
însă parcă nu aveam suficientă putere, simţeam că mi se
sigură, niciodată nu voi uita această lună petrecută la Mă-
cere prea mult şi nimeni nu mă înţelege, nimeni nu ştie ce tăsari, care nu o voi lua niciodată ca pe un coşmar, nici
simt şi ce mi se întâmplă mie. Fiind singură, tentaţia de a
măcar ca pe o amintire urâtă, ci ca pe o experienţă de
face efectiv ce voiam, necunoscută până atunci în totali- viaţă. Şi mai sunt sigură de un lucru: că niciodată nu n voi
tate m-a făcut să cunosc mai bine viaţa, să înţeleg mai
uita pe domnul Tică, singurul care a fost alături de mine în
multe şi să observ că lumea nu este chiar aşa de bună şi momentele de grea cumpănă ale vieţii, omul care m-a
inocentă cum o credeam eu. Până când a venit una dintre
ajutat cel mai mult, eternul dascăl, în care, unde sub mas-
cele mai semnificative zile ale vieţii mele, ziua în care ca de falsă duritate, se ascunde un suflet de aur, UN OM.
m-am hotărât să rup tăcerea, să mă destăinui cuiva, căci
Au consemnat, ZABULICĂ VASILICĂ,
greutatea ce mă apăsa devenise insuportabilă, încât mă POPESCU CRISTINEL, NEGREA RAMONA
simţeam atât de goală sufleteşte încă îmi doream moar-

”Suferinţa stelelor” „Murmurul Jilţului” – un puternic glas mătăsărean

Urmare din pag . 12
ce mă priveşte, şi voi, cred că, dragi elevi sunteţi de acord să colaborăm cu toţi cei care ne
întind mâna dar depinde de modul în care voi ştiţi să ne urmaţi. Dar să dăm cuvântul priete-
nului nostru Nae Diaconu, membru al Uniunii Scriitorilor, preşedintele Fundaţiei “Constantin
Brâncuşi”:
«Eu am primit de la prietenul meu Dădălău revista şi cartea şi le-am dat prietenului meu
Cârlugea să le citească, între timp el le-a citit mai bine decât mine, eu le-am răsfoit în maşi-
nă pe drum încoace. Despre revistă aş putea spune ca îi lipseşte pagina de gardă, sumarul,
ca obiecţiune critică. Un lucru pozitiv al revistei este că arată foarte bine, din punct de vede-
re al concepţiei îmi place cum este alcătuită pentru ca sunt lucrări de-ale elevilor, apoi tot
felul de puncte de vedere exprimate cu diverse prilejuri şi transcrise de pe banda de repor-
tofon.
Mă voi cita tot pe mine: “cine vrea să scrie trebuie să vrea să fie poet naţional”. Ca să
vrei să fi poet naţional trebuie să citeşti tot ce s-a scris în materie de poezie în limba română,
ba mai mult să mai citeşti şi nişte literaturi cu care literatura română a avut de-a lungul
timpului contacte. Acei care doresc să scrie trebuie să ştie că au mult de furcă în ceea ce
priveşte lecturile. Spun aceste lucruri pentru că noi avem zilele următoare Festivalul “Tudor
Arghezi” şi avem acolo autori care sunt la vârsta lui Dobromirescu sau Bălescu care participă
la acest festival şi dovedesc prin curajul cu care scriu că ei deja au trecut prin aceste lecturi.
Vedeţi, literatura este o competiţie. Or atât în poeziile publicate în revistă cât şi la Cornel
Bălescu este o prea mare cuminţenie. Deci este de avut mai mult curaj şi o mai multă mun-
că în ceea ce priveşte cunoaşterea. [...] Nu putem intra în conştiinţa epocii fără curaj. Este o
concurenţă ca şi pe piaţă numai ca în literatură nu se poate învinge cu pile. Eu mi-am permis
să fiu puţin mai critic pentru că dacă până acuma la Mătăsari a funcţionat acel dicton ‘’scrieţi,
copii, numai scrieţi”, de acum încolo trebuie impusă o anume grilă critică în discutarea şi
acceptarea textelor. Personal chiar aş merge mai mult cu revista pe probleme ştiinţifice:
probleme de etnografie, istorie. În felul acesta s-ar putea da o dimensiune în mod sigur de
valoare a acestei reviste. Este un poet talentat aici, care participă la Festivalul “Arghezi”, e
acolo în viziunea juriului, s-ar putea să fie şi premiat dar vreau să-i spun chiar lui Dobromi-
rescu că sunt acolo vreo 10 autori care pot să zici de ei că sunt nebuni, aşa de buni sunt.
Trebuie puţină nebunie, cu pile nu rezolvi nimic Este foarte bine că dumneavoastră v-aţi făcut
vatra d-voastră culturală şi noi putem veni doar în vizită. Urez succes, ca şi data viitoare,
fundaţiei d-voastre care văd că merge bine şi nu are de ce să nu meargă înainte».
Dumitru Dădălău: Întrucât “Fereastra sufletului” a rămas deschisă chiar dacă unii au
vrut s-o închid,, prin ea a zburat Cornel Bălescu. Iată-l pe membrul cenaclului -SCORPION”.
«În primul rând vreau sa mulţumesc foarte mult d-lui profesor Dumitru Dădălău şi între-
gii familii. Dumitru Dădălău pentru că m-au ajutat în editarea acestui “Paşaport de Poet” cum
ar zice un mai tânăr poet al cenaclului “SCORPION”, d-lui Nicolae Brânzan pentru cuvintele
minunate spuse în prefaţă, dumneavoastră celor care aţi venit aici şi sper că, în curând, să
vă dăruiesc o altă carte pe care s-o apreciez mai mult si pe care şi voi s-o iubiţi mai mu!t».
În încheiere, fiindcă soarele a început să râdă pe cer, luând parcă şi el parte la bucuria
noastră, ne-am înfruptat cu toţi din cartea lui Cornel Bălescu, poet scorpion care astăzi, iată,
păşeşte pe altarele de jertfă ale poeziei. De ce de jertfă? Pentru că, poezia este o jertfă
adusă strămoşilor, pământului, o jertfă adusă lui Dumnezeu. Bucură-te, Cornele, pentru că
astăzi te desprinzi de noi, zbori cu propriile-ţi aripi spre zori de permanenţe aselenizatoare.
Pe tronul pe care te aşezi, spre laurii spre care tinzi, noi, confraţii tăi de inspiraţie, nu putem
decât să-ţi urăm un îndrăzneţ “SUCCES”. Dea Domnul ca sufletul tău “Mic ca un bob de ni-
sip,/ Din alte timpuri, din alte ere/ Se-adună tainic cântecele mele...”.
19 mai 1998
A consemnat şi transcris după bandă magnetică, A. D.
dafirii vi ndatia
n ie r
M.J
Fu
e ț ii
Tra
Apariţia recentă a celui de al douăzeci şi doilea număr al re-
vistei „Murmurul Jilţului” a Colegiului Naţional Tehnologic Mătă-
sari, prin conţinutul şi nivelul ridicat al tehnoredactării, m-a deter-
minat să scriu aceste rânduri, convins că „murmurul” devine din
ce în ce mai mult un glas răsunător în presa scrisă.
Această adevărată şi impresionantă publicaţie îşi trage sevele
dintr-o realitate de necontestat, dintr-o muncă plină de răspunde-
re a unui numeros colectiv de elevi şi cadre didactice sub condu-
cerea „celui mai iubit dintre... mătăsăreni” - profesorul-director
Dădălău Dumitru.Fac această afirmaţie în cunoştinţă de cauză,
trăind şi muncind alături de ei, cunoscându-le puterea de muncă
şi datoria faţă de prerogativele şcolii noastre, într-un moment de
restructurare profundă a învăţământului.
Parafrazând un cântec din repertoriul menestrelului Tudor
Gheorghe, la Mătăsari, Dumitru Dădălău „Dunăre dacă n-avea,
Jilţul Dunăre-l făcea...”
În cele şaisprezece pagini ale re-
vistei se regăsesc inima şi sufletul
acestei colectivităţi, munca, cu bu-
curiile şi necazurile cotidiene, noble-
ţea şi acurateţea omului, preocupări-
le prezente şi de perspectivă. Cititorul
află de aici lucruri neaşteptate şi
devine părtaş la tumultul vieţii mătă-
sărene. Dominanta primelor pagini
este prezenţa, în mijlocul copiilor din
Mătăsari, a Înalt- Preasfinţiei sale Te-
ofan, mitropolitul Olteniei, o persona-
litate incontestabilă a vieţii noastre
culturale şi spirituale, omul şi păsto-
rul credinţei strămoşeşti, în faţa căruia mă plec, alături de toţi
elevii şi profesorii din Gorj, cu smerenie, stimă şi respect. Revista
se bucură de prezenţa, în paginile sale, a unor cadre de prestigiu
care , prin scrisul lor pe tematici diverse, aduc un suflu nou în
procesul instructiv - educativ: („Educaţia religioasă în şcoală”),
prof. Luminiţa - Mili Popescu, inspector de specialitate („Modali-
tăţi de exprimare a elementului predicativ suplimentar - aspectele
sale nominale”), prof. Luminiţa Dădălău („La ceas de bilanţ”), prof.
Alina Udriştoiu („Luceafărul şi modelul fiinţei”), prof. Oliviu Arsenie
(„Istoricul relaţiilor Anglo - Romane”), prof. Marina Cazacu (“Struc-
tura şi dinamica personalităţii”), inginer Rodica Danciu („Tehnolo-
gii de urmărit peste douăzeci de ani”), inginer Valeria Dumitru
(„Determinarea uzurii pieselor la complexele de excavare, trans-
port şi haldare în vederea organizării reparaţiilor planificate”) etc.
Alături de aceste cadre, un mare număr de elevi îşi perfecţio-
nează măiestria alcătuirii mesajelor, abordând sfera largă a genu-
e
m ili feri
cit
Fa
rilor şi speciilor literare. Apreciem acurateţea şi sinceritatea dis-
cursului liric din creaţiile: „Primăvara”( Laura Diţa), „Tăticul meu”
şi “Viaţa” (Larisa Seramăt), „Soarele s-a ascuns “ şi “Speranţa”
(Adelina Vulpie),” Învaţă să iubeşti” (lonela Magdalena Postelnicu),
“Ruga” (Crihmilda Laura Şchiopu ) ş. a. Un cuvânt de laudă se
poate aduce elevilor claselor a VI-a care au răspuns în număr
mare unui concurs epistolar în derulare “Scriu unei persoane care
îmi lipseşte”. Din cele trei scrisori publicate în revistă, autori: Oana
Velica, Laura Diţa şi Maria Dobromirescu, se desprinde clar capa-
citatea elevilor de a elabora mesaje scrise de acest gen, candoa-
rea şi inocenţa prieteniei întinse pe perioade relativ lungi. Motiva-
rea psihologică a nevoii de comunicare este solidă şi plină de
graţie. Revista “Murmurul Jilţului” a reuşit în cei cinci ani de apa-
riţie să strângă în jurul său condeie de valoare din afara comunei:
prof. Gheorghe - Dănescu - Crasna - Radoş, Ion Duţă - Novaci,
elevii: Bertea Andreea Manuela - Valea
- Bolboşi, Popescu Mădălina - Slivilesti,
s. a. Am lăsat la final două portrete lite-
rare mixte ale unor dascăli de excepţie:
prof. Vasile Romanescu, fost inspector
şcolar general – „un om adevărat”, cu o
încărcătură apreciabilă de fapte în do-
meniul conducerii învăţământului “,pro-
fesorul meu de limba română” (Dumitru
Dădălău), văzut din şaisprezece unghiuri
(elevii: Taman Mihaela, Popescu Ioan
Cosmin, Ciobotea Claudiu, Ghişa Emilia,
Epure Gheorghe, Giurescu Claudiu, Radu
Ileana, Lazăr Marian, Lupulescu Vasilica,
Lupşoiu Eugenia - Maria, Stancu Nicole-
ta, Docoşatu Maria, Mutu Rusalina, Gican Daliela, Popescu Sergiu
şi Hândea Gigi - llie). Citind rândurile scrise de aceşti minunaţi ti-
neri, categoric ai reprezentarea imaginii dascălului de excepţie, a
omului care a ridicat mai întâi pentru sine exigenţa şi apoi pentru
ceilalţi.În ochii săi adânci şi pătrunzători se citeşte, de fapt, grija
pentru “ tot ce mişcă” în Mătăsari. El este omul care aduce bucu-
rii şi satisfacţii, demnitate şi înţelepciune. Este vizionar, apropiat,
respectuos şi nespus de duios când totul devine reuşită perfectă.
Nu-i uşor să “ dirijezi” un “ concert” cu peste două mii de” inter-
preţi”!...“ Murmurul Jilţului” depăşeşte, aşadar, cu mult ştacheta
calităţii, croindu-şi drum spre locurile fruntaşe ale publicisticii ro-
mâneşti.
Prof. Gheorghe Lungan,
Articol apărut în Gorjeanul nr. 3327/ 15.02.2002, cu titlul: La
Mătăsari cu “Murmurul 22” în prag de primăvară
uze
ul Jilțu ul de s
13

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

OMUL SFINŢEŞTE LOCUL G.S.T.M. – e tot ce am mai scump

Odată în plus
pe acest pământ
ne-am convins Iată-ne acum într-o ipostază inedită: „ Sărbă-
de acest lucru toarea Fiilor Jilţului” . Ne-am adunat aici tineri şi
atunci când, in- bătrâni, mai ales tineri. Ne-am adunat să fim
vitaţi fiind, am martori la încă o reprezentaţie fără egal a Funda-
fost oaspeţii Co- ţiei „Murmurul Jilţului”, dar, mai presus de toate,
legiului Naţional ne-am adunat la acest sfârşit de octombrie spre
a cinsti spiritualitatea specifică a satului româ-
Tehnologic Mă-
nesc. Acest sat, cântat de poeţi şi descris de pro-
tăsari, al cărui zatori, este locul de naştere al veşniciei pe pă-
director este ini- mânt. Sat în care plâng doinele şi râde hora.
mosul dascăl, Satul copilăriei noastre.
Dumitru Dădă- Fundaţia” Murmurul Jilţului” se alătură si ea
lău. Ajutat de o multora în încercarea de a păstra și conserva va-
„mână” de pro- Centrală termica lorile sacre ale mentalităţii rurale. Această sărbă-
fesori şi specia- toare prilejuită de întâlnirea Fiilor Jilţului, este o
lişti în domeniul sărbătoare de suflet ce a luat naştere odată cu
tehnic, Domnia Sa a făcut din şcoală, o a doua casă. Stau mărturie laboratoarele toamna în Mătăsari. Trebuie să ştiţi că a avut un
pe specialităţi didactice, sala şi terenul de sport, cantina şi internatul elevilor (şi ecou imens, nesperat. Sincer să fiu, nu am crezut
sunt peste 600!...), dar şi celelalte dotări: televiziune cu circuit închis, aparatură de că va avea atâta faimă, dar, după ceea ce s-a
întâmplat anul trecut, tot farmecul acela, toate
laborator, informatică, birotică, într-un cuvânt, tot ceea ce este necesar singurului
emoţiile de atunci parcă mă năpădesc şi acum.
Colegiu Naţional din mediul rural. Şi pot spune chiar că este firesc să fie aşa. Pen-
Zilele trecute s-a desfăşurat aici etapa cu numărul cinci (jubiliară) a concursu- tru că, sincer vă mărturisesc, de-abia aştept fo-
lui iniţiat de Agenţia de Protecţie a Mediului Gorj, împreună cu Inspectoratul Şcolar cul prieteniei şi să jucăm din nou “ hora unirii”. E
Judeţean. Au participat echipajele Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari (gazde- ceva care mă dă peste cap şi pentru toate îmi
le) Școlilor Generale nr. 1 şi 2 Motru, Colegiului „George Coşbuc” Motru, Clubului permit să-i mulţumesc profesorului Dumitru Dă-
Elevilor Motru, Colegiului Tehnic Motru şi Școlii Generale „Ion Vâlceanu” Dragoteşti. dălău pentru că ne face să ne simţim mândri de
După alegerea plicurilor cu întrebări şi desfăşurarea probelor scrise şi teoretice, tot ceea ce există în jurul nostru. În calitate de
departajarea răspunsurilor s-a făcut – la mare „luptă”- de către un juriu de speci- reprezentant al tinerilor fii ai Jilţului, nu pot decât
alitate format din : ing. Gh. Fometescu, ing. Gh. Lazăr, ing. Gh. Popescu(toţi de la să salut această iniţiativă, să fiu părtaş la tot
APM Gorj). Clasamentul etapei a cincea a dat câştig de cauză gazdelor, respectiv ceea ce se întâmplă azi aici și vă promit că voi fi
Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, echipaj coordonat de prof. C.Pădureţ şi alături de dumneavoastră în astfel de momente
dificile. Liceul nostru se poate lăuda cu fundaţie,
format din cei mai destoinici şi inimoşi copii pe care noi, reporterii, am putut să-i
revistă, cenaclu, apariţii editoriale, rezultate la
vedem până acum: Elena Gabriela Bălan, Domnica Bocean şi toţi ceilalţi au demon- olimpiade și concursuri și un frumos muzeu. Am
strat că noţiunile de „ecologie”, „legislaţie de mediu”,”curăţenie” nu le sunt străi- învăţat aici doisprezece ani de zile şi n-am ştiut
ne. Aşa cum ne spunea şi directorul executiv al APM Gorj, dl. ing. Gheorghe Fome- să preţuiesc această şcoala îndeajuns. Sunt un
tescu, dar şi inspectorul şcolar cu probleme educative, prof. Vasile Gogonea din fiu al văii Jilţului, m-am realizat în aceasta școa-
cadrul ISJ Gorj, la această primă etapă „în afara municipiului”, toţi concurenţii lă, aici, practic, am învăţat să fiu om. Am avut
(respectiv cei clasaţi pe locurile 2- Colegiul Tehnic Motru şi 3- Şcoala Generală 1 colegi poeţi, colegi care ştiau să cânte. Muzica
Motru) au demonstrat, alături de colegii lor, că ştiu ceea ce înseamnă a trăi într-un lor ne-a bucurat urechea prin glasul unor certe
mediu curat, cum să facă să ajute la păstrarea acestuia, să se implice în acţiuni viitoare stele care stele se prefigurează a avea
concrete de ecologizare. La rândul său, prof. Dumitru Dădălău – directorul Colegiu- un cer senin; asta numai după trudă, sudoare și
lui gazdă, alături de fratele său, prof. Ion Gr. Dădălău – director adjunct, de ceilalţi efort depus. Acum, când valorile tradiţionale cu-
profesori şi elevi de la Mătăsari au demonstrat că „Luna Curăţenie”, acţiunile lega- nosc o oarecare descendenţă, când poezia nu
mai constituie raţia de spiritualitate, doza inocu-
te de Programul Naţional „România Curată” („Să reciclăm hârtia”, Să reciclăm
lată de fiecare dependent de frumos zi de zi,
PET-urile” ) au „prins” pe aceste meleaguri.În concluzie, „şcoala gorjeană nu putea când mercantilitatea clipei tinde să devină sau,
rămâne în afara acestui „Program Naţional”cu caracter educativ-formativ, într-o mai rău, a și devenit prioritate pe lista de valori a
apelare a noastră, a tuturor, dascăli, educatori, părinţi şi elevi, către un mediu mai individului, într-un Mătăsari al sfârşitului de secol
curat, mai sănătos”.(prof. inspector Vasile Gogonea) şi mileniu se încearcă, cu optimism constructiv,
Marius Becherete, 2004 reînnoirea si revitalizarea tradiţiilor pierdute, se
încearcă şi chiar se reuşeşte menţinerea nestin-
să a torţei spiritualităţii umane. Că sunt întruniri
cu personalităţi, scriitori, jurnalişti, filosofi, oa-
meni de marcă, adevărate modele, că sunt acti-
vităţi de cenaclu sau distractive, clăci, cert este
că elevului mătăsărean nu i s-a permis lâncezi-
rea minţii. Este un lucru benefic acesta, iar faptul
că astăzi ne aflăm aici dovedeşte eficacitatea sa
şi că nu în zadar ne-am ostenit. Noi, tinerii, sun-
tem, de fapt, mici piese ale acestui angrenaj or-
ganizatoric; putem spune chiar cu încredere că
greul este dus de înaintaşi. Dar, totodată, putem
afirma cu şi mai mare încredere că, peste tim-
puri, greul va atârna şi pe umerii noştri. Noi sun-
tem aceia care reprezentăm continuitatea pe
aceste meleaguri. Noi suntem azi şi vom fi şi
mâine. Azi putem învăţa, lua aminte, iar mâine
putem duce mai departe totul. Această sărbătoa-
re nu este numai a noii generaţii cum s-ar crede.
Această sărbătoare este a tuturor, a tuturor fiilor
Jilţului. lată încă un motiv în plus de a privi şi
trata evenimentul cu seriozitate.
În încheiere, pentru a nu deveni indezirabil,
vă mărturisesc că sunt mândru, pur şi simplu,
sunt mândru că mă număr printre fiii acestor văi
ale Jilţului, dar mai ales, sunt mândru de liceul
meu şi nimeni nu-mi poate lua această mândrie.
Cum unii se mândresc cu „ L.T.V.-ul”, cu Şcoala
Normală, eu mă mândresc cu „G.S.T.M.-ul”. In
fond şi la urma urmei, liceul din Mătăsari, prin
dascălii şi elevii săi, este principalul organizator
al acestui măreţ şi fenomenal eveniment. Un pri-
eten avea o vorbă pe care îmi permit să o citez şi
eu „se întâmplă ceva dumnezeiesc aici” şi, cu
adevărat, se întâmplă. N-aş vrea să închei înain-
te de a vă mulţumi tuturor pentru participare,
pentru că sunteţi alături de noi şi ne sprijiniţi. Vă
mulţumesc şi să dea Domnul să ne întâlnim să-
nătoşi şi cu voie bună la anul!
Adrian Dobromirescu

„Comuna Mătăsari este aşezată – şi aici îl cităm pe profesorul Du-
mitru Dădălău, un dascăl cum puţini are Gorjul astăzi, între Jiu şi Motru,
între dealurile Bujorăscu, Miculeşti, Bohorelu, Strâmba-Vulcan şi stră-
bătut de la un capăt la altul de pârâul Jilţ, care împreună cu alte şase
râuleţe: Negomir-Baniu, Croici- Cojmăneşti-Slivileşti -Bolboşi-Borăscu,
Ştiucani-Miculeşti, Hobiţa-Covrigi-Ohaba formează ţinutul Jilţurilor. Aici,
în această vale, trăiesc din vremi demult oameni deosebiţi, cu dragoste
faţă de locurile natale, care au înfruntat şi au înfrânt greutăţi inerente
ale vieţii, au rămas şi au întemeiat gospodării şi au avut grijă să asigure
un trai mai bun urmaşilor lor. Pentru cei care cunosc această zonă, totul
pare normal, firesc, dar pentru cel care vine din afară reprezintă „locul
unde nu s-a întâmplat nimic”, un ţinut depărtat de civilizaţia oraşului,
care nu prea are voie să aibă parte de un trai mai bun, de o viaţă ferici-
tă. Însă nu-i aşa: JILŢUL este localitatea cu un bazin carbonifer din care
se extrage cea mai mare cantitate de cărbune din zona Olteniei, cu
multe unităţi economice, social-culturale şi de învăţământ, în care exis-
tă o populaţie de peste 15.000 locuitori veniţi din toate colţurile ţării de
la Botoşani la Oraviţa şi de la Constanţa la Bihor, care, împreună cu
băştinaşii formează un tot unitar. Aici, în această localitate minieră,
funcţionează 6 grădiniţe şi 3 şcoli primare, 2 generale şi deasupra lor se
înalţă maiestuos, ca o „coloană a infinitului” unica citadelă a învăţă-
n dafirii vi ndatia
M.J.
DREPTUL LA OPŢIUNE
mântului liceal gorjenesc din Valea Jilţurilor, Grupul Şcolar Industrial
Minier Mătăsari. Aici, cu peste 15 ani în urmă, era o mlaştină în care
cântau broaştele, iar iarna era locul preferat al copiilor pentru a se da pe
gheaţă. Aici, acum, este un complex şcolar care a crescut an de an, în
zidurile căruia de la primul ţăruş şi până la acoperiş s-a folosit ca liant
Karin Martin în
Muzeul Jilțului
viaţa şi tinereţea celor care slujesc pe ogorul său, cât şi a generaţiilor de
absolvenţi”.
Reportajul de faţă, în care îndrăznim să demonstrăm necesitatea
existenţei unei instituţii de învăţământ preuniversitar cel puţin până în
e
m ili feri
cit
Fa
anul 2100, dacă nu pentru tot viitorul, a identificat în ochii mătăsărenilor
o nuanţă de patetism în a-şi susţine cauza, pe care n-o considerăm
pierdută. De ce? Pentru că dintr-o statistică alcătuită pentru noi de
doamna contabilă şefă Ana Purdescu rezultă clar că numai la Grupul
Şcolar Industrial Minier Mătăsari, la data de 1 iunie 1997, efectivele
cuprindeau în învăţământul preşcolar: 225 elevi, în învăţământul primar,
483 elevi, în învăţământul gimnazial: 330 elevi, în învăţământul liceal:
482 elevi (liceu, şcoală profesională, ucenici), iar şcolile aferente comu-
nei Mătăsari şi toate cele subordonate Centrului de Execuţie Bugetară
Mătăsari, adunau şi ele cam încă pe-atât (e vorba de şcolile din cătune-
le Brădet, Brădeţel, Runcurel, Croici şi cele din comunele Dragoteşti,
Slivileşti, Negomir, Bolboşi). Aşadar, o rezervă de populaţie şcolară ine-
puizabilă, de care se ocupă, cu pasiune vizibilă, cu elan, căruia-i zicem
pur şi simplu civic pentru a nu cădea în retorismul fastidios, cuprofesi-
onalism dublat mai mereu de vibraţia sufletească optimistă, de iubire,
de adevărată iubire umană, 102 cadre didactice numai la Grupul Şcolar
Industrial Minier Mătăsari şi alte 26 la şcolile aferente comunei Mătă-
sari, precum şi încă 111 în şcolile din cadrul Centru de Execuţie Mătă-
sari (Dragoteşti, Corobăi, Trestioara, Slivileşti, Miculeşti, Cojmăneşti,
Strâmtu, Şiacu, Tehomir, Ştiucani, Negomir, Raci, Artanu, Orzu, Ursoaia,
Bolboşi, Valea, Bălăceşti, Ohaba-Jiu).
Ion Popescu Bradiceni - Gorjeanul
ul Jilțu
uze ie r
ul de s

M
Fu

14
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Iubirea mea de-un sfert de veac
Urmare din pag . 1
Primul număr, ca şi celelalte care vor apărea trimestrial, îşi
propune să aducă în paginile sale preocupările noastre, ale tu-
turor, tot ce e mai valoros din fiecare domeniu de activitate al
unei instituţii în care funcţionează 66 de clase, cu aproape 1700
elevi şi 80 cadre didactice.
Aşadar, pe lângă autorii slovei de foc şi slovei făurite, sunt
aşteptaţi toţi cei cărora le place şi matematica, fizica, chimia,
istoria, biologia, partea tehnică, informatica, curiozitatea ştiinţi-
fică, pictura, grafica. Conştient că orice lucru e perfectibil şi că
în fiecare domeniu e loc de mai bine, doresc colectivului de
redacţie al revistei „Murmurul Jilţului”, să fie un magnet puter-
nic care să atragă tot ce este inteligenţă creatoare şi să tipă-
rească tot mai multe ediţii. Cu muncă, răbdare şi înţelegere vom
face o treabă bună, durabilă. Succes!
*
Dragi prieteni, dragi…, dragi…, şi toţi cei care vreţi să-mi
fiţi dragi. Sper ca rândurile de faţă să vă găsească în deplină
sănătate şi putere de muncă, drept pentru care vă doresc din
tot sufletul ca bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă adu-
că în casă num ai sănătate, bucurie, fericire şi tot ceea ce vă
doriţi, acum, la început de an 1997.
Nu ştiu dacă am să găsesc cele mai potrivite cuvinte ca să
vă mulţumesc, în modul cel mai sincer, pentru promptitudinea
şi generozitatea de a da viaţă unui act de cultură pe care şi l-ar
fi dorit orice generaţie.
În primul rând mulţumesc discipolilor mei de la liceu, care
au umplut paginile revistei „Murmurul Jilţului”, cu gânduri şi
imagini, părinţilor tuturor elevilor care au înţeles şi susţinut
substanţial apariţia unui fruct bogat, gustos şi rezistent la orice
condiţii critice şi nefavorabile. Doamne, când scriu aceste rân-
duri, plâng şi mă gândesc că am făcut multe lucruri bune la
viaţa mea, dar în tot cea ce am făcut nu am întâlnit atâta entu-
ziasm, atâta dăruire de suflet din partea elevilor mei, cei pe care
tot timpul nu am ezitat să-i iubesc, să-i stimez şi să-i apreciez
la justa lor valoare, să mă simt un singuratic dacă n-aş fi fost cu
ei sau în mijlocul lor.
Nu-mi vine să cred că toţi, dar absolut toţi, chiar dacă unii
mai rămâneţi corigenţi sau repetenţi, vreţi din toată inima, ca şi
liceul în care învăţaţi carte să aibă o revistă proprie care să fie
a voastră, să vă reprezinte.
Da, pentru aceste considerente am făcut tot ce este ome-
neşte, şi am demonstrat că fac un lucru care-mi place şi sunt
cu voi, să vă dau aripi, vă pun să zburaţi, să visaţi, să fiţi ceea
ce nu credeţi nici unul din voi că sunteţi.
Orice victorie nu se poate obţine de unul singur şi voi, copi-
ii mei dragi şi scumpi, v-aţi dat seama de acest lucru, m-aţi
înţeles şi urmat, aţi acţionat toţi ca unul şi unul ca toţi. Îţi mul-
ţumesc domnule director general al Tipografiei „PRINT ART”
S.A. Târgu-Jiu, ing. Octavian Vede, că în toate cele două depla-
sări făcute la liceul Mătăsari, când te-ai întâlnit la început de
noiembrie 1996 cu colectivul de redacţie, şi când am făcut lan-
sarea festivă a revistei în cinstea Zilei Naţionale a României,
ne-ai asigurat că vom face, împreună, un lucru bun, durabil, de
calitate şi la un preţ rezonabil.
Mulţumesc fratelui meu, prof. Ion Gr. Dădălău, directorul
Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, care a înţeles pe de-
plin efortul elevilor noştri de a demonstra că învaţă într-o şcoa-
lă serioasă şi că pot să facă ceea ce nu fac alţii care au tradiţie
mai mare decât noi. Nu pot să trec cu vederea contribuţia deo-
sebită a distinselor profesoare Hoară Doina, Filip Elena, Dădălău
Floarea, a domnilor profesori ingineri Scorţariu Oprea şi Stoichi-
ţoiu Valentin care s-au preocupat ca revista noastră să fie cu-
noscută de elevii de la ciclul gimnazial şi şcoala postliceală de
maiştrii şi normatori. Aceleaşi cuvinte de mulţumire şi preţuire
pentru doamna Stăniloiu Paraschiva care, în baza unui concurs
de înaltă competenţă, a ocupat, fără rezerve, postul de dactilo-
nd a
firii vi ndatia
M.J
Fu
e ț ii
Tra
70 24
graf principal al redacţiei revistei „Murmurul Jilţului”.
Colegilor meii, un gând curat şi înalte sentimente de stimă,
consideraţie şi mult respect.
Mulţumim tuturor celor care au apreciat în scris sau verbal
efortul de a da viaţă revistei „Murmurul Jilţului”, care se află pe
birourile conducătorilor de la Prefectură, Consiliul Judeţean, In-
spectoratul Şcolar Judeţean, Inspectoratul Judeţean pentru
Cultură, Arhivele Statului, Muzeul Judeţean, de la şcolile din
Ciuperceni, Brădet, nr.2 Mătăsari, Dragoteşti, Corobăi, Bolboşi,
Miculeşti, Negomir, Raci, Slivileşti sau la redacţiile ziarelor
„Evenimentul Zilei”, „Gorjeanul”, „Opinia” şi „Tribuna învăţă-
mântului”, la Radio „Oltenia” Craiova, la toţi directorii din cadrul
Sucursalei Miniere Jilţ şi unităţilor subordonate.
* ţa să lâncezească, le-am dat încredere în propriile lor forţe şi nu
Iubiţi cititori, am atâtea lucruri frumoase să vă spun încât nu
ştiu cu care să încep. În primul rând aş vrea să vă spun că v-am
simţit lipsa, că m-am gândit în permanenţă ce-aţi făcut în cele
trei luni de vacanţă meritată, cum aţi muncit, cum v-aţi odihnit,
distrat, dacă aţi fost cu părinţii în concediu şi unde, aţi ascultat
muzică, aţi citit cărţi, aţi vizitat locuri şi monumente istorice,
alte obiective turistice. Sunt convins c-aţi făcut de toate şi dac-
ar fi fost vacanţa mai lungă, nu era rău. Acum, e toamnă, a în-
ceput şcoala, venim din nou la clasă, ne reîntâlnim cu colegii,
ne depănăm amintirile şi, încet-încet, ne-apucăm serios de
treabă. De aceea, înainte de a vă spune câteva lucruri la început
de an şcolar, daţi-mi voie să vă mulţumesc pentru cuvintele
frumoase adresate fundaţiei şi revistei „Murmurul Jilţului”, să
vă urez celor peste 300 de membrii titulari tinereţe veşnică şi în
acest trimestru să atragem tot mai mulţi prieteni care să ducă
pe mai departe idealurile noastre, să facă din şcoala în care vă
desfăşuraţi activitatea o instituţie serioasă de învăţământ, ştiin-
ţă şi cultură. În această vară membrii fundaţiei noastre au par-
ticipat cu creaţiile lor la Festivalul naţional de literatură „Tudor
Arghezi” de la Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti, la manifestările
organizate cu prilejul „Zilelor Eminescu la Floreşti”, la Festivalul
naţional de literatură „Moştenirea Văcăreştilor” de la Târgovişte,
la concursul de poezie „Spiridon Popescu” organizat la Radio
„Oltenia”- Craiova, la concursurile creatorilor-debutanţi organi-
zate de ziarul „Gorjeanul” şi Fundaţia „Dăruie vieţii farmec”, au
făcut filmul de 45 de minute „Mândrie şi perseverenţă” difuzat
cu ocazia schimbului de experienţă desfăşurat în liceul nostru
cu toţi directorii de grupuri şcolare, licee şi şcoli profesionale,
au iniţiat demersurile necesare la conducerile administrative şi
sindicatele din unităţile din zonă pentru a ne sprijini în acţiunile
noastre. Şi, nu în ultimul rând, fundaţia noastră a fost reprezen-
tată de Elena Ghiţan şi Alin Dobromirescu la tabăra naţională de
jurnalistică, organizată de Ministerul Educaţiei Naţionale, la
Ciric – Iaşi, în perioada 3-12 august a.c.
Toate acestea au avut drept scop crearea unei imagini să-
nătoase despre oamenii acestor locuri care-şi dedică întreaga
lor viaţă, pasiune şi pricepere, pentru binele nostru, al tuturor.
În acest scop, pentru a demonstra în continuare că suntem
în stare să înfăptuim ce ne-am propus, trebuie să acţionăm cu
răbdare, cu tact şi dăruire, să ne organizăm cum se cuvine pen-
tru a da funcţionalitate secţiilor înfiinţate în aşa fel încât, înce-
pând, începând cu 15 octombrie a.c., fiecare să participaţi cu
drag şi voie bună la ce v-a îndemnat inima, să înfiinţăm Muzeul
Jilţului şi să ne întâlnim cu „Fiii Jilţului”, la o sărbătoare de zile
mari. Deocamdată, atât, punem punct şi să lăsăm Jilţul să cur-
gă pe unde şi-a croit vadul. Vă doresc un nou un an şcolar, plin
de bucurii şi satisfacţii. Să fiţi sănătoşi.
* nal, dorind ca în cursu-i frumos să nu aibă adversar, să fie stân-
1 Decembrie. Sărbătoare scumpă a poporului român. Cu un
an în urmă, în cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari,
într-o atmosferă de emulaţie spirituală, de nedescris, se petre-
cea un eveniment cu totul şi cu totul deosebit, unic în felul său,
lansarea primului număr al revistei „Murmurul Jilţului”.
Pentru unii a fost ceva de necrezut, pentru alţii un fapt nor-
mal, împlinit, firesc, deoarece izvora din sufletul cu-
rat al copiilor, din dorinţa fierbinte de a lăsa pentru
eternitate gândurile unor adolescenţi în plin proces
de formare şi afirmare. În prezenţa managerului Ti-
pografiei „Print Art”, inginerul Vede Octavian, a în-
tregii asistenţe, cei 11 membrii ai colectivului de
redacţie, cu emoţii fireşti, cu glasurile tremurânde,
îşi prezentau creaţiile, sorbeau gustul fericirii, pri-
meau aplauzele bine meritate ale colegilor, profeso-
rilor şi minunaţilor părinţi, omagiu, într-un alt mod,
sărbătoarea noastră naţională, făceau legământ so-
lemn în faţa propriei conştiinţe că scrisul lor va ră-
mâne încrustat în clepsidra timpului pentru genera-
ţiile viitoare de liceeni din Valea Jilţului. Aşa ne-a
fost dat să avem într-o perioadă de tranziţie, de
schimbare în toate planurile, o revistă a noastră, a
e
m ili feri
cit
Fa
a
tuturor, care să ne reprezinte, să atragă tot potenţialul creator
de care dispune grupul nostru şcolar, să contribuie la creşterea
prestigiului instituţiei noastre, la realizarea unui climat sănătos
de muncă şi de punere în valoare a ideilor nobile ce animă tine-
rele generaţii. Ca orice început, a fost greu, dar nici după aceea
n-a fost mai uşor pentru că, în anul 1997, în lunile ianuarie,
aprilie, septembrie, noiembrie am tipărit câte un nou număr, în
total vreo 300 de pagini în spatele cărora arde focul nestins al
iubitorilor de frumos, de viaţă, se zămislesc noi edificii pe alta-
rul artei, ştiinţei şi culturii. E mult, e puţin, nu ştim şi de aceea
ar fi bine să lăsăm înaintaşii, sau urmaşii noştri să-şi spună
părerea, să ne judece dacă am făcut bine sau rău, ce am făcut
pentru că am pus copiii să gândească, nu le-am lăsat inteligen-
le-am permis pentru nimic în lume să se considere mai prejos
decât alţii, sădindu-le în suflet dragostea faţă de şcoala în care
studiază, respectul faţă de dascălii lor, sentimentul de mândrie
că a trăi şi învăţa în Mătăsari nu e un blestem, ci un privilegiu
că avem ceea ce n-au alţii şi putem oricând să intrăm în com-
petiţie cu oricine.
Animaţi de aceste convingeri, ne-am preocupat ca revista
noastră să fie număr de număr pe placul şi gustul elevilor, să fie
mai interesantă, diversificată în tematică, să atragă în paginile
sale nume de rezonanţă ale culturii şi ştiinţei naţionale, să per-
manentizeze rubrici care au „priză” la cititori, să simtă mereu
pulsul celor care o susţin material şi să facă cunoscută în judeţ,
în ţară şi în străinătate, într-un cuvânt să fie a celor care o scriu
şi o citesc. Ce poate fi mai îmbucurător pentru elevii şi dascălii
Grupului Şcolar din Mătăsari decât să afle că revista lor se bu-
cură de apreciere unanimă la nivelul Universităţilor din: Bucu-
reşti, Timişoara, Petroşani, Craiova, Târgu-Jiu, al Prefecturii
Judeţene Gorj, Consiliului Judeţean, Inspectoratului Şcolar, In-
spectoratului de cultură, de Poliţie, Tribunalului, Parchetului,
Muzeului Judeţean, Arhivelor Statului, Bibliotecii Judeţene, al
mijloacelor mass- media – Gorjeanul, Opinia, Curierul Minier,
Ager, Evenimentul Zilei, Tribuna Învăţământului, Radio Craiova
– şi nu în ultimul rând al conducerii unităţilor, instituţiilor şi sin-
dicatelor din Valea Jilţului, al unor prieteni din Germania şi Italia.
Aducem cu acest prilej mulţumirile noastre sincere, tuturor
acelora care au avut şi au încredere în noi, ne-au îmbărbătat,
ne-au adresat îndemnul de a continua ce a început, că suntem
pe drumul cel bun şi îi asigurăm că ceea ce ne-am propus vom
înfăptui fără şovăire şi nu vom face umbră pământului degeaba.
Acestea fiind zise vă dorim tuturor, la cumpăna dintre ani, să
rămâneţi mereu tineri şi să vă bucuraţi de tot ce vă oferă viaţa.
„Fetiţa” noastră. Acum cinci ani, în Mătăsari, în acest liceu
s-a născut o fetiţă. Am legat-o şi am alintat-o, i-am oferit căl-
dura sufletească de care avea atâta nevoie pentru a creşte. Sub
ochii noştri, uneori mustrători, alteori jignitori, ea a reuşit să
crească din an în an, cât alţii în zece.
Am purtat-o în braţe, am arătat-o tuturor, am încercat s-o
facem cunoscută lumii întregi.
Din iubirea nemărginită pentru frumos, din dorinţa fierbinte
de a învăţa, de a savura lectura, s-a născut această fetiţă fru-
moasă în Valea Jilţurilor, mai precis, aici, la noi, la Mătăsari. Pe
zi ce trecea învăţa să vorbească, să exprime ceea ce alţii sim-
ţeau şi a făcut primul pas în adevărata lume. S-a simţit nesigu-
ră, dar, văzând că în jurul ei sunt suflete ce emană putere, a
reuşit să dărâme toate barierele, să iasă din anonimat, să se
facă cunoscută şi apreciată nu numai pe plan local, ci şi naţio-
ca cea de neclintit în faţa greutăţilor, a celorlalţi, să treacă gra-
niţele ţării.
Trebuie să amintesc aici, că fetiţa noastră a luat multe pre-
mii fiind de nenumărate ori pe locul I în judeţ, locul II şi III pe
plan naţional în concursurile de reviste şcolare. Mărindu-se, a
� continuare in pagina 16
Americanii în Muzeul Jilțului
uze
ul Jilțu ul de s
ie r
15
lu i
afir
23
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Urmare din pag . 15-a
purtat pe braţele sale, arătând tuturor, ceea ce
a realizat de la începuturi şi până în prezent,
fluturând steagul victoriei. A reuşit să întru-
nească în ea toate contradicţiile, turnând astfel
măreţie şi înjosire, scăpând de privirile stânje-
nitoare ale celor din jur. Se ridică pe culmile
înalte, primeşte laudele pe care le merită din
plin şi continuă să se menţină pe cele mai înal-
te piedestaluri. Aceasta este fetiţa noastră,
despre care frumos a vorbit tatăl ei, distinsul
profesor, Dumitru Dădălău. (B.A.M.)
SĂ CONSOLIDĂM PRESTIGIUL CUCERIT .16
Septembrie 2002. Zi superbă de toamnă cum,
parcă, n-a fost niciodată. Se mişcă toate Văile
Jilţurilor. Începe şcoala. Vin copiii la Matăsari.
Vin copiii la Mătăsari de oriunde, în Cetatea Lu-
minii. Peste tot, pe străzi, printre blocuri, în au-
tobuze, în curtea şcolii e mare veselie, bucurie
şi satisfacţie pentru clipele revederii. S-a ter-
minat vacanţa, continuăm cu forţe proaspete o
nouă activitate. Părinţii sunt alături de copii,
dascălii sunt fericiţi când îşi văd discipolii plini
de viaţă, frumoşi, îmbrăcaţi de sărbătoare, şi
prin gesturi şi discuţii apropiate se întreabă unii
pe alţii ce-au făcut şi ce gânduri au în noul an
şcolar. În prezenţa subprefectului de Gorj, dom-
nul economist Eugen Vâlceanu, a deputatului
de Gorj, domnul profesor doctor Ion Mocioi, a
reprezentanţilor EMC Jilţ, Consiliului Local şi
Primăriei Mătăsari, Biroului de Poliţie, întreaga
asistenţă ascultă, cu emoţie şi vie recunoştinţă
mesajele domnului Ion Iliescu - preşedintele
României, domnului Adrian Năstase, prim-mim-
stru al Guvernului României, domnului Nicolae
Mergea, Inspectorul general al ISJ Gorj, bucu-
roasă şi mulţumită în acelaşi timp, că, şi în
acest an, Colegiul National Tehnologic din Mă-
tăsari a obţinut rezultate meritorii la concursu-
rile naţionale de capacitate şi bacalaureat, la
olimpiadele şi concursurile pe meserii, ocu-
pând locul I pe ţară la concursurile naţionale
ale revistelor şcolare şi de protecţia mediului.
Satisfacţia este şi mai mare pentru că, prin-
tr-un efort colectiv făcut deopotrivă de cadrele
didactice, părinţi şi elevi, cu sprijinul judeţului,
am reuşit să diversificăm reţeaua de învâţâ-
mânt, să aducem în cadrul colegiului, pe lângă
specializările filologie, matematică-informati-
că, ştiinţe ale naturii, protecţia mediului, elec-
tronică şi electrotehnică, clase de economie la
liceu, de informatică tehnologică şi electrome-
canică la profesională, de croitorie la ucenici, şi
şcoala postliceală de maiştri. Dispunând de
toate formele de învăţământ, de la ciclul primar
până la şcoala postliceală, colegiul din Mătă-
sari a devenit cea mai puternică citadelă a în-
văţământului din Gorj, o uzină cu foc continuu,
în care îşi desfăşoară activitatea 85 de clase cu
2. 079 de elevi, îndrumaţi cu competenţă, dă-
ruire, pasiune şi patos lăuntric de 120 de
«strungari în suflete” şi slujiţi cu devotament
de alte 20 persoane nedidactice şi auxiliare. Cu
o bază materiala modernă, colegiul din Mătă-
sari, unicat în România, se poate mândri că
începe noul an şcolar într-un climat sănătos de
muncă şi învăţătură, într-un entuziasm de ne-
descris că ceea ce se face aici şi acum e de
durată şi orice lucru bine făcut, cu migală si
competenţă, cu sacrificiu, va dăinui de-a pu-
ruri. Moliere spunea:”Lucrurile valorează atât
cât le facem să valorize. »
SĂ FIE ÎNTR-UN CEAS BUN! E toamnă. E
anotimpul strângerii recoltelor bogate. E înce-
put de an şcolar. E timpul adevărului. E bucurie
în sufletele
noastre. În-
cepe o nouă
etapă în în-
Iubirea mea ...
văţământ, se
aplică reforma, sistemul se schimbă din temelii.
Fiecare dintre noi ne facem tot felul de calcule
şi, încet-încet, începem să aplicăm în viaţă ceea
ce stabilesc mai-marii noştri. Împreună desci-
frăm noi termeni, aflăm de structura anului şco-
lar, de aplicarea noilor planuri de învăţământ, de
îmbunătăţirea sistemului de notare, de perfecţi-
onarea pregătirii personalului de învăţământ, de
avalanşa de ordine ale Ministerului Educaţiei
Naţionale, de câte şi mai câte lucruri pe care
trebuie să le înfăptuim. Avem multe de făcut,
mai ales că în această toamnă, mai precis în
luna octombrie vom sărbători 14 ani de când
s-a dat în funcţiune complexul şcolar în care ne
desfăşurăm activitatea, această uzină cu foc
continuu care foloseşte ca materie primă inteli-
genţa creatoare a tinerelor vlăstare din Valea
Jilţurilor. Să fim mândri că în reţeaua învăţă-
mântului din Gorj, liceul din
Mătăsari se înalţă maiestu-
os, ca o coloană a infinitului,
pentru că dispune de o bază
materială de invidiat, de un
corp profesoral în plin pro-
ces de perfecţionare, tot mai
stabil, bine intenţionat în
pregătirea elevilor pentru
muncă, pentru viaţă, în obţi-
nerea unor rezultate merito-
rii în toate competiţiile orga-
nizate pe plan naţional şi
judeţean.
Aşadar, ne pregătim să
organizăm, pentru prima
dată, Zilele Liceului din Mă-
tăsari, în perioada 26-31
octombrie 1998, o acţiune de anvergură care
antrenează toţi factorii educaţionali şi decizio-
nali de pe plan local şi judeţean. Sub girul Fun-
daţiei cultural-ştiinţifice „Murmurul Jilţului” din
cadrul grupului Şcolar Industrial Minier, vom
organiza, cum se cuvine momentelor aniversa-
re, sesiuni de comunicări ştiinţifice ale cadrelor
didactice şi elevilor, dezbateri de probleme ale
rolului tineretului
din epoca contem-
porană, întâlniri cu
oameni politici şi
de cultură; secţiile
Fundaţiei îşi vor arăta realizările, cenaclul
Scorpion va scoate la rampă noi talente în cre-
aţia literală şi picturală; se vor desfăşura majo-
ratul şi balul bobocilor, campionatul de fotbal
pe cicluri de învăţământ, precum şi alte activi-
tăţi sportive şi distractive.
Toate acestea vor atinge o cotă maximă pe
31 octombrie 1998, prima zi de vacanţă, când
toată suflarea din cele patru localităţi compo-
nente comunei noastre – Mătăsari, Croici, Bră-
det, Runcurel – se va întâlni, la Liceul din Mă-
tăsari, la „Sărbătoarea Fiilor Jilţului”. Atunci ne
vom da mâna unii cu alţii, tinerii şi vârstnicii,
cei plecaţi cu cei rămaşi în vatra părintească,
vom depăna amintirile din tinereţe, vom petre-
ce şi vom sărbători împreună clipele revederii,
ne vom întâlni cu conducătorii administrativi şi
parlamentarii de Gorj. Atunci Fundaţia „Mur-
murul Jilţului”, în colaborare cu Primăria şi
Consiliul local Mătăsari, cu sprijinul Prefecturii,
Consiliului Judeţean Gorj, Inspectoratului Şco-
lar, Inspectoratului pentru Cultură, Direcţiei Ju-
deţene pentru Tineret şi Sport, Centrului Jude-
ţean de Îndrumare a Creaţiei, Muzeului
Judeţean vor prezenta pe marea scenă din
curtea liceului, spectacolul muzical-coregrafic
dat de Ansamblul Profesionist „Doina Gorjului”
din Târgu-Jiu, programe cultural-artistice sus-
ţinute de formaţiile de la grădiniţă, învăţămân-
tul primar, gimnazial şi liceal, o gală de box,
campionatul de fotbal organizat pe sate şi la
Grupul Şcolar, dotat cu cupa „Fiii Jilţului”. Cu
emoţie în suflet vom participa la inaugurarea a
două obiective social-culturale: Primăria Mătă-
sari şi Muzeul Jilţului.
În cursul serii vom face o retragere cu torţe
pe strada principală din Mătăsari, după care, la
flăcările unui foc al prieteniei, amenajat în cur-
tea liceului, într-un permanent joc de artificii,
vom face o noapte albă, minunat prilej pentru a
ne distra, spunând poezii, cântând, jucând la
hora satului sau dansând pe o muzică tinereas-
că. Vom petrece ca în basme. Această atmosfe-
ră de veselie şi sărbătoare va fi asigurată de
către unităţile din zonă, care vor aduce pentru
toate vârstele şi gusturile un bogat sortiment
de mărfuri industriale, alimentare, băuturi spir-
toase şi răcoritoare. Vă aşteptăm cu nerăbdare
să fiţi alături de noi la această mare sărbătoare
a oamenilor din Valea Jilţurilor.

Tabăra de creaţie literară Săcelu, 1999

Despre SĂCELU, marele nostru istoric Alexandru Ştefulescu în a sa capodoperă, „GORJUL
ISTORIC”spunea: „Deşi nu l-a înzestrat cu posiţiuni: pitoreşti care să desfete ochiul şi să umple
de admiraţie sufletul omului totuşi nu-i lipseşte recunoştin-
ţa suferinţelor care de mii de ani şi-au redobândit şi-şi vor
redobândi sănătatea prin puterea vindecătoare a apelor
sale minerale”. Situat la 30 de km spre nord la Târgu –Jiu,
între culmile Săcelu şi Maghereşti, desigur că amprenta
dezvoltării se vede astăzi peste localitatea Săcelu, însă
ceea ce s-a păstrat de-a lungul timpului sunt fermecătoa-
rele izvoare cu ape tămăduitoare.
Era nevoie de această introducere să vă familiarizeze
cât de cât cu atmosfera aceea de pe malurile Blahniţei, sin-
gurul râu care udă Săcelu de la nord la sud. Fără îndoială că
majoritatea dintre dumneavoastră sunteţi la curent cu fap-
tul că la acest sfârşit de primăvară le-a fost dat dealurilor
săcelene, cât şi băilor sale minerale să găzduiască Tabăra
de creaţie organizată prin bunăvoinţa „Fundaţiei Murmurul
Jilţului”, cu sprijinul Direcţiei Judeţene pentru Tineret şi Sport – Gorj. Prăfuiţi şi obosiţi de drum,
cei aproape 40 de elevi, membri ai fundaţiei, s-au oprit într-o vineri seară la Săcelu, căutând
parcă cu privirea un loc de adâncă meditaţie, un loc unde să se exteriorizeze, să scrie. Şi au
găsit acest loc acolo dovadă stând creaţiile ce au rezultat din şederea noastră la Săcelu. Nu
numai un prilej de confruntare, de evaluare a fost aceasta dar mai ales a fost un veritabil prilej
de legare a unor prietenii, de schimburi de idei şi opinii în perspectiva unui viitor cât de cât
promiţător.
S-a depus, cu pasiune şi dăruire o muncă enormă s-au scris şi s-au citit în cadrul Cenaclu-
lui literar poezii de înaltă ţinută lirică, eseuri, chiar proze scurte, îndrăzneţe, s-au răspândit
aplauze binemeritate. Ca un lucru oarecum inedit pentru noi, s-au organizat întâlniri cu oameni
realizaţi în viaţă, o familie, familia Cazan, d-lui Cazan, un inginer care şi-a adus contribuţia la
ceea ce înseamnă România astăzi şi d-na Cazan – pictoriţa
Octavia Cazan – o artistă care şi-a adus şi îşi va aduce
contribuţia la ceea ce înseamnă mai ales România de mâi-
ne.
La Săcelu, acea regiune a Gorjului încărcată cu semni-
ficaţii în ceea ce priveşte sănătatea în primul rând, cei
aproape 40 elevi au trăit câteva clipe minunate, într-o lume
străină de grijile diurne, într-o lume cu preocupări nobile.
Această primă tabără de creaţie organizată de Fundaţia
M.J. la sfârşitul unei primăveri când frământările sociale
sunt din ce în ce mai mari, când stabilitatea şi securitatea
individului sunt parcă mai ameninţate ca oricând, a venit să
arate că tineretul este un demn urmaş al înaintaşilor pe
tărâmul poeziei, eseului; că elanul creator n-a scăzut ci
prin muncă el este întreţinut iar ei, tinerii creatori, sunt po-
eţii, prozatorii şi eseiştii de mâine ai poporului românesc. Am avut de învăţat multe de la acele
împădurite coline şi am înţeles încă o dată, dacă mai are nevoie, că doar prin muncă şi încre-
dere în propria persoană putem răzbi.„Să creezi ca un zeu; să porunceşti ca un rege; să mun-
ceşti ca un sclav” spunea marele nostru Brâncuşi.
La Săcelu, loc predestinat pentru meditaţie, am lăsat o parte din sufletul nostru dar am
plecat de acolo cu mai multă încredere în noi şi mai bogaţi spiritualiceşte, cu speranţa că vom
cunoaşte noi succese, că vom face şi de acum înainte paşi temeinici pe calea perfecţionării şi
afirmării noastre.
Redacţia

„Scorpionii” la Săcelu, 30 mai 1999
Alin Mirescu
Una din priorităţile Fundaţiei „Murmurului
Jilţului”, alături de editarea revistei cu nume
omonim a fost şi continuă să fie, fără îndoială,
n dafirii vi
organizarea şi finanţarea cenaclului „SCORPI- rară care a avut loc, cum nu se putea mai inspi-
ON”. Astfel elevii participanţi la Tabăra de crea- rat, la umbra nucului bătrân din curta taberei.
ţie organizată de aceeaşi fundaţie în staţiunea Prilejul a fost cu atât mai benefic cu cât am
balneoclimaterică SĂCELU, au avut fericitul putut cunoaşte oameni care au publicat în re-
prilej de a asista la o şedinţă de zile mari a vistă de-a lungul vremii, oamenii realizaţi în
membrilor cenaclului, un fel de şezătoare lite- viaţă din toate punctele de vedere. Aşadar, am
e
m ili feri ul Jilțu
ndatia uze
cit
Fa
M.J.
avut bucuria de a o întâlni pe marea pictoriţă
Octavia Cazan, membră a Asociaţiei Artiştilor
Plastici din Bucureşti, precum şi membră a
C.I.V.A.,din S.U.A. care ne-a încântat cu crâm-
peie din viaţa dumneaei; am cunoscut apoi pe
inginerul Cazan, soţul d-nei Octavia Cazan, un
continuare in pag . 17-a
ie r
ul de s

M
Fu

16
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Să fim pragmatici
Prof. Floarea Dădălău
Oricât de dotat ar fi cineva de Dumnezeu, dacă ceea ce are ca dar (sau ca
har), nu este cultivat cu râvnă şi metodic, rezultatul este chiar mai slab decât
al celor mai puţin dotaţi, dar serioşi şi harnici. De asemenea dacă nu suntem
conştienţi că ceea ce am primit „gratis” trebuie să-l împărţim cu ceilalţi, să-l
oferim cu generozitate semenilor din nou, darul nostru rămâne închis şi ori nu
va fi cunoscut, ori nu va interesa pe nimeni.
Egoismul, ştim, este izvorul tuturor relelor. El ucide darurile cu care ne-a
hărăzit pravila divină, acestea se resorb în sine, se pierd. Un pom, oricât de
valoros i-ar fi rodul, nu are nici o valoare dacă nu dă rod sau şi-l risipeşte
înainte de coacerea deplină. Omul ca şi pomul sfinţeşte locul.
Atunci când locul este favorabil afirmării în sine, singura piedică în calea
dăruirii este egoismul meschin, vinderea sau precupeţirea celor câteva bacuri
care şi-au fost dăruite în plus şi izolate cu migală de dascăli, de educatori, în
general. Niciodată nu faci prea mult atunci când dărui generos. Nu există nici
o scuză că în aceste vremuri trebuie să fii pragmatic, că este o naivitate să te
risipeşti în întreprinderi idealiste „utopice”, că cine este visător în zilele de
astăzi este un „împuşcă-n lună”; „un sinucigaş”. Este o mentalitate sedimen-
tară, de grotă. Oamenii generoşi sunt cei pe care timpul nu-i uită; mai ales
timpurile grele!. Ne doare când la întâlnirile periodice cu foştii absolvenţi, îi
vezi câtă râvnă depun să-şi afirme patriotismul faţă de fostul liceu cu care se
mândresc şi cât de stânjeniţi sunt şi cât de mult regretă că nu au făcut destul
ca să rămână în memoria bună a acestuia. Pentru că, să fim categorici, nu
valoarea notelor mari, a diplomelor, a coroniţelor rămân la urma urmei (nimic).
Liceul nu trebuie să fie numai o perioadă de alfabetizare prelungită de la 4
la 12 ani, el trebuie să fie pepinieria elitei româneşti. El este şi descernarea
materiei cenuşii pentru facultăţi, este o pregătire de înaltă clasă pentru rezol-
varea diamantelor, punându-le în valoarea caratelor şi nu diminuându-le.
Liceul nu înseamnă supraaglomerarea cu un balast inutil de reziduuri, dar
nici ignorarea culturii generale ceea ce este microclimat pentru planta de soi
sau montura pentru diamant. Cine învaţă pe sărite, ignorând total unele disci-
pline este invalid, mutilat definitiv şi n-avem decât o singură viaţă.
Liceul nu înseamnă doar ore de rutină, el este un sistem viu de cizelare, de
modelare a personalităţii în formare, a ceea ce au mai bun tinerii, de asimilare
activă, de prelungire a lecţiilor în creaţie de valori, afirmare de sine.
Dascălii ard cantităţi uriaşe de energie în acest demers de lungă şi trudni-
că durată. Se investesc valori uriaşe pentru modelarea tinerilor, iar rezultatele
nu-s nici imediate şi nici spectaculoase, decât cu fericite excepţii. Îi aşteptăm
pe cei puţini aleşi.
Tabăra de creaţie...
Urmare din pag . 16-a
om care prin înfăţişarea sa inspiră înţelepciunea şi măiestria fără margini, un om
care şi-a adus contribuţia la clădirea României ca ţară cu real potenţial, econo-
mic, un om care n-a fost învins ci a preferat să învingă el greutăţile şi ispitele
vieţii.
Fostul inspector şcolar, directorul Şcolii din Radoşi, prof. Dănescu Gheorghe,
omul care a publicat în revista noastră consecutiv în ultimele patru - cinci nume-
re a ţinut neapărat să fie prezent la întâlnirea cu cenacliştii scorpioni. Nu numai
atât dar în afară de faptul că ne-a relatat despre bucuriile ce i le-a oferit viaţa
prin întâlnirea cu oameni ca Marin Sorescu şi alţii, Gheorghe Dănescu ne-a reci-
tat şi din creaţiile proprii, adevărate „muşcături de şarpe” la adresa situaţiei ac-
tuale din ţară.
Apoi, poate ca un schimb de experienţă s-a aflat printre noi şi o tânără elevă
a Colegiului Naţional „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, Alina Mladin, o pictoriţă
care se afla în pragul celei de-a treia expoziţie a sa, care nu numai că pictează
îmbucurător de bine, prilej pentru pictorii noştri de a-şi îmbogăţi spiritul cromatic
dar şi scrie poezii, nişte izbucniri filosofice din care ne-a citit.
Într-un cuvânt, în şedinţa cenaclului „SCORPION” din Tabăra Săcelu şi-au dat
mâna poezia, pictura şi muzica. Pentru că trebuie să vă spunem că ne-au (în)
cântat auzul nume ca Alina Popescu, Cristina Stăniloiu, Schiau Gabriel precum şi
grupul vocal al liceului nostru constituit din clasa a X-a A, diriginte Dumitru Dă-
dălău, grup care este condus de către învăţătorul Dădălău Nicolae, în vârstă de
76 de ani. Poate că ar trebui luată în consideraţie propunerea inginerului Cazan
de a se învăţa cântecul „Tot ce-i românesc nu piere” şi suntem singuri că nu va
fi trecută cu vederea.
Apoi, s-a consumat poezie. Ne-au recitat din creaţii proprii, unele stângace,
altele ascunzând în ele forţă, Bădoi Alina, creionând mai mult natura în versuri,
Anton Marina, Petrescu Sidonia, Vulpe Adelina, Anca Pasăre, Sorin Popescu, dez-
văluindu-şi adevăratele valenţe lirice chiar dacă într-un stil puţin pesimist, Oana
Rusu, Pârvu Cătălina, Zabulică Vasilica, Camelia Purdescu, Alin Dobromirescu şi
nu în ultimul rând, infiltrată între noi Alina Mladin căreia i-am putut surprinde
oarecare voluptăţi filosofice.
Având rolul de a destinde atmosfera, profesorul Dănescu, care s-a apucat să
scrie versuri după ce a ieşit la pensie şi să publice apoi în revista noastră, ne-a
recitat „Televizorul ars”, un fel de rugă în care cere lui Dumnezeu să pună capă-
tat atrocităţilor războiului care va opri implicit difuzarea ştirilor rele la TV fapt ce
va remonta televizorul, ars de difuzarea atâtor ştiri groaznice.
Ne mai recită „Moştenitorii”, „Miliardarii”, „Ziaristul neloial”, „Minciuna cu
randament”. Ceea ce este cert şi am putut noi întrezări în creaţia lirică a profe-
sorului Dănescu Gheorghe este că poezia dânsului este mai mult un fel de epi-
gramă incisivă, „cu ţintă precisă”, la adresa guvernului sau inspirată din situaţia
actuală prin care trece. Însoţiţi de cuvintele povăţuitoare ale doamnei Cazan,
scorpionii au pus capăt încă unei minunate întâlniri de suflet. Punem şi noi capăt
nu înainte de a spune obişnuitul „Vivat, crescat, florcat”!
nd a
firii vi ndatia
M.J
Fu
e ț ii
Tra
70 24
Publicaţie şcolară de înaltă valoare
În numele elevilor acestei şcoli, vă spun „bună ziua” şi
„bun venit” la această dublă aniversare: cea a împlinirii a
5 ani de la înfiinţarea revistei „Murmurul Jilţului”, revistă
care ne duce pe drumul cunoaşterii, şi aniversarea zilei de
1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Nu pot să nu
menţionez faptul, că noi suntem norocoşi, că învăţăm în
singurul Colegiu Naţional din ţară, amplasat într-o zonă
rurală şi, nu numai, singurul care dispune de frumoasa
revistă „Murmurul Jilţului”.
Această revistă este o publica-
ţie şcolară de înaltă valoare,
care îmbogăţeşte cultura ge-
nerală a cititorilor şi asta dato-
rită unui om cu suflet mare,
domnul profesor Dumitru Dă-
dălău care s-a gândit şi, alături
de dânsul au fost tot nişte
elevi, să ne ofere alternativa
educaţională „Murmurul Jilţu-
lui”. Nerăbdarea noastră de a
răsfoi paginile revistei este cu
atât mai mare, cu cât dorim să
aflăm mai multe, şi aceasta nu
va înceta să ne stăpânească firea pentru că numai citind
putem şti mai multe.
Deci noi nu trebuie să citim din obligaţie, ci din plăce-
re. Cât despre ziua de 1 Decembrie, nu pot spune decât
un singur lucru: „Mihai Viteazul a murit pentru fericirea
popoului român”, de aceea poporul român i-a dăruit o
scrisoare în care-i spunea:
„Rămâi precum îţi este vitejia
Ne dă tiparul sacrelor culori
Arată cum e Daco-România
Şi după aceea poţi să mergi să mori
Va fi o Albă-România mare
Şi o lumină ca din zi de Paşti,
Iar noi semnăm sfârşitul de scrisoare
Către Măria Ta , Ştefan cel Mare,
Cei ce-au murit ca tu să mi te naşti”
Vă mulţumesc!
Postelnicu Ionela
Recunoaştere la cel mai înalt nivel
Popescu Cristi, redactor-sef, ”Murmurul Jilțului”
Ca reprezentant al elevilor din Colegiul Naţional Teh-
nologic Mătăsari, exprim bucuria şi admiraţia care ne-au
copleşit în ziua măreaţă de 9 noiembrie 2000, din istoria
localităţii noastre prin desfăşurarea unui dublu eveniment,
este vorba în primul rând, despre vizita unui înalt demnitar
al statului român care ne-a făcut onoarea de a se afla în
mijlocul nostru şi de a da o notă la fel de importantă pe cât
este evenimentul cu atât mai mult, cu cât persoana care
ne-a onorat cu prezenta domniei sale a fost chiar domnul
ministru al Educaţiei Naţionale, domnul Andrei Marga, la
data aceea cel mai important om al învăţământului româ-
nesc, iar, pe de altă parte, dar, nu separat, un alt eveni-
ment şi anume inaugurarea noului Colegiu Naţional Mătă-
sari rezultatul transformării vechiului Liceu Tehnologic,
meritul unei munci asidue şi neîntrerupte a omului care
este zi şi noapte dedicat profesiei sale şi ,mai presus de
aceasta, ridicării nivelului de cultură şi propăşirea tinere-
tului mătăsărean în acord cu realităţile unei lumi moderne
şi civilizate, nimeni altul decât domnul director ș,i în ace-
laşi timp, diriginte, prof. Dumitru Dădălău. Este greu să
exprime cineva în cuvinte preschimbarea care a avut loc
în liceul nostru şi este mai greu să exprimi recunoştinţă
omului care a contribuit cu timp și suflet la această înnoi-
re. Nu rămâne decât să admirăm şi să ne bucurăm de
timpul prezent şi să ne gândim de pe acum cu regret la
timpul când va trebui să lăsăm în urmă ceea ce astăzi ne
încântă şi ne trezeşte admiraţia şi respectul. Privind retro-
spectiv, trebuie să amintim că totul a început datorită ini-
ţiativei domnului Dumitru Dădălău de a înfiinţa o revistă a
liceului, este vorba despre „Murmurul Jilţului”, revistă
care consemnează de pe poziţii de egalitate cu alte publi-
caţii ale unor unităţi de învăţământ din Gorj, dar şi din ţară,
dovadă fiind numeroasele participări ale colectivului revis-
tei „Murmurul Jilţului” la diferite acţiuni de publicistică,
amintim: Tabăra Naţională de Ziaristică - Ciric, laşi, Mun-
celu - laşi, Tabăra de creaţie de la Săcelu, Herculane, Rân-
ca, precum şi alte concursuri interjudeţene la care am
participat, obţinând succese notabile. Toate acestea au
fost posibile, pe lângă eforturile deosebite ale primului or-
chestrator, domnul Dădălău, şi ale unor jucători de decizie
e
m ili feri uze
ul Jilțu
cit
Fa
23
a
Drag colectiv al redacţiei revistei
«Murmurul Jilţului» - Mătăsari – Gorj
Îmi pare nespus de bine că v-am cunoscut as-
tăzi, 17 decembrie 2001 și-mi pare rău că abia
astăzi v-am cunoscut. Dar niciodată nu e prea târ-
ziu – aşa sper. Pentru aceasta nu fac vinovat pe
nimeni, dar, în glumă spus, Gheorghe Dănescu e
«capul răutăţilor» pentru că el m-a provocat la un
schimb de mesaje între noi, ca ale mele să popo-
sească la dumnea-
voastră şi zău că n-a
fost rău. Astăzi mi-a
adus exemplarele
20, 21, 18, 19, anul
VI 2001 şi aşa s-a
derulat prima mea
cunoştinţă despre
dumneavoastră. În
primul rând, vă mul-
ţumesc pentru că aţi
găsit că ar fi bune şi
încercările mele lite-
rare, înserându-le în
paginile ziarului
dum­nea­voastră; în al doilea rând, vă felicit pentru
cutezanţa dumneavoastră de a redacta un aseme-
nea “ murmur” nu numai al Jilţului, ci și al Gorjului
întreg, cutezanţă care pune în faţa cititorului pagini
de o deosebită frumuseţe şi bogăţie de idei . Trăiţi
plenar şi e meritoriu pentru dumneavoastră, înca-
draţi în contextul unei vieţi zbuciumate, ambigue,
ameninţând să se coboare de multe ori în nimicni-
cie. Ţinând ştacheta unei trăiri sus, dovedeşte cali-
tatea dumneavoastră de oameni. Publicându-mi
cele două poezii “Poem” şi “Ploaia”, m-aţi pus în
postura unui datornic, aceea de a continua colabo-
rarea cu dumneavoastră, bineînţeles, dacă sunteţi
îngăduitor cu încercările mele şi dacă ele se pot
înscrie în tematica urmărită de dumneavoastră, în
timp şi spaţiul ziarului. Fie ca întâlnirea noastră să
fie un strop de lumină pe aripa timpului
I. Duţă – Novaci
locală şi judeţeană, este vorba de Primăria Mătăsari, Ex-
ploatarea Minieră, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Inspec-
toratul de Cultură prin conducătorii acestora, cât şi unor
persoane fizice sau alte persoane juridice care au contri-
buit direct sau indirect la aceste realizări. A urmat, apoi, cu
succes la fel de notabil înfiinţarea Fundaţiei Murmurul
Jilţului pentru a completa seria evenimentelor şi pentru
a ajuta cât mai mult la crearea unui climat de cultură,
propice evoluţiei spiritului creativ în rândul elevilor şi nu
numai, eforturi care nu au rămas nici de această dată
fără rezultat, din contră, s-a remarcat o tendinţă clară a
tineretului din zonă de a îmbrăţişa cultura, arta, tradiţiile.
Nu trebuie să fie decât cineva care să aprindă scânteia,
pentru ca focul să înceapă să ardă cu flăcări. Astfel, cul-
tura locală s-a îmbogăţit cu numeroase creaţii concreti-
zate fie în poezie fie în proză, fie în alte domeniu ale
culturii, să amintim doar lansările de carte care se des-
făşoară de câţiva ani încoace, creaţii aparţinând unor ti-
nere talente literare, născute şi crescute pe aceste me-
leaguri. În sfârşit, retrospectiva se încheie cu prezentul
când suntem meşterii celei mai mari reuşite pe plan lo-
cal pentru noi toţi, dar, mai ales, pentru generaţiile vii-
toare de elevi care vor urma să studieze în liceul care se
va numi de acum Colegiul Naţional şi care va face faimă
localităţii, Gorjului şi chiar ţării. Nu este lipsă de modes-
tie când afirmăm că şi Colegiul nostru face cinste ţării,
din contră, afirmaţia este pe deplin fondată şi oricine
doreşte să se convingă nu trebuie decât să vină până la
Mătăsari, pentru a vedea condiţiile în care studiază elevii
de aici, precum şi noua înfăţişare a liceului, o schimbare
totală, nouă, plină de personalitate, model de exemplici-
tate şi ideal.
S-au făcut şi se fac, în continuare, eforturi mari şi
susţinute, dar, după cum vedeţi, succesele nu întârzie să
apară. Aceste merite sunt recunoscute astăzi ,implicit,
prin prezenţa fostului ministru Andrei Marga, a secreta-
rului de stat Adrian Gorun, a preşedintelui CJ, Nicolae
Mischie, a prefectului Emil Popescu, deoarece, prin bu-
năvoinţa si recunoaşterea pe care ne-au acordat-o, învă-
ţământul din această zonă minieră a cunoscut o nouă
etapă, poate, cea mai importantă din existenţa sa.
ul de s
ie r
17
lu i
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
DE 15 ANI, “MURMURUL JILŢULUI”…
15 ani? Când au trecut aşa repede?
Parcă nici nu au fost! Nu îţi vine să crezi că
o revistă şcolară poate vieţui atâta timp, în
condiţiile deloc favorabile, pentru astfel de
lucruri, ale învăţământului românesc. To-
tuşi, peste câteva zile revista împlineşte
această vârstă frumoasă şi, în ciuda vicisi-
tudinilor actuale, spiritul ei nu are de gând
să îmbătrânească, aşa cum nici redactorii
ei nu vor să o facă.
Prima dată am luat cunoştinţă de revis-
tă acum vreo unsprezece ani, ca proaspăt
profesor titular pe catedra de limba română
a Şcolii Generale nr.1, Negomir, şcoală la
care mă aflu şi astăzi, când domnul director
de atunci al Colegiului Tehnologic de la Mă-
tăsari, în persoana domnului Dumitru Dă-
dălău, trimitea câteva exemplare din revistă tuturor şcolilor
din vecinătate. În primul rând, am rămas uimit că există o
revistă în mediul rural şi, mai ales, că este făcută după toate
regulile artei. Când lucrasem la Şcoala Generală nr.3 Rovi-
nari, încercasem, împreună cu câţiva colegi entuziaşti, să
scoatem şi noi o revistă, pe care am redactat-o mai mult
manual, neavând bani pentru a o duce la tipografie, şi ştiam
din această experienţă ce greu este să o scrii şi, mai ales, să
o publici. De aceea, surpriza întâlnirii „Murmurului Jilţului” la
ţară, într-un loc în care puţini profesori străini s-au stabilit
până atunci, datorită izolării lui, a fost mare şi am împărtă-
şit-o cu mare vâlvă cu colegii mei, care nu păreau deloc ui-
miţi. Dumnealor erau de mai mult timp acolo şi o mai văzu-
seră. Uimirea mea a fost lămurită rapid de către un coleg prin
întrebarea: „Nu aţi auzit niciodată de domnul director Dumi-
tru Dădălău?”. Mărturisesc că auzisem şi la Rovinari, când
lucram acolo, dar nu cunoşteam realizările Domniei Sale şi
nici nu îmi închipuiam că un om extrem de sever, aşa cum
era catalogat la vremea respectivă de unii dintre cei care îl
cunoşteau, are pasiune şi pentru artă, pentru că aşa consider
eu, că o revistă făcută din suflet nu poate fi decât artă. Trep-
tat, am aflat că, de fapt, Domnul director continua munca
începută de fratele Domniei Sale, despre care auzisem o
mulţime de lucruri bune, dar pe care nu am avut onoarea să-l
cunosc, nici ca director şi nici ca profesor, şi o făcea foarte
bine.
Nu peste mult timp, în ultima săptămână de carte dinain-
te de Crăciunul anului 2000, şcoala noastră a primit invitaţia
de a vizita Colegiul Tehnologic de la Mătăsari, cu ocazia fes-
tivităţilor de Moş Crăciun. Domnul director ne-a trimis chiar
şi un autobuz pentru a ne putea deplasa şi a nu lipsi de la
acest eveniment. Directorul de atunci al şcolii noastre, ştiind
că nu mai fuseserăm niciodată acolo, m-a desemnat pe mine
să însoţesc elevii şi, astfel, am avut ocazia să cunosc o mare
unitate de învăţământ românesc din mediul rural şi pe con-
ducătorul ei, pe care nu avusesem onoarea de a-l întâlni ni-
ciodată. Impactul cu noua situaţie a fost puţin şocant, pentru
că, în loc să fiu tratat şi primit „de sus”, aşa cum mă aştep-
tam şi cum mai avusesem parte la o altă şcoală importantă
din Tg-Jiu, vizitată cu un anumit prilej, din contră, domnul
director m-a primit cu toate onorurile, de parcă aş fi fost o
oficialitate venită în control. Câtva timp, nu am mai ştiut nici
ce să mai spun, mirarea nepărăsindu-mă deloc, şi aproape
că nici nu auzeam nimic din ceea ce spunea gazda noastră,
care ne-a însoţit personal, deşi ar fi putut numi un profesor.
Gestul acesta mi-a rămas adânc întipărit în suflet şi am rea-
lizat imediat că am avut ocazia să cunosc nu numai un pro-
fesor şi un director de mare importanţă, ci şi un om deosebit,
preocupat nu numai de dezvoltarea bazei materiale a şcolii în
care munceşte de o viaţă, ci şi de progresul ei spiritual.
Am intrat în toate clasele şi laboratoarele şi m-am minu-
nat de ce se putea găsi acolo, ca dotare tehnico-materială,
dar m-am oprit mai mult într-o sală mai mică în care, pe
bănci, erau înşirate, într-o anumită ordine, zeci de exemplare
din numere diferite ale revistei pe care eu o admirasem şi de
care mă mirasem atâta cu ceva luni în urmă. Bucuros că, în
sfârşit, am descoperit locaţia ei, am zăbovit mai mult şi am
început să răsfoiesc câteva dintre numere, atent la toate ti-
tlurile, încât, pe moment, uitasem de ce mă aflam la Mătăsari
şi îmi continuam nestingherit activitatea, deşi elevii care mă
însoţiseră şi de care trebuia să am grijă părăsiseră de mult
sala. Cufundat în lectură, nu am băgat de seamă că cineva se
apropiase în spatele meu şi am auzit o voce calmă: „Vă pla-
ce?”. Luat prin surprindere, m-am întors speriat şi am apro-
bat din cap către omul care nu era altul decât atenta gazdă.
„Atunci veniţi cu mine!” a reluat vocea şi am urmat-o meca-
nic în altă sală, unde mi-a pus în braţe un vraf de reviste,
constatând acasă că era, de fapt, o mini-colecţie a revistei în
faţa căreia mă oprisem mai înainte. Foarte bucuros, am şi
nd a
firii vi ndatia
M.J.
Fu
18
e ț ii
Tra
70 24
uitat să mulţumesc, dar nu mai avea importanţă. Aveam ce
îmi dorisem. Îndreptându-mă spre ieşire, am admirat din
treacăt peretele de diplome afişate pe hol, ilustrând rezulta-
tele elevilor şcolii la diferite concursuri şcolare şi am obser-
vat printre ele şi câteva obţinute de revista din care ţineam în
braţe o parte. Atunci mi-am dat seama că multele premii pe
care le primise până atunci făceau din ea un lucru valoros şi
m-am simţit privilegiat că „părintele” ei îmi dăruise din tot
sufletul câteva.
Continuând vizita, am descoperit, în incinta liceului, Mu-
zeul Jilţului, organizat şi condus cu mare dragoste şi pasiune
de către doamna profesoară Floarea Dădălău şi în care, pen-
tru câteva minute, m-am simţit în lumea bunicilor mei. Aici
am aflat că şi muzeul şi revista fac parte din Fundaţia „Mur-
murul Jilţului”, al cărui fondator este chiar directorul colegiu-
lui, care avusese amabilitatea să mă primească şi generozi-
tatea să îmi dăruiască o parte a sufletului Domniei Sale, prin
revistele pe care le ţineam sub braţ.
Mă întorceam la şcoala mea mulţumit că primisem un
dar spiritual nepreţuit, de care m-am bucurat pe îndelete nu-
mai când am ajuns acasă, deoarece, între timp, colegii termi-
naseră programul şcolar şi plecaseră acasă.
De atunci, în fiecare an am fost invitaţi la Mătăsari, fie cu
ocazia festivităţilor de Crăciun, fie la târgurile de ofertă edu-
caţională, pe care liceul le-a organizat an de an. Nimic nou
din ce vedeam nu mai era o surpriză, ci un act de normalita-
te, liceul ajungând la culmea dezvoltării sale ca instituţie mo-
del de învăţământ gorjean şi naţional. Bineînţeles că şi revis-
ta a cunoscut o amploare pe măsură, în câţiva din ultimii ani,
urmărind-o chiar pe viu la concursul judeţean de reviste
şcolare, la care am participat şi eu, efemer, cu revista şcolii
mele. Desigur că a luat de fiecare dată locul I la judeţ, la
secţiunea la care a concurat, dar valoarea şi-a arătat-o şi la
faza naţională, de unde a venit, de fiecare dată, cu premiile
cele mari.
De-a lungul timpului, revista şi-a sporit notorietatea şi
valoarea, prin prezenţa în paginile ei a numeroase personali-
tăţi din toate domeniile: scriitori şi critici literari, membri ai
Guvernului şi Parlamentului României, înalţi reprezentanţi ai
Bisericii Ortodoxe Române, oficialităţi ale judeţului şi regiunii,
oameni de cultură şi artă din străinătate, personalităţi din via-
ţa culturală a ţării, poeţi şi prozatori recunoscuţi în ţară şi
peste hotare, profesori universitari şi preşedinţi importanţi de
fundaţii şi de alte organizaţii, însă ea nu a devenit o revistă
cosmopolită, ci şi-a păstrat spiritul cu care a fost fondată: o
revistă a Mătăsariului, a oamenilor care trăiesc aici, a elevilor
şi cadrelor didactice ale liceului şi şcolilor din localitate şi din
vecinătăţi, care a avut şi are ca obiectiv principal „scoaterea
în lume” a acestei părţi de ţară care, din păcate, încă mai
este recunoscută numai ca o zonă minieră cu probleme im-
portante. Revista este deschisă şi oricine îşi poate publica în
ea propriile opinii, atâta timp cât acestea nu sunt politice şi
nu lezează publicul cititor. Ea şi-a păstrat şi sporit distanţa
faţă de politic, nealunecând, datorită importanţei şi notorietă-
ţii pe care şi le-a cucerit în timp, în patima părtinirii, aşa cum
s-a întâmplat cu altele. Ea este şi va rămâne un reper cultural
pentru oricine va vrea să pornească o lucrare asemănătoare
şi sunt convins că, în viitor, va deveni o formatoare de prim
rang de opinii sănătoase cu privire la mersul educaţiei în so-
cietatea actuală.
Fiind la ceas aniversar, ne facem şi noi datoria de a-i ura
viaţă lungă în peisajul publicistic românesc, să aibă rezultate
frumoase în toate acţiunile pe care le întreprinde şi să rămâ-
nă aşa cum a fost până acum, o revistă a tuturor celor care
vor să aducă ceva nou în educaţie, să apere şi să ducă mai
departe o tradiţie sau, pur şi simplu, să facă un act de cultură.
LA MULŢI ANI, „Murmurul Jilţului”!
Prof. CARCALICEA ION
Director, Şcoala Generală Nr.1, Negomir
e
m ili feri
cit
Fa
a
După 18 ani
Stau singură şi visez la anii frumoşi din liceu, câtă frumuseţe, veselie, cât murmur
al tinereţii vuia pe holurile liceului…oare cât a trecut? 18 ani?
Offf… cât timp… ce repede trece vremea… ! Îmi aduc aminte cu nostalgie de
vremea când domnul diriginte, Dumitru Dădălău, a venit, la iniţiativa celor trei tineri
inimoşi ai clasei a X-a A: Ghiţan Elena, Corega Oana şi Radu Cristian, cu propunerea
de a pune bazele unei reviste, revistă care dăinuie şi azi, ,,Murmurul Jilţului”.
M-am bucurat enorm. Am început să visez, voiam să fiu printre fondatori, să scriu
primul articol, să aspir la un ideal, din acel moment m-am simţit alta, eram şi vream
ceva. Aşa am început să pun pe hârtie câteva rânduri despre realizarea idealurilor
I. C. DUȚĂ
mele. Un ideal care va constitui un prezent pentru alt viitor. Scriam despre integrarea
mea în societate, după terminarea unei facultăţi, realizările mele pe un viitor îndepăr-
tat visam mult…credeam în forţele mele proprii . Aşa a apărut primul meu articol
,,Setea de absolut”, a cărui apariţie în revistă a fost posibilă, datorită domnului diri-
ginte, Dumitru Dădălău.
Îmi aduc aminte 1 decembrie 1996, Ziua Naţională a României. Aveam emoţii
foarte mari, parcă îmi sărea inima din piept în sala de sport a liceului din Mătăsari.
Nu vă gândiţi că eram la o competiţie sportivă, ci eram la cel mai mare eveniment din
viaţa mea de până atunci, eveniment pe care nu o să-l uit niciodată. Era prima apa-
riţie a revistei şcolii ,,Murmurul Jilţului”, revistă cu care mă mândresc că şi astăzi
există. Revistă care este majoră cu data de 1 decembrie 2014, iar, prin spiritul ei, nu
are de gând să îmbătrânească, aşa cum nici redactorii ei nu vor să o facă, idealul
dându-le elan şi tinereţe.
Aşa a început apariţia revistei, dar erau atâtea lucruri de învăţat, încât mă sim-
ţeam atât de mică , mi se părea că mă pierd în necunoscut şi acum când mă gândesc
am emoţii, de ce? Pentru că acele clipe au marcat, oarecum, existenţa mea. Dar anul
următor, a apărut şi numărul 2 al revistei, număr în care noi, elevii clasei a XII-a, am
fost întrebaţi ce ne dorim pe viitor, în anul 1997, an terminal. Drumurile noastre s-au
despărţit atunci cu multe regrete, dar cu vise şi aspiraţii noi. Eram fericită că, scriind
în această revistă, ne exprimam gândurile, fiecare venea cu idei noi, scria ce simte şi
eram sigură că ceea ce scriem o să le placă cititorilor.Pe 17 februarie s-a înfiinţat
Fundaţia cultural – ştiinţifică ,,Murmurul Jilţului” la iniţiativa profesorilor Dumitru,
Floarea şi Ion Dădalau şi a elevilor Alin Dobromirescu, Elena Ghiţan, Bebe Ciutureanu,
precum şi a secretarei colegiului, Eugenia Barbacioru. Toate se întâmplau într-un
timp record şi asta datorită domnului diriginte, Dumitru Dădălău, un om cu calităţi
extraordinare, cu o putere de muncă ieşită din comun, om care şi astăzi este la fel.
Şi aşa au trecut anii…. şi a apărut revistă după revistă. Anul trecut, pe 30 noiem-
brie 2013, am avut o bucurie imensă, când dupăani, am avut o întâlnire cu 3 gene-
raţii: una de electroniști – promoția 1993 și două de informaticieni: promoția 1997 și
promoția 2001. Atunci am avut ocazia să vizitez liceul unde am învăţat, liceu care, pe
parcurs, a devenit colegiu. Am rămas impresionată că fiecare sală este utilată cu
aparatură ultramodernă, câte un televizor color, un calculator conectat la internet, un
videoproiector, un retroproiector şi un ecran de proiecţie. Tot în cadrul colegiului am
văzut un ultramodern amfiteatru, dotat cu toate utilităţile şi cu aparatură de ultimă
generaţie. Mobilierul, tabla magnetică, staţia de emisie, întreaga sală de amfiteatru
îţi lăsa impresia că te afli într-o sală de şedinţe a celei mai puternice instituţii private.
Continuând vizita, am descoperit, în incinta liceului, Muzeul Jilţului, în care m-am
simţit, parcă, în lumea bunicilor mei.
După această întâlnire, m-a cuprins o curiozitate mare ce s-a scris ani de-a rân-
dul în revista ”Murmurul Jilţului” şi aşa am început să răsfoiesc pe internet fiecare
număr. Această revistă şi-a sporit valoarea şi notorietatea, prin prezenţa în paginile ei
a numeroase personalităţi nu numai ai judeţului, ci şi din toate regiunile ţării, oameni
de cultură şi artă din străinătate, personalităţi din viaţa culturală a ţării, poeţi şi pro-
zatori recunoscuţi în ţară şi peste hotare, profesori universitari şi preşedinţi impor-
tanţi de fundaţii, scriitori şi critici literari, membri ai Guvernului şi Parlamentului Ro-
mâniei, înalţi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române. Obiectivul principal al
acestei reviste a fost scoaterea în lume a acestei zone miniere, zonă care se confrun-
tă din ce în ce mai mult cu probleme importante. ”Murmurul Jilţului” rămâne o revis-
tă a Mătăsariului, a tuturor celor care locuiesc în această zonă. Sunt mândră că am
fost elevă a liceului Mătăsari şi mi-a fost dat să-l am ca diriginte pe domnul Dumitru
Dădălău, un om extrem de valoros, de încrederea căruia m-am bucurat. Atunci, poa-
te, mi se părea dur, dar experienţele din viaţă m-au făcut să înţeleg că, de fapt, era
un om extraordinar care ne voia doar binele, fapt pentru care îi mulţumesc din toată
inima. Domnul diriginte ne forma pentru viaţă, duritatea dânsului transformându-se
în adevăr, acum.
Of.. ce timpuri… tinereţea rămâne tinereţe, ca fiind cea mai frumoasă parte a
vieţii de care ne vom aminti cu drag. Multă sănătate doresc celor care se ocupă în
prezent de această revistă, nu lăsaţi neajunsurile, invidia, răutatea să învingă, conti-
nuaţi să visaţi în aceste vremuri tulburi şi speraţi la un viitor frumos.
Copăcescu Georgeta
ul Jilțu
uze ie r
ul de s
M
lu i
afir
23
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Colegiului Tehnic din Mătăsari,
adevarată Școală de Jurnalistică
Ziarul Gorjului
In perioada 12-19
iulie 2008, Ministerul
Educaţiei, Cercetarii şi
Tineretului a organizat
a XV-a ediţie a Taberei
Naţionale de Jurnalisti-
că, în localitatea Mun-
cel, judetul Iaşi la care
au fost prezenţi 70 de
elevi din opt judeţe ale
ţării . Colectivul de re-
dacţie al revistei ,, Murmurul Jiltului ” din cadrul Colegiului Tehnic
Mătăsari, revistă premiată cu titlul de laureat la Concursul Naţional
al revistelor şcolare, cu cel mai mare punctaj pe ţară şi judeţ , alcă-
tuit din elevii ciclului liceal , Andrada Catrinoiu, Ionuţ Ceauşescu ,
Cristian Ciochia, Cristian Gârjoabă, Ioana Panduroaica, Flavius Pur-
cel, a fost invitat , prin Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, să parti-
cipe la cele trei secţiuni media , Radio , Televiziune şi Presă Scrisă
din Iaşi. Alături de tinerii jurnalişti din celelalte judeţe, Cristian Gâr-
joabă şi Flavius Purcel au lucrat în redacţiile ,, Ziarul de Iaşi “ re-
spectiv ,, 7est “ , obţinand locurile 1 si 3 pentru interviul cu şeful
galeriei Politehnicii Iaşi şi reportajul cu admiterea în învăţământul
universitar, Ioana Panduroaica , la Antena 1-locul 3, Ionuţ Ceau-
şescu la TVR Iaşi-locul 2, iar Andrada Catrinoiu la Tele M şi Cristian
Ciochia la Pro TV – menţiuni. Pe parcursul celor 7 zile s-au organizat
,, Interviuri Imaginare “, Concursul de Miss şi Mstr. Jurnalist 2008,
vizitarea casei memoriale Ion Creangă , a Hanului Ancuţei, a mănăs-
tirilor Agapia şi Văratic , a Palatului Culturii, Bisericii Trei Ierarhi , a
Junimii . A fost admiratTeiul lui Eminescu, s-a participat la un foc de
tabără şi la o discotecă în aer liber, activităţi care te fac să simţi că
eşti tânăr şi trăieşti în deplină armonie. Cele două Tabere Naţionale
organizate de Minister reprezintă o recunoaştere a muncii desfăşu-
rate de cei 2000 de elevi şi cadre didactice din Mătăsarii Gorjului
care, numai în anul 2008, au publicat opt cărţi, dintr-un total de 14
care, în peste 2000 de pagini şi 6000 de fotografii, vorbesc despre
efervescenţa creatoare din Cetatea Luminii .”
Biblia elevilor din Mătăsari
Prietene, dă-mi voie să îţi spun că te afli în faţa unui fapt împli-
nit, ai în mână o revistă, o lucrare tipărită în condiţii deosebite care
vrea să îţi umple sufletul, setea de cunoaştere cu ce se întâmplă în
şcoala mea, în şcoala ta, în şcoala noastră.”
Aceste cuvinte simple, spuse din inimă, au avut puterea să re-
ziste în timp şi să ne facă mândri că suntem sau am fost elevi ai
Colegiului Tehnic Mătăsari.
Iată că, deşi au trecut 15 ani peste aceste rânduri , Revista
”Murmurul Jilţului” ne face în continuare bucuria de a-i putea citi
articolele şi de a ne aminti mereu faptul că gândurile mari trebuie
însoţite de cuvinte măreţe.
Am scris în această ,,Biblie” a elevilor din Mătăsari cuvinte
triste, despre momente care ne vor rămâne mereu în suflete şi în
gândire , încurajări ,bucurii sau dezamăgiri , toate învelite în natu-
raleţea şi simplitatea unor copii care au ştiut că nu este necesară
o diplomă de jurnalist pentru a-ţi aşterne pe o filă, cele mai profun-
de sentimente, cele mai frumoase gânduri şi cele mai mari împli-
niri.
Astăzi, îmi amintesc cu drag despre primul articol, despre pri-
mele cuvinte ,despre ,,profesorul nostru, într-un octombrie târziu,
al anului 2006, când înaintam cu paşi înceţi, însă siguri, către o altă
etapă a vieţii, fără să bănuiesc măcar faptul că aceste16 litere îmi
vor rămâne veşnic în gândire sau, cu atât mai puţin, faptul că o să
îmi fie atât de dor de persoanele ale căror sfaturi nu am ştiut să le
ascult sau, poate nu am vrut, din mândrie copilărească , din incon-
ştienţă , din cauza vârstei sau, pur şi simplu, din neştiinţă.
Nu regret decât faptul că nu am preţuit la timp persoanele în
faţa cărora spun astăzi ,,jos pălăria!” Mulţumim pentru răbdare,
domnule profesor, pentru grijă şi pentru cât de mult ne-aţi iubit în
momentele în care meritam cel mai puţin. Sunt mândră de faptul
că v-am avut dascăl şi îndrumător , sunt mândră de revista cu care
am crescut , de şcoala mea şi de faptul că mi-aţi dat ocazia să o
reprezint în cei patru ani de liceu, atât în ţară , în taberele de jurna-
lism de la Muncel , cât şi în străinătate, când, în urmă cu 5 ani, aţi
avut încredere în mine , un învăţăcel la început de drum, care
habar nu avea de fapul că urma să viziteze frumoasa Italie şi, cu
atât mai puţin, că timp de o săptămână va face parte dintr-o altă
familie, deoarece nu o să uit niciodată faptul că Sara Chedin împre-
ună cu sora şi părinţii săi m-au făcut să mă simt acasă, deşi eram
într-o lume cu totul diferită , înconjurată de oameni noi şi de obice-
iuri nebănuite, însă, totodată, de suflete calde, pe care mi le voi
aminti mereu cu drag, indiferent de locul în care mă voi afla, deoa-
rece zilele petrecute în familia Chedin şi orele petrecute la Institutul
Agrar San Benedeto mi-au rămas întipărite într-un colţ de suflet
peste care nu voi lăsa niciodată să se aştearnă uitarea.
nd a
firii vi ndatia
M.J
Fu
e ț ii
Tra
70 24
CRONICA UNEI REVISTE
Deunăzi, am intrat în posesia nr. 29 al revistei “Murmurul
Jilţului”, apărut la 1decembrie a.c., de Ziua Naţională a Ro-
mâniei. Aşa cum afirmam şi cu alte prilejuri, este o adevărată
încântare să lecturezi articolele publicate în această revistă;
acestea sunt scrise cu talent şi temeinicie, autorii lor tratând
probleme majore care se află în centrul preocupărilor colecti-
vului de elevi şi de cadre didactice. În primele pagini este re-
flectat modul de organizare şi desfăşurare a manifestărilor
prilejuite de «Zilele liceului », de aniversarea a 110 ani de în-
văţământ în Mătăsari şi Sărbătoarea Fiilor Jilţului. Cum era şi
firesc, prima pagină începe cu un articol
despre Marea Unire de la 1 Decembrie
1918, semnat de prof. Purdescu Claudiu.
Este redat mesajul plin de căldură su-
fletească al conf. univ. dr. Nicolae Mischie
– preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, în
care, aducând un elogiu dascălilor «care
au pus suflet şi au dat ce au avut mai bun
pentru a face din generaţiile de azi genera-
ţii responsabile şi apreciate », denumeşte
Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari
– « una dintre cele mai reprezentative şco-
li din România ».
Citind cuvântul de salut adresat parti-
cipanţilor la întrunirea de suflet de eleva
Simona Baboi, preşedintele Consiliului elevilor de la CNT Mă-
tăsari, nu poţi să nu te bucuri şi să nu exclami: ce copii minu-
naţi avem! în paginile revistei sunt preluate unele articole
apărute în ziarul « Gorjeanul: nr. 3737din 7decembrie 2003
(“Zilele liceului la Mătăsari” şi “Ştafeta generaţiilor la Mătă-
sari ’’, semnate de înv. Irina Stoichescu de la şcoala din Bră-
det); nr. 3734 din 2 octombrie 2003 (« 110 ani de învăţământ
la Mătăsari »), nr. 3740 din 10 octombrie 2003 (« Dezbaterea
la Mătîsari ») și « Un nume adunat pe - o carte ... », toate trei
semnate de Marius Becherete - jurnalist la « Gorjeanul ». Inte-
resante prin conţinutul lor sunt articolele « Şcoala acum 60 de
ani », de dr. Dumitru Joavină -Constanţa; «Sărbătoarea majo-
ratului», de prof. Ion Dădă­lău-director adj. al CNTM şi « Bru-
mărel de Mătăsari », de prof. Dima Loredana.
Demnă de toată lauda este iniţiativa colectivului de redac-
Nu ştiu câte gânduri legate de aceste momente am aşternut pe
filele acestei reviste, nu pentru că nu mi-aş fi dorit să împărtăşesc
acele bucurii împreună cu colegii mei, ci pentru că am fost, proba-
bil, puţin egoistă, mică fiind, am crezut că povestind acele momen-
te, îmi vor fi furate cele mai frumoase amintiri ,că scriind despre
acele clipe, îşi vor pierde esenţa… Am dorit să am ceva doar al
meu, neştiind că amintirile nu mi le poate lua nimeni.
Sunt conştientă acum că nu mai pot retrăi acele zile , în ciuda
faptului că le-am păstrat doar pentru mine timp de 5 ani, aşa cum
nu voi mai retrăi niciodată anii de liceu, iar, dacă elevă fiind , îmi era
dor de copilărie, iată-mă acum, studentă la Universitatea Politehni-
că Timişoara , ducând dorul acelor ani în care învăţam la Colegiul
Tehnic Mătăsari, momentelor petrecute în jurul celor mai frumoşi
oameni de pe această lume. Nu ştiam atunci cât de mult înseamnă
să ai un sfătuitor , să ai lângă tine persoane care te iubesc necon-
diţionat , care certându-te, încearcă să îţi demonstreze cât de mult
le pasă de ceea ce se întâmplă cu tine. Acum îmi dau seama cât de
dor îmi este de ,,Atunci,, . Revista ”Murmurul Jilţului”ne acordă
ocazia să ne amintim cât de frumos era, cât de frumoşi eram în
simplitatea noastră dulce, în gândirea creativă şi optimismul cu
care priveam viitorul .
Îmi citesc astăzi articolele şi realizez cât de uşor era totul
atunci, cât de frumos este totul acum şi cât de împlinit poate fi
viitorul, asta deoarece îmi place să cred că voi reuşi să vă fac
mândru de mine, domnule profesor, pentru că eu sunt mândră de
faptul că mi-aţi fost dascăl şi sper să nu vă dezamăgesc niciodată.
Probabil aceste cuvinte le voi citi şi peste ani, însă trecerea
timpului nu va schimba cu nimic ceea ce spun acum, în ciuda fap-
tului că de multe ori am început să scriu, însa m-am răzgândit,
e
m ili feri
cit
Fa
a
ţie care a realizat în paginile revistei astfel de rubrici cum
sunt: « Gânduri, la început de carieră în Mătăsari » (unde îşi
exprimă opiniile profesorii: Tîrca Alina, Caşotă Monica, An-
dreescu Mădălina, Arjoca Cristian şi Elena Lori) şi « Dialog
între generaţii - întâlnire cu foştii elevi ai CNTM » (purtat cu
elevii actuali de către profesorii Dobromirescu Alin, Purdescu
Claudiu, Dima Elena, şi Dobreci Daniel, foşti elevi CNTM ).
Un număr mare de elevi prezintă diverse teme, făcând do-
vada maturităţii în gândire şi dobândirii unor cunoştinţe te-
meinice în domeniile acordate: Cioclei Marina Maria, IX B («
Despre creație »); Oţelea Suzana, XII A («
Ce este viaţa ? » şi « Dragul meu » - o scur-
tă scrisoare adresată băiatului pe care-l
îndrăgeşte); Tănăsoiu Cristian, X B (« Școa-
la de presă pentru tinerii jurnalişti »); Mo-
nea Ana Elena, X E (« De ce ne facem jur-
nalişti »); Ciciu Dan Gabriel, XI E (« Am fost
« circar » ); Boulean Alexandra, XI A (« Ce
vor fetele de la...a XI-A ?! »); (Vâlceanu
Ramona, XI A (« Şcoala-izvor de realizare »
şi « Nesfârşit... de iubire »); Marcu Alina
Cornelia (« Arc peste timp »); Ruşet Mira-
bela, XII B (« Cine a pus bazele geometriei
Titu Pânişoară »); Maftei Mădălina, XI D (« Unii cetăţeni au
devenit duşmani ai naturii »); Hobeanu Ro-
dica-Valentina, XII B (« David Emanuel - întemeietorul Şcolii
matematice Româneşti »); Vlădeanu Ana-Maria, XI D (« Carac-
terul dual al domeniului tehnic - pregătire generală - calificare
profesională »); Nebancea Doru Dumitru, IX B («Despre Dum-
nezeu »); Milodin Aneta-Mariana, XII B (« Galileo Galilei ») şi
Dădălău Dumitru, IX B («Existenţa lumilor paralele »). În înche-
iere, după ce am savurat pur şi simplu articolele din acest
număr al revistei “Murmurul Jilţului “, unul mai frumos ca al-
tul, scrise parcă a ne face încă o dată dovada frumuseţii limbii
române, a nesecatelor ei posibilităţi de exprimare, putem afir-
ma că, pe merit, cu plin temei: Colegiul Naţional Tehnologic
Mătăsari este una dintre cele mai reprezentative şcoli din
România, cu dascăli minunaţi, cu elevi silitori la învăţătură și
dornici să devină cetăţeni de nădejde ai ţării.
Titu Pânişoară G 3782/2003
fără motiv, şi uneori regret acest lucru, dar, cine poate spune că nu
are regrete?
Prin această revistă ne dovediţi cât de aproape suntem de su-
fletul dumneavoastră, pentru că aţi reuşit să treziţi tot ce era mai
viu în cutiuţa imaginaţiei noastre, tânăra generaţie , care are acum
onoarea să o ducă mai departe, îngrijind-o şi şlefuind-o, spre a
aduce cititorului cele mai curate şi cele mai sfinte sentimente de
iubire, a tot ceea ce este frumos şi uman, amintindu-ne simbolu-
rile acestei zone din care provenim, Mătăsari.
Avem ocazia să vorbim despre toate gândurile care ne frămân-
tă, să spunem ceea ce simţim, să dăm şi să primim sfaturi , chiar
dacă uneori ne este teamă să cerem ajutor.
Timpul trece în defavoarea noastră, mereu ne propunem să
facem toate zilele să fie speciale în felul lor, dar sunt şi momente în
care suntem mult prea grăbiţi, iar anumite fraze pe care le rostim
nu apucă să fie înţelese aşa cum ni le-am calculat noi în minte ,
însă , în acele clipe, cel mai bine este să aruncăm toate gânduri-
le urâte şi, cel mai important, să evităm unele noi. Mi-aş dori ca
din ce în ce mai multe persoane să înveţe să aprecieze aceste
mici sclipiri ce ne colorează viaţa , aceste gânduri inocente pe
care le împărtăşim, sperând că vor aduce un zâmbet pe chipul
cititorului şi, totodată, să ridice un semn de întrebare asupra mo-
dului în care am început să vedem fericirea, deoarece sunt tot
mai puţini cei care cred că aceasta este adusă de către persoa-
ne, observând zilnic cum tot mai mulţi dintre noi apreciază mai
mult darurile, decât compania persoanelor dragi, iar cel mai trist
este faptul că aceste abateri sunt tot mai dese, tot mai vizibile.
Sunt multe de spus despre ceea ce am găsit în rândurile
acestei reviste, parcă a trecut un veac de când veneam acasă şi
scriam tot ce îmi trecea prin minte despre lucruri de care îmi era
dor, nebănuind cât de dor urmează să îmi fie de clipa prezentă,
despre ,,Profesorul nostru de limba română “încercând în fiecare
rând să aştern cuvintele potrivite, neştiind faptul că nu o să le gă-
sesc niciodată , indiferent cât aş căuta, câte cărţi aş citi, câte me-
lodii aş memora sau sfaturi mi-aş aminti.
Zece vieţi aş putea reflecta asupra trecutului, însă sunt conşti-
entă astăzi că nu ar fi suficiente, deoarece sentimentele cele mai
profunde sunt întotdeauna cele mai greu de descris , niciodată nu
o să putem spune tot, niciodată nu o să găsim cuvintele potrivite,
deoarece ele nu există cu adevărat . Despre ,,Profesorul nostru de
limba română” nu este suficient să scriem un articol, să publicăm
o carte sau să regizăm un film, singurele litere care se vor regăsi în
fiecare colţişor al minţii sau al sufletului nostru, legate de dumnea-
voastră, domnule profesor, sunt: Mulţumim că existaţi!
Ivan Mădălina Daniela
uze
ul Jilțu ul de s
ie r
19
lu i
afir
23
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

