Lucru individual la disciplina:

Drept Procesual Civil

Tema: Prezumțiile judiciare îm legislația
materială și procesuală

Chișinău 2019
Vorbind despre prezumții putem spune că: prezumția este o presupunere inductivă, probabilă,
direct sau indirect fixată într-o normă juridică bazată pe legătură statică dintre faptul
prezumat și faptul real, care se referă la circumstanțele ce au însemnătate juridică.
Altă defeniție a prezumției este dată în codul civil al romîniei care definește prezumțiile ca:
consecințele ce legea sau magistratul le trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. Am
luat defeniția din legislația Română pe motiv că legeslația noastră nu prevede expres defeniția
prezumției.
O altă definiție a prezumției este următoarea: Concluzie trasă de lege sau de organul de
jurizdicție asupra existenței unui fapt necunoscut și care nu poate fi dovedit direct, prin
confirmarea unui fapt cunoscut, vecin și conex.
Prezumțiile fiind anumite presupuneri care sunt fixate într-o normă juridică, formează un
număr impunător, din acest motiv prezumțiile au și o clasificare, care se conturează după mai
multe criterii care permit stabilirea unor particularități ale acestora.
Art.123 alin.(4) CPC conferă valoare juridică prezumțiilor legale care pot fi clasificate în:
1. Prezumții directe și indirecte:
a. Prezumția este directă- dacă legea o prevede expres.
b. Prezumții indirecte- ele nu sunt consfințite direct în lege,acestea trebuie deduse din
normele juridice prin interpretare
2. Prezumții absolute și relative:
a. Prezumții absolute- sunt acele prezumții care sunt incontestabile. Exemplu a
prezumțiilor absolute pot servi: prezumția autorității lucrului judecat, prezumția
cunoașterii legii, prezumția referitoare la timpul morții persoanei.
b. Prezumții relative- sunt acele prezumții care pot fi combatute prin orice mijloc de
dovadă sau prin anumite mijloace de dovadă, ori în anumite condiții sau de anumite
persoane. Ca exemplu a prezumțiilor relative pot servi: cea stabilită de art.521 alin.(1)
C.C. care prevede că (construcțiile și lucrările subterane sau de la suprafața terenului
sînt prezumate a fi făcute de proprietarul terenului pe cheltuiala sa și îi aparțin
acestuia pîna la proba contrarie.
3. Prezumțiile procesual-juridice și material-juridice:
a. Prezumția material-juridică- este prezumția care reiese direct dintr-un act ce
reglementează direct relațiile sociale.
b. Prezumția procesual-juridică- este prezumția care reiese dintr-o normă care prevede
ordinea de aplicare a celor materiale.
În literatură mai există o clasificare a prezumțiilor în:
- Prezumții generale de drept.
- Prezumții interramurale.
- Ramurale.
În dreptul Englez se disting patru categorii de prezumții:
- Convingătoare.
- Probatorii.
- Absolute.
- Permise.
În continuare vom analiza prezumțiile material-judiciare și procesual-judiciare, vom depista
care sunt prezumțiile prevăzute de legislația materială cît și de cea procesuală.
Prezumțiile prevăzute de Codul de procedură civilă sunt următoarele:
1. Art 581 alin.(5) prevede: Dacă o persoană ocrotită a depus nemijlocit o cerere de
chemare în judecată sau altă cerere în instanţa de judecată, se prezumă că cauza
respectivă poate fi examinată cu participarea nemijlocită a persoanei ocrotite.
- După criteriile de clasificare aceasta este o prezumție directă pe motiv cp este
prevăzută de lege și la fel este o prezumție relativă, deoarece poate fi contestată
2. Art 59. Alin.(1) prevede: Parte în proces (reclamant sau pîrît) poate fi orice persoană
fizică sau juridică prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al
raportului material litigios.
- Aceasta este o prezumție directă, deoarece este prevăzută de lege și este o prezumție
relativă, pe motiv că reclamantul la momentul depunerii cererii de chemare în
judecată consideră că i s-a încălcat un drept și că acest drept i l-a încălcat anume
pîrîtul, însă această prezumție poate fi răsturnată.
3. Altă prezumție este prevăzută de Art. 123. Alin.(4) care prevede: Faptele care,
conform legii, sînt prezumate a fi stabilite nu trebuie dovedite de persoana în a cărei
favoare se prezumă. Prezumarea faptelor poate fi contestată, conform regulilor
generale de probaţiune, de persoana interesată dacă legea nu dispune altfel.
4. Art 139. Alin.(1) prevede: Documentele şi alte acte eliberate de autorităţi şi de
persoane cu funcţie de răspundere în limitele competenţei şi împuternicirilor lor se
prezumă a fi autentice.
5. Art.298 prevede : În cerere se menţionează scopul solicitării declarării persoanei
dispărută fără veste sau decedată, circumstanţele care ar dovedi absenţa ei sau care o
ameninţau cu moartea, sau care dau temei de a prezuma că a decedat în urma unui
anumit accident.
- La fel este o prezumție directă și relativă, deoarece poate fi combătută prin
prezentarea că persoana este în viață.
Prezumțiile prevăzute de Codul civil sunt următoarele:

1. Art 10. Alin.(1) prevede: Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară.

- Aceasta este o prezumție directă prevăzută de CC al RM și este una relativă care
poate fi răsturnată printr-o probă.
2. Art.39 alin(1) prevede că : Pînă la proba contrară, domiciliul sau reședința temporară
a persoanei fizice se prezumă că se află la locul menționat ca atare în buletinul de
identitate sau, după caz, în alt act de identitate prevăzut de lege.
- La fel este o prezumție directă și relativă.
3. Art.45 alin.(2) prevede: Dacă o persoană consimte ca imaginea sa să fie captată în
circumstanțe din care rezultă în mod evident că imaginea va fi difuzată, se prezumă că
ea de asemenea consimte la reproducerea și difuzarea acesteia pe cale obișnuită, așa
cum se putea aștepta în mod rezonabil în aceste circumstanțe.
- Aceasta este o prezumție directă și una relativă, deoarece ea poate fi combătută prin
prezentarea refuzului persoanei de ași capta li de ași difuza propria imagine.
4. Art.416 întitulat: Prezumțiile în materie de registre de publicitate, care prevede:alin.
(1) Dacă un drept, act sau fapt a fost înregistrat într-un registru public, se prezumă că
 el există, cît timp nu a fost radiat sau modificat în condițiile legii. Alin.(2) În cazul în
care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezumă că el nu există.
5. Art.490 prevede prezumția proprietății, care constă în faptul că: Posesorul este
prezumat proprietar al bunului pînă la proba contrară.
- Aceasta este o prezumție directă și relativă pe motiv că poate fi combătută.
6. Art.501 prevede în alin.(5) că: Caracterul licit al dobîndirii bunurilor se prezumă.
7. Art. 545 alin.(1) prevede că: Cotele-părţi sînt prezumate a fi egale pînă la probă
contrară.
8. Art.783 prevede prezumția divizibilității, care stipulează în dispoziția normei:  
Obligaţia este divizibilă de drept dacă nu este stipulat expres că este indivizibilă sau
dacă obiectul obligaţiei nu este indivizibil prin natura sa.
9. Art 1452. Prevede prezumția pierderii bunului.
10. Art.1629. Prevede prezumția de fidejusiune.
11. Art.1944. Prevede prezumția egalității copărtașilor.
12. Art.2409. Prevede prezumția moștenirii de către stat.
13. Art.2462. Prevede prezumția la întocmirea inventarului.