Dezvoltarea personală
ID Therapy Bespoke Treatment Center este primul centru din România care
oferă soluții terapeutice personalizate calate pe nevoi unice individuale, de Psiho-
terapie, Terapie de Cuplu Gottman, Terapii Virtuale pentru Fobii și Adicții, Psihia-
trie, Terapii Online si Servicii Corporate de Consultanță Psihologică, respectiv Corporate Profiling și CEO Coaching. Consultațiile sunt
oferite în limbile română, engleză sau franceză.
ID Therapy organizează urmatoarele cursuri și workshop-uri de dezvoltare personală.

6 METODE PRIN CARE POȚI SĂ TE DEZVOLȚI PERSONAL ÎN MOD CONSTANT

Persoanele de succes acordă o importanță mală. Frumusețea dezvoltării personale  stă fix
foarte mare creșterii și dezvoltării personale. în posibilitățile ei nelimitate- poți învăța din NADIA GORDUZA, Medic, EMBA 
Chiar dacă se află în culmea carierei, tot își fac multe domenii care iți captează interesul și să
timpul necesar în programul lor aglomerat pen- sapi cat de adânc dorești tu în subiectul re- Psihoterapeut și fondator ID Therapy
tru a ieși din zona de confort și pentru a-și atin-
ge potențialul interior.
spectiv. Și prin dezvoltarea personală continuă
tu poți să iți setezi calea către o viață împlinită
Cum poți să îți îmbunătățești
Ce înseamnă creștere personală?
și frumoasă.Trebuie să ții minte că niciodată sănătatea și să fii productiv
Este un proces de dezvoltare psihologică,
nu e prea târziu!
Dacă tocmai ce ți-a venit ideea că vrei să
printr-un somn adecvat
fizică, socială și spirituală. Este un proces activ, investești în dezvoltarea ta personală, poți să Te-ai întrebat vreodată de ce îți simți capul extrem de greu și
care se întinde pe durata întregii vieți, un proces începi de astăzi să faci acest lucru! Acum este
mintea încețoșată după ce te-ai pus la somn zile la rând după mie-
de învățare și de dezvoltare a diverselor abilități zul nopții? Iți răspund eu: Somnul inadecvat! Somnul regulat este la
un moment perfect să începi! fel de important precum dieta sănătoasă si exercițiile regulate daca
după ce s-a terminat perioada de educație for-
iți dorești sa trăiești o viată sănătoasă si sa fii productiv. In acest
Iată care sunt modalitățile prin care poți să crești și să te dezvolți personal! articol vei afla de ce este somnul atât de important, cat de mult
somn ai nevoie pentru a putea funcționa normal si iți voi da câteva
strategii pentru a dormi bine si a te simți odihnit in fiecare zi.
Dezvolta-te într-un domeniu de care ești periențe de viață similare cu ceilalți. Dar cum Începe un jurnal și monitorizează-ți obi- De ce este somnul important? Sunt extrem de multe be-
extrem de pasionat empatizăm atunci când nu ne-am aflat nicioda- ceiurile zilnice. neficii pentru sănătate daca ai un somn liniștit si satisfăcător. De
tă în aceeași situație cu cel de lângă noi? fapt, atunci când noi dormim, corpul nostru nu doarme, el lu-
Răspunsul este curiozitatea! crează in mod constant. In perioada de somn, corpul nostru face
Data viitoare când cineva îți spune că nu se “curățarea casei” care ar trebui sa ajute organismul sa funcțio-
mai poate descurca cu ceva anume și că nu mai neze la eficacitate maxima a doua zi.
face față, fii curios și pune-te în locul lui și gân- Iată care sunt concret beneficiile asupra sănătății pe
dește-te ce ai face tu dacă ai fi în situația lui! care un somn bun le poate oferi:
Să îți dau un exemplu. Ești un soț care mun- Ajută la gestionarea apetitului, ducând astfel la un echilibru
cește de dimineață până seara din greu, iar so- al greutății corporale
ția ta stă acasă și face treburile casnice. În fie- Dezvolta sistemul imunitar
care seară când ajungi acasă, soția îți spune cât Te ajută să gestionezi stresul
Cum știi că progresezi? Reduce riscul de cancer la colon și de cancer la sân
Pentru început, gândește-te la interesele este de obosită și că a avut o zi grea. Primul in- Răspunsul este foarte simplu. Documentea- Promovează memoria, atenția și funcționarea optimă a cre-
tale și la pasiunile tale. Încearcă să îți amintești stinct care este? Probabil ai avea tendința să îi ză orice faci, fie într-un jurnal fizic, fie într-un ierului
ce te pasiona când erai copil, ce iți plăcea cel spui ca nu are cum să fie obosită, având în ve- jurnal electronic. Ceea ce este măsurat, va fi Menținerea unei inimi sănătoase prin reglarea colesterolului
mai tare atunci când erai mic? Ce iubeai să faci dere ca a stat acasă, dar o varianta mai buna ar realizat! Documentarea rutinei tale te va ajuta Reduce riscul de tulburări precum diabet, infarct miocardic
în copilărie? Bill Gates spunea odată ca ești pre- fi să încerci să îi ții locul timp de o săptămână să iți dai seama ce goluri ai și ce te ține în blocaj sau atac de cord.
dispus sa excelezi in ceva de care erai obsedat acasă și să schimbați puțin rolurile. Există vari- în vederea realizării obiectivelor tale. De cat somn avem nevoie pentru a funcționa normal?
atunci când aveai între 12 si 18 ani. anta ca percepția ta să fie schimbată în totalita- Așadar, acum că este evident faptul că somnul are beneficii
Dă un impuls fericirii! majore asupra sănătății, cam cate ore este necesar să dormim
Daca nu îți aduci aminte de nimic sau dacă te după această perioadă. Curiozitatea nu numai Nu uita să sărbătorești micile victorii care
că ne dezvoltă empatia, dar ne cultivă și abilită- pentru a putea beneficia de aceste facilități?
nimic nu te pasiona când erai copil, încearcă să apar pe parcursul dezvoltării tale personale! Re- Cercetătorii și specialiștii au ajuns după mulți ani de cerce-
te gândești la ce îți aduce fericire în momentul țile de luare a deciziilor și îți pavează drumul compensează-te cu ceva ce îți face plăcere! tări la concluzia că ai avea nevoie de 7-8 ore de somn în fiecare
actual. Care sunt lucrurile despre care ai putea către dezvoltarea de sine! Aceste mici recompense și sărbătoriri ale noapte pentru a putea fi benefic.
vorbi ore în șir? Dorește-ți un progres de 1% de fiecare victoriilor mici vor avea un efect uimitor asupra Cum să profiți în fiecare seară de un somn adecvat?
Spre exemplu, dacă te-ai uitat la filme stră- dată, nu perfecțiunea! neurotransmitătorilor- serotonina și dopamina- Iată 10 modalități prin care ai putea avea un somn odihnitor
ine foarte des în ultima perioada, poate ai putea care te vor face fericit. Serotonina îți va îmbună- în fiecare noapte! Încearcă să stai departe de lumina albastră
să începi să înveți o nouă limbă. Imaginează-ți tăți starea de bine în general, iar dopamina este înainte de culcare. Expunerea la lumină puternică în timpul zilei
cât de satisfăcut vei fi când te vei uita la filme și este un lucru normal, însă pe timpul nopții? Nu atât de mult.
un motivator care te va îndrepta spre atingerea Studiile au arătat ca expunerea la lumina excesivă în timpul nop-
nu vei mai subtitrările, în sfârșit! obiectivelor tale. ții poate să dezechilibreze patternurile de somn și poate afecta
Odată ce ți-ai găsit pasiunea, trebuie să ai Profită de tot sprijinul din partea celor calitatea somnului. Așadar, dacă ai obișnuința să folosești diver-
răbdare. Amintește-ți că este ok să iei lucrurile apropiați se device-uri electronice cu lumină puternică înainte de culcare,
încet și să nu grăbești procesul. Poate ți se pare Un studiu a arătat că ceea ce suntem ca cel mai bine ar fi să le lași într-o altă încăpere și să mergi în pat
că toți ceilalți în afară de tine se dezvoltă în ceva persoane reprezintă media tuturor oamenilor cu fără niciun accesoriu. Dacă este foarte necesar să le folosești
anume cu viteza luminii, dar cu siguranță acest care petrecem timpul. Oamenii care stau pe lân- înainte de culcare, încearcă să reduci luminozitatea sau să le
lucru este doar o iluzie. Și chiar daca este ade- gă tine joacă un rol foarte important în călătoria comuți pe modul de lumină de noapte.
vărat, nu te demotiva. Fiecare are propriul ritm! Dezvoltarea personală este un proces ce pe care ai început-o. Persoanele din jurul tău îți Încearcă să mergi la somn și să te trezești în fiecare zi
Utilizează-ți curiozitatea pentru a cultiva la aceeași oră. Dacă îți dorești să ai parte de un somn odihnitor
durează toată viața! Bineînțeles, perfecționismul pot afecta atât direct, cât și inconștient atitudi- și dacă vrei să profiți de beneficiile pe care somnul ți le oferă,
abilități noi poate avea rolul sau important în acest context, nile și emoțiile. Oamenii care radiază pozitiv îți
Anumite abilități de bază, simple și ușoare trebuie să păstrezi lucrurile constante. Așadar, încearcă să mergi
dar dacă ai tendința să exagerezi îți vei face un pot oferi multiple beneficii. Pe lângă suportul în fiecare seară la somn la aceeași oră și să te trezești la aceeași
te pot ajuta foarte mult atunci când vine vorba deserviciu, atât ție, cât și celor din jur. social care te va face să fii mai bun, pozitivitatea oră în fiecare zi. Cercetările au arătat că daca ai o consistență cu
de locul de muncă sau când vine vorba de rela- Dacă ai tendința să te concentrezi pe per- lor poate să te ajute extrem de mult.Construieș- aceste două lucruri, calitatea somnului tău este semnificativ îm-
țiile interumane. Hai să luăm în considerare em- fecționism, mai bine încearcă să îți îndrepți te-ți drumul pe care tu îl consideri adecvat pen- bunătățită.
patia, spre exemplu, care este considerată a fi atenția asupra progresului pe care l-ai făcut, tru tine. Poți să te insipiri de la alții, dar nu uita Stai departe de alcool Dacă îți dorești un somn calitativ, un
una dintre cele mai importante abilități de bază, pentru a evita descurajarea. Perfecționismul să fii centrat pe propria călătorie. somn dulce și liniștitor, trebuie să stai departe de alcool, cel puțin
atât la locul de muncă, cât și în viața de zi cu zi. poate avea efecte serioase asupra sănătății tale Fii bun cu tine. Nu uita, dezvoltarea perso- înainte de culcare. Conform unui studiu recent publicat în Jurna-
Empatia este asociată în mod comun cu ex- mintale. nală este un drum care va dura toata viața! lul de Neurologie și Psihiatrie, alcoolul înainte de culcare a indus
participanților un somn extrem de neliniștitor, sforăit și apnee.
Ce poți face pentru a te simți mai odihnit în timpul zilei?
Este absolut normal să ai, oca- punct de vedere fiziologic, dar oboseala este me- Depresie Încarcă-te cu proteine!
zional, zile în care te simți mai obo- reu prezentă în viața ta, nu ar trebui să accepți Risc crescut de accidente vasculare Dacă micul tău dejun este doar o brioșă, o
sit, mai lipsit de viață, dar dacă în extenuarea ca fiind parte normală a vieții tale și nu Imunitate scăzută gogoașă, un bol cu cereale sau, sau mai rău, nimic,
fiecare zi a vieții tale cauți locuri de este necesar să petreci tot timpul în pat. Deși une- Risc crescut de diabet și probleme cu inima ești candidatul perfect pentru un nivel scăzut al
unde mai poți lua un bidon de cafea ori, putem avea perioade mai obositoare, cu multă Nivel scăzut al dispoziției energiei. Dacă îți începi ziua cu o doză consistentă
și ești nerăbdător să ajungi odată în muncă și stres, poți să faci mici schimbări în com- Degenerare a memoriei și a gândirii de proteine, vei vedea îmbunătățiri remarcabile în
pat, este timpul să îți evaluezi ritua- portamentul tău, schimbări care te pot ajuta în re- În timp ce nedormitul este una dintre princi- nivelul de energie într-o zi. Încearcă să adaugi o
lurile zilnice și să schimbi acele câștigarea nivelului de energie. palele cauze ale oboselii, surprinzător, anumite bucată de proteina în fiecare gustare pe care o iei
comportamente care îți consumă Ai grijă la orele de somn! studii au arătat că, daca dormi în fiecare zi mai pe parcursul zilei. Încearcă să ai în gustările tale un
petreci încă noua minute în pat după ce ți-a sunat echilibru între carbohidrați și proteine. Dacă ai
toată energia. Dacă simptomele de Este evident faptul că, cu cât vei dormi mai mult de nouă ore pe noapte, îți crește riscul de
alarmă, dar aceste nouă minute sunt suficiente să timp, încearcă dimineața să îți faci o omletă. Daca
oboseală sunt noi și sunt acompani- puțin, cu atât te vei simți mai obosit. Dacă de cele obezitate, diabet și dureri de cap. Așadar, varianta
ațipești, fără a atinge punctul de somn profund, iar nu, unge niște unt de arahide pe o bucată de pâine,
ate de alte simptome sau dacă sim- mai multe ori dormi mai puțin de 7 ore pe noapte, cea mai adecvata pentru o viață echilibrata este să
aceasta stare te poate face să te trezești extrem de mănâncă un bol de iaurt cu fructe sau fă-ți un
ți că, dintr-o dată, funcționalitatea nu este nicio mirare că te simți obosit a doua zi. alegi calea de mijloc, adică să dormi aproximativ
obosit. Cel mai bine este să te ridici din pat imediat smoothie bogat în proteine. În loc de un baton dul-
ta zilnică nu mai este în parametrii Totodată, prin nedormit te expui la alte probleme 7-8 ore pe noapte. Un alt factor care poate să îți
cum a sunat alarma. Somnul este atât de impor- ce că gustare în timpul zilei, taie-ți niște bucăți de
normali, începe procesul prin a vizi- serioase de sănătate, precum: afecteze energia este suprautilizatul buton de
tant vieții tale precum este mâncatul sau practica- măr și adaugă lângă câteva bucățele de brânză.
ta un medic. Dacă ești sănătos din Creșterea în greutate “amânare” a alarmei. Este atât de tentant să mai
rea exercițiilor.
e
m ili feri ul Jilțu
nd a
firii vi ndatia uze ie r
ul de s
cit
Fa
M.J.

M
Fu

20
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

AM FOST LA MĂTĂSARI! AM VĂZUT

AURUL NEGRU... ŞI OAMENI DE AUR !
Activitate metodică „Şi porumbeii chiar au zburat„
La Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari, am participat la o
lecţie deschisă de dirigenţie pe tema “UNICEF şi copiii lumii”, la o
clasă a VII-a B, extrem de receptivă. Contând ca a treia activitate
metodică a comisiei diriginţilor de la clasele V - VIII, acţiunea a prile-
juit doamnei profesoare Floarea Dădălău să-şi demonstreze reale
calităţi pedagogice, dialogul cu clasa fiind de un bun nivel al informa-
ţiei şi impecabil la capitolul educaţie. N-au lipsit camera video, repor-
tofonul mânuite cu dexteritate de un elev isteţ Daniel Ionuţ Dădălău.
Pavoazată cu gust (huse de catifea pentru bănci, draperie acoperind
tabla, un ceas uriaş pe peretele din stânga, o expoziţie de desene ale
copiilor şi una de carte pentru copii, vase cu flori la ferestre), încăpe-
rea a devenit... neîncăpătoare atunci când, în timpul programului
muzical-coregrafic, porumbeii au zburat de-adevăratelea, când copii
au fluturat deasupra capetelor balonaşe roşii, galbene şi albastre,
când echipele de dansatori „au zburat„ în splendide dansuri popula-
re ale zonei, pe muzică interpretată la două orgi electronice de Radu
Vasile şi Purcel Florin Alexandru.
Luând cuvântul pe marginea lecţiei deschise, profesoarele, Dădă-
lău Floarea, Zizi Ceauşescu (responsabila comisiei metodice a dirigin-
ţilor), Adriana Popescu, au subliniat oportunitatea temei, aceasta reu-
şind să sensibilizeze auditoriul prin eficienţa orei, mai ales pe plan
educaţional, prin capacitatea de discernământ a elevilor.
ION POPESCU Gorjeanul,
nr. 2128, miercuri, 4 iunie 1997
“FLOAREA JILŢULUI”
Din buchetul de “flori” al învăţământului, am ales,
la ceas de sărbătoare, una dintre cele mai îndrăgite şi
mai respectate de elevi, părinţi şi cetăţeni-Floarea Dă-
dălău, profesoara de matematică de la Colegiul Naţio-
nal Tehnologic din Mătăsari .
Fireşte, o viaţă de om care se dedică unei aseme-
nea meserii, porneşte încă din copilărie, când, în loc de
“ Auraş, păcuraş…”Floarea” noastră număra “ Doi pe
faţă, doi pe dos”, îndrăgind munca migăloasă alături
de Elena, mama sa, cu acul sau cu cârligele, deprin-
zând cele mai autentice meserii de acum mai bine de
o jumătate de secol. Îmi aduc bine aminte de Mătăsarii
de pe atunci, de simplitatea oamenilor, de dragostea
lor faţă de munca fizică, dar şi de aspiraţiile celor ce
creşteau pe aceste legendare meleaguri. Unul dintre
aceşti copii era şi Floarea Dădălău, -Cicel-, cum îi spu-
nem cu toţii acum, când un numeros colectiv de cadre
o solicită permanent în orice problemă de interes di-
dactic.
Era de statură mică, cu privirea blândă şi de o bu-
nătate rară. Avea autoritate între cei mici, făcea şi des-
făcea” planuri”de joacă, antrena mulţi copii de vârsta
ei în felurite activităţi atractive. Era primul semn al vii-
toarei sale profesii ! Şi s-a format: scoala primară şi
gimnazială în satul natal, liceul la Tg.Jiu şi facultatea la
Bucureşti. A susţinut ,cu cele mai notabile rezultate,
examenele pentru obţinerea gradelor didactice, a par-
ticipat la cursurile de perfecţionare şi este şi azi o pre-
zenţă activă în munca de formare a măiestriei pedago-
gice din liceu. În cei peste treizeci de ani de muncă,
Cicel a demonstrat cele mai alese calităţi de dascăl, de
coleg, de cetăţean. Dispune de o viguroasă pregătire
profesională, reuşind performanţe cu elevii săi. Este un
metodist de elită, dar şi un animator al vieţii şi muncii
în colectiv. Ştie când să acţioneze, declanşează pasi-
uni, şterge, ca un abil magician, orice stare emotivă a
elevilor, făcând din colectivele claselor pe care le con-
duce adevărate “unităţi de monolit”.
În aceşti mulţi ani de activitate, doamna profesoară
a îndrumat munca educativă din şcoală, punând ac-
cent pe cultivarea dragostei faţă de învăţătură, pe cin-
ste şi demnitate, pe sinceritate şi devotament. Elevii
din Mătăsari au demonstrat, în confruntări publice, ta-
lent, cunoştinţe, dezinvoltură, făcând din” Mătăsari” un
nume respectat şi prezent permanent în conştiinţa go-
rjenilor.
Ce o apropie mai mult de oameni? se întreabă citi-
torul nostru. Păi, simplu: este “ un om între oameni”,
salută pe oricine, ajută cu drag pe cei nevoiaşi, partici-
pă deopotrivă la bucuriile şi necazurile oamenilor, este
activă şi model, în acelaşi timp, la muncă sau la joc.
Am văzut-o în horă, cu costumul ei înflorat, semeaţă şi
zâmbitoare, ca o zi de primăvară cu revărsarea colori-
tului florilor de câmp: romaniţa şi sunătoarea, scânte-
ioarele şi ciuboțica-cucului … Este o gospodină de
prim rang: sărmăluţele, cozonacii, salatele şi alte feluri
de mâncare poartă cu sine amprenta unui adevărat
maestru. Te întrebi, când are timp pentru toate? Şi îți
va răspunde:”Timp este berechet, numai să ştii cum
să-l planifici şi să-l foloseşti cu drag: atunci totul este
posibil”, matematic… Am lăsat mai la urmă viaţa de
familie, dar numele exprimat la începutul acestor rân-
duri deja a clarificat problema: Cicel este soţia “ celui
mai iubit mătăsărean, profesorul-director Dumitru Dă-
dălău, omul despre care s-au scris multe rânduri, dar
care nu au reuşit să cuprindă enigmaticul său suflet,
când mai vesel, când mai trist, dar niciodată învins de
viaţă, omul fără pereche, atât ca dascăl, cât şi ca mo-
del pentru toţi gorjenii noştri. Cicel este mamă a două
fiice, purtătoare a trăsăturilor părinţilor, medic si, re-
spectiv, economist în capitala ţării noastre, două “flori
mătăsărene “ de tăria “parfumurilor” acestor minunate
locuri.
Prof. Gheorghe Lungan “GORJEANUL”, anul XV,
Tg.Jiu, sâmbătă 2, duminică 3 august 2003

Murmur tainic de izvoare

“Cuget liber” în nopţile de început de primăva-
ră şi-mi vine în minte un frumos text anonim: Frun-
ză verde trei arţari/, Du-mă, Tică,-n Mătăsari/
S-aud murmur de izvoare/ Din Brădet până-n Ho-
tare, /Din Vârcan la Runcurel,/Din Croici la Brăde-
ţel. »
...căci Văile Jilţului nu sunt numai cântec tainic
de izvoare, de ape călătoare, ci şi de viaţă plină de
modestie şi bunătate, dând băştinaşilor aura le-
gendară binemeritată.
Aceste cuvinte de laudă pot fi uneori îndoielni-
ce, dar valorile materiale şi spirituale ale unor oa-
meni nu se văd din elicopter sau din” Jilţuri », ci
numai trăind şi muncind alături de ei, cunoscân-
du-le bucuriile şi necazurile, înţelepciunea şi man-
gâierea, cinstea şi omenia moştenite în mari dis-
tanţe de timp.
Cu aceste gânduri şi convingeri am lecturat
ultimul număr al revistei ”Murmurul Jilţului”
(30/2004), publicaţie ce vine să valorifice tot ceea
ce este mai bun şi reprezentativ din viaţa şi munca
unui colos educaţional, adică a Colegiului Naţional
din Mătăsari.
Cititor pasionat al presei gorjene, (Gorjanul,
Informaţia Gorjului, Impact în Gorj, Scandal de Gorj,
Adevărul de Gorj, Timpul, Gorjul de Azi, Olteanu),
am putut desprinde rolul acestor prestigioase pu-
blicaţii, al unor redactori de mare profunzime care,
alături de şcoală noastră, sprijină micii ziarişti în
formarea lor, în deschiderea de noi orizonturi pe
diferite domenii de activitate. Aşa se explică faptul
nd a
firii vi
Fu
e ț ii
Tra
că noul număr abordează o mai largă sferă tema- denţiază interviul acordat de prof. Ion Dădălău, mici. Acelaşi interes major îl au şi învăţătorii, Polina
tică, având un sumar bogat: de la simple creionări actual director adjunct al colegiului, omul ale cărui Bobei, Elena Gândilă, în modernizarea învăţămân-
ale clocotitoarelor sentimente adolescentiene, la idealuri ale vieții sale au devenit temelia templului, tului românesc.
gândirea filozofică despre lume şi viaţă, la credinţa edificiului mătăsărean. Tot din sumar menţionăm materiale de anali-
într-o lume mai dreaptă şi mai bună, la uriaşele La acest capitol, se adaugă elogiul adus unor ză: » Cultură şi educaţie tehnologică » (prof. M.
progrese ale ştiinţei şi tehnicii mondiale. personalităţi mătăsărene care, prin muncă şi Mărtoiu); » 145 de ani de la unirea principatelor
Revista se deschide cu trei materiale ce se exemplul lor, au contribuit la ridicarea gradului de române » (eleva Ilie Daniela Crina); » Delincvenţa
adresează tineretului, în general, aparţinând unor cultură şi civilizaţie din această localitate: Con- Juvenilă - o probemă a comunitaţii umane « (prof.
personalităţi interna- stantin Băleanu, Ion Ale- Alin Dobromirescu); » Loc – locaţie » (Geoegeta
ţionale – Kofi Annan xandru, Sava Bălescu, Ion Mărtoiu); « Consilierea şi orientarea şcolară , con-
şi Tim Bernes Lee – Vulpe, Nicolae Irinoiu. tribuţia profesorilor la stabilirea oportunităţilor
care privesc cu în- În materialul «Porţi şcolare şi profesionale ale elevilor ; » Uşor cu pia-
credere viitorul ce spre Europa», diectorul nul pe scări »; » Avere, Putere, Sprit » şi « Tot mă
aparţine tineretului adjunct Cornel Toma men- -ntreabă inima » un reuşit portret artistic al celei
de azi, marea circu- ţionează contactul cole- mai îndrăgite interprete Mariana Ionescu Căpită-
laţie a culturilor uni- giului cu alte şcoli din Eu- nescu (prof. Gheorghe Lungan) ; «Casa tineretului
versale, lumea ca un ropa în vederea unor din Tg Jiu la 25 de ani» ( prof. Gelu Berca) ş.a.
domeniu pe care toţi parteneriate şi participa- ”Murmurul Jilţului” aduce, prin cunvântul
îl împărţim. De ase- rea la programul Socrates. domnului Gheorghe Porumbel, directorul Ansam-
menea, inginerul Titu Din lirica mătăsărea- blului Artistic, Doina Gorjului, un omagiu celui care
Pâinişoară, om politic nă se disting, prin acura- a fost preofesor Liviu Dafinescu, ”Pasăre despărţi-
şi specialist de mare teţea ideilor şi sentimen- tă de cântec” . Aceste rânduri nu pot reda în între-
anvergură al econo- telor, elevi: Cornelia gime valorosul conţinut, dar ”Murmurul Jilţului”
miei noastre recenzează cu discernamânt numărul Guriţoiu, Maria Roman, în frunte cu prefesorul lor trimite spre fiecare parfumul vorbelor şi al faptelor,
29 al ”Murmurului”, formulând adevărate linii di- de civică – Alin Dobromirescu. Tot aici se cuvine să dragostea şi preţuirea vieţii, precepte pe care omul
rectoare pentru activitatea de viitor a revistei, iar menţionăm câteva lucrări de artă plastică – Auto- – vioara întâi, părintele ”Murmurului” – Tică Dădă-
profesorul, doctor, Gheorghe Gămăneci, inspecto- portret (Laura Diţa) si La munte (Boruz C.) lău- le promovează cu sfinţenie zi de zi şi ceas de
rul general adjunct, evocă figura marelui director Probe de cultură şi morală ridică educatoarele ceas, spre binele şi nevoia oamenilor din Mătăsari.
al şcolii gorjene – Alexandru Ştefulescu, model de Maria Dădălău şi Rodica Marcău, dând dimensiuni
demnitate profesională şi morală. actului educaţional, drept o artă în formarea şi lăr- Prof. LUMINIŢA-MILI POPESCU
De o uimitoare modestie şi bunătate se evi- girea orizontului de cunoaştere şi acţiune la cei «Murmurul Jilţului »,nr. 31 / 2000
e
ndatia m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
21
cit
Fa
M.J

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
La Colegiul Tehnic din Mătăsari:

“15 ANI DE JURNALISM”

Marți, 15 noiembrie 2011, la Colegiul
Tehnic din Mătăsari, sub genericul „15 ani
de jurnalism ”, s-au desfășurat activită-
țile CerculuI metodic al profesorilor de
limba și literatura română din liceele go-
rjene.
Proiectată și coordonată de același
neobosit dascăl mătăsărean, prof. Dumi-
tru Dădălău, activitatea de cerc a marcat și
simpozionul comemorativ „Mihail Sado-
veanu – 50”, la care și-au adus contribu-
ția, cu referate privind tematica operei
sadoveniene, elevi și profesori, concomi-
tent rulând filmul documentar „Sadoveanu
-Ștefan cel Mare al literaturii române” și
fiind amenajată o miniexpoziție de carte: „
Sadoveanu – Ceahlăul literaturii româ-
ne”. Menționăm comunicarea d-nei profe-
soare Luminița Dădălău („Mihail Sado-
veanu –artist al cuvântului ” ), precum și
referatele susținute de elevele:
Cismaru Laura, Tănăsoiu Adriana, Bu-
tari Adriana, Ciobanu Florica și Bălan Ro-
xana .
Un moment deosebit de interesant l-a
constituit lansarea revistei „Murmurul Ji-
lțului” (nr.60-61/2011 ), publicație bine cu-
noscută în peisajul jurnalistic al școlii
gorjene de azi, răsplătită mereu, de 14 ani
încoace,cu titlul de„ Laureat”la Concursul
Național al Revistelor Școlare,organizat de
ministerul de resort.Cu acest prilej, au fost
expuse numeroase publicații apărute sub
egida Fundației Cultural - Științifice „Mur-
murul Jilțului ”, între care ne-au reținut
atenția, în mod deosebit următoarele ti-
tluri, editate în 2011: ”Întâmplări de suflet”
(vol.I-II ), ”Omul sfințește locul” (I-II) și
”Fratele meu de sânge și suflet ( dedicată
regretatului profesor, Ion Gr.Dădălău, di-
rector de neuitat ). Sunt, în total, după cum
preciza dl. prof. D. Dădălău, „20 de cărți
care redau viața tumultuoasă și plină de
substanță a acestei cetăți a învățământuluI
gorjean, cu o tradiție aici de 110 ani.”
Dotarea cabinetului de limba și litera-
tura română cu un bogat material didactic,
pe suport electronic, dar și cu o bibliotecă
de mare interes documentar (cărți, colec-
ții de reviste, mape tematice etc.) facilitea-
ză antrenarea elevilor în activități atractive
și de mare ecou local, ceea ce amintește
de titlul cărții lansate- „Omul sfințește lo-
cul” (prezentată de prof.Ion Carcalicea,
director al Școlii Gimnaziale din Negomir).
În ultima parte a cerculuI metodic au fost
lansate și două cărți semnate de profeso-
rii:Ion Trancău – ”ImixtiunI critice” (critică
literară) și Zenovie Cârlugea –” Eminescu
– mitograme ale daco-românității (istorie
literară și eseistică ), donate bibliotecii co-
legiuluI de autori.
Pe marginea celor prezentate,au luat
cuvântul,subliniind oportunitatea și impor-
tanța activității de cerc metodic, profesorii:
Daniela Bogea (ISJ Gorj), Romulus Iulian
Olariu (Motru), Cornel Oprian-Pecingină
(Tg.-Jiu), Luminița Dădălău, Ion Trancău
(Tg.-Jiu) ș.a .
Amintind aici și vizitarea Muzeului et-
nografic al Jilțului, amenajat într–o clădire
din incinta colegiului, precum și evocările
unor foști redactori -șefi aI revistei „Mur-
murul Jilțului” (dintre care menționăm evo-
carea d-nei profesoare Elena Dima de la
Școala Generală Bolboși), cititorii pot reali-
za amploarea, complexitatea și varietatea
programului desfășurat.
ZENOVIE CÂRLUGEA
NB. O impresie nu tocmai plăcută
lasă vizitatorului nenumăratele blocuri
aflate în părăsire la Mătăsari, prin care șu-
ieră vântul și în care s-au oploșit tot felul
de vietăți! Chestiunea aceasta, foarte seri-
oasă,ba chiar urgentă, ar trebui să stea
permanent în atenția autorităților locale și
județene. Sugerăm ideea de relansare a
unor activități socio-economice,prin studi-
erea tuturor posibilităților de a finaliza
aceste locuințe și de a le găsi o eficientă
utilizare .(Gorjanul- 21 noiembrie 2011)
Flacăra Jilțului
În frumoasa comună a judeţului Gorj, Mătăsari, se în-
tâmplă numai lucruri bune ce deosebesc Mătăsariul de o
comună normalăşi liceul de alte licee. Singurul Colegiu din
România ce se află în mediul rural este Colegiul Tehnic
Mătăsari. Singura revistă şcolară din Gorj ce a primit nu-
meroase premii la diferite concursuri reuşind o perfor-
manţă extraordinară este Revista Murmurul Jilţului ce
aparţine Colegiului Tehnic Mătăsari şi elevilor ce îşi scriu
de 15 ani şi publică articolele, păstoriţi de domnul profesor
Dumitru Dădălău. Prima editură din România ce aparţine
unui colegiu este Editura Rene ce funcţionează din 16 sep-
tembrie 2011, în cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari, prin
fundaţia Murmurul Jilţului al cărei director este domnul
profesor Dumitru Dădălău. În data de 2 noiembrie, elevi,
profesori şi personalităţi s-au întâlnit în amfiteatrul Cole-
giului Tehnic Mătăsari, după o zi de la împlinirea a 15 ani
a revistei Murmurul Jilţului, pentru a susţine o lecţie de
dirigenţie despre autocunoaştere. Împreună, cei prezenţi
au discutat despre revistă, au depănat amintiri, au vorbit
despre interesanta carte a domnului profesor Dădălău .
Am învăţat o mulţime de lucruri noi din această întâlnire.
Nu am pierdut timpul degeaba. Am întâlnit oameni cu o
sete de cultură deosebită. Fiecare cu un gând bun, cu
amintiri plăcute. Mi-am dat seama că această revistă este
foarte apreciată, dovadă şi oameni ce au venit în număr
mare cu sufletul deschis, din toate colţurile Jilţului. Nu e
uşor să tipăreşti o revistă în care lumea să găsească infor-
maţii interesante pentru a o citi, pentru a se regăsi în ceea
ce citeşte, pentru a putea aprecia. Avem lângă noi oameni
cu o putere de convingere extraordinară ce ne îndrumă, ne
dau sfaturi părinteşti ajutându-ne să ajungem unde ne-am
propus. Nimic nu este imposibil. Trebuie doar să vrei şi să
lupţi. Suntem siguri că revista Murmurul Jilţului o să fie din
ce în ce mai apreciată. Această flacără puternică nu are
cum să se stingă. Ovi Olar

SĂRBĂTOAREA SPIRITUALITĂTII NOASTRE

Acum 15 ani apărea primul număr al revistei şcolare ”Mur-
murul Jilţului” prin grija şi străduinţa unui mare iubitor de oa-
meni şi cultură, neobositul dascăl Dumitru Dădălău, dirigintele
meu din clasa a IX- a.
De-a lungul anilor, am citit cu nesaţ articolele scrise în
această revistă care ne reprezintă şi care, de-a lungul anilor, a
permis tinerelor condeie să se exprime liber, în cuget şi
simţire.
Tinerele talente au găsit un sprijin binevenit în expri-
mare şi au beneficiat de instruiri în cadrul taberelor de jur-
nalism de la Muncel, Tismana şi din alte locuri pitoreşti din
ţară. De fiecare dată când iese de sub tipar această publi-
caţie a elevilor şi cadrelor didactice, surprinde prin ceva
nou, ceva inedit şi se constituie într-o sărbătoare spirituală.
Fac parte dintr-o clasă şi o generaţie care se formează
prin instrucţie şi educaţie în cadrul Colegiului Tehnic Mătă-
sari pentru provocările vieţii de mâine şi afirm cu mândrie
că sunt elevă la această citadelă a luminii unde cadre di-
dactice pricepute ne transmit informaţii, ne îndrumă şi ne
evaluează cu multă dragoste şi profesionalism. Am găsit în
revistă multe articole despre evenimente deosebite desfă-
şurate de-a lungul vremii în şcoala noastră şi la care eu aş
fi dorit mult să fiu prezentă, dar, din motive de vârstă (eram
elevă la Şcoala Generală Corobăi), le-am aflat doar de aici: par-
ticiparea ministrului Andrei Marga la dezvelirea plăcii comemo-
rative a Colegiului, participarea mitropolitului Teofan la alaiul
sărbătorilor de iarnă, sărbătoarea ”Fiii Jilţului” la care partici-
pau toţi locuitorii Mătăsariului, prilej cu care personalităţi ale
vieţii publice şi nu numai se întorceau pe meleagurile natale
nd a
firii vi ndatia
M.J.
spre bucuria lor, a rudelor şi cunoscuţilor.
Evenimentele istorice erau comemorate în mod deosebit: 1
Decembrie, 24 Ianuarie, zilele Sadoveanu sau zilele Eminescu
sunt doar câteva dintre activităţile imortalizate pe vecie în pagi-
nile valoroasei reviste şi care, altfel, ar fi trecut în uitare, ca
atâtea alte lucruri frumoase, care n-au putut fi beneficiare de
astfel de locaţii de depozitare pentru generaţiile viitoare.
Am găsit în paginile studiate articole scrise de persoane din
diverse categorii sociale: elevi, cadre didactice, scriitori, pensi-
onari, studenţi, lucrători din minerit sau din alte sectoare ale
vieţii economice, sociale sau culturale. Din tot ce am citit am
observat că există o idee care străbate timpul de la primul nu-
măr şi anume aprecierea pentru activitatea desfăşurată în
e
m ili feri
cit
Fa
această unitate şcolară unde s-au format mulţi tineri pentru
viaţă şi unde şi eu am păşit pe calea adolescenţei. În paginile
revistei am găsit că şcolii noastre, de-a lungul vremii, i s-au
adus îmbunătăţiri: a fost construit un amfiteatru, centrală termi-
că proprie, sursă de apă permanentă, au fost renovate grupuri-
le sanitare, s-a adus mobilier în sălile de clasă, a fost înfiinţat
prin grija şi străduinţa domnului diriginte, ani mulţi di-
rector al Colegiului Tehnic Mătăsari, Muzeul Jilţului.
Consider că înfiinţarea revistei şcolare ”Murmurul
Jilţului” a fost şi este benefică pentru elevi, cadre didac-
tice şi pentru toţi cei care iubesc cultura şi vor să contri-
buie la progresul ei, la desfăşurarea normală a vieţii în-
tr-o comunitate.
Nu puţini sunt cei care, după terminarea liceului,
continuă munca începută aici în paginile revistei, ajun-
gând jurnalişti în presa scrisă, radio sau televiziune, ori
chiar scriitori.
La plecarea noastră din şcoală, după absolvirea cla-
sei a XII-a, lăsăm generaţiilor viitoare o contribuţie după
puterile fiecăruia dintre noi la dezvoltarea şi apariţia pe-
riodică a acestei valoroase reviste, cât şi rugămintea şi
îndemnul ca munca să fie dusă mai departe cu hotărâre
şi dăruire şi să aibă şi ei parte de aceeaşi îndrumare
plină de pasiune şi competenţă din partea celui ce, de-a lungul
anilor, a dăruit din timpul şi sănătatea sa acestei publicaţii,
domnul profesor-diriginte al meu, Dumitru Dădălău, căruia îi voi
purta mereu recunoştinţă şi admiraţie.
BUTARU ADRIANA
ul Jilțu
uze ie r
ul de s

M
Fu

22
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Poate, mai întâi, te interesează [sau poate nu]
cine sunt eu, cine va scrie pe acest segment de
pagină. Nu vreau să te intereseze acest lucru, nu
vreau să te gândești la mine decât ca la un elev ce
mereu a aparținut acestui mediu școlar deschis
oricărei ființe tinere cu interes pentru viitorul ei,
pentru propia persoană ce va avea să fie sculptată
prin detaliul iubirii de carte.
Nu vreau decât să îți adaug o picătură de rea-
litate din adâncul ocean de istorie al cărui izvor
poate că va continua să aducă în prezent și în vii-
tor esența experiențelor de elev, de licean.
Trebuie să îți spun că primul fir al acestui iz-
vor, adus la suprafață, a pornit cu ideea domnului
profesor Ion Dădălău, Dumnezeu sa-l ierte, de a
aduce o schimbare în această comunitate.
Totul a început cu o scânteie, un sentiment,
un curaj de a rezolva ceva pentru mult apro-
piații săteni ai comunei, iar acum, în timp ce
scriu, îmi amintesc vorbele dânsului, cum a
reușit împreună cu alte cadre didactice să
pună bazele materiale, dar și culturale ale
prezentului Colegiu Tehnic Mătăsari... de la prima
grindă stabilită, de la prima cărămidă zidită la ulti-
mele cărți așezate pe băncile elevilor.
.Aceste fapte sunt mereu susținute de domnii
si doamnele profesoare de la care eu însumi am
auzit o parte a acestei povești spusă cu drag și cu
vorbe bune către această instituție.Vreau ca
această poveste să nu se oprească, pentru că ni-
meni nu trebuie să uite dorința continuă pentru un
univers școlar ideal.
Acest sacrificiu de sine s -a afirmat și după ce
domnul profesor Ion Dădălău nu a mai continuat
ca director, s -a afirmat și în inima unui om, pe
nume Dumitru Dădălău, al cărui spirit inovativ a
lăsat urme intens gravate pe tablița prezentului.
Din pas în pas s -a apropiat de realizarea unui
nou sistem de studiu în această „ciatadelă a învă-
țământului românesc”.
A pornit de la stadiul de profesor, o meserie pe
care o simte până în atriile inimii și de care mereu
a fost, este și va fi mândru. „A fi profesor nu e un
lucru ușor. A fi profesor e un dar…lăsat de Dum-
nezeu.” Elevii sunt personajele acestei realități
care i -au sporit interesul de a preda în învăță-
mânt, pentru că rolul omului pe pământ e „de a da
lumină din lumina sa”, să îi facă să îndrăgească
obiectul care li se predă, să îi determine pe cei
care știu să caute mai mult și să -și îmbunătă-
țească informațiile despre un anumit scriitor și să
LA MOMENT ANIVERSAR, CU MULT DRAG
Mă numesc Flavius Purcel și am fost elev la Cole-
giul Tehnic Mătăsari în perioada 1998-2010, parcur-
gând aici toate etapele ciclului de învățământ de la vâr-
sta de 4 ani pâna la majorat.
Pot să spun că am crescut împreuna cu revista
”Murmurul Jiltului” , care încă de la începutul aparitței
sale a promovat copiii talentați care și-au exprimat gîn-
durile, ideile, sentimentele într-o formă artistică.
Acest lucru a adus reale satisfacţii şi beneficii nu
doar elevilor , ci şi părinţilor şi profesorilor acestora.
Încurajați de echipa de redacție sau de cadrele
didactice , elevii talentați au putut publica, de-a lun-
gul acestor ani, poezioare, povestioare, scurte rela-
tări ale unor întâmplări care şi-au pus amprenta
peste sufletul de copil , reportaje de vacanţă, ghici-
tori în rime sau nu, dar şi creaţii plastice pline de
candoare şi culoare sau tradiții și obiceiuri din zona
noastră. Cadrele didactice , personalități ale artei și
culturii , veterani de război sau foști absolvenți , au
întregit cuprinsul revistei cu materiale care au sporit
interesul elevilor pentru cunoaștere în toate dome-
niile vieții sociale .
Toate aceste aspecte pe care le-a cuprins, ediţie
de ediţie, revista ,,Murmurul Jilțului” a contribuit și con-
tribuie la creşterea dragostei pentru lectură, pentru des-
chiderea minţii spre înţelegerea lumii, dezvoltarea gân-
dirii critice, stimularea dorinţei de a citi şi de a scrie
singuri, educarea în spiritul toleranţei pentru opiniile
altora, dobândirea, pas cu pas, a unor tehnici de creaţie
perfectibile ulterior. Limbajul de fiecare zi şi vocabularul
elevilor, dintotdeauna a fost și este plin de metafore
care aşteaptă doar să fie sesizate şi dezvoltate, nu nu-
mai în poezie, ci şi în povestiri , care, dacă găsesc un
cadru organizat de exprimare , așa cum au găsit în pa-
ginile revistei ,,Murmurul Jilțului” , atunci li se demon-
strează respect față de talentul lor, susţinere morală ,
nd a
firii vi
Fu
e ț ii
Tra
70
le pună în valoare atunci când sunt evaluați sau să
îi ajute la formarea lor pentru viață și pentru soci-
etate. Mesajul domnului profesor este urmatorul :
„Niciodată, în fața elevilor, nu am fost preocupat
de a preda la nivelul celor nepregatiți, nici la nive-
lul celor care au cunostințe medii, ci să predai la
nivelul cel mai de sus în ideea de a -i determina și
pe alții să se ancoreze în realitate, să se pregă-
tească și să fie și ei ca ceilalți. Ar fi o mare gresea-
lă sa îi cobori pe cei dotați, pe cei cu dragoste de
carte, la nivelul celor care nu sunt doritori să înve-
țe carte”.
Am aflat că domnul profesor niciodată nu a
avut de gând să fie șef, dar grație muncii făcute de
dânsul, personalității puternice, pregatirii profesi-
Fără titlu
onale, rezultatelor obținute de dânsul ce l -au re-
comandat mereu l-au facut să se detașeze cate-
goric „de ceilalți care sunt din breasla” dânsului.
Prin propriile sale decizii, a reușit să amplifice
gradul de mândrie al elevilor că studiază într-o
școală cu maxime dotări materiale și culturale.
Elevii se pot mulțumi cu o centrală pentru căldură
care face față, an de an,îintregului liceu, dar și
grădiniței de alături. Un nou aspect interior a ur-
mat să fie dat prin mobilarea sălilor de clasă, a
laboratoarelor, a coridoarelor și a scărilor, cu lam-
briuri, mese de studiu, vitrine noi, așezate cu mul-
tă trudă doar pentru ca micii școlari și liceenii să
se bucure și să profite de acest avantaj. Am uitat
să spun că o schimbare a fost adusă și în exterior,
așa că, faptul de a izola curtea cu un gard înalt de
încurajare, sporindu-le încrederea în forţele proprii și
aratându-le drumul spre afirmare.
Nu pot să nu subliniez şi rolul pe care îl are colecti-
vul de redacţie din care am făcut parte patru ani , în
care alături de colegii mei, sub îndrumarea domnului
director Dumitru Dădălău, un om desăvârșit ca dascăl și
manager, de la care am învățat că aici trebuie să ai har
şi chemare spre cunoaşterea şi respectarea parti­­
cularităţilor de vârstă ale copiilor, analizând cu atenție și
stabilind clar preferinţele, trebuinţele și puterea de înţe-
legere a tinerilor cărora ne adresam. De onestitatea şi
profesionalismul cu care se selectează materialele pu-
blicate depinde valoarea revistei, viabilitatea sa în co-
munitatea cititorilor. Îmi aduc aminte cu drag de mo-
mentele în care selectam materialului ilustrativ , dacă
nu era viu colorat, dacă imaginea nu însoţea textul,
atunci aproape că nu avea valoare şi nu era înţeles de
cititori . Trebuia să fie de calitate, care să atragă prin
colorit, expresivitate, naturaleţe să provină chiar din
creaţia elevilor, mai ales acolo unde acest lucru era ab-
e
ndatia m ili feri
cit
Fa
M.J
24
a
beton, a protejat spațiul liceului de piciorul anima-
lului des întâlnit într -o zonă rurală. Chiar și în acel
moment parcă lipsea ceva, lumina trebuia schim-
bată …fapt realizat cu succes, după care au fost
făcute și instalațiile sanitare. Deși o serie de apro-
ximativ 10 calculatoare erau puse la dispoziția
elevului și profesorului, acest proces a fost reluat,
fiind adăugate câte un calculator conectat la inter-
net, televizor, retroproiector și videoproiector în
fiecare sală de clasă și laborator. „Din punct de
vedere al bazei materiale … jos pălăria !” Crearea
unei reviste școlare, și nu la mult timp, înființarea
prin hotărârea judecătorească a Fundației ”Mur-
murul Jilțului”, au condus spre manifestări extra-
ordinare pe plan național și internațional. Concur-
surile scolare și de reviste au fost mereu
câștigate și au adus un mare prestigiu acestei
cetăți a luminii care, din anul 2000, a fost de-
clarat Colegiu Național.
Stiind că se vor împlini 45 de ani de când
prima serie de elevi ai claselor a VIII -a au ab-
slovit aici…știind că se vor împlini 30 de ani de
când s-au pus bazele învățământului liceal din
Mătăsari și 10 ani de când a fost numit Colegiu
Național Tehnologic, țin să vă spun că odată cu
apariția revistei a luat naștere și aerul de sărbă-
toare al întregului spirit școlar. Sărbătoarea, sub
numele de Fiii Jilțului, era organizată în fiecare an
prin implicarea cadrelor didactice, dar și a elevilor
în sânul activităților culturale ce durau trei săptă-
mâni, pornind cu sesiuni de referate și eseuri. În
ultima zi de sărbătoare, chemarea ansamblului de
muzică populară, Doina Gorjului, și a altor inter-
preți, programul artistic realizat de elevi ne făcea
pe toți să ne simțim mândri că suntem mătăsă-
reni. Seara, flăcările spiritului fiecărui elev erau
figurate în torțele aprinse ce dădeau naștere apoi
unui mare foc al prieteniei la care toți ne minunam
de parcă simțeam vizual și psihic fiecare scânteie.
Și de aici multe activități au continuat: delegația
elevilor gorjeni reprezantată de cei din Mătăsari la
Alba Iulia de 1 Decembrie vizita Mitropolitului, săr-
bătorile și obiceiurile pomului de iarnă cu cadouri
de decembrie, 8 Martie, zilele absolventului au
încadrat imaginea noastră în tabloul timpului.
Mulțumesc tuturor celor care au aplicat și au inte-
grat în această oază în mijlocul deșertului marele
interes pentru formarea adolescentului în societa-
te. Pentru conformitate, semnează cu dragoste,
prețurire și profund respect
Ceaușescu Ion Gabriel
solut necesar. Raportându-mă la mine , consider că re-
vista ,,Murmurul Jilțului” îi ajută pe elevi să gândească,
să inventeze, să improvizeze, să se odihnească tot mai
des printre cuvinte şi creaţii de tot felul, rămâne un mij-
loc extraordinar de educaţie, instrucţie şi promovare a
talentelor în formare. Poate fi ,în acelaşi timp, un auxili-
ar didactic şi un dar de suflet pentru orice cititor.
La acest moment aniversar, adresez ,, Murmurului “
felicitari din tot sufletul pentru reușita de a împlini 15
ani de activitate în care succesele au fost materializate
în premii la concursurile județene și naționale ale revis-
telor școlare. Este o realizare certă, pe care doar cei
care nu înțeleg ce înseamnă munca, dedicația și perse-
verența nu ar aprecia-o.
Am speranța că acești 15 ani de existență , în care
au apărut aproape 60 de numere să nu reprezinte în
niciun caz, o finalitate, ci doar un moment aniversar din
viața mult mai lungă pe care o dorim acestei publicații a
elevilor din Mătăsari. Ați reușit de-a lungul anilor sa do-
vediți instituțiilor de educație și cultură gorjene , și nu
numai, tenaticitate și autenticitate, ambele fiind împleti-
te cu o dăruire exemplară.
În același timp, doresc să extind felicitările mele și
pentru echipele redacționale din toată perioada de 15
ani de apariție, colaboratorilor și sponsorilor care v-au
facilitat demersurile, precum și pentru cititorii revistei,
principala rațiune de existență și țintă a eforturilor dum-
neavoastră. Sunteți un simbol și un exemplu pentru cei
ce care se dedică spiritului și cuvântului românesc, și
păstrării unei conștiințe vii în rândul tinerilor, în aceste
momente de criză economică .
Vă doresc mult succes în continuare și la cât mai
multe apariții!
Flavius Purcel, medic– Cluj Napoca,
fost redactor șef
uze
ul Jilțu
lu i
23
La Mulţi Ani
”Murmurul Jilţului” !
Astăzi sărbătoreşti frumuseţea a
15 ani de existenţă şi îmi amintesc
cum te-am cunoscut de când aveai 3
ani. An de an te-am ţinut în mână. Tu ai
preluat din „centrul universului” şi ai
arhivat în pagini poveşti reale. Totoda-
tă, ai fost alăturea Colegiului Tehnic
Mătăsari şi l-ai promovat cum se pu-
tea mai bine. Prin tine am comunicat
cu „restul”, am scris ce am simţit şi
m-ai apropiat mai mult de libera expri-
mare.
Acum, rămâne să cred că vei con-
tinua să fii ceea ce eşti mult timp îna-
inte.La recitire, această revistă este de
mulţi ani vocea elevilor de la Colegiul
Tehnic Mătăsari. Mulţi au ocazia să îşi
prezinte creaţiile lirice, dar şi impor-
tantele ştiri pe care le află.
A avut mare influenţă asupra me-
diului educaţional, deoarece ea îşi pre-
zenta tradiţia şi recruta noi visători
care îşi împlineau prin scris dorinţa de
a arăta că există.
Revista ”Murmurul Jilţului” a for-
mat multe caractere şi le-a pregătit
pentru societate. Tot ea a reuşit de
acum 15 ani să creeze o imagine pen-
tru comuna Mătăsari. Şi toate acestea
prin coordonarea domnului profesor
Dădălau Dumitru care a participat la
toate lansările ei.
Eu sunt unul ditre acei recruţi care
a avut un mic rol la conceperea ei şi mă
mândresc cu ce am făcut. Primul „arti-
col” scris de mine a fost când aveam
12-13 ani. A fost, de fapt, o simplă do-
cumentare despre Soare. Iniţial, era
pentru o expunere de referate, dacă îmi
amintesc eu bine. Dar, după un an, am
avut surpriza să citesc toate afirmaţiile
din referat scrise pe una din paginile
revistei. A fost ceva neplănuit...
A urmat o lungă pauză până a ţine
din nou pixul în mână ca să schiţez câ-
teva idei pentru o compunere. Atunci
eram deja la liceu şi la îndemnul dom-
nului profesor am început a redacta
din nou. Pe tot acest parcurs, s-au ivit
noi experienţe, mai ales în momentele
de vară când am fost invitat şi am fă-
cut echipă cu alţi elevi pentru a merge
în Tabăra Naţională de Jurnalistică. Din
acel timp am gustat o esenţă nouă -
jurnalistica. Mi-a fost uşor să mă inte-
grez în grupul de tineri jurnalişti deoa-
rece îmi erau asemeni mie, astfel am
avut multe lucruri în comun pe care
le-am preţuit. Am învăţat împreună ce
înseamnă concurenţa, dar, în acelaşi
timp, şi loialitatea. Continuând să scriu
articole, am înţeles două părţi ascunse
prin care se valorifică ”Murmurul Jilţu-
lui” – strădania elevilor ce lucrează în
echipă şi formarea unor prietenii
strânse într-un centru tânăr.
Şi acum avantajele unui elev care
doreşte să se implice sunt mari, deoa-
rece acela nu va fi doar o persoană
simplă care merge la şcoală pentru a
câştiga note şi să treacă de examene...
ci va fi un elev care vrea să îşi cunoas-
că limitele, care este destul de motivat
astfel, încât să îşi atingă ţelurile şi
care, la un moment dat, va fi satisfă-
cut, viaţa nemaifiind pentru el o conti-
nuă repetare a unui interval scurt de
activitate, mai exact... se va exclude
din plictisitoarea rutină care a început
să ne atace pe toţi.
Ceaușescu Ion, student, anul I, Po-
litehnică București, fost redactor șef
Ceauşescu Ion-Gabriel
ul de s
ie r
23
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
15 ianuarie. Ziua Națională a Culturii Române
170 de ani de la nașterea
poetului nepereche
- Mihai Eminescu
,,Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar’’
Doina
De la Nistru pân' la Tissa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân' la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar până-n Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român, săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşază pe la noi;
Şi cum vin, cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codrul - frate cu românul -
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă -
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codrii-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!
nd a
firii vi
24
e ț ii
Tra
70
Scrisoarea III (fragment)
De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii si
rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplura saltimbancii si irozii...
In izvoarele batrane pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visatoare ori cu sunete de flaut
Poti să-ntampini patriotii ce-au venit de-atunci
incolo?
Inaintea acestora tu ascunde-te Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de mariri va adumbriseti,
Ati ajuns acum de moda de va scot din letopiset,
Si cu voi drapandu-si nula, va citeaza toti nerozii,
Mestecand veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Ramaneti în umbra sfanta, Basarabi si voi Musatini,
Descalecatori de tara, datatori de legi si datini,
Ce cu plugul si cu spada ati intins mosia voastra
De la munte pan'la mare si la Dunarea albastra.
Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să
cer?
N-o să aflu intre-ai nostri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem langa capistea spoielii?
Nu se nasc glorii pe strada si la usa cafenelii,
N-avem oameni ce se lupta cu retoricele suliti
In aplauze grele a canaliei de uliti,
Panglicari în ale tarii, care joaca ca pe funii,
Masti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeste liberalul,
De ai crede ca viata-i e curata ca cristalul?
Nici visezi ca inainte-ti sta un stalp de cafenele,
Ca isi rade de-aste vorbe inghitindu-le pe ele.
Vezi colo pe uraciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mproscata si la falci umflat si buget,
Negru, cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri,
La tovarasii sai spune veninoasele-i nimicuri;
Toti pe buze-avand virtute, iar în ei moneda calpa,
Quintesenta de mizerii de la crestet pana-n talpa,
m ili feri
ndatia
Fa
M.J.
Fu
24
Si deasupra tuturora, oastea să si-o recunoasca,
Isi arunca pociturabulbucatii ochi de broasca...
Dintre-acestia tara noastra isi alege astazi solii!
Oameni vrednici ca să saza în zidirea sfintei Golii,
In cacamesi cu maneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filozofie.
Patriotii! Virtuosii, ctitori de asezaminte,
Unde spumega desfraul în miscari si în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, sed pe locuri
Si aplauda frenetic schime, cantece si jocuri...
Si apoi în sfatul tarii se adun să se admire
Bulgaroi cu ceafa groasa, grecotei cu nas subtire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toata greco-bulgarimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi
Să ajunga-a fi stapana si pe tara si pe noi!
Tot ce-i insemnat cu pata putrjunii de natura,
Toti se scursera aicea si formeaza patriotii,
Incat fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,
Balbaiti cu gura stramba sunt stapanii astei natii!
Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni!
I-e rusine omenirii să va zica voua oameni!
In aceasta cuma-n lume si aceste creaturi
e
ul Jilțu
uze
cit
M
lu i
23
a
Nici rusine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocara,
Indraznesc ca să rosteasca pan' si numele tau...
tara!
La Paris, în lupanare de cinismu si de lene,
Cu femeile-i pierdute si-n orgiile-i obscene,
Acolo v-ati pus averea, tineretele la stos...
Ce a scos din voi Apusul când nimic nu e de scos?
Ne-ati venit apoi, drept minte o sticluta de pomada,
Cu monoclu-n ochi, drept arma betisor de promena-
da,
Vestejiti fără de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept stiint-avind în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toata vrun papuc de
curtezana...
O, te-admir, progenitura de origine romana!
Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece,
Va mirati cum de minciuna astazi vi se mai trece?
Când vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca
Numai banul il vaneaza si castigul fără munca,
Azi, când fraza lustruita nu ne poate insela,
Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este-asa?
Prea v-ati aratat arama, sfasiind aceasta tara,
Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
Ca să nu s-arate-odata ce sunteti - niste misei!
Da, castigul fără munca, iata singura pornire,
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lasati macar stramosii ca să doarma-n colb de
cronici
Din trecutul de marire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu Tepes doamne, ca punand mâna pe ei,
Să-i imparti în doua cete: în smintiti si în misei,
Si în doua temniti large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puscarie si la casa de nebuni!
ie r
ul de s
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

Tudor Arghezi, cel mai mare poet al românilor după Mihai Eminescu
140 de ani de la naștere
În 2 octombrie 1943, Arghezi se destăinuia: «Îmi pare rău de întoarcerea printre oltenii mei, în calitate
de arestat, dar, fiind cu ei într-un moment de acerbă încordare românească, mă simt, aş zice, în
siguranţă». «Gorjul e o regiune de surprize… Întâi, căci se cuvine să fie pus întâi, e gorjeanul. (…) E
altfel de român şi altfel de oltean». Nici în ceea ce priveşte gorjencele, Arghezi nu are alte cuvinte decât
de laudă: «Dacă n-aţi văzut gorjencele acelea, cocoanele acelea în opinci şi-n cojoc, cu chipul rotunjit
într-o bogată năframă boerească, n-aţi văzut nimic şi duceţi-vă să le vedeţi»

Cum a ajuns poetul Tudor Arghezi deţinut în lagărul de la Târgu Jiu.

Pamfletul care l-a trimis după gratii pe artist
După izbucnirea Primului Război Mondial, Arghezi a scris articole
împotriva taberei politice conduse de Partidul Naţional Liberal şi de
grupul de susţinători ai lui Take Ionescu, care doreau ca România să
intre în război, alături de puterile Antantei. A susţinut unirea Basarabi-
ei cu Vechiul Regat, detestând alianţa implicită cu Rusia Imperială.
Între 1918 - 1919 a fost închis, împreună cu 11 ziarişti şi scriitori
(printre care şi Ioan Slavici), la penitenciarul Văcăreşti, fiind acuzat de
trădare, pentru colaborarea cu autorităţile germane de ocupaţie.     În
timpul celui de-al Doilea Război Mondial, poetul a publicat şi articole
antifasciste, culminând cu un virulent pamflet „Barone", împotriva
baronului von Killinger, reprezentantul Germaniei hitleriste la Bucu-
reşti. După acest act sfidător, a fost arestat şi trimis pentru un an în
lagărul de la Târgu Jiu (1943). „Într-o singură privinţă, Arghezi a dove-
dit o atitudine precisă şi neschimbată, şi anume faţă de germani şi de
civilizaţia lor, şi tocmai aceasta i-a atras neplăceri", subliniază Nicolae
Manolescu, în „Istoria critică a literaturii române".   Cum s-a înfiinţat
lagărul de la Târgu Jiu?   După atacarea, la 1 septembrie 1939, a Po-
loniei de către Germania hitleristă, o mare parte dintre efectivele mi-
litare (60.000) şi din populaţia civilă (40.000) şi-a găsit refugiul pe
teritoriul ţării noastre. Guvernul Armand Călinescu a hotărât înfiinţarea
de lagăre pentru cazarea acestor refugiaţi militari şi civili, pe întreg
teritoriul ţării, astfel, înfiinţându-se şi Lagărul de la Târgu-Jiu. În de-
cembrie 1940, aici au venit refugiaţii polonezi, care au beneficiat de
alocaţie şi de celelalte înlesniri.     Potrivit profesorului Zenovie Cârlu-
gea, un cercetător cunosc al operei şi vieţii lui Arghezi, mulţumiţi de
tratamentul şi solicitudinea de care dă dovadă Comandantul Lagăru-
lui, în septembrie 1940, polonezii internaţi, în frunte cu căpitanul Iozef
Wl. Kobylanski, îşi exprimă gratitudinea, trimiţând ziarului local „o
mulţumire în versuri, adresată d-lui col. Dumitrescu, comandantul
acestui lagăr, care a dovedit tot timpul, faţă de aceşti oropsiţi ai sorții
toată solicitudinea”.    Prietenului nostru bun.   Avem prieteni mulţi în
România, Să nu’ntrebaţi câţi, – căci prea puţin înseamnă, - În unul,
însă, stăruie prietenia Că-i bun Român şi sufletu-l îndeamnă.   Dure-
rea el ne-o cercetează-ntruna; Pe tineri şi bătrâni, cum se cuvine El îi
cinsteşte. Mângâie întotdeauna Pe cei ce azi n-au ţară, zori, cămine…   apropierea oamenilor, ca puşcăria, în toate formele ei, născocite de
Din inimi implorăm noi, astăzi, Pronia Pe cel ce cu atâta omenie a în-
ţeles dezastrul din Polonia, Pe Dumitrescu, bun şi nobil, să ni-l ţie!…   guverna cu lacăt şi cu condeiul amorţit are nevoie de acest indispen-
„În 1940, Lagărul de la Târgu-Jiu cuprindea circa 6000 de internaţi. În
aceste condiţii nu prea confortabile şi salubre, în lagăr a izbucnit o
epidemie de dizenterie, cuprinzând circa 4000 de internaţi. Medicul
lagărului cu grad de căpitan (adică mobilizat la unitate „pentru lucru”)
era la acea vreme Constantin Lupescu (1905-2003), medic primar, şef
al secţiei de boli infecţioase a spitalului din Târgu-Jiu: «Pe lângă acti-
vitatea mea de spital, am fost repartizat să asigur asistenţa medicală
în lagăr (…). Ca medic al lagărului, aveam greaua răspundere de a
stinge această epidemie şi de a îngriji bolnavii». Circa 100 de grav
bolnavi au fost trataţi în spital «cu tot devotamentul” şi „mulţumit
sufleteşte că, prin activitatea mea, de lagăr, însă, puteam materializa
sentimentele de stimă şi simpatie faţă de acest popor, martirizat de
mai multe ori în decursul istoriei»“, arată profesorul Zenovie Cârlugea.   – alt mare om cumsecade – şi scotea din buzunarul paltonului, pentru
Lagăr de deţinuţi politici   După plecarea polonezilor, lagărul din Târ-
gu-Jiu a devenit, sub regimul Antonescu, lagăr pentru deţinuţii politici.
La conducerea lagărului s-a aflat col. Zlătescu, un om care manifesta
o răutate cumplită faţă de subalterni şi faţă de deţinuţi, fiind un ade-
vărat temnicer. După plecarea colonelului Zlătescu, la conducerea
Lagărului a fost numit colonelul Şerban Leoveanu.   „Am fost medicul
lagărului de sub comanda colonelului Leoveanu, având gradul de că-
pitan, mărturiseşte medicul Constantin Lupescu. Colonelul Leoveanu
era considerat «pâinea lui Dumnezeu», în comparaţie cu col. Zlătescu,
de către deţinuţii care cunoscuseră teroarea acestuia. Col. Leoveanu
s-a comportat cu multă înţelegere, bunăvoinţă, cu spirit de umanitate
faţă de deţinuţi”. Printre deţinuţi – îşi aminteşte dr. C. Lupescu – se
numărau, în afară de persoane considerate indezirabile regimului, şi
scriitori care atacau regimurile naziste şi fasciste şi colportau ştiri
alarmante”, legionari şi comunişti evrei, mulţi deţinuţi de drept co-
mun: speculanţi la bursa neagră, delapidatori, hoţi şi escroci, cocote
şi patroni de case de toleranţă etc. Dintre alţi deţinuţi mai cunoscuţi,
cărora le-a oferit asistenţa medicală, în calitate de medic al lagărului,
dr. Lupescu aminteşte pe Gheorghe Gheorghiu-Dej (căruia i-a solici-
tat, mai târziu, recuperarea casei naţionalizate din Tg.-Jiu, în care se
instalase odioasa instituţie a securităţii), Mihai Ralea ş.a. Să amintim
şi pe etnograful, sociologul şi filosoful Ernest Bernea, pe scriitorul şi
gazetarul Zaharia Stancu, pe misticul ortodox Sandu Tudor, pe Nicolae
Carandino ş.a“, scrie profesorul Cârlugea.   Arghezi ajunge în lagăr pe
2 octombrie 1943   Alexandru Doru Şerban a scris în cartea sa, „Vre-
melnic trecători prin Gorj”, cum a ajuns poetul Tudor Arghezi în lagărul
nd a
firii vi ndatia
M.J
Fu
e ț ii
Tra
de Târgu-Jiu: „Arghezi publică primul său volum de versuri, «Cuvinte
potrivite». Un an mai târziu, scrie într-o publicaţie pamfletară, la care
«aderau» mai mulţi tineri din acea vreme. În 1941, un astfel de pam-
flet, intitulat «Baroane», îi aduce mari necazuri în acea perioadă, ajun-
gând din cauza acestuia, să fie închis în lagărul din Târgu-Jiu. Acesta
a devenit lagăr de deţinuţi politici sub regimul Antonescu. În 2 octom-
brie 1943, Arghezi se destăinuia: «Îmi pare rău de întoarcerea printre
oltenii mei în calitate de arestat, dar fiind cu ei într-un moment de
acerbă încordare românească, mă simt, aş zice, în siguranţă». Tudor
Arghezi era oltean, tatăl şi bunicul său născându-se şi trăind o viaţă
întreagă în Craiova. În perioada în care a fost închis în lagărul de la
Târgu-Jiu, Arghezi l-a cunoscut pe Jean Bărbulescu, directorul ziaru-
lui Gorjeanul. În timpul în care a fost închis, poetul a scris numeroase
creaţii, printre care şi un elogiu al judeţului ce suna cam aşa: «Gorjul
e o regiune de surprize… Întâi, căci se cuvine să fie pus întâi, e gor-
jeanul. (…) E altfel de român şi altfel de oltean». Nici în ceea ce pri-
veşte gorjencele Arghezi nu are alte cuvinte decât de laudă: «Dacă
n-aţi văzut gorjencele acelea, cocoanele acelea în opinci şi-n cojoc,
cu chipul rotunjit într-o bogată năframă boerească, n-aţi văzut nimic
şi duceţi-vă să le vedeţi». Arghezi moare în 1967, rămânând cel mai
prolific autor de literatură din toate timpurile“.   Deşi se afla închis,
Tudor Arghezi avea libertatea de a crea şi chiar de a-şi publica lucră-
rile. Zenovie Cârlugea scrie, într-una dintre lucrările sale, că în tableta
„Gorjiul şi Gorjanul”, publicată în ziarul „Adevărul” şi reprodusă, de
Jean Bărbulescu în „Gorjanul”, Arghezi evocă una dintre cele mai ne-
fericite întâmplări ale vieţii sale – detenţia în Lagărul de internaţi po-
litic de la Târgu-Jiu, survenită ca „urmare a poziţiei sale antinaziste”,
unde a fost încarcerat la 2 octombrie 1943 şi eliberat la 30 decembrie
1943. Prin chitanţa de plată a „chiriei” lunare, se adevereşte că poetul
a locuit nu la „comun”, ci într-o încăpere cu pat şi masă situată în-
tr-una din cabanele negre.      „Lagărul din Tg-Jiu îmi e constant şi
periodic prezent“   Lagărul din Târgu-Jiu a rămas mereu în amintirea
poetului, după cum chiar acesta relata într-o scriere: „Nu cred să
existe o instituţie mai eficace – scrie Arghezi – pentru educarea şi
civilizaţia becului electric şi a transformatorului motorizat. Arta de a
sabil adjutant (…) Alte închisori şi arestări din timpul îndeletnicirilor
mele de scrib, aproape le-am uitat, ori îmi amintesc de ele incidental,
din când în când, prin coincidenţă fortuită. Lagărul din Tg-Jiu îmi e
constant şi periodic prezent. La o săptămână, la două, poşta olteneas-
că îmi aduce ziarul «Gorjanul». Cum sunt şi eu o ţâră gorjean, odată
prin lagăr şi odată prin descendenţă, mă reped numaidecât să-l des-
fac. Am neamuri de Tudori la Cărbuneşti, pe care nici nu le cunosc.
Dar mi-e dor de ele. Materialul ziarului mă interesează orişicum şi
orişicând (…). Directorul ziarului, d. Jean Bărbulescu, îl scoate de 23
de ani. E un personaj scurtac, bondoc şi un om de mare ispravă, de
care mă leagă o ineluctabilă suvenire. Lua drumul adeseori până la
închisoare. Mă aştepta în biroul comandantului, colonelul Leoveanu,
deţinut, o sticlă de «apă minerală». Clocea sub dop, de ani de zile, cel
mai bun vin sau rachiu. La puşcărie, o picătură de drojdie e animatoa-
re“.   Arghezi despre detenţia în lagărul de la Târgu-Jiu   Poetul poves-
teşte într-o scriere detenţia din lagărul de la Târgu-Jiu:   „Am fost in-
ternat 3 luni. În luna lui decembrie, în ajunul Crăciunului, mă plimbam
într-o seară cu încă câţiva deţinuţi prin aleea lagărului. Eram slăbit şi
am avut la un moment dat o pierdere de echilibru, pe care nu mi-am
exprimat-o. Tovarăşii mei de plimbare m-au susţinut şi m-au dus în
cabana mea. A doua zi, comandantul lagărului, colonelul Leoveanu -
al cărui nume îl subliniez cu multă plăcere şi bună aducere aminte -
mi-a recomandat un consult medical. Acest consult a fost făcut de
medicul şef şi de încă doi medici militari, un locotenent şi un căpitan,
iar concluzia a fost că trebuie să fiu transportat într-un sanatoriu de
boli nervoase.    Dosarul a fost trimis la Bucureşti, nu ştiu unde; a
ajuns la Ministerul de Interne, însă probabil la dl. ministru Piky Vasiliu,
care n-a binevoit să-i dea niciun curs. Nevasta mea, căreia îi ascun-
sesem situaţia sănătăţii mele, a aflat printr-o indiscreţie că am avut
un consult medical şi, cu toate că nevasta mea nu avea obiceiul să
viziteze pe d-nii miniştri şi nici autorităţile, şi-a luat inima în dinţi şi a
telefonat la cabinetul d-lui general Dumitru Popescu. Răspunsul a fost
că a fost primită imediat. Femeia - o soţie cu care am trăit 37 de ani;
avem şi copii - era pe drept cuvânt alarmată şi, probabil că a şi plâns
la dl. general Popescu. Mi-a spus, când m-am întors, că a avut şi dl.
general două lacrimi, lucru de care nu mă îndoiesc, fiindcă l-am văzut
foarte cald sufleteşte.      Dl. general Popescu i-a spus soţiei mele:
Soţul d-tale este internat nu ştiu pentru câtă vreme. Eu am fost contra
e
m ili feri
cit
Fa
internării lui. Ordinul a venit direct de la mareşalul Antonescu. Sunt
foarte încurcat. îmi dau seama că situaţia d-tale şi a soţului d-tale nu
este prea agreabilă, dar poate că va trebui să-i spun mareşalului lu-
crul acesta, să mă consult cu dânsul să-i dăm drumul sau nu. Nevas-
ta mea a insistat şi dl. general Popescu i-a spus: Duceţi-vă acasă şi o
să vedeţi.  Aceasta s-a întâmplat cam pe la ora 10 dimineaţa. Eu eram
în lagăr. Tocmai eram vizitat de Calotescu Neicu, un prieten al meu
care era un mare bogătaş în jud. Dolj. El îmi aducea daruri de Crăciun,
un purcel, o friptură, aşa cum se aduc daruri de Crăciun. Tocmai
atunci mi-a venit şi ordinul de punere în libertate. Dl. general Popescu
vorbise la telefon cu colonelul. Acesta chiar lipsise din birou în acel
moment şi dl. general Popescu l-a certat pentru lucrul acesta.  Colo-
nelul a trimis pe cineva în cabană, ca să-mi spună că sunt liber. Vă
închipuiţi că lucrul acesta nu mi-a făcut neplăcere. Am început să-mi
fac bagajele. Toţi deţinuţii din cabană au venit să mă ajute; unul mi-a
adus o pătură, altul m-a ajutat să-mi împachetez cărţile - aveam cărţi
multe; puteam să citim acolo, iar Calotescu Neicu, în loc să-mi lase
lucrurile pe care el le adusese, m-a luat cu fripturi cu tot şi m-a dus la
gara Filiaşi, ca să luăm trenul a doua zi. Nu mai era nicio posibilitate
să mai prindem trenul de Târgu-Jiu. De la Filiaşi am plecat direct, am
ajuns la Bucureşti la 6 dimineaţa şi la 11 dimineaţa m-am prezentat
d-lui ministru de Interne, general Popescu. Vă închipuiţi că după 3 luni
de reţinere şi după senzaţia şi mai ciudată a punerii în libertate bruș-
te, eram într-un fel de zigzag sufletesc foarte bizar. Eram emoţionat.
Dl. general Popescu m-a primit foarte bine, mi se pare că m-a şi îm-
brăţişat, nu-mi aduc aminte dacă m-a sărutat şi mi-a spus: Domnule
Arghezi, eşti liber, du-te acasă şi de acum înainte alunecă pe o tan-
gentă mai mică, ca să nu păţeşti la fel“. 
BAROANE, de Tudor Arghezi
„Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce
mojic! ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hai-
nele tale a intrat alt om şi, parcă, celălalt a plecat în pielea goală, pe
undeva, prin ceruri ori iad.
Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai
început, Doamne, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoa-
re. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief
mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de
expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.
Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de
şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intesti-
nul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râ-
gâială.
Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne păl-
muia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunu-
rile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume
ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi:
ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşco-
vanule, boboşatule, umflatule.
Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa
din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în
Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!
I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu
care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din
văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-
mi aleg stăpânul pe care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu
să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amân-
doi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale.
Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Ştefan? ? Nu scrie!... Scrie
Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale?
Degete sterse de sânge?
Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul
de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat
spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din
livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări
pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mo-
cirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes.
Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de
ciori.
Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi
au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam sub-
ţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât
ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune
doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoş-
tită! Ce ochi fleşcăiţi!
Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane...”
uze
ul Jilțu ul de s
ie r
25

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Mihail Sadoveanu - Ceahlăul literaturii române
"Dacă ar fi să regret că nu am venit mai devreme pe
lume, aş face-o doar pentru că nu am apucat să-i cunosc
pe cei doi români în care Dumnezeu a turnat har din
belşug: autorul "Luceafărului", Eminescu, şi pe cel al
"Baladei pentru vioară", Porumbescu."
"Am stat cu mine însumi, trudindu-mă să desleg
întrebările fără răspuns. E nevoie pentru asta de tăcere şi
singurătate. Desfăcându-mă de tot ce atârnă şi întunecă,
m-am dus să văd numai cu duhul."
"Nu cunosc altă libertate pentru oameni şi popoare
decât cultura. Nici libertatea de a trăi în prejudecăţi
şi în privilegii, nici libertatea de a te folosi de munca
altora, nici libertatea de a nu face nimic, nici libertatea
de abuzuri lângă suferinţa obştească nu le socotesc
libertăţi."
"Sunt cărţi şi cărţi. Unele sunt destinate pieirii chiar
dintru început, căci nu-s lumină din lumina umanităţii.
Altele au destinul să supravieţuiască atât cât va mai fi
om trăitor sub soare. În acestea se cuprind aspiraţiile şi
Iartă-mă
Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbeşti.
Ştiu că-mi atârnă iertarea
În corniţele zâmbetului tău.
Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.
Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,
În ondularea mijlocului tău subţire,
În graţia cu care te mişti,
O, mlădios punct de-ntrebare.
Iartă-mă pentru suferinţele mele,
Iartă-mă că-mi eşti prea dragă,
Că mor când te duci
Şi-nviu când apari.
Iartă-mă, Domniţă-a-inimii-mele!
Cuprinde-mă de după grumaz,
Apleacă-ţi spre mine
Faţa de soare, gene de ceaţă.
Gura ta, gura ta să-mi dea iertare
Pentru toate cele ştiute şi neştiute,
Pentru nebuniile abia trecute
Şi pentru cele imediat viitoare.
Iertare din nou vreau
să-ţi cer
Iertare din nou vreau să-ţi cer
Într-un stil cu mult mai subţire,
Cu ochii şi mâna spre cer
Şi cu intonări de psaltire.
O, tu, frumoaso, de care-mi atârnă
Viaţa şi care-mi alungi
Din cale pe palida cîrnă,
Numai c-o rază din genele-ţi lungi,
nd a
firii vi ndatia
Fu
26
e ț ii
Tra
70 24
140 de ani de la naștere
M-am dus să văd numai cu duhul
idealurile generaţiilor, acestea sunt moştenirea noastră Dacă, cumva, vom
cea bună şi nepreţuită; primele au putut dura într-o deveni cu toţii niște
lume de rău întocmită, au putut suporta nefericirile, neo-liberali sălbatici,
nădăjduind..." care cred că trăiesc
"Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci numai într-o junglă socială și
cu muncă cinstită şi, la nevoie, cu jerfă. Nu înseamnă ură nu într-o societate
împotriva altor neamuri, ci datorie către neamul nostru; demnocratică, din
nu înseamnă pretenţia că suntem cel mai vrednic popor paginile lui Sadoveanu
din lume, ci îndemnul să devenim un popor vrednic şi se vor auzi în veșnicie durerile înnăbușite și suferinţa
conştient. Munca cinstită, viaţa curată, iubirea de semeni, celor umiliţi și obidiţi. Dacă vrem să rămânem români cu
împletirea datoriilor pe care le avem - adică faptele - faţă umană și nu mai știm cum să procedăm, trebuie să-l
aceasta înseamnă patriotism şi nu vorbe deşarte." ,,Opera citim pe Mihail Sadoveanu. De acolo aflăm și cine suntem,
lui Sadoveanu este, fără îndoială, un tezaur inalienabil și cum trebuie să fim. Dacă ar trebui să aducem un semn
al culturii și specificităţii românești. De la înţelegerea de mulţumire peste timp acestui mare spirit protector al
sufletului, a suferinţelor, umilinţei, orgoliului, mândriei culturii române, acesta ar fi foarte simplu – ajunge să-l
omului de rând, la fina analiză a resorturilor care au citim. Să-l recitim. Măcar din când în când; sigur ne va
determinat condiţiile supravieţuirii istorice ale poporului face bine, ne va însănătoși sufletul și ne va ajuta să ne
român, Sadoveanu așază la temelia existenţei naţionale ţinem firea!’’
un fundament de neignorat. Eugen Uricaru
Iartă-mă, că plouă şi-i ceaţă,
Că oamenii-s răi, că pânea nu-i bună,
De când o primăvară cu minuni
A înflorit pe pământ?
Iartă-mă, că aproape în fiece zi
Quod tentabam dicere versus erat.
Că nu se găseşte nimica în piaţă, Aș vrea să-ți placă orice cuvânt
Că, noaptea, nu-i lună. Amintirea paradisului e-n mine, Ce ți-l rostesc şi e de prisos ca
După umbra ta rătăcesc din loc în loc; Să-ţi declar că vreau să-ţi și cânt
Iartă-mă, scumpo, că te ador şi Uit că te-a furat spre țărmuri străine Aria celebră din Tosca.
Acum şi pururi, cu suflet curat, Fantastica pasere Roc. Iartă-mă de toate. Zâmbeşte și spune
Iartă-mă, că apraope în fiece zi Ca să se facă brusc primăvară.
Quod tentabam dicere versus erat. Între primejdii și drumuri grele, Şi ca să vezi o minune:
Surd și orb, te-oi aștepta până când Cum mă sui pe-un curcubeu ca pe-o scară.
Aş vrea să-ţi placă orice cuvînt Te vei coborî dintre evuri și stele
Ce ţi-l rostesc şi e de prisos ca
Să-ţi declar că vreau să-ţi şi cânt
Și mă vei căuta surâzând.
Primăvară 
Aria celebră din Tosca. Lemn de-aș fi, ori gheață, ori stâncă,
Cum te ridici şi ieşi din casă,
Ori mormânt uitat,
Vremea se face frumoasă;
Iartă-mă, de toate. Zîmbeşte şi spune Voi ieși din noaptea-mi adâncă
Îţi vin cocoare
Ca să se facă, brusc, primăvară. De vedenia ta deșteptat.
Vâslind sub soare;
Şi ca să vezi o minune:
Vacile-Domnului şi furnicile
Cum mă sui pe-un curcubeu ca pe-o scară.
Anunţă rândunicile;
Un flutur s-anină
La hanul alinării De-un fir de lumină.
Cum ai râs cu dinţi mărunţei
Deodată m-am trezit, Au înflorit flori în ochii mei.
Şi harmăsarii disperării Timpul stă - căci ai sosit.
În spulber de spumă-au poticnit. Numai inima-mi bate ca un ornic grăbit.
Din umbra pridvorului ş-a scării- "Bucură-te că ea e aice,
Tu, scumpo, mi-ai zâmbit! Timpul te-nşală", - biata inimă-mi zice.
Mi-ai zis: Străinule pribeag,
De ani te-aştept şi te-am dorit.
Cum m-atinge varga de aur și apa vie, Mă tângui ca un stih
Când mi-ai sosit în prag,
Mă scol din basm și te salut uimit:
“Bine-ai venit, Domniță, la Împărăție… din Psaltire
E soarele la asfinţit.
Lung somn am dormit…”
Îmi vii cu albe flori la tâmple
Şi mă găseşti între ruine. Gândul închinându-mi-l ţie;
Ce are să se-ntâmple,
O, călătorule străine?
Pe-un curcubeu ca Ore sarbede, ore de mâhnire,
Ore de veşnicie.
Ore de veşnicie pe-o scară
N-am sprijin, n-am argument;fără sens
Ore de veşnicie Iertare din nou vreau să-ți cer
Într-un stil cu mult mai subțire,
O inima-a altuia în mine mai bate;
Se-ncercuie tot mai strâns şi mai dens
Mă tângui ca un stih din Psaltire, Cu ochii și mâna spre cer În juru-mi singurătate.
Gândul închinându-mi-l ție; Și cu intonări de psaltire.
Ore sarbede, ore de mâhnire, O, tu, frumoaso, de care-mi atârnă Câte zile, câte săptămâni, câte luni,
Ore de veșnicie. Viața – și care-mi alungi Câţi ani, câte veacuri sunt
Din cale pe palida cârnă, De când o primăvară cu minuni
N-am sprijin, n-am argument; fără sens Numai c-o rază din genele-ți lungi, A înflorit pe pământ?
O inima-a altuia în mine mai bate; Iartă-mă că plouă și-i ceață,
Se-ncercuie tot mai strâns și mai dens Că oamenii-s răi, că pânea nu-i bună, Amintirea paradisului e-n mine,
În juru-mi singurătate. Că nu se găsește nimica în piață, După umbra ta rătăcesc din loc în loc;
Că, noaptea, nu-i lună. Uit că te-a furat spre ţărmuri străine
Câte zile, câte săptămâni, câte luni, Iartă-mă, scumpo, că te ador și Fantastica pasere Roc.
Câți ani, câte veacuri sunt Acum şi pururi, cu suflet curat,
e
m ili feri ul Jilțu
uze ie r
ul de s
cit
Fa
M.J.
M
lu i
afir
23
C ol
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Lucian Blaga - 125 ani de la naștere - Elogiu satului românesc
Am fost învrednicit de înalta cinste de a fi ales membru
al acestei ilustre instituţii într-un moment când s-a procedat
la o lărgire a cadrelor academice, lărgire cerută, dacă nu mă
înşel, de sporul spiritual al ţării. Ales fără înaintaş, ivirea mea
aici între Domniile Voastre are oarecum aspectul unei gene-
rări spontane. Trebuie să recunosc că împrejurarea aceasta
mă stânjeneşte puţin, deoarece îmi răpeşte posibilitatea şi
norocul, date până acum în chip de la sine înţeles, de a face,
intrând sub această cupolă, elogiul unui nemuritor dispărut
trupeşte, dar care n-a încetat să fie prezent, graţie înfăptuiri-
lor de o viaţă. Vă rog să-mi acordaţi totuşi, potrivit obiceiului
statornicit, dreptul nescăzut de a face astăzi, aici, elogiul unei
alte nemuritoare prezenţe, care n-a ocupat niciun scaun în
această nobilă incintă. Prezenţa nemuritoare la care mă refer
nu e legată de niciun nume, nu râvneşte la nicio laudă şi e
răspândită în spaţiul din preajma noastră, cât ţine întinderea
împărătească a ţării. Vreau să vorbesc despre singura pre-
zenţă încă vie, deşi nemuritoare, nemuritoare deşi aşa de
terestră, despre unanimul nostru înaintaş fără de nume, des-
pre satul românesc.
N-aş putea rosti cuvântul că aş fi făcut vreodată cerce-
tări tocmai sistematice şi cu stricte intenţii monografice cu
privire la satul românesc. Satul trăieşte în mine într-un fel
mai palpitant, ca experienţă vie. Sunt fiu de preot – toată
copilăria, o fantastic de lungă copilărie, adolescenţa, întâia
tinereţe până la vârsta de douăzeci şi atâţia ani le-am petre-
cut, cu întreruperi impuse de nomadismul sezonier al şcola-
rului, la sat sau în nemijlocită apropiere, în orice caz în necur-
mat contact cu satul natal. Sufletul, în straturile cele mai
ascunse ale sale, mi s-a format deci sub înrâurirea acelor
puteri anonime, pe care cu un termen cam pedant m-am
obişnuit să le numesc „determinante stilistice” ale vieţii co-
lective. Ceea ce şcoala românească sau străină au adăugat
cred că n-a putut să altereze prea mult o substanţă sufle-
tească modelată după nişte tipare cu atât mai efective, cu cât
se impuneau mai inconştient şi mai neîntrerupt. Şcoala felu-
rită, a noastră şi uneori mai puţin a noastră, mi-a înlesnit doar
distanţarea contemplativă, care mi-a îngăduit să vorbesc cu
oarecare luciditate despre realitatea sufletească a satului şi
despre tiparele ei. Voi vorbi, prin urmare, despre satul româ-
nesc, nu ca un specialist, care şi-a potrivit în prealabil meto-
dele în laborator şi porneşte pe urmă să examineze pe din
afară un fenomen. Voi vorbi despre satul românesc din amin-
tire trăită şi făcând oarecum parte din fenomen. Voi încerca în
puţine cuvinte să actualizez mai ales ceea ce copilul ştie
despre sat şi despre orizonturile acestuia. Copilăria petrecută
la sat mi se pare singura mare copilărie. Cine nu priveşte în
urma sa peste o asemenea copilărie, mi se pare aproape un
condamnat al vieţii (cer scuze tuturor citadinilor de faţă pen-
tru această afirmaţie!). Copilăria şi satul se întregesc reci-
proc, alcătuind un întreg inseparabil. S-ar putea vorbi chiar
despre o simbioză între copilărie şi sat, o simbioză datorită
căreia fiecare din părţi se alege cu un câștig. Căci, pe cât de
adevărat e că mediul cel mai potrivit şi cel mai fecund al co-
pilăriei e satul, pe atât de adevărat e că şi satul, la rândul lui,
îşi găseşte suprema înflorire în sufletul copilului. Există un
apogeu exuberant, învoit şi baroc, al copilăriei, care nu poate
fi atins decât în lumea satului, şi există, de altă parte, aspec-
te tainice, orizonturi şi structuri secrete ale satului, care nu
pot fi sezisate decât în copilărie. Cert lucru, pentru a afla ceva
despre viaţa satului şi despre prelungirile ei cosmice, e greşit
să iscodeşti sufletul ţăranului matur cu zarea retezată de ne-
voile vieţii, de mizeriile şi de cele o sută de porunci ale zilei.
Pentru a-ţi tăia drum spre plenitudinea vieţii de sat trebuie să
cobori în sufletul copilului. Copilăria e de altfel vârsta sensibi-
lităţii metafizice prin excelenţă. Şi satul, ca zarişte integrală,
are nevoie de această sensibilitate, pentru a fi cuprins în ceea
ce cu adevărat este. Copilăria mi se pare singura poartă des-
chisă spre metafizica satului, spre acea stranie şi firească, în
acelaşi timp, metafizică, vie, adăpostită în inimile care bat
subt acoperişurile de paie şi oglindită în feţele bântuite de
soartă, dar cu ochii atârnaţi de cer.
Mi-aduc aminte: vedeam satul aşezat înadins în jurul
bisericii şi al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu şi al mor-
ţilor. Această împrejurare, care numai târziu de tot mi s-a
părut foarte semnificativă, ţinea oarecum isonul întregii vieţi,
ce se desfăşura în preajma mea. Împrejurarea era ca un ton,
mai adânc, ce împrumuta totului o nuanţă de necesar mister.
Localizam pe Dumnezeu în spaţiul ritual de după iconostas,
de unde îl presimţeam iradiind în lume. Nu era aceasta o po-
veste, ce mi s-a spus ca multe altele, ci o credinţă de neclin-
tit. Făceam o tranşantă deosebire între „povestea poveste” şi
„povestea adevărată”. Topografia satului era plină de astfel
de locuri mitologice. La fiecare pas perspectivele se adân-
ceau şi se înălţau. Tinda vecinului, totdeauna foarte întune-
nd a
firii vi
Fu
e ț ii
Tra
70
coasă, era, fără doar şi poate, un loc în care, cel puţin din
când în când, şi mai ales Duminica, se refugia diavolul. Nu
am încercat într-o zi, cu alţi douăzeci de copii, toţi pătrunşi de
fiorii unui sfânt război, să-l izgonim, stârnind cu fel şi fel de
unelte nişte zgomote ca de trib african? Undeva lângă sat era
un sorb; convingerea noastră era că acel noroi fără fund răs-
punde de-a dreptul în iad, de unde ieşeau şi clăbucii. Trebuie
să te transpui în sufletul unui copil, care stă tăcut în marginea
sorbului şi-şi imaginează acea dimensiune „fără fund”, ca să
ghiceşti ce poate însemna pentru om o geografie mitologică.
Iar în râpa roşie, prăpăstioasă, din dealul viilor, sălăşluia aie-
vea un căpcăun. Satul era astfel situat în centrul existenţei şi
se prelungea prin geografia sa de-a dreptul în mitologie şi în
metafizică. Acestea alcătuiau pervazul natural şi de la sine
înţeles al satului. Satul există în conştiinţa copilului ca o lume,
ca unica lume mult mai complex alcătuită şi cu alte zări, mai
vaste decât le poate avea un mare oraş, sau metropolă, pen-
tru copiii săi. Atingem cu aceasta deosebirea esenţială dintre
„sat” şi „oraş”. Satul nu este situat într-o geografie pur ma-
terială şi în reţeaua determinantelor mecanice ale spaţiului
ca oraşul; pentru propria sa conştiinţă satul este situat
în centrul lumii şi se prelungeşte în mit. Satul se inte-
grează într-un destin cosmic, într-un mers de viaţă
totalitar, dincolo de al cărei orizont nu mai există nimic.
Aceasta este conştiinţa latentă a satului despre sine
însuşi. Îndrăznesc să fac afirmaţia, fiindcă aşa e înţe-
les şi trăit satul, în apogeul copilăriei, vârsta care sin-
gură posedă perfectă afinitate cu modul existenţial al
satului.
Să privim, în schimb, oraşul. Copilul se pierde aici,
părăsit de orice siguranţă. La oraş conştiinţa copilului
e precoce molipsită de valorile relative ale civilizaţiei,
cu care el se obişnuieşte fără de a avea însă şi posibi-
litatea de a o înţelege. Cred că nu exagerez spunând
că la oraş copilăria n-are apogeu; oraşul taie posibilităţile de
desvoltare ale copilăriei ca atare, dând sufletelor degrabă o
îndrumare bătrâncioasă. La oraş copilul este în adevăr „tatăl
bărbatului”, adică o pregătire pentru vârstele seci! La sat
copilăria e o vârsta autonomă, care înfloreşte pentru sine.
Omul crescut la oraş parvine să înţeleagă sau să se prefacă
a înţelege cauzalităţile împrejmuitoare, dar el nu face perso-
nal niciodată experienţa vie a lumii ca totalitate, adică o ex-
perienţă muiată în perspective dincolo de imediat şi de sen-
sibil. A trăi la oraş înseamnă a trăi în cadru fragmentar şi în
limitele impuse la fiecare pas de rânduielile civilizaţiei. A trăi
la sat înseamnă a trăi în zarişte cosmică şi în conştiinţa unui
destin emanat din veşnicie.
Îmi iau voie să evoc o conversaţie între copii – nu inven-
tată pentru a broda literatură pe marginea ei. Reproduc con-
versaţia de pe discul de ceară al celei mai fidele memorii. Nu
aveam mai mult de şapte ani. Eram vreo cinci băieţi, toţi cam
de aceeaşi vârsta; stăm în cerc, calmi, în mijlocul uliţei, pe
înserate. Nu mai ştiu în ce legătură s-a întâmplat ca unul să
arunce întrebarea: „Cum o fi când eşti mort?”. Unul dintre noi
a răspuns neîntârziat, ca iluminat : „Mort trebuie să fie ca şi
viu. E aşa că nici nu ştii că eşti mort. Noi, bunăoară, stăm aici
în cerc şi vorbim, dar poate că suntem morţi, numai că nu ne
dăm seama”, încă o dată, – scena s-a petrecut întocmai.
N-am împodobit-o cu niciun detaliu imaginar. Mi-aduc desă-
vârşit de bine aminte şi de fiorul încercat în faţa prăpăstioasei
perspective deschise prin răspunsul acelui băiat. Era acel
cutremur ce-l încerci în copilărie, ca şi mai târziu, când calci
prin preajma ultimului hotar. O fetiţă, prietenă de joacă, se
căţăra în prunii cimitirului, crescuţi din morminte. Spunea,
sărind, că vrea să vadă ce „gust au morţii”, şi încerca prune-
le. Când muşca dintr-o prună amară, spunea că mortul de la
rădăcină trebuie să fi fost rău. Când nimerea în alt pom o
prună dulce, zicea că mortul de la rădăcină trebuie să fi fost
om bun. Iată concepţii, viziuni, presimţiri care cresc în chip
firesc, chiar în imaginaţia copiilor, în lumea satului. Îmi amin-
tesc foarte bine cum ieşeam câteodată seara în ogradă. În
beznă zăream dintr-o dată Calea Laptelui şi stelele, ca cior-
chinii grei şi mari, coborâte până aproape de acoperişurile de
paie. Priveliştea era copleşitoare; sub impresia ei trăiam în
credinţa că, într-adevăr, noaptea stelele coboară până aproa-
pe în sat, participând într-un fel la viaţa oamenilor şi ascul-
tându-le răsuflarea în somn. Sunt aici în joc sentimente şi
vedenii nealterate de niciun act al raţiunii şi de nicio cosmo-
logie învăţată şi acceptată de-a gata. Iată experienţe vii, care
leagă cerul de pământ, care fac o punte între viaţă şi moarte
şi amestecă stihiile după o logică primară, căreia anevoie i te
poţi sustrage şi care mi se pare cu neputinţă în altă parte,
decât în mediul înţeles şi trăit ca o „lume”, a satului.
Fiecare sat se simte, în conştiinţa colectivă a fiilor săi, un
e
ndatia m ili feri
Fa
M.J
24
fel de centru al lumii, cum, optic, fiecare om
se plasează pe sine de asemeni în centrul
lumii. Numai aşa se explică orizonturile
vaste ale creaţiei populare în poezie, în
artă, în credinţă, acea trăire care participă
la totul, siguranţa fără greş a creaţiei, bel-
şugul de subînţelesuri şi de nuanţe, impli-
caţiile de infinită rezonanţă şi însăşi spon-
taneitatea neistovită. Omul satului, întrucât
izbuteşte să se menţină pe linia de apogeu,
genială, a copilăriei, trăieşte din întregul
unei lumi – pentru acest întreg; el se gă-
seşte în raport de supremă intimitate cu
totalul şi într-un neîntrerupt schimb reci-
Discurs de receptie in Aula Academiei Romane,
proc de taine şi revelări cu acesta. Omul la 5 iunie 1937
oraşului, mai ales al oraşului care poartă
amprentele timpurilor moderne, trăieşte în colectiv cuprins de formele interioare ale unei matrici stilisti-
dimensiuni şi stări tocmai opuse: în fragment, în relativitate, ce, poartă pecetea unei unităţi şi are caracterul unui centru
în concretul mecanic, într-o trează tristeţe şi într-o superfici- de cristalizare cu raze întinse spre a organiza în jurul său un
alitate lucidă. Impresiile omului de la oraş, puse pe cântar de cosmos. Cosmocentrismul satului nu trebuie înţeles însă ca o
precizie, îngheaţă, devenind mărimi de calcul; ele nu se am- grotescă trăsătură de megalomanie colectivă, ci ca o particu-
plifică prin raportare intuitivă la un cosmos, nu dobândesc laritate, ce derivă dintr-o supremă rodnică naivitate. Fiecare
proporţii şi nu se rezolvă în urzeli mitice, ca impresiile omului sat îşi are sub acest unghi mândria sa, care-l împinge spre o
de la sat. diferenţiere de celelalte sate învecinate sau mai depărtate.
Cu riscul de a abuza de amintiri, mai pomenesc un sim- Satele nu ţin să se conformeze toate la rânduielile unuia sin-
plu fapt divers, petrecut în anii copilăriei mele la sat. Mânat gur. În port, în obiceiuri, în cântec, fiecare sat ţine la autono-
de fobiile şi nostalgiile boalei, un câine turbat, venit de aiurea, mia şi la aureola sa. Instinctul de imitaţie, căruia o anume
intrase în sat, mușcând pe uliţi şi prin ogrăzi copiii întâlniţi. sociologie i-a acordat un rol cu totul exagerat în viaţa umană,
Faptul a luat numaidecât, nu numai în sufletul meu de copil, nu depăşeşte decât foarte diminuat şi foarte sever controlat
ci în tot satul, o înfăţişare apocaliptică, stârnind o panică de pietrele de hotar ale colectivităţii unui sat. Să se compare
sfârşit de veac. Nişte babe spălau rana unui copil muşcat, la odată această neostentativ mândră comportare cu aceea a
o fântână, şi parcă mai aud şi astăzi pe o babă zicând: „Vezi orăşenilor, care se supun docil tuturor ucazurilor modei lan-
căţeii în rană?”. Nu, nu m-am înşelat; baba vorbea despre sate dictatorial de undeva dintr-un centru mondial. Intervine
nişte mici căţei văzuţi în rana copilului. Am asistat astfel la aici o diferenţă foarte profundă de psihologie. Orăşenii trăiesc
naşterea unui mit al turbării. Femeia aceea vedea aievea niş- în altfel de orizonturi şi sufăr aproape întotdeauna de conşti-
te căţei în rana copilului, căţei care aveau să crească în copil inţa şi teama periferialităţii. Între marile oraşe e o adevărată
şi de care acesta urma să turbeze mai târziu. Nu este aceas- întrecere de a preface şi de a proclama pe toate celelalte
tă imagine a câinelui, care contaminează cu căţei pe cel drept „provincie”. Termenul de „provincie” circumscrie un
muşcat, cel puţin tot atât de impresionantă ca a fiarei apo- vast şi grav complex de inferioritate. Să se observe însă că
caliptice? Experienţa inevitabilului şi toată panica primară a problemele de psihologie legate de polaritatea „metropolă –
omului care se vede pierdut şi-a găsit întruchipare fulgeră- provincie” nu se pun deloc pentru sufletul satului. Fiecare sat
toare în această viziune. Faptele şi întâmplările se prelungesc care se respectă ca atare există pentru sine în centrul unei
pentru omul de la sat într-o imaginaţie mitică permanent dis- lumi şi are frumoasa mândrie de a fi puţin mai altfel decât
ponibilă. Nimic mai prompt decât reacţiunea mitică a să- toate celelalte. Fiecare sat vrea să rămână el însuşi, nu vrea
teanului. Or, mitul implică totdeauna semnificaţii liminare şi, să dicteze celorlalte nici gustul, nici reguli de comportare. Se
prin aceasta, o raportare la întregul unei lumi. constată o oarecare aristocratică distanţare, dar câtuşi de
Despre satul românesc (cunosc mai ales satele ardele- puţin afişată ca atare, între sat şi sat. Acest mod de a-şi înţe-
neşti) se poate în genere afirma, fără de vreo restricţie esen- lege existenţa aduce cu sine şi stârneşte acea varietate de
ţială, că mai păstrează, ca structură spirituală, aspecte de aspecte în cadrul unuia şi aceluiaşi stil, vast răspândit pe
natura acelora despre care tocmai vorbim. Îmi pot foarte bine câte o întreagă ţară, varietate pe care o ilustrează aşa de
închipui că, până mai acum vreo sută şi ceva de ani, satele minunat diversele „ţări româneşti”. Din modul cum satul îşi
româneşti să fi reprezentat de fapt pentru oamenii de toate înţelege existenţa mai rezultă însă şi un al doilea aspect şi
vârstele ceea ce ele astăzi mai reprezintă doar pentru copii. alte consecinţe, care merită să fie reţinute. Satul, situat în
Desigur că, pe urma contactului diformant, direct şi indirect, inima unei lumi, îşi e oarecum sieşi suficient. El n-are nevoie
cu civilizaţia timpului, satul românesc s-a depărtat şi el, câ- de altceva decât de pământul şi de sufletul său şi de un pic
teodată chiar destul de penibil, de definiţia a cărei circum- de ajutor de sus, pentru a-şi suporta cu răbdare destinul.
scriere o încercăm. Nu e mai puţin adevărat însă că în toate Această naivă suficienţă a făcut, bunăoară, ca satul româ-
ţinuturile româneşti mai poţi să găseşti şi astăzi sate care nesc să nu se lase impresionat, tulburat sau antrenat de ma-
amintesc ca structură sufletească „satul-idee”. „Satul-idee” rile procese ale „istoriei”. Satul e atemporal. Conştiinţa surdă,
este satul care se socoteşte pe sine însuşi „centrul lumii” şi mocnind sub spuza grijilor şi a încercărilor de tot soiul, con-
care trăieşte în orizonturi cosmice, prelungindu-se în mit. Ca ştiinţa de a fi o lume pentru sine, a dat satului românesc, în
tip antipodic al acestui „sat-idee” cred că s-ar putea cita, de cursul multelor secole foarte mişcate, acea tărie fără pereche
exemplu, aşezările mărunte, cu înfăţişare ca de sate, din de a boicota istoria, dacă nu altfel, cel puţin cu imperturbabi-
America de Nord, acele sumbre şi uniforme aşezări de lucră- la sa indiferenţă. Boicotul instinctiv se ridica împotriva istori-
tori şi fermieri, ţinute laolaltă de un interes colectiv, dar nici- ei, ce se făcea din partea străinilor în preajma noastră. Mân-
odată de magia unui suflet colectiv. Dacă satul nostru este dria satului de a se găsi în centrul lumii şi al unui destin ne-a
clădit în preajma bisericii, din care iradiază Dumnezeu, în menţinut şi ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc.
pomenitele aşezări americane biserica e mai puţin un sălaş al Satul nu s-a lăsat ispitit şi atras în „istoria” făcută de alţii
lui Dumnezeu, cât un fel de întreprindere şi bancă a coloniei, peste capul nostru. El s-a păstrat feciorelnic neatins în auto-
o societate pe acţiuni. Pastorul ţine predici cu invitaţii ca la nomia sărăciei şi a mitologiei sale, pentru vremuri când va
cinematograf şi cu preţuri de intrare. Nu vom pune numaide- putea să devină temelie sigură a unei autentice istorii româ-
cât şi întru totul la îndoială credinţa acelor bravi cetăţeni (se neşti.
spune chiar că unii sunt foarte credincioşi), dar credinţa lor e Fac elogiul satului românesc, creatorul şi păstrătorul
integrată ca un şurub bine uns în angrenajul vieţii profesiona- culturii populare, purtătorul matricei noastre stilistice. Să nu
le închinată succesului practic ca atare. Să mi se îngăduie se creadă însă că, dând grai unei încântări, aş dori să rostesc,
mândria de a afirma că, din punct de vedere uman, săteanul cu ocoluri, dorinţa de a ne menţine pentru întotdeauna în ca-
nostru reprezintă un tip mult superior, mult mai nobil, mult drul realizărilor săteşti, îmi refuz asemenea sugestii sau în-
mai complex în naivitatea sa. Satul nostru reprezintă o aşeza- demnuri. De o sută de ani şi mai bine ne străduim toţi intelec-
re situată şi crescută organic într-o lume totală, care e pre- tualii, pe o linie mereu înălţată să creăm, într-o epocă de
zentă în sufletul colectiv, ca o viziune permanent efectivă şi tragice răspântii, o cultura româneasca majoră. Strădaniile
determinantă. Fermierul american, simţindu-se alungat la merg paralel cu procesul emancipării noastre politice, cu
periferia existenţei, e veşnic abătut de nostalgia oraşului; cu acela al formării statului şi al întregirii neamului.
gândul la bogăţie, cu frica de mizerie, cu Dumnezeul său
localizat într-o singură celulă a creierului, el nu se inte-
grează deschis în cosmos, ci se simte doar chemat să
exploateze un fragment al acestuia sau să-l părăsească
în clipa când fragmentul nu mai rentează.
Am încercat în studiile mele de filosofia culturii să
pun în relief aspectele sau categoriile stilistice ale vieţii şi
ale duhului nostru popular. Nu voi repeta aici ce am spus
în acele studii despre „matca stilistică” a culturii noastre.
Voi întregi doar punctele de vedere puse în evidenţă cu
câteva noi observaţii. Satul românesc, în ciuda sărăciei şi
a tuturor neajunsurilor cuibărite în el prin vitrega colabo-
rare a secolelor, se învredniceşte în excepţională măsură
de epitetul autenticităţii. Mai precis, între nenumăratele
sate româneşti găsim atâtea şi atâtea aşezări care reali-
zează ca structură sufletească întocmai termenii definiţiei
pe care o acordăm satului. Satul ca aşezare de oameni,
uze
ul Jilțu ul de s
ie r
27
cit
lu i
afir
23
C ol
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
MARIN PREDA - 40 de ani de la moartea sa
AURORA CORNU: „Literatura a fost singura femeie a lui Marin Preda, singura care nu l-a înşelat“
Marin Preda, lui Ceauşescu: “Dacă introduceţi realismul socialist, eu mă sinucid!”
Adrian Păunescu vorbeşte despre prietenia sa cu Marin Preda, care a debutat pe vremea când cel din urmă era un mare clasic,
iar cel dintâi un tânăr poet. Fără "cel mai iubit dintre pământeni", scriitorul care a întregit geniul literaturii naţionale, "n-am fi
fost noi înşine".
Jurnalul Naţional: În ce împrejurări l-aţi
cunoscut pe Marin Preda?
Adrian Păunescu: Mă consideram laurea-
tul unui premiu, în acelaşi an, pe care-l luase şi
Marin Preda pentru proză. Asta era - formal
vorbind - o senzaţie desigur înşelătoare de
egalitate între oameni. Nu poate fi vorba de
egalitate. El era un mare clasic, eu eram un tâ-
năr poet, dar - eu asta le spun şi studenţilor
mei, ca ei să înţeleagă faptul - că umilinţa unui
om cu adevărat talentat nu este dăunătoare...
Umilinţă sau smerenie?
Umilinţă! Cum zic, aşa e... Aşa e pentru
mine. Să mergi - atunci când eşti tânăr şi când
te aşteaptă tot felul de evenimente de viaţă la
care refuzi să participi, te aşteaptă femei pe
care le poţi iubi, te aşteaptă prieteni cu care
poţi conversa liber - să mergi la Marin Preda
acasă, să stai după el, pentru că Marin Preda
era un tip cu tabieturi, cu nevastă tânără... să
stai în hol, să-l aştepţi şi el să vină... că el mă şi
preţuia, mă şi iubea şi nici nu era un personaj
murdar, care să vrea să calce în picioare dem-
nitatea celorlalţi, dar avea obligaţii, că nu mă
chema el. Eu, ca ziarist, lăsam la o parte poezia
şi premiul egal cu al lui Marin Preda şi mă du-
ceam... cu mâna mea dreaptă - nu eram atât
de bogat încât să am un casetofon - notam cele
mai interesante lucruri pe care le spunea Marin
Preda. Aşa credeam eu, că sunt cele mai inte-
resante. Şi că lucrurile au stat aşa o dovedeşte
împrejurarea că la câteva luni după ce am înce-
put treaba respectivă, plecând în America la o
bursă, Marin Preda n-a mai continuat lecţia sa
de publicistică majoră, existenţială, şi a scos o
carte: "Imposibila întoarcere", pe care îmi pro-
misese că mi-o dedică. În mod normal, ar fi
trebuit să apară întrebările şi răspunsurile. Or-
goliul meu m-a îndemnat să-l întreb: "Domnule
Preda, se poate aşa ceva? Aţi zis că-mi dedicaţi
cartea asta...". "Monşer, n-am putut din cauza
nevesti-mii. E tânără, voia să i-o dedic ei... Şi
atunci m-am gândit să fac o dreptate, să nu i-o
dedic nici unuia dintre voi... Zic: "Dom' Preda,
dar nu e nici o dreptate aici. Cum, nici unuia?
Păi dânsa ce contribuţie a avut aici? Dânsa dor-
mea în timp ce noi lucram!". Şi-atunci, el mi-a
facut o dedicaţie pe o carte: "Lui Adrian Pău-
nescu, făra de care această carte n-ar fi fost
scrisă". Sigur că aşa e... dar mie mi-a părut rău
că un lucru pe care l-am făcut împreună i-a ră-
mas numai marelui scriitor. Pentru mine ar fi
fost, într-un anumit fel, o nouă recunoaştere a
tipului meu de existenţă şi de creaţie...
În general, oamenilor le place să-şi depă-
şească limitele
La vremea aceea...
AP: Da, şi-n genere, eu nu m-am simţit bine
în singurătatea orgolioasă a propriilor realizări
- câte au fost! Pe Marin Preda l-am convins
greu să facă publicistică. Era foarte enervat:
"Hai monşer, lasă-mă dracu-n pace cu publi-
cistica dumitale. Ce publicistică!?". "Dom' Pre-
da, e nevoie ca oamenii să ştie cum vă raportaţi
la una, la alta..." Dar le au pe toate în cărţile
mele! "Dom' Preda, trebuie să vă şi dezvălu-
iţi"... În fine... la început, noi ne-am certat. În-
tâlnirea noastră a fost una cu scântei, pentru că
el l-a atacat pe Fănuş într-un articol, eu i-am
luat apărarea lui Fănuş şi l-am atacat pe Preda.
Dar astea toate au trecut şi ne-am împrietenit
teribil... i-am dus îndeobşte veşti bune, a trebu-
it să-i duc şi veşti proaste. Aveam întâlniri
aproape zilnice la Marin Preda la editură, la ora
nd a
firii vi
Fu
28
e ț ii
Tra
70
2:00. El atunci venea şi rezolva tot. Am partici-
pat la multe evenimente de viaţă ale lui, am fost
împreună cu un vas pe Dunăre, la inundaţii şi
ne-am apropiat foarte mult. Îi plăcea să mă ia
lângă dumnealui şi să conducă un Fiat 1500...
În general, oamenilor le place să-şi depăşească
limitele... şi îi plăceau femeile frumoase, deşi el
nu se lăuda c-ar fi un om cu succes la femei.
Fac precizarea că fusese totuşi soţul celei mai
frumoase femei a epocii, poeta Aurora Cornu...
Şi acum e frumoasă...
Da! Dar atunci era... înnebunitoare...
Aţi descrie drept prietenie relaţia dintre
dvs, şi Marin Preda?
Da!
Totuşi, a început cu o ceartă!
Da, dar de prima oară s-au epuizat cartuşe-
le. Mai mult decât cu mine, a fost prieten cu
Eugen Simion, în care avea o foarte mare încre-
dere, cu Cezar Ivănescu şi cu Mihai Ungheanu,
o bună perioadă. Sigur c-avea sfătuitori: Paul
Georgescu, Ov. S. Crohmălniceanu, avea încre-
dere în ochiul critic al lucizilor de meserie, dar
îşi urma în genere chemarea lăuntrică. Nu era
un risipitor. Îi plăcea foarte mult în orice caz o
idee pe care a descoperit-o când a plecat într-o
caravană a Scânteii Tineretului împreună cu re-
gretatul scriitor şi ziarist Eugen Florescu, dele-
gat de Nicolae Dragoş, care era redactor-şef al
Scânteii Tineretului. A descoperit o chestie pe
care o exploata cu toate ocaziile. Spunea aşa:
"Monşer, oamenii, când sunt tineri, abia aş-
teaptă să treacă necazurile de care se izbesc şi
să-nceapă să-şi trăiască şi ei viaţa şi abia în-
tr-un târziu îşi dau seama că aia a fost viaţa...
Aia cu toate necazurile şi urâciunile...
El asta era, un geniu în stare pură
Frumos...
Foarte frumos... O idee existenţială pură...
era foarte interesat de părerea bună despre
el...
Părerile proaste nu-l interesau?
Îl interesau, dar nu se lăsa cotropit...
Îşi cunoştea propria valoare...
Îşi cunoştea foarte tare propria valoare, dar
uneori mă mai întreba: "Ia spune, cum a zis Eli-
ade despre mine? Hai, povesteşte-mi!". Şi mă
punea să-i pun caseta mea cu Eliade şi, la fie-
care cuvânt al lui Mircea Eliade, spunea: "Da'
de ce a zis el aşa?"... El se situa... El avea ne-
e
m ili feri
ndatia
cit
Fa
M.J.
24
voie, în nebunia lui de geniu de natură pură -
pentru că el asta era, un geniu în stare pură -
contrariat de viaţa de fiecare zi, obosit de toate
întâmplările urbane şi iubind, iubind cu dispe-
rarea venitului de pe front. Şi îl interesa tot:
"Te-ai mai văzut cu Monica? Ce mai zicea?". Îl
enerva, la un moment dat, faptul că prietenii lui
din Franţa erau miraţi că el, când se duce pe
acolo, are bani la el: "Monşer, ce-ar vrea ăştia?
Ca eu să stau la colţul străzii?" Îi respecta pe
cei dintr-o generaţie mai vârstnică, pe Jebe-
leanu, pe Miron Paraschivescu, pe Zaharia
Stancu, pe Geo Dumitrescu. Cu Geo Dumitrescu
şi cu Preda am trăit o noapte colosală. Am fost
cu Dumitrescu la Marin Preda, care abia se mu-
tase în Cotroceni, unde ne-am şi scris cartea
"Imposibila Întoarcere". Ne-a arătat casa. Într-o
debara, avea niste whisky. Geo Dumitrescu,
care lua medicamente şi n-avea voie să bea, îi
zice: "Mă Marine, dă, mă, şi tu un whisky pen-
tru acasă!". "Monşer, dacă vrei, îţi cumperi sin-
gur!". (râde) Nu se lăsa, era zgârcit...
Casa lui Marin Preda din
Silistea Gumești, județul
Teleorman în 2020
Păi ziceaţi că nu era un risipitor...
Nu, nu... era strângător... O scenă extraordi-
nară am trăit împreună în Elveţia, cu scriitori
mai vârstinici, eu eram tânăr pe vremea aceea.
Eram eu, Marin Preda, Geo Dumitrescu, Grigore
Hagiu, Adrian Marino... de îndată ce am plecat
de pe aeroportul din Bucureşti, eu şi Geo am
fost daţi afară de la România Literară. A fost un
gest "tandru" pe care l-au făcut cei de la Partid
împotriva mea.
De ce?
Pentru că faceam o revistă...
Ceauşescu era uimit, nici nu-l putea face să
stea jos
...Prea bună!
...Care nu respecta linia partidului. Şi atunci,
Marin Preda s-a solidarizat cu noi imediat şi
mi-a cerut: "Monşer, ia scrie dumneata pentru
noi o telegramă de protest, să i-o trimitem lui
Ceauşescu". Am scris telegrama, am citit-o,
le-a plăcut tuturor şi zic s-o dăm la poştă. Da,
dar cine o plăteşte? De aici a urmat o ciondă-
neală între Marin Preda şi Geo Dumitrescu. Pre-
da spune: bine, mă, Geo, dupa ce că mă solida-
rizez cu tine şi mă vor da afară de la Cartea
Românească, vrei să-ţi plătesc eu ţie telegrama
în care te apăr pe tine? La care Geo spune:
"Bine, mă Marinică, da' cum îţi închipui tu c-aş
putea eu să vă cumpăr pe voi, plătind o telegra-
mă? N-o mai trimitem!". În fine, ne-am împăcat
ul Jilțu
uze
M
lu i
23
a
în felul urmă-
tor: Preda a
zis: "Eu cu
domnu' Pău-
nescu facem o echipă, tu, Geo cu Hagiu faceţi
altă echipă şi jucăm la hotel popice. Cine pierde
plăteşte telegrama!" Fireşte, i-am bătut de
i-am smintit. De la un punct încolo, Preda zice:
"Să jucăm de-acuma şi pe bere!"... (râde)... dar
dincolo de aceste fapte de fiecare zi, el avea
măreţie şi era un om normal, un om natural. La
începutul anilor '70, am mers împreună la
Ceauşescu. Atunci a spus, după părerea mea, o
replică istorică. Aşa ceva nu s-a întâmplat de
două ori. Apăruse ideea - Ceauşescu însuşi o
scosese - de a se reacredita realismul socialist.
Eu m-am dus la editură şi i-am zis, domnu'
Preda, ia uitaţi"... a luat el ziarul şi a văzut ce
scria acolo, cum că Ceauşescu ţinuse o cuvân-
tare în sensul ăsta pe la Călăraşi... zice: "Mon-
şer, ce ne facem? E o nenorocire!". "Hai să
protestăm", zic. "Unde, monşer?". "Păi la Par-
tid", zic. "Hai monşer, cine ne ascultă, fii seri-
os." Zic: "Dom' Preda, m-am întâlnit cu Titus
Popovici, care în lumea literară e considerat un
fel de egal al dvs... era foarte abătut..." "De
ce?", zice Preda. Păi fusese la Ceauşescu şi vă
pârâse că aţi fost la Roma, într-un club şi deşi
ţara era atacată acolo, dvs, în loc să luaţi cu-
vântul, să spuneţi câteva cuvinte calde despre
ţara dvs, aţi plecat la cumpărături, să vedeţi
muzee... asta i-a spus el lui Ceauşescu...
Şi chiar aşa era?
Da. Şi Ceauşescu m-a întrebat atunci pe
mine: "Aşa a făcut? Şi ce pot eu să-i fac lui
Preda?". Şi Titus a zis: "Păi cum, tovarăşu'?
trebuie sancţionat!". "Dragă, zice Ceau-
şescu... ce crezi dumneata că pot eu să-i fac
lui Marin Preda?". "Hai monşer, zice Preda,
că minţi ca să-mi faci mie plăcere..." "Nu
mint, dom'le, că el n-are nici un interes să-
mi povestească mie nişte chestii care-l defa-
vorizează, dar care arată o anumită poziţie a
lui Ceauşescu faţă de scriitor. Nu vă poate
face nimic, aia e chestia!" Aşa l-a convins că
are credit acolo şi-a zis: "Dacă e aşa, hai să
mergem, monşer!". Am sunat, am mers, ne-a
primit după câteva ore. Acolo, el s-a compor-
tat ca un erou din antichitate. A scos o singu-
ră frază, mi-a şi explicat: monşer, dacă te
pierzi în prea multe amănunte, te prinde şi
începi să cedezi... i se uscaseră buzele... "Ce
mai fac scriitorii?", zice Ceauşescu. "Dom-
nule preşedinte, zice, eu trebuie să vă spun
că am aflat ceva şi nu pot să nu vă spun.
Dacă vreţi să introduceţi realismul socialist,
eu, Marin Preda, mă sinucid!". "Cum aţi
spus, ce faceţi?", zice Ceauşescu. Preda a
repetat. Ceauşescu zice: "Hai, dragă, că mai
stăm de vorbă...". "Nu, nu vă deranjaţi! Aveţi
treburi multe pe cap, problemele ţării... dar
dacă reintroduceţi realismul socialist, eu mă
sinucid!" Şi nu ridica deloc tonul. Ceauşescu
era uimit, nici nu-l putea face să stea jos. A
zis "bine, dragă, nu-l mai introducem!". Mo-
ment-cheie... Ăsta a fost Marin Preda... Fără
Marin Preda n-am fi fost noi înşine... Fiziono-
mia ţăranului român nu e doar aceea pe care
ne-a lăsat-o Rebreanu, ci şi cea pe care ne-a
lăsat-o Marin Preda. Şi-n unitatea acestor
direcţii divergente Preda-Rebreanu-Sado-
veanu, Fanuş Neagu-Săraru-Banulescu-Ve-
lea, eu văd geniul literaturii naţionale.
ie r
ul de s
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
10 ani fără ADRIAN PĂUNESCU
Analfabeţilor
V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.
V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.
Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.
V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.
V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.
V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.
V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.
V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.
A venit aseară mama
A venit aseară mama, ca-n romanța
populară,
Oare te-a găsit acasă, oare mai știai că-i ea,
nd a
firii vi
e ț ii
Tra
70
Eugen Simion: Șerban Cioculescu a spus despre Adrian
Păunescu că este cel mai mare poet social dupa Arghezi, eu
mai completez să spun că este și ultimul Mare poet social
român.
N-a venit ca să-ți aducă, a venit ca să îți
ceară,
A venit aseară mama cu broboada ei cea
grea.
A venit aseară mama și-i atîta de-nstărită,
Încît nici nu poate spune tot ce are-tr-
adevăr,
Are astm, contracte, noră, pensie, nepoți,
flebită,
Și argint din cel mai strașnic în sprîncene
și în păr.
A venit aseară mama, bună seara, să-
rutmîna,
A simțit că nu te doare și că te-a și indis-
pus,
Îi citeai în ochi căderea și-i vedeai în trup
țărîna,
A venit aseară mama, s-o ajute cel de sus.
A venit aseară mama, n-a mai apucat să-
ți spună,
Dacă vrei s-o iei la tine, pentru cît va mai
trăi,
Că o dau afar-din casă, că la dînșii în co-
mună
Fac curat, dărîmă totul, lasă brazdele pus-
tii.
A venit aseară mama, a plecat în zori la
gară,
Cu broboada ca un plînset, peste ultimul
temei,
Hotărîtă să te uite și în casa ei să moară,
Cînd or omorî cu fierul, cei ca tine, casa ei.
Aceasta-i tema
Aceasta-i tema noastră la română,
Cum poate omul, de spinare frânt,
Să-şi fie, însuşi, rob la îndemână
Şi cum să-şi piardă urma pe pământ.
Aceasta-i tema noastră la citire,
Să scriem nu, să se citească da,
Şi cum plămânu-nvaţă să respire,
Nu aer, ci un fel de mucava.
Aceasta-i tema noastră la franceză,
Să fim consideraţi nişte ţigani,
Când fraţii noştri urcă în viteză.
La noi, pe umeri, de atâţia ani.
Aceasta-i tema noastră la uitare,
Să ştergem de pe banda minţii tot
Şi ce ne bucură şi ce ne doare,
Să fim un neam aproape idiot.
Aceasta-i tema noastră pentru-acasă,
Să vieţuim şi să murin în spini
Şi, între timp, în vremea friguroasă,
Să fim, la noi în patrie, străini.
Aceasta-i tema noastră pentru soartă,
C-un scris umil, din ce în ce mai mic,
ndatia
M.J
Fu
24
Să facem numai artă pentru artă,
Convinşi că suntem nimeni şi nimic.
Anomalii
Sufletul meu, copil tembel, cunoaşte,
Inima mea de bivol tânăr ştie
Că pe al lumii pat absurd de broaşte
Iubirea este o anomalie.
Să mai iubeşti când visul un negoţ e,
Să mai iubeşti când prea puţini au şale,
Când ne clocesc de-un veac prudente
clote,
Acestea toate nu sunt stări normale.
Eu cânt la o vioara care doare,
Eu cânt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioşie şi cu disperare
Eu cânt un cântec care mă consumă.
Nu-i profitabil să iubeşti când este
Mai profitabil să te faci că sângeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioşat de îngeri.
Normal rămâne numai restul lumii
Care să se abţina bine ştie,
Vioara caldă şi pianul ciumii
Nu sunt decît acea anomalie
La care pururi sufletul mai speră
Pentru că ea s-ar mai putea numi iubire
Jos, în prudenta lume mamiferă,
Şi sus, pe unde gândul meu e mire.
Buna varianta mea
La noapte ne certam definitiv,
Ne despartim în mici felii de pâine
Si ne urâm acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive mâine.
Nu-i cauza si nu e nici efect
În toata înclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.
Îmi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze,
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.
Ma calci pe nervi si ma înnebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre mâini împaratesti
Sa-ti nimeresc gâtlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez în mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut în cioburi si ruine.
e
m ili feri
cit
Fa
a
La tot ce-i hotarât definitiv
Nu am nici azi nimica împotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.
Promite-mi ca pe celalalt tarâm
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atâta timp cât nu ne hotarâm
La scurta despartire de o viata.
Adio
Degeaba- ți spun adio că nici nu mai
observi,
Ca turme de jivine distanțele -ntre noi,
Alerg parcă spre zarea spitalelor de nervi,
Acum nu mai e strigăt ce m-ar suci-na-
poi.
Și -acum îți uit adresa,te șterg voit din
minte,
Frumoasa mea cât spațiul acestei
săptămâni,
Am să-ți mai scriu poeme și-n târgul de
cuvinte
Putea-vei să le cumperi sau numai să
le-ngâni .
Mereu pe la fereastra- ți va trece plin
tramvaiul,
Mereu va fi o floare sus la etajul doi,
Se vor juca burghezii cu viața ta de-a
raiul,
Mereu voi ține -n suflet icoana despre
noi.
Vei coborî în mâzga petrecerii vulgare
Sau vei rămâne -n casă să faci pe pânză
flori,
Nici nu-ți mai spun adio, arunc un pumn
de sare
Dintr-un buchet de lacrimi spre locul
unde mori .
Te las acestei triste urzeli provinciale,
Nu mă mai rog la tine, mă rog la
Dumnezeu,
Să privegheze casa singurătății tale,
Să fie invizibil ambasadorul meu .
Să-ți fie mai ușoară întoarcerea din locul
În care două ruguri s-au încleștat
plângând,
Să vină pentru tine măcar acum norocul,
Să te găsească blândă la umbra unui
gând .
Nu numai frunza pică, tot universul pică,
Striviți plecăm în două direcții ca doi
servi,
Cărăm melancolia, pierduta mea Florica,
Spre două sanatorii de inima și nervi .
Primește -această poză făcută din
cuvinte,
Fotografia-n versuri a marelui prăpăd,
Te scot încet din carne, te șterg atent din
minte,
uze
ul Jilțu
lu i
23
Dar când mă uit la aer,
te-aud, te simt, te văd .
Avertisment
De multă vreme ocolesc
trecutul,
Din milă faţă de contempo-
rani,
Să nu stârnesc cu mâna mea
vulcani,
Mai bine zac între coperţi, ca
mutul.
Dar, vai, toţi cei iertaţi îmi
sunt duşmani,
Vor sabia, nu vor să fie
scutul,
Pe Blaga l-ar ucide iar Răutu
C-o ceată de cosmopoliţi
golani.
O, timp păgân în multe ale
tale,
Te-ar vinde ei samsarului
străin
Cei care poartă două capitale
Pe-acelaşi amărât de buletin.
V-avertizez, sinistre haima-
nale,
că ori intraţi în pensie, ori vin.
Eu sunt bolnav
Eu sunt bolnav de Dumnea-
voastră, Ţară,
Eu sunt bolnav de Dumnea-
voastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba.. ci afară...
Trăiam un veac labil, dacă
eram...
N-aveţi la dumneavoastră-n
farmacie
Medicamente, boala să-mi
luaţi,
Un singur leac îmi trebuieşte
mie,
Să-i pot vedea pe ceilalţi
vindecaţi!
Această boală, e o boală rară,
Această boală e o boală grea,
Această boală se numeşte
Ţară!
Şi leacul este ea şi numai ea!
ul de s
ie r
29
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Călătorie în Uniunea Europeană
Concurs National de eseuri Dor de munte
L'Alpe d'Huez
Alpe d'Huez este unul dintre cele mai importante lo-
curi  de schi  din Europa.Statiunea a câștigat popularitate
atunci când a găzduit evenimentele bob de Jocurile Olimpice
de iarnă din 1968. La acea vreme, stațiunea a fost văzută ca
fiind cea mai luxoasă stațiune construită din Franța.
Cu 249 de kilometri de pârtie și 84 de teleschiuri, stațiu-
nea este acum una dintre cele mai mari din lume. Facilitățile
extinse de deszăpezire au contribuit la combaterea orientării
zonei de schi, în mare parte orientată spre sud, și au ajutat
Alpe d'Huez să atragă schiorii începători, cu pârtii foarte
ușoare. Extinderea schiului deasupra stațiunilor legate de
Vaujany, Oz-en-Oisans, Villard Reculas și Auris a sporit can-
titatea și calitatea pârtiilor de calitate intermediară, dar sta-
țiunea este cunoscută mai ales pentru schiatul liber, atră-
gând mulți pasionați de schi abrupt la terenul său de mare
altitudine.
În afară de tunel și sarenne negru ruleaza, acesta din
urmă cel mai lung din lume la 16 kilometri (10 mile),
multe oportunități off-piste există atât de la summit-ul
de 3330 de metri (10,930-picior) Pic Blanc și
2808-metri (9213-picior) Dome des Petites Rousses.
Acestea includ 50 de grade Cheminees du Mascle co-
uloirs, câmpul de pulbere deschis de Le Grand Sablat,
Couloir Fleur și castron Perrins. Până la 2.200 de me-
tri de coborâre verticală sunt disponibili cu picături de
heli înapoi în altiportul stațiunii. Apropierea de stațiu-
nea Exclusiv off-piste Din La Grave, precum și schiul
în copac de la Serre Chevalier și de ghețarii și parcu-
rile de teren din  Les Deux Alpes  au făcut din Alpe
d'Huez o bază populară pentru schiorii care doresc să
exploreze regiunea Oisans.
Urcarea pe vârf începe la Le Bourg d'Oisans în va-
lea Romanche. Urcarea trece prin D211 de unde dis-
tanța până la vârf (la 1.860 m (6.102 ft)) este de 13,8
km (8,6 mi), cu un gradient mediu de 8,1%, cu 21 de curbe
ale acului de păr și un gradient maxim de 13%.  operațiunii de curățare din acest an, în râpă, cu cioburi de
Turul Franței L'Alpe d'Huez este urcat în mod regulat
în  Turul Franței. Acesta a fost inclus pentru prima dată în
cursă în 1952 și a fost o etapă termina în mod regulat din
nd a
firii vi ndatia
M.J.
Fu
30
e ț ii
Tra
70 24
1976. Cursa a fost adusă pe munte de Élie Wermelinger, co-
misarul șef sau arbitru.  El a condus mașina lui Panhard Dyna
între băncile de zăpadă care se căptușeau drumul în martie
1952, invitat de un consorțiu de firme care deschiseseră ho-
teluri la vârf.  Liderul lor a fost Georges Rajon, care conducea
Hotelul Christina.    Stația de schi de acolo s-a deschis în
1936. Wermelinger a raportat organizatorului, Jacques God-
det, iar Turul a semnat un contract cu oamenii de afaceri
pentru a include Alpe.  I-a costat echivalentul modern a
3.250 de euro. 
Prima etapă al Alpe d'Huez a fost câștigată de Fa-
usto Coppi.    Coppi a atacat 6 kilometri de la
vârf pentru a scăpa de pilotul francez Jean Ro-
bic.    Acesta a fost anul în care echipajele de
televiziune cu motociclete au venit pentru pri-
ma dată la Tour.  A fost, de asemenea, primul
final de top al Turului.
Alpe are mulțimi haotice de spectatori. În
1999, Giuseppe Guerini a câștigat în ciuda fap-
tului că a fost doborât de un spectator care i-a
ieșit în cale pentru a face o fotografie. Procesul
de timp  individual  din 2004 a devenit haotic
atunci când fanii au împins cicliștii spre vârf.
Cifrele de prezență pe munte trebuie tratate cu
prudență. Un milion de spectatori au fost revendicate
pentru 1997. Eric Muller, primarul din Alpe d'Huez, cu toate
acestea, a declarat că au existat 350.000 în 2001, patru ani
mai târziu, în ciuda acceptării că numărul crește în fiecare
an. "Ne așteptăm la peste 400.000 pentru cursa centenaru-
lui din 2003", a spus el.  Autorul Tim Moore a scris:
Ca o variantă pe o temă sportivă, Alpe d'Huez enervează
puriști, dar enthrals publicul larg, ar fi 20/20 cricket sau vo-
lei pe plajă. Anul trecut, o revoltă în plină rază de acțiune a
cortului a necesitat intervenția puternică a poliției. În timpul
sticlă și cutii de emulsie dentate, a apărut un cadavru. A că-
zut de pe munte și nimeni nu a observat. Când Turul urcă în
Alpe d'Huez, e un dezastru mizerabil, maniacal și uneori le-
e
m ili feri
cit
Fa
a
tal, și așa le place. Este Festivalul Glastonbury pentru iubito-
rii de ciclism. 
Alpe d'Huez a fost poreclit "Muntele Olandez", de când
olandezii au câștigat opt din primele 14 finale în Le Tour De
France. Autorul britanic Geoffrey Nicholson a scris:
Atracția contrariilor atrage [spectatori olandezi] din țările
de jos  la Alpi în fiecare vară, în orice caz. Dar toată iarna
în  Companiile de autocare din Olanda  oferă două sau trei
nopți la Alpe d'Huez ca o caracteristică specială a tururilor
lor alpine. Și acele familii olandeze care nu vin cu autocarul,
își parchează rulotele și își pun corturile de-a lungul margi-
nilor înguste de lângă drum ca păsările de mare care își fac
cuib la St Kilda. Olandezii nu au adoptat Alpe d'Huez doar
pentru că este însorit și plăcut, sau chiar pentru că biserica
modernă, în formă de pâlnie, Notre Dame des Neiges, are un
preot olandez, părintele Reuten (până acum câțiva ani, a fost
folosită ca o sală de presă și a fost probabil singura biserică
din Franța unde, cel puțin o zi, erau scrumiere în naos
și un bar în veșminte, sau unde un organist a fost rugat
odată să plece pentru că deranja concentrarea scriito-
rilor). Nu, ceea ce îi atrage pe olandezi la Alpe d'Huez
este remarcabila cursă a succesului pe care călăreții
lor l-au avut acolo". 
Alpe d'Huez
În masivul impresionant al Grandes Rousses este
situată cea mai cunoscută destinaţie de etapă a Tour
de France: Alpe d'Huez. Dar nu doar în ciclism se bucu-
ră regiunea de o excelentă reputaţie - pentru schiori si
snowboard, zona de schi face parte din top 10 din
lume din 1968, anul Jocurilor Olimpice de Iarnă de la
Grenoble. Pante însorite cu zăpada adâncă, altitudini
de până la 3330 m, existenţa zăpezii practic garantată
şi Snow-Parkuri extraordinare au grijă să nu vă plicti-
siţi nici un moment. Alpe d'Huez este situat la 1860 m altitu-
dine şi oferă alături de frumoasa panorama a vârfurilor din
jur - Pic Blanc (3330 m) şi l'Entendard (3470 m) - mall-uri cu
diverse cafenele, baruri si numeroase magazine mici care
sunt perfecte pentru cumpărături şi plimbări relaxante.
R.M.N & A.D.N
ul Jilțu
uze ie r
ul de s
M
lu i
afir
23
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
ortaj
File de rep
Revin acasă, lină primăvară!
Ce prădalnici am ajuns! Suntem orbiţi după bani,
avere şi putere. Nimic nu mai vedem în jur, nimic din
cele lucruri, podoabe şi nevoi simple, care dau tot far-
mecul vieţii. Ipocriţi şi trufaşi, vicleni şi grăbiţi, nedrepţi
şi pătimaşi, călcăm orice în picioare, numai să ne fie
bine, doar nouă, după dorinţele, interesele şi cârdăşiile
noastre. Nu observăm cât de clară-i lumina soarelui,
nu simţim căldura lui, zburăm dintr-un colţ în altul al
lumii, păienjeniş de avioane-i   văzduhul, mult tanăt
peste orizont, emisii toxice şi praf de Sahara peste noi,
tulburări în echilibru şi starea planetei! Nu ne intere-
sează cât de albastru-i cerul, dacă respiră adânc şi
sănătos astrul pe care sălăşluim, dacă ne trăiesc sau
ne veşnicesc semenii, numai noi, deţinătorii de bani şi
putere, noi peste tot, într-un sălbatic egoism şi nimic
altceva!
Se zvoneşte că o forţă augustă şi ascunsă stăpâ-
neşte lumea, că din gândul ei meschin iasă prăpădul
pământean. Suntem prea mulţi, nu-i pasă de noi toţi.
Hapsâni să prindă-n conturi totul, ei, golanii cu epoleţi
ai lumii, răscolesc Pământul în lung şi-n lat, că încă
este teafăr şi bogat. Se-ntid de la apus la răsărit, din
nord în sud e tot al lor, doar pânza lor e cea mai bună,
nu vor să vadă cât de plăpând şi mătăsos e borangicul
nostru. Ei ne trimit din ceruri suliţi de năduf, lujeri de
foc invizibil străfulgeră din cercul lor de sateliţi, de ne
usucă grâul în văzul larg de-ogor, pământul nostru-i
uscăţiv, deşertic, doar grâul lor e pâinea cea mai bună!
Şi mărul nostru putrezeşte-n ram, doar mărul lor scli-
peşte în vitrină! Mai an de an ne prinde bruma-n prag
de primăvară, cireşii-n flori adesea-ncărunţesc! Le du-
cem dorul fructelor în vară, cireşe mari ne-aduc prin
pieţe, ei, străini de plaiul românesc! Sunt bune şi-ale
lor, dar ştim noi oare de ce-s aşa de mari şi rotunjoare?
Să fie de la blândul soare? Ori sunt aşa de soi şi bine
crescătoare!
Ne-am dezvăţat s-oblăduim pământul, să mângâ-
iem a soarelui privire, să ocrotim a frunzei blândă stră-
lucire, să dăm tot dreptul verdelui prin ţară şi al izvoa-
relor val limpede să-l binecuvântăm. Să retrăim al
primăverii inedit spectacol, cu sufletul, cu gândul şi
ritmul sfânt al muncii, să răsădim în brazdă sâmburi
pentru trai. Să-mpădurim în pripor brad şi pin, să cres-
că iar pădurile în orizonturi de ţară-nzdrăvenită. Să
urce codrul teafăr peste plaiuri, zăpezile să-mbogă-
ţească râul! Şi valul alb să treacă să izbească ale turbi-
nelor ciuturi de oţel, lumina clară şi curată să scoată
nopţile din sate şi-a vieţii taină să sporească, şi taica şi
nepoata deopotrivă să se fericească!
Revin acasă, lină primăvară! Mama-i în poartă,
încă mă primeşte. E în etate, la a optzecişicincea pri-
măvară, cireşu-n prispa casei o-nsoţeşte. Păşesc prin
vatra veche cu pas scufundător în iarbă, copilăria mi se
vede-n uliţă, dincoace de bunar e iarba mai înaltă. Pe-
aici trece poteca pe care au şiroit-o anii şi grijile, şi
bunii, şi străbunii, aici se ridica în gard nucul cu braţe-
le-i grunjoase, de care ne lega tata ţuţaica, din chinga
ţesută de bunica în războiul din odaie. Ce chiot, şi ce
joc, ce dăinăuş! Eram copii, o droaie, răsuna valea în
năzdrăvăniile noastre. Nu ne trecea nimic prin gând să
strice jocul, copilăria era dulce şi veselia curgea-ntru-
nd a
firii vi
Fu
e ț ii
Tra
70
na, pe vale, pe deal, prin poiene, pe mal de râu şi pe
răzoare.
Mă-ndeamnă mama să urc dealul, cu ea, mai către
codru. Să fie mai aproape de pădure. Să asculte cân-
tând cucul. Credea că nu mai prinde să-l audă. În pri-
măvara asta, i se pare că sunt mai puţini cuci ca altă-
dată. Demult răsuna valea de cântecul lor suveran şi
maiestuos, erau foarte mulţi, se-ntreceau în cântat.
Cânta unul în Cracul Lacului, îi răspundea altul din Mă-
gură, se-alătura altul în Pârva şi, uite-aşa, se întregea
concertul cucilor din raiul verde. Acum, rar îl mai auzi
cântând, în zori sau spre amurgul zilei. Să-l fi oprit ză-
pezile astea hoinare de primăvară ori altă pricină să-l
ţină din cântat? Se întreba neliniştită mama.
Îmi face semn să o urmez pe cărăruia bătută de
paşii ei prin iarba crudă care a început să se înalţe-n
văz de soare. Ne oprim în boldul dealului, să deslu-
şim depărtările şi să trezim amintiri. Îmi dau seama
că am uitat să ne bucurăm de lucrurile mărunte,
care ne fac frumoasă viaţa. Mama admiră gingă-
şia păpădiilor galbene pe care le adună de leac,
să-şi mai aline câte-un junghi. Lângă noi sprijină
cerul gorunul zvelt şi rămuros prin care a trecut
de două ori trăznetul, fără să-l doboare. Lângă el
e teiul, falnic înfrunzit, care înmiresmează tot
dealul în zori de vară. Mai aproape, în piept de
poiană, s-a întremat bine castanul plantat de fra-
te-meu acum trei ani. Şi brăduţul din apropiere îţi
întrece brâul. E solitar şi verde. Creşte liber şi
sănătos sub geana munţilor. Va domina cândva
împrejurimile! Dincoace e păduricea de arţar şi
arţărişul des, în care la vreme de ploi şi căldură,
răsar în răspândiri dese frumoase mănătărci. Şi via
şi-a rotunjit căpuşele, e semn bun, zice mama, la
toamnă vom culege struguri şi vom face vin rubiniu.
Peste vale, din costişa Padinei, de sute de ani,
Fagul lui Mihnea veghează depărtările. Se zăresc încă
umerii culmii din care ne coboram la vale cu şindrila,
alunecând pe iarba aspră şi uscată din verile cu arşiţă
mare. Ne strângeam aici toţi copiii din Valea Moregilor.
Parcă se aude şi acum copilăria, veselindu-se, peste
vârfurile pădurii de salcâm aflată în aşteptarea  mira-
colului floral şi-al albinelor culegătoare. Dincolo de
creştetul dealului e Conacul lui Cataramă, renumit
pentru zvâcnetul năstrapilor din sclipetul vinului ce-l
păstra la beci în buţile din doagă de stejar, chiar aici în
sufletul viei. Mai jos, în pinten de Măgurici, reîntâlnim
Fântâna lui Muică, unde Domnul Tudor se întâlnea în
vremuri de răstrişte pentru ţară cu căpitanii săi de pan-
duri – Gârbea, Iosam şi Zoican, veniţi aici tocmai din
plaiurile Prejnei.
Retraşi din amintiri, coborâm agale spre casă.
Mama îşi aduce mai greu paşii. O apasă povara anilor,
dar zâmbeşte mulţumită! Nu mai sunt cireşii uriaşi în
care ne căţăram după gustul fructelor şi ne lăsam une-
ori pe poale, alunecând pe crengi până ne agăţam că-
măşile lungi în aracii de la vie. Fuseseră plantaţi şi
crescuţi de Tătucu, bunicul dinspre tată, să se bucure
copiii de cireşe. Erau gustoase şi zglobii în obraji, pie-
troasele de iunie. Timpul şi bătrîneţile i-au prăvălit, în
locul lor, se ridică acum alţi cireşi, pentru alţi copii. Aşa
era atunci. Era o sărbătoare să te urci într-un cireş, să
culegi cireşe dulci şi curate, să te bucuri de aroma lor.
Zburdam şi alergam cât era valea de lungă, pe dealuri
şi prin păduri, prin apa vadurilor, pe pârâuri şi albii de
râu, cu mâinile pe sub răgălii să prindem
zvârlugi şi raci. Eram imuni şi antrenaţi, habar
nu aveam de molime planetare, care să ne
tulbure viaţa şi să ne închidă în casă. Eram
copii liberi şi sănătoşi!
Ce albastru şi liniştit e cerul la Padeş! Ni-
cio dâră de avion nu brăzdează bolta satului.
Oamenii sunt acasă, dar fiecare în grădina lui.
Se mai întâlnesc din priviri, dar şi prin puterea
cuvântului.  Se lasă atinşi de razele primăve-
rii, de firul ierbii şi de miresmele merilor în
floare, doar de acestea. Mulţi le-au uitat. Nei-
ca Gheorghe trece spre casă, cu toporâştea
sapei pe umăr, vine de la ţarină, are optzeci de
ani şi nu se lasă de truda în arătura ogorului.
Câţiva copii, mult mai puţini ca odinioară, joacă pitulu-
şul în faţa dealului. Privirea din ochii lor limpezi şi surâ-
sul strălucitor glăsuiesc despre liniştea jocului copilări-
ei, despre pacea şi frumuseţea vieţii. Ceilalţi săteni
sunt fiecare cu treburile. Dar şi cu grija pentru siguran-
ţa familiei. Se mulţumesc cu ce au, cu mângâierea
cerului şi trilurile păsărilor.
Îi vezi păşind tăcuţi şi calmi prin aerul primăverii.
Se menţin în obiceiurile şi obişnuinţele lor, rostuindu-şi
cu grijă dorinţele. Se perindă cu treabă printre straturi
şi haturi, însămânţându-şi arătura, din care la toamnă
e
ndatia m ili feri
Fa
M.J
24
vor culege rodul. Nu li se pare că au pierdut o primăva-
ră, dar simt că viaţa nu mai este ca până acum. Sunt
încercaţi, dar nu se tem! Vor învinge şi de data aceasta.
Departe le sunt copiii, dar ei îi poartă în suflet. Va veni
şi clipa revederii de aproape, clipa îmbrăţişării de
mamă, de tată, de băiat, de fată, clipa împrimăvărării
vieţii cu bucuria normalităţii.
Până atunci, să lăsăm cuvintele să zboare, să ne
ţină aproape şi să ne primenească spiritul. Să fim mai
buni şi să învăţăm din suferinţele planetei, să iubim
viaţa şi să dăruim cu viaţă natura, să înnobilăm spe-
ranţa şi să o menţinem nepieritoare. Să respirăm aer
crud şi binecuvântat!
Priviţi, liliacul de la poarta mamei a înflorit! Parfu-
mul şi culoarea florilor ne alintă sufletul. Primăvara e
acasă! Primăvara trăieşte frumos! Primăvara ne învaţă
şi ne ocroteşte! Întoarceţi-vă, oameni, la lumina şi mi-
nunile ei! Urmaţi-i paşii, oameni buni!
Tismana, în tresăriri de suflet
Foşnesc corolele pădurii în iureşul vântului nepo-
trivit de răcoros pentru un început de vară îndelung
aşteptat. Lăutele codrului stau mai mult retrase în
rămurişul viguros împlinit, rareori se întrec în cânte-
cele lor mlădioase, inedite, însufleţind pădurile şi lu-
minişurile cu fascinante simfonii, în inconfundabile
concerte care te cuceresc prin farmec şi mister,
oprindu-te uneori din drumul tău printre minunile pe-
rene şi efemere ale existenţei. Dimineţile lui iunie
dezmiardă în fiecare zi valea râului învăluit de legede.
Înaintăm în lungul văii, aproape de cursul uşor susu-
rător şi bland al apei, lăsând în urmă coloanele de
brazi seculari, tainici şi aprigi sprijinitori de cer albas-
tru, altfel, veghetori vajnici la drumul mare, peste
freamăt de timpuri şi împrejurări.
Ascultăm şoapta văii şi urcăm în pas domol pe
sub cupola fagilor adânc înrădăcinaţi în pieptul mun-
telui. De pe platoul mănăstirii, răsăritul se vede iar
peste coline, tot limpede, tot curat, clar, plin de lumi-
nă şi alintat de boarea dimineţii. Dinspre vârfuri de
brazi, năframa orizontului aşterne peste împrejurimi
ofranda soarelui prietenos. Jos, la pintenul muntelui,
se zăresc fulgurări din valurile răzleţite ale Tismanei,
râul zburdalnic şi fantomatic al acestei primăveri ne-
obişnuite, răscolite de ploi nărăvaşe şi nesperate
prevestiri de rod prin ţarinile, grădinile şi livezile să-
tenilor învredniciţi cu munca pământului.
În templul credinţei, sub tăcerea mitică a
zidurilor albe şi a turlelor solitare, raiul florilor
cu ochii şi petalele armonios deschise în neo-
bişnuitul spectacol al înfloririi dăruieşte priviri-
lor iubitoare de frumuseţi naturale imagini din-
tre cele mai alese, care coboară apoi în
neuitatele amintiri şi-n nebănuite tresăriri de
suflet. Aranjamente de flori multicolore, într-o
organizare întreprinsă cu iscusinţă şi meşteşug,
împodobesc şi înmiresmează vatra seculară a
mănăstirii. După ieşirea din scena primăverii
florale a lalelelor albe, lalelelor roşii, lalelelor
galbene, lalelelor negre, lalelelor inimaginabil
de frumoase, alături de impozanta colecţie de
cactuşi şi în preajmă, au înflorit hortensiile,
trandafirii, iasomia, într-o fericită simbioză a
facerii de frumos şi de bine, într-un univers tai-
nic şi evlavios, spaţiu sacru al binecuvântării prin
puterea divină a rugăciunii.
Păşim tăcuţi prin tihna acestor locuri, cu grijă să
nu răscolim prea mult istoria. Lumina din candelă şi
farmecul florilor veghează mormântul ctitorului Nico-
dim. Sus, în piatra vârtoasă a muntelui înviorat de
frenezia imperiului verde, se mai găsesc frânturi din
povestea descinderii călugărului prin aceste locuri.
Nu ştim dacă, prin gingăşia lor, florile de liliac ce în-
uze
ul Jilțu
cit
lu i
23
a
sufleţesc stâncile
austere pot vorbi des-
pre acele vremuri.
Ivindu-se din strân-
sori de cremene, iz-
voarele şopotesc pe lespezi de munte şi saltă din
cascadă în cascadă, pe lângă zidurile mănăstirii,
până se prăvălesc în albia râului. Se pare că ele, iz-
voarele, pot grăi mai mult, de vor fi fost martore la
rugăciunile monahului peregrin. Tei şi fagi înalţi înno-
bilează apoi povârnişul gălăgios dinspre vale. Prin
preajmă se simte o dulce tihnă sufletească. Este săl-
băticia neumblată aici, totul este demn de admiraţie!
Ascultăm iarăşi şipotul de izvor al Gurniei, firişo-
rul de apă răsărit de sub talpa peşterii legendare.
Admirăm ferestrele şi pridvoarele încărcate de flori şi
culori, într-o statornică armonie a bunului simţ şi a
iubirii de frumos. Coborâm apoi pe sub ramuri de fag
şi arţar, pe sub bolta pădurii aflate încă într-o fee-
rică şi genuină expansiune a verdelui primăvăra-
tic. Adăstăm pe vale, dincoace de apa Tismanei,
viforoasă şi zvârlită în bulboane înspumate. Respi-
răm aerul răcoros al văii şi, printre coloane de
brazi, zărim Cascada Stârmina – pragul stâncos
peste care se prăbuşeşte-n mii de sclipiri apa
Gurniei.
Undeva, la margine de drum, sub streaşina
pădurii, ne oprim la Chioşcul lui Coşbuc. Nu se
aude deloc foşnetul peniţei pe faţa ternă a hârtiei.
Poetul este plecat de foarte multă vreme, poezia a
rămas aici, aproape de casa librarului Sfetea, care
l-a găzduit cât a stat la Tismana. Revedem casa,
uitată şi tăcută-n crugul timpului. Regăsim şi poe-
zia, şi o recitim! Ce fericit ni-i gândul!
Prin apropiere, este tabăra Gura Plaiului, locul
care aduna până mai ieri vocile tinere ale elevilor
creatori de literatură din şcoala gorjeană, mulţi copii
talentaţi care, prin scrierile lor, entuziasmau viaţa de
cenaclu şi înzestrau creaţia juvenilă a judeţului. Oda-
tă cu ei veniseră să le cânte şi să prezinte obiceiuri
populare străvechi din satele aşezate pe aceste pla-
iuri, fetele din Grupul folcloric “Tisa”, pregătite cu
pasiune şi nobleţe de artista Maria Corlan Mischie.
Tot aici, ca într-o adevărată agora literară, an de an,
şcolile îşi trimiteau în concurs cele mai bune reviste
scrise de elevi. Erau două zile de sărbătoare pentru
ei. Aleseseră Tismana şi luna mai pentru a-şi face
cunoscute scrierile: poezia, proza, reportajul, roma-
nul, piesele de teatru sau simplul jurnal literar.
Aici, sub străluciri de rouă, iarba a crescut voie-
vodal, împlinind poienile şi lăsând sevele să zburde
prin tulpini fragede spre creştet de flori şi miresme.
Aici, amintirea poetului stă pe buzele fiecărui călător
care se respectă pe sine şi poezia. Tismănenii sunt
mândri că, în ultimul secol al mileniului doi, George
Coşbuc a ales aceste locuri pentru a-şi petrece câţiva
ani din viaţă şi pentru a scrie o parte din opera sa li-
terară. Aici, unde versul poetului răsună altfel, înăl-
ţându-se încet-încet peste glasul izvoarelor şi-n um-
brirea codrului.
Aici, unde zăvoiul cu arini se deschide intangibil
pentru a face loc apelor, luminii şi paradisului verde.
Unde stânjeneii albaştri îşi apleacă uşor urechile spre
firul de rouă iar tufele de lămâiţă împodobesc gardu-
rile caselor cu inflorescenţe albe şi parfumuri îmbie-
toare. Unde slacâmul înfloreşte şi se scutură în hori-
rea nuntitoare a albinelor culegătoare, stăruind să
încarce fagurii cu cea mai gustoasă miere a anului.
Aici, vântul scăpat de pe culmi se rostogoleşte calm
prin valuri de ierburi, alergând din poiană în poiană,
până urcă iarăşi în templul cu fagi. Aici, cu fiecare
primăvară,Tismana îşi pune flori la ureche şi scoate
în pridvor de munte toată frumuseţea lor ancestrală!
Prof. Ion Elena
ul de s
ie r
31
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

Sărbătoarea Fiii Jilţului - o istorie plăcută

Prima ediţie a Sărbătorii Fiilor Jilţului a
fost cea mai frumoasă dintre toate, pentru că
în momentul în care ceva frumos se întamplă
pentru prima dată, atunci ai sentimentul cel
mai plăcut. Prima ediţie a fost realizată între
26-31 octombrie 1998, fiind înfinţată de Fun-
daţia Cultural Ştiinţifică Murmurul Jilţului, a
fost ceva cu totul nou şi minunat, atât pentru
elevi, cât şi pentru profesori. Apariţia Fiilor Ji-
lţului a fost o idee excepţională a unui om cu
suflet mare şi anume domnul director din acel
moment, Dumitru Dădălău. Această sărbătoa-
re minunată a fost înfiinţată cu prilejul împli-
nirii a 18 ani de la înfiinţarea liceului din Mă-
tăsari, a 14 ani de când am dat în folosinţă
această uzină cu foc continuu în care lucrea-
ză tineretul grupului şcolar din Mătăsari. La
prima ediţie au participat domnul prefect,
conf. univ. dr. Pantelimon Manta, domnul pre-
satele Mătăsari, Brădet, Croici şi Runcurel, cu cei din Baia de Aramă conduşi de îndrăgita
cât şi pentru elevii de la clasele de liceu, solistă de muzică populară Elena Miniş Tran-
şcoală profesională şi ucenici. Ediţia a treia că, au venit aici să participe la această mare
s-a desfăşurat pe data de 21 octombrie 2000, sărbătoare a Fiilor Jilţului şi să fie alături de
în această ediţie a avut loc o scrie de specta- noi cu trupul şi sufletul, la tot ceea ce se în-
cole prezentate de ansamblurile artistice Co- tâmplă aici, după care a avut loc desfăşura-
piii Maramureşului, condus de domnul primar rea ansamblului artistic “Doina Gorjului” al
ing. Pasăre lon, Doina Gorjului, unde nume cu cărui director, Liviu Dafinescu, ne-a ajutat să
rezonanţă din lumea muzicii s-au făcut auzi- îl avem pentru a IV-a oară aici la noi, iar după
te, Petrică Mâţu Stoian, Măgureanu, Maria aceea ansamblul “Liliacul” din Baia de Aramă
Loga şi alţii, după care formaţiile cultural-ar- şi celelalte formaţii ale Colegiului Naţional
tistice ale liceului au încântat spectatorii cu o Tehnologic din Mătăsari. A cincea ediţie a
serie de jocuri şi cântece. Finalele campiona- Sărbătorii Fiilor Jilţului a avut loc în 19-20 oc-
telor de fotbal pe sate şi pe liceu au fost deli- tombrie 2002 şi a încununat un efort deosebit
ciul iubitorilor de fotbal. Spre seară, a urmat făcut, timp de două săptămâni de zile, cu cei
retragerea cu torţe, Stelele Jilţului şi apoi Ba- 2. 079 de elevi care îşi sărbătoresc Zilele Li-
lul bobocilor. Cea de-a parta ediţie a avut loc ceului prin organizarea unui complex de ma-
şedinte al Consiliului Judeţean Gorj, prof. drd.
Nicolae Mischie, domnul subprefect, Dumitru
Tănăsoiu, fiu al acestor Jilţuri, domnii vice-
preşedinţii, prof. Cornel Popescu şi ing. Ion
Călinoiu, de la Consiliul Judeţean, domnii Hui-
du Emil – cetăţean de onoare al Mătăsarilor,
Trotea Tiberiu – fiul Runcurelului şi Grigore
Dădălău, un alt fiu al Croicilor, de la CNLO TG-
JIU. În perioada 15-23 octombrie 1999 s-a
manifestat cea de-a doua ediţie a Sărbătorii
Fiilor Jilţului. În această perioadă s-a desfă-
şurat un complex de manifestări cultural-ar-
tistice şi sportive la care toţi cei ce s-au năs-
cut pe aceste văi au participat. A avut loc un
spectacol cultural- artistic prezentat de an-
samblurile “ Doina Gorjului” din Tg. -Jiu şi “
Maria Apostol” al Şcolii Populare de Artă. În
această ediţie s-a organizat şi un campionat
de fotbal dotat cu cupa Fiii Jiltului, atât pentru

în perioada 20-21 octombrie 2001, la această
ediţie au aprticipat Eugen Vâlceanu, subpre-
fectul judeţului Gorj, care participa din partea
conducerii judeţului, domnul profesor Gheor-
ghe Gămăneci, inspectorul general adjunct al
învăţământului, domnul profesor Ion Sanda,
directorul Direcţiei de Cultură de la nivelul ju-
deţului Gorj, domnul director Paraschiv, direc-
torul Exploatării Miniere Jilţ, cariera Nord, fiu
al Jilţului, preşedintele Fiilor Gorjului în Banat,
economistul Sebastian Bălescu din Timişoara
şi domnul doctor Joavină, precum şi primarul
comunei noastre, Gicu Gaşpar. S-au întâlnit în
această ediţie tinerii elevi care vin din ţara lui
Ştefan Cel Mare, aceia care calcă în fiecare zi
pe paşii pe unde au trecut Eminescu, Crean-
gă, Enescu, Ciprian Porumbescu, împreună
nifestări cultural – educative. Cea de-a şasea
ediţie s-a defăşurat în intervalul 7-18 octom-
brie 2003, la care au participat domnul
subprefect de Gorj, economistul Eugen Vâl-
ceanu, domnul deputat Ion Florescu din Gorj
în Parlamentul României, domnul Inspector
general adj. Gheorghe Gămăneci, doamna
Aurora Traşcă, directoarea Şcolii de Artă şi
domnul Liviu Dafinescu, directorul Ansamblu-
lui „Doina Gorjului . În această ediţie au fost
prezentate sesiuni de referate şi comunicări
pe diverse teme, spectacolul de teatru oferit
de Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” din Târ-
gu- Jiu, precum şi concursuri gen “Cine ştie
câştigă” în diverse domenii, s-au organizat
majoratul “Sărbătoarea tinereţii noastre” şi
Balul Bobocilor.
� Continuare in pag. 33

OMUL SFINŢEŞTE LOCUL

De ce acest titlu pentru rândurile ce urmează, datorită pri-
mirii din Gorj a unei ediţii speciale a publicaţiei „Murmurul Jil-
ţului”? Pentru că multe din iniţiativele culturale ce se înfăptu-
iesc în comuna Mătăsari se datorează unui om adevărat, un
pasionat profesor de limbă şi literatură română, Dumitru Dădă-
lău. Pentru că el, prin faptele sale, a dovedit că omul sfinţeşte
locul. Această „ediţie specială” consemnează manifestările
prilejuite de Sărbătoarea „Fiilor Jilţului”. În fapt, a fost un com-
plex de manifestări care a marcat manifestarea a 18 ani de la
înfiinţarea liceului din localitate şi a 14 ani de la darea în folo-
sinţă a Grupului Şcolar Industrial Minier, culminând cu Sărbă-
toarea “Fiilor Jilţului”, aceasta fiind onorată şi de prezenţa unor
importante notabilităţi judeţene. Asemenea acte de cultură
sunt datorate, aici la Mătăsari, în primul rând Fundaţiei „Mur-
murul Jilţului”, al cărei preşedinte este acelaşi entuziast profe-
sor de română, Dumitru Dădălău, fundaţie larg sprijinită de
cadrele didactice din comună, de conducerea exploatării mini-
eră din zonă, de primăria comunei, de părinţi ai elevilor şi de
alţi localnici.
Vom menţiona doar ritmicitatea activităţilor iniţiate de Ce-
nd a
firii vi ndatia
M.J.
naclul „Scorpion” din care am remarcat 2 tineri poeţi (Cornel
Bălescu, autor al volumului „Suferinţa stelelor” şi pe delicatul
şi sensibilul Alin Dobromirescu), care nu demult a organizat
expoziţia de pictură „Culorile libertăţii” şi a editat numărul 8-9
al revistei „Murmurul Jilţului”, dar, mai ales, marea realizare a
acestui an: inaugurarea „Muzeului Jilţurilor”, într-o sală spaţi-
oasă din incinta liceului din localitate. El este rodul muncii ele-
vilor acestui liceu, îndrumaţi cu competenţă şi entuziasm de
preşedintele fundaţiei. Documente originale, fotografii din ulti-
mele două secole, frumoase costume de sărbătoare din zonă,
obiecte de uz casnic din lemn, cu ingenioase încrustaţii (furci
de tors, căuce, linguri, cobiliţe, meliţe, vârtelniţe, suveici, suca- tribuţia activă a Ligii „Fiilor Jilţului” recent fondată, care şi-a
le, un război de ţesut etc.) sau din fier (dărace, zăbale, plug), propus să lupte pentru „dezvoltarea continuă a satelor Jilţului,
monede şi bancnote, obiecte de vestimentaţie obişnuită, din civilizaţie şi cultură, dezvoltarea învăţământului, salvarea valo-
dimie sau pânză ţesută în casă, într-o expunere inspirată, se rilor locale şi impunerea lor pe plan naţional”. Asemenea dezi-
constituie într-o expresivă carte de vizită a îndeletnicirilor şi derate sunt încă un semn de normalitate şi o confirmare a ade-
obiceiurilor localnicilor. vărului că „omul sfinţeşte locul”, chiar şi în vremuri mai dificile,
parcă improprii pentru acte culturale ce-şi propun să depă-
Începutul fiind făcut, muzeul poate fi – şi va fi, fără îndoială şească mercantilismul clipei.
– îmbogăţit cu noi exponate. La o asemenea necesară şi meri-
NICOLAE DRAGOŞ – Revista „Ordinea”,
tuoasă iniţiativă, ca şi altele ce se vor ivi, e de aşteptat şi con-
numărul 45, Bucureşti
e
m ili feri ul Jilțu
uze ie r
ul de s
cit
Fa

M
Fu

32
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

� Continuare in pag. 32
Latura sportivă a fost reprezentată de “Cupa
Zilele Liceului” la fotbal, s-au organizat specta-
cole prezentate de Ansamblul Profesionist “Doi-
na Gorjului”, formaţiile Colegiului Naţional şi a
şcolilor nr. 2, Croici, Brădet, Runcurel, de ase-
menea, Carnavalul tineretului, Parada modei,
Miss Colegiul Mătăsari, Focul Prieteniei, Gala de
box, horele populare şi discoteca în aer liber. A
şaptea ediţie s-a desfăşurat în 26-31 octombrie
2004 fiind la fel de frumoasă ca sărbătorile pre-
cedente. Cea de-a opta ediţie s-a desfăşurat pe
parcursul a două zile, 19 - 20 octombrie 2005 .
Au luat parte nu numai oameni din Mătăsari, dar
şi cei din vecinătăţi care s-au obişnuit cu aceas-
tă sărbătoare minunată. S-au desfăşurat activi-
tăţi precum parada tinereţii, lansarea revistei
“Murmurul Jilţului”, spectacolele prezentate de
Grupul folcloric “Liliacul” din Baia de Aramă,
condus de Elena Miniş Trancă, Ansamblul “Doi-
na Gorjului”, Şcoala Populară de Artă, formaţiile
cultural - artistice ale Colegiului Naţional Tehno-
logic Mătăsari, şcolilor din Mătăsari, Brădet,
Runcurel şi Croici. La adunarea festivă au fost
prezenţi subprefectul Eugen Vâlceanu, dep. Ion
Florescu, inspectorul general adjunct, Gheorghe
Gămăneci, Preşedintele societăţii culturale “Fiii
Gorjului” de la Timişoara - economistul Sevasti-
an Bălescu şi alţii, activităţile au fost finalizate
cu campionatul de fotbal între reprezentativele
satelor Mătăsari, Brădet, Runcurel şi Croici, pe
liceu, şcoală profesională, crosul tinerilor mătă-
săreni, retragerea cu torţe, focul prieteniei, car-
navalul tineretului, parada modei, miss Colegiul
Mătăsari, recitaluri de muzică şi poezie, mo-
mente vesele, dansuri moderne şi de societate,
gală de box, berbec la proţap, hore populare şi
discotecă în aer liber. A noua ediţie s-a desfăşu-
rat în 21-22 octombrie 2006, la această aduna-
re au participat în calitate de invitaţi d-nul
subprefect Constantin Dumitrescu, vicepreşe-
dintele Consiliului Judeţean Gorj, d-nul Gheor-
ghe Grivei, precum şi Constantin Panfiloiu, fiu al
Jilţului şi primul director al primei şcoli gimna-
ziale din Mătăsari. Cea de-a zecea ediţie a Fii-
lor Jilţului s-a desfăşurat sâmbătă şi duminică
– 21 şi 22 octombrie 2007. Din această ediţie
a făcut parte şi o adunare festivă, o întâlnire
între conducătorii politici şi cei industriali ai
judeţului cu parlamentarii de Gorj, precum şi
spectacole prezentate de Ansamblurile artisti-
ce “Doina Gorjului”, “Maria Lătăreţu”, “Tisa”
din Tismana, “Fluieraşii” din Negomir şi Dra-
goteşti şi Taraful “Rapsozii Gorjului”. În cadrul
festiv din anul 2008, în Amfiteatrul Colegiului,
recent dat în folosinţă în condiţii europene, au
avut loc Consfătuiri între Consiliul Elevilor şi
Consiliul Părinţilor, recitaluri de muzică şi poe-
zie, Sesiuni de referate, Concursuri literare şi
distractive şi multe altele. Astăzi toată această
poveste minunată este dată uitării. De la cea
de-a zecea ediţie, din momentul în care domnul
Dumitru Dădălau nu mai este director la aceas-
tă instituţie nu mai este nimeni care să se ocu-
pe de aceste activităţi minunate care ridicau
foarte mult prestigiul liceului. Toată minunăţia
Sărbătorii Fiilor Jilţului a dispărut, dar cei care
îşi aduc aminte de ea o consideră ca pe un vis
al unui împărat într-o cetate a luminii.
Paliţă Grigore

e
nd a
firii vi ndatia m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
33
cit
Fa
M.J
Fu
e ț ii
Tra

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Povestea mea…aici
”Povestea mea…aici” este un elogiu
adus anilor petrecuți în Colegiul Tehnic Mătă-
sari alături de oamenii care m-au învățat să
fiu om.
Îmi vin în minte numele profesorilor mei,
numele colegilor mei, așezarea în bănci, mi-
rosul de motorină din sălile de clasă, serbări-
le școlare, totul. Și trecutul mi se transformă
brusc în prezent… aș putea transforma cei
12 ani petrecuți acolo într-o poveste pe care
bunicii le-o spun nepoților înainte de culcare.
Pun formula de basm…
A fost odată ca niciodată o poveste fru-
moasă care acum, pragmatică fiind, mi-aș
dori să nu se fi terminat! Am să vă împărtă-
șesc cele mai frumoase amintiri ale mele le-
gate de cele mai dragi locuri, de cei mai dragi
oameni mie … povestea mea!
Începutul vieții mele se leagă de acele
meleaguri sărace, miniere, de un ținut rătăcit
undeva în Gorj, Mătăsari. Vi se va părea ciu-
dat, dar îmi amintesc culorile și mirosurile
anotimpurilor de acasă, sărbătorile de iarnă,
colindele cântate vecinilor, focul din sobă
care ardea necontenit; îmi amintesc liniștea
provocată de lăsarea serii, chipul mamei
când am făcut primul desen… era un exca-
vator Primul pas spre cunoaștere a fost pri-
ma zi de școală. Parcă ieri s-a întâmplat să
îmi pună mama uniforma de școlar pe mine,
să mă ia de mână și să-mi prezinte pe cel
care avea să îmi fie învățător - domnul Filip
- care m-a privit blând și m-a așezat în ban-
că. Bastonașe, mai apoi litere, cifre, primul
cuvânt, prima propoziție… rememorez eta-
pele acum și nu îmi vine să cred că s-a ter-
minat. Îmi amintesc prima notă mică – luată
în clasa a patra la matematică (nota 4)…îmi
amintesc chiar și subiectele din lucrarea de
control (ce este o dreaptă? ce este un seg-
ment de dreaptă?…), prima zi de gimnaziu,
doamna dirigintă (doamna Grivei), orele de
dirigenție, zidurile școlii, curtea școlii, prima
Sărbătoare a Fiilor Jilțului…îmi aduc aminte
tot și toate și îmi sunt atât de prezente în
minte, încât aș putea retrăi anii aceia. Mai
apoi, am ajuns să susțin examenul de trecere
în clasa a IX-a, capacitatea…of! cât de greu
a fost…a fost probă la matematică…dar am
trecut și am aflat rezultatul de la domnul di-
rector, profesor de limba și literatura română,
Dumitru Dădălău, omul ce după mulți ani am
început să-l apreciez ca fiind mentorul, star-
tul meu în viață. A ieșit pe scările Colegiului și
a citit rezultatele… voiam să fiu singură
nd a
firii vi
Fu
34
e ț ii
Tra
70
când le aflu, dar, pe furiș, a venit cu mine un-
chiul meu, stătea undeva în spate, ascuns,
iar eu, timidă și cu lacrimile șiroindu-mi pe
obraji, într-o parte a scărilor pe unde și acum
intră profesorii. Nu am cum să uit, mă ținea
de mână doamna profesoară Carmen Pădu-
reț … cât de rușine mi-a fost când domnul
director a început să îmi rostească numele…
credeam că am picat…dar nu, luasem, și lu-
asem note bune. Dar mi-a venit în minte ma-
ma…o da, mama, cea care și-a pierdut luni
în șir să îmi explice lucruri elementare la ma-
tematică, care a învățat cot la cot cu mine
română, biologie, fizică, dându-mi impresia
că ea nu știe, doar pentru a mă face să îi
explic, cea mai bună prietenă a mea, omul în
fața căruia mă plec și rămân așa o viață; ea
ar fi vrut rezultate maxime, dar nu am deza-
măgit-o, să știți, a fost mândră.
Am decis să rămân să îmi continui studii-
le acolo, în Mătăsari. Tot atunci am plecat și
în prima tabără de reviste școlare… mare
bucurie în sufletul meu, tabără ce mi-a fost
începutul unei alte etape a vieții… dar asta
este o altă poveste pe care, poate, vă voi
spune-o altă dată.
Prima zi de liceu a însemnat prima priete-
nă! Era o zi însorită de toamnă. Emoțiile m-au
năpădit, ca și acum când vă scriu. Era o mare
de oameni în curtea școlii: părinți, copii, pro-
fesori, o scenă pe care trebuia să apară cei
care, mai târziu, urmau să ne fie dascăli.
Eram singură. Am aflat clasele…eram în cla-
sa a IX-a A, clasă de filologie, prima opțiune
pe cererea de repartiție școlară…A apărut
doamna dirigintă…o femeie roșcată, cu un
aer intelectual, zâmbitoare și caldă, Alina
Udriștioiu. Se strânseseră în jurul ei o mulți-
me de fete, unele simple, altele cochete…
colegele mele, cele cu care urma să îmi îm-
part patru ani din viață. Oameni pe care nu îi
mai întâlnisem niciodată, începutul meu, ulti-
ma etapă sub ochii grijulii ai mamei mele.
Am ajuns în sală de clasă și m-am așezat
în ultima bancă. Am făcut cunoștință cu cole-
gele și de atunci a început totul. Patru ani din
viața mea …cei mai frumoși ani!
Liceul a reprezentat o provocare pentru
mine, o limită ce trebuia depășită, o luptă
continuă cu toți cei din jurul meu…încerca-
rea de a le demonstra că pot mai mult decât
cred ei.
Îmi amintesc toate încercările la care am
fost supusă. Corul școlii…doamna profesoa-
ră Zizi Ceaușescu și serbările, dansurile po-
pulare, activități-
le culturale,
lansările de car-
te, toate au con-
tribuit la forma-
rea mea.
Când am în-
ceput să scriu
pentru revista
Colegiului, ”Mur-
murul Jilțului”,
am pus prima
cărămidă carie-
rei mele profesi-
onale, chiar dacă
atunci părea un
e
m ili feri
ndatia
cit
Fa
M.J.
24
joc. Scriam tot felul de articole, impresii des-
pre evenimentele ce se petreceau în școala
în care eu îmi construiam, încet - încet, o
personalitate, un mod de viață. Acolo am
descoperit ce îmi doresc cu adevărat să fac,
ce pot să fac și ce nu! A fost prima dată când
am realizat că trebuie să știu să fac ceva,
ceva anume, ceva în care să excelez. A fost o
căutare continuă, o căutare a mea în desco-
perirea a ceea ce sunt eu. Adolescența a fost
perioada care m-a făcut să realizez că, de
fapt, eu sunt o ființă unică și că trebuie să mă
definesc, considerând că noi oamenii, sun-
tem sisteme finite de sentimente, de trăiri, de
acțiuni, căci totul se rezumă la câțiva ani …
50, 60 sau poate mai mult.
Am început să scriu cât am putut de mult,
despre tot ce întâlneam … și toate articolele
ajungeau într-un singur loc: pe biroul domnu-
lui director Dumitru Dădălău spre a fi corec-
tate. Nu o să pot uita momentul în care m-a
chemat la dânsul și mi-a înapoiat ciorna…
era roșie. Nici o lucrare de control nu fusese
niciodată cu atâtea însemne pe ea. Sus în
dreapta paginii scria ”Autorul e bun de spân-
zurat, iar articolul de aruncat la toaletă și de
tras apa …” M-am simțit atât de jignită și
eram, totodată, și revoltată de cele ce văzu-
sem. Am început să îl rescriu…a ajuns în
același loc, având aceeași soarta. Și uite așa
de vreo trei patru ori. Soarta asta o aveau
toate articolele scrise de mine. Nu am înțeles
foarte mult timp de ce, și ajunsesem să cred
că, pentru domnul profesor, eu reprezentam
o problemă. De fiecare dată, când mă întâl-
nea, mă mustra, iar asta m-a făcut, inconști-
ent, să îmi doresc să fiu mai bună. Îmi do-
ream un singur moment, doar atât, o întâlnire
cu domnul profesor în care să nu mă certe,
să nu aibă nimic să îmi reproșeze.
Mi-aș fi dorit să mă laude sau să spună
ceva care să mă încurajeze, să văd că am
făcut ceva bun, ceva care nu necesită corec-
turi sau apostrofări. Nu s-a întâmplat nicio-
dată și în anii de liceu acest lucru m-a fră-
mântat îndelung.
Îmi amintesc întâlnirile cu dânsul pe holu-
rile Colegiului… trebuia să ai uniformă, nu-
măr matricol pe mână, unghiile tăiate scurt,
de ojă sau de farduri nici nu încăpea discuție,
într-un cuvânt, trebuia să fii elev. Dar cum să
fiu elev așa, când în celelalte școli colegii
noștri mergeau îmbrăcați cum voiau? Mi se
părea strigător la cer ce mi se cerea și îmi
spuneam că a fost o prostie din partea mea
să îmi doresc să rămân la Colegiul din Mătă-
sari. Acum realizez că toate acele măsuri
erau în sprijinul nostru și, dacă ar fi să mai fiu
la școală, nu aș ezita să port uniforma. Acum
aș purta-o cu mândrie, aș pune și numărul
matricol și aș merge pe stradă în drum spre
casă cu acel sacou. Și știți de ce? Pentru că
atunci mi se părea revoltător să mă vadă lu-
mea îmbrăcată așa, mi se părea că e rușinos,
însă abia acum înțeleg importanța decenței
în școli, importanța uniformei, a respectului
față de profesor. Privesc astăzi în jurul meu și
văd adolescenți care nu știu ce este acea
adolescență, care trăiesc în batjocură, care
au libertate deplină, care consideră că au
doar drepturi și atât. Mi se pare revoltător ca
un elev să ridice mâna la un profesor, să îl
ul Jilțu
uze
M
lu i
23
a
Alexandra Boulean,
inspector de specialitate , Ministerul
Educatiei, Cercetarii, Tineretului și Sportului
înjosească, să îi vorbească urât. Și acum re-
alizez că diferențele dintre noi, cei care am
avut parte de un astfel de regim în școală și
voi, care aveți voie să faceți orice, este colo-
sală.
Nu îmi veți da dreptate, dragi elevi, însă
veți realiza în momentul în care veți ajunge
să fiți luați ca ființe independente, și să tre-
buiască să vă integrați într-un grup, care din
păcate va avea concepția și educația noas-
tră, a celor care au trăit într-un astfel de re-
gim, tot în democrație ca și voi, dar o demo-
crație pe care noi o înțelegeam ca având
drepturi și obligații, nu doar drepturi. Veți în-
țelege când veți fi catalogați drept nimic și nu
pentru că nu sunteți inteligenți, ci pentru că
nu știți să respectați regulile, pentru că nu
aveți disciplina dată de un mod de viață or-
donat și decent.
Nu am o vârstă înaintată, însă am un sis-
tem de valori și o educație care m-au ajutat
să ajung aici.
Recunoștința și respectul meu se în-
dreaptă către toți aceia care mi-au fost das-
căli. Ceea ce simt, gândindu-mă la anii petre-
cuți în Colegiu, la mentorii mei, nu pot descrie
prin cuvinte, pot însă să mulțumesc pentru
faptul că au existat în viața mea și m-au aju-
tat să ajung aici.
Nu am avut ocazia să mulțumesc nicio-
dată celui care mi-a călăuzit pași pe drumul
vieții profesionale, domnului Dumitru Dădă-
lău. O spun, fără niciun interes ascuns, că,
dacă nu ar fi fost Domnia Sa, ambiția mea de
a ajunge aici nu ar fi fost atât de mare. Am
vrut, și o spun pentru prima oară, să îi dove-
desc că pot, că pot să fiu mai bună decât
credeam că dânsul consideră că sunt.
Îi mulțumesc și o asigur de tot respectul
și tot devotamentul meu, doamnei profesoare
de limba și literatura română, Luminița Dădă-
lău, pentru că m-a învățat să simt limba ro-
mână. Oricând m-aș întoarce pe veranda
casei stimatei doamne profesoare și aș as-
culta caracterizările personajelor din literatu-
ra română.
Le mulțumesc tuturor dascălilor mei pen-
tru ceea ce m-au învățat, iar doamnei dirigin-
te, Alina Udriștioiu, îi mulțumesc că m-a învă-
țat să fiu autodidact.Nu am să închei fără a
mulțumi, chiar dacă acum poate este prea
târziu, domnului profesor Ion Dădălău, care
mi-a arătat ce înseamnă respectul și intelec-
tualitatea.
Cu drag aș da timpul înapoi, cu mintea de
acum, să mai fiu elevă măcar pentru o zi.
ie r
ul de s
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

Neamule drag,
Biruit-au gândul să mă apuc de trudă, să încep osteneala aceasta după
atâția ani și, cu voie de la Dumnezeu, așa cum am discutat pe 20 septembrie
2014, la nuntă la Viorel Lupulescu, vărul nostru, și după aceea, DĂDĂLĂIADA
va avea loc în prima zi de Paști, 12 aprilie 2015, ora 16:00, la Croici, din deal
de drum de moșul Gheorghe.
Ne vom strânge toți descendenții din ramurile
Dădălău, de la cel cu țâța-n gură, până la cel cu
barba sură. De exemplu, stră, străbunicul Grigore- și
Dădălău Dumitru, străbunic, unul dintre cei 4 frați,
a avut 6 copii: Gheorghe, Gore, Costică, Uța, Gica
(Ioana), Alexandru(Ricu), care au 156 de urmași.
Vrem să reînviem ce-a fost odată, când la mari-
le sărbători din Croici, Miculești, Drăgotești și alte
sate se strângea tot neamul, în fiecare an, petre-
cea, se-nveselea, uita de griji și de nevoi, găsea
mijloace de întrajutorare între frați, erau bucuroși
că duceau o viață tihnită, în sărăcie dar demnă, își creșteau copiii în liniște și
voie bună, preocupați, în permanență, că urmașii lor trebuie să trăiască mai
bine decât ei.
O dată cu dispariția celei de-a treia generații, noi, cei din lumea de azi,
trăind in alte condiții economice, sociale, politice și culturale, suntem indivi-
dualități puternice, distincte, dar străini, unii față de alții și murim fără să ne
ne unim din nou, să fim iarăși ce-am fost și mai mult decât atât. Vrem ca prin
această întâlnire de suflet, de la început de primăvară, să renaștem, să ne
schimbăm viața, să ne apropiem unii de alții, să ne cunoaștem mai bine, să
creem copiilor noștri alte modele de viață.
Suntem capabili să avem câteva clipe de bucurie, în după-amiaza Paștelui,
într-un cort primitor, cu multă sămânță de vorbă și de-ale gurii, cu o muzică
bună care să vuiască în tot Croiciul, cu dorința fierbinte a fiecăruia dintre noi
că se poate întâlni cu aproapele său. Fiind o acțiune fără precedent , vă rugăm
să confirmați participarea, până la 1 martie
2015, prin depunerea sumei de 50 lei/ persoană
în contul generat pe urmatorul cod IBAN: RO-
72CECEGJ180BRON0513016 deschis la Cec Mătă-
sari. Vom discuta cum să facem ca DĂDĂLĂIADA
s-o organizăm anual, în aceeași lună sau în
alta, dar la dată fixă, în locații diferite sau tot în
satul nostru. În perioada următoare trebuie să
ținem aproape unii de alții, prin mijloacele mo-
derne existente(telefon, fax, email, facebook,
yahoo messenger), întâlniri directe, vizite reciproce, să avem inițiative, idei,
ca în final să ne bucurăm cu toții de reușita noastră.
Vă dorește sărbători de iarnă fericite și să ne vedem de Paști, la Croici, să
ascultăm cucul cum cântă, să cunoaștem cânii pe lătrat și s-auzim cum iarba
crește! În numele tuturor celor dragi, al organizatorilor, cu profund respect,
înaltă apreciere și deosebită considerație, al dumneavoastră pentru totdeau-

Imnul Dădălăiadei cunoaștem. Glasul străbunilor, al celor plecați în lumea fără dor, ne cheamă să na, Tică al lui Gore, al lui Dumitru lui Grigore Dădălău, de la Croici!

Versuri: Mitică Boceanu
Muzică: Loredana Groza
Solist vocal: Rene Gorduza
Neamule drag ne întâlnim
La sfânta sărbătoare
Din patru zări acum venim
Pe a satului cărare
Iar satul e de floare plin,
Al ierbii colţ pe glie
De la arăt ţăranii vin
De la tăiat de vie
Refren
Am plecat cu toţi-n lume
Fiecare-n drumul său
Să fim mândri de acest nume
Să-l purtăm de Dădălău
E satul meu pierdut în ceaţă
Şi casa mea de humă
Unde mi-a dat muica viaţă
Dor de vatră,dor de mumă.
Toţi am ales al vieţii drum
Dar nu şti unde te-ndreaptă
Şi parcă îmi văd părinţii acum
La poartă cum m-aşteaptă
Îl văd pe tată cum se duce
Să întrebe pe oricine,
Dacă a văzut băieţii lui
Şi dacă ei sunt bine
Poţi să fii orice-n viaţă
Dacă nu şti cine eşti
Cine au fost ,de unde vii ?
În zadar atunci trăieşti.
Neamule drag să nu uităm
De ai noştri din trecut
De părinteasca vatră
De mâna care ne-a crescut
Şi moşii noştri care au fost
Credeau În Dumnezeu
În rânduială şi în rost
La bine şi la greu,
Generaţiilor din urmă
Le lăsăm cu grai de moarte
Neamul să-l ţină aproape
Şi să-l ducă mai departe
Prima ediţie a Dădălăiadei, organizată în ziua
de Paşte a anului 2015,este un moment emoţio-
nant, în primul rand pentru mine şi în al doilea
pentru dumneavoastră,deoarece aţi dat frâu invi-
taţiei noastre de a pune în operă ceea ce am sta-
bilit la nunta vărului nostru din septembrie 2014.
Mulți ,de-a lungul timpului, s-au întrebat şi m-au
intrebat de ce am pus această sărbătoare în ziua
de Paşte.
În viaţa, omului în afară de ziua numelui,ziua
de naştere,nunta şi căsătoria copiilor,două săr-
bători importante sunt în viaţa poporului român,-
Paştele şi Crăciunul,două sărbători pe care din
moşi-strămoşi le ducem grija,ca să ne întâlnim
cu toţii, să venim în locurile în care ne-am născut
,să vedem pe cei dragi,să ne ducem la cei care
nu mai sunt printre noi şi să le aprindem o lumâ-
nare, însemn de respect ,recunoștință și aducere
aminte.
Paştele pentru toţi cade duminica,da-
că are trei zile şi cu sâmbăta patru, este
un moment prielnic ca să ne strângem de
acolo de unde suntem de prin ţară şi să
venim aici la Croici, unde am văzut pentru
prima dată, unii din noi, lumina zilei.De ce
am pus-o in ziua de Paște? Poate că mai este un
motiv destul de serios, acela ar fi că acum în ca-
sele din acest sat sunt din ce în ce mai puțini
copii mari sau mici.Pentru faptul că aţi raspuns
peste şaptezeci de inşi la invitaţiile pe care le-am
trimis este un efort pe care l-aţi facut şi pentru
care vă mulţumesc şi cred că datorită dumnea-
voastra începem o acţiune care nu există încă în
Gorj dar mai este una în ţară la care am avut pri-
lejul, prin copiii mei ,să particip în cursul anului
trecut.
S-au strâns astăzi aici în primul rând cei care
sunt în satele noastre,părintii nostri,oameni care
locuiesc in Bucureşti,Iaşi,Timişoara,Cluj,Tg-Ji-
u,Craiova,Motru şi toţi cei care au avut bunăvoin-
ţa să vină.Vreau să ştiţi că nu de pe douăzeci
septembrie când am hotărât să ne întâlnim în
acest an aici, toţi cei care au fost atunci la nuntă
şi cu toţii cei care provin din numele de Dădălău
am hotărât să o facem această întâlnire pentru
că e bine să fie aşa şi cred eu că dumnea-
voastră veţi inţelege demersul nostru și
efortul extraordinar de a identifica și a lua
legătura toţi.Cineva din Cluj imi spunea că in
Croici au fost două,trei nume Grigore ,Dumi-
tru şi Constantin,mamele nu ştiau să dea
nume la alţi copii şi că de aici s-ar trage toa-
te ramurile noastre.
Am pregătit pentru dumneavoastră şi o
să urmariţi pe ecran toate ramurile de Dădă-
lăi cu copii,cu bunici,cu stăbunici ,pe fiecare
casă în parte,de la Păzări,Prici,Tortoacă şi
venind aici la vărul Vasile,Constantin a lui Pe-
trache,la Grigore Dădălău, bunicul nos-
tru,moşul Gheorghe.Sper să am timp şi
Dumnezeu să-mi dea sănătate să tipăresc o car-
te în care vă veţi găsi numele şi veţi vedea de
unde vă trageţi.M-am străduit să-i dau acestei
De neamul Dădălăilor
acţiuni o solemnitate deosebită,i-am făcut dra-
pelul,,Dădălăiada``.
Dădălăiada aceasta este pusă pe foaie de Pa-
pirus ceea ce demonstrează că noi venim din
moşi-stramoşi şi suntem păstraţi pe aceasta foa-
ie , pecetluiţi cu însemn domnesc.Pe scaunele
dumneavoasră veţi găsi ultimele trei numere ale
revistei ,,Murmurul Jilţului,, din cele 75 care
marchează cei 19 ani ai Murmurului Jilţului din
Mătăsari,veţi găsi şi imnul nostru care să rămână
scris şi să-l ţineţi minte până ne-o suna goarna.
Acest imn este scris de un fost elev al meu, Miti-
că Boceanu,din Miculești, înregistrat într-un stu-
diou de televiziune din Bucureşti cu ajutorul Lo-
redanei Groza care nu-l stie pe Tică Dădălău.Ea
ştie urmaşii săi şi unu din ei este fata fetei mele
celei mari ,Nadia ,pe care o cheamă Rene Gordu-
za şi care ,împreună cu profesorul şi cu membrii
echipei de cântăreţi din grupul vocal al Loredanei
Groza a cântat acolo.Acum o las pe ea sa vă cân-
te Imnul aici, în Croici.Vă doresc ca Dumenezeu
să vă binecuvânteze şi să vă simnţi-ţi enorm de
bine.Echipa este formată din:Panti,Chircu şi cu
domnul Gheorghe Hârceanu cei care au conside-
rat că e bine să fie alaturi de noi şi in primul rând
față de mine să reuşim să ne simţim bine. Să
știți că meniul a fost pregătit la restaurantul
Ana din Tg-Jiu.Trebuie să hotarâm o data la
care Dădălaiada să se facă pe fiecare an de
acum înainte.Vă doresc poftă mare.
La majoritatea întâlnirilor cadrelor didacti-
ce din Mătăsari a fost familia Armega,domnul
Viorel împreună cu soţia şi un minunat băiat de
clasa a-XI-a la filologie Gabi Armega.Textul im-
nului Dădălăiadei este făcut de un fost elev de-al
meu din Miculeşti Boceanu Mitică.Cu 85 de ani în
urmă se năstea în acest mirific loc, fiul lui Nico-
lae Dădălau, frate cu Dumitru Dădălău, tatal tată-
lui meu şi frate cu Ion Dădălău cel care stă aici
peste drum bunicul lui Catrinoiu ,ingineru, şi cu
Ioniţa Dădălău care a fost maritată in Mătă-
sari,trebuie sa fim fericiţi că trăim lânga doi fraţii
care au făcut cinste satului în care s-au născut şi
parinţilor care l-au dat viaţă Ion şi Ion Dădălă-
u,noi şi majoritate Croincenilor am crescut sub
aripa acestor distinşi fii ai satului Croici ,amândoi
au lucrat ca Demnitari in Minesterul de Interne si
cel de Externe.Cel care umbla cu lumina şi ne
filmează este inginerul Gabi Pătraşcu,fost elev al
Colegiului din Mătăsari care la rugamintea mea a
venit să imortalizeze pentru totdeauna ceea ce
facem aici.

e
nd a
firii vi ndatia m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
35
cit
Fa
M.J
Fu
e ț ii
Tra

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
COGITO- COGITARE
Nicolae Căpitănescu
Cinstea este averea cea mai de preţ. Dacă
ai pierdut-o nu mai ai nimic.Cinsteşte-ţi

OCTOGENARII neamul! Dar nu-l cinsti cu paharul!Una este

a fi cinstit şi cuminte şi alta este a cinsti pe
cineva să-i iei minţile!Înfumurarea este
„calitatea” oamenilor fără minte.Câtă
di-ferenţă între a curge fumul şi a da fu-
muri!- A avea minte nu-i tot una cu a avea
o patalamă la mână !- Femeii să nu-i dai
numai un deget, fiindcă ei nu-i ajunge nici
mâna întreagă!-Dacă metrul nu-i bun, de-
MULȚUMIRE JURNAL DE CĂLĂTORIE geaba măsori de multe ori.-Hoţului îi e frică
În orice crâncen război. că-i altul mai hoţ decât el;escrocului că-i
Gh. Dănescu I.C.Duță și Gh.Dănescu Soarele de după nor altul mai escroc ca el, iar nelegiutorului
Și vom închina de bine că-i altul mai nelegiuit ca el.-Cinstea este o
În zona Jilț se află Doi vecini că doi brădui Se uită spre noi cam chior
Comună Mătăsari
Tu s-o țuci și ea pe tine. avere. Ce păcat că nu se poate vinde!
Arși de dorul muntelui Și zâmbea pe sub mustață
În care fii de fală Când e unda vântului
Au plecat în zi de vară Cum se râde de-o paiață.
Au creat valori mari. Ne-om strecura sub brădui
Sus, la plai, să suie iară Neluându-ne în seamă
Unde nimeni nu ne știe
Peste piscuri, peste creşte A trecut culmea-ntr-o geană.
Una dintre acestea Decât mica ciocârlie COMOARA DIN BOLBOŞI
Ca să dea lumii de veste Cățărat pe boltă, sus
E revista școlară Și nimeni nu ne-o vedea Gheorghe Lungan
Ce a format cu vremea A scăpătat spre apus.
Doar sturzul și mierlița. În niciun caz nu m-­am gândit la o comoară
Mulți condeieri de seamă. De farmecul codrilor A apărut luna mare
Când Luceafărul de zori materială , când am început să scriu aceste
Despre creasta munților. Cât e fundul de căldare
Va privi sub brădișori rânduri, ci, mai degrabă, la una spirituală,
Exemple sunt destule Și-au tot mers, și-au tot suit Cea în care bacea Nuța
Să iei bacea și s-o sui „comori” ale neamului românesc ce se
De tineri condeieri Peste drumuri de granit, Fierbe lapte și jintița
Ce scriu frumos și astăzi Sus la stâna ei din Grui pierd în negura vremurilor.
Pe sub fagi, pe sub brădui Și cu ea turme de stele
Cum alții au scris ieri Și tu să pornești degrabă Cum, odinioară, străbăteam drumurile Gor-
Sub stelele cerului, Și mai mici și măricele
Fără urme de zăbavă jului, încântat de măreţia fiecărui loc, am
În murmur de izvorel Cu mieluți în urma lor
Iar MURMURUL ce crește Să urăm iarăși pe creşte refăcut, de această dată, un drum mioritic
Cu vulturi pe albastru cer, Baci, Luceafăr la ciopor.
Nu e murmur de apă Să dăm vântului de veste într-o alternanţă deal-vale, coborând pan-
E VUIET de cultură Căpriori pe lângă cale, Carul Mic și Carul Mare
Că ne înfrățim cu el tele domoale ale Igirosului şi Ohabei, stră-
Ce lumea o așteaptă. Visul mormăind pe vale. Fără boi în ziulare
Între flori de bujorel. bătând „valea „ Conacelor până la o casă
Au trecut coasta pietroasă, Se duceau iute de-a dura
Și de-o fi și-o fi și-o fi ţărănească, mai la vale de Ivaşcu unde,
Octogenar fiind Culmea Ieșului făloasă Ne mai socotind măsura
Cerul de l-om păcăli surprins de acurateţea sufletului oamenilor
Mă simt dator să spun Și la Câlcescu, la stână Timpului că zăpăcise
Că am ajuns să public
Vom lua de pe cer o stea de aici, ”comoara”pe care am căutat-o în-
Au rămas o săptămână. Că furtuna-l amețise
La MURMUR apelând. Ducând în Radoși ceva delung şi cu o perseverenţă de necrezut,
De păruse ziua fleac
Ca să lumineze satul este „un pui de om” cu o privire enigmatică
Cum să pleci când vântul trece Iară nopțile de-un veac.
Îndemnul mi l-a dat Să se spele de-noptatul , în sus , spre stelele pe unde eu o căutam,
Aducând grindini și rece O pală de vânt chefliu
Omul care o susține Care a lăsat pe case în constelaţiile Orion sau Andromeda, în
Că se zbătea în delir Din palatu-i stacojiu
Și atunci când am pornit Multe pete rușinoase.” Ursa Mare sau Ursa Mică , în Lebăda sau,
Am înțeles că-i bine. Fără cioareci și chimir Vuia peste lac hai-hui
Am făcut ce mi-a zis Ghiță poate, în Lira ori în jos, spre negura adân-
Culcând tot ce-i ieșea-n cale Fără voia nimănui
Spre Grui cale și uliță curilor, spre pământul cufundat „într-o
Așa am reușit De pe culme, de pe vale? Și zbura lin ca un gând
Să duc băcița la stână mare de întuneric”. Şi norocul mi-a surâs ,
Acum la bătrâneţe A huit prin jip, prin stânci Pe căluțul său rotund.
Plecată de-o săptămână. descoperind un suflet minunat , un noian
Să dau atât cât pot Zburând sus și jos pe brânci “-Vai, nea’ Ghiță, ce mai aer!
La alții să învețe. Ajungând în ușa stânii de sinceritate şi nobleţe , de frumuseţe
Înghețând totul de spaimă Și ce farmece în vaier
Baciul m-aștepta cu câinii morală , cum rar mi-a fost dat să întâlnesc.
Să se-arate că-i de faimă Ce se naște-n cetinele
Trăirile și dorul Și cu bâta după stână. Este un „bobocel în floare”, un „lăstărel de
Noi, cu barca pe tăciuni Când trece vântul prin ele!
Le-am spus în poezie Am sărit stânca bătrână primăvară” din care se ridică parfumul per-
Făceam cruci și rugăciuni Ghiță, din munți nu mai plec
Trezind astfel fiorul - Iepure, prin jip la vale- sistent al judecăţilor sale de valoare, al dra-
Celor ce vor să știe Când izbea vântu-n polată Dacă ar fi să îmi petrec
Nevăzând nimic în cale. gostei pentru esteticul din cele şapte arte .
Cu zăpadă și cu zloată. Vara toată, toamna iară,
Doamne, Ghiță! Muntii-mi plac Poartă un nume simplu: Elena Constantina
Că viața e o luptă Iarna până-n primăvară!”
Dar ce-am făcut n-o să mai fac! Ghiţan. În zbaterile sale sufleteşti , tânăra
Și cel ce vrea să-nvingă A tot dat, a tot lovit “-Ai dreptate, dar n-ai spus
Haide-n codru la răcoare poetă „rătăceşte” prin noapte –„numai
Să aibă minte multă Până când a obosit Totul ce-ai avea de spus.
În luptă să-l împingă
Între murmur de izvoare, noapte , nedeşluşite şoapte , iluzii, drumuri
Și strângându-și pletele, Haide-n Lotru, colo jos
La umbra de cetinele de lapte ,,Patima dulce” îi luminează dru-
Adunându-și cetele Să vedem ce-i mai frumos!
Pentru a înțelege Îngânați de păsărele! murile ei ascunse …Cu credinţa că ziarul
A plecat și s-a ascuns E Nedeie-n prag de ani
Ce-i bine și ce-i chin Las tocan și las băcița, nostru de suflet, Gorjanul, va acorda atenţie
Într-un loc de nepătruns. Și vin acolo ciobani
De el să se ferească Balmoșul și cu jintița. unora dintre creaţiile tinerei poete, îi dorim
Eu, cu Ghiță, temerari De prin Alba, din Sighie
Și el și cei ce vin. Du tu sticla cu rachie, să ajungă cât mai sus , dincolo de stele,
Am ieșit din stână mari Că mâine-i Sfânta Mărie.
De-o duce u, baciul strechie mesager al locurilor gorjene , al neasemui-
Și astăzi mintea-mi clară Și ne-am dat că suntem tari Se adună munți cu munți
Și ia bâta și mi-o-ntinde telor valori plecate de aici spre eternitate.
Mă-ndeamnă ca să scriu Că nu-i frică pentru noi Și de-i mai și de-i mărunți
Peste sale cât cuprinde
C-atunci când plec din lume Cu băcițe durdulii
A râs Ghiță, eu mânzește.
Ce-am scris rămâne viu. Nu le uiți până-i muri.
Doamne, dracul ne pândește
Vom juca și noi de-o horă
Și văzând cuiul nepus
Caracterul omului
LA TIMP DE JUBILEU Ne-om face-o băciță soră
El i-aici și tut e-ai dus.
Ne-om roti cu ele roată
I.C. Duță Râde el, tu plângi că de
Să nu uite niciodată.
Dimitrie! Se-aude murmurul jilţului tău N-ai avut pricepere
Vom scoate atunci din sac
De la mine, de-aici şi mai spre departe Că văzându-l stând pe tușă
Istorii spunând din valuri:de bine, de rău, Să-i strângi coada tare-n ușă!
O glaje cu basamac
Pe care cu sârg le aduni în file de carte !

Vălurea de-argint,ca solzi de balaur,
Se scurge în murmur din adânci preistorii!
Îi e locul şi timpul să treacă prin cunună de lauri
Vorbind despre vremile ţării acoperite de glorii !
Murmurul Jilţului, doină dulce,duioasă,
Cântată pe flaut şi caval fermecat,
Şi cântul leagănă balade despre o ţară frumoasă:
Ţara lui Litovoi -prinţul –întâiul descălecat .
Murmură Jilţul balade bătrâne
Despre Basarabi, Brâncoveni, Neagoe, Tudor, Mihai
Şi cu respect ingenunche în faţa Armatei Române
Ce-a apărat şi apără ţara de hoţii din plai
Ca ţară s-avem noi ţi noi cei de azi şi cei ce urmează
Stăpâni să fim pe Jilţ, Motu şi Jiu,
Pe Parâng ce veşnic veghează
Stelele să ne fie aprinse pe cerul de opal, siniliu
nd a
firii vi
„MURMURUL JILŢULUI” A PĂTRUNS ÎN SUFLETELE STRĂINILOR Ilie Ilie
Ion Priescu Cand omul e privit mai de departe,
„O excelentă şcoală şi un excelent director”, cuvinte inserate de „perla americană”, profesoara Karen Martin, Caracterul e greu de cunoscut
Ca omul este iscusit si stie sa se poarte
în Cartea de Onoare a Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsarii Gorjului, cuvinte regăsite pe prima pagină a
Si nu cunosti al sau trecut.
revistei „Murmurul Jilţului” nr. 26, din februarie 2003. La prima vedere, aprecierile profesoarei din America, ar
Caracterul este o deprindere mai indelungata
putea fi suficiente pentru întregul conţinut al revistei. E mult, e puţin... Lăsăm cititorii să asculte, în taină, „Mur- La omul bun sau rau
murul”, al cărui glas se face auzit, din ce in ce mai mult, în laboratorul presei scrise. Care este, însă, secretul Dar sa te uiti in ochii lui indata
instalării „Murmurului” între locurile fruntaşe ale publicisticii gorjene? Răspunsul este simplu... Munca plină de *Ca in haina lui s-a imbracat,
răspundere a colectivului de elevi şi a cadrelor didactice conduse de „un excelent director”, profesorul Dumitru Dar caracterul nu si l-a schimbat.
Dădălău... În paginile revistei cititorul găseşte munca, preocupările, cutezanţa, elanul şi entuziasmul condeie- Pe scena vietii vei cunoaste omul,
rilor tineri şi consacraţi. La o atentă lectură, se conturează convingerea că te afli în faţa unei cărţi, ai cărei au- Oricat ar fi de iscusit,
tori, elevi, profesori, oameni de cultură trudesc, prin scris, la promovarea şi afirmarea talentului, printr-un feri- Ca timpul e piatra de incercare
cit periplu literar. Ce stă la baza acestui periplu literar ? Nimic altceva decât preocuparea colectivului Si atunci vezi caracterul
redacţional de a valorifica şi de a nu curma elanul şi entuziasmul celor preocupaţi pentru mânuirea condeiului. Ascuns mereu in fiecare.
De aceea, scrisul lor a devenit model şi imbold pentru tinerii creatori gorjeni care aduc în paginile revistei Ca nu poti cunoaste gandul
prospeţimea, sensibilitatea şi sinceritatea trăirii vârstei adolescentine... De-i bun sau e misel
Autorii sunt preocupaţi pentru a da viaţă ideilor, pentru a pune în paginile revistei toată încărcătura cuvântului, Ca oamenii ascund caracterul fals si viclean,
făcând din „Murmur” o simfonie plină de rigoare şi de muzicalitate în frază, puritate în cuvinte, respect pentru Dar timpul va arata in viata
cititori şi acurateţe în exprimare. Pe omul mirsav si golan
Si ii vezi adevarata fata.
e
m ili feri ul Jilțu
ndatia uze ie r
ul de s
cit
Fa
M.J.

M
Fu

36
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Drumurile istoriei
naţiei române trec
prin inima lui
Eminescu...
Ion Priescu
Despre Eminescu se poate vorbi as-
tăzi nu numai ca Luceafăr al versului ro-
mânesc, ci şi ca o personalitate poliva-
lentă, complexă şi adânc înrădăcinată în
istoria culturii noastre. Poetul cugetărilor
înalte, prozatorul de mare valoare, re-
dactorul harnic, ziaristul bine informat şi
documentat, cunoscătorul economiei
politice, gânditorul sacru, pedagogul is-
cusit, revizorul neobosit, colecţionarul
cărţilor de valoare, iubitorul limbii, omul
de istorie, toate s-au întrupat, într-un
mod fericit şi cu totul aparte în omul
Eminescu. După opinia lui George Căli-
nescu „Eminescu ar fi fost mai ales apt
pentru lucrările filosofice şi pentru cer-
cetările istorice”.
Epoca lui Cuza, cu toate reformele
sale, nu putea fi trecută sub tăcere, de
atât iubitorul de istorie naţională. În anul
1859, anul Unirii, Eminescu avea doar 9
ani. Cu trecerea anilor, tânărul Eminescu
va descifra cu mintea sa atât de iscodi-
toare înţelesul adânc al evenomentelor
petrecute în puţinii ani de domnie a lui
Cuza-Vodă, domnie pe care o considera
,”ca cea mai însemnată de la fanarioţi
încoace,”. În anul 1870, în ianuarie, Emi-
nescu fiind student la Viena, împreună cu
colegii săi L. Năstase şi V. Burlă fac o vi-
zită lui Cuza la Dubling, locul unde şi-a
petrecut domnitorul ultimii ani din viaţă.
După afirmaţiile doctorului Samuil
Iosipescu, ,”tinerii au fost foarte bine pri-
miţi de Cuza,”. Pornind de la un discurs
ţinut de un fost sfetnic al domnitorului, V.
Bourescu, din 14 februarie 1882, Emi-
nescu scrie în ”Timpul” din 27 februarie
un comentariu în care înfierează actul
necugetat al celor care au determinat
abdicarea lui Cuza, în ziua de 11 februa-
rie 1866, numind răsturnarea „o infamie
şi o laşitate”.
Eminescu nu tăgăduia că domnitorul
Cuza n-ar fi săvârşit greşeli, din care cea
mai mare era, după el, „pripa”, dar „orbi
am fi şi răi români, dacă am tăgădui me-
ritele lui”.
La 18 martie 1881, gazetarul Emi-
nescu scria..”Să se ţină bine minte că
Vodă Cuza a iertat prin viu grai şi în scris
tuturor... absolut tuturor, numai colonelu-
lui Lecca şi altor câtorva nu; nu pentru el
personal, ci pentru pata pe care acesta a
pus-o pentru vecii vecilor pe steagul ţă-
rii. E unicul caz în istoria românilor...”.
Astăzi, beneficiem de suficiente do-
cumente, care ne arată că avea dreptate
marele istoric N. Iorga care spunea..
„Drumurile istoriei a acestei naţiuni
trec prin inima lui Eminescu”.
De aceea, în fiecare an, ianuarie ne
duce cu gândul la marele Eminescu şi la
domnul Cuza, iar biserica ne aşteaptă
să-i pomenim...
nd a
firii vi
e ț ii
Tra
70
DE CE? Să mai zboare încă trei, patru zile Ca un izvor ce-adapă glia.
M-ai făcut Doamne o formă Căci frigul acum vine, vine. Ce-i aia ură, ce-i aia răzbunare
După înfăţişarea Ta, Când pasul nostru e condus
Pentru ca să am o noimă
Că eu sunt lucrarea Ta.
Aşa păţesc în fiecare an
Al vieţii fir mereu se întrerupe,
De buna doamnă învăţătoare
Către izbândă, tot mai sus.
M-ai făcut Doamne fiinţă
Ca eu să pot să trăiesc,
E viaţa grea şi soarta e-mpotrivă
Căci pune punct şi-apoi se rupe. Avem copilăria ca o mamă
Dar mereu, să am ştiinţă
Căci o să îmbătrânesc.
Krysty Radu, clasa a X-a A Ce-i trece pragul pe cei mici,
Ne ocroteşte şi ne-ndeamnă
Doamne nu zic nu Să fim puternici şi voinici.
La tot ce-ai fi ştiind, BUIMĂCEALĂ RĂTĂCIRE
Vom fi puternici, temerari
Dar în mintea mea Eşti acum pe o cărare Rebelă minte
Vom reuşi să-nvingem ura
Un lucru cuprind: Care se numeşte viaţă, Făr’de lumină stea
Vom creşte, ne vom face mari
Dacă eu oglinda chipului tău sunt Şi te-ai trezit mergând pe ea Rebel şi gândul
Şi vom munci întotdeauna.
De ce mi-ai dat, Doamne, Din zori de zi, de dimineaţă. Searbăd cuvântul.
Pasăre Anca Andreea, Beznă şi angoasă
Faţă pe pământ? Mai întâi ai fost un fulg
Acum, poate eşti o stea N II clasa a VII-a B Visuri pe masă
Şi în anii ce urmează
PI O ÎN TAINĂ
Noapte de cărbune
Cu iele nebune.
Vei fi doar ce tu vei vrea.
O R Candelă aprinsă
Tot înaintând în viaţă
Buimăcită de uimire, SC În inimă ninsă
Bezmetică luce
Ai călcat, din neatenţie,
Într-o baltă… „fierbinte”. Patimă dulce.
Elena-Constantina Ghițan
Tot din neatenţie apoi
NUMAI NOAPTE
Te-ai împiedicat de-un ciot
Noapte…numai noapte
Şi-ai aflat şi cum se cheamă,
Ciotul se numea „noroc”. Nedesluşite, nedesluşite
Popescu Mugurel Ai mers prin viaţă, ai tot mers Şoapte,
Doar cu noroc şi fericire
VARA Însă pe drum ai luat o floare Iluzii,drumuri de lapte…
Soarele-şi înalţă Cu nume mândru de „iubire”. Numai noapte!
Bolta-i limpezită Răni adânci şi poate
Peste munţi şi peste Şi-acum ai noroc, eşti fericit O luntră vagă lângă râu,
Ţara mea iubită, Eşti om la casa ta şi eşti iubit Fluide scăpate din frâu…
Aurind pe câmpii În taină se cutremură Numai noapte!
Şi-n viaţă înainte mergi cântând, Azurul nopţilor
Grâul şi secara, Dar mâine parcă mori şi n-ai mai fost nici- Gânduri, fructe necoapte,
Soarele în aur Iar visătoarele stele
când! Plâng raze
Îmi îmbracă ţara. Atâtea lacrimi vărsate
NII clasa a VII-a B
Iar apoi pe dealuri
Fuiorea Anca Elvira, Pe curcubeul infinitului Pentru crezuri deşarte…
Repede se-ascunde
P IO Dintr-o genune a timpului
Răsar maiestuos
În mine-i …numai noapte!
OR
Părăsindu-mi bolta Elena-Constantina Ghițan
Şi lăsându-mi luna COPILĂRIA Eternele gânduri
SC
Să-mi lumineze ţara
Şi să treacă timpul
Ce-i aia ură, ce-i aia răzbunare Revărsându-se în cascadă
Pe mintea tuturor.
CRINI FĂRĂ PETALE
Venind dimineaţa În taină
Şi să bată vântul.
N I dragoste ce-ţi port
IDe-atâta
Îmi mor iubirile în suflet
Alexe Marina Mădălina, Paşii zorilor
Destramă vălul nopţii P IO De-atâta dragoste ce-ţi port
clasa a VII-a B R Îţi dăruiesc în şoaptă lacrimi.
O LUME DE COPIL S CO
De preludiu ce împresoară
De atâta dragoste ce-ţi port
E frumoasă lumea mea, îmi mor cuvintele pe buze …
Şi partea ei mă înconjoară TĂCEREA de-atâta dragoste ce-ţi port
E frumoasă liniştea Petrecându-se multe, în taină îţi dăruiesc plângândele-mi tă-
În care supravieţuim. Dar noi nu le vedem ceri.
Hai veniţi cu zâmbet cald Sau să le ascultăm mersul
Într-o lume de smarald, Când totu-i asemănător Acoperit de mantia De-atâta dragoste ce-ţi port
Strălucesc steluţe mici Cu-n crâng, cu-n murmur de izvor, Timpului neiertător Îmi mor atâtea-mbrăţişări…
În lumea în care sunt copil. Cu-n soare blând şi arzător. În taină picură în suflet De –atâta dragoste ce-ţi port
Nu-i uşor să dai iubire, Ce-i aia ură, ce-i aia răzbunare nemurire. Îţi dăruiesc crini fără petale.
Un copil e-un fir subţire Când noi avem copilăria Boceanu Dumitru, clasa a XII-a A Elena-Constantina Ghițan
Fericit ar vrea să fie, Ca un miros de tămâioare,
În lumea în care s-a născut.
Doar un copil încearcă azi să zboare,
Alexandra Badoi, cântăreața de muzică trance și
prezentatoarea Antenei 1, și-a lansat videoclipul
Zbor uşor , pe-o aripă de vis
Doar un copil încearcă azi să zboare, piesei “Goodbye” pe pagina sa oficială de Facebook,
spre incantarea fanilor de muzică trance, care aș-
Ca un fulg de Crăciun.
teptau de câteva luni de zile acest moment.Alexan-
Oae Marilena, clasa a X-a B
dra Badoi: “Mi-aș dori ca cei care iubesc melodia
Goodbye să placă și acest videoclip. Am încercat să
ÎNCEPUT DE TOAMNĂ
îmbinăm starea piesei cu atmosfera din timpul
Treceam pe lângă pomul ruginit
spectacolelor de muzică trance.”“Goodbye”, melo-
Ce nins era de frunze moarte
dia Alexandrei, este compusă în colaborare cu Dj-ul,
Nostalgic, trist şi gânditor
Andrew Rayel și se regăsește pe primul CD al com-
Priveam în drum, departe.
pilației A State of Trance 2014, album remixat de
celebrul DJ Armin Van Buuren; Astfel, Alexandra
Badoi, a reușit performanța de a fi prima cântăreața
româncă prezentă pe compilația anuală a DJ-ului
Armin Van Buuren. Piesa “Goodbye” a fost lansată în
luna mai a acestui an și a beneficiat de o promovare
intensă în festivalurile și show-urile radio de muzică xandra Badoi.
electronică, iar trancerii din întreaga lume iubesc această Cariera în televiziune a Alexandrei Badoi, ca prezenta-
melodie și o fredonează în timpul concertelor.Micul “Mo- toare a rubricii Meteo din cadrul jurnalelor de știri “Obser-
zart”al muzicii trance sau “viitorul Armin Van Buuren”,  așa vator” de pe Antena 1, s-a împletit cu succes cu pasiunea
cum i se mai spune lui Andrew Rayel, este originar din ei pentru modeling, dar și pentru muzica trance. Piesele
Moldova și deși are doar 21 de ani, se află deja în topul sale din ultimii ani, "Goodbye", “Love My World”, “Cold
celor mai buni Dj din lume.“A State Of Trance”  (ASOT) este Shower”, “Summer Of Love” – au ajuns în topurile radio-
Natura s-a schimbat deodată show-ul radio internațional produs de Armin Van Buuren și
Nu mai este ca altă dată urilor de profil din România, fiind de asemenea apreciate
are milioane de ascultători în întreaga lume. și pe plan internațional. Alexandra a participat la eveni-
Acum tot peisajul a-ngălbenit,  De 11 ani, celebrul DJ lansează în fiecare an un album
mente precum Ultra Music Festival, Liberty Parade, Mis-
Un galben aspru, ruginit. cu cele mai bune melodii de muzică trance din perioada
sion Dance Weekend, Armada Night, cântând pe aceeași
respectivă.
Anul acesta, A State of Trance 2014 cuprinde și scenă cu Tiesto, Paul Van Dyk, Above and Beyond, Ferry
În depărtare se zăreau melodia Goodbye a lui Andrew Rayel în colaborare cu Ale-
Doi licurici ce mult se chinuiau Corsten și Moby.
e
ndatia m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
37
cit
Fa
M.J
Fu
lu i
afir
23
C ol
24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
DOAR UN PAS DE LA PROFESORAT
LA JURNALISM
Reporter: Care a fost prima dvs. slujbă?
Liliana Hinoveanu: Prima mea slujbă a fost
cea de profesor. Cea mai iubită dintre slujbele
mele pentru că, provenind dintr-o familie de pofe-
sori am vrut ca şi eu la rândul meu, să fiu profe-
soară şi să-i învăţ pe elevi limba română, şi apoi
“limba lui Voltaire”, limba franceză: acestea două
fiind şi acum preocupările mele pentru că deşi
m-am rupt de activitatea de profesor, îmi continui
activitatea prin emisiunea ce o realizez la Radio
Craiova şi bineînţeles prin colaborările ce le am cu
Asociaţia profesorilor de franceză.
R: Cât de greu v-a fost să treceţi de la meseria
de profesor la cea de jurnalist?
L.H.: N-a fost foarte greu, era în firea lucrurilor
să fac jurnalism pentru că acest lucru se întâmpla
încă de când eram elevă, prima mea lucrare jurna-
listică este o revistă pe care am realizat-o împreu-
nă cu un vecin şi cu fratele meu, în care am editat
primele creaţii în care am încercat să fiu reporter
la vârsta copilăriei. În clasele gimnaziale, iar apoi
ca elevă de liceu, ca studentă şi ca profesoară, co-
laborarea mea cu studioul de Radio Oltenia Craio-
va s-a conturat
în perioada stu-
denţiei, am con-
tinuat ca profe-
soară dupa
1989, după eve-
nimentele din
“89 cred că era
necesar să trec
prin această ac-
tivitate
R.: Care a
fost cel mai bun
sfat ce l-aţi pri-
mit în cariera dvs. şi ce sfat ne-aţi da nouă celor
care vrem să devenim jurnalişti? L.H.. Cel care
mi-a călăuzit paşii în activitatea jurnalistică, men-
torul meu, cred că a fost „Neica” aşa-i spuneam
noi, aşa-i spunem şi acum. Romeo Popescu, cel
care m-a găzduit în emisiunea sa pentru a căpăta
experienţă în domeniul ziaristic. Emisiunea se nu-
mea “La noi în sat”, aveam chiar o rubrică intitula-
tă „Lada de zestre” care mi-a permis mie să mă
apropii mai mult de lumea satului de acolo de
unde am plecat, pentru că provin din comuna Vân-
juleţ, jud. Mehedinţi, şi să fiu aproape de comorile
satului, de folclor, de zestrea noastră sufletească
pe care cred că ne-o dorim cu toţii s-o păstrăm în
suflet.
R.: Cât de greu v-a fost la începutul drumului,
având totuşi un mentor?
L.H . Mi-a fost şi greu, mi-a fost şi uşor. Mi-a
fost uşor poate pentru că erau de factură umanistă
şi mă ajutau în studiile pe care le-am făcut la Uni-
versitatea din Craiova. Ca student şi apoi devenind
profesor de limba şi literatura română îmi plăcea
să comunic cu elevii şi cred că cel mai important
lucru în activitatea de jurnalist este acela de a şti
să te faci plăcut, de a ştii să faci pe om să se des-
tăinuie, de a pătrunde în sufletul său, de a crea o
legătură sufletească cu acela cu care stai de vor-
bă.
R.: Am înţeles că sunteţi pe punctul de a lansa
o carte. Cine a fost cel care v-a dat primul impuls
de a scrie cartea?
L.H: Dacă stau bine să mă gândesc, eu scriu
de când mă ştiu. Cred că a fost o dorinţă de a pune
n dafirii vi
Fu
38
e ț ii
Tra
70
gândurile pe hârtie şi prima carte care a apărut a
fost “Poveste de Paşti”, o carte pentru cei mici. Eu
am un băiat ca oricare altul, neastâmpărat şi pen-
tru a-l convinge să stea cuminte, de fiecare dată
inventam câte o poveste sau îi scriam câte o poe-
zie, ceea ce s-a perpetuat, reuşind să strâng mai
multe poezii sub tituulatura “Poveste de Paşti”,
ştiind că Paştele şi Crăciunul sunt cele mai impor-
tante sărbători şi dorim să le petrecem în modul
cel mai plăcut. Probabil că dorinţa asta s-a găsit
şi-n titlul cărţii, dar apoi m-am gândit că versurile
pentru oamenii mari sunt versuri care trebuie să
apară, aveam foarte multe în portofoliu, o parte din
ele le-am pus în cele două cărţi, celelalte aşteaptă
să cunoască lumina tiparului.
R.: Răsfoind sau chiar citind revista noastră
“Murmurul Jilţului”, ce părere aveţi despre ea în
comparaţie cu alte reviste? Vi se pare interesantă,
ar mai trebui adăugat ceva?
L. H.: Norocul meu este că eu am organizat la
un moment dat un concurs al revistelor şcolare
având posibilitatea să răsfoiesc foarte multe revis-
te, să le citesc bineînţeles, să le apreciez, să le dau
sfaturi. Revista
voastră este o re-
vistă bine făcut,
bine scrisă, se cu-
noaşte aici mâna
unui profesionist,
pentru că dacă nu
există cineva în
spatele unei re-
viste, chiar dacă
voi, tinerii, pentru
că eu ştiu că este
scrisă şi realizată
de voi, cei care
aspiraţi la titlul de ziarist, trebuie să fie cineva care
să vă ajute, să vă îndrume, să stea în umbra voas-
tră. Spuneam că există un profesionist, este vorba
de domnul Dumitru Dădălău care a făcut din
această revistă una dintre cele mai importante re-
viste care apar în mediul rural şcolar din ţară. Pre-
miile pe care le-a primit revista sunt dovada aces-
tui lucru bine făcut şi faptul că vă promovează
foarte mult, faptul că voi sunteţi parte integrantă a
colectivului de redacţie şi că voi încercaţi să vă
depăşiţi emoţiile şi să faceţi lucruri foarte bune,
cred că este suficient, sau deocamdată suficient
pentru ca această revistă să fie foarte bună şi bine
primită de către ceilalţi care lucrează în domeniul
presei.
R.: Dar despre acţiunile desfăşurate acum, în
acest Colegiu, ce părere aveţi?
L.H.: Este al patrulea an când vin aici, am privit
Colegiul care a crescut sub ochii mei, a devenit o
altă şcoală, a devenit una dintre şcolile importante
şi locul unde copiii şi profesorii se simt bine, aşa
că aceste manifestări vin să întregească activita-
tea propriu-zisă care se desfăşoară la Colegiul
Naţionl Tehnologic din Mătăsari şi dovedesc că
există preocupări aici, nu numai pentru procesul
instructiv propriu-zis, dar şi pentru activitatea ex-
tracurriculară, activitate la care sunt antrenaţi toţi
elevii, toţi profesorii şi dovedesc că cei care au
plecat de aici se pot mândri că sunt originari din
Mătăsari şi că se pot întoarce întodeauna la matcă
cu gânduri bune, pentru că aici îi aşteaptă cineva
care le continuă dorinţa de mai bine.
Reporter: Bouleanu Maria Alexandra
e
m ili feri
ndatia
cit
Fa
M.J.
24
a
Un „Regal Spiritual” la… sala de sport a
Colegiului din Mătăsari
Marţi, 14 ianuarie 2003, la Colegiul Tehnologic Mătăsari a fost o sărbătoare deosebită, în
preziua omagierii datei de naştere a Domnului Mihai Eminescu: cunoscuta jurnalistă şi reporter
al studioului de radio „Oltenia” din Craiova, Liliana Hinoveanu, şi-a lansat cel de-al patrulea
volum de versuri intitulat „Perfuzii cu cerneală”. N-o să vorbim despre conţinutul cărţii, deoa-
rece n-am apucat s-o aprofundăm, ci doar despre atmosfera lansării.
Am scris în paginile acestui ziar, de mai multe ori, despre Colegiul din Mătăsari ca despre
o unitate etalon a învăţămân-
tului gorjean sub conducerea
domnului profesor Dumitru
Dădălău.
Cei peste 2.000 de elevi
şi cele 130 de cadre didactice
de la acest liceu au condiţii
deosebite pentru efectuarea
actului didactic şi, tocmai de
aceea, poeta Liliana Hino-
veanu a ales să-şi lanseze
cartea aici. În Sala de sport a
colegiului, arhiplină de elevi şi
cadre didactice, a fost pre-
zentă la lansare numai lume
bună: Mircea Pospai - direc-
torul postului de radio „Olte-
nia” din Craiova; loana Dinu-
lescu, cunoscută poetă, dar şi
redactor la acelaşi post de radio; Stelian Ursu - director în Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
Nicolae Mergea - inspector general în Inspectoratul Şcolar Gorj; lon Sanda – directorul Direcţi-
ei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional al judeţului Gorj, Elena Miniş Trancă -
îndrăgită solistă de muzică populară din judeţul Mehedinţi (con-judeţeană cu autoarea volumu-
lui, care este fiica unui alt mare poet contemporan, llarie Hinoveanu); Theodor Dădălău - artist
fotograf cu multiple expoziţii în ţară şi în străinătate şi alţii. Domnul director Dumitru Dădălău,
în deschiderea manifestării, a spus despre volumul Lilianei Hinoveanu că „este o mare cinste
şi o mare onoare să aduci din şpalt o carte, care să fie lansată, nu în mijlocul Craiovei, nu în alt
municipiu al Olteniei, ci în Mătăsarii Gorjului care a fost portdrapel al ziariştilor gorjeni”, amin-
tind numele unor jurnalişti care s-au ridicat de pe aceste meleaguri, inclusiv pe cel al directo-
rului cotidianului „Gorjeanul”, domnul profesor Constantin Băleanu. Iată şi cuvintele frumoase
rostite la adresa poetei Liliana Hinoveanu şi a cărtii acesteia:
loana Dinulescu: „Liliana Hinoveanu cochetează cu poezia încă din tinereţe, iar tatăl cu
ochii albaştri a învăţat-o încă din copilărie să iubească cuibul cu guguştiuci din faţa casei,
pentru a scrie în limba română versuri neasemuite. Cuvintele scrise pe hârtia de şpalt sunt o
stare de fapt, iar cartea care se lansează azi reprezintă doar un tir de nisip în clepsidra timpu-
lui”; lon Sanda (care a vorbit fără microfon, cu vocea-i puternic sonorizată, amplificată de foni-
citatea sălii): „Este o adevărată bucurie ca, în preziua sărbătorii Domnului Mihai Eminescu să
fie lansată o carte de poezie a unuia dintre cele mai iscusite condeie ale gazetăriei româneşti,
care aduce în dulcele dor universal o poezie de rang universal (...). Eu, dacă aş fi un legiuitor,
aş numi oficial ziua de 15 ianuarie „Ziua Naţională a limbii şi literaturii române”, sărbătoare pe
care aş intitula-o „Domnul Eminescu”. Despre directorul Colegiului, Mitică Dădălău, reamintim
proverbul cu „Omul sfinţeşte locul”, domnul Ion Sanda spunând că „este un mare merit al
acestuia să ridice activitatea didactică pe culmile performanţei, dar este şi mai greu să te
menţii în vârful piramidei”.
Mircea Pospai: „N-am venit aici doar pentru a mă ţine de cuvânt față de Dumitru Dădălău,
ci am luat-o ca pe o datorie faţă de aceste locuri, care şi-au schimbat înfăţişarea. Despre aces-
te meleaguri şi oamenii lor am şi scris două cărţi, iar ideile de atunci, cuprinse în volumele mele
şi-au lăsat amprenta asupra întregii mele activităţi ulterioare şi sunt bucuros că o bună parte
dintre acele gânduri exprimate atunci şi-au găsit materializarea în fapte, ca un arc peste timp.
Colegiul din Mătăsari este doar o filă importantă din frumoasa carte a sufletului meu”.
Nicolae Mergea: „Cu ocazia lansării de carte de aici, inaugurăm astăzi o suită de manifes-
tări care celebrează împlinirea a 110 de ani de învăţământ în Mătăsari. lată că elevii acestor
locuri nu trebuie să meargă departe pentru a învăţa carte, pentru că se pot forma ca oameni ai
viitorului şi aici, la Mătăsari, dacă este voinţă”.
Stelian Ursu: „De zona judeţului Gorj mă leagă meseria mea de inspector şcolar în Ministe-
rul învăţământului şi Cercetării. Am avut şi am în domnul inspector General, Nicolae Mergea, un
bun prieten şi un ajutor de nădejde, împreună am elaborat câteva manuale de fizică din care
învaţă inclusiv elevii din colegiul de la Mătăsari (...). Despre cartea Lilianei Hinoveanu nu pot să
vorbesc pentru că aş deveni subiectiv”. După aceste alocuţiuni, un grup de elevi de la Colegiul
mătăsărean (Nebancea Dănuţ, Postelnicu Mădălina, Mogârzan Monica şi Burău Alin) au recitat
şi cântat din versurile Lilianei Hinoveanu, apărute în cărţile anterioare, o surpriză plăcută fiind
vocea cultivată a lui Nebancea acompaniindu-se la chitară. La închiderea fragmentului lite-
rar-muzical, domnul director lon Sanda a luat din nou cuvântul, anunţându-i pe spectatori „o
veste minunată”: reluarea activităţii Atheneului Naţional „Constantin Brâncuşi” care n-a mai
fiinţat de peste 15 ani, invitându-l pe Dănuţ Nebancea să facă parte din acest cenaclu-atheneu.
Totodată, dumnealui a amintit numele unui poet şi cenaclist format la liceul din Mătăsari, dom-
nul Alin Dobromirescu, care este acum profesor la această unitate şcolară.
În finalul manifestării, îndrăgita solistă Elena Miniş Trancă a susţinut un potpuriu de melodii
populare din zona Mehedinţului şi Gorjului, în timp ce Liliana Hinoveanu împărţea autografe pe
cartea recent lansată. N-am scăpat prilejul de a-i adresa două întrebări: „1 .Ce raţiuni v-au
determinat să vă lansaţi cartea la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari şi nu în Craiova sau
în altă parte?”. Şi, „2. Ce le doriţi cititorilor cotidianului «Gorjeanul?»”.
lată răspunsurile primite:1 .„La Mătăsari mă simt ca acasă. Spiritul mehedinţean, care mă
caracterizează, se îmbină fericit cu cel din Gorj şi poezia este bine primită în acest loc datorită
celor care, la Mătăsari, au înţeles că forţa cuvântului este primordială. Îi mulţumesc domnului
director Dumitru Dădălău pentru generozitatea sa şi pentru că este un creator extraordinar de
momente culturale!”. 2.„Le doresc tuturor gorjenilor să fie iubiţi şi, la rândul lor, să iubească
poezia!”
Nicolae GIORGI, «Gorjeanul», nr. 3556/ 18-19 ianuarie 2003
ul Jilțu
uze ie r
ul de s
M
lu i
afir
23
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
aceea am vrut să o întâlnim în plină manifestare, am deschis calendarul activităţilor proiectate şi am ales să
mergem la Săcelu. Drumul prin Câmpu Mare nu a mai avut aproape raiul florilor de cireş şi măr din livezile
necuprinse de altădată. În faţa noastră se întindea doar un câmp răvăşit de suferinţe, peste care se mai zărea
spre cuşma dealurilor doar silueta vreunui pom uitat acolo din întâmplare. Undeva, spre răsărit, trona peste
orizont făptura unui cioban aflat cu turma la păscut.
Peste căciula lui din piele de miel bârsan,
în adâncul zării, se ridica la cer vârful Bui-
la-Vânturariţa din Munţii Căpăţânii. Dincolo de
povârnişurile ce se lasă alene spre vale, primă-
vara încerca să se înscăuneze prin satele de
pe Valea Blahniţei. Alegem calea spre izvoarele
miraculoase din preajma râului ce învăluie cu
viaţă şi strălucire aceste locuri. Privim spre
dealurile Hirişeştilor şi Maghereştilor şi vedem
cum focurile au înnegrit pantele, stânjenind
covorul ierbii şi neliniştind pădurile. Ştim că
acestea sunt nevrednice porniri ale omului de
a scăpa mai uşor de mărăcinişuri, uitând de
rânduiala sănătoasă a eliberării arborilor tineri
prin descopleşiri. Admirăm ghirlande verzi cu
muguri moi şi frunze fragede în sălciile pletoa-
se crescute lângă luciul de apă al lacurilor,
foarte puţine pentru acest ţinut, din apropierea
unor livezi de meri în care s-a oprit să zorească
în mare folos mâna harnică a unui pomicultor.
Mai mulţi oameni de litere gorjeni, printre care
şi scriitorul Ion Popescu-Brădiceni, s-au întâl-
nit la Săcelu cu elevii din Mătăsari
Coborâm spre satul-staţiune din lungul
văii. Ni se pare prea tăcută albia râului, sclipi-
tor dinspre munţi şi plaiurile Crasnei. Depărtă-
rile ni se închid în faţa înălţimilor albe ale Car-
paţilor. Sub bulgării de nori aduşi peste cerul
albastru de vântul rece dinspre apus, şirul
munţilor semeţi ai Olteniei se arată în toată so-
lemnitatea şi măreţia lui, începând cu vârfurile
Parângul Mare, Setea Mare, Pleşcoaia, Moho-
ru, Dengheru şi Păpuşa. Acolo se pare că iarna
veşniceşte, dar mai rămâne până ce albul pur
nd a
firii vi
Fu
e ț ii
Tra
70
“Şcoala altfel” la Săcelu
Ce născocire, „Şcoala altfel”? Interesantă şi provocatoare se arată această nouă misiune educaţională. De
se împământeneşte de-a binelea în parfumul
florilor de prin pometuri. Apoi, zăpezile se re-
semnează, învelesc în lacrimi golurile alpine şi
se pierd încet în suflet de izvor.
Mătăsăreni în Tabăra Săcelu. Câte ceva din
farmecul şi ingenuitatea lor am întâlnit în gân-
durile şi idealurile copiilor aflaţi la Săcelu, în
inedite iniţiative ale unui alt mod de a învăţa şi
a trăi, de a face şi a te bucura de succes. I-am
întâlnit aici, în baza de agrement pentru tine-
ret, pe elevii aflaţi în ultimul an de liceu, la Co-
legiul Tehnic Mătăsari. Părinţii au fost generoşi
cu ei şi i-au ajutat să-şi organizeze această
perioadă de educaţie nonformală aşa cum şi-
au dorit.
Vor petrece toată săptămâna în tabără, fi-
ind cuprinşi într-un calendar de activităţi diver-
se, începând cu cele destinate pregătirii exa-
menului de bacalaureat, cele sportive, de
formare a abilităţilor de viaţă, cele destinate
educaţiei pentru sănătate şi formării stilului de
viaţă sănătos, educaţiei ecologice şi protecţiei
mediului, educaţiei pentru valori, cetăţeniei
democratice şi responsabilităţii sociale, con-
cursuri ştiinţifice, tehnice şi artistice, exerciţii
de jurnalism şi dezbateri pe teme de implicare
civică, drumeţii şi plimbări în aer liber, întâlniri
cu oameni de şcoală şi personalităţi ale vieţii
culturale a Gorjului.
Cine îi însoţeşte şi îi povăţuieşte? În mod
firesc, profesorul de limba şi literatura română
şi dirigintele clasei, Dumitru Dădălău, ceilalţi
profesori din colegiu care au aderat la progra-
mul lor.
Scriitori gorjeni
şi cărţile lor. În ziua
vizitei, din grădini şi
coline, miresme de
primăvară se furi-
şau discret în piep-
turile noastre. Se
veseleau mierlele
prin rămuriş cu flori
şi, în pădurea din
cioacă, înfrunzise
întâiul fag. Se împli-
nise învelişul ierbii
din curtea centrului
şi liniştea anotim-
pului ne umplea su-
e
ndatia m ili feri
Fa
M.J
24
fletul cu credinţă şi spe-
ranţă. Copiii ne aşteptau
în prag de reşedinţă cu
sare şi pâine aşezate pe
ştergarul ospitalităţii
săcelenilor, ţesut de
mâini meştere în războ-
iul din casă. Au venit să
ne asculte şi să ne vor-
bească despre ei mulţi
elevi gimnazişti ai şcolii
din localitatea gazdă,
împreună cu directoa-
rea lor, profesoara Ilea-
na Corobea. În sala de festivităţi ne-am aşezat pre întâmplări care au influenţat opera scriito-
rilor şi au dat chiar personajele din scriitura
cuminţi cu toţii la o sărbătoare de literatură
acestora. S-au pus întrebări şi s-au găsit răs-
adevărată cu scriitorii Ion Popescu Brădiceni,
punsuri pe măsura aşteptărilor, unele legate de
Doru V. Fometescu, Teodor Voicu şi Ion Elena.
motive de a face jurnalism juvenil, de a umbla
Timp de aproape trei ore, oaspeţii au prezentat
prin lume după subiecte şi întâmplări, de a
elevilor cărţile lor de poezie sau proză. Au vor-
scrie cu pasiune şi a-ţi ajuta fraţii şi familia cu
bit despre crâmpeie nostalgice din copilăria
sumele de bani primite pentru articolele publi-
lor, colorând comunicarea cu întâmplări năs-
cate în anii de liceu. Alţii au vrut să afle cum
truşnice din care s-au desprins inocenţa ştren-
influenţează poezia actul medical, cât de mult
găriei nevinovate, dar folositoare vieţii, utilita-
se construieşte succesul pe moralitatea în arta
tea faptei săvârşite ca joc al universului
scrierii, ce sentimente se coagulează în foşne-
imaginativ şi gingaş în căutări. Prin tâlcul po-
tul lecturii de carte şi cât de profitabilă este
vestirii şi eleganţa discursului s-au conturat
setea de învăţare, într-un context dominat de
trăsăturile definitorii pentru modelele umane
muţenia şi răceala limbajelor electronice.
pe care elevii le aveau deja în mijlocul lor şi
Dezinvolţi şi strălucitori la faţă, plini de sa-
cărora aveau bucuria să le adreseze întrebări
dintre cele mai surprinzătoare, incomode chiar. tisfacţia lucrului bine făcut şi a fericirii de a
Citeam în privirile lor, dornice de a explora pre- învăţa altfel decât la clasă, pe parcursul unei
zentul şi chiar viitorul, multă mirare, dar şi lecţii situate între două recreaţii, elevii nu s-au
multă lumină, lumina privirilor pline de mulţu- temut de trecerea timpului, că nu le ajunge ora
mirea şi siguranţa de a afla lucruri interesante, să facă tot ce şi-ar fi dorit. Liniştea şi interesul
folositoare gândurilor, ambiţiilor şi idealurilor învăţării nu le-au fost grăbite deloc de sunetul
ce îi animă. Au pătruns în adâncimea timpului, clopoţelului, au căutat în tihnă adevărul şi au
scormonind biografia scriitorului Pompiliu gustat cu plăcere din sâmburele acestuia. Şi
Marcea. Învăţând să preţuiască strădaniile în- le-a fost de mare trebuinţă! Toţi vor pleca de la
văţătorilor din Colibaşi – şcoala la care a învă- Săcelu mai bogaţi, mai pregătiţi să învingă re-
ţat renumitul critic literar misiunea de a fi folo- alitatea, să fie ei înşişi, să se cunoască mai
sitor neamului şi ţării sale. Au putut să bine, să fie mai puternici, mai înţelepţi, mai
compare adolescenţa lor cu anii adolescenţei receptivi la schimbare, mai grijulii cu ziua de
invitaţilor, cu amintiri relevante despre impor- mâine. Programul „Şcoala altfel” a venit în
tanţa muncii în formarea şi dezvoltarea profe- sprijinul lor. Ca o inimoasă şi benefică scormo-
sională, în realizarea bunăstării şi păcii sociale. nire în necunoscut, ca o idee bine înfiptă în vi-
Au fost repovestite momente relevante din itorul şcolii, cu temeiuri spectaculoase întru
tumultul şantierelor, s-a vorbit despre roman- civilizarea faptei şi trăirilor umane, întru pro-
tismul marilor construcţii, despre fascinaţia şi gres şi frumoasă afirmare socială.
puritatea naturii, despre valori şi atitudini, des- Ion Elena, 11 Aprilie 2012
uze
ul Jilțu ul de s
ie r
39
cit
lu i
afir
23
C ol
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Colegiul este viața mea...
� urmare din pag. 1
A fost o seară memorabilă, plină de emoţii şi satis-
facţii, cu reverberaţii adânci în inimile celor prezenţi, şi
nu numai, când s-a dezvelit placa de marmură, scrisă cu
litere aurii: “Acest simbol este dovada recunoaşterii valo-
rii celor 107 ani de învăţământ, primar şi secundar infe-
rior, şi 20 de ani de învăţământ secundar superior în
Mătăsari, în judeţul Gorj” 9 noiembrie 2000, ministrul
Educaţiei Naţionale, Andrei Marga. S-au vizitat sălile de
clasă, cabinetele, laboratoarele, toate dotate cu mobilier
nou, cu pereţii lambrisati, cu instalaţii electrică, sanitară
şi termică, cu televiziune cu circuit închis şi televizor co-
lor în fiecare clasă, cu calculatoare, video, retroproiec-
toare şi ecrane în fiecare sală, s-a intrat în bibliotecă, în
sala de sport care găzduia şi cinematograful propriu,
grădiniţa şi Muzeul Jilţului, unde, domnul ministru Andrei
Marga, în dialog cu domnul Nicolae Mischie, preşedinte-
le Consiliului Judeţean Gorj, şi-au arătat cunoştinţele în
faţa războiului de ţesut, a
celorlalte obiecte de tradi-
ţie locală, au ascultat, din
gura unei bătrâne, poves-
tea celor cinci fiice ale Ji-
lţului care, îmbrăcate în
straie de sărbătoare, îşi
întâmpinau oaspeţii dragi
cu pâine rumenită, scoasă
din cuptorul nostru, cu
turtă coaptă în ţăst şi cu
toate bucatele obţinute
din roadele pământului
strămoşesc. S-a apreciat
activitatea Fundaţiei şi re-
vistei ”Murmurul Jilţului”
care, timp de 15 ani, a obţinut titlul de Laureat la Concur-
sul Naţional de Reviste Şcolare.Domnul ministru, în cabi-
netul de română, după ce a văzut şi a pus mâna pe cărţi
, reviste şi alte publicaţii vechi, mape tematice şi porto-
folii, articole din ziare, toate donate de către elevi de-a
lungul anilor, a aprobat, pentru şcoala noastră, o “tiparni-
ţă” care a ajuns în următoarele zile în Gorj şi s-a oprit la
Târgu-Jiu, iar noi, continuăm să tipărim revista ”Murmu-
rul Jilţului” şi 14 cărţi cu aceleaşi mijloace ca şi înainte.
De pe marea scenă în aer liber, din Mătăsarii Gorjului,
domnul ministru Andrei Marga a anunţat întreaga asis-
tenţă, toată ţara, despre măsurile instituţionale pe care
urma să le aplice în domeniul investiţiiilor din învăţă-
mânt,mărirea alocaţiei fondurilor bugetare pentru dez-
voltarea infrastructurii, dotarea cu reţele de calculatoare,
cu material didactic pentru laboratare, biblioteci, săli de
sport, cu microbuze şcolare, îmbunătăţirea curriculumu-
lui, a programei şi manualelor şcolare alternative, pentru
salarizarea corespunzătoare a profesorilor.
Era fericit ministrul de ce văzuse în Mătăsari, con-
vins, pe deplin, că reforma, iniţiată de Domnia Sa, va în-
vinge în toată ţara. Așa a fost şi va fi, pentru că Gorjul,
implicit Mătăsari, a fost inclus în rândul unităţilor admi-
nistrativ - teritoriale (7 în total) beneficiare ale Programu-
lui Mondial de reabilitare a şcolilor din mediul rural. Fiind
un pirvilegiu de a fi în postura de naş, la acea oră, dom-
nul ministru Marga a confirmat că cei peste 2000 de
elevi ai celei mai mari insituţii de învăţământ din Gorj vor
resimţi, peste ani, o mândrie teribilă când vor putea spu-
ne: “ eu am făcut nu orice şcoală, ci Colegiul Tehnologic
de la Mătăsari, a luat această mărime şi ca un indiciu al
unei reforme reale care s-a făcut şi din punct de vedere
al cuplării în instituţii publice a diferitelor nivele de învă-
nd a
firii vi ndatia
M.J.
Fu
40
e ț ii
Tra
70 24
ţământ preuniversitar, dar, mai presus de toate, esenţial,
a văzut o unitate care, cu adevarăt, trăieşte prin comuni-
tate şi comunitatea trăieşte prin acest colegiu. Toţi cei
care au venit în acest colegiu, înainte şi după, au apreci-
at că în acest liceu se plămădesc suflete nobile, au fost
preocupări serioase ale strungarilor în suflete care a
meritat să se bucure de susţinerea mai marilor zilei, pen-
tru că, aici, în această uzină cu foc continuu, cetate a
luminii din valea Jilţurilor, citadelă a învăţământului din
Gorj, s-a ştiut ce să se facă cu banii, s-a folosit şi inteli-
genţa, dar s-a ştiut să se exploateze şi bogăţiile subsolu-
lui spre binele tuturor, al hărniciei oamenilor din această
zonă. Colegiul din Mătăsari a devenit, în cei peste 10 ani,
o instituţie de învăţământ de temut, puternică, având cel
mai mare număr de dascăli şi elevi din judeţ, cu o avere
impresionantă, cu un nivel de instrucţie, cu o gamă largă
de specializări în matematică-informatică, chimie-biolo-
gie, protecţia mediului, economic, filologie, electronişti
automatizări, cu copii la grădiniţă, învăţământ primar şi
gimnazial, cu manifestări tradiţionale ca: Sărbătoarea
Fiilor Jilţului, Zilele Liceului, Ziua Colegiului, Zilele Mitro-
politului, Majoratului, Absolveniţilor, Adolescenţilor, Târ-
gul Ofertei Educaţionale, Alaiul Obiceiurilor de iarnă, Ser-
bările primăverii, cu programe internaţionale Comenius,
Gruntdwing, Leonardo Da Vinci etc.
În Mătăsari a existat şi există un învăţământ orientat
pe valori. Suntem conectaţi la tot ce este mai nou în ma-
terie de informaţie, lecţiile se predau pe calculator, cu
video şi retroproiector, colectivul de dascăli ne face cin-
ste, fantezia elevilor se întrece pe sine, aici se face un
învăţământ de calitate, performant, fapt ce ne-a permis
să intrăm în consorţiu cu Universitatea ”Constantin
Brâncuşi” din Târ-
gu-Jiu şi, prin extin-
dere, implicit, cu Uni-
versitatea ”Babeş
Bolyai” din Cluj-Na-
poca. O fostă absol-
ventă a Colegiului
Tehnic din Mătăsari,
Alexandra Bouleanu,
actualmente inspec-
tor de specialitate în
Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului
şi Sportului afirma
că, începând cu 9 no-
iembrie 2000, când
ministrul Andrei Marga a păşit pentru prima oară în acel
punct de pe hartă, un colţ uitat de lume, Mătăsarii, s-a
făcut remarcat dintrodată. În momentul în care a fost în-
tâmpinat cu pâine şi sare, când a tăiat panglica de inau-
gurare, nouă ni s-a deschis un orizont, două porţi mari,
un nou început, o lume în care păşeam cu dreptul. Casa
noastră a fost declarată Colegiul Naţional Tehnologic, lu-
cru inscripţionat pe vecie pe placa de marmură ampla-
sată în zidul colegiului. De atunci, noi am început o viaţă
nouă, plină de împliniri, de atunci, viaţa pentru noi a fost
prosperă şi mereu în ascensiune. De atunci noi suntem
noi, suntem schimbaţi şi ne e drag să venim la şcoală.
Noi îi mulţumim sufletului Colegiului pentru că ne-a
deschis ochii, ne-a făcut să aspirăm întotdeauna spre
mai bine. Acum când se vorbeşte de Colegiul Naţional
Tehnologic din Mătăsari, instantaneu, pronunțându-se şi
numele profesorului Dumitru Dădălău. Iată ce sublinia
Mitropolitul Olteniei, IPS Teofan, azi Mitropolit al Moldo-
vei şi Bucovinei, în scrisoarea adresată conducerii Cole-
giului Naţional Tehnologic Mătăsari, după vizita facută pe
18 decembrie 2001: “Conduceţi un liceu de excepţie, un
liceu cald, un liceu cu chip curat, lumina din ochii elevilor
dumneavoastră m-a reconfortat sufleteşte şi m-a întărit
în misiunea ce-o avem de îndeplinit cu toţii. L-am rugat
pe bunul Dumnezeu să reverse darurile Sale asupra di-
rectorului, asupra cadrelor didactice şi asupra elevilor
Colegiului din Mătăsari.
Aceleaşi gânduri frumoase au rămas scrise de mi-
nistrul nostru în Cartea de Onoare: “Un sincer omagiu
competentului corp profesoral, direcţiunii şi directorului,
plin de iniţiativă şi devoţiune, excelenţilor elevi ai Cole-
giului Naţional Tehnologic Mătăsari ”- ANDREI MARGA -
9 NOIEMBRIE 2000
e
m ili feri
cit
Fa
a
”Acest simbol este dovada recunoaşterii valo-
rii celor 107 ani de învăţământ, primar şi secun-
dar inferior şi 20 de ani de învăţământ superior, în
Mătăsari, judeţul Gorj” 9 noiembrie 2000, minis-
trul Educaţiei Naţionale ANDREI MARGA
Domnule director Dadălău, dom-
nule preşedinte Mischie, domnule
prefect Emil Popescu, domnule secre-
tar de stat Adrian Gorun, stimaţi co-
legi, dragi elevi, onoraţi părinţi...,
sunt... sincer emoţionat să particip la
aceasta ceremonie de rebotezare a li-
ceului de la Mătăsari şi vreau din ca-
pul locului să vă mulţumesc din toată
inima pentru că îmi oferiţi acest prilej.
Nu v-ascund că resimt ca un privilegiu
să fiu astăzi, aici, printre atâţia prie-
teni eu care într-adevăr am încercat
pe parcursul timpului, să fac, chiar dincolo
de diferenţele de opinie dintre noi, să fa-
cem ceva în serviciul comunităţii din Gorj,
din România, sunt foarte bucuros să regă-
sesc mulţi tineri care duc înainte o tradiţie
de dragoste pentru carte, dragoste pentru
învăţătură, care a preocupat totdeauna
prestigiul şi au făcut vestit Gorjul. Sunt
foarte bucuros să văd cât de puternica
este comunitatea asistă această unitate de
învăţământ. Daţi-mi voie sa nu întârzii în a
proclama şi oficial fără a mai citi toate da-
tele dacă vreţi tehnice ale ordinului, a pro-
clama oficial trecerea din acest an şcolar:
2000-2001 a Liceului Mătăsari în poziţia
de Colegiu Tehnologic Mătăsari. Aceasta
trecere, această decizie a ministrului, dacă
vreţi noi am luat-o de la distanţă, unii au
trecut pe aici o dată si au văzut locurile nu
ştiam isprăvile de la faţa locului. Pot să vă
spun că... nu ne-am înşelat, că suntem ab-
solut convinşi că nu ne-am înşelat si că
prin tot ceea ce dumneavoastră aţi făcut
cu prisosinţă, meritaţi această trecere a
liceului în rangul de Colegiu Naţional Teh-
nologic.
Este, nu v-ascund şi pentru noi un mo-
ment istoric : pentru prima dată în Româ-
nia un liceu plasat într-o comună întru-un
sat... rural... să luăm tehnologia consacra-
tă, devine colegiu naţional.Vă revine dum-
neavoastră, această întâietate în istoria
învăţământului românesc, în sensul că
aveţi primul colegiu naţional amplasat în-
tr-o localitate rurală. Îmi dau seama însa
că în anii ce vin multe se vor schimba şi în
ce priveşte recunoaşterea ca oraşe, în ce
priveşte plasarea localităţilor în ierarhia
urban rural, dar istoriceşte rămâne un fapt
consacrat. Acest fapt vi se datorează în
cea mai mare măsură, se înţelege, vreau la
rândul meu să evoc mândria pe care o re-
simţim văzând ceea ce aţi făcut aici şi
vreau imediat să adresez mulţumiri în pri-
mul rând directorului şi direcţiunii şi cor-
pului profesoral al colegiului tehnologic,
pentru că oricum am întoarce lucrurile
până la urmă persoanele care sfinţesc lo-
cul. Dacă persoanele sunt competente,
dacă îşi asumă iniţiative, dacă tratează cu
devoţiune problemele, atunci ies fapte, ies
chiar înfăptuiri, dacă nu, ies mai puţin din
ul Jilțu
uze
M
lu i
23
Vivat, crescat, floreat .
toate acestea. Vreau să mulţumesc autori-
tăţilor locale pentru că învăţământul nos-
tru a intra cred în normal, în interesul că
stă bine pe umeri autorităţilor locale, să
mulţumesc în particular preşedintelui Con-
siliului Judeţean domnului Mischie care,
practic a asistat la cele mai multe din mo-
mentele pe ca noi le-am parcurs în învăţă-
mânt în ultimii ani… realizându-le chiar la
Gorj.
Nu v-ascund, că trebuie să facem paşi
încă mari, că trebuie să facem din învăţă-
mânt o sursă a bogăţiei, până la urmă şi
economice. Aceşti paşi stau în puterea
noastră si eu sunt convins că aici, la dum-
neavoastră, este bine percepută această
modestă, dacă vreţi, dar foarte adevărată
înţelepciune: “Oamenii sunt cei care sfin-
ţesc locul “. La un moment dat, menţionaţi
că n-au fost prea mulţi miniştri aici, eu vă
doresc sincer, ca dintre cei de faţă să iasă
câţi mai mulţi miniştri şi eu sunt convins
că Gorjul poate da câţi mai mulţi miniştri,
dacă i-a dat, totuşi pe Brâncuşi. Daţi-mi
voie să închei, efectiv dorind tuturor elevi-
lor să se simtă bine, să se simtă de pe
acum, mândri de colegiul pe care îl au, de
dotarea care este aici, de profe-
sorii foarte calificaţi care sunt
aici... Vreau să le confirm, ca
unul mai în vârstă, că peste ani
vor resimţi o mândrie teribilă
când vor putea spune: Eu am fă-
cut nu orice şcoală, ci Colegiul
Tehnologic de la Mătăsari. Vreau
să le doresc, distinşilor mei co-
legi, profesori, să aibă parte de
satisfacţii si de echipările care
sunt necesare si daţi-mi voie să
menţionez, fie şi numai în trea-
căt de data aceasta, că mă bucură, este un
privilegiu pentru mine această postură de
naş în care sunt la această oră, şi că pot să
vă confirm că vom sprijini cât se poate de
repede colegiul, ca să aibă instalaţia de ti-
părit, cât să poată scoate volumele, revis-
tele şi materialele pe care dânşii doresc să
le scoată la această unitate. Nu este o uni-
tate mare, domnul inspector general spu-
nea că sunt şi mai mari în Gorj. Pot să vă
asigur că în ţară nu sunt multe atât de
mari. Oricum, iau această mărime şi ca un
indiciu al unei reforme reale care s-a făcut
si din punctul de vedere al cuplării în insti-
tuţii puternice a diferitelor nivele ale învă-
ţământului preuniversitar, dar mai presus
de toate ceea ce este esenţial e să vedem
o unitate care cu adevărat, trăieşte prin
comunitate şi comunitatea la rândul ei,
trăieşte prin acest colegiu. Închei efectiv,
pronunţând în strămoşeasca noastră latină
“Vivat, crescat, floreat, Colegiul Tehnologic
din Mătăsari”.
Andrei Marga,
Ministrul Edicației Naționale
ie r
ul de s
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
PERSONALITĂŢI LA SFÂRŞIT ŞI ÎNCEPUT DE MILENIU
Profesorul DUMITRU DĂDĂLĂU - personalitate de seamă a învăţământului
Cititorii consecvenţi ai cotidianului judeţean independent
Gorjeanul au avut prilejul în nenumărate rânduri să afle multe şi
importante fapte şi întâmplări petrecute în localitatea Mătăsari,
veche aşezare, izolată pe văile Jilţului, cunoscută azi prin bogă-
ţiile solului, aurul negru, un reuşit oximoron al economiei noas-
tre. Multe dintre asemenea fapte poartă amprenta unui om cu
nume simplu- DUMITRU DĂDĂLĂU, rostit cu înaltă consideraţie
şi respect, reverberant în conştiinţa multor oameni ai locurilor,
unul dintre intelectualii de marcă ridicaţi de aici. Biografia sa
este indiscutabil legată de satul Croici –„ un cuib de vulturi cum
l-ar fi numit Gala Galaction. Aici a văzut pentru prima oară lumi-
na zilei cu exact 52 de ani în urmă Tică, fecior de ţăran, copilul
sănătos şi ager, omul de mai târziu cu un temperament sangvi-
nic – tip puternic, echilibrat, optimist, curajos, deschis, impresi-
onabil, sensibil, energic şi mobil, bine dispus, rezistent şi stăpâ-
nit, rapid în mişcări şi în vorbire. Doi feciori ca doi ochi într-o
lumină au crescut înţeleptul tată Grigore şi blânda lor mamă
Eugenia, obişnuindu-i de mici cu munca, cinstea şi credinţa în
Dumnezeu.Aşa se face că odată cu trecerea anilor, viaţa acestui
om se modela din mers : şcoala primară şi gimnazială în locali-
GORJENI DE ISPRAVĂ AI ZILELOR NOASTRE - Profesorul Dumitru Dădălău
A venit pe lume în data de 27 octombrie 1950. Este primul
născut din cei doi copii (ambii băieţi) ai respectabilei familii
de ţărani Grigore şi Eugenia Dădălău din satul Croici - Mătă-
sari, judeţul Gorj.
Din fragedă copilărie i-a plăcut să înveţe. A urmat patru
clase la Şcoala primară din satul natal (1957-1961), clasele
V-VIII la Şcoala gimnazială din Mătăsari (1961-1965) - fă-
când parte din prima promoţie de absolvenţi de 8 clase ai
instituţiei respective de învăţământ - Liceul „Tudor Vladimi-
rescu" din Târgu-Jiu (1965-1969), Institutul pedagogic Bu-
cureşti (1969-1973) şi Facultatea de Limba şi Literatura
Română a Universităţii Bucureşti (1978-1980).
Incepând cu anul şcolar 1982-1983 a devenit titular pe
postul de limba română la Colegiul Tehnic Mătăsari, iar din
anui 1999 şi în prezent este director al acestui lăcaş de învă-
ţătură educaţie. In urma examenelor susţinute cu rezultate
foarte bune a obţinut gradul definitiv, gradul II şi gradul în
învăţământ şi manifestă o preocupare permanentă pentru
perfecţionarea managementului educaţional.
Astfel a absolvit, la nivel judeţean, Programul de pregătire
managerială Componenta Management şi finanţare 2001, iar
la nivel naţional: Cursul pentru formarea directorilor „Mana-
gementul şcolii - Universtitatea Arad 2003-2004; Universita-
tea „Aurel Vlaicu" Arad - Departamentul pentru pregătirea
personalului didactic „Maşter" Management educaţional -
2005 - Proiect rural educaţional, proiect finanţat de către
Banca Mondială; Curs de pregătire Program AEL 3.1 MECT -
SIVECO - 2003.
Ca profesor de limba română a obţinut de-a lungul anilor
rezultate bune cu elevii săi la examenele naţionale şi olimpi-
adele şcolare. Este un adevărat pedagog, reuşind să atragă
elevii la studiu permanent în cadrul cabinetului de limba ro-
mână şi al bibliotecii colegiului care are multe mii de volume,
în cadrul cenaclului sau la Muzeul Jilţului precum şi la pregă-
tirea unor activităţi cultural-artistice de prestigiu devenite
tradiţionale. In calitate de director al Colegiului Naţional Teh-
nd a
firii vi ndatia
M.J
Fu
e ț ii
Tra
70 24
tate, liceul la Tudor Vladimirescu, facultatea la Bucureşti. Copi-
lul- ţăran de altădată obişnuit cu munca la câmp sau cu păşu-
natul vitelor la Hotare, în 1974 devine profesorul de limba şi
literatura română. Acum, în climatul sănătos al sistemului de
învăţământ îşi va pune în practică vastele sale cunoştinţe, cali-
tăţile de conducător, grija faţă de oameni şi nevoile lor.Îndrumă-
tor abil al tineretului din Gorj, Dumitru Dădălău a reuşit să le
facă anii mai frumoşi legându-i cum se spune de muncă şi
demnitate, de cultură şi civilizaţie.A organizat excelent mari
mişcări culturale şi sportive, tehnice şi ştiinţifice unde un număr
impresionant de tineri, îndeosebi liceeni au cunoscut succesul
public, satisfacţia deplină a vieţii la vârsta de aur. A bătut dru-
murile judeţului ca un badea Cârţan spre Roma pentru a cu-
noaşte direct şi a influenţa climatul instructiv-educativ din co-
munele şi satele gorjene. Reîntors la catedra de limba şi
literatura română de la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătă-
sari unde este titular de 20 de ani, Dumitru Dădălău devine su-
fletul activităţilor din această instituţie: organizează cenaclul li-
terar Scorpion, tipăreşte antologia de versuri Fereastra sufletului,
în 1998, prefaţată de scriitorul Nicolae Dragoş şi albumul de
pictură Culorile libertăţii. Sprijină efectiv publicarea a două vo-
lume de poezii - Suferinţa stelelor de Cornel Bălescu şi - Înge-
rul cu Călimară de Alin Dobromirescu. La 1 decembrie 1996
înfiinţează Fundaţia Murmurul Jilţului şi revista cu acelaşi nume
care va cunoaşte o ascensiune incontestabilă prin cele 23 de
numere de până în prezent.Locurile I (etapa pe judeţ) şi II şi III
(etapele naţionale) atestă valoarea acestei publicaţii. Deţine
funcţiile de preşedinte al Fundaţiei şi de director al revistei Mur-
murul Jilţului.În 1999 a fost numit prin concurs director al Cole-
giului Naţional Tehnologic – funcţie pe care o deţine şi în pre-
zent. O privire discretă asupra activităţii în această funcţie îl
descoperă pe domnul Dădălău drept un neobosit dascăl a cărui
zi de muncă începe la 6oo dimineaţa şi se încheie la miezul
nopţii ( dacă se încheie, căci - ochiul închis afară, înlăuntru se
nologic Matasari, singurul de acest fel din ţară
aflat în mediul rural, a acţionat cu pricepere şi
inteligenţă punând accentul pe crearea premi-
zelor unui învăţământ modern, prin dezvoltarea
şi moder-nizarea bazei materiale şi încadrarea
cu personal didactic calificat în scopul ridicării
nivelului calitativ al procesului instructiv-educa-
tiv. Faptul că această unitate de învăţământ a
devenit o adevărată „cetate luminii", cunoscută
şi apreciată la nivel judeţean şi naţional se da-
toreşte în cel mai înalt grad, profesorului Dumi-
tru Dadălău. In această şcoală ordinea, curăţe-
nia sunt la ele acasă. Aici a organizează cu
regularitate activităţi educative bine pregătite,
interesante şi variate cu elevii şi pentru ei.La
iniţiativa directorului Dumitru Dădălău în 1996-
1997 s-a înfiinţat Fundaţia Murmurul Jilţului,
Revista Murmurul Jilţului, Cenaclul Scorpion şi Muzeul Jilţu-
lui în 1998.
In cadrul Fundaţiei au fost tipărite 39 numere ale revistei,
revista fiind premiată pe plan judeţean şi naţional, au fost
publicate volume de versuri ale elevilor şcolii sau unor foşti
elevi, a fost editat albumul de pictură „Culorile libertăţii". Di-
rectorul colegiului a insistat şi a reuşit să dezvolte un fructu-
os parteneriat cu unităţile economice care a contribuit din
plin la obţinerea unor rezultate remarcabile. Despre măsurile
întreprinse şi iniţiativele profesorului Dumitru Dădălău s-ar
putea scrie mult dar din lipsă de spaţiu nu putem să realizăm
acest lucru, în cazul de faţă fiind vorba doar de un articol.
Este căsătorit cu doamna Floarea Dădălău (născută Cior-
tan), profesor de matematică la aceeaşi instituţie şcolară şi
au crescut şi educat împreună, pe cele două fiice Dădălău
Măria Nadia - medic la Spitalul Pantelimon din Bucureşti şi
Dădălău Nicoleta Iuliana - economist la S.C. Hertz S.A. Bucu-
reşti. Profesorul Dumitru Dădălău este un gorjean de ispravă,
o personalitate puternică a învăţământului din Gorj. Pentru el
e
m ili feri
cit
Fa
a
deşteaptă) purtând grija celor peste 2000 de suflete pe care le
păstoreşte.
Agenda lui de lucru este încărcată în fiecare zi: lecţii de ca-
litate, educaţie permanentă, respect faţă de avutul obştesc, ori-
entare şcolară şi profesională, concursuri şi olimpiade, întâlniri
şi evocări, mediul ambiant, ordine şi disciplină. Ştie fiecare miş-
care individuală, cunoaşte gândurile şi nevoile elevilor şi cadre-
lor. Este coerent în cuget şi fapte.Iată pentru ce o sută de das-
căli şi 2000 de elevi îl respectă ca pe un părinte sever ! Este de
prisos să-l prezentăm în relaţiile cu alţi factori, pentru că Dumi-
tru Dădălău este prezent oricând la întreprinderile din zonă, la
Primărie, la Inspectoratul Şcolar, la Cultură, Prefectură, Consiliul
Judeţean, CNLO, legăturile sale fiind benefice sistemului de în-
văţământ pe care îl conduce.
Am lăsat mai la urmă firea sa în afara sarcinilor (fie chiar şi
într-o recreaţie de 10 minute).Glumeşte copios, râde molipsitor,
mângâie din inimă pe cei necăjiţi, ironizează superior defecte şi
apucături, vicii şi patimi opuse meseriei de dascăl. Pleacă în
excursii şi vizite, admiră frumosul natural şi pe cel creat mur-
mură cântece bătrâneşti, comentează înţelept evenimente.
Doamne, ce oameni minunaţi ai hărăzit pe plaiurile Mătăsărene!
Îi iubim şi-i respectăm !.
GORJEANUL, cotidian judeţean independent,
Prof.Gheorghe Lungan serie nouă anul XV, nr. 3392,
Tg-Jiu, joi, 23 mai 2002.
respectul faţă de semeni, dragostea de şcoală şi de copii,
preocuparea pentru ridicarea nivelului activităţii instruc-
tiv-educative în instituţia pe care o conduce astfel ca aceasta
să fie propulsată în rândul şcolilor de prestigiu ale judeţului şi
ţării sunt coordonate de prim ordin, trăsături esenţiale ale
personalităţii sale.Se poate spune că acestea toate au deve-
nit crezul activităţii şi vieţii sale. Numai astfel se explică de ce
atunci când se vorbeşte de Colegiul Naţional Tehnologic din
Mătăsari, instantaneu se pronunţă şi numele directorului său
- profesor Dumitru Dădălău.
Iată ce sublinia Mitropolitul Olteniei I.P.S. Teofan în scri-
soarea adresată conducerii Colegiului Naţional Tehnologic
Mătăsari după vizita făcută în această şcoală: „Conduceţi un
liceu de excepţie, un liceu cald, un liceu cu chip curat, lumina
din ochii elevilor dumneavoastră m-a reconfortat sufleteşte
şi m-a întărit în misiunea ce avem de îndeplinit cu toţii...
L-am rugat pe bunul Dumnezeu să reverse darurile sale asu-
pra directorului, asupra cadrelor didactice şi asupra elevilor
Colegiului din Mătăsari!!".
Titu Pânişoară – Oameni si intamplari din Gorj,
Ed. Maiastra, Tg-Jiu 2006
uze
ul Jilțu ul de s
ie r
41
lu i
afir
23
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
COLEGIUL TEHNIC
MĂTĂSARI-UNITATE
DE REFERINŢĂ A
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
GORJEAN
Prof. univ. dr. Adrian GORUN, Rector, Uni-
versitatea Constantin Brâncuși , fost mi-
nistru secretar de stat la M.E.N , fost in-
spector școlar general la I.Ș.J. Gorj
În urmă cu 30 de ani se deschidea
un drum în ascensiune, de formare a
tinerei generaţii din această parte a Jil-
ţului. În procesul permanentei sale de-
veniri, pe drumul sinuos al găsirii pro-
priei identităţi, Colegiul Tehnic Mătăsari
a încercat și a reușit să se ancoreze
foarte bine în viaţa spirituală a școlii go-
rjene. Ca orice proces educaţional de
profunzime, presupune deosebite impli­
caţii, în vederea dezvoltării, deopotrivă,
a dimensiunilor manageriale și antre-
prenoriale. Construcţia instituţională în-
cepută sub conducerea regretatului
profesor Ion Dădălău și continuată cu
aceeași dăruire și vocaţie de profesorul
Dumitru Dădălău a început cu câteva
clase de liceu și școală profesională, ca
apoi, să devină cea mai mare unitate de
învăţământ, cu peste 2000 de elevi, din
judeţul Gorj. O activitate managerială
fundamentată pe o strategie coerentă
bazată pe obiective și experienţă în do-
meniul activităţii procesului de învăţă-
mânt, dar și a activităţilor extracurricu-
lare, a condus la rezultate remarcabile
Tradiţia și strălucirea vieţii spirituale au
constituit resorturi pentru desfășurarea
unor importante evenimente din viaţa
Colegiului și a comunităţii la care am
petrecut cu mare plăcere și de care mă
leagă amintiri frumoase. Am trăit mo-
mente inedite, rememorez fapte înălţă-
toare precum atribuirea denumirii de
Colegiul Tehnic Mătăsari, prin participa-
rea alături de ministrul Andrei Marga la
eveniment, la care au participat, deopo-
trivă, elevii, cadrele didactice, locuitori
și personalităţi ale administraţiilor loca-
le și judeţene.
Acum la sărbătorirea a 30 de ani de
învăţământ liceal în Mătăsari și 10 ani
de Colegiu Tehnic, se cuvine să adre-
săm sincere felicitări și să-i asigurăm
de preţuirea noastră pe cei care au con-
tribuit la dezvoltarea și afi rmarea Cole-
giului, integrându-se cu rezultate re-
marcabile în marea familie a școlii
gorjene. Cu aceste gânduri, urez La
mulţi ani! Colegiului Tehnic Mătăsari,
dascălilor acestuia și a întregii comuni-
tăţi.
nd a
firii vi
Fu
42
e ț ii
Tra
70
Colegiul Mătăsari - cea mai reprezentativă şcoală din România
Prof. univ. Dr.Nicolae Mischie,
preşedintele Consiliului Judeţean Gorj
“D-le director, d-le deputat, d-lor foşti di-
rectori, d-lor inspectori şi stimat corp profeso-
ral, dragi elevi şi eleve,
E un moment deosebit de plăcut pentru mine
să particip la această întrunire de suflet a dum-
neavoastră, întâlnire determinată de împlinirea a
110 ani de existenţă a şcolii pe aceste melea-
guri. Aceasta este o dovadă certă a faptului că,
aşa cum se petrece astăzi aici, în curtea şcolii,
acest dialog viu între generaţiile de odinioară şi
generaţiile de azi, aşa s-au petrecut aceste
schimburi de idei, aceste întâlniri binefăcătoare
din totdeauna, pe aceste meleaguri. Ele au fost
menite să ridice viaţa spirituală a acestei zone, şi
eforturile comune s-au conjugat unui singur ţel,
acela de a ridica această citadelă, unde,astăzi,e-
ducatoare, învăţători, profesori şi profesoare, cu
dăruire, îşi aduc un neprecupeţit efort spre înno-
bilarea inimilor acestei generaţii tinere, la călău-
zirea lor în viaţă, la determinarea lor spre a-şi
însuşi ceea ce este mai bun, ceea ce este mai
nobil şi ceea ce este mai înălţător pentru cetă-
ţeanul României de azi
Ce putem să spunem noi astăzi, ca autorităţi
MĂTĂSARI: 30 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL,10 ANI DE LA ÎNFIINŢAREA
COLEGIULUI, 45 DE ANI DE LA PRIMELE PROMOŢII DE CLASA A VIII-A
27 octombrie 2011.
Aniversarea a trei-
zeci de ani de învăţă-
mânt liceal în Mătăsari
și zece ani sub sigla“
Colegiului Tehnic” re-
prezintă un moment de
referinţă în traiectoria
acestei prestigioase
unităţi a învăţământului
gorjean. O sărbătoare de sufl et, un prilej de
bilanţ, de amintiri, de a ne bucura de dăinui-
rea unei tradiţii a educaţiei în această zonă a
Gorjului. Rămân în urmă amintiri de neuitat,
născute din dialogul profesional cu oamenii
școlii din această zonă: o școală cu clasele
I-VIII, o școală de referinţă, fi ind coordonată,
în acea vreme, de un profesor ce ţinea la or-
dine, disciplină și la calitatea actului didactic,
profesorul Constantin Pamfi loiu. Întâlnirea cu
Ministrul Andrei Marga cu ocazia acordării
e
m ili feri
ndatia
Fa
M.J.
24
care ne găsim în acţiunea de dirijare a vieţii sub
toate aspectele ei, la nivelul comunităţii gorjene,
decât că, de foarte mulţi ani, în această zonă şi-
au desfăşurat activitatea dascăli care au pus
sufletul şi au dat tot ce au avut mai bun şi mai
mult pentru a face din generaţiile de azi, genera-
ţii responsabile şi apreciate atât pe plan local,
cât şi la nivel naţional. Avem un conducător de
şcoală de excepţie, care a ştiut să catalizeze
eforturile comune ale tuturor dascălilor, ale tutu-
ror elevilor şi cetăţenilor spre a face într-adevăr
din Colegiul de la Mătăsari unicul Colegiu Tehnic
din ţară, una dintre cele mai reprezentative şcoli
din România. Felicitări, domnule director, felici-
tări, domnilor profesori şi doamnelor profesoare,
felicitări, dragi elevi. Am putut cu toţii să savu-
răm conţinutul plin de idei şi frumuseţea cuvân-
tului, ţinut în faţa noastră de către eleva acestui
liceu; aceasta înseamnă ca aici se plămădesc
suflete nobile, aceasta înseamnă că aici sunt
preocupări serioase şi aceasta înseamnă că Mă-
tăsarii şi Valea Jilţului trebuie să se bucure în
continuare de susţinerea noastră, pentru că aici
oamenii ştiu ce să facă şi cu banii, ştiu să-şi fo-
losească şi inteligenţa, ştiu să exploateze şi bo-
găţiile subsolului spre binele tuturor. De aceea,
am convingerea că împreună cu colegii mei din
Consiliul Judeţean, de la Prefectură, cu
Primăria de aici, cu sprijinul Grupului
Parlamentar de Gorj – prezent fiind aici
domnul deputat Florescu; ne vom înte-
ţii eforturile ca Mătăsarii, în perspecti-
va timpului, să capete cu totul şi cu
totul alt aspect, pentru că merită cu
prisosinţă acest lucru; o merită hărni-
cia oamenilor, o merită deschiderea
cetăţenilor din această zonă spre mai
bine şi spre a se înfăptui lucruri minu-
nate. Iată de ce ţin să accentuez, că
titulaturii de Colegiu Tehnic
acestei unităţi reprezentative a
învăţământului gorjean, acţiuni-
le cultural artistice care culmi-
nau cu zilele liceului, Fiii Jilţului
și nu în ultimul rând activităţile
didactice, schimburile de expe­
rienţă și cercurile știinţifi ce ale
profesorilor și directorilor.
Născut dintr-o necesitate,
Colegiul Tehnic Mătăsari s-a
dezvoltat în paralel cu dezvolta-
rea economică, socială și cultu-
rală a acestei zone, ajungând
acum, la vârsta bilanţului cu o frumoasă carte
de vizită care îi dă identitate în marea familie
a școlii gorjene. Este impresionantă și emoţi-
onantă evoluţia în timp a Colegiului, ajungând
cu câţiva ani în urmă să fi e unitatea școlară
cu cea mai mare populaţie școlară, peste
2000 de elevi și o bază materială de excepţie.
Istoria sa reprezintă de fapt o
succesiune de generaţii de
elevi și profesori care au însu-
fleţitaceastă instituţie și care
s-au aplecat asupra celei mai
de seamă îndeletniciri, învăţă-
tura de carte. Merită toată lau-
da și felicitările cei care cu
pasiune, devotament, deonto-
logie profesională și respect au
contribuit la înfi inţarea și dez-
voltarea acestei unităţi de în-
ul Jilțu
uze
cit
M
lu i
23
a
această întâlnire se
desfăşoară într-un
moment deosebit de
important, când îm-
preună ne aducem
contribuţia la realiza-
rea marelui deziderat
al României şi anume
acela de a vota noua
Constituţie Europea-
nă, care nu este alt-
ceva decât cartea care prevede drepturile şi în-
datoririle dumneavoastră, stimaţi elevi, în
perspectiva evoluţiei timpului.
Este Constituţia dumneavoastră, de aceea vă
rog să îndemnaţi părinţii să meargă la vot; este o
îndatorire cetăţenească. Lăsaţi pe aceia care fle-
căresc pe posturile de televiziune sau care arun-
că numai venin în societate, pentru că binele
vine de la cei mulţi şi cei mulţi trebuie să vadă
viitorul european al acestei naţiuni.
Vreau să vă spun, pentru că suntem în
această conjunctură, Guvernul Năstase a oferit
anul trecut, pentru tânăra generaţie, 800 de pos-
turi de euro – consilieri, deci absolvenţi de facul-
tăţi care cunosc foarte bine limba engleză şi
limba franceză, pot să concureze an de an pen-
tru ocuparea acestor funcţii. La concursul din
vară s-au ocupat doar 112 locuri din cele 800,
ceea ce înseamnă că mai sunt peste 680 de lo-
curi care trebuiesc ocupate de tineri din Româ-
nia, care îşi vor desfăşura activitatea în structu-
rile euro – atlantice. Sunt momente unice, sunt
posibilităţi unice şi avem convingerea, că tânăra
generaţie se va gândi la aceste aspecte şi le va
fructifica din plin.
Vă doresc sănătate deplină, ani mulţi, succe-
se permanente tuturor celor prezenţi aici. Vă
mulţumesc!”
văţământ.
Destinul acestei școli s-a confundat ade-
sea cu destinul unor oameni care au făcut și
fac cinste școlii gorjene și care au pus bazele
dezvoltării Colegiului. Amintim aici pe cei doi
directori, Dădălău Ion (care a părăsit scena
vieţii mult prea devreme) și Dădălău Dumitru,
care au știut să pună în valoare potenţialul
creativ al elevilor și profesorilor din această
unitate de învăţământ. Cei doi au slujit cu
demnitate, devotament și sacrifi ciu această
remarcabilă instituţie de învăţământ. Contri-
buţia lor va fi onorată de generaţiile care vor
urma, scoţând în evidenţă eforturile, uneori
incredibile în acest demers, cu inevitabile în-
cercări. Acum, la ceas de sărbătoare, doresc
acestei instituţii un viitor cel puţin pe măsura
trecutului și urarea venită din străbuni: La
mulţi ani !
Prof. univ. dr. Gheorghe Gămăneci,
cancelar general UCB Tg-Jiu
ie r
ul de s
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

DACĂ VREI SĂ-NVEŢI, ÎNVEŢI

Sunt multe de povestit despre Colegiul Tehnic Mătăsari!
Am multe amintiri frumoase, încă de când am făcut primii
paşi în curtea şcolii .
Au trecut atâţia ani de atunci! Eu am absolvit liceul în anul
2001, profil electronişti-automatizări.
Nu am să uit niciodată, iarna, înainte de Crăciun, cum pre-
găteam colinde împreuna cu cadrele didactice, și cât de in-
tens trăiam orice sărbătoare. Se spune că anii de liceu sunt
cei mai frumoşi ani din viaţa unei persoane. Nimic greşit, ni-
mic neadevărat.
Liceul este o etapă din viaţă ... la începutul acesteia ... li-
ceul e un loc unde te formezi, aşa cum ceea ce vei face mai
târziu te va forma și te va pregăti pentru viaţă. De fapt, toată
viaţa ne pregătim pentru viaţă...şi liceul este începutul vieţii...
Aici cunoşti alţi oameni, alţi colegi, alte cadre didactice, cu
bune şi rele... aici te formezi. După cum ştim, şcoala are o
răspundere certă în dezvoltarea personalităţii tinerilor.
Una dintre funcţiile sale este de a îmbogăţi sistemul de
reprezentări de sine ale elevilor. Se ştie, desigur, că orice
adult, în relaţia sa cu tinerii, le influenţează istoria, fiecare
dintre noi a fost mai mult sau mai puţin marcat
de cadrele didactice pe care le-a cunoscut. Ace-
laşi lucru am facut şi eu, am trecut prin aceas-
ta... am cules ce a fost mai bun şi am plecat...
Mi-e uşor să vorbesc despre acest colegiu
pentru că aici mi-am petrecut 12 ani din viaţă şi
pentru că, din punct de vedere al performanţei,
este inegalabil.
Amplasat pe strada principală, impunător,
spaţios, cu o linie arhitectonică deosebită, dotat
cu mijloace didactice necesare desfăşurării
unui învăţământ modern , Colegiul Tehnic Mătă-
sari s-a afirmat prin rezultatele deosebite obţi-
nute în domeniul instrucţiei şi educației, de-a
lungul existenţei sale.
Era şi este şi acum, genul de colegiu în care,
dacă voiai să înveţi, învăţai. elevilor pentru schimburi profesionale de idei şi experienţe de
Scopul fundamental al acestui colegiu este de a furniza viaţă. Eu m-am oprit aici, dar lista poate continua.
servicii de o mare calitate, încât elevii să primească o educa- Colegiul Tehnic Mătăsari dispune de dotări pentru desfă-
ţie superioară, cadrele didactice, elevii şi părinţii să fie părtaşi şurarea procesului de învăţământ - un număr mare de săli de
la succes, iar societatea să beneficieze de ab- cursuri, amfiteatre, laboratoare, cabinete, o bibliotecă şcolară
solvenţi performanţi. cu un fond de carte valoros şi sală de lectură, sală de sport,
Obiectivele colegiului sunt în număr mare, terenuri sportive în aer liber , acestea fiind bine dotate.
dar nu trec fără să enumăr câteva dintre aces- Personalul didactic este format din cadre didactice efici-
tea: creşterea calităţii actului didactic astfel, în- ente și extrem de bine pregătite.
cât elevii să devină beneficiarii unui învăţământ Prinvind în urmă şi, apoi, în prezent, mă gândesc că toţi
performant , implicarea elevilor în viaţa şcolii, în am realizat câte ceva. Toate acestea au contribuit puţin câte
promovarea valorilor şi principiilor etice: drepta- puţin la ceea ce suntem azi. Tot ce s-a întâmplat în acest co-
te, toleranţă, respectul de sine şi faţă de alţii, legiu, şi acum mi se pare interesant, tot așa va ramâne şi
respectarea drepturilor omului, formarea unei peste ani...
conduite participative la viaţa de grup în şcoală De spus ar mai fi multe, dar eu mă rezum la aceste căteva
şi în afara ei, organizarea activităţilor educative rânduri, considerându-le ca fiind esenţa prin care îmi exprim
în funcţie de nevoile colectivelor de elevi şi în recunostinţa și admiraţia faţă de colegiul care m-a adăpostit
concordanţă cu priorităţile în educaţie la nivel atâţia ani şi, totodată, faţă de cadrele didactice care mi-au
local, judeţean si naţional, dezvoltarea proiecte- călăuzit paşii şi mi-au umplut gândurile cu aspiraţii măreţe.
lor cultural-artistice, sportive şi de promovare a Inginer economist: Pătraşcu Adrian, SC INFOMANU
sănătăţii, asigurarea unei mobilităţi accentuate a

Dascălii cu care ne mândrim

Prof. Nicolae Căpitănescu, în urmă cu aproape 67 de ani, a ab- absolvindu-l în 1966, apoi Universi- Pionierilor (1968-
Miculeşti Gorj solvit Şcoala pedagogică Tg-Jiu în tatea din Craiova – Facultatea de 1978); inspector
1954, şi-a început cariera didactică Filologie, pe care o termină în 1979, şcolar pentru în-
la Şcoala primară urmând după aceea Psihopedago- văţământul pri-
Buzad, Judeţul gia la Universitatea Babeş-Boliay mar şi limba ro-
Arad, ca învăţă- din Cluj şi Academia „Ştefan Gheor- mână, apoi
tor-director, apoi ghiu” Bucureşti. inspector şcolar
a revenit în jude- pentru învăţă-
Asiduu cercetător şi pasionat în
ţul natal în anul mântul primar la
pregătire şi perfecţionare, pentru
1959, ca învăţă- Inspectoratul
meritele deosebite de care a dat
tor în Buto- Şcolar al judeţului
dovadă este luat la Raionul Tg-Jiu,
ieşti-Gorj, după Gorj (1978-1984);
cu delegaţie de inspector şcolar poate să stea deoparte, simţind
care îl întâlnim la profesor consilier
pentru învăţământul primar; apoi acea chemare care i-a purtat paşii
Hodoreasca, Câl- pentru orientare şcolară şi profesi-
este numit profesor metodist la atâtea decenii de-a rândul. A conti-
nic şi Teleşti, la onală (1984-1990) când publică, în
Consiliul Judeţean al Organizaţiei nuat să profeseze sau să scrie ne-
La nivelul judeţului Gorj au fost, cea din urmă fi- colaborare, o presti-
gioasă lucrare de numărate articole în presa locală,
sunt şi vor mai fi dascăli care trebu- ind coleg cu un
orientare şcolară şi fiind în permanenţă în fluxul educa-
ie să fie preţuiţi aşa cum se cuvine. alt dascăl emerit
profesională, ce s-a tiv al judeţului. Îl întâlnim la Liceul
Ne vin în minte nume ca: In Grigo- Ion Priescu, le-
bucurat de mare cu program sportiv, Liceul Tehnolo-
riu, Vasile Romanescu, Mihai Măr- gându-i o strân-
preţuire la acea vre- gic nr. 1 Tg-Jiu, iar din 2001 la Co-
toiu, Gheorghe Lungan, Ion Priescu, să prietenie ce
me, pe care o mai legiul Naţional Tehnologic Mătăsari.
Gheorghe Gămăneci şi mulţi, mulţi se menţine şi în
afli şi în ziua de azi L-am reîntâlnit recent, descoperind
alţii. În rândurile de faţă aş dori să ziua de azi. Între
prin multe şcoli, ca cu admiraţie că a rămas acelaşi om
mă refer la profesorul de gr. 1 – timp, Gheorghe
un preţios ghid de cu putere de muncă şi dăruire pro-
Gheorghe Lungan -, cel care a avut Lungan devine
lucru; apoi profesor fesională, mânat de acelaşi elan de
un rol însemnat în dezvoltarea învă- profesor, ur-
(1990-1999) când muncă, optimism şi umor, vesel ca
ţământului gorjean. mând Institutul
avea să iasă la pen- întotdeauna şi încântat pentru tot
Născut în localitatea Stolojani, Pedagogic de 3
sie. Dar nici acum nu ce face, din pasiune şi dăruire.
ani din Craiova,

e
nd a
firii vi ndatia m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
43
cit
Fa
M.J
Fu
e ț ii
Tra

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Borcoş Alina Iulia. Domnul profesor Dumitru Dădălău este
cel mai bun profesor chiar dacă uneori ne ceartă şi ne dă note
mici asta pentru că merităm. Domnul profesor este şi puţin mai
dur, dar aşa este bine, are o inimă mare, îi sunt dragi toţi copiii
şi îi iubeşte pe toţi. Se bucură enorm când noi învăţăm şi luăm
note mari. Chiar dacă majoritatea elevilor spun că domnul pro-
fesor este cel mai rău profesor şi dă note mici. Pentru mine nu
este rău şi notele date de dânsul sunt pe merit. Domnul profe-
sor Dădălău Dumitru este singurul profesor căruia îi pasă foarte
mult de această şcoală, este singurul profesor pe care îl doare
sufletul când vede ce se întâmpla în această şcoală. Domnul
profesor merită tot respectul. Dacă nu era dânsul, Colegiul Teh-
nic Mătăsari nu mai era aşa, laboratoarele de informatică nu
mai aveau calculatoare şi multe altele.
Baloşin Roxana. Domnul profesor Dumitru Dădălău este un
profesor foarte bun ,este sufletist, un om minunat ,deosebit.
Uneori este mai exigent cu noi din cauză că nu învăţăm. Noi îl
respectăm foarte mult. Domnul profesor este un om sufletist, îi
plac copiii. Este un om înalt, plinuţ, are păr alb. Dumnealui se
mai enervează din când în când pe noi că nu învăţăm. Dumnea-
lui îşi iubeşte foarte mult familia.
Călescu Ovidiu. Domnul nostru profesor de română este o
persoană puternică, îi place să fie respectat de toată lumea.
Iubeşte foarte mult copii, mai ales pe cei care învaţă. Se supără
foarte tare atunci când ridică un copil la lecţie şi nu spune ni-
mic, dar este fosrte bucuros atunci când ne ridică în picioare şi
spunem toată lecţia. Dansul cunoaşte foarte bine materia pe
care o predă şi încearcă să înveţe copiii cât mai bine. Nu îi su-
portă pe cei care lipsesc de la orele dânsului, dar nici pe cei
care nu vin îmbrăcaţi decent la şcoală. Pentru română, dansul
are un sentiment aparte, deoarece iubeşte foarte mult această
materie, pe care o predă elevilor de foarte mulţi ani.
Cernică Bianca. Profesorul meu de limba şi literatura ro-
mână se numeşte Dădălău Dumitru, este un profesor trecut de
prima tinereţe. Domnul profesor este o persoană care pune su-
flet în profesia pe care o are, ştie să vorbească despre viaţă,
fiind un veteran al acesteia. A avut la viaţa dânsului multe pie-
dici atât în viaţa profesională cât şi în cea personală. Dânsul ştie
să se comporte cu elevii, este o fire puţin mai dură, dar asta
doar pentru a ne face pe noi să învăţăm. Domnul profesor iu-
beşte copii, dar asta nu înseamnă că ne permite foarte multe
lucruri.
Chirilă Adnana. Pe profesorul nostru de limba română îl
cheamă Dădălău Dumitru, îl cunoaştem din clasa a IX-a. Profe-
sorul nostru de română este bun pentru că ne învaţă cum să ne
comportăm şi să ne înţelegem între noi. Ne învaţă cum să ne
comportăm şi cum să ne percepem pe noi înşine. Noi învăţăm
romane, poezii, proze etc. Pentru a putea să ajungem ceva în
viaţă noi trebuie să ştim cum să vorbim şi cum să ne exprimăm.
De asta profesorul nostru de română este bun.
Draica Alexandru. Profesorul nostru de română este ca-
racterizat ca fiind o persoană puternică, ambiţioasa , cu bun
simţ şi îi place să fie respectat de lumea întreagă. Este iubit de
majoritatea copiilor cărora le predă în fiecare zi la Limba şi Li-
teratura Română. Urăşte momentul în care ridică câte un elev
în picioare pentru al asculta şi nu ştie. Este o persoană foarte
serioasă tot timpul petrecut la scoală şi când ne ascultă sau ne
nd a
firii vi ndatia
M.J.
Fu
44
e ț ii
Tra
70 24
Omul de caracter
predă este la fel de serios. Nu suportă elevii care întârzie la ore se întâmplă cu un scop. În concluzie, profesorul meu de limba
sau cei care nu vin deloc. Iubeşte foarte mult meseria pe care o şi literatura română este un profesor dur căruia îi place discipli-
practică în fiecare zi.
Gaşpăr Cătălin Profesorul meu de limba şi literatura româ-
nă domnul Dădălău Dumitru, este un om extraordinar şi deose-
bit pentru că ştie cum să se comporte cu elevii dumnealui pen-
tru a-i face mai dornici de şcoală şi pentru a învăţa mai bine. Pe
domnul meu de limba şi literatura română îl voi avea mereu în
minte pentru că dumnealui m-a făcut să înţeleg importanţa
şcolii, mi-a zis o vorbă măreaţă “n-ai carte n-ai parte”. Chiar
dacă este un pic mai dur, ştiu că o face spre binele nostru,
pentru a ne fi mai uşor nouă în viaţă şi pentru a duce o viaţă mai
uşoară alături de familia pe care ne-o vom întemeia pe parcur-
sul vieţii noastre. Experienţa care o are dumnealui nu o vezi la
oricine şi trebuie să fi fericit că ai un profesor de limba şi
literatura română aşa de extraordinar. S-au zis multe
despre dumnealui, dar au fost doar nişte vorbe aruncate na şi care vrea să-i înveţe pe elevi şi să le ofere o cantitate de
în vânt, cine a avut ocazia să-l cunoască a gândit la fel cunoştinţe care îi poate ajuta pe elevi să ia bacul la această
ca mine. Nu există cuvinte pentru a vă mulţumi domnule disciplină, să urmeze o facultate şi să devină un om cu un suflet
profesor şi vă voi fi mereu dator pentru că mi-aţi deschis în societate. Eu asta am înţeles în acest timp în care ne-a pre-
ochii şi pentru că am avut onoarea şi plăcerea de a vă dat şi uneori ne-a spus să învăţăm şi multe altele. Chiar dacă
cunoaşte. pare că îl ridic în slăvi, nu este aşa deoarece aşa este dumnea-
Godeanu Daiana Alexandra Zenobia. Astăzi, cu lui, un om căruia i-a plăcut să înveţe elevii şi omul care iubeşte
ocazia zilei de naștere a dumneavoastră, vă dorim un copii adică pe elevii săi, dar care nu este genul să exteriorizeze
călduros La muțli ani, toate cele bune și în special multă acest lucru.
sănătate. Domnul profesor Dădălău Dumitru este un om Meilă Nebunu Ionela. Astăzi 26.10.2015 este o zi specială
bun, deosebit. Mulți elevi consideră că domn profesor deoarece este Sfântul Dumitru, dar şi ziua de nume a profeso-
Dădălău Dumitru este un cadru didactic rău și că dă note rului meu de limba şi literatura română. De când am venit la
mici, dar puțini elevi știu că nu este chiar așa și că note- liceu de fiecare dată de Sfântul Dumitru i-am spus un sincer şi
le sunt date pe bună dreptate. Domnul profesor are o călduros la mulţi ani. În acel moment sufletul dumnealui se um-
inimă mare, iubește toți elevii care învață și sunt prezenți plea de bucurii văzând că elevii claselor la care preda îl iubesc.
la disciplina dânsului. Față de domn profesor eu am tot respec- Domnul profesor este o persoană înţelegătoare, calmă, dar şi
tul din lume și îmi face plăcere că facem această disciplină un profesor de limba română foarte bun. Nouă elevilor ne face
frumoasă cu dânsul. Nu-mi găsesc toate cuvintele să-mi ex- mare plăcere că facem cu dumnealui deoarece ne învaţă româ-
prim tot respectul pe care îl port domnului profesor Dădălău nă, dar ne dă si sfaturi foarte bune. De fiecare dată intrând la el
Dumitru. Consider că tot ce este bun și frumos este scris în în cabinet simţim că intrăm în lumea scriitorilor deoarece el ne
suflet nu pe foaia de hârtie. recită poezii şi ne spune despre viaţa scriitorilor. În acel interval
Hirceanu Păuna Maria. Profesorul meu de limba şi litera- de timp cât stăm la dumnealui în cabinet, timpul parcă trece din
ce în ce mai repede şi trebuie să plecăm la clasa noastră şi să
tura română este Dădălău Dumitru. Pe domnul profesor l-am
cunoscut personal în clasa a IX-a când mi-a devenit profesor la începem o altă oră. Domnul profesor când ne explică ceva o
face cu o căldură sufletească şi un calm de neexplicat. O altă
disciplina română. Când l-am cunoscut pentru prima dată mi se
părea a fi dur cu noi elevii, dar pe parcurs mi-am dat seama că persoană ca domnul profesor nu există, deoarece dumnealui nu
poate fi copiat. Dumnealui este un exemplu printre profesorii de
este un om deosebit, care ne îndrumă şi ne învaţa doar ceea ce
este bine pentru a ne realiza profesional şi pentru a ne descur- limba romană şi nu numai. Acestea fiind spuse pentru mine
profesorul de română Dădălău Dumitru rămâne un profesor de
ca. Majoritatea elevilor din celelalte clase l-au caracterizat pe
domnul profesor ca fiind rău, să ne ferim de dumnealui, însă, suflet, dar şi un om puternic, curajos şi cu multă demnitate.
sunt nişte cuvinte care nu-l caracterizează pe domnul profesor. Mitroescu Alexandra. Astăzi, 26 octombrie 2015 este o zi
Domnul Dădălău Dumitru a înfinţat revista “Murmurul Jilţului” specială în viaţa profesorului de română. Dumnealui îşi sărbă-
care a însemnat şi care înseamnă de 18 ani multă muncă. toreşte ziua de naştere dar şi onomastica. În viaţa domnului
Domnul profesor duce anual elevi în tabăra de la Iaşi, care au o profesor Dădălău Dumitru a mai înflorit un trandafir din buche-
experientă deosebită, vizitează locuri istorice, locuri sfinte pe tul vieţii. Acest trandafir semnifică trecerea dumnealui prin via-
care mulţi dintre noi nu le putem vedea din diferite motive. Un ţă odată cu trecerea anilor. Domnul profesor este un om cum-
pedagog cu experientă de viaţă şi profesională şi cu
multe alte experienţe a ales de a ne fi profesor şi de
a ne învăţa pe noi cum să vorbim şi să ne descur-
căm în această viaţă grea. Domnul Dădălău ne ajută
atunci când avem nevoie , rar mai întâlnim aseme-
nea om puternic, luptător, înţelegător în aceste tim-
puri grele. Domnul Dădălău a creat şi a gândit cum
să înfinţeze muzeul comunei Mătăsari.
Lupşoiu Nicoleta Aneta. Profesorul meu de ro-
mână este un profesor care are o experienţă de via-
ţă în care profesia lui este de a-i învăţa pe copii lite-
ratura română. Domnul profesor îşi iubeşte elevii ca
pe proprii lui copii şi le vrea binele. Poate unii elevi
îl considera rău, pentru că se comportă într-un anu-
mit fel, dar dumnealui le vrea binele nu răul şi în-
cearcă să le arate calea cea bună în felul său. Din secade, înţelegător şi liniştit. Acesta ne dă sfaturi bune ca de la
punctul meu de vedere şi cu toată sinceritatea consider că pro- profesor la elev. Este deschis cu noi povestindu-ne întâmplări
fesorul meu de limba şi literatura română este un profesor foar- din viaţa dumnealui, este un om de nota zece prin mâna căruia
te bun şi cu care mă voi putea mândri. Mă consider norocoasă au trecut multe generaţii de copiii. Tot ce îi doresc este să aibă
că fac cu el, deoarece orice elev care a făcut româna cu dum- sănătate şi tot ce îşi doreşte dumnealui să i se împlinească.
nealui şi a lucrat în sesiunea de bac a promovat. Unii elevi înţe- Acestea fiind spuse, dumnealui este de nota zece ca om dar ca
leg stilul dumnealui de a se purta, iar alţii nu înţeleg, dar totul şi profesor totodată.
e
m ili feri ul Jilțu
uze ie r
ul de s
cit
Fa
M
lu i
afir
23
C ol
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Demnitate, devotament, dragoste
Olaru Denis Adrian. Este un profesor
deosebit fată de ceilalţi profesori din liceu.
Iubeşte foarte mult copii chiar dacă unii îl
consideră un profesor dur. Chiar dacă mai
lasă şi corigenţi, tot este un profesor iubit de
majoritatea elevilor din acest liceu. Nu lasă
elevii corigenţi din răutate, ci doar din cauză
că nu învaţă. Nu face deosebire între elevi şi
nu favorizează pe nimeni.
Pisc Bogdan. Profesorul meu de română
este un profesor foarte bun, este un profesor
care are o experienţă de o viaţă de a preda
româna deoarece româna este materia pre-
ferată a dumnealui şi i-a plăcut foarte mult şi
îi place şi în prezent. Domnul profesor de ro-
mână este un profesor deştept, ştie foarte
multe lucruri, este profesor de româna foarte
bun, dumnealui ne învaţă lucruri multe, aşa
ne îmbunătăţeşte vocabularul nostru de a
învăţa şi de a putea vorbi. Domnul profesor
de română a fost şi profesorul părinţilor mei,
dar îmi este şi mie în prezent. Domnul profe-
sor de română îi învaţă pe copii, dar pe cei
care nu învaţă nu îi bagă în bac ,dar pe care
îi bagă aceia sigur vor lua bacul şi apoi să
urmeze o facultate că este foarte necesar să
ai facultate, că în ziua de astăzi dacă n-ai
carte n-ai parte. De aceea domnul profesor
ne pune să învăţăm că ne este de folos că
pentru noi învăţăm că şi dumnealui a învăţat
de a ajuns un profesor foarte bun de română.
Roman Cătălin. Domnul profesor de lim-
ba română se numeşte Dădălău Dumitru.
Este un om care îi învaţă pe elevi, tot ce tre-
buie despre literatură.În primul rând capaci-
tatea de a fi profesor, reprezintă o însuşire de
caracter în care urmăreşte idealul. A fi das-
căl, presupune a fi în posesia unor compe-
tenţe didactice, şi de a avea capacităţi în
ceea ce priveşte cunoaşterea limbii române,
în care domn profesor reuşeşte cu uşurinţă
aceste calităţi. Este un om bun la suflet, care
iubeşte elevii chiar şi atunci când le dă note
mici, vina fiind tot a elevilor.
Scurtul Valentin. Ca primă impresie,
Profesorul meu de Limba şi Literatura Româ-
nă avea o expresie a feţei dură. La începutul
clasei a IX-a când am auzit că orele de Ro-
mână o să le facem cu dânsul m-am speriat
foarte tare deoarece auzeam tot felul de zvo-
nuri care mai de care. Însă mama mea mi-a
zis că şi ea a făcut Limba Română cu dânsul
şi că nu era un om rău, doar ca dumnealui
voia ca noi să învăţăm, să citim multe roma-
ne ca să putem lua Bacul, ce ne aştepta la
sfârşitul clasei a XII-a. A 2-a zi de şcoală
nd a
firii vi
Fu
e ț ii
Tra
70
aveam prima oră cu dânsul. Ajunşi în cabine-
tul de română, vedeam numai cărţi, de parcă
acel cabinet era o Bibliotecă imensă. După
ce ne-am aşezat în bănci, dumnealui a înce-
put să ne povestească despre cum a ajuns în
acest învăţământ cât şi despre ce o să facem
în acel an şcolar cât şi în ceilalţi. La început
am fost foarte speriat dar de la oră la oră
parcă toate zvonurile spuse de ceilalţi erau
despre cu totul alt profesor. Ajungând să-l
cunosc mai bine am realizat că dânsul avea
o inimă mare, iubindu-şi toţi elevi. În acel an
şcolar am învăţat că nu trebuie să judec o
carte după copertă şi să nu le dau atenţie
impresiilor spuse de alţii.
Smeu Mihail. La prima vedere Profeso-
rul meu de Limba şi literatura română este
un profesor dur. Când am venit pentru prima
dată la Colegiul Tehnic Mătăsari în clasa a
IX-a auzeam de la colegii mai mari că este
un profesor dur. Auzind acest lucru m-am
speriat puţin deoarece nu îl cunoşteam foar-
te bine şi nu ştiam exact cum este. După pri-
mele ore de română nu mai eram aşa speriat
deoarece l-am cunoscut şi mi-am dat seama
că nu este dur şi chiar dacă pare un profesor
dur nu este deloc, dacă îl cunoaştem mai
bine putem să ne dăm seama că este un
profesor corect. Este un profesor care învaţă
copiii numai lucruri bune şi le oferă bagajul
de cunoştinţe cu care să se descurce în via-
ţă.
Şerbănoiu Angela. Domnul profesor
este un om minunat, cu un suflet bun şi
blând chiar dacă uneori este mai exigent cu
noi şi dur, dânsul face lucrul acesta în favoa-
rea noastră. Este puţin mai plinuţ dar nu con-
tează lucrul acesta deoarece contează sufle-
tul pe care îl ai nu fizicul. Îl respectăm foarte
mult, ne învaţă foarte multe lucruri intere-
sante şi minunate şi chiar dacă noi îl mai
supărăm nu o facem cu bună voinţă sau cu
răutate. Într-un cuvânt nu pot spune decât că
este o persoană extraordinară. Ştiu că mâine
este ziua dumnealui de naştere şi cu ocazia
asta doresc să îi spun un sincer La mulţi ani,
să aibă parte de tot ce îşi doreşte dânsul, să
fie fericit alături de soţie, copii şi nepoţi, să
fie sănătos şi să zâmbească de câte ori are
ocazia. La mulţi ani !
Știoclei Cătălin. Profesorul meu de ro-
mână este un profesor deosebit de ceilalţi.
Iubeşte copiii foarte mult, nu lasă copiii cori-
genţi din răutate doar din cauză că nu învaţă,
nu sunt atenţi la ore şi alte motive. Este pro-
fesorul meu ideal şi va fi în continuare. Ne
învaţă numai lucruri bune şi
se poartă foarte frumos cu
noi.
Şurcă Madălina. Profe-
sorul nostru este un profe-
sor deosebit, ştie cum să ne
înveţe. Chiar dacă uneori
mai luăm şi note mici asta
nu înseamnă că este din ca-
uza dânsului, este din cauza
noastră că nu învăţăm. De
câte ori când ne spune ceva
nu ne învaţă de rău ne înva-
e
ndatia m ili feri
Fa
M.J
24
ţă de bine, ştie cum să
ne facă să fim un
exemplu bun. Eu până
acum aşa profesor nu
am mai întâlnit, adică
este un profesor de
nota zece, consider
eu, nu ştiu dacă şi alţii
au aceiaşi părere dar
eu această părere o
susţin până când o să
termin liceul chiar şi
după. Am observat că
nu este chiar aşa cum
spun că, chiar dacă nu o să mai fac cu dân-
zic toţi, un om rău,
sul de la anul, sau poate o să continui cu
dimpotrivă este un om bun. După cum ne-a
dânsul, eu îl respect. Vă urez multă sănătate,
spus şi dânsul are o experienţă interesantă şi
bucurii în viaţă şi tot binele din lume! Să fiţi
de aceea ne spune şi nouă să învăţăm ca să
iubit de familie şi de toţi oamenii la fel cum
ajungem cineva în viaţă. Toţi profesorii ne
sunteţi şi în momentul de faţă. La mulţi ani,
spun acelaşi lucru nu ţin cont de cea mai
domnule profesor Dădălău Dumitru!
bună clasă sau cea mai slabă, toţi avem ne-
voie de un sfat al profesorului chiar dacă unii Vreja Nicoleta. Pe profesorul meu de
dintre noi nu luăm în seamă aceste sfaturi şi limba româna îl cheamă Dumitru Dădălău.
din câte am văzut în unele cazuri nu este Încă din clasa a IX-a am început să învăţăm
bine. Mă bucur că am un profesor ca dânsul. româna cu dânsul. Deşi îl cunoaştem de mai
Tăbăcaru Marius. Profesorul meu de mult timp. Chiar dacă la început clasele care
limba română este un om deosebit. Pe dân- fac română cu dânsul încercau să ne sperie
sul îl cheamă Dumitru Dădălău, el acum spunând cum că ar fi rău, am înţeles că pen-
scrie chiar și o carte. Profesorul Dădălău tru a face elevii să înveţe trebuie să fi puţin
este un om sufletist, amabil,și își iubește ele- mai dur pentru că dacă eşti numai lapte şi
vii. El este în vârstă, dar are ani mulți de ex- miere, elevii vor crede că nu trebuie să înve-
periență, știe cum să motiveze un elev de al ţe şi că pot primi note fără a avea un mini-
mum de cunoştinţă. Acum sunt în clasa a X-a
lui să învețe. El este un om cu o minte sclipi-
şi pot spune că zvonurile care se aud cel mai
toare, este foarte harnic, dar câteodată tre-
mult despre profesorul de română sunt false.
buie să se odihnească fiindcă are probleme
Dacă în clasa a IX-a la început eram speriaţi,
cu inima. Profesorul de limba română Dădă-
acum putem spune că de la dânsul am învă-
lău Dumitru este motivația fiecărui elev pen-
ţat mai multe lucruri care ne pot ajuta în via-
tru a învăța și a ajunge ceva în viață. De asta
ţa de zi cu zi şi nu numai. Dumnealui încear-
toți elevii îl iubesc ! Dădălău Dumitru este un
că să ne motiveze ca să învăţăm pentru a
profesor cu o diferită motivație de predare și
deveni cineva în viaţă, pentru că, timpurile
de înțelegere față de ceilalți profesori pentru
devin din ce în ce mai grele şi fără să ştim
elevi.
carte nu putem reuşi în viaţă. Acesta este
Trotea Ionuţ. Domnul profesor de limba profesorul meu de limba şi literatura româ-
româna se numeşte Dădălău Dumitru. Este nă, domnul profesor Dumitru Dădălău.
un om care îi învaţă pe elevi, tot ce trebuie
Suflet frumos. Și-au trecut ani de zile în
despre literatură.În primul rând capacitatea
care nu neam zărit chipurile și nici prea mul-
de a fi profesor, reprezintă o însuşire de ca-
te vorbe nu ne-am spus. Am crescut și reali-
racter în care urmăreşte idealul. A fi dascăl,
zez cu nostalgie că-mi lipsesc orele de ro-
presupune a fi în posesia unor competenţe
mână. Conștientizez că n-am fost o elevă
didactice, şi de a avea capacităţi în ceea ce
exemplară și mi-am dat seama că ceea ce
priveşte cunoaşterea limbii române, în care
eu atunci le consideram critici, în timp au de-
domnul profesor reuşeşte cu uşurinţă aceste
venit cele mai bune încurajări. Pentru ele și
calităţi. Este un om bun la suflet, care iubeş-
mult altele, vă mulțumesc. La mulți ani, su-
te elevii chiar şi atunci când le dă note mici,
flet frumos. Lupșoiu Alina-Timișoara.
vina fiind tot a elevilor.
Vlăduţu Mihai. Profesorul
meu de română este un profe-
sor bun la suflet, glumeţ dar şi
dur. Dânsul pune mult accent
pe învăţat pentru a face oameni
din elevii pe care îi are. Domnul
profesor este o persoană de
statură medie şi se vede că a
trecut prin viaţă după ce a făcut
o şcoală şi alte multe realizări.
Este unul din cei mai buni pro-
fesor din Colegiul nostru şi prin-
tre cei mai buni din ţară. Dânsul
este o fire calmă şi iubeşte mult
copii. Spre sfârşit vreau să vă
uze
ul Jilțu ul de s
ie r
45
cit
lu i
afir
23
C ol
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Bună dragă Delia! Ce mai faci? Sper că ești
bine! Îți trimit această scrisoare deoarece îmi era
dor să vorbesc cu tine. Tu Delia, ce repede au
trecut anii de liceu, parcă ieri eram în clasa a-IX-a
și eram curioasă pe cine am diriginte și într-un
final am aflat că este domnul Dădălău Dumitru
diriginte la clasa noastră. Când am auzit și văzut
eram puțin emoționată, deoarece și mami îl avu-
sese pe dânsul ca diriginte și profesor de limba și
literatura română. În acești 4 ani am aflat cât de
cât ce fel de persoană este. Domnul diriginte este
o persoană iubitoare, dacă știe că ești internat în
spital ar fi în stare să te caute la telefon să vadă
cum mai ești ,este o persoană foarte sensibilă
mai ales când este vorba de familie, este un bun
organizator. Să vezi ce frumos a organizat întru-
nirea cu primele generații de informaticieni, a
fost foarte frumos. Este o persoană care te înțele-
ge. Delia să vezi ce muzeu frumos și aranjat are.
Găsești din fiecare costum național câte un mo-
del, are diferite lucruri artizanale, este foarte fru-
mos și tot ce este acolo este adus de dânsul.În
trecut era și sărbătoarea “Fiii Jilțului” ,unde toți
școlarii seara mergeau pe stradă cu torțele, iar de
Craciun organiza niște serbări minunate. Tot ce a
făcut în această școală a făcut cu inimă si cu cap,
a dăruit tot ce se putea pentru această școală,
este un profesor deosebit. Mă bucur că am putut
să îți scriu această scrisoare, ai grijă de tine. Cu
drag, Amoșiesei Manuela
Draga mea prietenă, am aşteptat cu nerăb-
dare să-ţi împărtăşesc gândurile mele,uite că
astăzi a sosit momentul. Chiar dacă nu-mi poţi
vedea expresia feţei,poţi înţelege totul din cuvin-
tele profunde pe care urmează să le aşez pe hâr-
tie.A fi profesor e un har, trebuie să te naşti pen-
tru asta, şi dacă faci bine, cu dăruire, lucrul
pentru care ai fost dotat sau trimis în lume, atunci
acest lucru te poate face fericit. Întâlneşti în viaţă
oameni de care te legi dincolo de cuvinte,oameni
care văd în tine mai mult decât vezi tu,şi care iau
decizia de a munci alături de tine până când şi tu
vei ajunge să descoperi acea parte din tine de
care încă nu eşti conştient. Un astfel de om este
este profesorul meu de română, Domnul Dădălău
Dumitru. Un profesor care s-a dedicat trup şi su-
flet şcolii şi materiei pe care o predă,şcoala fiind
cea de-a doua casă,un profesor încercat de via-
ţă,plin de experientă,devotat meseriei,un profe-
sor căruia îi place să lucreze cu tinerii. Vreau să-ţi
mai spun că este un model de viaţă,de profesio-
nalism,de echilibru şi de toleranţă,un om pe care
eu am avut ocazia să-l întâlnesc şi pe care îl voi
ţine minte toată viaţa mea. Stănulescu Maria
Alexandra
Îţi scriu această scrisoare deoarece vreau să
îţi vorbesc despre un om care pe mine personal
ma facut să invat româna de drag. Prima oră a
mea sa desfăşurat cu puţină frică în suflet deoa-
rece toată lumea ne zicea că dânsul este un om
dur şi că dă note mici,pe parcursul orelor am
constatat că dânsul nu este aşa, deoarece atunci
când luăm o notă mică domnul profesor ne mus-
tră pentru că nu am învăţat cum trebuie. Am avut
norocul şi plăcerea să îl am pe dânsul ca profe-
sor, deoarece credeam cu tărie că am ce să invăţ
nd a
firii vi
Fu
46
e ț ii
Tra
70
Scrisori deschise
de la domnul profesor,pentru care româna şi lite-
ratura sunt nişte pasiuni. Atunci când păşeşti in
cabinetul de limba română ,care este amenajat
de dânsul,ai impresia că eşti intr-o bibliotecă de
unde poţi să îţi alegi tot ce vrei, de fiecare dată
când ai o problemă sau vrei să vorbeşti cu cine-
va,dânsul este dispus mereu să te asculte ,să te
indrume ,să iţi dea sfaturi,să iţi spună ce e bine şi
ce e rău. Dânsul este considerentul care ma făcut
să îţi scriu această scrisoare deoarece îl respect
foarte mult şi consider că am ce să învaţ pe tot
parcursul anului. Roxana Vîlsan
Am primit scrisoarea ta, mă bucur că ești
bine și aștept cu nerăbdare să te revăd. Pentru că
m-ai întrebat despre școală, vreau să-ți spun că
eu am un nou profesor de limba și literatura ro-
mână, domnul Dădălău. Deși mulți se feresc de
acest profesor, eu mă bucur că fac româna cu
dânsul, deoarece este un profesor care-și dă
foarte mult interesul, ne împărtășește cu drag din
cunoștințele sale, ne explică în așa fel să înțele-
gem și ne pregătește pentru ce este mai rău. Am
luat o notă mică, recunosc că nu m-am pregătit și
domnul profesor mi-a dat nota pe care o meri-
tam. Mă bucur că ne dă note pe dreptate, pe cu-
noștințele noastre și nu face diferențe. Această
notă m-a motivat, m-a făcut să mă străduiesc,
să-mi dau interesul mai mult. Domnul Dădălău
este un model pentru noi toți. Orele de română
sunt interesante cu dânsul, pentru că la fiecare
oră învățam multe lucruri noi care o să ne ajute
mai departe. O să-ți povestesc mai multe când o
să ne vedem, până atunci să nu încetezi din a-mi
scrie! Cu drag, a ta verișoară, Gianina! Murgu
Gianina
Draga mea Ionela a trecut foarte mult timp de
când nu ne-am mai văzut și nu am mai vorbit.
Vreau să spun că situația mea școlară nu este
deloc bună, deoarece nu acord foarte mult inte-
res. Profesorul meu de română care îmi este și
diriginte din clasa a-IX-a ,ne îndrumă, ne învață
pentru bacalaureat, pentru a merge mai departe,
pentru a ne fi mai ușor în viață. Profesorul meu de
română este un profesor înțelegător ,un profe-
sor,un diriginte cu multă experiență,un profesor
care știe să își practice meseria. Un profesor cin-
stit. Pot spune că iubește ceea ce face.Este un
om cu mare suflet. Noi elevii putem spune că
avem foarte multe de învățat de la domn profe-
sor. Știe să ne răspundă la orice întrebare, să co-
munice cu noi, știe să facă ce alții nu știu. Gorun
Cristina
Draga mea prietenă, eu doresc să îți scriu
despre dirigintele meu, care este un om atât de
bun la suflet chiar dacă vorbește lumea despre
dânsul că este sever. Dar eu îți zic sincer că nu
este așa...Este un om de treabă , înțelegător și
foarte iubitor dacă ești cuminte și îl asculți. Eu la
început adică in clasa a-IX-a l-am supărat foarte
tare deoarece lipseam de la școală, nu veneam
îmbrăcată corespunzător, dar până la urmă m-a
făcut să înțeleg că este mai bine cum zice dânsul
și că nu îmi vrea răul și eu îi mulțumesc foarte
mult. Și sunt mândră că sunt eleva dumnealui.
Este un om foarte deștept deoarece atunci când
Muzeul Jilțului
e
m ili feri
ndatia
cit
Fa
M.J.
24
începe să vorbească te lasă fără cuvinte. Ivașcu
Madalina
Îți scriu cu scopul de a-ți împărtăși gândurile
mele. Doresc să-ți vorbesc depre profesorul meu
de română, domnul Dădălău Dumitru. Anul aces-
ta, în ultimul meu an de liceu, am deosebita oca-
zie de a învăța limba și literatura română de la
domnul Dădălău Dumitru. În ceea ce îl privește,
părerile sunt împărțite. Eu îl văd ca pe un om ce
dispune de cunoștințe incomensurabile, pe care
vreau să le dobândesc la rândul meu. Vreau să îți
spun că mă bucur de faptul că în acest ultim an
școlar am oprotunitatea de a fi îndrumată de că-
tre un om deosebit. Există o sumedenie de infor-
mații pe care este dornic să le împărtășească,
atât referitoare la limba română, cât și la cultura
generală. Trebuie să îți spun că sunt o mulțime de
lucruri mărețe realizate de profesorul meu de
limba română, reușind astfel să își facă un renu-
me. Mărturisesc faptul că sunt uimită de cunoș-
tințele de care dispune, legate de diverse dome-
nii, fapt ce îmi stârnește curiozitatea și
entuziasmul. Pot spune, cu sinceritate, că susți-
nerea examenului de bacalaureat îmi va părea
mult mai facilă, deoarece sunt sigură că până la
momentul acela voi dispune de toate informațiile
necesare, cu ajutorul domnului Dădălău. În final,
vreau să preciez că sunt încântată de faptul că
am posibilitatea de a petrece mai mult timp în
prezența unei asemenea personalități exemplare,
pentru că am lucruri noi și folositoare de învățat,
iar eu sunt recunoscătoare pentru aceste oportu-
nități. Să ne auzim cu bine. Cu drag, Cruceru
Arina
Vreau să-ți spun că în viată întalnesti oameni
de care te legi dincolo de cuvinte, oameni care îți
dau încrederea că tu poți mai mult și iau decizia
de a munci alături de tine până când tu vei ajunge
să descoperi acea parte din tine de care încă nu
esti conștient. Un astfel de om este domnul pro-
fesor de limba și literatura română, domnul Dă-
dălău Dumitru. Aș vrea să-ți spun câteva lucruri
despre domnul profesor. În clasa a-XI-a am avut
onoarea de a-l cunoaște. Este printre puținii pro-
fesori care predau cu suflet și mai puțini sunt
aceia pentru care se poate folosi sintagma “bu-
nătate omenească”. Domnul Dădălău a fost unul
dintre aceștia. Un profesor care își pune sufletul
în tot ceea ce face, în fiecare oră de română, în
fiecare poezie recitată și fiecare vorbă rostită cu
drag despre limba română. Mă bucură faptul că
am ales profilul uman, unde am avut onoarea de
a cunoaște o persoană care pune multă dragoste
în tot ceea ce face și ne îndrumă și pe noi spre
aceste lucruri. Începerea clasei a XII-A a fost o
bucurie, am aflat ca vom face cu dânsul, un om
cu totul special si un dascăl care m-a învățat si
mă va învăța pe parcursul acestui an să descopar
lucruri pe care nu credeam că le voi cunoaște
vreodată cu atâta admirație. La orele de română
mergem cu fruntea sus, cu mult drag pentru că
avem de la cine învăța și pentru că avem plăce-
rea și admirația de a face cu dânsul orele de ro-
mână, de la care vom ieși cu mintea bogată în
cunoștiințe noi. Pentru a ne putea invăța mult mai
multe lucruri și pentru a ne pregăti de examenul
ul Jilțu
uze
M
lu i
23
a
de bacalaureat, domnul profesor a hotărât să fa-
cem pregătire, pregătirea constă în a face teste.
Îți doresc să ai onoarea de a-l cunoaște pe dom-
nul profesor, așa cum ti-am spus eu in cuvintele
de mai sus, cuvinte pe care le spun cu drag așa
cum am invățat de la dânsul. Multumesc domnu-
lui Dădălău pentru tot sacrificul de a mă învăța tot
ce trebuie să știu despre limba română. Cu res-
pect, admirație și prietenie, Baloșin Elena Mi-
haela
Cu toate că ești departe și nu ți-am mai scris
de ceva vreme vreau să-ți spun că la școală îmi
merge foarte bine, am un nou profesor de limba
și literatura română care ne învață multe lucruri
noi și își dă foarte mult interesul în a ne învăța și
a ne pregăti pentru ce va urma. Profesorul meu
de română este un om cu suflet mare care iubeș-
te copiii și care-i îndrumă numai spre lucruri
bune și folositoare în viață. La început mi-a fost
teamă că nu o să mă descurc, dar văzând cum se
desfășoară orele de română cu acest minunat
profesor, mă simt mult mai pregătită. Sunt sigură
că avem ce învăța, sunt și mai sigură că atunci
când vom pleca de aici vom avea de povestit și
de împărtășit din tainele învățate alături de dom-
nul profesor. O să te țin la curent cu tot ceea ce
mi se întâmplă. Cu drag, a ta soră! Bărbcioru
Iuliana
De când am început şcoala nu am avut atât
de mult timp încât să-ţi povestesc despre domnul
meu profesor de limba şi literatura română. În
primul rând aş vrea să ştii că întâlneşti în viaţă
oameni de care te legi dincolo de cuvinte, oameni
care văd în tine mai mult decât vezi tu şi care iau
decizia de a munci alături de tine până când şi tu
vei ajunge să descoperi acea parte din tine.Sunt
oameni care parcă sunt facuţi pentru sufletul tău.
Un astfel de om este domnul profesor de limba şi
literatura română,domnul Dădălău. Printr-un ar-
gument aş vrea să şti că puţini sunt profesorii
care predau cu sufletul şi mai puţini sunt aceia
pentru care se poate folosi sintagma “bunătate
omenească”,domnul Dădălău este unul dintre
aceştia. Un profesor care îşi pune sufletul pe tavă
cu fiecare lecţie predată şi care investeşte în ca-
racterul meu şi cel al colegilor mei, mai mult de-
cât în cunoştinţele noastre,nu critică elevii şi nici
alţi profesori, chiar dacă elevii nu sunt la nivelul
aşteptării domnului profesor, acest lucru nu este
o piedică pentru a investi în ei şi a-i face să îşi
respecte cunoştiinţele. În clasa a XI-a am cunos-
cut un om cu totul special şi un dascăl care o să
mă ajute să nu am probleme la examenul de ba-
calaureat la limba şi literatura română, va fi în
continuare un exemplu frumos pentru mine şi de
la care învăţ zi de zi. Cu respect, admiraţie şi
prietenie! Olaru Maria-Mădălina
În clasa a XI-a am început să studiem o ma-
terie nouă şi anume literatură universală împreu-
nă cu domnul profesor Dumitru Dădălău . Pe par-
cursul orelor de literatură am învăţat foarte multe
lucruri despre literatură universală cum ar fi mi-
turi şi legende. Însă în acest an, domnul Dădălău
ne este profesor de limba română. Nu a trecut
mult timp de când am început şcoala dar în aces-
Dirigenție în muzeu
ie r
ul de s
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Cu starețul Pîrvulescu de la M. Lainici
te săptămâni am învăţat foarte multe lucruri des-
pre limba română. Domnul profesor este o per-
soană care iubeşte foarte mult ceea ce face , îi
place să fie în mijlocul copiilor,iubeşte meseria
de profesor iar pentru dânsul şcoala este a doua
casă . Domnul profesor adesea ne spune că sun-
tem copii lui şi ne iubeşte foarte mult , este pro-
fesorul care îşi dă tot interesul ca noi să învăţăm
. Multe persoane spun că este exigent însă asta
este pentru binele nostru , deoarece notele mici
ne fac să învăţăm mai mult. Domnul profesr ne
pregăteşte intens pentru examenul de bacalaure-
at cu teste pe care le corectăm de fiecare dată în
clasă şi ne explică cum ar trebui să facem pentru
a abţine o notă cât mai mare. Vâlsan Ana Maria
Profesorul meu de română care îmi este şi
diriginte este un om cinstit, manierat, cu simţul
umorului, foarte intelginet, sensibil. Un om res-
pectat în societate, cu suflet mare, dar când îl
enervezi e foarte supărat. Aspectul fizic: are înăl-
ţimea de 1,65-1,66, bine dezvoltat fizic cu o ţinu-
tă decentă şi asortat. Părul puţin cărunt tuns,
barberit niciodată cu mustaţă sau barbă, într-un
cuvânt un om de notă 10, fără cusur care ştie ce
este viaţa şi care întotdeauna este dornic de a ne
învaţă lucruri neştiute de noi nişte amatori ai vie-
ţii, dornic de a ne explica,de a ne duce pe o cale
bună, un al 2-lea tată este pentru noi. Îl respect şi
îl iubesc ca pe propiul tată. Dacă nu ar fi aproape
de noi şi nu ar vorbi deschis cu noi nici eu la rân-
dul meu nu aş putea să vorbesc deschis cu dum-
nealui. Rădoi Lavinia
Draga mea, Alexandra, îți scriu cu bucurie în
suflet deoarece doresc să-ți împărtășesc ferici-
rea şi speranța cu care am început acest an şco-
lar. Ei bine, clasa a douăsprezecea reprezintă un
an foarte important și dificil pentru mine. Însă
datorită faptului că am onoarea de a învăța limba
şi literatura română cu domnul profesor Dădălău
Dumitru, şansele obținerii unei note mari la exa-
menul de bacalaureat devine sigura. Țin să preci-
zez că sunt mândră şi onorată că am şansa să fiu
meditată de cel mai bun profesor al şcolii şi nu
numai, având o experiență vastă. Domnul profe-
sor este apreciat atât de generația mea cât şi de
multe alte generații. Este un cadru didactic de la
care în orice moment pot învăța lucruri noi şi con-
structive atât în formarea bagajului de cunoștințe
cât şi a caracterului. Zi de zi ora de româna se
transformă într-o pasiune pentru tainele lecturii,
în sprijinul şi îndrumarea noastră de a învăța. Tot-
odată, profesorul meu de română este o persoa-
nă deosebită şi foarte apreciată. Dumnealui îşi
merită toate laudele şi aprecierile deoarece întot-
deauna viața sa a fost presărată de împliniri, rea-
lizări şi fapte mărețe. De asemenea, are o perso-
nalitate puternică, dar în același timp sensibilă
care a iubit şi iubește foarte mult elevii, astfel
încât a considerat şcoala ca fiind a doua familie.
A pus suflet şi s-a dedicat total mult îndrăgitei
meserii, chiar şi cu prețul sănătății. Este foarte
impresionant modul în care este suficientă doar
prezența dumnealui pentru a aduce prestigiu
acestei şcolii. Aşadar, pot să te anunț că pregăti-
rea pentru examen a început şi este foarte seri-
oasă. Îmi face o deosebită plăcere să mărturisesc
că datorită domnului Dădălău şi experienței sale
mi se deschid noi orizonturi şi o deosebită pasiu-
ne pentru limba şi literatura română. Îmi pare rău
nd a
firii vi
Fu
e ț ii
Tra
70
Scrisori deschise
că nu am avut ocazia să fim colege în acești ani
frumoși ai liceului şi oportunitatea de a învăța îm-
preună de la cel mai bun. Însă o să te țin la curent
cu impresionantele cunoștințe pe care doar la ora
de română le pot obține. Becheanu Florina Bi-
anca
Aș vrea să-ți vorbesc despre profesorul meu
de română, se pare că înainte de începerea școlii
am aflat că nouă ni s-a schimbat profesorul de
română. Din câte auzisem despre acest profesor
deja ne apucase o spaimă și niște emoții foarte
puternice. Toți cei care au făcut cu dânsul s-au
plâns că este exigent, dar nu este așa, deoarece
facem și noi cu dânsul și am început să ne fami-
liarizăm cât de cât cu dânsul, deși emoțiile încă
nu au dispărut. Da, poate fi și exigent cu elevii,
dar este vina noastră că ne ducem cu temele ne-
făcute, ceea ce îl deranjează foarte mult și când
ne spune că ne ascultă se ține de cuvânt ,dar noi
avem pretenții ca pentru niște fraze spuse să
luăm o notă mare. După mai multe ore de română
am ajuns să credem că tot ce am auzit până
acum despre dânsul au fost doar vorbe fără rost,
adică nimic adevărat. Mi se pare înțelegător și de
treabă, dânsul nu vrea decât să lucreze cu noi
foarte mult și pune foarte mult accent pe testele
de BAC, deoarece urmează să avem un examen
puțin mai greu. Un profesor nu vrea decât binele
elevilor săi, deși unii tind să creadă că profesorul
este dușmanul lor. Un profesor este mândru când
are cu cine lucra și cu cine se înțelege. Pentru
dânsul, contează ca fiecare elev care a făcut cu
dânsul și face, să ajungă cineva în viață, să ia
examenul și să urmeze o facultate pentru a ajun-
ge un om cât de cât important. Ca profesorul să
fie îndeajuns mulțumit de elevii lui trebuie ca
aceștia să-și pună mintea la contribuție, să gân-
dească bine înainte de a spune sau scrie ceva.
Mulți elevi au ajuns în clasa a XII-a și nici măcar
nu știu să citească, nu știu să scrie și vor ca pro-
fesorul să-i treacă clasa, ar trebui să se uite la ei
că sunt mari și se fac de râs. Părerea mea este că
dacă ești elev silitor și cu capul pe umeri nu ai de
ce să-ți faci griji, trebuie să muncești cât de mult
și cu ajutorul profesorului vei putea trece cu bine
peste ce va urma. Cu drag, a ta prietenă, Mădă-
lina! Cioabă Ionela
Ți-am trimis această scrisoare pentru a te
informa despre ultimele noutați. Am auzit că aco-
lo unde ai ajuns te descurci foarte bine. Să știi că
mă bucur pentru tine. Eu încă nu an terminat lice-
ul, dar sunt pe ultima sută de metri. Sper să iau
bacul apoi să merg la facultate așa cum mă în-
drumă domnul diriginte respectiv profesorul de
Limba şi Literatura Română. Am să îți spun câte-
va cuvinte despre el. În primul rând pot spune că
este un om foarte bun la suflet si cu un simț al
umorului rar întâlnit. Este un foarte bun profesor
şi un al doilea părinte, mereu ne sfătuiește ce
este bine să facem și ceea ce nu este. Un om
exemplar, mereu elegant îmbrăcat la costum,
cravată și pantofi. Este un om căruia îi place foar-
te mult dreptatea și sinceritatea, un om care
atunci când ai nevoie de ajutor îți va întinde întot-
deauna o mână de ajutor. Își face întotdeauna
meseria cum trebuie și când trebuie, având în
spate o experiență din belșug. Cam atât pot să îți
spun eu despre domnul diriginte. Al tău prieten,
Daniel !
e
ndatia m ili feri
Fa
M.J
24
Îți scriu această scrisoare în semn de recu-
noștință, deoarece mi-ai fost mereu alături. Vreau
să-ți povestesc despre profesorul meu de româ-
nă, fiindcă știu cât de mult ne plăceau orele de
română cu doaman Ungureanu Alexandra. Dom-
nul profesor este de treabă, dar uneori sever. Îna-
inte de a-mi preda pentru prima dată,auzeam
mereu că este rău și dă doar note mici și că oricât
de mult i-ai spune nu va fi mulțumit, dar defapt
domnul profesor Dădălau Dumitru, vrea ca toți să
învețe și încearcă din răsputeri să ne motiveze
pentru a învăța mult mai mult, pentru a fi coerenți
în vorbire și pentru a avea note mari la examenul
de bacalaureat. Mereu face glume și ne recită
poezii, multe dintre acestea credeam că sunt
compuse de dumnealui. Aș vrea să îți predea și
ție, să poți înțelege tot ce vreau să-ți zic și să intri
la ora dânsului cu un mare fior. Abia aștept să ne
revedem, vreau să-mi dai doar vești bune! Cu
drag, a ta prietenă, Adelina!
În această scrisoare vreau să-ți povestesc
despre profesorul meu de limba română. Profe-
sorul meu este un domn solid, un familist care la
început este posibil să ți se pară dur și foarte se-
ver cât și neînțelegător, dar odată ce vei ajunge
să-l cunoști, vei observa că are un suflet bun și
nu face nimic din răutate, este un om deosebit,
un om care a știut și știe ce vrea de la viață, un
om care face totul din buna plăcere, un om cu un
simț al umorului aparte, un om citit la viața lui și
foarte experimentat în privința vieții. Poate că
este exigent și mai puțin indulgent dar învață să-l
cunoști și să-l înțelegi, iar după aceea te vei ata-
șa de el fără să vrei măcar. Sunt ferm convins că
de la acest om, de la acest mare om cu un carac-
ter deosebit, știu că am ce învăța și că el știe cum
să mă facă să învăț! Blendea Alexandru
A trecut ceva timp de când nu am mai vorbit,
de când nu ți-am mai împărtășit gândurile mele,
care sunt o mulțime. În câteva rânduri, vreau să
îți povestesc despre un om. Un om simplu, obiș-
nuit care a muncit pentru a ajunge ceea ce este
acum, acesta fiind profesorul meu de română.
Înainte să avem ore cu dânsul, nu știam ce fel de
persoană e, dar mi-am dat seama că este un om
care întreaga viața s-a dedicat învățământului.
Când am intrat pentru prima dată în cabinetul de
română, am găsit un profesor cu zâmbetul pe
buze, bucurându-se să ne aibă ca elevi și să ne
învețe ce știe el mai bine. Domnul profesor, este
un om de seamă, un om respectabil și respectat
de toată lumea, având cunoștințe ce rar întâl-
nești. Este un om foarte deosebit față de celelalte
cadre didactice deoarece a dat tot ce a fost bun
nouă tuturor. Cu toate supărările pe care le-am
produs eu, dar nu numai eu ci și ceilalți colegi ai
mei, a dat dovadă că ține foarte mult la noi iar eu
pentru toate eforturile dumnealui îi mulțumesc
mult. Ca orice om, a avut în viață mulțumiri, rea-
lizări , dar totodată și neîmpliniri. Într-una din zile
spunea: “Am avut o amantă care mi-a răpit tot
timpul “. Amantă căruia i s-a dedicat mai mult
decât familiei, se referea la faptul că școala în
care predă de ani de zile, dar totodată s-a bucu-
rat pentru că lucrat împreună cu soția, fratele și
cumnata sa. Domnul profesor, este bun,înțelegă-
tor și în cazul în care avem probleme ne înțelege,
nu dorește altceva decât să învățăm carte deoa-
rece este spre binele nostru, la ore ne explică
uze
ul Jilțu
cit
lu i
23
a
ceea ce nu înțelegem, ne oferă materiale din care
să acumulăm mai multe informații. Se străduieș-
te foarte mult să ne ajute pentru examenul de
bacalaureat, punându-ne la dispoziție o bibliote-
că din care să acumulăm cunoștințe pentru re-
zultate bune. Eu îl consider un om cu suflet bun,
nu am văzut la dânsul decât demnitate, este sin-
gurul profesor din liceul nostru care a înființat o
revistă, și anume “Murmurul Jilțului”, dânsul a
făcut și face în continuare pentru școală ce alții
nu au făcut. De-a lungul anilor, a înființat un mu-
zeu, o fundație, a organizat spectacole și a adus
în acest liceu personalități adică scriitori și alți
oameni pe care noi nu i-am putea vedea vreoda-
tă. Doresc să îi mulțumesc domnului profesor
pentru răbdarea pe care a avut-o cu noi în acești
doi ani și să ne ierte pentru greșelile făcute, sau
care le vom face până la sfârșitul anului, poate,
fără voia noastră, pentru că, cum eram niște copii
și nu realizam atunci ceea ce dumneavoastră ne
învățați nu vroiam sau nu puteam să realizăm că
era ceva serios și acum poate regretăm că i-am
urmat intru-totul sfaturile. Badea Adelina
Bună dragă! Ce mai faci? Vreau sa îți vorbesc
despre profesorul meu de limba și literatura ro-
mână. Îmi aduc aminte și acum prima zi a mea de
liceu cum a fost. Am auzit că voi avea ca diriginte
pe domnul profesor de limba și literatura română,
am fost emoționată puțin pentru că nu îl cunoș-
team pe domnul profesor. Când am intrat în clasă
era în fața noastră omul de la care am văzut că
avem ce învăța timp de 4 ani. Cum timpul a trecut
petrecând orele de curs, orele de dirigenție erau
pentru noi lecții de viață, dar noi nu ne dăm sea-
ma cât de mult o să ne ajute. Suntem deja în cla-
sa a-XII-a, și noi nici acum nu ne dăm seama că
trebuie să îi ascultăm sfaturile și că trebuie să fim
deciși de viitorul nostru și de cariera pe care o
vrem. Avem ce învăța de la dânsul pentru că este
un om trecut prin viață și știe multe. La sfarșitul
clasei a-XII-a, o să ne dăm seama cu toții că am
greșit că nu îi ascultam sfaturile când ne zicea să
învățăm pentru că nu o să luăm bacu. Brînzan
Alexandra
Încă din clasele primare, îl cunosc pe domnul
Dădălău Dumitru, deoarece în acea perioadă
dânsul a fost directorul acestei școli. În jurul meu
auzeam persoane care vorbeau despre dânsul că
este un om care jignește persoanele, dar și un
om cu suflet mare. După terminarea gimnaziului,
în timpul veri am fost informată că am intrat la
profilul Protecția Mediului și îl am ca diriginte pe
Dădălău Dumitru.
La început nu am crezut, după întâlnindu-mă
cu câțiva colegi care mi-au confirmat și ei m-am
speriat puțin, deoarece multe persoane îl vorbeau
că este un om rău. În prima zi de școală,îmi era
puțin frică, deoarece nu am avut tangențe cu
dânsul și nu știam cu va reacționa dânsul.Prima
impresie a fost una foarte bună, deoarece s-a
comportat foarte frumos cu noi. După trecerea
timpului am constatat că este un om cu suflet
mare, un om bun, pe care noi nu știm să-l apre-
ciem, pe care noi îl supărăm. Este un om care a
trecut prin multe în viață, care a știut ce vrea, ce
scop are.Chiar dacă ne ceartă, dânsul ne ceartă
pentru că greșim, sau nu am ascultat sau nu am
făcut ceea ce am avut de făcut. Barac Adelina
ul de s
ie r
47
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

OMUL CU INIMĂ DE AUR…

Felul în care te face părtaș al în-
țelepciunii din carte care poate să te
capteze în a descifra adâncimea înțe-
lesurilor ei, aceasta este calitatea pe
care doar un om care a trecut prin
toate încercările vieții.
Am deosebita plăcere de a putea
să-mi expun câteva gânduri și apre-
cierile pe care le am despre un om cu
inimă de aur. Nu vreau să-l ridic în
slavi, însă vreau ca și colegii mei și
toate celelalte persoane să știe cât
mai multe informații despre un om
care nu poate fi uitat.
Mă numesc Popescu Maria și
sunt printre puținele persoane care
au avut ocazia să îl cunoască îndea-
juns de bine, încât să-mi intre la su-
flet .
Sunt elevă în clasa a XI-a B și am
avut ocazia să îl am pe domnul DU-
MITRU DĂDĂLĂU, ca mentor, profesor
și diriginte, iar, în momentele grele,
fiindu-mi ca un părinte. Nu îl cunosc
de foarte mult timp, dar am reușit să
învăț de la dânsul lucruri ce nu le-aș
fi învățat de la alții într-o viață. De cu-
rând am avut ocazia să-i cunosc în-
treagă viață care m-a lăsat profound
impresionată, fapt ce
m-a determinat să scriu
acest articol.
Nu știu cărui fapt se
datorează onoarea pe
care am avut-o de a se
deschide în față, poves-
tindu-ne întreagă viață,
acest lucru facandu-mă
să mă simt privilegiată.
Provenind dintr-o fa-
milie modestă, a reușit
să facă ce alții, la vârstă
dumnealui, nici măcar
nu visau,a fost printre
puținii ce au reușit să ur-
meze un liceu și să poa-
tă să-și termine studiile.
A fost mereu ambițios , a fost șef
de promoție în toți anii și reușește să
se remarce că fiind un elev model și
acum, la rândul său, încercând să ne
insufle aceeași dragoste pe care a
avut-o și dânsul.
După terminarea studiilor, a reu-
șit să ridice liceul la care eu astăzi
învăț, conducându-l împreună cu fra-
tele său, domnul Ion Dădălău, om
care avea aceeași ,,inimă de aur ‘‘,
dar care, din păcate, a plecat mult
prea devreme dintre noi, timp de mai
bine de trei decenii cum nimeni nu a
mai reușit să o facă de atunci încoa-
ce.
A fost primul director
care a reușit să construias-
că o centrală. În vreme ce
alte școli aveau doar două
–trei calculatoare, dânsul a
dotat liceul cu câte un cal-
culator în fiecare clasă plus
trei laboratoare de informa-
tică. Nu s-a oprit aici, iar, la
scurt timp, a reușit să cum-
pere și câte un televizor în
fiecare sală de clasă, pe
care se urmăreau filme is-
torice și evenimente impor-
tante.
În momentul în care a
apărut internetul , l iceul
nostru a fost primul care s-a bucurat
de acest beneficiu, lucru ce ne-a fost
folositor. Liceul dispunea de o biblio-
tecă bogată și de un laborator care a
reușit să impresioneze până și pe mi-
nistrul educației. Liceul a participat la
diferite competiții, luând premii im-
presionante cu care ne mândrim și
astăzi. A înființat și un ansamblu de
dansuri populare care, mergând la
diferite competiții prin toată țara a
câștigat numeroase premii.
A reușit să înființeze un muzeu al
liceului, de artă și tradiție populară. În
aceasta perioadă reușind să aducă
liceul la cele mai înalte standarde, fi-
ind primul din Gorj și printre primele
din țară .
A reușit să se impună, fiind un sef
respectat, fiind un model atât pentru
cadrele didactice ce le avea în subor-
donare, precum și pentru cei două
mii cinci sute de elevi. A investit în
liceul acesta toată viața, lăsând pe
locul doi familia. Așa cum am menți-
onat, domnul DĂDĂLĂU DUMITRU
este ,,un om cu inimă de aur ‘‘.
Economist, Popescu Măria,
Timișoara

GUSTUL AFIRMĂRII
Spaţiul cultural al Gorjului a fost brăz-
dat de o nouă publicaţie: „Murmurul Jilţu-
lui” – expresie a unor fecundări stări cre-
ative la Liceul din Mătăsari.
De ce revista este interesantă şi ne
place. Din câteva pricini. Deşi, greul edită-
rii şi tipăririi revistei aparţine prof. de ro-
mâna D. Dădălău (şi probabil, altor profe-
sori), aceştia cu discreţie se retrag din
calea „torentului” creator al unor tineri
înzestraţi într-ale rostuirii cuvintelor şi
ideilor…
Scrisul în sine poartă tainice virtuţi şi
gesturi de entuziasm responsabil din par-
tea celor care îndrăznesc să-şi afirme
destinul, spiritul în văzul public. Iată cum
dascălii de ispravă stimulează şi provoacă
stările de zvâcnire naturală către compe-
tiţia râvnită, spre de nemărginiri creatoare
şi dialog în lumea Cetăţii.
Ce e mai plăcut şi esenţial în acest
parcurs adolescentin ( dincolo de griji
apăsătoare şi dezordini cotidiene ) decât
să „constrângi” propria ta fire la creaţie,
izvor de nobilă libertate al generaţiei tine-
re… Frumoasele scrieri ale grupului „Trio
adolescenţa” au arta unei limpezi profun-
zimi şi profitabile comunicări. Aceşti tineri
cochetează cu sensul existenţei primordi-
ale, cu însufleţite metafore…
Redactorii acestui periodic au stil pro-
nd a
firii vi
priu, au „tensiuni” filozofice cu larg ori-
zont de cunoaştere („Nimeni nu poate fi
fericit de unul singur”, ori „ Numai când
prin gândul tău te înalţi deasupra tuturor,
te vei putea cunoaşte pe tine însuţi” –
Elena –Lorena Ghiţan)
Una din bucuriile mele ca editor al
„Fluidului roditor” s-a înfiripat din binecu-
vântarea unui „botez” poetic, debutul lui
Alin Dobromirescu, tânăr capabil să dea
forme îndrăzneţe propriei visări… Voi,
dragi prieteni „atacaţi” viaţa cel mai puţin
cu două – trei soluţii, mijloace profesiona-
le… Căutaţi să fiţi remarcaţi prin elanul
unei generozităţi care se poartă din ce în
ce mai rar astăzi.
Cultivaţi prietenia dezinteresată şi bu-
curaţi-vă de harul creator. Vă doresc ne-
astâmpărul găsirii „cuvintelor potrivite” şi
forţa imaginaţiei de a sparge cursa unor
erori, farse evidenţe, care din nefericire,
umbresc feţele bunului adevăr…
Salutul prieteniei mele grupului de re-
dactori –vitalitate şi vise împlinite lui Radu
Cristian, Elenei Ghiţan, lui Alin D. şi lui
Ştefan C., Oanei Corega şi Georgetei Co-
păcescu, lui Dan Mohora şi Adelei K,
Ramonei Covaci, Mariei Oaie, Adrianei
Purcel, Elenei Valea etc.
Doru V. Fometescu, 25.12.1996 Tg-Jiu
e
m ili feri
ndatia
cit
Fa
M.J.
Amintiri vii
Au trecut cinci ani de când am
terminat liceul la Colegiul Tehnic
Mătăsari, îmi amintesc cu nostalgie
cei patru ani de liceu și retrăiesc fi-
ecare clipă, asemenea unor sec-
vențe dintr-un film care se derulea-
ză lent și pe care nu-l pot uita.
Colegii mei sunt eroii acestui film.
Eram, în multe privințe, foarte deo-
sebiți, dar cu toate acestea eram
buni și nedespărțiți prieteni.
Astăzi îmi amintesc prima zi de
liceu, o zi frumoasă de toamnă în care pă-
șeam cu emoții într-o necunoscută etapă a
vieții, figura duioasă și blândă a dirigintei și
clipa întâlnirii cu colegii cei noi. Pentru mine,
acest loc urma să devină o a doua casă unde
profesorii aveau să îmi devină părinți. Aveam
să petrecem patru ani împreună, cu bune și
cu rele , învățând să apreciem frumosul, să
privim lumea cu alți ochi, învățând că trebu-
ie să avem o cultură solidă și să ne stabilim
anumite principii care să ne ajute să răzbim
în viață. Liceul.... locul în care îți începi
aventura numită adolescență, locul unde
legi noi prietenii, unde întâlnești primul fior
al dragostei, prima deziluzie și locul unde îți
formezi personalitatea. Îmi vin și acum în
minte iernile geroase și pline de inocență, în
care ne alergam cu bulgări de zăpadă; pri-
măverile blânde în care primeam ghiocelul
și primul sărut; verile călduroase când aș-
teptam cu nerăbdare sfârșitul orelor pentru
a pleca la plimbare în parc și chiar sosirea
toamnei aurii, în care ne întâlneam după
lunga vacanță de vară. Treceau zile în șir
până ne isprăveam a ne povesti toate peri-
pețiile și așa s-a scurs anotimp după ano-
timp, lună după lună, zi după zi și ne-am
trezit după un scurt vis.
Nu pot trece cu ușurință peste cele mai
emoționante clipe din liceu, cum ar fi orele
de limba si literatura română petrecute ală-
ul Jilțu
uze
CNTV Tg-Jiu
turi de profesorul nostru Dădălău Dumitru
care, pe lângă faptul că ne-a dezvăluit taine-
le literaturii, ne-a învățat o multitudine de
lucruri de care ne putem izbi în fiecare zi, un
om care ne-a redat încrederea în noi înșine,
ne-a învățat cum să avem o discuție, un om
care s-a zbătut să avem un minim de cultu-
ră, motiv pentru care țin a-i mulțumi. Tre-
când anii, ne-am trezit în pragul bacalaurea-
tului emoținați și timizi cu gândul la ceea ce
ne va așteptă în toamna ce avea să soseas-
că. Fiecare aveam visul nostru și fiecare în-
cerca să-și îndrume pașii spre orizonturi noi,
necunoscute.
Cei mai frumoși ani, pentru mine una, au
luat sfârșit... Ani pe care nu-i voi uita nicio-
dată. Deși toți ne dorim să se termine mai
repede, după ce absolvim, realizăm că aceș-
ti ani sunt de neînlocuit. Anii de liceu sunt
unici şi sunt, poate cea mai importantă
treaptă în evoluţia fiecăruia. Iar, oamenii
care ne învaţă, nu cer nimic la schimb. Fac
asta şi rămân cu satisfacţia realizărilor pe
care le au foştii lor elevi.
Mi-e dor de un liceu, de cursuri, de co-
legi, de cei care şi-au pus amprenta pe suc-
cesele mele – profesorii. Nimic nu se com-
pară cu anii de liceu. Cu amintirile vii, ce
rămân în urmă.
Munteanu (Iovan) Geanina,
medic la spitalul județean TG-JIU
ie r
ul de s

M
Fu

48
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

Bazinul Jilţului - un viitor sigur pentru În ghiozdanul fiecăruia

tineretul mătăsărean stă un baston de mareşal
Sigur că După părerea mea, în Bazinul Jilţ în
această perioadă, doi, trei ani de zile se va crea un echili- Dragi elevi
sau această epocă bru între cei care pleacă şi cei care vor Sunt absolut impresionat că, tocmai din
a fost depăşită cu să intre în sistem pentru că s-a făcut îndepărtata Americă, din alte colţuri, din
o altă situaţie. Ori- acea corecţie masivă, ştiţi foarte bine ce alte zone ale ţării v-aţi adunat toţi pentru a
cum, cu toate că s-a întâmplat în ultimi 2-3 ani de zile. sărbători cum se cuvine această zi, pentru
aici au fost închise Obligaţia noastră, a Companiei şi a a vă aminti de aceste minunate clipe petre-
mine, peste puţin factorilor locali, este că această schim- cute în tinereţea dumneavoastră pentru a
timp eu zic că dvs., bare ne-a determinat să facem nişte stabili ce se poate face în prezent, mai ales,
generaţiile care ur- corecţii şi noi, ştiţi foarte bine, că am în viitor, pentru a îmbogăţi material şi spiri- Pantelimon Manta
maţi după noi, nu produs mari degradări în mediul încon- tual acest loc aşa cum merită cu prisosinţă. - prefectul Gorjului
trebuie să vă pu- jurător; aşa se întâmplă în toate zonele Este adevărat că, în perioada dinainte
neţi problema că miniere. Obligaţia noastră morală, pro- de anul 1990, s-a pus accent pe dezvoltarea industrială a localităţii, au
nu veţi avea loc de fesională, de toate felurile, este să avem fost şi greşeli, au fost şi lucruri bune, nu trebuie să privim acea perioadă
Sunt foarte emoţionat că mă aflu la muncă, pentru că un program gândit cu suport financiar cu răutate, nici s-o bănuim, nici s-o preamărim, trebuie să învăţăm . Îmi
această activitate asaltată de curând de din acest noian de locuri în care se rea- să încercăm să refacem această zonă, amintesc, am fost ,după cum ştiţi, subprefect, după aceea vicepreşedinte
toate mijloacele de comunicare, fapt lizează producţia de cărbune au rămas care a fost o zonă deosebit de frumoasă. al Consiliului Judeţean şi acum prefect şi, prin această prismă, am putut
care demonstrează că suntem mai mul- în dezvoltare acele unităţi viabile care Cu peste 90 de ani în urmă aici, pe unde stabili împreună cu autorităţile locale obiectivele cele mai importante pen-
ţi decât suntem aici în acest colectiv de pot asigura o continuitate şi o certitudi- sunt carierele noastre, erau nişte codri
cadre didactice. Aşa se demonstrează ne a dezvoltării: aici, în acest bazin, deosebit de frumoşi şi noi avem obliga-
că noi suntem preocupaţi spre o dezvol- avem două dintre ele mai bune cariere ţia să refacem tot, acolo unde ne-am
tare pe care o meritam. Cred că sunteţi din toată ţara şi poate cele mai bune din încetat activitatea, să refacem acest
printre primele centre care organizează Europa. Aceste cariere au rezerve care mediu. Începând cu 2000, acestor ge-
asemenea acţiune lăudabilă, de care ne asigură o perioadă de 40-50 de ani de nuri de activităţi le vom aloca sume
vom aminti câţiva ani de zile. De ce se continuitate, de lucru permanent. Sigur, foarte importante. De asemenea vom
întâmplă în liceul din Mătăsari sincer vă rolul şi obligaţia noastră este ca în ace- dezvolta şi în continuare mineritul, să
spun sunt mândru pentru că şi eu am laşi timp să creăm alternative: şi aici contaţi pe sprijinul nostru mai ales după
lucrat aici destul de mulţi ani şi poate suntem o masă întreagă, în care propor- ce am constatat şi ne-am convins că
cei mai frumoşi ani ai mei. În activitatea ţia este aproape egală. Pentru această există cadre cu totul deosebite şi că
mea profesională am văzut că aici, în categorie de tineri trebuie să se creeze există nişte copii care trebuie să fie edu-
minerit, care reprezintă de fapt viitorul şi alternative. Noi, Compania Naţională a caţi pentru o viaţă nouă, deci contaţi pe
schimbarea, trebuie să atingeţi coarda Lignitului ne vom implica în viitor pe sprijinul nostru în tot ce întreprindeţi
sensibilă, educaţia şi pregătirea omului ideea creării de noi alternative; am aş- aici, pentru că suntem convinşi de faptul
ca ceea ce are mai frumos şi mai sensi- teptat să vină fel şi fel de investitori în că viitorul, va fi schimbat, viitorul ale că-
bil dezvoltă acele instincte primare pe aceste centre cu statut special, din pă- rui trepte vor fi realizate de aceşti copii, tru viaţa localităţii, pentru viaţa dumneavoastră. Trebuie să fim realişti, nu
care din păcate multe sfere le propagă. cate până acum, nu au venit; sigur spe- care au şansa de a avea cadre bine pre- trebuie să fim naivi, lucrurile se mişcă destul de greu, sunt unele probleme
Sigur vă puneţi problema ce se va în- răm să apară. În viitor ne gândim să gătite şi cu intenţii atât de generoase. gospodăreşti ce macină viaţa de zi cu zi a cetăţenilor acestei localităţi, de
tâmpla cu noi, ce viitor are acest bazin: creăm aceste alternative, să participăm Vă mulţumesc pentru şansa pe care care eu sunt convins că va căpăta cât mai repede conturul unei urbe aşa
noi parcurgem o perioadă foarte, foarte la crearea de alternative pentru ca toată mi-aţi dat-o să vin astăzi în rândul dvs. cum meritaţi dumneavoastră şi, mai ales, cei care vin după dumneavoas-
grea, poate cea mai grea din istoria lumea să depindă numai de minerit şi să şi contaţi pe sprijinul nostru. Eu vă mul- tră.
acestui bazin, perioadă în care practic fie şi activităţi de servici sau alte activi- ţumesc. Cum bine ştiţi, se apropie de finalizare alimentarea cu apă, se apropie
cu mulţi ani în urmă aici au fost aduşi tăţi în care să fie absorbită această forţă Dr. Ing. Gavril Baican, finalizarea alimentării cu gaze a localităţii, aveţi o construcţie finalizată –
mii de oameni din diferite zone ale ţării. de muncă. director general al CNLO primăria, este un liceu destul de bine situat între liceele Gorjului şi, aici, vă
fac chiar o promisiune de credinţă, mă voi zbate cu Inspectoratul, dacă va
fi nevoie, cu ministrul Educaţiei Naţionale şi cu toţi cei care ar putea gândi
PROFESOR Ana Goşea - Director, Şcoala Coro-
aiurea, că acest liceu poate să dispară.
băi.
Am rămas plăcut impresionat de câte personalităţi, pe care le cunosc
Domnule profesor, ştiut este că lucrurile bune şi
în mare parte, a dat judeţului şi ţării această zonă a Jilţului şi, din acest
frumoase nu au nevoie să fie lăudate. Se recomandă
punct de vedere, dragi copii, trebuie să ştiţi, parafrazând tot un mare gân-
singure. Am constatat acest lucru citind primul număr
ditor şi om de arme, că „în ghiozdanul fiecăruia stă un baston de mare-
al revistei liceului Mătăsari, revistă apărută prin grija
şal”. Problema este ca dumneavoastră să ştiţi – şi sunt convins că dască-
dumneavoastră. Vă mulţumesc că ne-aţi considerat
lii dumneavoastră vor face tot ce se poate în această privinţă - deci,
printre prietenii dumneavoastră, şi ai liceului dumnea-
dumneavoastră să ştiţi tehnica, să mânuiţi acest baston astfel, încât să
voastră şi ne-aţi trimis numărul inaugural. Nu fac risi-
deveniţi oameni de nădejde ai localităţii, ai judeţului şi , de ce nu, ai ţării.
pă de amabilităţi dar m-am bucurat. Nu e puţin lucru,
Aşa cum am spus, şi cu promisiunea că voi fi alături de dumneavoastră,
nu e uşor să realizezi apariţia unei reviste aşa că apla-
cel puţin cât voi sta în această funcţie, pentru a vă sprijini în dezvoltarea
udăm ideea, apreciem efortul şi priceperea şi vă felici-
urbanistică a localităţii, vă transmit toate cele bune şi să dea Dumnezeu
tăm sincer pe dumneavoastră, pe cei care v-au fost
să ne mai întâlnim şi cu alte prilejuri şi în astfel de momente fericite, feli-
alături şi au făcut posibilă realizarea ideii dumnea-
citări organizatorilor şi toate cele bune !
voastră, precum şi pe elevii dumneavoastră, autorii
Profesor Univ. Dr. Pantelimon Manta
conţinutului revistei. Prezentarea grafică, după păre-
PROFESOR Doru Ţogoe - Director al Şcolii Generale de
rea mea excepţională, conţinutul bogat şi variat au făcut ca
8 ani Raci.
primul număr al revistei să deschidă larg porţile pentru urmă-
Comuna Negomir, Judeţul Gorj:Domnule Profesor, ideea ti-
toarele. Izvorăsc dintre paginile “Murmurul Jilţului” sentimente
păririi unei reviste a liceului Mătăsari este genială, cinste dum-
puternice, gânduri profunde, frământări lăuntrice - uneori insu-
neavoastră în coordonarea activităţii acesteia, mă bucur mult
ficiente fondate şi nu prea lămurite, precum problema tinerilor
că numărul de început are un conţinut bogat în care contribuţia
singuratici. Nu am în faţă revista - am împrumutat-o şi nu mi-a
elevilor este majoră, .Dezvoltarea temelor tratate în cuprins şi
fost încă restituită - dar am păstrat în minte faptul că am citit
conţinutul lor ştiinţific este lăudabil. Aş dori ca în numerele vii-
acolo câteva poezii cum demult n-am citit, nici prin revistele
toare să scrie mai mult elevii şi să solicitaţi anumite materiale
consacrate, în care publică autori ce şi-au căpătat deja numele
şi de la colaboratorii de la şcolile anexate liceului Mătăsari.
de poeţi. În dialogul imaginar înjghebat cu liceenii care au reu-
Încă o dată apreciez în modul sincer efortul pe care l-aţi făcut
şit să-şi exprime ceea ce gândesc şi ceea ce simt în versuri, fie
pentru a da viaţă ideii ce v-a frământat de mult timp. Urez re-
în proza bună, le-am zis şi eu, precum MARELE DOMN într-ale
vistei “Murmurul Jilţului” să dăinuie ani mulţi, să cuprindă în
scrisului, Mihail Sadoveanu, “Brava, băieţi!”. Repet: felicitări,
paginile sale gândurile şi ideile elevilor şi a dascălilor de pe
domnule profesor, şi să ne picure cât mai des în minte şi în
Valea Jilţului.
suflet “Murmurul Jilţului” dumneavoastră. La mulţi ani!
e
nd a
firii vi ndatia m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
49
cit
Fa
M.J
Fu
e ț ii
Tra

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Succesul școlar-corolar al mai multor factori
Suntem în cadrul comisiei metodice a diri-
ginților, la clasa a IX-a C, protecția mediului, la
care am invitat părinții elevilor și profesorii cla-
sei, pentru a pune în dezbatere o temă de inte-
res general, intitulată: “Succesul școlar- coro-
lar al mai multor factori”. Suntem la început de
ciclu de învățământ și, după o perioadă de pa-
tru ani de zile, aceşti elevi vin să urmeze liceul
în cadrul Colegiului Tehnic din Mătăsari. Colec-
tivul profesoral este bucuros că aţi făcut o ale-
gere bună şi că aceşti copii ai noştri au posibi-
litatea să înveţela una dintre cele mai căutate
specializări din domeniul tehnologic. Dumnea-
voastră nu veniţi pe un teren gol, arid, fără re-
zultate. Aş vrea să vă spun că, în domeniul
protecţiei mediului,când încă nu aveam aceas-
tă specializare în şcoală, elevii noştri din ciclul
primar şi gimnazial participau într-o tabără na-
ţională organizată de Ministerul Învăţământului
şi veneau doi ani la rând, în 2000 şi 2001, cu
locul I pe ţară la protecţia mediului. De aseme-
nea, noi am mai avut două sau trei generaţii de
protecţie a mediului care au făcut, ca la nivel
judeţean, această meserie să fie în topul câşti-
gătorilor, din nou, ai aceluiaşi concurs de pro-
tecţie a mediului. Veniţi, aşadar, după ce noi
organizasem aici etapa judeţeană a acestui
concurs şi cei care erau la timpul respectiv în
conducerea inspectoratului judeţean apreciau
că s-a mutat capitala Gorjului la Mătăsari. Aşa
că, în numele colectivului de cadre didactice,
vă mulţumesc şi părinţilor şi elevilor, din nou,
pentru că aţi ales această instituţie de învăţă-
mânt. De asemenea, aş vrea să vă spun că am
în mintea mea o asemenea întâlnire încă de
când am dat drumul celor care au terminat
cursurile clasei a XII-a de la sfârşitul acestui an
şcolar.
Ştiam că voi lua din nou o clasă de la înce-
put, ştiam că voi proceda aşa cum am procedat
nd a
firii vi
Fu
50
e ț ii
Tra
70
de fiecare dată cu elevii, cu pă-
rinţii, cu colectivul de cadre di-
dactice de la clasa respectivă, să
găsim modalităţile necesare
pentru a avea rezultate din ce în
ce mai bune. Vedeţi dumnea-
voastră, copiii noştri şi îmi permit
să spun acest lucru, vin într-un
moment fericit al acestei şcoli. Ei
au terminat clasele a VIII-a în
momentul în care noi în Mătăsari,
ţineam, după 10 ani şi jumătate,
astă-toamnă, al doilea cerc de
română al profesorilor din liceele
Gorjului, în timp de 30 de ani. Co-
piii dumneavoastră vin în momentul în care
anul trecut, pentru prima dată în istoria învăţă-
mântului din Mătăsari, se ţinea Societatea de
Ştiinţe Filologice, filiala Gorj, a profesorilor de
limba română. De asemenea, dumneavoastră
veniţi într-un moment fericit pentru şcoală, în-
trucât noi, în cursul anului 2011 şi chiar 2012,
am sărbătorit 15 ani de jurnalism în Mătăsari.
Anul trecut, elevii noştri, prin grija profesorilor
lor, au participat şi au obţinut la concursul naţi-
onal organizat de minister, Tinere Condeie,l a
faza judeţeană, 5 locuri întâi, 3 locuri doi şi
două locuri trei, iar la faza naţională care este
tot o olimpiadă şcolară, liceul din Mătăsari a
obţinut locul III şi o menţiune. Faptul că aţi venit
aici nu este “de ici, de colo”, dumneavoastră vă
desfăşuraţi activitatea alături de un colectiv de
cadre didactice extraordinar de priceput, cu
dăruire, cu pasiune pentru actul de învăţare. Şi
veniţi în prima instituţie de învăţământ din Gorj
care are, la ora actuală, o editură şi care, de-a
lungul anilor, a tipărit în această perioadă de
care vă vorbesc aproape 20 de cărţi care scot
în evidenţă şi vor lăsa pentru viitorime activita-
tea acestei şcoli. Toate acestea sunt succese
obţinute de elevi, de cadre didactice, de comu-
nitate. Toate aceste lucruri fac cinste acestei
cetăţi a luminii care se înalță maiestuos peste
toate celelalte instituţii ale învăţământului din
Valea Jilţului, ca o coloană a infinitului. Când
ministrul învăţământului, cu 11 ani în urmă, in-
tra în această şcoală, îi raportam că strungarii
în suflete din această uzină cu foc continuu, îşi
vor aduce obolul lor şi vor face activitate de
apostolat pentru a învăţa copiii din Mătăsari
carte. Aşadar, veniţi într-un loc frumos, într-un
loc care trebuie să vă facă cinste şi într-un loc
în care trebuie să fiţi mândri că purtaţi unifor-
ma de licean, în primul colegiu din România din
mediul rural. Lucrurile sunt extraordinar de
e
m ili feri
ndatia
cit
Fa
M.J.
24
bune dacă le privim dintr-un anumit punct de
vedere.
Gândirea mea a fost ca să ne întâlnim
acum, la început de an, fără niciun fel de amâ-
nare, părinţii, elevii, cadrele didactice, pentru a
găsi modalităţile necesare în vederea obţinerii
rezultatelor pe care le dorim cu toţii şi a înde-
plinirii obiectivelor prevăzute prin programele
de învăţământ. Aşadar, ceea ce o să vedeţi pe
ecran, în filmul pregătit, sunt lucruri despre
care noi vom mai vorbi pe parcursul întâlnirilor
noastre şi vom face de aşa natură încât fiecare
să ajungeţi la locul pe care vi l-aţi propus. Am
studiat mult activitatea acestei clase. Vă fac
precizarea că nu cunosc niciun copil, deşi , în
primii patru ani, eu v-am primit aici şi v-am re-
partizat pe clase. Nu predau la ciclul gimnazial,
dar sunt în sinea mea mulţumit că Dumnezeu
m-a ajutat să trăiesc şi să-i învăţ carte pe unii
dintre copiii foştilor mei elevi. Îţi mulţumesc,
Gina, îţi mulţumesc, Simona, îţi muţumesc, De-
lia şi vă mulţumesc la toţi ceilalţi care v-aţi lă-
sat copiii să vină aici. Vreau să vă spun că i-am
simţit aproape. V-am văzut pe voi prin clase şi
sunteți o parte dintre părinţii care au terminat
liceul tot aici, dar nu ați avut cu mine, pentru că
sunteți din zonă. Avem copii frumoşi, avem co-
pii drăguţi, avem copii isteţi, avem copii care
sunt dornici de învăţat, doar dacă, împreună,
reuşim să strângem puţin şurubul, să ridicăm
ştacheta. Nu m-am sfiit de această clasă. Nu.
Nici nu am întrebat măcar ce clasă voi avea.
Ştiu că elevii trebuie să aibă un dascăl după ei
şi un diriginte şi că acela s-a nimerit să fiu eu,
vă promit că îmi voi face datoria cât de bine şi
veţi fi mulţumiţi şi dumneavoastră, părinţii şi
elevii.Î mi place să fiu robul vostru și să vă slu-
jesc cu cinste și devotament. Vă spuneam că
nu cunosc copiii. Îi ştiu după şcoli, vă ştiu pe o
parte ditre părinţi, dar rezultatele lor sunt aşa
cum sunt. Aşa că, pentru a obţine succesul
acesta de care vorbim noi, trebuie să privim
lucrurile direct şi fără ocolişuri.Trebuie să dăm
Cezarului ce e al Cezarului şi să participaţi îm-
preună, colegii mei, părinţii şi elevii la o carac-
terizare a clasei ca să ştim de unde plecăm şi
unde trebuie să ajungem.Voi, copiii, astăzi sun-
teţi ca nişte jucători în teren. Aveţi în faţa voas-
tră un antrenor care doreşte cât mai mult, aveţi
două galerii puternice, una a părinţilor şi alta a
profesorilor, care trebuie să vă îmbărbăteze şi
să vă determine să învăţaţi mai mult şi să obţi-
neţi rezultatele pe care le doriți. Am participat
în cursul zilei de sâmbătă la şedinţa festivă a
senatului Universităţii „Constantin Brîncuși”
din Târgu-Jiu , desfăşurată cu prilejul deschi-
derii noului an universitar, la care a venit şi
doamna ministru Ecaterina Andronescu. Dintre
ul Jilțu
uze
M
lu i
23
a
toţi cei care am fost acolo, s-a desprins o con-
cluzie destul de clară, că această ţară, la ora
actuală, are nevoie de tineri din ce în ce mai
pregătiţi. Şi atunci toţi cei care ne desfăşurăm
activitatea pe ogorul şcolii trebuie să facem
eforturile necesare pentru a fi la înălţimea ce-
rinţelor.
Am pregătit pentru dumneavoastră câteva
date pentru a înţelege mai bine că situaţia, deşi
este ea galbenă pe ecran, am să vi-o dau obse-
dant ca să pricepeţi pe ce creangă stăm şi să
vedem ce avem de făcut. Aşadar, această clasă
are o medie de absolvire a claselor V-VIII, de
6.10. Nu avem ditre cei 24 de elevi decât două
medii de 8, una de 8.05, a lui Rădoi Maria şi
alta de 8.02 a lui Gorun Cristina. Restul,15 elevi
au medii de 7, iar 7 elevi au medii de 6. După
cum se vede, situaţia de la sfârşitul anului şco-
lar, din şcolile din care proveniţi, v-a dat dreptul
să obţineţi un loc la această clasă, datorită me-
diilor pe care le-aţi obţinut la admitere. Aşadar,
dintre cei 24 de elevi pe care îi avem în aceas-
tă clasă, 12 sunt absolvenţi din Mătăsari, 2
sunt din Dragoteşti, 3 din Corobăi, 2 din Raci şi
câte unul din Bolboşi, Borăscu, Slivileşti şi Vă-
giuleşti. Iată, cam aceasta este provenienţa
elevilor noştri aici,în această clasă. Venind din
şcoli diferite, vom observa că şi media de ad-
mitere, datorită examenului naţional, la română
şi matematică, nu a depăşit media 6 şi este de
5.88. Din această admitere, vreau să reţineţi că
niciun elev nu a luat medii peste 7. Cea mai
mare medie o are Stăniloiu Larisa, la admitere,
6.94, după care urmează Gorun Cristina de la
Runcurel cu 6.91 şi, după aceea, urmează Cîr-
ligeanu Ciprian cu 6.77. O să spuneţi : da, dom-
nule, dar situaţiile pe care le prezentaţi dum-
neavoastră nu reflectă nici pe departe
cunoştinţele pe care le avem noi. Noi suntem
cei mai vestiţi din sud-estul Europei. Noi sun-
tem copii cu rezultate mult mai bune. Este ade-
vărat, dar rezultatele dumneavoastră, per total,
nu depăşesc, de exemplu, la română, media
5.20, la evaluarea naţională, iar la matematică
3.61. Faptul că veniţi cu note mari din gimnaziu
care se adaugă la evaluările naţionale fac ca
această clasă să plece din start cu un handicap
de clasă mediocră. Şi de aceea, îmi permit să
fac această prezentare şi în faţa colegilor mei,
şi în faţa dumneavoastră, a părinţilor şi a copi-
ilor care, pentru că voi v-aţi văzut doar situaţia
voastră, nu situația întregii clase. Nu aş vrea să
fiu interpretat greşit, dar , dacă luăm obiectul
de limba română, cu o oarecare reţinere, spun,
deşi mă doare, dar la română doi elevi au obţi-
nut media 7.50 şi 7.15. Una este din Drăgoteşti
şi iată că intră in Mătăsari cu media cea mai
mare şi cealaltă este din Văgiuleşti, Covri-
geanu, care intră şi ea cu media peste 7. Atunci
trebuie să stăm strâmb şi să judecăm drept.Ş i
copiii noştri din Mătăsari puteau să aibă alte
rezultate. Ori ,medii de 6 au obţinut 8 inşi, me-
dii de 5, şase şi medii de 4, doi, medii de 3, trei,
medii de 2, unul şi medii de 1, unul. Dumnea-
voastră veniţi şi faceţi liceu în Mătăsari care,
după primele 10 clase, nu mai este obligatoriu
şi până atunci puteţi să staţi până la 18 ani şi
vă menținem aici, corigenţi şi repetenţi. Dar eu
v-am spus încă de pe 17 septembrie 2012,
când m-am întâlnit cu 18 părinţi din 24, că în
viziunea mea, nu sunt elevi proşti şi elevi deş-
tepţi, ci elevi care trebuie să pună mâna să în-
veţe şi să obţină rezultatele pe care le merită.
Păi eu nu pot să concep că ,de la Raci voi putea
să fac română cu una care a luat 1.30. Ăla e
din....oficiu. Iar pe cele 30 de sutimi probabil că
� Continuare in pag. 51
ie r
ul de s
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

Mai întâi am intenţionat să stabilesc drept titlu al aces-
tui material de presă „Stilul de muncă „ de la Colegiul
Naţional Tehnologic din Mătăsari adică modul, felul de a fi,
de a acţiona, de a se comporta, de a vorbi sau de a crea,
aparţinând unui numeros colectiv de elevi, cadre, părinţi,
cetăţeni, oficialităţi. Dar, cum e şi normal, mai uitându-mă
o dată în dicţionarul limbii noastre, am descoperit că stilul
mătăsărean a devenit de mult o activitate demnă de imitat,
un punct de referinţă pentru toate unităţile de învăţământ
din judeţ.
Departe gândul că în şcolile noastre nu ar fi un stil con-
cret şi cu bune rezultate, rod al seriozităţii celor chemaţi să
formeze oameni instruiţi şi educaţi, dar un „ model” are
totdeauna o înrâurire binefăcătoare, aduce un suflu nou fie
prin această imitare, fie prin sugerarea de alte soluţii la
nivel particular.
Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari este, după
cum se ştie, un „colos” educaţional, cu mii de elevi şi cadre
didactice, cu o avere de mii de miliarde. La aceste cifre,
oricine se gândeşte cu seriozitate şi concluzionează că e
dificil să „dirijezi” fără nicio fisură, căci, în alt fel, „edificiul”
s-ar expune ruinării treptate…Totuşi, n-ar lipsi din acest
raţionament speranţa că „ se va găsi un om”
Şi s-a găsit. El este profesorul de limba şi literatura ro-
mână, Dumitru Dădălău, omul al cărui stil de muncă a de-
venit, cu timpul, un adevărat model, recunoscut de colegi,
de conducătorii sistemului de învăţământ, de numeroşi
oaspeţi din ţară şi de peste hotare, de părinţi şi cetăţeni.
Ce aduce nou acest stil de muncă ? Nimic mai simplu
decât simţul datoriei, conştientizarea răspunderii în faţa
elevilor şi a societăţii, dragostea pentru munca împlinită,
modestia, spiritul colectiv, respectul personalităţii etc..
Conducătorul nostru are ceva în plus: poate cuprinde o
arie extrem de vastă de probleme, cunoscând la orice oră
din zi şi noapte, ca pe o tablă de şah, mişcările care se
MODELUL MĂTĂSĂREAN
produc de la o etapă la alta, fie chiar şi pe durate de
minute sau ore, intervenind ( mutând „piesele”) după
necesitate până „câştigă” partida. În alt fel, nu are
somn până nu găseşte soluţia! Şi „tabla” lui de lucru
comportă mişcări permanente în timp şi spaţiu.
Un asemenea stil de muncă are nevoie de oameni,
de colegii săi, care au înţeles că numai în acest fel ac-
tivitatea colectivului poate purta aureola dorită. De
aceea, de ani buni, s-a consacrat ca stil comunicarea
zilnică, la prima oră, a unui mănunchi de sarcini cotidi-
ene sau de perspectivă, după o prealabilă analiză a
ceea ce ar trebui rezolvat.
Ce cuprinde „ mănunchiul de sarcini” ? Tot: de la
fiecare bancă cu starea ei, de la fiecare elev absent, de
la uniforme, legitimaţii şi numere, la pregătirea pentru nenţei la acest colegiu.
lecţii, la activitatea practică în şantier sau în ateliere, la Aici vin periodic elevi din localităţile adiacente, cu inte-
sport şi artă, la bucurii şi necazuri…Şi, când nu te aştepţi, res şi satisfacţie. În ochii lor se citeşte nerăbdarea de a fi „
aduce dovezi incontestabile la una sau alta dintre proble- titularii” acestei unităţi.
me, încât te miri când mai are timp şi pentru aceste „mici” Aici, formaţii artistice de prestigiu: ”Doina Gorjului,” ta-
(dar foarte mari!) evenimente în actul educaţional. raful din Baia de Aramă, Teatru de Stat „Elvira Godeanu”.
Ca dascăl, am cunoscut şi am încercat să ajut multe Săptămânal, rulează filme de mare atracţie, care vin să
colective didactice din judeţ o perioadă îndelungată de completeze activitatea didactică. Oricând este nevoie, se
timp: Polovragi, Roşia Amaradia, Prigoria, Ţânţăreni, Bră- pot face transmisii, prin sistemul de televiziune propriu, a
neşti, Padeş, Motru, Tisamana şi multe altele. Am reuşit să unor filme didactice, după programele şcolare: ”Morome-
mă mândresc alături de cadrele didactice din aceste unităţi ţii”, ”Baltagul”, ”Ion”, ”Pădurea spânzuraţilor”, ”Răscoala”
cu împlinirile trecute. Dar, la Mătăsari, am descoperit ceva şi multe altele.
nou: forţa şi unitatea în jurul unui om de la care toţi aşteap- În unitate se desfăşoară activităţi de înfrumuseţare, ca
tă un „semn”. Acest semn vine din clipă în clipă, smerit şi într-o întrecere, atât în interior cât şi în exterior, sub gene-
demn, mobilizator, dătător de personalitate pentru cel că- ricul sentimental „Vine, vine primăvara!”.
ruia i se adresează. Vine şi în şcoală , vine şi în sufletul copiilor şi a cadrelor,
Consiliile profesorale, comisiile metodice, şedinţele cu căci în Mătăsari şcoala devine „sanctuarul” unei rugăciuni
părinţi, manifestările publice ale elevilor: expoziţii, specta- sfinte privind viaţa lor, iubirea şi munca privegheate de un
cole, excursii şi drumeţii, vizite, întâlniri cu personalităţi ale ochi blând şi nobil - omul al cărui stil a devenit, incontesta-
vieţii sociale şi politice, înalţi prelaţi etc. poartă semnul ata- bil, un model.
şamentului marelui colectiv, al bucuriei şi mândriei aparte- Prof. Gheorghe Lungan

Succesul școlar-corolar al mai multor factori

� Urmare din pag. 50 este nota. Deci media la matematică, la nivelul afirmații, 3
le-a pus cine a corectat lucrarea acolo, că a clasei, vă spuneam la început că este de 3.61. copii îndră-
găsit două cuvinte şi nu s-a legat nici dracu’ de Părerea mea şi, cred că şi a colegilor mei, este gesc pictura,
ele. Dar, de aici şi să continui cu 2.70, tot la aceea că aceste medii sunt un puternic semnal 5-muzica și
Raci, cu 3.70 la Borăscu, cu 3.60 la Mătăsari, de alarmă care trebuie să vă determine pe voi, 8-sportul. Un
cu 3.30 la Corobăi, nu mai dau numele elevului copiii, să puneţi mâna serios pe carte, să învă- elev are inte-
că ştiţi de unde vine că sunt 3 din Corobăi, ţaţi şi să obţineţi rezultatele pe care vi le doriţi ligență foarte
m-aţi înţeles?E unul din ăştia, ca să nu vă su- şi pe care le vrem şi noi. Văzând mediul în care bună, 8 o au
păr, o dată dau şcoala, o dată dau elevul,o dată trăiţi, mediul în care vă desfăşuraţi activitatea, bună și 8-me-
....înghit şi tac, înţelegeţi ce este în sufletul situaţia dumneavoastră nu este atât de rea die, 5 au me-
meu, că situaţia este dezastruoasă. Lăudai faţă de ceea ce am avut în clasa care mi-a ter- morie foarte
Dragoteştiul că intră primul la română, dar ia şi minat anul trecut. Tot aşa am început cu 24, bună, 7-bună
4.15 la Corobăi şi în felul acesta ,cu 2.70, din am rămas cu 21 şi, până la urmă, am terminat și 5-medie, 2
nou la Raci şi cu 3.30 la Dudău nu putem să cu 19,dar aveam 8 copii care proveneau din elevi au ima-
avem rezultatele bune imediat, cu o creştere familii de divorţaţi, aveam 8 copii, ai căror pă- ginație săra-
mai mare. Dacă la română stăm aşa cum stăm, rinţi erau plecaţi în străinătate şi mai rămâ- că, 4-bogată,
elevi cheltuie 2-3 lei pe zi pe mâncare și unul
la matematică situaţia este catastrofală, pen- neam cu 8 cu care mă luptam să înveţe carte. 6-reproductivă, 5 elevi au un limbaj redus,
dă 3 lei pe zi pe navetă. 11 elevi doresc ca
tru că aici doi elevi au o medie de unu, 4 elevi Dar la dumneavoastră situaţia este alta.13 pă- 1-bogat, 6-exprimare ușoară și 2- greoaie.
dirigintele lor să fie așa cum este, bun, onest ,
au obţinut medii de 2, 3 elevi au obţinut medii rinți lucrează la Jilţ-Nord,1 2 sunt fără ocupa- Doar 4 elevi citesc ziarele Pandurul,C lick, Ga-
sincer , înțelegător și, dacă se poate, să nu le
de 3, cinci elevi au obţinut medii de 4, 6 elevi ţie, 2 sunt pensionari, 1 este şomer, iar ceilalţi zeta Sporturilor, numai 3 elevi au văzut filmul
dea teme acasă sau în clasă.
au obţinut medii de 5 şi ne-am oprit aici. Asta desfăşoară activităţi în SRL-uri, pe care şi le- ”Baltagul” la televizor și 3 elevi piesa ”O scri-
Am prezentat, în mare, câteva lucruri des-
au înființat, desfăşoară activităţi în soare pierdută”, aproape jumătate dintre elevi
pre acești copii minunați,asupra cărora trebuie
T.O.E. Elevii de la Borăscu la Banda - Școală societăţi comerciale care le asigură au fost cu părinții în vacanță la mare, în Moldo-
să ne îndreptăm cu toții atenția pentru a des-
un salariu minim pe economie naţi- va, Italia, pe Dunăre sau la bunici, la Plopșorul.
fășura o activitate performantă și să menținem
onală, iar mamele se ocupă ca ei să În majoritatea lor,toți preferă să mănânce car-
prestigiul Colegiului din Mătăsari, acolo unde a
trăiască cum trebuie şi să pună tofi prăjiți și piept de pui, sărmăluțe, salată de
fost și, dacă se poate, chiar mai mult. Îmi ex-
mâna să înveţe. Cei 5 băieţi şi 19 boeuf, supă de găluște, pizza și friptură de porc
prim convingerea că ne vom da mâna unii cu
fete sunt născuţi, unul în ’96, 15 în la grătar. După așa mâncare de bună, niciun
alții și, la sfârșitul acestui an, vom avea alte
’97 și 8 în ’98. Avem numai doi co- elev nu acordă mai mult de două ore pentru
rezultate. Vă mulțumesc pentru participare și
pii cu părinți care lucrează în străi- studiu și pentru teme, pentru că o parte dintre
vă aștept cu drag la toate activitățile planifica-
nătate, 6 stau la bloc și 19 locuiesc ei au ca obiecte îndrăgite: mingea, ursulețul,
te pe care vi le-am pus la dispoziție prin filmul
la casă. Toți copiii beneficiază de televizorul sau calculatorul cu facebook și
pe care vi l-am prezentat și pe care Îl vom
televizor, radio și calculator, iar 8 „mess”. 5 elevi au bani de buzunar, pe zi câte
pune pe site-ul Fundației și Revistei ”Murmu-
elevi au un număr redus de cărți în 10 lei, unul-9 lei, unul-7 lei, unul-6 lei, șase-5
rul Jilțului”.
biblioteca personală.După propriile lei, unul-4 lei, doi-3 lei, unul-2 lei, iar patru
Prof. Dumitru Dădălău
e
nd a
firii vi ndatia m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
51
cit
Fa
M.J
Fu
e ț ii
Tra

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Vasile Gogonea: Domnule Di-
rector, cât de reconfortantă şi de be-
nefică poate fi o întâlnire cu un prie-
ten... pentru dumneavoastră, ca om
atât de ocupat, atât de solicitat cu
problemele stringente ale conducerii
unei astfel de unităţi şcolare?
Dumitru Dădălău: Întâlnirea cu
un prieten adevărat şi după o lungă
perioadă de timp, îmi trezeşte în su-
flet o bucurie imensă că am răgazul
să stau de vorbă cu oameni de va-
loare, cu care am lucrat le-a lungul
timpului, cu oamenii pe care i-am
cunoscut, cu o ţinută morală deose-
bită, cu o valoare profesională de in-
vidiat; întâlnirea mă întinereşte, mă
linişteşte şi mă face să mă gândesc
cu nostalgie că prea repede a trecut
viaţa.
V.G.: Am avut ocazia, astăzi, în
compania dumneavoastră, să vizitez
acest liceu, nu să -l inspectez, nu
să-l controlez ci, pur şi simplu, să-l
cunosc şi pot spune că e o revelaţie
să descoperi, într-o localitate ca Mă-
tăsari, o realizare la un asemenea
nivel pe care - aş putea-o numi de
excepţie, un peisaj în învăţământul
ro­mânesc. Este munca dumnea-
voastră, este munca celor care vă
înconjoară şi pe care-i îndrumaţi în
egală măsură?
D.D.: Eu sunt un fiu al locului şi
am venit în Mătăsari după o absenţă
îndelungată şi, de câţiva ani, continui
să duc mai departe jugul vieţii şi
să-nnobilez ceea ce fratele meu a
făcut timp de 18 ani în această cita-
delă a învăţământului românesc.
Ceea ce aţi văzut dumneavoastră aici
este o părticică din viaţa noastră, din
sufletul nostru, întrucât, la îndemnul
părinţilor, ne-am întors în satul natal
să dăm lumină din lumina noastră şi
să învăţăm pe aceşti copii carte, să
facem din această instituţie o cetate
a luminii care se ridică maiestuos ca
o Coloană a Infinitului deasupra tutu-
ror instituţiilor de învăţământ din Va-
lea Jilţului.
V.G.: Pot să spun că vi se dato-
rează în foarte mare măsură ceea ce
s-a realizat aici, în baza materială, în
cizelarea personalităţii dascălilor
care predau şi chiar în educarea co-
piilor în această unitate de învăţă-
mânt.
D.D.: Eu sunt un simplu dascăl
care, vremelnic, conduc această in-
stituţie de învăţământ. Nu pot să-mi
asum niciun drept, că eu am făcut
totul în această şcoală. Tot ceea ce
este în prezent aici, ca această şcoa-
nd a
firii vi
52
e ț ii
Tra
70
CASA PRIETENULUI MEU
- interviu cu
Dumitru Dădălău,
director al C.N.T.
Mătăsari, profesor
de limba şi
literatura română
lă să rivalizeze cu oricare altă institu-
ţie de acest gen din ţară, de aceea,
prin tot ceea ce am făcut, am consi-
derat că e bine să lăsăm urmaşilor
noştri lucruri la car, poate, nu gân-
deam niciodată, dar care au fost po-
sibile de realizat într-un timp extrem
de scurt, într-un timp în care noi am
făcut adevărata reformă în învăţă-
mânt. Nu pot să-mi asum nici un
drept că eu am totul în această şcoa-
lă. Tot ceea ce este prezent aici este
rodul muncii colectivului de cadre
didactice, al părinţilor, al elevilor pe
care-i iubesc şi-i apreciez ca pe lu-
mina ochilor din cap, al comunităţii
locale... şi am vrut ca această şcoală
să rivalizeze cu oricare altă instituţie
de acest gen din ţară, de aceea, prin
tot ceea ce am făcut, am considerat
că e bine să lăsăm urmaşilor noştri
lucruri la care poate nu ne gândeam
niciodată, dar, care au fost posibile
de realizat într-un timp extrem de
scurt, într-un timp în care noi am fă-
cut adevărata reformă în învăţământ.
V.G.: Mulţi dintre elevii claselor a
VIII-a, absolvenţi ai şcolilor gorjene,
vor citi acest interviu şi, poate, ar
dori să afle de la dumneavoastră
care sunt elementele de noutate în
anul şcolar viitor?
D.D.: A intrat în tradiţia şcolii
noastre în ultimii ani de zile, ca cel
puţin de două ori pe an, cu prilejul
Zilei Mitropolitului de pe 18 decem-
brie şi în cadrul Târgului Ofertei Edu-
caţionale, să aducem la C.N.T. din
Mătăsari pe cei 550 de absolvenţi ai
învăţământului de 8 clase din cele 20
de unităţi de învăţământ din zona
noastră de influenţă: dintre Turceni
până la Apa Neagră şi de la Motru
până la Rovinari, să vină să vadă
care sunt realizările acestei şcoli,
să-i cunoască pe viitorii lor colegi, să
se întâlnească cu colectivul de cadre
didactice şi să vadă care este adevă-
rata față a acestei instituţii de învăţă-
mânt. Nu oricine se poate lăuda la
ora actuală, iertată să-mi fie modes-
tia, cu o televiziune cu circuit închis,
care are televizor în fiecare clasă; nu
oricine poate să spună că are mobili-
er nou în toate cele 30 de săli de cla-
să. Să ai o centrală termică nouă,
instalaţie sanitară, instalaţie termică,
instalaţie electrică, toate noi şi în ur-
mătorii 20 de ani nu va avea nimeni
ce să facă, întrucât toată baza mate-
rială este asigurată. Să ai ateliere, să
ai laboratoare tehnologice, să ai un
cadru propice pentru dezvoltarea tu-
turor copiilor de vârstă şcolară înce-
pând cu cei de la grădiniţă şi termi-
ndatia
M.J.
Fu
24
nând cu cei de la şcoala postliceală.
Un complex şcolar care numără
2.079 de elevi, 120 de cadre didacti-
ce şi 25 de persoane nedidactice şi
auxiliare.
V. G.: Vi se pare greu, vi se pare
uşor să coordonaţi un asemenea co-
lectiv?
D.D.: Toată viaţa mea am fost un
luptător care cântă dar, nu un cântă-
reţ care luptă, ci un om are s-a impli-
cat cu toată fibra vieţii lui în realiza-
rea obiectivelor pe care mi le -am
propus. Nu cred că, de-a lungul celor
peste 40 de ani de muncă, să-mi fi
propus ceva şi să nu fi realizat. Iată
că voi petrece anul acesta un mo-
ment deosebit al vieţii mele, în sen-
sul că voi avea posibilitatea ca în
această instituţie să sărbătorim
atestarea documentară a 110 ani de
învăţământ în Mătăsari. Este un prilej
deosebit pentru a scoate în evidenţă,
în primul rând, valorile pe care le-au
dat unităţile şcolare de la noi, din
Mătăsari. În al II-lea rând, cred că e
de datoria noastră să lăsăm urmaşi-
lor lucruri pe care le-au făcut şi îna-
intaşii, dar pe care le facem şi noi şi
de aceea, la începutul anului şcolar,
ne -am fixat nişte direcţii de acţiune
pe care vrem să ni le respectăm
până când vom desfăşura în luna oc-
tombrie „Sărbătoarea Fiilor Jilţului”
şi „Zilele Liceului”.
V.G.: Presupun că este vorba de
un ciclu mai amplu de manifestări,
motiv pentru care v-aş ruga să deta-
liaţi puţin cum se va derula el, în
principiu.
D.D.: În primul rând e vorba de
organizarea unor activităţi care să
scoată în evidenţă rolul dascălului ca
făclie şi apostol al satului de-a lungul
timpului şi să scoatem o monografie
a localităţii Mătăsari, să cuprindem
între coperţile unei cărţi toate perso-
nalităţile pe care le-a dat această
localitate de-a lungul timpului şi, sla-
vă Domnului, avem ambasadori, ge-
nerali, medici, profesori, ingineri,
miniştri, oameni care au plecat de pe
aceste locuri, să reuşim să tipărim
pentru copiii noştri o antologie de
versuri, să scoatem în continuare re-
vista „Murmurul Jilţului” - laureată a
Concursului Naţional al revistelor
şcolare organizat de Ministerul Edu-
caţiei şi Cercetării şi să întâmpinăm
anul şcolar cu o reţea şcolară vigu-
roasă, flexibilă, cu un potenţial de
cadre didactice capabile să instru-
iască tineretul şcolar, dar să fie stabil
în Mătăsari şi să se ocupe mult mai
mult ca elevii noştri să aibă rezultate
e
m ili feri
cit
Fa
a
la examenul de capacitate, de baca-
laureat, la olimpiadele şcolare, la
concursurile naţionale care se orga-
nizează.
V.G.: Ca un manager deosebit de
ambiţios şi aş putea spune, plin de
imaginaţie, un neastâmpărat al spiri-
tului şi-al muncii dăruite vocaţiei de
dascăl şi de manager, v-aş ruga să
fixaţi câteva dintre obiectivele pe
care vi le propuneţi pentru a dezvolta
baza materială a unităţii şcolare pe
care o conduceţi.D.D.: într-o şcoală,
ca şi acasă la tine, niciodată nu poţi
să spui că ai făcut totul. În fiecare zi
îţi vin alte idei, îţi dai seama că nou-
tăţile sunt din ce în ce mai multe, să
ţii pasul cu ceea ce apare în dome-
niu, şi pentru aceasta, primul lucru
pe care trebuie să-l facem în Mătă-
sari, este să ne preocupăm să învă-
ţăm, în primul rând, cadrele didactice
să lucreze pe calculator. În al doilea
rând, să punem în valoare noua reţea
de calculatoare, care valorează peste
1 miliard şi jumătate de lei şi să învă-
ţăm în special copiii care sunt în cla-
sele de matematică-informatică, dar
şi în celelalte clase de liceu şi de
gimnaziu să mânuiască cât mai bine
această tehnică a viitorului. După
aceea este un lucru foarte important
ca prin munca pe care o desfăşurăm
noi să constituim exemple de urmat
pentru toată dăscălimea din jur şi
pentru toţi copiii din această zonă, să
înţeleagă că cei care vin şi intră pe
porţile acestei instituţii de învăţă-
mânt, nu intră ca în oricare altă
şcoală, ci intră într-un colegiu şi nu în
orice colegiu ci în primul colegiu na-
ţional de la ţară, din ţară.
V.G.: Pe domnul Dumitru Dădălău
îl ştim ca pe omul care dintotdeauna
a lucrat cu tineretul şi nu oricum, ci
cu pasiune, cu dăruire şi cu perseve-
renţă. Cum ar definii domnul Dumitru
Dădălău tinereţea?
D.D.: Tinereţea este fascinaţia
vieţii. Tinereţea este lumina pe care o
vezi, lumina pe care o trăieşti, lumina
în care îţi dărui tot ceea ce ai mai
bun în viaţă şi în personalitatea ta.
V.G.: Ce este definitoriu pentru
tineretul de astăzi? Sau care sunt
elementele definitorii?
D.D.: Elementele definitorii pen-
tru tineretul de astăzi sunt multe, dar
unul dintre ele şi, cel mai important,
este preocuparea lui pentru grija zilei
de mâine şi asta mă face să susţin
acest argument prin faptul că, dacă
nouă, din Mătăsari, ne -au plecat la
sfârşitul anului trecut, 11 copii, ne
ul Jilțu
uze
M
lu i
23
-au venit pe porţile acestei şcoli 400
şi ,dacă au venit 400 înseamnă că
aceşti copii vor să înveţe carte, vor
să trăiască în viitor, vor să nu rămână
să ducă greul vieţii întorcând pă-
mântul de pe o parte pe alta, ci să
mânuiască calculatoarele, s-ajungă
în cele mai înalte sfere ale Cosmosu-
lui şi aceasta nu se poate face decât
prin învăţătură. Că sunt şi probleme
care nu s-au întâlnit în rândul tinere-
tului într-o anumită perioadă, asta
este cu totul altceva. Dar definitoriu
pentru tineretul de astăzi este studiu,
şi nu orice studiu, ci unul aprofundat
care să-l călească, să-l formeze ca
om pentru societatea de mâine care
se plămădeşte astăzi.
V.G.: Intrând în şcoala dumnea-
voastră, am avut impresia că intru în
casa unui prieten. Domnule Director,
mai este actuală noţiunea de prieten?
D.D.: Eu cred că da! Pentru că
cine a fost om, om rămâne toată via-
ţa; dacă ai fost o lichea, şi nu ţi-a
plăcut munca nu poţi să spui că eşti
prieten cu cineva. Eşti prieten cu
acela care se leagă sufleteşte de
preocupările tale, cu acela care are
încredere în posibilităţile tale, cu
acela care ştie să te aprecieze şi să-l
apreciezi, la rândul tău, la justa lui
valoare. Se împrietenesc aceia care
se leagă sufleteşte unul de altul;
restul este apă de ploaie şi vorbă în
vânt.
V.G.: Oricum, părăsind liceul,
pentru că problemele şi preocupările
sunt altele, dar totuşi am sentimentul
că păstrez în inimă şi în minte imagi-
nea unui prieten şi vă mulţumesc,
domnule Director.
D.D.: Şi eu vă mulţumesc şi vreau
să vă spun că în încheierea acestei
convorbiri mi-am adus aminte, că
acum 25 de ani, noi amândoi am le-
gat un fir care nu s-a rupt, cu toate
vitregiile vieţii. Pe timpul acela, eu,
c-un mare dascăl al Gorjului, profe-
sorul Titu Rădoi, tipăream o carte
care se intitula “Ritmuri incandes-
cente” şi care cuprindea între coper-
ţile ei pe cei mai talentaţi tineri ai
Gorjului în creaţia literară. Printre
aceia se afla si un prieten de-al meu,
s-a chemat, se cheamă şi va rămâne
veşnic tânărul Vasile.
V.G.: Vă mulţumesc din toată ini-
ma şi vă iubesc, domnule Director,
pentru tot ceea ce faceţi şi pentru
faptul că existaţi.
Vasile Gogonea, inspector
şcolar, Inspectoratul Şcolar
Judeţean Gorj
ie r
ul de s
afir
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

“Eu nu cer altceva decât ordine şi disciplină”

(Interviu cu dl. prof. Dumitru Dădălău, directorul Colegiului Tehnologic Mătăsari).
R: -Sunteţi mereu activ şi plin de iniţiativă,
domnule director?
D.D.:-Eu sunt obişnuit să şi aştept, dar mai
ales, eu sunt omul care face bine treaba şi apoi
am plecat!
-Să ştiţi că le-am povestit colegilor mei din
ţară, că la noi în Gorj există un liceu cu săli de
clasă şi laboratoare unde gândeşti că nici nu
învaţă elevi, cu bănci fără nici o zgârietură!
D.D.: -“Eu nu cer altceva decât ordine şi
disciplină, curăţenie şi respect pentru valorile
din această şcoală”. Dacă nu ştii să păstrezi ce
ai…
R:-Cum ati reuşit, domnule director?
- Cu mult curaj, cu muncă până la extenu-
are, cu relaţii până la cel mai înalt nivel, ca să
pot obţine fonduri!
R: -Care a fost reacţia colegilor dvs? Cei
din şcoală!
D.D.: -A fost extraordinară, pentru că din-
tr-o şcoală cu pereţii jupuiţi, s-au trezit în săli
de clase cu pereţii cu lambriuri, cu mese noi,
cu televizoare, cu calculatoare etc.!
R: -Cum staţi cu evaluarea?
D.D.:-Am avut cam 250 de elevi la etapa
judeţeană a concursurilor şcolare iar anul şco-
lar vrem să-l încheiem cu promovabilitatea de
98% la învăţământul primar, 95% la gimnaziu,
85% la liceu zi, 75% la seral ca şi la arte şi
meserii, cum se va spune în viitor!
R:- Cum staţi cu populaţia şcolară, cu pro-
filele solicitate?
D.D: -După primele măsuri luate, clasele
se fac sută la sută, chiar mai am nevoie de
două clase, iar profilele solicitate sunt de filo-
logie, informatică, protecţia mediului, econo-
mic, iar la arte şi meserii- mecanic de carieră
la suprafaţă, croitorie la fete!
R: -Oricum, la un eventual control, aveţi ce
arăta şi nu vă este teamă!
D.D: -Mie nu mi-a fost teamă de ceva în
viaţă, am trecut prin multe, iar o brigadă de
control, spre exemplu , dacă vine la noi, trebu-
ie să ne arate direcţia în care să mergem, pen-
tru ca să fie mai bine!
-Ca un manager educaţional de excepţie în
învăţământul gorjean, consideraţi că sunteţi
sprijinit de către factorii de decizie?
D.D: -Domnule inspector, conduc un colec-
tiv de 120 de cadre didactice şi peste 20 de
cadre nedidactice, iar dacă am realizări în-
seamnă că am alături de mine colegii mei din
şcoală, care mă iubesc, mă urmează, iar spri-
jinul din partea factorilor de decizie este o con-
diţie a succesului în activitate!
R:-Ce vă doriţi pentru viitor, domnule direc-
tor?
D.D: -Multe îmi doresc eu , domnule in-
spector! În primul rând sănătate, cât are toată
lumea la un loc, şi să mă ţină curelele să-i trag
pe toţi după mine ca un buldozer (!!), pentru a
aduce Colegiul de la Mătăsari, la nivelul celor
mai prestigioase licee de la oraş, nu de la sate!
R:-Numai dacă veţi fi, în continuare, spriji-
nit şi urmat de către colegii dumneavoastră!
D.D: -Armata care nu îşi urmează condu-
cătorul, este sortită pieirii! Colegii, cred că văd
în mine omul care îşi pune în valoare experien-
ţa de viaţă! Trebuie să îi învăţăm pe copii carte
şi să facem din acest liceu un adevărat centru
metodic!
-Mi-aţi arătat până acum punctele “tari”,
dar nu aveţi şi puncte “slabe” în activitatea
dvs., domnule director?
D.D: -Da, mai am şi puncte “slabe”, când
vistelor şcolare şi pentru cel dedicat creaţiilor
zic uneori că iau măsuri administrative cu une-
elevilor, atât de frumos numit : “Tinere conde-
le cadre care nu-şi prea fac meseria, dar eu
ie”!
mai las cu… nevederea şi unele greşeli!
R: -Suntem aici la Tismana, într-un loc bi- R: -Exact ceea ce spuneaţi, sunteţi omul
care îşi face datoria, apoi pleacă! Vă doresc
necuvântat de Dumnezeu!
succes domnule director!
D.D: -Cred că este locul care ne ajută să
Gorjeanul 3650/ 6 iunie 2003
fim mai buni, mai drepţi şi mai hotărâţi în mun-
că! Am venit pentru concursul judeţean al re-

Colegiul Național Tehnic Mătăsari recomandat de propriile recomandări

Colegiul Național Tehnic Mătăsari -re-
comandat de propriile-i recomandări Insti-
tuție modernă a învățământului gorjean, cu
o bază materială conform standardelor ac-
tuale și un colectiv de cadre didactice cu o
foarte bunăpregătire profesională. Preocu-
parea continuă a directorului, prof. Dumi-
tru Dădălău, vizează atât un act educațio-
nal de cea mai bună calitate, cât și
siguranța beneficiilor acestuia.
Olare, provine în primul rând din faptul
că, în anul 2000, prin programul de reforme
în învațământ, initiat de fostul ministru al
Educatiei Nationale, Andrei Marga, Liceului
Industrial, de până atunci, din comuna Mă-
tăsari –Gorj, i-a fost conferită titulatura de
Colegiu Național. Astfel, Colegiul Național
Tehnologic Mătăsari a devenit prima si deo-
camdată singura institutie de învațământ
liceal, din mediul rural, care s-a transformat
în colegiu național. Unitatea școlară dispune
de 27 de săli de clasă, dintre care 16 suntla-
boratoare și cabinete. Absolut fiecare sală
este utilată cu aparatură ultramodernă, do-
vadă că aici, Europa se află acasă la ea încă
de foarte mult timp. Dulapurile cu carți și
planșe tematice, rafturile cu flori, mesele de
birou, televizoarele color, calculatoarele co-
nectate la Internet, videoproiectoarele, re-
troproiectoarele, ecranele de proiecție fac
parte din dotarea obișnuită a fiecarei săli de
curs.
Fiecare sală de clasă din cadrul colegiu-
lui mătăsărean, dispune de câte un televizor
color, un calculator conectat la Internet, un
videoproiector, un retroproiector si un ecran
de proiectie, pentru o cât mai bună desfășu-
rare a actului didactic.
Recent, în cadrul CNT Mătăsari, a fost
dat în folosință un ultramodern amfiteatru,
dotat cu toate utilitățile și cu aparatură de
ultimă generație. Mobilierul, tabla magneti-
că, stația de emisie, întreaga sală de amfi-
teatru, îți lasă impresia că te afli într-o sală
de sedințe a celei mai puternice instituții
private. Toate acestea, și multe altele, re-
prezintă urme ale existețtei de mai bine de
10 ani a Fundației cultural - stiințifice
„Murmurul Jilțului”. Înființată la 17 februa-
rie 1997, Fundația a avut printre membrii
inițiatori pe profesorii Dumitru, Floarea si
Ion Dădălau, precum și pe elevii lor Alin Do-
bromirescu, Elena Ghițan, Bebe Ciutureanu,
și pe secretara Colegiului Eugenia Bărbă-
cioru.
De-a lungul vremii, Fundația cultural -
științifică „Murmurul Jiltului” a organizat o
serie de activităti cultural educative, pentru
promovarea valorilor culturale ale zonei și
animarea vieții sociale a mătăsărenilor:
“Sărbătoarea Fiilor Jilțului”, “Zilele Primă-
verii Europene”, “Zilele absolventului”,
“Alaiul obiceiurilor de iarnă”, “Ziua eroilor”
și altele. Glasul activităților, preocupărilor și
pasiunilor elevilor din Mătăsari se numește
„Murmurul Jilțului”, editată de Fundația cu
același nume și una dintre revistele școlare
apreciate în cadrul Concursurilor Naționale
ale Revistelor școlare organizate de Minis-
terul Educației, Cercetarii și Tineretului, din
ultimii ani. Astfel, revista „Murmurul Jilțu-
lui” a devenit portdrapelul elevilor din Mă-
tăsari, fiind laureată si deținătoare a locului
I pe țară, în ultimii 10 ani, rezultate care au
culminat cu ediția din acest an a Concursu-
lui National de Reviste școlare, când „Mur-
murul Jiltului” , revista Colegiului din Mătă-
sari, a obținut cel mai mare punctaj pe țară,
dintre cele 350 de reviste școlare care au
participat la concurs.
Colegiul are rezultate unice cu revista
”Murmurul Jilțului”, rezultate foarte bune
la examenele naționale, procente de pro-
movabilitate de peste 97% la Testele Națio-
nale și peste 87% la Bacalaureat. Amfitea-
trul Colegiului Național Tehnic Mătăsari
(CNT) a găzduit joi, 22 mai, “Festivalul Tu-
dor Arghezi 2008”. La eveniment au parti-
cipat peste o sută de persoane, cadre di-
dactice și edili ai mai multor localităti
gorjene, invitați de seamă fiind scriitorul
Nicolae Dragos, Nicolae Brânzan, decanul
Facultțtii de drept din cadrul Universității
Constantin Brâncuși, Marius Marian Șolea,
consilier la Ministerul Culturii și Cultelor, Al.
Doru Șerban, Directorul editurii Rhabon,
“Festivalul Tudor Arghezi 2008”- și la Mă-
tăsari Alexandra Andrei – directorul Biblio-
tecii „Cristian Tell“. Cu acest prilej, directo-
rul colegiului, prof. Dumitru Dădălău și-a
lansat cele șapte volume: “Ceta-
tea Luminii”, “Iubirea mea”, “Inimă de li-
cean”, “Din Mătăsari la Ciric”, “Muzeul Jil-
țului”, “Fiii Jilțului”, “Album didactic”.
Lucrările s-au bucurat de prezentarea
doamnei Alexandra Andrei și a distinsului
scriitor Nicolae Dragoș. Toate cele șapte
volume, sunt un valoros instrument didac-
tic, bazate pe activitatea și realizările co-
munității și Colegiului Tehnic Mătăsari.
Pentru cei tineri, cărțile profesorului Du-
mitru Dădălău sunt o punte spre înțelege-
rea a ceea ce a fost și a ceea ce ar trebui
continuat. Autorul a dorit să sublinieze că
toate aceste volume vor fi donate liceelor,
bibliotecii județene și celei naționale, pen-
tru a putea fi puse la dispoziție elevilor și
tuturor celor interesați. Scriitorul Nicolae
Dragoș a prezentat celor prezenți, în premi-
eră, ultimul său volum „Clipe din clipa cea
repede“ proaspăt ieșit de sub lumina tipa-
rului.
Ziarul Gorjului

e
nd a
firii vi ndatia m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
53
cit
Fa
M.J
Fu
e ț ii
Tra

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari - şcoala viitorului

Un liceu ca oricare altul? Da, am putea spune despre liceul
din Mătăsari, având în vedere faptul că în judeţul nostru marea
majoritate a liceelor au profiluri în domenii „grele” ale econo-
miei. Putem spune însă si NU. Şi în acest sens doresc să-mi
afirm opinia.
Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari este una din uni-
tăţile de învăţământ de tradiţie din judeţul Gorj care îşi consoli-
dează an de an statutul de liceu modern, una din cele mai per-
formante unităţi de profil. oferind şansa unei serioase
specializări profesionale, precum si aceea a unei modernizări
armonioase a personalităţii individuale.
Unitatea de învăţământ se remarcă prin acţiunile profund
active sub formă de concursuri, expuneri de probe practice,
activităţi culturale si de cenaclu, rezultate la olimpiade si
concursuri, se poate lăuda cu o funda ţie cultural -ştiin-
ţifica, un frumos muzeu al Văii Jilţurilor, un cinematograf,
o revistă intitulat ă simbolic „Murmurul Jilţului”, care are
menirea să dezvolte personalitatea elevilor, să-i facă să
iubească frumosul din natura si societate, revistă prin
intermediul căreia ne-am fă cut cunoscuţi în întreaga
ţară si care s-a situat în ultimul timp pe primele trei lo-
curi pe ţară printre revistele şcolare.
Numeroşi elevi, absolven ţi ai şcolilor gimnaziale din
zonele di- mprejurul localităţii Mă tăsari, care are un far-
mec neconfundat, care face parte din acea divina operă
de artă, din acea simfonie geografică ce se cheamă Ro-
mânia, se înscriu an de an aici datorită compatibilităţilor
lor de formare cu oferta şcolii, dar si cu evoluţiile previ-
zibile ale mediului economic şi social. În decursul anilor,
tot mai mulţi absolvenţi s-au angajat în meseriile pentru
care s-au instruit, ori şi-au continuat studiile, devenind
specialişti de renume pe plan local si naţional. Deschiderea
festivă a cursurilor şcolare, serbările ocazionate de comemora-
rea evenimentelor istorice şi a personalităţ ilor literare, sărbăto-
rirea Zilelor Liceului, majoratului, balului bobocilor si a Fiilor
Jilţului, să rbătorilor de iarnă si de sfârşit de an şcolar compe-
tiţiile sportive, au intrat deja în tradiţia liceului nostru făcând din
Mătăsari, un leagăn de cultură si civilizaţie.
În ultimii ani de zile, preocuparea conducerii şcolii a fost
găsirea de soluţii pentru cre şterea bazei materiale precum şi a
numărului de clase şi profiluri astfel că la ora actuală liceul are
clase de electronişti automatizări, matematică informatica, filo-
logie, şcoala profesională, ucenici precum şi cursuri postliceale
de maiştrii, iniţiere în calculatoare şi operator calculator.
Somptuoasa clădire are aspectul unei şcoli moderne, cu
săli încăpătoare şi luminoase, coridoare lungi lambrisate îm-
brăcate în mochete vesele, cu pereţii împodobiţi cu panouri
tematice, expoziţii de pictură , flori, materiale didactice intere-
sante si frumos executate de cadre didactice ale şcolii împreu-
nă cu elevii. Sălile de clasă au un aspect estetic deosebit, dato-
rită ingeniozităţii cu care au fost împodobite: mobilier nou, flori,
tablouri, încât liceul nostru rivalizează cu licee din judeţ si chiar
din tară.
La Mătăsari, există un învăţământ orientat pe valori. Sun-
tem conectaţi la tot ce este mai nou si mai modern în materie
de informaţie, avem un colectiv de dascăli care ne fac cinste,
suntem cu toţii o familie în care domneşte punctualitatea, ver-
acitatea, disciplina presupusă de obţinerea unor performante
respectul fată de aproapele nostru ca fiinţă similară nouă, aju-
torarea celui aflat în dificultate, receptivitatea la argumente
sunt valori ce merită a fi cultivate în orice context si oricând în
învăţământ. Avem laboratoare, o sală de sport bine dotată, un
atelier şcolar echipat cu toate maşinile şi instalaţiile necesare
unui proces modern de învăţământ ce funcţionează pe module
ş i specialităţi si ceea ce este cel mai important, dispunem de
un laborator de informatică dotat cu aparatură ultramodernă,
calculatoare ultra performanţe. Ne numărăm printre cei peste
800 de milioane de abonaţi la internet din întreaga lume şi dis-
punem de multiplele avantaje oferite de această reţea mondia-
lă de informatică, fără precedent în istorie.
Comunicarea stă la temelia tuturor evoluţiilor si revoluţiilor,
defineşte prin fluxuri şi calitate fiecare acţiune. Lanţul determi-
nărilor izvorâte din optica informaţională se extinde asupra tu-
turor domeniilor de activitate, de la asigurarea resurselor mate-
riale pân ă la relaţiile sociale ş i până la comportamentul
individual, ceea ce a generat un impact deosebit în procesul
şcolar de instruire,creionul şi tastatura, video terminalul şi pro-
gramele adaptate materiilor şcolare devin în egală măsură
componente de bază ale procesului didactic şi pedagogic. Fan-
tezia elevilor, uşurinţa cu care aceştia se acomodează cu lucrul
la calculator şi eficienţa predării practice a lecţiilor, iată câteva
argumente în favoarea învăţământului asistat de atotputernicul
calculator. Calculatorul este pentru elevi şi, nu numai, un uni-
vers frumos în care îşi dau întâlnire inteligența,calmul, răbda-
rea şi logica, un univers de cunoştinţe, care pot fi înţelese pre-
tutindeni. Ecranul magic al calculatorului îi ţine pe copii într- un
ritm permanent de lucru, se poate spune chiar că maşina îl
obligă pe elev să lucreze şi să gândească în orice moment, de
aici reieşind clar eficienţa si randamentul computerelor acum,
în era informaticii, în plină explozie a pătrunderii calculatorului
în orice activitate. Prin utilizarea calculatoarelor în şcoală se
sensibilizează tineretul cu o tehnologie de vârf a viitorului. Dis-
punem, de asemenea, de televiziune cu circuit închis.
Ce înseamnă televiziunea în epoca modernă şi ce rol joacă
în informarea și educarea publicului larg, ştim cu toţii . Sistemul
TV, acest „prieten” de nădejde al fiecăruia dintre noi, este rela-
tiv tânăr, ţinând pasul cu dezvoltarea tehnologiilor, transfor-
mându-se în „cutia cu miracole a secolului XX”. Avem o biblio-
tecă cu mii de volume prin care acoperirea cu necesarul de
informaţie în toate domeniile este forate bună. Datorită faptului
că sfera cunoştinţelor ştiinţifice crește foarte repede, că timpul
de trecere de la descoperirea ştiinţifică la aplicarea ei în
practică este din ce în ce mai scurt, omul trebuie să
înveţe toată viata pentru a se putea adapta uşor și efici-
ent la noi profesii, la noi condiţii de muncă şi viață.
Şcoala este mijlocul principal de pregătire a cetăţenilor
de mâine ai societăţii. Ei îi revine sarcina de a-i învăţa
lucruri ce nu se vor perima repede, de a- i informa în
aşa fel, încât să se poată orienta singur într-un câmp de
probleme mereu noi. Școlii, prin neobosiţii ei slujitori, îi
revine marele merit de a modela și forma cetăţenii vii-
tori ai societăţii.
Animaţi de dorinţa de a transmite cât mai multe cu-
noştinţe elevilor, cadrele didactice de la şcoala noastră
au fost mereu receptive la tot ce a fost nou în domeniul
educaţiei. Acest lucru se poate observa și dintr -o ana-
liză a rezultatelor obţinute de elevii noştri în ultima peri-
oadă, care au demonstrat mereu că la Mătăsari se face
învăţământ de calitate, performant.
Acum, când valorile tradiţionale cunosc o oarecare descen-
denţă, când poezia nu mai constituie raţia de spiritualitate,
doza inoculată de fiecare dependent de frumos zi de zi, când
neclaritatea clipei tinde să devină sau, mai rău, a şi devenit
prioritate pe lista de valori a individului, într-un Mătăsari al sfâr-
şitului de secol şi mileniu, se încearcă cu optimism constructiv
reînnoirea si revitalizarea tradiţiilor pierdute, se încearcă şi
chiar se reuşeşte menţinerea nestinsă a torţei spiritualităţii
umane. Că sunt întruniri cu personalităţi, scriitori, jurnalişti, fi-
lozofi, oameni de marcă-adevărate modele, că sunt activităţi de
cenaclu sau distractive, cert este că elevului mătăsărean nu i
s-a permis lâncezirea minţii, iar acesta este un lucru benefic.
Învăţământul nostru va încuraja, prin organizare, iniţiativa și
competiţia și va favoriza înnoirea.
Vizita profesorului universitar, doctor, Andrei Marga, minis-
trul Educaţiei Naţionale în Mătăsari cu prilejul atribuirii titlului
de Colegiu Naţional Tehnologic – Grupului Şcolar Tehnologic
Mătăsari, în ziua de 9 noiembrie 2000, ne obligă, ne mobilizea-
ză, ne face să dovedim că merităm ceea ce am obţinut și de-
monstrează ca mătăsărenii, atunci când vor, pot să facă multe,
să fie mai buni decât alţii.
Claudiu Mihăiţă Chisega

Colegiul Naţional Tehnologic - unicat în România

În timp ce învăţământul româ-
nesc înoată prin reforme şi restruc-
turări pentru a-şi găsi făgaşul nor-
mal, într-o comună din Gorj fiinţează
o şcoală unicat în România, Colegiul
Tehnologic Mătăsari, singurul cole-
giu din mediul rural. Ca urmare a
redresării şi reorganizării mineritu-
lui din zona Jilţ, au început să apară
rezultate pozitive pentru această
unitate de învăţământ. Odată cu în-
ceperea anului şcolar 2002-2003,
numărul de elevi cuprins în planul
de şcolarizare va depăşi cifra de
1.800.
Cu toate că zona este conside-
rată preponderent minieră, aici se
pregătesc elevi pentru foarte multe
nd a
firii vi
ramuri din industrie şi economie.
Colegiul dispune în acest moment
de 27 de săli de clasă, din care 16
sunt laboratoare şi cabinete. S-au
finanţat două cabinete de informati-
că conectate la Internet şi un cine-
matograf unde rulează în fiecare zi
de vineri un film.
Clădirea atelierului-scoală are 8
săli dotate excelent, iar internatul
poate asigura cazarea a 80 de elevi.
Pentru acest an şcolar, efectivele de
elevi au ajuns din nou la 1.800,
după ce în anii trecuţi scăzuseră !a
1.100. Rata de promovabilitate este
de peste 90 %, iar rata de abandon
şcolar se situează sub 4%. Directo-
rul general al Colegiului, Dumitru
ndatia
M.J.
Dădălău, ne-a declarat: „Colegiul
nostru este unicat în România. Do-
rim să avem rezultate deosebite,
pentru că avem profesori deose-
biţi. Puţine şcoli pot să se prezinte
în aceşti ani cu rezultate care pot fi
comparate cu cele obţinute de
noi”. Planul de şcolarizare pentru
viitorul an de învăţământ prevede
cinci clase pentru liceul de zi, pe
specialităţi, două clase pentru în-
văţământ deschis ia distanţă, patru
clase pentru şcoala profesională si
câte două clase pentru ucenici si neficia de o atenţie mai mare din mândria noastră. Deocamdată sun-
cursuri postliceale. partea autorităţilor judeţene, la Mă- tem prea săraci ca să ne dorim mai
Primarul comunei Mătăsari, tăsari ar mai putea fi şi alte obiecti- mult”.
Gheorghe Gaşpar, spune că, dacă ve la loc de cinste: „Colegiul este Cornel CICIU,„Ediţie
localitatea pe care o conduce ar be- Specială”, nr. 275/13.02.2002
e
m ili feri ul Jilțu
uze ie r
ul de s
cit
Fa

M
Fu

54
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

Colegiul Naţional Tehnic Mătăsari, instituţie model

a învăţământului gorjean
Colegiul Naţional Tehnic din Mă-
tăsari este printre puţinele instituţii cu
care se pot mândri oamenii din locali-
tate. Este printre cele mai mari unităţi
de învăţământ din Gorj, având un total
de 1.847 de elevi. Directorul colegiu-
lui, profesorul de limba şi literatura
română, Dumitru Dădălău, spune că
şcoala din Mătăsari este unicat. Este
singura şcoală din ţară care are tele-
viziune cu circuit închis. Cu toate că
vizita noastră a coincis cu un moment
trist (primise vestea că-şi pierduse o
rudă apropiată într-un accident de
circulaţie şi avea lacrimi în ochi), a
avut totuşi puterea şi amabilitatea de
a ne pune la dispoziţie toate datele
necesare informării şi documentării
noastre.
Spunem acest lucru şi trebuie
evidenţiată deschiderea Domniei Sale
spre dialog, pentru că în cu totul alt
mod au stat lucrurile la Primăria Mă-
tăsari. Astfel, am aflat că în anul 2003
s-au împlinit 110 ani de când fiinţea-
ză instituţia învăţământului în Mătă-
sari. O primă atestare documentară a
şcolii o regăsim în jurul anului 1893.
În 1980 se înfiinţează primele clase
liceale, iar în anul 1984 se dă în folo-
sinţă Grupul Şcolar Industrial Minier
care, la 9 noiembrie 2000, îşi schim-
bă denumirea în Colegiul Naţional
Tehnic Mătăsari. Fiind o zonă mo-
noindustrială cu specific mineresc,
populaţia era constituită din oameni
veniţi din toate colţurile ţării. După
prima disponibilizare, numărul locui-
torilor a scăzut aproape la jumătate
şi, normal, şi cel al copiilor. În prezent,
în Mătăsari mai sunt aproximativ
două mii de elevi şi 120 de cadre di-
dactice ce instruiesc copiii de la gră-
diniţă, şcoala primară, gimnazială,
profesională, şcoală de arte şi mese-
rii, seral. Colegiul cuprinde o gamă
largă de specializări. Astfel, la profilul
real există clase de matematică, in-
formatică, chimie, biologie; la profilul
uman – filologia; la profilul tehnic:
protecţia mediului, electronişti auto-
matizări; la profil servicii: economie,
contabilitate, finanţe, în total 84 de
clase.
„Şcoala din Mătăsari se sprijină
pe trei piloni importanţi: avere, putere
şi spirit”, spune Du-
mitru Dădălău. „Ave-
rea constă în baza
materială de care dis-
punem. Chiar dacă
suntem singurul liceu
din mediul rural, pu-
tem spune că suntem
apţi să rivalizăm cu
orice instituţie de în-
văţământ din mediul
urban din ţară şi chiar
suntem convinşi că
ne situăm deasupra
multora dintre aces-
tea. Şcoala a fost mo-
dernizată.
Din nişte săli cu pereţii jupuiţi şi
degradaţi avem acum lambriuri,
mese şi bănci noi. Avem chiar şi o
centrală proprie care asigură încălzi-
rea şcolii şi care este nou-nouţă. Sun-
tem singura şcoală din ţară care are
televiziune cu circuit închis. În fiecare
sală de clasă există câte un televizor
unde elevii vizionează filme educati-
ve”. Chiar în timpul vizitei noastre, pe
ecranele televizoarelor rula filmul
”Moromeţii”. „Avem o reţea de calcu-
latoare, toate noi, în număr de 45,
conectate la internet, cabinete şi la-
boratoare. În localul grădiniţei am re-
uşit, cu eforturi proprii şi cu ajutorul
sătenilor, să încropim un muzeu, Mu-
zeul Jilţului, în care puteţi vedea
obiecte şi veşminte folosite de înain-
taşii noştri”. Am vizitat şi noi muzeul
şi priveam fascinaţi când la exponate,
când la lacrima din colţul ochiului pe
care domnul director se tot chinuia
s-o şteargă în timp ce ne arăta şi ne
prezenta istoria fiecărui exponat din
micul muzeu, în care omul Dădălău
îşi pusese o fărâmă de suflet.
Aşa am înţeles care era cel de-al
doilea pilon pe care se sprijină şcoala
din Mătăsari: puterea de muncă,
munca până la extenuare şi experien-
ţa acumulată în timpul vieţii. „Suntem
o instituţie de temut, cu cel mai mare
număr de dascăli din judeţ. Asta este
puterea noastră”, exclamă emoţionat
directorul Dădălău. „Spiritul, cel de-al
treilea pilon, se bazează pe instrucţie.
Avem un procent de promovabilitate
de peste 95% la capacitate şi bacala-
ureat, peste 80% dintre elevii noştri
au intrat la facultăţi. Unii dintre ei
s-au încadrat în producţie. Până în
2003 am avut trei clase finanţate de
Compania Naţională a Lignitului Olte-
nia, clase în care elevii aveau burse
de peste un milion de lei pe lună, plus
haine, transport şi masă gratuită.
Cele trei clase aveau contract de
5 ani cu CNLO. Ne putem lăuda cu
locuri de II şi III la etapele judeţene ale
olimpiadelor la matematică, română,
economie. De patru
ani suntem laureaţi ai
concursurilor şcolare
organizate de Minis-
terul Educaţiei, Cer-
cetării şi Tineretului,
de trei ani la rând ob-
ţinem locul I pe ţară la
concursul de Protec-
ţie a Mediului. Avem
şi un campion naţio-
nal la box, Boroş
Francisc (anul II la
profesională), câşti-
gătoare a locului I pe
judeţ la cros, două
medalii de aur şi una
de bronz la campionatele naţionale
de semimaraton, organizate de Fede-
raţia de Atletism.
În fiecare an organizăm manifes-
tări tradiţionale din care exemplific
„Sărbătoarea Fiilor jilţului”, planifica-
tă în primele săptămâni din octom-
brie, „Zilele Liceului”, „Zilele Majora-
tului”, Zilele Absolventului”, „Târgul
Ofertei Educaţionale”, „Alaiul Obice-
iurilor de Iarnă”, „Serbările Primăve-
rii”, pe 9 noiembrie „Ziua Colegiului
Tehnic Mătăsari”. În Mătăsari fiinţea-
ză o fundaţie cultural – ştiinţifică
omonimă a revistei ce ne aparţine,
„Murmurul Jilţului”, revistă în care au
fost publicate o serie de studii şi poe-
zii ale elevilor, antologii de versuri.
Mai avem şi un cerc de pictură şi un
cenaclu, „Scorpionul”, şi multe alte
activităţi creative şi educative”.Das-
călul Dumitru Dădălău s-a născut în
satul Croici şi, fiind un om de-al locu-
lui, şi-a pus amprenta pe viaţa cultu-
rală a locurilor în care trăieşte, insu-
flându-le semenilor dragostea pentru
muncă şi demnitate.
Este titular de 20 de ani la catedra
de limba şi literatura română şi, din
anul 1998, director al Colegiului din
Mătăsari. Pune suflet în tot ceea ce
întreprinde şi are la activ importante
realizări. În anul 1998 tipăreşte anto-
logia „Fereastra sufletului”, prefaţată
de scriitorul Nicolae Dragoş. Organi-
zează cenaclul literar „Scorpionul” şi
publică albumul de pictură „Culorile
libertăţii”, se implică şi sprijină publi-
carea a două volume de poezii – „În-
gerul cu călimară” al lui Alin Dobro-
mirescu şi „Suferinţa stelelor” al lui
Cornel Bălescu. La 1 decembrie 1996
înfiinţează Fundaţia „Murmurul Jilţu-
lui” şi revista cu acelaşi nume. Lăsâd
faptele să vorbească, nu ne rămâne
decât să urăm tuturor celor care pun
umărul pentru binele tinerei generaţii,
mult succes şi aprecieri pe măsura
eforturilor!
Amalia Negrescu & Otilia
Burciu, Oglinda Gorjului
3-9martie 2004

Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari - adevărată Şcoală Europeană

Într-o societate modernă, în care se pune din ce în ce mai mult
preţ, poate mai mult decât altădată, pe valoare, pe principii, pe rezul-
tate, într-o societate modernă românească, în care învăţământul, par-
că asemenea unui oponent la tendinţa generală, se scaldă încă într-o
mare de nereuşite, într-o astfel de societate există undeva, într-o co-
mună din Gorj, o şcoală unicat în România, Colegiul Naţional Tehnolo-
gic Mătăsari.
Unicitatea acestei instituţii şcolare, provine, în primul rând, din
faptul că în anul 2000, prin programul de reforme în învăţământ, iniţi-
at de fostul ministru al Educaţiei Naţionale, Andrei Marga, Liceului In-
dustrial, de până atunci, din comuna Mătăsari – Gorj, i-a fost conferită
titulatura de Colegiu Naţional. Astfel, Colegiul Naţional Tehnologic Mă-
tăsari a devenit prima şi, deocamdată, singura instituţie de învăţământ
liceal, din mediul rural, care s-a transformat în colegiu naţional.
Situat într-o localitate defavorizată din multe puncte de vedere,
Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari se înalţă maiestuos, ca o adevă-
rată Coloană a Infinitului, fiind clădirea cea mai de preţ, cea mai se-
meaţă şi cea mai des căutată din zonă. Ca o adevărată Cetate a Lumi-
nii într-o vale a plângerii, ca un Paradis în mijlocul infernului, despre
Colegiul din Mătăsari, toţi cei care i-au călcat pragul au avut ce vedea
şi, mai ales, au putut să spună şi altora că şcoala din Mătăsari, deve-
nită singurul Colegiu din ţară de la ţară, dispune de 30 de săli de clasă,
dintre care 16 sunt laboratoare şi cabinete. Clădirea atelierului-școală
are şi aceasta 8 săli dotate excelent, iar internatul poate asigura caza-
rea a 80 de elevi. Absolut fiecare sală este utilată cu aparatură ultra-
modernă, dovadă că aici, Europa se afla acasă la ea încă de foarte
mult timp. Dulapurile cu cărţi şi planşe tematice, rafturile cu flori, me-
sele de birou, televizoarele color, calculatoarele conectate la internet,
videoproiectoarele, retroproiectoarele, ecranele de proiecţie fac parte
din dotarea obişnuită a fiecărei săli de curs. Să nu fie cu mirare dar,
fiecare sală din cadrul Colegiului mătăsărean, dispune de câte un te-
levizor color, un calculator conectat la Internet, un videoproiector, un
retroproiector şi un ecran de proiecţie. Toate pentru o cât mai bună
nd a
firii vi ndatia
M.J
Fu
e ț ii
Tra
desfăşurare a actului didactic. Mai mult, CTM dispune de condiţii
moderne de trai, în sensul că există apă potabilă frecventă, gaze,
centrală termică, instalaţie sanitară la condiţii occidentale. Cabinetul
medical asigură şi acesta bunul mers al vieţii sociale din cadrul CTM.
Transportul elevilor se face gratuit de la şi înspre casă, cu două mi-
crobuze obţinute prin programele Guvernului şi prin grija conducăto-
rilor de la Mătăsari. Recent, tot în cadrul CNT Mătăsari, a fost dat în
folosinţă un ultramodern amfiteatru, dotat cu toate utilităţile şi cu
aparatură de ultimă generaţie. Mobilierul, tabla magnetică, staţia de
emisie, întreaga sală de amfiteatru, îţi lasă impresia că te afli într-o
sală de şedinţe a celei mai puternice instituţii private.
Toate acestea şi multe altele, reprezintă urme ale existenţei de
mai bine de 10 ani a Fundaţiei cultural - ştiinţifice „Murmurul Jilţu-
lui”. Înfiinţată la 17 februarie 1997, Fundaţia a avut printre membrii
iniţiatori pe profesorii Dumitru, Floarea şi Ion Dădălău, precum şi pe ştiut să sfinţească locul ca nimeni altul, omul care se află în umbra a
elevii lor Alin Dobromirescu, Elena Ghiţan, Bebe Ciutureanu, şi pe se- toate acestea şi spre care trebuie să se îndrepte toate laudele declara:
cretara Colegiului, Eugenia Bărbăcioru. De-a lungul vremii, Fundaţia „Colegiul nostru este unicat în România. Suntem cea mai mare insti-
cultural - ştiinţifică „Murmurul Jilţului” a organizat o serie de activităţi tuţie de învăţământ, prin numărul de suflete care învaţă şi lucrează
cultural-educative, pentru promovarea valorilor culturale ale zonei şi aici, peste 2000. Avem rezultate unice cu revista ”Murmurul Jilţului”,
animarea vieţii sociale a mătăsărenilor : “Sărbătoarea Fiilor Jilţului”, rezultate foarte bune la examenele naţionale, procente de promovabi-
“Zilele Primăverii Europene”, “Zilele absolventului”, “Alaiul obiceiurilor litate de peste 97% la Testele Naţionale şi peste 87% la Bacalaureat,.
de iarnă”, “Ziua eroilor” şi altele. Avem parteneriate cu 8 ţări, ocazii cu care am efectuat şi am primit
Glasul activităţilor, preocupărilor şi pasiunilor elevilor din Mătăsari mai multe vizite ale partenerilor noştri europeni, în cadrul programului
se numeşte „Murmurul Jilţului” , editată de către Fundaţia cu acelaşi internaţional Commenius. Avem participări şi rezultate foarte bune la
nume şi una dintre revistele şcolare apreciate în cadrul Concursurilor o serie de concursuri: Winners, Olimpicii cunoaşterii, Cangourul, locul
Naţionale ale Revistelor Şcolare organizate de Ministerul Educaţiei, I la protecţia mediului şi altele. Dispunem de o bază materială de invi-
Cercetării şi Tineretului, din ultimii ani. Astfel, revista „Murmurul Jilţu- diat şi asta doar pentru ca elevii noştri să înveţe în condiţii cât mai
lui” a devenit portdrapelul elevilor din Mătăsari, fiind laureată şi deţi- bune“.
nătoare a locului I pe ţară, în ultimii 10 ani, rezultate care au culminat Toate acestea şi altele, ne îndreptăţesc să decretăm şi noi Colegiul
cu ediţia din acest an a Concursului Naţional de Reviste Şcolare, când Naţional Tehnologic din Mătăsari o şcoală unicat în România şi demnă
„Murmurul Jilţului” , revista Colegiului din Mătăsari, a obţinut cel mai de onoarea pe care a primit-o, de curând, din partea Ministerul Educa-
mare punctaj pe ţară, dintre cele 350 de reviste şcolare care au parti- ţiei, Cercetării şi Tineretului, aceea de ŞCOALĂ EUROPEANĂ.
cipat la concurs. Directorul Colegiului, Dumitru Dădălău, omul care a Alin DOBROMIRESCU, Revista Condei, nr.3/2007
e
m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
55
cit
Fa

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

COLEGIUL NAŢIONAL TEHNOLOGIC MĂTĂSARI, UN MIC

PARADIS ÎN MIJLOCUL INFERNULUI
În urmă cu un an, prin programul de reforme în învăţământ,
iniţiat de fostul ministru al Educaţiei Naţionale, Andrei Marga,
Liceului Industrial din comuna Mătăsari - Gorj i-a fost conferită
titulatura de Colegiu Naţional. Astfel, Colegiul Naţional Tehnolo-
gic Mătăsari a devenit prima şi, deocamdată, singura instituţie
de învăţământ liceal din mediul rural care s-a transformat în
colegiu naţional.
Recent, am efectuat o vizită la această unitate şcolară, să
vedem dacă îşi merită titlul acordat. Şi într-adevăr, am avut ce
vedea !
Chiar de la intrarea pe poarta şcolii te întâmpină patru an-
tene parabolice, de parcă ai intra într-un studio de transmisie a
programelor prin cablu. Mai târziu aveam să aflăm că, în-
tr-adevăr, CNT Mătăsari îşi are o staţie proprie prin care se pot
urmări 20 de programe transmise prin satelit, fiecare sală de
clasă și laborator, fiind dotate cu câte un televizor color, mo-
dern, cu teletext şi există câte un elev care răspunde de televi-
zor.
La uşa de la intrare în colegiul propriu-zis este un elev de
serviciu care te poate îndruma. La ora vizitei noastre inopinate,
domnul director Dumitru Dădălău se afla în cabinetul dumnea-
lui care, mai degrabă, seamănă cu un birou ministerial. Bucu-
ros de oaspeţi, domnul director s-a oferit să ne conducă prin
câteva săli de cursuri, chiar în timpul orelor. Fiecare e!ev purta
uniformă, iar în clase n-am mai întâlnit clasicele bănci care
scârţâie şi trosnesc din toate încheieturile, ci măsuţe cu alură
de birouri, la care tinerii studioşi stau doi câte doi. Dulapuri cu
cărţi şi planşete tematice, rafturi cu flori şi nelipsitele televi-
zoare color fac parte din dotarea obişnuită a fiecărei săli de
curs.
În laboratorul de informatică, circa 15 calculatoare, clavia-
tura şi mouse-ul necesare îi ajutau pe tineri să-şi desăvârşeas-
că cunoştinţele şcolare în cel mai occidental stil. Am trecut şi
prin cancelaria profesorilor şi prin biblioteca în care domnişoa-
ra Doina Dădălău abia pridideşte să împrumute cărţi de speci-
alitate sau de beletristică tinerilor setoşi de cunoaştere. Tot în
bibliotecă este amenajat un punct de documentare profesiona-
lă şi o expoziţie cu diferite publicaţii în care s-a
scris despre această instituţie şcolară. Aici am
putut răsfoi cartea “Fereastra sufletului” - volum
de poezii care înmănunchează creaţiile elevilor,
dar şi revista colegiului, intitulată “Murmurul Ji-
lţului” care, recent, a ajuns la cel de-al 19-lea
număr. Despre “Centrul Mătăsari al Ofertei Edu-
caţionale - 2001”, unde elevii clasei a VIII-a se
pot informa pe ce drum al şcolirii vor păşi mai
departe, am scris într-un material anterior.
Faptul că peste tot domneşte ordinea şi cu-
răţenia, că toate holurile arată ca la un hotel de
cinci stele, că toate toaletele sunt placate în gre-
sie, demonstrează încă o dată modernitatea
acestei instituţii de învăţământ. În recreaţii, ele-
vii pot lua o mică gustare caldă sau o răcoritoa-
re, chiar la un minibufet amenajat în curtea şco-
lii. covorul de cauciuc montat pe tamburul de întoarcere la care
Tot în interiorul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari a au fost ataşate gradenele tribunei. Astfel, combinaţia respecti-
fost amenajat “Muzeul Jilţurilor” cu obiecte şi documente care vă ţine loc şi de material didactic şi de “suport” pentru galeria
amintesc de cele mai vechi ocupaţii şi de portul popular de pe echipei de fotbal a colegiului. Aici au fost plantaţi circa 400 de
Valea Jilţului, dar şi de cea mai nouă îndeletnicire a localnicilor, tei tineri, majoritatea s-au prins, iar când aceştia vor creşte şi
mineritul. Cel mai mult ne-a impresionat colecţia de numisma- vor fi în floare, va fi un adevărat paradis.
tică. L-am întrebat pe domnul director Dumitru Dădălău de unde
Sala de sport este la fel de bine dotată. Dar, faţă de alte a făcut rost de fonduri pentru a realiza asemenea minune de
clădiri de acest gen de la instituţii similare, în timpul cât nu şcoală. A răspuns simplu: “Am găsit soluţii. Dacă vrei, poţi!”.
sunt activităţi sportive, aici pot rula filme artistice şi documen- Aşadar, secretul îi aparţine.
tare, fiind dotată cu toată aparatura necesară. Colegiul din Mă- Am părăsit Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari profund
tăsari se mai poate mândri cu ceva: o centrală termică proprie, impresionaţi, promiţând că vom reveni. Odată ajunşi în stradă,
automată, cu tehnică de ultimă oră, care tocmai se află în pro- am constatat câtă discrepanţă, câtă diferenţă există între blo-
be tehnologice. Astfel că, la iarnă, pot să vină şi gerurile arcti- curile muncitoreşti, majoritatea aflate în paragină şi această
ce, elevii şi cadrele didactice nu vor tremura în paltoane, aşa unitate şcolară pe care îndrăznim s-o numim de elită, încât
cum se întâmplă în alte şcoli. Colegiul ni se pare o oază a Paradisului aruncată în mijlocul...
Am pătruns şi în curtea şcolii, pe baza sportivă sau în locu- Infernului!
rile de recreaţie. Terenul de fotbal este mărginit într-o parte de
cea mai originală tribună pe care am văzut-o vreodată : un Nicolae Giorgi, Gorjeanul, 23 mai 2001
fragment de bandă rulantă pentru transportul cărbunelui, cu

Colţ de Rai CURSĂ SENTIMENTALĂ

În buchetul de flori al familiei Elena şi Ion Ciortan bază o viguroasă pregătire profesională, pregătind
Spun cu mândrie, indiferent cui mă întreabă, că sunt fiica Jilțului, căci îmi trag rădă- se prinde un boboc de floare şi singurul, pe elevi olimpici. Ce o face să fie atât de bună într-o
cinile din această provincie situată într-un colț al țării, la 350 de km de locul în care 27.08.1951, la Mătăsari, o veche aşezare izolată de lume atât de întoarsă pe dos? Răspunsul este clar:
profesez, considerând o distanță destul de mare, dar atât de aproape de inima mea, locul pe văile Jilţului, cunoscută azi prin bogăţiile secolului este „un om între oameni”, merge pe principiul „res-
în care mi-am clădit personalitatea și m-am format ca om. Sunt mândră că m-am format
aici, ca om, căci am am avut un mentor cum mulți ar dori, căruia îi mulțumesc, de la care – „aurul negru”, un reuşit oximoron al economiei pectă pentru a fi respectat” şi ţine la normele mora-
am avut ce culege și, totodată, am “ furat” din puterea și dăruirea lui. noastre. le. Chiar dacă autoritatea în faţa elevilor o face mai
Acum aproape 50 de ani se puneau bazele unei școli în această localitate, se spera, Fiica familiei Ciortan urmează studiile pe rând în sobră, atunci când stai de vorbă”de la egal la
se muncea, dar nu se visa, căci prin multă, multă dăruire se va ajunge atât de sus. Mătăsari(clasele I-VIII), la liceul Ecaterina Teodoroiu egal”realizezi că este prea bună pentru o astfel de
Prin grija a doi oameni extraorinari și de excepție, Ion Dădălău si Dumitru Dădălău și (nr.2), actual „Spiru Haret”, Facultatea de matemati- lume care se transformă din ce în ce mai rău.
a altor cadre didactice ce s–au dăruit liceului Mătăsari, acesta a progresat tot mai mult, că la Universitatea Bucureşti. Floarea Dădălău este
cu fiecare zi , cu fiecare an, transformându- se acum zece ani în Colegiul Național Tehnic Fiind îndrăgită şi respectată mama a două fiice care au
Mătăsari, un unicat și rivalizând cu marile colegii din țară. Am fost, sunt și voi fi mândră
că am învățat în acest colegiu. de elevi, foşti elevi, părinţi şi cetă- preluat trăsăturile părin-
Tot prin trudă, perseverență și iubire față de elevi și de învățământul pentru care a ţeni-FLOAREA DĂDĂLĂU, profe- teşti, medic şi economist în
trudit o viață, ia naștere “fetița noastră” a tuturor, în data de 17.02.1997, revista ”Murmu- soara de matematică cu peste 35 capitala ţării noastre, două
rul Jilțului” care, în scurt timp, s-a făcut remarcată, câștigând numai locul 1 la toate ani de învăţământ, la Colegiul Na- „flori mătăsărene” de tăria
concursurile județene și naționale. ţional Tehnologic Mătăsari, devine „parfumurilor” acestor mi-
Elevi cu o inteligență sclipitoare, îndrumați de dascăli pe măsură, reușesc să facă din sufletul activităţilor din această nunate locuri. Chiar dacă
această revistă o epopee, un luceafar, atingând în anul 2010 cel mai mare punctaj dintre instituţie alături de distinsul său „infernul femeilor este bă-
cele 350 de reviste școlare, înscrise în concurs. Cu nostaligie îmi amintesc de organiza-
rea deosebit de minuțioasă și ireproșabilă a diferitlor activități, cum ar fi: Sărbătoarea soţ „cel mai iubit mătăsărean”, trâneţea” cum spune La
Fiilor Jilțului, Obiceiuri de Primăvară, Zilele Primăverii, Zilele Absolventului. profesorul – director DUMITRU Rochefoucauld, dorinţa
Nu puțini erau aceia care aflați în toate colțurile țării, având funcții importante, ve- DĂDĂLĂU, omul despre care s-au dumnealor, a doamnei Ci-
neau aici, în semn de respect, să strângă mâna aceluia care îndrumase pașii, inițiatorul scris multe rânduri, dar care nu cel şi a domnului Tică Dă-
acestor activități, profesorul Dumitru Dădălău. au reuşit să cuprindă enigmaticul său suflet, când dălău, este aceea de a fi sănătoşi, pentru a-şi creşte
Aici, într-un ungher îndepărtat, domnește înțelepciunea, înțelegerea și nevoia de mai mai vesel, când mai trist, dar niciodată învins de via- nepoţeii, fiicele fiind încă necăsătorite.
bine. Aparatura de ultimă oră, amfiteatrul, cele 27 săli de clasă dotate corespunzator la ţă, omul fără de pereche, atât ca dascăl, cât şi ca Îmbinând atât de bine şi frumos familia cu carie-
nivel european, își spun cuvântul . Dar oare mai sunt necesare cuvintele? Sau o simplă
privire aduce la lumină spiritul gospodăresc și dragostea de frumos. Vă mulțumesc pen- model pentru gorjenii noştri. ra, având experienţă în ambele „domenii”, consideră
tru priceperea, sacrificiul și înțelegerea de care ați dat dovadă, domnule profesor, așa Doamna Cicel, cum îi spune toată lumea acum, o căsătoria ca fiind: „situaţia cea mai frumoasă şi cea
cum se spune “ o viață de om’’ închinată acestui colegiu. In inima mea veți avea mereu fiinţă dragă tuturor celor care o văd, celor care îşi mai sigură din câte există pe lume. Aceasta este fe-
un loc , îmi veți fi mereu o pildă de viață, un părinte spiritual și, vorba lui Sadoveanu, “ un aduc aminte de ea cu dragoste şi respect, este un ricită când este o lungă conversaţie care pare întot-
Domnu Trandafir” care va persista în amintirile copilăriei și adolescenței mele. Vă doresc om simplu, cu figură blândă şi de o bunătate rară. deauna prea scurtă”.
multă sănătate și putere de muncă să duceți cu mândrie și fală în lume numele Colegiul În aceşti peste 35 ani a demonstrat cele mai ale- Mia Pitaru, Imaginea Gorjului
Tehnic Mătăsari. Vă îmbrățișez cu drag pe dumneavoastră și pe doamna profesoara de se calităţi de dascăl, de coleg, de cetăţean, având la nr.214– 10 martie 2004
matematică, Dădălău Floarea, a dumeavoastră elevă, Alina Popescu.

Ec. Alina Popescu, SC Universal Creative București

e
m ili feri ul Jilțu
n dafirii vi ndatia uze ie r
ul de s
cit
Fa
M.J.

M
Fu

56
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
COLEGIUL TEHNIC MATASARI MATASARI-GORJ

ZILELE PRIMĂVERII EUROPENE - 26 aprilie – 21 mai 2006

Miercuri, 26 aprilie 2006 : ora 13:00
Activitate metodica: comisiile pe arii curriculare și rolul
lor în elaborarea instrumentelor de evaluare și notare, de
desfășurarea recapitularilor finale, de pregătirea specială a
elevilor pentru concursurile naționale și de atestare profesi-
onală.
Joi, 27 aprilie 2006 : ora 08:00 – 13:00
Etapa zonală a concursului Sanitarii pricepuți, Motru,
Gorj.
Vineri, 28 aprilie 2006:
ora 07:00 - Analiza-dezbatere a rezultetelor obținute la
examenul de simulare bacalaureat, organizeaza Consiliul de
Administrație cu elevii claselor a XII-a, părinții acestora și
profesorii.
ora 10:00 - Schimb de experiență la Izvorul Tămăduirii
de la Dobrița-Runcu – organizează Fundațiile „Murmurul Jil-
tului” „Dăruie Vieții Farmec” și Scoala Generală Dobrița cu
colectivele de redacție ale revistelor „Murmurul Jilțului”,
„Fluidul Roditor”, „Prosens” și „Cuget Liber” la cea de-a ze-
cea ediție a manifestării: „Logodna vinului cu ulcica” .
Sâmbătă, 29 aprilie 2006 : ora 12:00 – Memorialul „Li-
viu Dafinescu” la Casa de Cultură a sindicatelor Târgu-Jiu.
Carnavalul primăverii.
Discoteca în aer liber.
Duminică, 20 aprilie 2006 :
Cupa Primăverii la fotbal pentru cele 24 de clase liceale.
Concurs de istorie „Dumitru Micu Popescu”
Luni, 01 mai 2006
Desene pe asfalt „Viitorul ne aparține”.
Program cultural-artistic „Pentru o Europă unită”
Crosul Primăverii la clasele a III-a si a IVa. Marți, 02 mai
2006 : ora 12:00
– Consfătuire: Rolul Consiliului reprezentativ al părin-
ților în întreținerea, dezvoltarea și modernizarea bazei
materiale a Colegiului Tehnic Mătăsari.
Dezbatere: Contribuția părinților în cadrul parteneria-
tului educațional pentru evitarea abandonului școlar, cu-
prinderea în învățământul obligatoriu al tuturor copiilor
de vârstă școlară și îmbunătățirea frecvenței acestora –
adunări generale pe clase.
Miercuri, 03 mai 2006
– Olimpiadele cunoașterii – română - parteneriat
educațional cu Asociația Olimpicii Cunoașterii din Craio-
va.
Joi, 04 mai 2006 – Concurs județean „Patrimoniul
gorjean”
- Olimpiadele cunoașterii- limba engleză- parteneriat
cu Asociația Olimpicii Cunoașterii - Craiova - Dezbatere : Dezbatere : Atestatul profesional- certificarea competen-
Consiliere și orientare profesională a parinților în vederea țelor de specialitate la liceul tehnic si SAM.
integrării sociale a absolvenților. Vineri- Sâmbătă, 12-13 mai 2006
Vineri, 05 mai 2006 Etapa județeană „ Concursul național de Reviste școlare
Consiliul elevilor – partener egal în procesul instruc- și ”Tinere Condeie” la Tabăra Gura Plaiului de la Tismana.
tiv-educativ
Sâmbătă, 06 mai 2006 Sâmbătă-duminică, 13-14 mai 2006
Seară distractivă pentru tineret Luni, 08 mai 2006 – Zilele absolventului – Excursie documentară la Drobeta
Turnu-Severin, Porțile de Fier, Orșova, Herculane, Masivul
Târgul ofertei educaționale Marți, 09 mai 2006 Godeanu, Podul de Piatră de la Ponoare, Baia de Aramă,
– Ziua Europei : Concursul Euro junior- parteneriat edu- Câmpia Soarelui-Padeș, Mănăstirea Tismana, Casa memori-
cațional cu Asociația pentru Tineret Olimp, București. ală „Constantin Brancuși”.
Depunere de coroane la monumentul eroilor din Mătăsari 15-21 mai 20006 - Comenius Socrates - Proiect inter-
Program cultural artistic : „Eroi au fost , eroi sunt încă” național de dezvoltare școlară la Riga – Letonia - împreuna
Miercuri, 10 mai 2006 cu școli din Italia, Turcia, Belgia și Finlanda.
Cercul de geografie al profesorilor din liceu și gimnaziu
Joi, 11 mai 2006 DIRECTOR, Prof. DUMITRU DADALAU

„MURMURUL JILȚULUI” - iubirea cea dintâi a mătăsărenilor

In urmă cu mai bine de şase ani, la1 De-
cembrie1996,vedea lumina tiparului primul
număr al unei publicaţii, numită cum nu se pu-
tea mai frumos: „MURMURULJILŢULUI”- revis-
tă a Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari -
Gorj - singurul colegiu naţional din ţară situat
în zonă rurală. De-a lungul existenţei sale, re-
vista a publicat articole despre diverse eveni-
mente şi numeroase activităţi ale elevilor şi
cadrelor didactice. Aproape că nu există as-
pecte din viaţa şcolii sau altul, în paginile pu-
blicaţiei. In această revistă au semnat poeţi
consacraţi şi afte personalităţi ale vieţii spiritu-
ale din Gorj şi nu numai, dându-i greutate şi
sporindu-i importanţa.
Un număr mare de elevi şi-au exprimat
gândurile, au scris, aşa cum au simţit ei, publi-
când poezii minunate, eseuri, referate despre
teme din diverse discipline şcolare, probleme
de matematică, de fizică, ba chiar şi părerea
lor despre dascălii care-i învaţă carte sau rela-
tări despre: întâlniri cu oameni de experienţă
între colective redacţionale ale revistelor şco-
nd a
firii vi
Fu
e ț ii
Tra
lare, lansarea unor cărţi şi despre multe altele.
Cadrele didactice, la rândul lor, au un mare
merit în asigurarea unei ţinute ştiinţifice şi lite-
rar artistice înalte revistei, exprimându-şi
punctele de vedere autorizate pe teme strâns
legate de perfecţionarea continuă a procesului
instructiv-educativ. Cu trecerea timpului revis-
ta a devenit tot mai cunoscută reuşind să atra-
gă colaboratori de talent şi din alte localităţi
ale judeţului Gorj şi chiar mai departe. Cu fie-
care număr, conţinutul şi tehnoredactarea re-
vistei au cunoscut o continuă îmbogăţire şi
îmbunătăţire, aceasta reuşind să ocupe succe-
siv locuri fruntaşe în concursurile revistelor
şcolare.
Dovada? De mai multe ori a cucerit locul 1
la concursul judeţean (ultima dată ţinut în data
de 2 aprilie 2002 la Herculane), locurile II şi III
pe plan naţional, iar la Concursul Naţional al
revistelor şcolare, ediţia a VIII-a 2002, revista
„MURMURUL JILTULUI” a fost distinsă cu titlul
de Laureată, alături de alte două reviste şcola-
re gorjene: „Cuget liber”şi „Joc de creion”.
Iniţiatorul şi sufletul
acestei reviste şcolare
de mare valoare, aşa
cum o recunoaşte toată
lumea, este domnul
profesor Dumitru Dădă-
lău, care, promovând
spiritul de emulaţie, re-
uşeşte să pună în va-
loare, împreună cu alţi
colegi ai săi, priceperea
şi experienţa cadrelor
didactice, elanul tine-
resc şi spiritul de afir-
mare ale elevilor.
În cele ce urmează
voi face o scurtă pre-
e
ndatia m ili feri
Fa
M.J
zentare a numărului 25 din 1 Decembrie 2002
al revistei „Murmurul Jilţului”. Pe prima din
cele şaisprezece pagini ale publicaţiei sunt in-
serate trei articole de mare importanţă având
semnătura de prestigiu ale IPS Teofan Mitropo-
litul Olteniei („Crucea - bunul nostru cel mai de
preţ”), prof. Constantin Băleanu – directorul
ziarului „Gorjeanul” („Elogiul iubirii pentru me-
leagurile natale”) şi ale înv. Irina Stoichescu de
la şcoala primară Brădet - Mătăsari („Calitatea
şi eficienţa - cuvântul de ordine la Mătăsari”).
Deosebit de interesante sunt relatările
consemnate de eleva Maria Alexandra Boulean
despre:lansarea, în cadrul manifestărilor dedi-
cate „Zilelor liceului”, a cărţii „Nemuritorii”,
autor col. (r) Constantin Ispas- adevărată lecţie
de patriotism, precum şi despre lecţia de ex-
perienţă al colectivelor redacţionale de la Gru-
pul Şcolar „Gheorghe Magheru”, Colegiul Naţi-
onal „TudorVladimirescu”, Colegiul Naţional
„Ecaterina Teodoroiu”, Colegiul Naţional „Spi-
ru Haret”, Colegiul Naţional „Tudor Arghezi”
şcolile gimnaziale nr. 4, 8 şi 11 din Tg. Jiu, cu
tema: „Rolul revistelor şcolare în educarea ti-
neretului studios”.
Mai multe pagini sunt consacrate: unor
teme de mare importanţă în viaţa şcolii („ob-
stacolele persuasiunii în relaţia cu elevii” -
prof. Gheorghe Lungan, „textul matematic în
învăţământ” - prof.Mihail Mărtoiu sau „Moda-
lităţi artistice în creaţiile dramatice” - prof.
Domnica Graure); creaţiilor literare de poezie,
proză şi semnale, semnate de elevii Hălăucă
Mirela Alina, Lupu Adela, Borodi Alina Marinela,
Mogârzan Monica, Postelnicu lonela, Bilea llin-
ca, Dan Ciciu, Ţandără Gabriela şi Boulean Ale-
xandra; articolului „Dulcea mea Doamnă -
Eminul meu iubit” – o prezentare a Culegerii
de corespondenţă inedită Mihai Eminescu -
Veronica Micle, făcută de prof. Luminiţa Mili
uze
ul Jilțu
cit
Popescu de la Colegiul Naţional „TudorVladi-
mirescu” din Tg.-Jiu. Este inserat şi un frag-
ment din romanul „Cuibul cu pui mulţi”, autor
prof. Vasile Smeu din Bâltişoara. Sunt de ase-
menea, publicate o serie de articole precum
„Fiii Jilţului” ediţia a V-a de Adrian Vâlceanu,
„Murmurul Jilţului - 24” de Marius Becherete,
„Zilele liceului la Mătăsari” (preluate din ziarul
„Gorjanul”) „Zilele liceului” şi Sărbătoarea „Fi-
ilor Jilţului” (din Adevărul de Gorj), „Sărbătoa-
rea Fiilor Jilţului la Mătăsari” de Karoly Kovacs
(de la ziarul „Timpul”). In acelaşi context al
Sărbătorii Fiilor Jilţului, o impresie aparte, ade-
vărată încântare, produce asupra cititorului,
neasemuit de frumoasa descriere „Noaptea de
octombrie” autor distinsul profesor, Gheorghe
Lungan. Tot în acest număr al revistei găsim şi
alocuţiunile rostite de oficialităţile prezente la
Sărbătoarea Fiilor Jilţului.
Pe două pagini (cu menţiunea continuare
în numărul viitor) este redată „Starea învăţă-
mântului din Mătăsari” în anul şcolar 2001-
2002, iar pe penultima pagină aflăm de „Com-
petiţii sportive la nivelul CNT Mătăsari„ ne
informează jr. Mugurel Popescu. Iată deci că
numai şi simpla enumerare a articolelor din
paginile acestui număr acestei reviste este su-
ficientă pentru a ne convinge de nivelul pe
care l-a atins această publicaţie.
În încheiere mai putem adăuga că la revis-
ta „Murmurul Jilţului” cu tot ce presupune ea,
s-a creat o adevărată stare de spirit, o autenti-
că şcoală de educaţie şi s-a obţinut şi o expe-
rienţă valoroasă în această privinţă.
Le dorim mătăsărenilor sănătate şi putere
de muncă în anul în care tocmai am intrat şi să
cucerească noi trepte de performanţă pe toate
planurile.
Titu Pânişoară , fost primar al
Municipiului Tg-Jiu
ul de s
ie r
57

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
LANSARE DE CARTE

NICOLAE DRAGOŞ – „Copacul din vis”

poeziile mi le-a trimis altcineva, care Pentru că-l cunoaşteţi deja, nu sunteţi la prima în- când nu eşti la ei în
era activist la cultură, cum sunt eu tâlnire, pentru că-l cunoaşteţi deja pe Nicolae Dragoş, curte şi pentru
acum. Am luat premiul I pentru că eu vă spun să acceptaţi următoarea continuare a por- aceasta le-am şi
Nicolae Dragoş, fiind preşedintele ju- tretului: este un cetăţean, ca şi cetăţean se manifestă propus o carte
riului s-a gândit să-şi premieze un cu eleganţă în tot ceea ce face, este foarte onest iar „Copacul din vis”.
fost elev. Apoi am publicat în „Lucea- poetul îşi exprimă în poezii caracteristicile prin echili- Copacul din vis
fărul” – redactor şef Nicolae Dragoş bru, muzicalitate, intensitate lirică. Este un creator care este, mai întâi, po-
– o revistă tânără şi foarte implicată a ştiut totdeauna cum să reacţioneze şi totdeauna a etul. Copacul din vis este poezia, dar „Copacul din vis”
în fenomenul viu al literaturii române reacţionat decent şi cultural şi în viaţa de toate zilele şi puteţi fii fiecare din dumneavoastră pentru că el este
din perioada respectivă. Deci, aminti- sunt convinsă că va intra în istoria literaturii române cu omul, omul care ar putea năzui ca să adune măcar
rile noastre ale gorjenilor sunt legate argumente imbatabile, concretizate în nenumăratele pentru o clipă imaginea completă a destinului. Am ima-
de domnul Dragoş atât în calitatea sa volume de versuri care fac dovadă unei diversităţi cre- ginat deci un copac în care, pe anumite ramuri sunt
de făcător de ziare şi reviste. Vreau atoare impresionante. Sper că v-aţi convins de rândul flori, pe alte ramuri fructele, iar alte ramuri s-au des-
să vă spun că domnul Dragoş este trecut şi o să vă convingeţi în continuare că beneficiar frunzit şi dau în iarnă. Am restrâns deci viaţa omului la
singurul scriitor de origine gorjeană fiind, prin forţele al unei culturi solide, chiar foarte soli- o clipă care este „Copacul din vis”. Pentru că, vrem, nu
care şi-a ajutat confraţii din Gorj să de, se poate exprima în varii tonalităţii şi este întot- vrem, o clipă este viaţa şi trebuie să fim atenţi ca
Ca orice revistă ce se respectă, ca orice revistă
publice, pentru că, nu numai pe mine m-a publicat la deauna un interlocutor agreabil. Ei bine, acest lucru se această clipă să dureze cât mai mult.
bună, Murmurul Jilţului consemnează orice eveniment.
„Luceafărul”, ci şi pe ceilalţi poeţi şi prozatori talentaţi obţine cu efort pentru că niciodată arta şi cultura n-au Vessie găsi în această carte poezii de meditaţie, de
Vineri, 13 noiembrie, poetul Nicolae Dragoş ne-a
din Gorj. Practic, este singurul confrate al nostru care fost şi nu vor fi podoabele trândăviei. Domnia sa a tru- atitudine, poezii de dragoste şi chiar pamflete. În aşa
făcut onoarea să-şi lanseze a sa carte, „Copacul din
ne-a întins o mână de ajutor, la momentul potrivit. dit şi rezultatele sunt cele de care beneficiaţi dumnea- fel încât în aceşti 7 ani sunt eşantioane din stările pe
vis” în liceul nostru. Au participat: Alexandra Andrei –
Deci, amintirile noastre legate de Nicolae Dragoş voastră şi generaţiile următoare. care le-am traversat. Ce face scriitorul de fapt? El luptă
directoarea bibliotecii judeţene „Christian Tell”, Nicolae
de-a lungul unei părţi din cei 60 de ani pe care i-a îm- Acesta este omul şi scriitorul şi scriitorul Nicolae cu ideile, cu sentimentele şi cuvintele ca să le adune pe
Diaconu, poet – directorul Editurii şi revistei „Brâncuşi”
plinit domnia sa sunt foarte frumoase şi n-au culoare Dragoş, din punctul meu sincer de vedere, scriitorul toate laolaltă şi să exprime sufletul. Dacă a găsit expre-
şi bineînţeles Nicolae Dragoş. (Pentru că domnul Dădă-
politică. care vă propune astăzi o carte ce nu vă va lăsa indife- sia cea mai potrivită fii fericit că a reuşit să spună des-
lău era răguşit, le-a permis celor trei să facă ceva).
Sigur, domnia sa a publicat multe cărţi de versuri şi renţi niciodată nu şi-a propus să scrie cărţi ratate şi o pre sine ceea ce şi alţii ar fii dorit să spună despre ei. E
Nicolae Diaconu – Trebuie să ştiţi că ieri am ieşit
publică o carte despre Nicolae Iorga – „Drumeţi în ca- carte care te lasă după lectura ei la fel ca înainte de a o aspiraţie vană să crezi, să vrei să fii numai tu, numai
ultima dată de la dentist, anumite sunete o să le pro-
lea lupilor”, s-a făcut şi un film după această carte. A fi citit este o carte ratată. egoismul tău în cărţile pe care le scrie, sper că în cele
nunţ mai cu oarecare dificultate, dumneavoastră sun-
publicat în mod deosebit cărţi de versuri; chiar în pri- Nu cred că este cazul. Vă mulţumesc! peste 25 de cărţi pa care le-am tipărit până acum, cele
teţi după o săptămână grea, aţi avut sfeştania primări-
măvară am lansat aici o carte a domnului Dragoş, iar Nicolae Dragoş: Stimate şi drag prieten domnule mai multe, într-adevăr, de poezie dintre care în ultimul
ei, noi am venit astăzi pentru a lansa împreună cu
acum lansăm o carte pe care noi am pus-o deoparte, profesor Dumitru Dădălău, stimate doamne profesoare, timp vreo patru pentru cei mai mici, să se găsească
dumneavoastră o carte. Dumneavoastră acum v-aţi
am spus de această carte încă din ianuarie, în cadrul stimaţi profesori, părinţi, dragi elevi! poeme care să vorbească nu numai despre sufletul şi
obişnuit cu acest gen de întâlniri. Deja lansaţi cărţile
programului „Decada Culturii Scrise”, iar domnul Dra- Vă rog să-mi scuzaţi emoţia începutului, sper să- năzuinţele mele ci şi despre sufletul şi năzuinţele celor
dumneavoastră, revista dumneavoastră, sunteţi acum
goş a citit în această zonă câteva poezii încă nepubli- mi revin pe parcurs, dar fiind pentru a doua oară aici la care citesc aceste cărţi. Şi ca să închei, aş vrea să pro-
profesionişti de -adevăratelea. Revista arată excelent,
cate care mie personal mi-au plăcut foarte mult şi i-am Mătăsari, eu am încă în suflet impresiile acelei primei pun să citim două trei poeme, ca introducere la cartea
eu sunt foarte supărat pe mine că atunci când domnul
propus domnului Dragoş ca să publicăm aceste poezii întâlniri cu dumneavoastră care sunt iată azi potenţate pe care voi fi bucuros dacă dumneavoastră o veţi citi.
Dădălău mi-a zis să mă duc la tipografie să-i duc o
până la sfârşitul anului, pentru că ne-am gândit să săr- până la apropierea lacrimii, datorită primirii călduroase Nu înainte de a spune că preţuiesc în mod deosebit
colaborare, nu am reuşit să o duc pentru că eu însumi
bătorim împreună în Gorj acest moment din viaţa poe- şi numeroase din toate punctele de vedere, pe care ceea ce se face în această şcoală pentru respectul cul-
eram extrem de ocupat, la fel de încurcat cu dânsul cu
tului, împlinirea vârstei de 60 de ani. mi-o faceţi azi. Cineva spunea că „Nu e bine niciodată turii române şi pentru cultivarea sensibilităţii. Am citit
revista mea: adică am şi eu o revistă a mea, că noi, şi
Un moment pe care noi îl să spui lucruri rele cu interes numerele din Murmurul Jilţului şi am con-
eu şi domnul Dădălău suntem milionari care avem re-
dorim să fie plăcut pentru că despre tine, că vor statat cu interes o creştere calitativă în ceea ce priveş-
vistele noastre. El are revista lui, eu pe a mea şi fiind
domnia sa a trecut prin mo- avea întotdeauna prie- te conţinutul, maturitatea celora care scriu şi inclusiv
ocupat cu facerea revistei mele nu am putut să mă duc
mente mai puţin plăcute în ul- tenii grijă de asta”. condiţia grafică. Se află în paginile sale un număr nu-
la amicul nostru comun, Vede ca să-i duc o colaborare
timii ani şi noi ne-am gândit Iată că acel cineva, meros din elevii şcolii care încearcă în spaţiile metafo-
pentru revistă şi chiar îmi pare rău pentru că eram în-
să-l sărbătorim cu această este dezminţit de ce rei şi nu odată reuşesc. Vreau să-l felicit pe domnul
tr-o criză grozavă de timp atunci.
carte „Copacul din vis”. Sigur, mi se întâmplă mie în Cornel Bălescu şi avem aici, chiar în primul rând un
Vă spuneam că noi astăzi am vrut să ne întâlnim
în care sunt poezii din ultimii Gorj. Văd că prietenii prieten mai de demult Alin Dobromirescu, pe care-l cu-
cu dumneavoastră pentru că în ianuarie promisesem
ani, domnia sa o să vă prezinte au de spus şi lucruri noaşteţi şi vreau să-l felicit. Dacă vom fi sănătoşi şi
că venim pa la începutul lui noiembrie să lansăm o car-
cartea mai pe îndelete, s-a fă- bune despre cunos- vom mai veni şi a treia oară la Mătăsari, m-aş bucura
te. Pe data de 3 noiembrie anul curent Nicolae Dragoş
cut cu oarecare greutate, cuţi, poate mai ,multe să aflu că luând în mână „Copacul din vis” aţi descope-
a împlinit 60 de ani şi iată îi urăm şi noi, împreună cu
dumneavoastră care vă ocu- decât eu însumi, aşi fi rit în el şi o parte din gândurile şi visele dumneavoas-
dumneavoastră, „La mulţi ani!”.
paţi cu revista Murmurul Jilţu- vrut să spun. Mă emo- tră. Vă mulţumesc!
Nicolae Diaconu: Îl sărbătorim pe Nicolae Diaconu
lui ştiţi că este dificil. ţionează şi le mulţu- Nae Diaconu: Pentru că domnul N. Dragoş este în
cu o diferenţă de fus orar de zece zile pentru că aşa a
Am publicat această carte mesc doamnei Ale- al 60-lea an de viaţă vreau să fac o relaţie cu un fapt de
ieşit cartea, puţin mai târziu. De asemenea noi am fost
cu ajutorul unor sponsori Gheorghe Glăman, Costică xandra Andrei, o strălucită slujitoare a culturii, dar în cultură care are tot 60 de ani, Ansamblul „Brâncuşi” de
ocupaţi la sfârşitul săptămânii trecute cu aniversarea a
Leu, dr. ing. Gheorghe Mischie, ing. Milică Rădulescu şi primul rând om de cultură, poetul Nicolae Diaconu, la Tg-Jiu. Între lucrurile pe care le-am făcut în cadrul
60 de ani de la înălţarea Ansamblului „Brâncuşi”, de la
o firmă din Tg-Jiu. Eu pun punct celor câteva lucruri pe care ieri şi-a sărbătorit ziua de naştere şi abia acum manifestării respective şi revista „Brâncuşi” numerele
Tg-Jiu, sărbătoare pa care noi am avut-o între 27 oc-
care am încercat să vi le spun astăzi şi am să rog pe îmi dau seama că el a organizat lansarea cărţii mele, 1,2,3 din acest an. Toate cele trei numere au apărut
tombrie şi 1 noiembrie, deci a fost o perioadă foarte
doamna Alexandra Andrei, care este organizatoarea ieri pe 12 noiembrie când era ziua lui de naştere şi acum 10-15 zile. Revista „Brâncuşi” este o revistă de
grea şi pentru noi şi astfel întâlnirea cu domnul Dragoş
programului nostru să spună câteva cuvinte. vreau şi eu să-l felicit pentru asta vreau deci să le mul- artă, chiar singura în România de acest gen. Eu am
s-a mutat puţin la încolo de 1 noiembrie, pe 12-13
Alexandra Andrei: Sper că dumneavoastră deja aţi ţumesc pentru cuvintele pe care le-au spus. Vă mărtu- dăruit Fundaţiei „Murmurul Jilţului” o sută de exempla-
pentru că ieri am lansat cartea domnului Dragoş la Târ-
constatat că aceasta este o întâlnire absolut normală, risesc că într-adevăr că această carte nu s-ar fi tipărit re din cele trei numere pe care dumneavoastră le veţi
gu -Cărbuneşti unde Nicolae Dragoş a fost profesor în
reprezentantul unei instituţii publice pentru că bibliote- pentru că am ajuns la o vârstă, aşa cum aţi aflat şi citi dacă simţiţi nevoia. Noi vă mulţumim pentru că ne-
primii săi ani de activitate, după terminarea facultăţii.
ca este o instituţie publică, nu poate lucra de una sin- dumneavoastră, la care nu mai sunt aşa de grăbit şi aţi găzduit. Vă mulţumim mult!
Nicolae Dragoş este cumva din zona dumneavoastră,
gură chiar dacă şi-ar propune inconştient acest lucru, mai vreau să le las şi urmaşilor de lucru cu manuscri- Dumitru Dădălău: Domnule Nicolae Dragoş, vă
din Clejuieşti– Glogova, s-a născut deci acum 60 de
iată de ce reprezentantul bibliotecii nu a venit singur, a sele mele. Dacă ele există pot fi tipărite mai devreme mulţumim pentru onoarea de a vă avea astăzi, cu pri-
ani, a studiat liceul la Turnu Severin, la liceul, „Traian”,
venit cu un creator care are misiunea în raporturile sale sau mai târziu. Dar ideea poetului Nicolae Diaconu, lejul împlinirii vârstei de 60 de ani, să lansaţi cartea
Facultatea de filologie de la Bucureşti, a lucrat de-a
cu biblioteca să înnobileze această instituţie, a venit cu ne-a determinat să alegem din manuscrise într-o ordi- dumneavoastră şi vreau să mă fac purtătorul gânduri-
lungul anilor în presă, la „Scânteia Tineretului”, „Viaţa
un editor care are şi el o misiune extrem de valoroasă, ne total întâmplătoare ceea ce aveţi în această carte. lor lor că dumneavoastră nu ne veţi uita şi veţi mai veni
Studenţească”, „Scânteia” şi „Luceafărul”. Eu, perso-
aceea de a ne propune cărţi valoroase deosebite şi a Nu e bine să vorbeşti despre carte. Am aflat recent în această şcoală care vă va primi cu drag. Fundaţia
nal, îl cunosc pe domnul Nicolae Dragoş chiar din
venit la dumneavoastră, beneficiari direcţi şi cei mai dintr-o recenzie făcută de o doamnă profesoară de lim- „Murmurul Jilţului” care peste două săptămâni împli-
1960-1962, atunci când dânsul era profesor la Cărbu-
entuziaşti ai lecturii, ai cărţilor. După câţi sunteţi în sală ba şi literatura română, că cuprinde 88 de poezii eu nu neşte 2 luni, ca şi revista, vă dăruieşte un semnal res-
neşti şi spunea că la Cărbuneşti sunt elevi frumoşi şi
sunt convinsă că pentru dumneavoastră cartea repre- le-am numărat, dar cred pe cuvânt din ce am citi. pectului, al dragostei pe care v-o purtăm, pentru con-
inteligenţi, iar eu mi-am adus aminte că i-am fost elev
zintă ce a reprezentat de-a lungul timpurilor pentru Domnia sa spunea că sunt izbutite. Dacă a spus o tribuţia pe care o aduceţi la dezvoltarea învăţământului,
şi am fost sigur că se referă la mine că i-am fost elev
români, cu cale esenţială de mântuire spirituală. N-aţi doamnă profesoară eu o cred mai mult decât aş crede ştiinţei, culturii în judeţul Gorj, şi implicit în localitatea
când a vorbit despre elevii săi frumoşi şi inteligenţi.
fi fost în sală dacă n-aţi fi acceptat fără să ştiţi că exis- un critic literar pentru că am mărturii de la nume mari Mătăsari, Diploma de onoare şi să vă dorim, chiar mai
Sigur, de atunci am mai îmbătrânit cu toţii şi am deve-
tă o asemenea formulare, această idee. care mă fac să fiu oarecum atent cu criticii literari. Şi târziu dar din tot sufletul, multă sănătate, tinereţe veş-
nit eu însumi pentru o scurtă perioadă profesor la Târ-
Dacă m-ar pune cineva în situaţia de a face un pentru că sunt în faţa unor elevi care iubesc literatura, nică şi să nu uitaţi că mătăsărenii sunt aproape de Glo-
gu- Cărbuneşti, apoi la Tg-Jiu. Domnul Dragoş, mi-
portret robot al domnului Nicolae Dragoş, dat în urmă- aş vrea să vă amintesc doar trei afirmaţii: „insectele goveni.
aduc aminte că mi-a publicat o poezie pe prima pagină
rire generală culturală, cred că l-aş prezenta astfel: un pişcă, dar nu din răutate ci pentru că vor şi ele să tră- Se mai acordă Diploma de onoare doamnei Ale-
a ziarului „Scânteia” într-un moment în care eu aveam
poet originar, profund şi sobru, un critic literar şi un iască. La fel şi criticii, ei vor sângele nostru ci nu dure- xandra Andrei şi lui Nicolae Diaconu precum şi absen-
nişte încurcături cu securitatea română şi ca să de-
excelent gazetar cu o îndelungată experienţă în dome- rea noastră” – spunea un critic, iar un scriitor are încli- ţilor Viorel Gârbaciu şi Consatntin Popescu. La sfârşit,
monstrez băieţilor care mă trăgeau de curea că, doam-
niu. naţia ca atunci când îi este citită cartea, cel care se maestrul Nicolae Dragoş acordă autografe, cartea „Co-
ne, sunt băiat civilizat, neştiind de încurcăturile mele
De altfel, cele două decenii de gazetărie aproape în apropie de ea să se apropie de durerea care a născut pacul din vis” s-a vândut ca pâinea caldă, ca să folosim
,mi-a publicat-o în „Scânteia” pe prima pagină. Urmă-
totalitate în domeniul artei culturii l-au determinat pe acea carte, de emoţie şi nu de sângele pe care l-am o vorbă veche românească. Şi ceva îmi spune că, la
toarea mea întâlnire plăcută cu Nicolae Dragoş este
Aurel Marin să spună despre domnul Nicolae Dragoş mai jertfit odată scriind-o autorul ei. Nicolae Iorga, ob- Mătăsari mai mult ca în oricare altă parte, există sensi-
legată de o premieră la Festivalul „Nicolae Labiş”, de la
că „se manifestă ca scriitor când grav, când exultant, serva că, citez: câinele este mai specialist decât atâţia bilitate, putere de muncă, receptivitate pentru actul de
Râmnicu Vâlcea, un premiu la care eu ţin foarte mult
credincios universului natal, peisajului şi istoriei patriei, critici şi nu te latră decât în curtea lui. Am constatat cultură. Augure!
pentru că eu n-am ştiut că particip la acel concurs, A consemnat Alin Dobromirescu
întrebărilor majore ale actualităţii”, am încheiat citatul. că-n ultimii ani că unii critici încearcă să te latre şi
e
m ili feri ul Jilțu
nd a
firii vi ndatia uze ie r
ul de s
cit
Fa
M.J.

M
Fu

58
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

Inovație Educațională la Colegiul Tehnic Mătăsari

Una din caracteristicile principale ale sistemu-
lui de învăţământ organizat la nivelul Colegiului
Tehnic Mătăsari îşi găseşte expresia în tendinţele
şi practicile de inovare .
Aproape că nu se poate menţiona activitate
concepută şi organizată de conducerea unităţii
care să nu fie confruntată cu cerinţele de schim-
bare, să nu se afle în căutarea unei noi forme de
echilibrare a şcolii cu sistemul social în care func-
ţionează. Zi de zi se duce lupta pentru ca învăţă-
mântul dintr-un sistem aproape rigid şi cu o apre-
ciabilă inerţie conservatoare, să tindă tot mai mult
să devină un sistem mobil, adaptabil, flexibil şi
receptiv la cerinţele mereu mai complexe din afara
sa. Astfel, autonomia tradiţională a învăţămîntului
se relativizează, închiderea exclusivă în propriile
funcţionalităţi fiind apreciată ca un simbol al ina-
daptării şi anacronismului. Zbuciumul permanent
şi neliniştea îngrijorată a directorului Colegiului
Tehnic Mătăsari, profesor Dumitru Dădălău naşte
modalităţi de realizare a inovaţiei educaţionale în
forme variate, încadrate în parametri şi dimensiuni
orientative ce se concretizează în acţiuni meritorii.
Am avut satisfacţia ca la sfîrşitul săptămânii
trecute să particip la „Târgul Ofertei Educaţionale
„activitate organizată la Colegiul Tehnic Mătăsari,
cu precizia şi vigoarea unui lider ce îşi pune în va-
loare prin multă trudă aptitudinile, experienţa per-
sonală, talentul în relaţiile cu oamenii, ca şi dina-
mismul, energia debordantă, atitudinea pozitivă
faţă de nou, apreciindu-i şi calitatea de a accepta
şi stăpâni riscurile inerente oricăror schimbări,
pentru progresul şcolii.
Conceperea şi organizarea acestei acţiuni
poate constitui un bun exemplu care ilustreză fap-
tul că modalităţile de realizare a inovaţiei educaţi-
onale sunt foarte variate şi ele depind de condiţiile
istorico-sociale specifice, de factorii politici, cultu-
rali, ştiinţifico-tehnologici, de tradiţiile constituite
ale evoluţiei sale anterioare.
Organizarea structurală a acestei acţiuni a dat
posibilitatea celor aproape 600 elevi ai claselor a 8
a împreună cu profesorii diriginţi şi directorii, din
comunele: Bolboşi, Dragoteşti, Mătăsari, Teleşti,
Câlnic, Ciuperceni, Negomir, Slivileşti, Godineşti,
să ia contact nemijlocit cu zestrea materiala deo-
sebită a Colegiului din Mătăsari, să se informeze in
privinţa funcţionării procesului de învăţământ, a
ordonării şi coordonării conţinutului şi a metodolo-
giei didactice. În cadrul întâlnirii finale la care au
participat şi au susţinut alocuţiuni profesoara San-
du Mihaela, Inspector General în M.E.C.T. profesor
doctor Bâcoi Liviu, Inspector Şcolar I.S.J. Gorj, in-
giner Tănăsoiu Aristică director Serviciul Resurse
Umane al I.M. Jilţ, Adam Ion –directorul Şcolii Gim-
naziale Teleşti şi directorul Colegiului Tehnic Mătă-
sari, viitorii absolvenţi ai gimnaziului din zona de
interferenţă au fost ajutaţi să identifice căile opti-
me şi flexibile cu caracter aplicativ care impulsio-
nează dezvoltarea învăţământului la nivelul Cole-
giului, care, încă o dată s-a dovedit a fi o gazeta
primitoare şi generoasă – preocupată de sincroni-
zarea învăţământului cu edificarea social – econo-
mică şi a zonei în care cresc şi învaţă adolescenţii
prezenţi. Activitatea s-a încheiat cu un frumos pro-
gram artistic pregătit de catedra de limba română
şi limbi moderne.
Pentru realizarea acestui program, catedra de
filologie a colaborat în mod inspirat cu catedra de
ştiinţe şi informatică – şef de catedră prof. Dădă-
lău Floarea – care a reuşit să transmită în circuitul
intern de televiziune, la aparatul fiecărei săli de
clase, conţinutul CD-ului „Mihai Eminescu” cum-
părat din fondurile comitetelor de părinţi, elevii
ascultând melodii şi versuri din lirica Eminesciană,
interpretate de prestigioase formaţii corale şi mu-
zicale ca: Madrigal,
precum şi recitări în
interpretarea lui M.
Sadoveanu, N. Co-
zorici, Ion Caramitru,
O. Moldoveanu.
Printr-o coinci-
denţă fericită, prima
ediţie din acest an a
„Târgului ofertei edu-
caţionale” s-a desfă-
şurat în acelaşi timp
cu acţiunea de control
a brigăzii M.E.C.T, a
căror instrumente
practice de lucru s-au
concretizat în funcţio-
narea atelierelor şcoa-
te mulţumirile aduse de acesta principalilor factori
lă, sistemul de cerinţe ergonomice în activitatea
care au sprijinit organizarea şi desfăşurarea aces-
tehnico-productivă din şcoală, tipologia şi dotarea
tei acţiuni: Inspectoratul Şcolar Judeţean, Între-
atelierelor şcoală în raport cu condiţiile concrete
prinderea Minieră Jilţ, Directorii celor 7 unităţi de
ale mediului rural, pregătirea psihopedagogică şi
învăţământ gimnazial participanţi, Administraţiei
generală de specialitate a inginerilor şi maiştrilor
locale şi membrii Consiliului de Administraţie al
instructori încadraţi pe posturi didactice, colabora-
C.T Mătăsari. În final, aş spune că sistemul de ac-
rea cu E. M. Jilţ – stafful economic al zonei.
tivităţi prevăzut a se realiza în cadrul Târgului Ofer-
Controlul a studiat cu prioritate rezolvarea unor
tei Educaţionale, aprobate de Consiliul de Adminis-
probleme practice referitoare la pedagogia muncii
traţie al C.T Mătăsari, amplificate de autoritatea
sau educarea tineretului, pentru muncă, pentru
morală a conducătorului acestei unităţi, a făcut
îmbunătăţirea activităţii educative, a căilor de pro-
posibil nu numai mobilizarea unui număr impresi-
fesionalizare prin şcolile de arte şi meserii.
onant de elevi şi profesori ci şi realizarea scopului
Cele două acţiuni nu numai că s-au completat
propus de a cunoaşte de către aceştia în mod di-
în mod profesional, dar au şi dovedit utilitate şi efi-
rect dinamica,de ansamblu a unui învăţământ in-
cienţa convergenţei factorilor responsabili de edu-
tegrat cu nevoile producţiei, transmiterea culturală
carea tinerei generaţii.
şi profesionalizarea forţei de muncă prin creşterea
Simţindu-mă ocrotit de anii mulţi în care gân-
rolului şi controlului şcolii asupra rutei profesiona-
direa a constituit o preţioasă calitate pentru mine,
le a fiecărui individ.
rememorând cuvântul de încheiere al directorului,
Prof. Mihail Mărtoiu,
prof. Dumitru Dădălău, pot aprecia ca fiind motiva-
C.T. Mătăsari

Am crezut, pentru o clipă, că m-am despărţit de Mătăsari, oda-
tă cu încetarea activităţii didactice, dar n-a fost aşa. Simt o legătu-
ră puternică, mă văd zilnic lângă „ai mei”, aud clopoţelul de intrare
sau de ieşire, ţin catalogul sub braţ, îl văd pe Tică în dreapta şi-n
stânga, simt căldura sălilor de clasă, ascult "Murmurul Jilţului" fre-
donând tumultul vieţii din acest colos educaţional — Colegiul Teh-
nic Mătăsari...
Am în faţă patru reviste, numerele 52, 53, 54, 55, fiecare pur-
tând cu sine fapte şi întâmplări, idei şi sentimente, bucurii şi dureri,
lacrimi de fericire sau de amărăciune, aduceri aminte, recunoaşteri
şi preţuiri, preocupări şi satisfacţii, aşa cum zilnic în această unita-
te întâlneşti la tot pasul.
Recunosc pe mulţi "redactori" şi-i apreciez pentru munca lor
suplimentară, dar plină de satisfacţii: Mădălina Ivan clasa a Xll-a B
-"Fii primul!", "Păstrăm totul într-un buzunar...", "În căutarea iden-
tităţii", Munteanu Mirabela", clasa a Xll-a B -" Mihai Eminescu —
160", Flavius Purcel, clasa a Xll-a B mate-info ” Stenogra-
fie”, Dragut Alina, clasa a XI-a B - „Muzeul Jilţului",
Ceauşescu Gabriel, clasa a X-a B - ”Mondenitatea în Ro-
mânia” , Nasta Alexandra, clasa a IX-a D - "Ce este un vi-
rus de calculator"? şi mulţi alţii care dau frâu liber gândirii
COLEGIUL TEHNIC MĂTĂSARI
şi imaginaţiei lor, simţirii şi nobleţei în spiritul cărora se
instruiesc şi se educă în această mare unitate şcolară, cu un valo-
ros corp didactic de peste o sută de persoane.
Legătura strânsă întemeiată aici între elevi, profesori, părinţi se
simte cu prisosinţă şi în paginile revistelor, acolo unde necesită un
pic de imbold dat elevilor –„ziarişti în formare"- care, fireşte, întă-
reşte încrederea în sine, lărgirea orizontului de cuprindere şi stăpâ-
nire a fenomenelor vieţii contemporane.
Profesori din şcoală (Luminiţa Dădălău, Ion Purcel, scriitorul
Alin Dobromirescu) sau din judeţ: poeta Dima Elena (Şcoala Gene-
rală Bolboşi), Mihaela Lupu (Directoare a Grupului Şcolar Industrial
Tismana), Caralicea Ion (Director Şcoala Generală Negomir), Elena
Anca-Sânziana (Şcoala Generală "Ecaterina Teodoroiu" Târgu Ji-
u),Vasilica Năstase (Şcoala Generală "Ion Lotreanu" Alimpeşti),
nd a
firii vi ndatia
M.J
Fu
e ț ii
Tra
Maria Roxana Arpezeanu (Şcoala Generală "Pompiliu
Marcea" Tg.Jiu), Bertea Emanuela (Directoare Şcoala
Generală nr. 1 Valea-Bolboşi) , prin materialele de înaltă
ţinută pe care le scriu menţin acel echilibru scriitoricesc
între elevi-cadre, dau noi imbolduri în această nobilă și
necesară profesie.
Merită însă sublinierea unui fapt demn de înaltă pre-
ţuire şi de recunoştinţă, prezentă în paginile "Murmuru-
lui" a Înalt Prea Sfinţitului Teofan, mitropolitul Moldovei şi
Bucovinei, a poeţilor Ion Popescu-Brădiceni, Gheorghe
Dănescu, Ion Elena şi a celui ce a fost prof. Haralambie
Bodescu, plecat dintre noi nedrept şi prematur.
Numerele 53 şi 54 ale ”Murmurului" sunt o adevăra-
tă carte a vieţii, împărţită în două: una plecată spre elizeu
şi alta rămasă pentru generaţii de-a rândul: prof. Ion Dă-
dălău pe care soarta l-a trimis prea devreme în lumea
cărţi apărute în 2008 alături de altele, aparţinând pro-
fesorului - director al colegiului - DUMITRU DĂDĂLĂU,
o recunoscută personalitate a vieţii culturale şi socia-
le din judeţul nostru.
Viaţa din acest liceu nu este văzută numai din
celor drepţi şi opera sa şi a colaboratorilor săi -"Mătăsari, file de punct de vedere al transmiterii de cunoştinţe şi... gata! Aici se
monografie" sau, în alt fel spus, o istorie adusă la zi de acel a cărui "toarce" acel fir durabil care va da nume şi căutare în demersurile
viaţă a fost indisolubil legată de această localitate şi de edificiul omului spre a fi util şi responsabil, altruist şi plin de demnitate. Ei,
ridicat acum un sfert de veac sub directa lui activitate de coordo- Tică se face înţeles prin vorbele sale simple şi calde de către ge-
nare şi de urgentare a lucrărilor. neraţii care s-au perindat la şcoala sa.
O duioasă lecturare a paginilor numărului 53 aduce în prezent Un cuvânt de laudă se cuvine pentru S.C. Tipografia Prodcom.
imaginea "Domnului Ion": "acasă în cerdac", "lacrimi vegetale", " S.R.L. Tg. Jiu, conducerii acesteia, cât şi lucrătorilor tipografi pen-
firul de crizantemă" şi "somnul lin şi florile la crucea din sat". tru profesionalism şi punctualitate.
L-au iubit părinţii Grigore şi Eugenia, blânda lui soţie Luminiţa, În speranţa că "Murmurul Jilţului" va continua să crească în
cei doi fii şi abia venitul pe lume — un nepoţel care va întreba importanţă pentru întreaga comunitate Mătăsăreană, dar şi pentru
multă vreme: "cine a fost bunicul meu?", lumea din satele Mătăsa- judeţul în care trăim, urez colectivului redacţional şi tuturor mătă-
rilor, dar şi oamenii şcolilor din întreg judeţul. sărenilor succese în muncă şi în viaţă.
Am lăsat mai la urmă câteva prezentări de carte în numerele
52,53,54 : "Cetatea luminii", "Inima de licean" şi "lubirea mea”, Prof. Gheorghe Lungan -Gorjeanul
e
m ili feri uze
ul Jilțu ul de s
ie r
59
cit
Fa

lu i

afir

23
C ol

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani

MURMURUL JILȚULUI
Cel mai nepătruns lucru pe care l-ar putea
exprima o ființă sunt puținele cuvinte cu țăr-
muri infinite. Simplitatea este cel mai dificil
accesoriu pe care revista “Murmurul Jilțului” îl
are ca punct de plecare. Deși a citi nu face par-
te din viața tuturor oamenilor, acest fapt presu-
pune o nemărginită importanță. Revista noas-
tră a trezit mereu interes și dăruire, așteptând
citire nu din obligații sau cerințe ale anumitor
profesori sau contribuitori ai acesteia, ci din
plăcerea și căldură pe care au emis-o. Pronu-
mele posesiv “noastră” trezește în noi senti-
mente de mândrie și satisfacție datorită celor
15 ani în care revista “ Murmurul Jilțului” a ri-
dicat prestigiul școlii și al celor ce, o parte din
viață, au petrecut-o în incinta acestei instituții.
Poate suna absurd sau inexplicabil de ce ne
raportăm deseori la această revistă ca la o per-
soană, este într-adevăr nefiresc, dar precum
ochii n-au obosit să privească, la fel omul are
puterea de a da lucrurilor viață în propria-i
imaginație. Viața nu înseamnă numai mișcare
și gândire, înseamnă și simțire. “Murmurul Jil-
țului” a satisfăcut, cu fiecare număr, pe toți ci-
titorii ce-și dedică timpul în a se informa și a
participa la toate evenimentele prescrise, ce
au în vedere activitatea Colegiului
Tehnic din Mătăsari. Niciodată cuvintele nu
au capacitatea de a emite cu exactitate gându-
rile și intențiile pe care le are omul atunci când
caută să-și exprime mulțumirea față de un lu- s-au făurit în inimile celor ce au fost părtași la oportunitatea de a afla originea școlii în care
cru care i-a depășit așteptările. Autoritatea in- primele evenimente petrecute în liceul din Mă- studiază prin revista ce dăinuiește și azi și, tot-
telectuală a revistei “ Murmurul Jilțului” şi pre- tăsari. Păstrăm vie speranța că aceasta va odată, prin site-ul organizat cu acest scop. Re-
stigiul de care se bucură sunt datorate atât continua a încânta, stârni surâs și emoție ori vista şcolii a avut în vedere asigurarea unor
personalităţii colaboratorilor, cât şi capacităţii de cate ori va trece prin mâinile cititorilor înse- alternative diverse de raportare la valorile cul-
de a se implica în tați de cunoaș- turii umane, permiţând libertatea de cunoştinţă
toate evenimen- tere. Prin bună- şi exprimare a elevilor, dincolo de obligativita-
tele semnificati- voința celui ce tea temelor studiate la ore, ce a vegheat spre
ve ale vieţii cul- a înființat revis- împlinire. A evidențiat întotdeauna talentul și
turale. Ea însăşi a ta “Murmurul capacitatea de exprimare liberă a elevilor, sus-
generat eveni- Jilțului” , dom- ținând și promovând realizările lor. Amprenta
mente, organi- nul profesor de muncii lăsată de toți contribuitorii la această
zând dezbateri limba și litera- revistă va dăinui veșnic și, peste vremi, când le
cu ecouri multi- tura română, vor revedea, vor fi cuprinși de fiorul mulțumirii
ple în rândul citi- Dumitru Dădă- datorită efortului depus pentru cei ce s-au
torilor, iniţiind lău, despre care confruntat cu probleme în diferite aspecte și
anchete, intervi- se poate spune care au căpătat soluții realiste. Revista, din
uri, angajân- că a luat parte punct de vedere profesional, este o adevărată
du-se în polemici încă de la înce- reușită și, din punct de vedere sentimental, o
pe teme de larg put la înființa- cucerire. A căpătat admirație în timp, va rămâ-
interes, orientând rea liceului din ne constantă, ce nu se va învechi o dată cu noi,
atenţia publicului spre adevăratele valori artis- Mătăsari și a tuturor schimbărilor care au avut și ale cărei cuvinte nu se vor șterge indiferent
tice. „Murmurul Jilțului“ este prima publicaţie loc, până în prezent, numele liceului din neîn- de câți factori vor atenta la lunga-i durată.
din județul nostru care a fost difuzată în formă semnatul Mătăsari, a căpătat trecere în fața Ștampila pe care a reușit să o pecetluiască în
electronică pe internet.“ Este promotoarea mai marilor noștri prin îndeplinirea sau chiar amintirea tuturor e veșnică! Azi avem, mâine
unei culturi fără frontiere, a circulaţiei ideilor şi depășirea standardelor ce impun promovarea s-ar putea să pierdem, nimic nu e al nostru și
a formelor, a unui spirit democratic în selecta- unei reviste. Evenimentele, trăirile și emoțiile nimic nu ne aparține! Un singur lucru mar-
rea şi difuzarea valorilor ce se petrec în incita unor timpuri străvechi au rămas vii datorită re- chează definitiv viața unui om -amintirea!
școlii și nu numai. Această revistă, cu caracter vistei “Murmurul Jilțului” ce ține să ni le rea-
constructiv, ține să păstreze vii amintirile ce mintească sublim și cald. Fiecare elev a avut Balcan Naomi

110 ani de învăţământ Este greu să scrii despre ceva care te

marchează. Şi mai greu este să scrii des-
în Mătăsari, Gorj pre fapte şi oameni. Eram la sfârşitul unei
săptămâni de muncă. Era o zi obişnuită ,o
Apariţia acestei zi de vineri. Zi de muncă pentru mine - zi
cărţi, cu ocazia aniver- de muncă şi pentru un om care trebuia să
sării a 110 ani de învă- fie în concediu.
ţământ în Mătăsari , a Am trăit două ore de viaţă. Despre
Zilelor Colegiului şi a aceste două ore vreau să scriu, pentru că
sărbătorii ”Fiilor Jilțu- din ele am învăţat că a avea amintiri în-
lui” , în perioada 1-19 seamnă să crezi. Mi-am dat seama că
octombrie 2003, con- adevărata poveste a minții omeneşti nu se
stituie un minunat prilej păstrează în volume erudite, ci în organis-
de recunoştinţă adusă înaintaşilor noştri care, timp de peste un secol, mul mental viu al fiecărui om. Există oa-
au învăţat carte în şcolile de pe Valea Jilţului ca să devină oameni de meni care au amintiri cât pentru zeci de
nădejde ai acestor locuri pline de amintiri, încărcate de istorie, de o vieţi. Un om cu o viaţă ca o carte este cel
frumuseţe neasemuită, cum rar se mai poate întâlni în alte părţi. Ne- care mi-a inspirat aceste rân-
am facut o datorie de conștiinţă atunci când, de ziua poetului nepe- duri. Este OMUL DUMITRU DĂ-
reche, Mihai Eminescu , la 15 ianuarie a.c., prin legământ solemn ,
ne-am propus să tipărim o carte despre învăţământul din Mătăsari ,
DĂLĂU.
Bogăţia sufletului acestui
SĂ CREZI ÎNSEAMNĂ SĂ-ŢI
să lăsăm urmaşilor urmaşilor noştri numele dascălilor şi al elevilor lor
care, pe pământul străbun , au menţinut aprinsă flacăra culturii ştiin-
OM s-a stocat memorie. De
fapt, cred că aşa se probează
ADUCI AMINTE
ţei şi progresului . A urmat o muncă extraordinar de grea, să strân- caracterul unui om - nu dăcă un
gem toate documentele şcolare din instituţiile de învăţământ ale sa- om urmează moda zilei, ci dacă trecutul e
telor componente comunei noastre, să le arhivăm la Colegiul Naţional viu în prezentul lui.
Tehnologic conform legilor în vigoare, să stabilim măsurile tehni-
Povestea celor două ore a plecat de la
co-organizatorice pentru punerea în valoare, să fim tot timpul conec-
taţi la cea mai înaltă tensiune ca să tipărim cartea cărţilor - Biblia de cuvintele «ultima dată ». Au fost amintiri
despre ultima coasă, ultima sapă, ultimul
la Mătăsari. Dumnezeu ne-a ajutat, mulţi prieteni ne-au îndemnat şi
au apreciat demersul nostru temerar, ne-au făcut să avem încredere mers cu vacile la câmp ultimul drum cu
bicicleta. etc.
în propriile forţe şi să scoatem la lumină, din negura vremurilor, pe
toţi cei care şi-au petrecut viaţa între coarnele plugului, la munca Au fost amintiri despre părinţii pe care
i-a respectat prin muncă şi fapte demne,
câmpului, cu arma în mână în cele două războaie mondiale, la ţesut
cârpă de borangic sau la torsul caierelor de lână în nopţile cu lună despre fratele care era prezent în aproape
toate faptele povestite, despre învăţătorul
plină, la construcţia unor obiective economice, social-culturale şi pe
băncile şcolii, acolo unde s-a zămislit dragostea de ţară, de popor, de care l-a condus la internat când a luat la
liceu sau despre profesorii care l-au aş-
glia strămoşească, unde s-a primit lumină din lumina celor luminaţi
de carte. Ei reprezintă, pentru generaţiile de astăzi şi pentru cele care teptat la poarta unei școli, când a dat exa-
vor urma, nestemate puternice aşezate cu grijă în mănunchiul de men de admitere, pentru a vedea ceea ce
flori alese. a făcut. Au fost fapte care au marcat viaţa,
Aducem, pe această cale, prinosul nostru de mulţumire elevilor dar toate începuturile au plecat de la eşe-
clasei a X-a - profil matematică-informatică, celor 70 de profesori, curi și de la ambiţii.
secretariatului colegiului, tuturor celor care n-au pregedat niciun mo- Toate arată că este un OM care nu a
ment, sacrificându-şi timpul liber, vacanţa, concediul, pentru a tipări ştiut să piardă în viaţă. Altfel nu-mi explic
acest dar a lui Dumnezeu care va rămâne peste veacuri încrustat cu de ce toate eşecurile s-au încheiat cu un
litere de aur ca simbol al recunoştinţei, ca strungari în suflete ai uzi- început. Pentru mulţi alţi oameni un eşec
nei cu foc continuu din Cetatea Luminii din Mătăsari şi-au adus obo- înseamnă predare.
lul lor faţă de înaintaşi şi viitorime. Pentru OMUL DUMITRU DĂDĂLĂU via-
Prof. Dumitru Dădălău ţa a însemnat muncă. Muncă şi dorinţă de
e
m ili feri
n dafirii vi ndatia
cit
Fa
M.J.
autodepăşire. Dorinţa de a dovedi oameni-
lor că totul este posibil.
Am momente când cred că nu există
alt om pentru care să fie valabile cuvintele
MEMORIA ESTE MĂRTURIA sufletului în
faţa unei minţi schimbătoare. M-au ajutat
enorm pentru viaţă clipele petrecute şi
munca alături de o minte atât de ordonată
ca a domnului director. A avea amintiri în-
semna că ai trăit. Numai spiritele imitatoa-
re, numai oamenii care se tem să fie recu-
noscători şi sunt prea slabi ca să fie loiali
trăiesc doar în prezent. Pentru o fire nobilă
ca a OMULUI Dumitru Dădălău, amintirile
sunt o bucurie, sfânta recunoştinţă e o
emoţie copleşitoare.
Este un OM de la care am învăţat că,
din toată experienţa noastră, e valoros nu-
mai ce merită să ţinem minte. Amintirea e
piatra de încercare a tuturor acţiunilor. Nu
putea trăi frumos decât cu o familie ală-
turi. Un om care are amintiri deosebite
este cel care a fost lăsat să trăiască pentru
alţii, a fost înţeles când a plecat de acasă,
a fost înconjurat de vorbe calde şi credinţa
că face ceea ce trebuie. Este un OM care a
trăit alături de alt OM.
Nu scriu aceste lucruri forţat. Au venit
de la sine. Este normal, dacă eşti realist,
să te mire că mai există oameni care mai
mult trăiesc pentru alţii decât pentru ei.
Oare cei care sunt refractari la ceea ce
face domnul director nu-şi dau seama că
secretul înţelepciunii este să nu te laşi stă-
pânit de o dispoziţie sau de o pornire de
moment, să nu te lepezi de prietenie din
cauza unei supărari momentane, să nu
pierzi din vedere valorile perene din cauza
unui episod trecător.
În acea zi de vineri am avut, pentru
câteva clipe, împlinirea unor gânduri. De
ul Jilțu
uze
multe ori sunt fericită că am avut onoarea
de a învăţa să muncesc lângă OMUL Du-
mitru Dădălău. De multe ori am suferit că
am fost judecată greşit, dar ştiu că lucruri-
le care traversează viaţa noastră de zi cu
zi trebuie evaluate după gradul în care ne
îmbogățesc sau nu rezerva interioară. Ex-
perienţa trăită de mine mi-a întărit ideea
că sunt momente în viaţă rare. Pentru unii
sunt ca stelele căzătoare - trec fără să
lase nicio urmă. În alţii aprind o lumină
care nu se mai stinge niciodată. Amintirile
povestite şi loialitatea faţă de unele răs-
punsuri din acele clipe sunt forţele pe care
se reazemă credinţa noatră. OMUL DUMI-
TRU DĂDĂLĂU nu este mulţumit de sine
decât atunci când face ceva mai
mult decât puterile sale. Crede
că progresul moral al oamenilor
este posibil din cauza insatifacţi-
ei faţă de diferite obiceiuri şi
moduri de comportament.
Tot ce este creator se naşte
dintr-o sămânţă de veşnică nemulţumire.
Am învăţat de la acest OM că cea mai
mare problemă nu este cum să continuăm
să trăim, ci cum să ne înălţăm existenţa.
Am învăţat că cea mai mare problemă a
noastră nu este cum să mergem mai de-
parte, ci cum să ne întoarcem. Acesta este
sensul existenţei: să împaci libertatea cu
slujirea, ceea ce este trecător cu ceea ce
durează, să împleteşti firele vremelniciei în
pânza veşniciei.
Domnul director a înţeles că cea mai
mare înţelepciune pe care o poate atinge
omul este de a şti că soarta lui este să aju-
te, să slujească. Trebuie să cucerim pentru
a ceda, să dobândim pentru a renunţa.
Sper ca viaţa să-i fie lungă pentru a
putea şi alţii să trăiască ceea ce am trăit
eu în acea zi. Sper să rămână acele amin-
tiri imortalizate cândva, pe hârtie. Ar în-
semna puţin dăcă nu sunt cunoscute şi de
alţii. Mulțumesc lui Dumnezeu că există
astfel de oameni.
Pădureţ Carmen
ie r
ul de s

M
Fu

60
lu i

afir

23
C ol
e ț ii
Tra

70 24
a
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Tradiţie şi inovaţie în învăţământul mătăsărean
Domnul Dumitru Dădălău: Distinşi invitaţi, onorată asistenţă,
avem astăzi plăcerea de a avea în mijlocul nostru, oameni în toa-
tă puterea cuvântului, cei care, timp de o jumătate de secol, au
condus destinele învăţământului din Mătăsari, oameni care au
trăit sub mai multe dinastii şi dictaturi, dar care au rămas verticali
şi n-au uitat niciodată pentru ceea ce s-au pregătit şi, de fiecare
dată, au slujit pe cei care au avut prilejul să ia lumină din lumina
dumnealor. In urmă cu 71 de ani, în localitatea Runcurel, sat apar-
ţinător comunei Mătăsari, vedea lumina zilei dintr-o familie nu-
meroasă viitorul profesor de mai târziu Dumitru Băleanu. A făcut
şcoala în satul natal şi comuna dragă, după care a urmat timp de
8 ani Şcoala Normală din Tg-Jiu, a fost repartizat în primul an de
activitate la Şcoala Primară din Miculeşti unde, timp de un an ,
trăgea cizmele şi bocancii să se ducă să înveţe copiii carte în
satul de peste deal. A avut o tinereţe frumoasă şi minunată. Dum-
nezeu i-a hărăzit o soţie dragă care, venită din Oradea şi după
aceea din Roşiuţa, şi-a legat destinul de al dumnealui şi împreună
s-au apucat să înveţe carte copiii din Mătăsari. Aşa se face că,
numai după un an, distinsul nostru invitat de astăzi vine în comu-
na Mătăsari şi într-un an de zile este apreciat atât de mult, încât
cei care diriguiau învăţământul la nivelul raionului de atunci, l-au
pus director al Şcolii Coordonatoare şi Elementare din Mătăsari,
şcoală pe care a condus-o până în anul 1961. Viaţa i-a hărăzit un
alt drum, datorită calităţilor sale profesionale, datorită muncii ne-
ostenite pe care a depus-o la nivelul localităţii Mătăsari, datorită
condiţiilor grele în care-şi desfăşura activitatea a reuşit să capete
încredere la şefii ierarhici superiori şi drumul său s-a oprit spre
centrul judeţului devenind profesor al Şcolii de la Bârseşti, Inspec-
tor școlar timp de 7 ani la Inspectorul Şcolar Judeţean şi, înce-
pând cu 1967, profesor şi director al Şcolii Generale Nr.5 din Târ-
gu Jiu, instituţie de învăţământ pe care a slujit-o cu credinţă şi
devotament până a ieşit la pensie. Absolvent al Universităţii din
Bucureşti, Facultatea de Română şi Istorie, domnul director Bă-
leanu, fiul poştaşului din Runcurel, a fost apreciat de-a lungul
vremii de cadrele didactice cu care a lucrat, de toţi cei care l-au
cunoscut, de generaţiile pe care le-a pregătit. Viaţa dumnealui n-a
fost simplă, ca orice om şi-a făcut datoria. Din trăirea puternică a
familiei Băleanu, au ieşit două vlăstare deosebit de viguroase, în
inteligenţa cărora distinşii lor părinţi au investit tot ce au avut mai
frumos în dumnealor. Amândoi sunt medici în municipiul Tg-Jiu,
băiatul medic chirurg la Spitalul Judeţean din Gorj, căsătorit tot cu
o doctoriţă, fiică de fost inspector general de învăţământ, care
îndeplineşte funcţia de director al Direcţiei Sanitare a judeţului
Gorj, iar fata, absolventă cu medie maximă a Facultăţii de Medici-
nă din Craiova, actualmente Inspector-şef în cadrul Poliţiei Sani-
tare a judeţului Gorj, căsătorită cu un distins domn, inginer care-şi
petrece veacul în Jilţ, lucrând la Uzina de reparaţii. Stimate dom-
nule director, nu ştiu dacă am reuşit, ca în câteva cuvinte, să vă
fac un portret cât de cât sumar pentru ca cei cu care lucrez azi,
care sunt în număr de 119 cadre didactice şi noi toţi, la rândul
nostru, pregătim 2000 de elevi, zic, nu ştiu dacă am reuşit să vă
fac să fiţi aşa cum sunteţi dumneavoastră, dar gândul meu rămâ-
ne la ideea că aţi fost şi rămâneţi un om deosebit - un mare direc-
tor - . Vă rog să luaţi cuvântul.
Dumitru Băleanu: Stimaţi educatori, dragi elevi. Această lo-
calitate a fost aproape întotdeauna o aşezare de margine de ju-
deţ, de nord a judeţului Mehedinţi până în 1950, de nord a fostului
raion Strehaia până în 1956, de sud a raionului Tg-Jiu de la 1956-
1967, când s-a revenit la actuala împărţire administrativă. După
război, s-a căutat să se extindă baza învăţământului secundar, au
luat fiinţă aşa numitele gimnazii, unice, într-un număr restrâns de
localităţi, gimnazii a căror durată era de 3 ani, spre deosebire de
4 ani - cursurile inferioare de liceu. Aici, în Mătăsari, în 1948, a
început să se înfiinţeze şcoala, începând cu clasa a V-a, până în
1965 când s-a generalizat învăţământul de 8 ani, ciclul actual
gimnazial cuprindea 3 clase: a V-a, a VI – a , a Vll – a. Pornind de
la ceea ce spunea domnul director, având în faţa mea un număr
nd a
firii vi ndatia
M.J
Fu
e ț ii
Tra
70 24
mare de elevi, în condiţiile în care pentru clasele I-X învăţământul
este obligatoriu, aş vrea să vă fac o precizare: dacă acum 50 de
ani, venea la şcoală cine vrea şi cine putea, în speranţa că va
ajunge să trăiască mai bine, astăzi, în condiţiile învăţământului
obligatoriu, voi, dragi elevi, să nu simţiţi şcoala ca o obligaţie pen-
tru că, deşi posibilităţile voastre sunt nelimitate în măsura în care
munciţi, modul nou de a dobândi un loc de muncă astăzi este
foarte oscilant. Eu, când am terminat 4 clase la școala din Runcu-
rel şi am fost admis la Şcoala Normală din Tg-Jiu în 1943, ştiam
că, dacă învăţ peste 8 ani, voi fi învăţător poate chiar la mine în
sat, am reuşit doar în satele vecine. Deci un ideal pentru înfăptu-
irea căruia trebuia muncă, luptă. Este adevărat, nu era concuren-
ţa de astăzi. Astăzi sunt posibilităţi mai mari pentru majoritatea şi
statul alocă multe fonduri care să permită cuprinderea la şcoală a
tuturor. La şcoala de 7 ani din Mătăsari, unde am venit în 1954,
învăţau copii veniţi şi din Miculeşti, Dragoteşti şi Corobăi. Distan-
ţele foarte mari, pe drumuri foarte proaste, fără să-i aducă maşina
la şcoală şi învăţau pentru că doreau să înveţe, în condiţiile în care
nu exista obligativitate. Aşa se face că mulţi dintre aceştia au pă-
răsit acestea, obţinând calificări superioare aspirând la o viaţă
mai bună şi asta se face pentru că aşa cum vă spuneam, comuna
era la margine de raion sau judeţ, cu legături foarte proaste cu
centrul, şi în care oamenii nu aveau altă ocupaţie decât lucrarea
pământului, şi aşa sărac, sub care zace cărbunele de astăzi. Fă-
când o comparaţie între ceea ce reprezintă şcoala acum mai bine
de 50 de ani şi ceea ce reprezintă astăzi, vă veţi da seama că
astăzi numărul de elevi care absolvă şcoli de nivel mediu, deci de
liceu, se apropie de 200 de mii pe an şi, dintre aceştia, auzeam
acum la deschiderea anului universitar în jur de 80-90% urmează
învăţământul superior de stat sau particular. Asta înseamnă că
majoritatea au deschis aceste abilităţi, în care învăţământul de
stat sau cu taxă şi învăţământul particular cu taxă; deci posibilităţi
există, însă cu muncă. Perioada la care mă refeream, acum 50-60
de ani în România absolveau liceul 13 şi 15 mii, deci de 12-13 ori
mai puţini absolvenţi de licee care-şi găseau mai uşor loc de
muncă pentru că erau puțini. Astăzi, fiind mulţi absolvenţi, concu-
renţa va fi pentru ocuparea unui loc în producţie şi singura spe-
ranţă într-o zi mai uşoară este buna pregătire, pentru care aici
aveţi cele mai bune condiţii. Cred că este printre puţinele centre
în care există şcoală etalon în cuprinderea şi nivelul de lărgire al
elevilor. Îndemnul meu este să perseveraţi în muncă, este o avere
pe care nu o poate avea nimeni, chiar dacă nu scrie în Constituţie,
apropo de producţia şi garantarea proprietăţii. Celelalte se pierd,
învăţătura pe baza prin căre puteţi obţine condiţii mai bune de
viaţă, trebuie să constituie principala preocupare, pentru că de
aceea veniţi la şcoală. Vreau să sper, să aud şi să citesc că, în
înfruntările care au loc pe linie şcolară, profesională, concursuri şi
olimpiadă, numărul celor de aici va fi din ce în ce mai mare, ono-
rând în acest fel strădania cadrelor didactice şi a părinţilor care
doresc, sincer, ca urmaşii lor să trăiască mai bine decât au trăit ei,
având în vedere că tendinţa societăţii viitoare de dezvoltare este
spre mai bine. Binele, însă, nu vine de la sine, nu vine singur,
trebuie făcut acest efort. Fiind la început de an şcolar, eu vă do-
resc succes, în eforturile pe care trebuie să le depuneţi pentru a
onora statutul de elev. Îmi aduc aminte de o apreciere făcută de
fostul preşedinte american, Bill Clinton, care spunea că, pentru a
şterge discrepanţele între posibilităţile materiale ale celor care
urmează învăţământul, ar fi bine să poarte uniformă. In România
s-au purtat cu un secol înainte, dar s-a renunţat la ele. Pentru
clasele mici, am văzut că au existat preocupări mai mari, pentru
ca măcar acolo unde sunt la vârstă egală şi la condiţii de muncă
egale să se simtă egali pentru că viaţa, mai târziu, îi desparte. Vă
mulţumesc!
Dumitru Dădălău: în octombrie 1932, un făclier al satului din
Mătăsari, viitor notar de mai târziu aducea pe lume, un băiat fru-
mos, deştept, inteligent, şi preocupat încă de mic de învăţătură.
Acest copil avea să poarte numele de Costea Pamfiloiu. Şi dum-
nealui, ca şi domnul Băleanu, a fost legat de locul de baştină, dar
şi-a ascultat părinţii şi, după ce şi-a terminat cursurile în aceeaşi
localitate în care învăţaţi dumneavoastră astăzi, a plecat ca elev
al Liceului ”Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, după care a dat
examen de diferenţă şi s-a transferat la aceeaşi Şcoală Normală
din Târgu-Jiu. lată că avem în faţa noastră, la bază, doi învăţători,
oameni cu o pregătire pedagogică deosebită, cu o sensibilitate
aparte, cu o dragoste de copii şi de locurile natale nemaiîntâlnită.
Să fii tânăr, să fii la o vârstă de 22, 23 de ani şi să pleci în locali-
tatea Cornu, comuna Teiu din judeţul Dolj, să-ţi începi activitatea
ca învăţător, iată ceea ce înseamnă pentru cei ce sunteţi astăzi pe
ogorul şcolii, dragoste faţă de meseria pe care ţi-ai ales-o. A stat
puţin acolo şi a venit pe urmele domnului Băleanu şi dumnealui
mutându-se la Mătăsari. Domnul Pamfiloiu a venit la Miculeşti, pe
acelaşi post pe care fusese predecesorul dumnealui. Şi aici o în-
tâlneşte pe fosta mea dirigintă, Eugenia Mercuţ, cu care s-a căsă-
e
m ili feri
cit
Fa
a
torit şi care, în loc să locuiască la Miculeşti, l-a adus la Mătăsari,
pentru că domnul Băleanu plecase şi locul de director nu trebuia
să fie ocupat decât de un băştinaş, pentru că nimeni nu putea să
lumineze învăţământul din Mătăsari, decât aceia care sunt năs-
cuţi , crescuţi şi trăiesc în mijlocul oamenilor cu care va munci
mai târziu. Sunt multe amintiri, dar sper că, dacă Dumnezeu mă
va ajuta când voi fi şi eu ca dumnealor, voi scrie toate acestea.
Cred ei că mâna nu va tremura şi va scrie cu exactitate tot ceea
ce mintea mea ştie de când eram la vârsta de 3 ani. Domnul
Pamfiloiu a fost un exemplu, nu numai pentru generaţiile de elevi,
dar a lucrat în condiţii deosebite cu un corp profesoral care nu
avea decât simpla pregătire de absolvent de liceu, singurul om
absolvent al Universităţii din Bucureşti, al Facultăţii de Biologie,
era domnul Pamfiloiu. Aşa mi-am început eu activitatea, ca elev,
pe băncile şcolii, când dumnealui venise şi preluase conducerea
şi cârma comunei în Mătăsari, să conducă destinele învăţământu-
lui timp de 20 de ani. E o viaţă de om, să-ţi treacă atâtea genera-
ţii prin mână, să construieşti şcoli, să faci colectivizare, să fii în
pas cu ceea ce se cerea de către conducerea de atunci, iată un
lucru pe care nu l-a atins poate niciunul dintre noi, şi domnul
Pamfiloiu le-a făcut pe toate acestea cu cinstire spre cinstea
dumnealui. Ca şi domnul Băleanu, domnul director Pamfiloiu se
uită cu mândrie înapoi şi priveşte că ceea ce a făcut în cei peste
40 de ani, cât şi-a desfăşurat activitatea pe ogorul şcolilor din
Mătăsari, este o satisfacţie deplină şi duce cu dumnealui pe mai
departe povara frumuseţii şi a preocupării deosebite pe care a
avut-o de a fi înţeles şi de a face din noi oameni ca să venim aici
şi să organizăm acţiuni. Când am gândit această treabă, dedicată
sărbătoririi a 110 ani de învăţământ în Mătăsari, m-am gândit la
faptul că n-o să fiu în stare să vorbesc nimic despre cei care m-au
învăţat carte, că n-o să fiu în stare să mă ridic la nivelul acelora
care m-au făcut şi s-au ţinut de mine şi de alte generaţii, să de-
venim ceea ce suntem. O moralitate de nedescris, domnul Pamfi-
loiu împreună cu doamna Gica au lăsat şi lasă în urma dumnealor
două fete deosebite cu nepoţii cu care se mândresc cei doi dom-
ni directori şi care vin şi trag la tataia şi mamaia de fiecare dată,
cu bucurie. Domnule director, vă rog să luaţi cuvântul.
Constantin Pamfiloiu: Stimat auditoriu, consider că pentru
mine este o satisfacţie deosebită de a participa la acest eveni-
ment, când se sărbătoresc 110 ani de învăţământ în localitatea
Mătăsari, ştiut fiind faptul că dintre aceştia, la 30 de ani de activi-
tate mi-am adus contribuția în cadrul acestei şcoli. Este adevărat,
nu am să vă plictisesc, am să încerc în câteva cuvinte şi, desigur,
să-mi scuzaţi lipsa de modestie, însă mă simt forţat să relatez
nişte lucruri la care am participat şi pe care le-am condus în
această perioadă de 20 de ani, ca un conducător al colectivului
didactic la nivelul comunei Mătăsari şi, respectiv, 30 de ani ca
slujitor în general al activităţii. Preluând activitatea la nivelul co-
munei Mătăsari, e adevărat, am găsit o bază materială bună,
comparativ cu multe alte localităţi. Prin trecerea timpului, reţeaua
şcolară s-a dezvoltat şi a fost nevoie de mărirea spaţiului de şco-
larizare, aşa se face că, la nivelul comunei s-a construit un al
doilea local de şcoală destul de impunător pentru perioada aceea
şi rămas singur şi pentru acum, cel de acolo de la Nr. 2 la ora
actuală. De ce fac această remarcă? Pentru că în zilele noastre
construcţia unui edificiu se realizează într-o altă formă; se asigu-
ră, se preia de către patron, de către societate, urmează o perioa-
dă, în sfârşit, de construcţie, după care se dă totul la cheie. Ei, pe
vremea aceea nu stăteau lucrurile chiar aşa. Construcţia acelui
local, presupunea o implicare a tuturor, a mea, în primul rând, ca
director, alături de primarul comunei pentru că ,dacă nu ne inte-
resam nu puteam să realizăm ceea ce am realizat. lată de ce,
atunci trebuia să participi direct, să alergi după materiale, după
ţiglă, după tâmplărie, după cherestea. Nu erau toate aduse de
cineva anume ca la urmă să-ţi dea cheile să intri în sală. De ace-
� Continuare in pag. 62
uze
ul Jilțu ul de s
ie r
61
lu i
afir
23
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Tradiţie şi inovaţie în învăţământul mătăsărean
� Urmare din pag. 61
ea a fost un acord deosebit al întregului colectiv de cadre didacti-
ce, în frunte cu mine, pentru construirea acelei constructii destul
de falnice, destul de moderne, conform cerinţelor învăţământului.
Am început într-o perioadă când fetele se pregăteau într-un ateli-
er de activităţi de acestea de menajerie, şi în special de croitorie.
Aş dori să menţionez că aveau ca maistru instructor o doamnă,
doamna Dădălău care a fost şi educatoare la noi, care într-adevăr
a depus suflet pentru ca elevii să reţină şi să înveţe ceva şi de
asemeni să-mi fie scuzată lipsa de modestie dacă a mea fiică cea
mică care actual lucrează în Germania, dacă mânuieşte arta croi-
toriei pentru nevoile casei, bineînţeles, o face din cunoştinţele
care le-a căpătat la atelierul şcolar din aceea perioadă. lată deci,-
că într-adevăr activitatea, deşi începătoare se desfăşura. Nu mai
revin aici, e adevărat, şi ateliere aşa cum le-am înjghebat noi în
perioada respectivă, în prima fază ateliere de tâmplărie, în a doua
fază atelierele acestea mecanice, dotate cât de cât pentru vremea
respectivă, pentru că reprezentam o şcoală cu adevărat etalon în
perioada aceea, două ateliere dotate, în şcoala mică de la deal, cu
cât de cât strictul necesar, unde elevii puteau să înveţe primele
noţiuni din activitatea aceasta practică. De asemeni tot în acea
perioadă trebuia să ţinem pasul cu modernizarea învăţământului
prin trecerea la învăţământul de cabinet. Ei, trebuie să spunem că
şi aici, Şcoala Mătăsari a avut această posibilitate, încât în localul
nou desfăşuram, în acea perioadă, învăţământ pe cabinete biolo-
gie, istorie-geografie, fizică-chimie ş.a.m.d., cabinete dotate cât
de cât cu specificul şi profilul obiectului. lată deci, şi mai mult
decât atât, din cât îmi amintesc, pentru că să fie cât mai funcţio-
nale, am alergat e adevărat, am ţinut legătura cu Inspectoratul
Judeţean, încât am realizat prin cooperativa Progresul-Motru, un
set de pupitre, care să permită lăsarea ghiozdanului pe nume
de elev, aşa fel ca să nu umble toată ziua de la o clasă la alta,
schimbam doar cabinetul. Se par poate lucruri într-adevăr mi-
nore, dar ele au cerut o preocupare deosebită şi au fost realiza-
te. Având în vedere aceste lucruri asigurate, având un colectiv
de cadre didactice minunat, e adevărat, mic pe vremea aceea
14-16, la nivel de centru, 25-30 la nivel de coordonare, dar un
colectiv minunat pentru că, în toată această perioadă trebuie să
spun, nu m-am confruntat cu vreo anchetă şcolară sau o recla-
maţie sau ceva, dovadă că, într-adevăr, era un colectiv unit, un
colectiv armonios, un colectiv care era înrolat pentru a-şi des-
făşura activitatea de instruire şi educaţie. Aşa stând lucrurile cu
baza materială, sigur grija şi preocuparea, aşa cum spunea
domnul director actual, deşi dispuneau de o încadrare nu aşa
cum dispuneţi dumneavoastră la ora actuală, de profesori cu
studii superioare, am dispus de o încadrare cu cadre didactice
fie de liceu, fie de şcoală pedagogică, dar din nou iertaţi-mi
lipsa de modestie, trebuie să spun că ne numărăm printre şco-
lile fruntaşe, acest lucru se poate constata din documentele
oficiale, privind numărul de elevi care mergeau şi dădeau exame-
ne de admitere la şcolile imediat superioare, în şcolile liceale,
examen care se dădea pe baza unui examen destul de riguros, cu
asemenea cadre didactice. Şi mi-aş permite, pentru a reliefa ce
înseamnă preocuparea unui cadru didactic, un om cu adevărat
erudit aş da aici un nume, pe domnul Tănăsoiu, care fusese, de
fapt, dascălul meu şi care de acuma îl aveam profesor de limba
româna, de o conştiinciozitate, corectitudine de nedescris şi aş
face o mică paralelă, nu ştiu câţi vom găsi în situaţia actuală pen-
tru că dânsul a avut o viaţă destul de zbuciumată, i-a murit în
acest interval soţia, i-au murit cei doi copii, unul student în anul
doi la Timişoara, fata studentă în ultimul an la Pedagogică în Ca-
ransebeş. În situaţii de acest fel, acest om doar în ziua înmormân-
tării lipsea de la şcoală, restul venea la şcoală şi cei din jurul casei
se ocupau de înmormântări. Imaginaţi-vă şi dumneavoastră ce
înseamnă conştiinciozitatea de dascăl. Am făcut această paralelă
pentru a vedea că, într-adevăr, se muncea cu râvnă, se făcea pre-
gătire suplimentară, am satisfacţia deosebită, deosebită repet, că
într-adevăr cei ce au pornit din cadrul învăţământului Mătăsărean
împreună cu cei din dreapta şi stânga mea, de domnii directori
sunt elevi ai căror profesor şi director le-am fost, şi care au mers
mai departe cu aceste cunoştinţe căpătate în Şcoala Mătăsari,
fără pregătire prealabilă pentru examen, au mers şi au luat exa-
menele în condiţii destul de meritorii. Dacă vreţi aș concretiza
vânzători, educatoare, profesori, destul de mulţi la număr, ingineri,
medici, toţi s-au ridicat, ştiu eu, din cadrul învăţământului mătă-
sărean la care mi-am adus şi eu modesta mea contribuţie, ca
profesor, ca director al acestei activităţi pe o perioadă de 20 de
ani.
Eu, de acum , gândindu-mă la condiţiile excepţionale pe care
le aveţi dumneavoastră în ziua de azi, condiţii de care nu ştiu dacă
mai beneficiază un alt liceu, fac această afirmaţie cu deplină răs-
pundere şi aceasta datorită unei preocupări deosebite al celui pe
care îl cunoaşteţi, domnul Dumitru Dădălău, Doamne, iar fac o
paranteză; chiar aseară auzeam, probabil şi dumneavoastră aţi
nd a
firii vi ndatia
M.J.
Fu
62
e ț ii
Tra
70 24
mai văzut cumva pe la jurnal, o situaţie de necrezut, un liceu de
artă în inima Bucureştiului, de lângă Ministerul Învăţământului, să
pice pe elevi, tot dărâmat, vai de lume! M-am întrebat cum e
posibil acest lucru şi încă acolo, am ajuns la concluzia că asta
trebuie să se datoreze celui care se ocupă direct de acest lucru şi
omul acesta este directorul şcolii, dacă alţii au avut o activitate
mai tangenţială. Apoi, ăsta nu trebuie să aibă odihnă până încep
acest an şcolar, acolo unde se dărâmă zidurile pe elevi.
lată deci o preocupare, o mândrie pentru noi toţi, pentru dum-
neavoastră în principal, că aveţi nişte condiţii excepţionale, de
care ar fi păcat să nu beneficiaţi din plin pentru a ajunge ce doriţi
în activitatea viitoare. Eu vă doresc deplin succes în activitatea
viitoare, având în vedere, mai ales, că este un nou an şcolar. Vă
mulţumesc!
Dumitru Dădălău: Absolvent al Facultăţii de matematică-fizi-
că şi de chimie tehnologică a Universităţii ”Babeş-Bolyai” din Cluj,
profesorul lon Dădălău, crescut sub aripa oblăduitoare a domnului
director Pamfiloiu, a condus destinele învăţământului din Mătăsari
timp de aproape 25 de ani. N-am să-l prezint prea mult pentru că
ceea ce este în sufletul meu pentru fratele meu ştiţi toţi, el este
creatorul, organizatorul şi omul care a înfiinţat învăţământul liceal,
profesional, de ucenici şi maiştri din Mătăsari. Sub conducerea lui
s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat în Mătăsari şi avem condiţiile
în care noi ne desfăşurăm activitatea aici. Mă rezum la această
mică prezentare pentru că am destui prieteni care sunt în stare să
facă o reclamaţie că l-am lăudat pe fratele meu, cum am sărbăto-
rit-o pe nevastă-mea, şi cum îi sărbătoresc şi pe ceilalţi.
Dădălău lon: Îmi este foarte greu să iau cuvântul, după ce
antevorbitorii mei, doi titani ai învăţământului mătăsărean, au luat
cuvântul. Vreau să vă spun că, în urmă cu 30 ani, am venit ca
dascăl în Mătăsari şi am intrat într-un colectiv de oameni serioşi,
zic aceasta întrucât pot să afirm acum, după 30 de ani că, martor
îmi este doamna Ceauşescu, care a venit odată cu mine, acest
colectiv serios m-a primit cum se cuvine, am învăţat în acea zi
modul cum trebuie să primesc copiii la şcoală, cu cartea pe ban-
că, cu cărţile pe bancă pachet şi cu florile puse alături. In prima
mea zi de activitate am avut de la cine să învăţ tot ceea ce trebu-
ie să fac. Toată perioada când domnul Pamfiloiu a stat în şcoală,
chiar după, am învăţat spiritul de ordine şi de disciplină de la
dumnealui. Zic spirit de ordine, spiritul de ordine în spirit, în docu-
mente. Spiritul de ordine pe care trebuie să-l aibă cadrele didac-
tice. La aproape 30 de ani şi la această sărbătoare, am câteva idei
scoase, idei care se vor găsi în monografia comunei Mătăsari,
monografie pe care o întocmesc cu doi distinşi profesori, unul
mătăsărean - Nicolae Racoceanu şi unul din Bucureşti, şi partea
din învăţământ, din ideile pe care vi le voi prezenta acum, veţi găsi
aceste lucruri. Deşi în Mătăsari am venit în urmă cu 30 de ani să
port cu cinste drapelul învăţământului, am intrat într-o şcoală cu
multă dragoste, ca într-o oază de lumină, am intrat în clasă cu
dorinţa nestăvilită de a mă dărui cu o convingere statornică şi
înaltă că un copil nu e la început rău sau prost, ori incopetent,
acesta depinzând de cel care predă, îl educă şi îl modelează, de
marea lui măiestrie. Tot ce am făcut până acum în viaţă, am făcut
cu pasiune şi dăruire, iar, acolo unde nu m-am priceput îndeajuns,
am întrebat şi am învăţat din experienţa altora. Am avut ajutorul
copiilor care au avut suflet curat şi dornic, deoarece ei nu au fost
stăpâniţi de ambiţii mărunte, de răutăţi sau de invidie. Pentru
mine faptele au o valoare mai mare decât cuvintele, nopţile cu
griji şi zilele cu frământări mi-au dat puterea de a regenera. Ca
educator, a trebuit în permanenţă să-mi stăpânesc sentimentele,
să-mi educ pornirile şi gesturile pentru a putea fi ales ca model
moral, ca să mă pot compara egal şi constant pe neiertătoarea
scenă a vieţii. Am avut tot timpul curajul de a-mi susţine opiniile
până la capăt. Am privit nepăsător hărţuielile la care am fost su-
e
m ili feri
cit
Fa
a
pus , asta m-a făcut să fiu imun. Cei care au crezut că mi-au făcut
rău, mi-au făcut bine, ajutându-mă să scap de griji. Eu am intrat
nedorit în sufletul unor oameni. Viaţa unei şcoli este ca alunecarea
unei nave care, în locul apei trece printr-o mare de oameni cu
privirile aţintite asupra luminilor ei. Fie pe cârmă, fie pe punte,
ofiţerii şi călătorii se schimbă rând pe rând. Drumul e numai îna-
inte, dar uneori e un scurt răgaz când pânzele amintirilor popo-
sesc pe catargul navei. Activitatea de dascăl cere să dăruieşti
viaţă din viaţa ta pentru înflorirea acelor gingaşe mlădiţe, care, la
rândul lor, pentru o dăruire vor creşte. Acest colectiv de dascăli
seamănă cu o pereche le rândunele care se întorc la cuib şi se
aşază pe partea lui cu ciocul încărcat cu un fir de pai, cu hrana
sau cu apa, meşteresc cuibul, zboară sus, apoi scot un tril de
bucurie şi îşi contemplă opera de 30 de generaţii de elevi. Am
încercat să împletesc și s-au reflectat prin succesele colectivu-
lui, iar insuccesele au fost numai ale mele, deoarece eu am fost
cel dintâi care trebuia să vegheze, să unească şi să conducă. În
faţa sătenilor, în faţa oamenilor m-am prezentat ca un monolit
şi nu mi-am dezvăluit niciodată slăbiciunile. Astăzi este o săr-
bătoare pentru toţi elevii şcolii şi această lună în care noi săr-
bătorim 110 ani de învăţământ în Mătăsari vreau să fie o mare
Sărbătoare a tinereţii pentru un sfert din populaţia comunei.
Împlinirile şi neîmplinirile vieţii trebuie să rămână în calendarul
memoriei, orice schimbare în vârful piramidei, aduce după sine
modificări pe treptele inferioare. La această oră mă simt ca un
arhitect care a construit un edificiu măreţ, la temelia căruia s-a
îngropat schelele căruia şi-a zdrelit braţele şi piciorul cărând
poverile lui cu umerii, frumuseţile lui pictându-l cu imaginaţie,
ca atunci când este gata să-şi dea seama că trebuie să-l pără-
sească. Deosebirea este că eu nu am părăsit edificiul ei, am
rămas acolo unde am făcut o investiţie morală, atât de mare
care, pentru mine a însemnat triumf şi bucurie. Eu am rămas ace-
laşi om cu har, gata de dăruire, cu sufletul plin de omenie şi bună-
tate. De-a lungul timpului, majoritatea cadrelor didactice mi-au
devenit prieteni. Dar nu o prietenie oarecare, îngăduitoare, ci ba-
zată pe respect şi ascultare. După 30 de ani petrecuţi în Mătăsari,
pot afirma că împreună cu tot colectivul didactic, nu am muncit
degeaba, nu am trăit în zadar şi nu ne-am sacrificat fără rost.
Numele meu şi al colegilor mei sper să vă rămână întipărit unde-
va, colegii, elevii şi sătenii rememorându-ne faptele ne vor preţui
poate mai târziu. Eu am lăsat o grădină pe roţi şi un colectiv di-
dactic gata de dăruire. Eu am iubit oameni deopotrivă: şi pe cei
care nu mi-au vrut binele şi mi-au făcut bine şi pe cei care mi-au
vrut răul. Din marea mea dragoste pentru ei, i-am îmblânzit şi
apoi i-am iertat. Ei mă vor respecta. Poate mă veţi întreba de ce?
V-aş răspunde simplu: nici pomul care înmugureşte, înverzeşte,
rodeşte şi dăruieşte după atâta laudă şi farmec, fructele oameni-
lor nu le cere nimic în schimb. Am avut curajul de a merge înainte
cu pieptul deschis şi nu am acceptat compromisuri. Cu toate că
unii au încercat să mă transforme în material demonstrativ. În-
tâmplarea a făcut să mi se potrivească bine munca de director,
am plecat la timp în culmea gloriei şi, dacă aşi fi rămas, trecerea
vremii m-ar fi dezavantajat pentru că eu sunt un optimist şi un
visător pentru lumea noastră complicată. Suntem într-o cară dez-
orientată, surmenată de politicianism şi afacerism venerat. Când
compromisul însoţeşte neabătut carul reformei, este limpede că
ne aflăm pe un drum care se înfundă. Pentru mine şcoala repre-
zintă cartea de vizită a unei localităţi, este instituţia care reprezin-
tă cel mai bine spiritul gospodăresc al comunităţii. Ea trebuie să
fie pildă pentru celelalte gospodării ale aşezării. Sunt puţini care
realizează că truda dascălului e necesară ca respiraţia, mai ales
acum când, viaţa contemporană ştie să-şi devoreze fiii, să desfi-
gureze sufleteşte. La lumina cărţii trebuie să ne unim riscul de a
îndrăzni. Noi trebuie să rămânem în spiritul menirii noastre profe-
sionale.
ul Jilțu
uze ie r
ul de s
M
lu i
afir
23
C ol
 Cetatea Luminii = 40 de ani l Murmurul Jilțului = 25 de ani l Colegiul = 20 de ani
Z I L E L E A B S O LV E N T U LU I
LA OCNA SIBIULUI
2 iunie ,o zi de sâmbătă cu soare şi multă
agitaţie împreună cu iubitul nostru „Domnul
Director Tică Dădălau” şi stimaţi domni profe-
sori, alături de majoritatea elevilor claselor a
XII-a şi a VIII-a, pornim la drum cu două auto-
care şi un miocrobuz pe traseul: Mătăsari Târ-
gu-Jiu-Horezu-Râmnicu Vâlcea Călimăneşti
Căciulata-Valea Oltului şi Sibiu, vizitând mâ-
năstirea Cozia.Între orele 14-15 luăm masa de
prânz la Sibiu unde ne-am simţit foarte bine
mai ales că s-a petrecut în mijlocul naturii, la
restaurantul Oltul. În jurul orelor 15-16 am vizi-
tat muzeul satului aflat la Dumbrava. Am fost la
Păltinişi unde C. Noica şi-a scris jurnalul său.
De atâtea minunăţii văzute, ceea ce nu văzu-
sem până atunci, am uitat că la ora 16 trebuia
să ne întâlnim cu domnul director la locul de
unde ne despărţisem pentru vizitarea Muzeului
Satului unde am văzut şi casa lui Vasilică Dă-
dălău din satul Croici. După toate acestea am
ajuns la “Ocna Sibiului” în jurul orei 21 după
care au urmat cazarea şi cel mai important şi
mai frumos, masa festivă, moment minunat şi
distractiv.După masa festivă care a luat sfârşit
a doua zi dimineaţa în jurul orei 7:00 ne-am
putut odihni până la ora 11:00, după care a
avut loc masa de prânz.În jurul orei 12.00 am
plecat spre casă pe traseul: Sibiu Sebeş - Alba
lulia - Orăştie -Simeria – Deva-Haţeg- Sarmi-
segetuza- Petroşani -Valea Jiului - Tg-Jiu -
Mătăsari. Întoarcerea acasă ne-a făcut mai
mult să ne pară rău că excursia a luat sfârşit.
Gândim mereu că poate ne vom mai întoarce
cu domnul director, cu domnii profesori şi mai
ales cu colegii în aceste locuri minunate, locuri
încărcate de istorie, de legendă, frumuseţi ale
naturii de neînchipuit care ne vor rămâne în-
crustate in inimă tot restul vieţii.E un mare pri-
vilegiu pentru noi să calci prin locu rile prin
care au trecut Decebal, Mircea cel Bătrân,
Mihai Viteazul, acolo unde s-a înfăptuit de
două ori Unirea, să ştii că ai trecut prin
locurile lui Octavian Goga şi Lucian Blaga,
Emil Cioran, Grigore Alexandrescu, Ioan
Slavici, Eminescu, Geo Bogza, Ioan Ale-
xandru şi mulţi alţii care au umblat în suiş
şi coborâş, au lăsat pentru eternitate
identitatea frăţiei noastre naţionale.O or-
ganizare perfectă, totul a mers ca la carte,
muzica ne-a făcut mai tineri decât sun-
tem, domnii profesori ne-au îmbrăţişat cu
căldură, emoţiile au fost din ce în ce mai
mari că totul se scurge aşa de repede în-
cât nici nu ştim cum au trecut cei 8 sau 12 ani,
dar mai ales cele două zile. Timpul nu mai avea
răbdare. Aşteptăm, cu toţii, profesori şi elevi,
ziua cea mare, ziua care ne va fixa destinul
pentru fiecare dintre noi: Examenele de capa-
citate şi bacalaureat, examenele vieţii noastre.
Dumnezeu să ne ajute! Sorea Robert XII B,-
Georgiana şi Roxana Marcu VIII
ZILELE ABSOLVENTULUI ÎN
SEMENIC
Sub motto-ul « Multe am văzut,multe am
trăit, multe am gândit şi am simţit, multe am
învăţat în cursul acestei călătorii», Colegiul Na-
ţional Tehnologic din Mătăsari a organizat re-
cent ,,Zilele Absolventului’’ la care au participat
170 elevi din clasele de sfârşit ale ciclurilor de
învăţământ, împreună cu profesorii lor.Acţiu-
nea s-a concretizat într-o drumeţie de vis la
500 metri altitudine pe muntele Semenic. Ple-
carea a avut loc din Curtea Colegiului spre Mo-
nd a
firii vi
Fu
e ț ii
Tra
70
tru, Drobeta Turnu Severin, unde a fost vizitat
Muzeul ,,Porţile de Fier”, apoi Hidrocentrala,
Mânăstirea SF. Ana din Orşova,Băile Hercula-
ne,Reşiţa şi s-a ,,descălecat “ la Râul Alb-Lacul
Secu.Acolo a urmat o seară de nedescris,o
masă festivâ cu un meniu extraordinar, la care
s-a dansat, s-a jucat, s-a râs şi s-a plâns.Pro-
fesorii au coborât de la catedră în rândul elevi-
lor, au fost fericiţi împreună şi au plâns pentru
că încă o generaţie îşi ia viaţa în propriile mâini.
Dimineaţa, după micul dejun, călătoria a urmat
spre Reşiţa,Băile Herculane,cu un popas şi pri-
lej de bucurie pentru elevi la Şapte Izvoare,
apoi Godeanu, Baia de Aramă, Mătăsari.Trebu-
ie spus că,în fiecare an, Colegiul din Mătăsari
oferă absolvenţilor astfel de călătorii, clipe de
neuitat, de vis. Anul acesta a fost RâuI Alb, la
anul, cine ştie!O excursie bine pregătită repre-
zintă echivalentul a multor ore de română, ma-
tematică, istorie,biologie,chimie,desen,muzi-
că, în care elevii şi cadrele didactice iau contact
direct cu realitatea,cu realizările poporului ro-
mân,cunosc frumuseţile neasemuite ale patriei
noastre,învaţă cum să se organizeaze în colec-
tiv,cum trebuie să se comporte în activităţile
extracurriculare,să se respecte unii pe alţii şi
de ce nu,să devină proprii organizatori ai unor
acţiuni educative care să rămână tipărite peste
veacuri în mintea lor ageră,că au făcut ceea ce
nu au făcut alţii. Am citit pe chipurile lor frumo
ase,mulţumire,satisfacţie,fericire şi bucurie.
Tot ceea ce poate oferi viaţa mai frumos.Urăm
şi noi elevilor succes la examele de capacita-
te,bacalaureat şi admitere, iar celor de la Mă-
tăsari,conducer e,profesori,personal auxiliar şi
administrativ, multă putere de muncă şi de
acum înainte. Asemenea întâlniri de suflet au
mai avut loc la Orșova, Herculane în Munii Or-
sastie la cetatile dacilor, la Arieșeni în Apusenii
lui Avram Iancu, la Sacelu, Rânca etc.
Alin DOBROMIRESCU
ZILELE ABSOLVENTULUI
LA VIDRA-VÂLCEA
CUVÂNT DE ADIO. Încheiem astăzi un mo-
ment important din viaţa voastră de viitori ab-
solvenţi ai celei mai importante cetăţi a Româ-
niei din judetul Gorj.Voi sunteţi generaţia care
în urmă cu opt ani de zile aţi participat la bote-
zul primului şi singurului Colegiu Naţional Teh-
nic din mediu rural din România pentru care
trebuie să fiţi mândri.Voi sunteţi generaţia care
aţi învăţat cincisprezece ani,opt ani,zece ani în
şcoala cu cea mai bună bază din România şi cu
asta pe oriunde vă veţi duce şi pe unde vă vor
călca picioarele să nu vă fie ruşine că aţi învă-
ţat în Mătăsari. Voi sunteţi generaţia care a su-
ferit în această perioadă cele mai profunde
transformări în cei o sută cincisprezece ani de
învăţământ în Mătăsari.Cu voi s-a introdus în
Mătăsari filologia,informatica,chimie-biologie,
protecţia mediului, tehnica de calcul...voi sun-
teţi generaţia care scoate a doua promotţie de
e
ndatia m ili feri
Fa
M.J
24
economişti din Mătăsari.În acelaşi
timp, voi sunteţi cei care aţi avut
posibilitatea să primiţi în şcoală ti-
neri,cadre didactice,colegi de ai
voştri,de mai multe ori din opt ţări
şi o dată din douăsprezece.Voi şi o
parte din colegii voştri aţi fost prin
Italia,în Olanda,în Grecia,în Letonia
şi în alte ţări.Voi sunteţi copiii noştri
dragi care în această perioadă de
opt ani din cei zece aţi primit cu bu-
părinţilor voştri,semenilor voştri,profesorilor
curie în fiecare titlurile de laureat din partea voştri care nu au fost astăzi aici.Aveţi ce să
Ministerului pentru revista Murmurul Jilţului
spuneţi copiilor voştri pentru ceea ce aţi văzut
care murmură în toată ţara şi peste hotare de în aceste zile superbe,minunate,frumoase. Aţi
dragul vostru,o revistă în care scriu elevii şi ca-
făcut un lucru extraordinar.V-aţi comportat im-
drele didactice,o revistă care este a voastră.Voi pecabil.V-am urmărit,v-am studiat pe fiecare
sunteţi acum cei mai fericiţi elevi din România
în parte. Eu nu sunt profesorul vostru.Eu sunt
pentru că pe timpul vostru într-o unitate de în- profesorul şi directorul acestei instituţii, dar nu
văţământ s-au tipărit patrusprezece cărţi care
am şi ore la nici unul dintre voi,dar mi-am dat
reflectă munca voastră,a cadrelor didactice,a seama că sunteţi copii educaţi şi pentru asta
comunităţii,a tuturor acelora care ne-au păşit
vă mulţumesc şi felicit pe colegii mei pentru
pragul.Este o bucurie pentru fiecare dintre voi modul în care s-au responsabilizat şi au făcut
să fiţi alături de cei care v-au înconjurat cu
ca aceste zile să se desfăşoare în bune condi-
multă afecţiune părintească,omenească şi de ţii.Toate acestea nu ar fi putut avea loc dacă
dascăl.Am organizat această activitate timp de
noi nu aveam o echipă de şoferi din aceeaşi
zece ani sub aceeaşi formulă,cu acelaşi număr unitate cu care am participat şi în Parlamentul
de participanţi,cu aceleaşi zile afectate pentru
României,dacă cei doi muzicanţi şi cu cel de al
zilele absolvenului şi veniţi iar după patru ani treilea de aici nu v-ar fi asigurat condiţiile ne-
de zile cei care aţi fost în Semenic ajungeţi azi
cesare să vă distraţi şi dacă conducerea aces-
pe drumul de legendă şi istorie în creierul mun- tui complex prin persoana Domnului Matei îm-
telui din Vidra. Voi sunteţi copiii care veniţi pe
preună cu tot colectivul nu s-ar fi preocupat să
urmele lui Grigore Alexandrescu şi Ion Ghica,să creeze tot ce este necesar ca voi să vă simţiţi
vedeţi umbra lui Mircea la Cozia,să vedeţi
bine. Dacă cumva cineva dintre voi ar fi avut
„Cartea Oltului” scrisă de Geo Bogza,să vedeţi altă idee despre modul cum trebuia să se des-
ce nimeni poate dintre colegii voştri nu a reuşit
făşoare,dacă nu i-a convenit ceva,dacă în dis-
să vadă.Dacă Goga a învăţat în Budapesta şi nu cuţiile dumneavoastră veţi avea posibilitatea
văzuse Oltul şi a scris ”Râu blestemat, de ce vii
să găsiţi ceva care nu a fost la locul lor, să ştiţi
atât de tulburat”,voi aţi venit ieri şi aţi stat as- că toată vina îmi aparţine şi aştept din partea
tăzi aici într-o staţiune pitorească de care sunt
voastră să îmi spuneţi.Termianţi liceul,vă aş-
convins că o să vă aduceţi aminte cu plăcere teaptă zile grele,zile de bacalaureat,zile de stu-
toată viaţa voastră.Să nu uitaţi, dragi copii şi
diu,zile în care veţi face pe alţii să tremure
stimaţi colegi că aţi locuit în aceste vile în lângă voi,după voi şi împreună cu voi.Sunt con-
locul în care cu 30-40 de ani în urmă,o-
vins că nu veţi face de râs şcoala.Sunt convins
mul,constructorii au venit în aceste stihii şi că veţi obţine rezultate mai bune decât le-au
au făcut birouri,au pus planşetă şi au început
obţinut cei care au fost înaintea voastră.Cei de
să lucreze.Dac a Arghezi spunea că „omul a la clasa aVIII-a v-aţi rezolvat în mare măsură
fost în stare să facă atomul” ,aici în aceste
problemele.Urmează ca în perioada următoare
locuri binecuvântate de Dumnezeu, aceşti să vă încheiem situaţiile conform celor pe care
oamnei au gândit,au creat şi au făcut un rost
le-am discutat,vă veţi duce acolo unde vă ţin
în viaţă.Dacă atunci nu s-ar fi muncit şi nu curelele. Dar să nu uitaţi că Mătăsari va rămâ-
s-ar fi creat aceste vile şi această locaţie
ne locul unde v-aţi născut,aţi crescut şi poate
unde suntem noi,nu am fi fost astăzi aici.Voi veţi reuşi să treceţi jugul vieţii,după ce cei care
aţi dormit,nu în acelaşi pat,dar în aceleaşi
suntem aici nu vom mai fi.Speranţa este în voi.
camere în care s-au întemeiat familii,în care De aceea în numele colegilor mei, vă rog să
bărbaţii, indiferent de orice profesie au venit transmiteţi mulţumiri părinţilor voştri,vouă
aici,şi-au adus familia şi aici s-a creat o şcoa- chiar,pentru faptul că aţi creat momente deo-
lă,s-a creat un dispensar medical,toate condi- sebite pentru ca împreună să ne simţim extra-
ţiile pentru ca aceşti minunaţi constructori să ordinar. Dumnezeu să vă ajute în această peri-
asigure independenţa energetică a României.
oadă,de acum înainte şi să luaţi viaţa în piept
Vedeţi voi, pentru ce s-a făcut aici, a fost nevo- ca mătăsăreni cu inima de licean.
ie şi de o educatoare...şi de un învăţător...şi de
Prof. Dumitru Dădălău,
o profesoară sau profesor care erau tineri şi se directorul Colegiului Tehnic Mătăsari
bucurau că au dreptul la muncă şi că
vin aici să înveţe copiii carte...se bu-
curau că au pe cine să înveţe...se
bucurau în acelaşi timp că dreptul lor
era garantat şi ei îşi făceau datoria cu
prisosinţă,nu alergau după drepturi.
Aceşti oameni au gândit de aşa natu-
ră cum să facă în România un baraj
pe arocamente,să meargă la 80 de
metri adâncime,să găsească soluţia
electrică,să ridice apa şi s-o împin-
gă,s-o propulseze pe aducţiuni şi să o
bage în termocentrale,să producă
curent electric.Dacă voi sunteţi pre-
zenţi astăzi aici aveţi ce să spuneţi
uze
ul Jilțu ul de s
ie r
63
cit
lu i
afir
23
C ol
a
 M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 86-89

La trecutu-ți mare, mare viitor

DINCOLO DE INTELECT „SA DĂM CEZARULUI CE ESTE AL CEZARULUI!”
Petre Ţuţea
Am găsit un text, în un text multi-milenar! n.m., A.P.). Femeile nu vor
literatura veche a Indiei mai pune preţ pe propria virtute. Proștii, impos-
(Langa Purana, II, 39-40), torii, naturile rudimentare şi gălăgioase vor fi
–  Gânduri despre Ceausescu si despre sine  –
în cuprinsul căruia bom- luaţi drept înţelepţi. Oamenii „drepţi“, de bună
bănelile mele şi ale alto- calitate, vor avea tendinţa de a se retrage din Dacă aș putea, domnule, aș scrie pe
ra par să fi fost anticipate viaţa publică. În pieţe se va vinde mâncare ga-
Andrei Pleșu: cu vreo două-trei mii de ta-preparată (să recunoaştem că e de necrezut ziduri, mare, să vadă tot țăranul:
ani în urmă (Puranas au să auzim vorbindu-se, acum 2000 de ani, de
apărut, în formă scrisă, în veacurile III-V de după „semipreparate“ şi de (fast-food! n.m., A.P.).
Hristos, dar vin dintr-o tradiţie orală care, deja Limbile vor săraci, vorbirea se va trivializa. Vor fi "Români, nu vă mai alegeți conducă-
pe-atunci, era veche de peste un mileniu). Intu- mai multe femei decât bărbaţi, vor prolifera aso- tori care nu-și iubesc țara!”
iţiile profetice ale hinduismului se referă la mo- ciaţiile criminale, va creşte numărul celor care
dul în care se va încheia actualul ciclu al civi- nu găsesc de lucru. Se vor răspândi, pretutin-
lizaţiei terestre. Iată o listă, selectivă, a deni, bolile de stomac. Se va extinde moda pă- Petre Țuțea
simptomelor pe care le anunţă textul puranic, rului purtat în dezordine şi se va generaliza sta-
privind spre viitorul care e, acum, prezentul nos- rea de letargie, de lehamite, cu corolarul unei
tru: „Coeficientul de ură cronice incapaci-
din sufletul fiecărui om va tăţi de acţiune. Vor Petre Țuțea a fost idealizat  de noua pseudo-elită fanariotă a României, adică ticăloasă, ho-
cunoaşte – spun textele apărea nenumăra- ață și trădătoare, drept monument al rezistenței împotriva a ceea ce el însuși se îndoia că ar fi
– o alarmantă creştere. te organizaţii reli- existat vreodată pe meleagurile noastre și aiurea.
Oamenii vor deveni din gioase necanonice, Ca să-i mai dezumflăm puțin pe cei care l-au turnat, în timpul vieții, pe Petre Țuțea, pozând
ce în ce mai iritabili.. Toa- blasfemia va con- în mari discipoli ai lui după moarte, readucem în actualitate câteva dintre gândurile acestui
te marile achiziţii de cu- vieţui cu fanatis-
noaştere vor fi deturnate mul. Se va practi- mare patriot.
spre scopuri impure, adi- ca, pe scară largă, Petre Țuțea înainte de 1989
că spre amplificarea rău- uciderea fătului în „Când voi muri eu, după mine rămâne un singur mare naţionalist în care să credeţi –
lui din lume. Se va înmul- pântecul matern şi Ceauşescu! Nu ştiu eu cât de comunist e el, dar  ţine cu naţia asta, să ştiţi de la mine. Ăsta
ţi numărul şefilor de stat se vor asasina di- e român adevărat. Ţine cu noi!”
de extracţie joasă şi de proastă calitate. Lucră- rect sau simbolic eroii fiecărei comunităţi. Deţi-
torii manuali şi negustorimea vor fi înălţaţi la nătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul Petre Țuțea pe 25 decembrie 1989
rang de intelectuali, iar intelectualii vor fi puşi în popoarelor lor. Discernământul (ca percepţie a  „Aţi văzut domnule, era mai mare naţionalist ca mine, că l-au omorât înaintea mea!” 
condiţii subalterne. Va avea loc, cu alte cuvinte, deosebirii dintre bine şi rău) se va şubrezi, insti-
un destructurant amestec al castelor, o destră- tuţia respectului va intra în derivă (vor fi respec-  Petre Țuțea – Epitaf 
mare dramatică a ierarhiilor fireşti, o ireparabilă taţi, preponderent, cei nedemni). Vor câştiga te- „Ceaușescu a condus România timp de 24 de ani. Nu se poate spune că era „bine” pe
dezordine socială. Necinstea va căpăta o răs- ren neruşinarea, călcarea cuvântului dat, invidia. vremea lui Ceaușescu, dar puțini știu cum era România înainte de Ceaușescu! Acest con-
pândire fără precedent, la toate nivelele. Hoţii Între părinţi şi copii vor apărea obstacole greu ducător a fost pentru țara asta ceea ce au fost Kemal Ataturk pentru Turcia și Abdel
vor deveni lideri. (Rog să nu mi se atribuie nimic de trecut, forţa va prevala dreptăţii, ospeţia va Nasser pentru Egipt: TATĂL NAȚIUNII!
din toate aceste afirmaţii! (Nu fac decât să citez declina, vulgaritatea va împânzi totul.”
Ceaușescu a scos România din Evul Mediu, de la lumina lumânării, la lumina electrică, de la
carul cu boi, la intreprinderi producătoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive și
ZEFLEMEAUA avioane… Nu știu dacă, păstrând proporțiile, există performanțe asemănătoare  în istorie – poa-
te Ramses cel Mare! Ceaușescu a dictat să se ridice școli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale,
căi ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrări hidrotehnice portuare, flote de avioane și
de CAMIL PETRESCU vapoare, irigații pe mii de hectare, poduri  impresionante, ba chiar și… autostrăzi. În 24 de ani
Motto: „Românii e deştepţi!“ amărâți, răstimp în care a plătit datoriile și a dublat populația urbană! De fapt, este incredibil! 
Dacă știți despre ce vorbesc veți vedea că performanțele lui Ceaușescu frizează im-
Cînd va veni sfîrşitul lumii Trăiască Miţa Biciclista posibilul. Și, peste asta, a păstrat DEMNITATEA acestui POPOR DE… TÂMPIȚI!”
Românii nu vor fi atenţi Şi berea rece la pahar!
Isus a spus: „Talita kumi“ Mitică veşnic să trăiască   Petre Tutea despre sine
Dar nu pentru inconştienţi. Şi noi pe lîngă el, noroc! „Am făcut 13 ani de pușcărie pentru un popor de idioți!”
Iar Ziua Domnului, ca hoţul Filozofia chelnărească Înțelegând amărăciunea lui Țuțea, consideram că, totuși, nu la poporul manipulat  se referea
În miez de noapte va sosi E tot pe loc, pe loc, pe loc! ci la manipulatori, adică la aceia care s-au considerat, dintotdeauna, Dumnezeii acestui Pământ
Femeia va dormi, iar soţul Întreaga drojdie se scurse și au trădat, întotdeauna, poporul și Țara în favoarea propriilor interese meschine. La aceia pe
Reviste porno va citi. Din mahalale de Fanar Şi-o zeflemea de prost fudul.
N-avem conştiinţa tragediei Şi-n loc să fim un roib de curse care cronicarii bizantini i-au acuzat, între anii 587 și 1453, permanent, că „sunt mai cu priință
Si doar la reluări de faze față de barbari” și „mint strașnic și fură mult!”. Pe această linie, aducem în actualitate și un
Şi totul luăm „à la légere“ Noi am ajuns din cal – măgar. Parcă ne mai trezim puţin
Noi, campionii băşcăliei Pe primul loc e-njurătura N-avem profil de kamikaze
Petre Țuțea al veacului XVI, pe călugărul Macarie, cel care, la 1538, în condiții similare de pră-
Am compromis orice mister. Ea pentru toate e un leac Tiparul nostru-i byzantin. bușire românească, ne-a definit pentru eternitate pseudo-elita mincinoasă, hoață, servila, laco-
Avem o scuză de faţadă: Simţi cum îţi umple toată gura Apocalipsa furtunoasă mă și trădătoare, drept …….
„Lasă, că merge şi aşa!“ O moştenim din veac în veac. Îi sperie pe pămînteni…
Trădăm la primul colţ de stradă Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma Pe noi nu ne-o găsi acasă – „Minți oarbe pentru cele ce vor veni, dornici doar să-și însușească averi ale altora, iar
Şi-apoi încălecăm pe-o şa. Noi suduim neîncetat Vom fi la meci, sau la pomeni. pe ale lor sa le înmulțească cu mijloace nedrepte!”
Senzaţia e de plutire Iar la acest popor, sudalma Aceasta, poate, ne e soarta Scârbiți de cei ce mistifică în continuare Istoria, constatând că nimic nu este nou,  că totul
De infinit paraşutism E o religie de stat. S-o tragem şi pe asta-n piepţi
Noi am făcut mişto subţire se repetă, ne asociem opiniei Președintelui Conferinței de Pace din anii 1918-1920, Alexandre
N-aveţi decît să-nchideţi poarta Millerand, care se adresa reprezentanților pseudo-elitei noastre „istorice”, atât de lăudată as-
Şi de marxism, şi de fascism. La treburile serioase Dacă tot face ea pe moarta…
Ce Decebal şi Burebista? Noi nu ne concentrăm destul Hai, că românii e deştepţi! tăzi, cu următoarele cuvinte: „Domnilor, în fața țăranului soldat român, îmi scot pălăria! În
Ce patriotul cărturar? Avem o somnolenţă-n oase față, însă, a politicienilor dvs…. mă acopăr!”

COLECTIVUL DE REDACÞIE : REDACÞIA: PRE-PRESS

& TIPAR:
SCURTU VALENTIN (redactor ºef) FUNDAÞIA „MURMURUL JILÞULUI„
ALIN DOBROMIRESCU (redactor ºef adjunct) EDITURA ”RENE” S.C. TIPOGRAFIA
GORDUZA RENE ( secretar de redacţie) COLEGIUL NAÞIONAL TEHNOLOGIC PROD COM S.R.L.
DIMA ELENA, BOULEANU ALEXANDRA, CEAUŞESCU COSMINA, MÃTÃSARI - GORJ Târgu-Jiu
PURCEL FLAVIUS, CEAUŞESCU ION, POPESCU MUGUREL (redactori) Tel/Fax. 0253 - 376.351, 0253 - 376.883;
Tel. 0253-212.991
Tehnoredactare computerizată : MARIANA JDEICĂ ISSN 1583 - 2287

64