TEST NR.

2 TAKE HOME

PROF. UNIV. EMERIT DR. DR.H.C. IACOB CĂTOIU

FOLOSIND MAXIMUM 20 RÂNDURI, CARACTERIZAȚI URMĂTORUL

TIP DE MODEL TRANSMIS PE MAIL:

UN MODEL DINAMIC PENTRU ANALIZA ŞI

PREVIZIUNEA CERERII BUNURILOR DE CONSUM DE
FOLOSINȚĂ ÎNDELUNGATĂ

RĂSPUNSURILE LA TESTUL NR. 2, ÎN FORMĂ

ELECTRONICĂ, TREBUIE SĂ AJUNGĂ LA
COLEGUL BARBU VLAD PÂNĂ LUNI 16
NOIEMBRIE, PENTRU A LE TRANSMITE
DOMNULUI PROFESOR CĂTOIU SPRE A FI
EVALUATE. FIECARE TEST ESTE EVALUAT CU
MAXIMUM 1 PUNCT. NU SE ADMIT ÎNTÂRZIERI.

P. S. - vă rog să folosiți diacriticile.

 - NU UITAȚI DE ANTET. / sigla A.S.E., sigla
MARKETING, DENUMIRE CURS MASTER,
DENUMIRE DISCIPLINA STUDIATĂ/.
- ATENȚIE LA PLAGIAT.
- ATENȚIE LA REGUL GRAMATICALE.
VĂ UREZ MULT SUCCES.

- VOR MAI URMA ÎNCĂ 3 TESTE ÎN

SĂPTĂMÂNILE URMĂTOARE.

UN MODEL DINAMIC PENTRU

ANALIZA ŞI PREVIZIUNEA
CERERII BUNURILOR DE
CONSUM DE FOLOSINȚĂ
ÎNDELUNGATĂ.
PROF. UNIV. EMERIT DR. DR.H.C.
IACOB CĂTOIU

In viziunea marketingului modern,

cerectarea sitematică și științifică a
nevoilor de consum cât și modelarea
celei mai complexe necunoscute a
pieței - cererea - reprezintă o sarcină
"sine qua non" pentru diferite verigi
ale aparatului economic la nivel micro
și macroeconomic. Descifrarea
dimensiunilor cantitative și calitative
ale cererii de consum apare ca o
condiție de bază pentru direcționarea
în continuare a dezvoltării producției
materia1e, a fluxului de bunuri de la
producție la consum, în vederea
satisfacerii la un nivel tot mai îna1t a
nevoilor din ce în ce mai comp1exe ale
consumatorilor.
Unul din segmente1e tot mai
semnificative ale cererii populației este
cel a1 bunurilor de consun de folosință
îndelungată. Ponderea cheltuielilor
pentru astfel de bunuri în totalul
cheltuielilor destinate cumpărării de
produse alimentare și nealimentare
este în continuă creștere. In ultimele
decenii sectorul bunurilor de consum
de uz îndelungat din ţara noastră a
cunoscut o dezvoltare fără precedent.
Pentru realizarea unor noi obiective
sunt necesare eforturi conjugate din
partea tuturor factorilor care asigură
și sunt implicaţi în aprovizionarea
populației. Intre altele, este necesar să
se acorde atenție îmbunătățirii în
continuare a metodologiei de
prognozare a dimensiunilor cererii
pentru astfel de bunuri atât lnivel de
companie, în cadrul fiecarui județ cât
și la nive1ul întregii țări.
 Inscriindu-se pe curba unor astfel
de eforturi, în continuare se propune
un model care are ca obiectiv central
să să servească pentru analiza și
previziunea cererii unor bunuri de
consum de folosință îndelungată la
nivel micro, mezo şi macroeconomic1.

Bunurile de consum de folosință

îndelungată și cererea pentru astfel de
bunuri posedă un număr de
1
Cătoiu I., Modelling the demand for consumer durables in Romania. Teză de doctorat, INDIANA
UNIVERSITY, SUA, 1975.
caracteristici distinctive și
considerarea acestora trebuie să
reprezinte punctul de plecare a1
activitatii de modelare. Dintre
caracteristicile cele mai importante
amintim următoarele:
- cele mai multe bunuri de uz
îndelungat sunt utilizate în comun de
către membrii unei familii sau a unei
gospodării; ca urmare, în majoritatea
cazurilor, unitatea de analiză trebuie
să o reprezinte familia sau gospodăria
și nu individul;
- unele dintre aceste bunuri devin
cu timpul parte a. "pachetului
standard" aflat în posesia oricărei
gospodării; majoritatea bunurilor de
folosință îndelungată nu reprezintă
însă produse de primă necesitate și
cererea, in acest caz, este foarte
sensibilă (elastică) la influențele unor
factori cu acțiune specifică asupra
diverselor segmente ale pieței sau care
caracterizează mediul economico-
social în ansamblul său;
- fiind produse care oferă serviciile
de-a lungul unor perioade îndelungate,
cererea pentru ele, în cazul fiecarei
unități de consum, se manifestă la
intervale relativ mari; în astfel de
condiții este important să se
urmărească raporturile între cele două
componente ale cererii totale: cererea
pentru prima dotare și cererea pentru
reînnoire, precum şi raportul între
acestea și gradul de înzestrare a
populaţiei cu bunul respectiv;
- aceste produse au în general
valoare mare și un rol important in
procurarea lor il joacă, în afară de
veniturile perioadei curente,
economiile banești ale populației,
precum și condițiile de credit utilizate;
- în sfirșit, bunurile de uz
îndelungat sunt "flexibile în timp" în
sensul că, odată aflate în folosința
populației, ele pot fi deseori reparate
în loc să aibă loc înlocuirea lor cu
altele noi; astfel, activitatea de
modelare trebuie să aibă în vedere și
strânsa interdependență între cererea
de reînnoire și condițiile de reparații
și întreținere a bunurilor existente in
uzul populației.
In lumina acestor considerații este
evident că modificări superficiale ale
modelelor utilizate pentru explicarea
și previziunea cererii altor bunuri de
consum (de exemplu, cele cu cerere
curentă) nu pot oferi alternative
satisfăcătoare în activitatea de
modelare a cererii bunurilor de
consum de folosință îndelungată.
Datorită caracterului lor static,
precum și a structurii pe care o posedă
aceste modele nu pot să încorporeze la
nivel acceptabil complexitățile și
particularitățile cererii pentru
bunurile de uz îndelungat.
Având la bază o teorie dinamică, în
cele ce urmează se sugereză un model
care poate sta la baza analizei și
previziunii pe termen, mediu (1-2 ani)
a cererii pentru astfel de bunuri, la
nivel teritorial și la nivel
macroeconomic. Modelul acesta
reprezintă o variantă modificată în
cadrul categoriei așa numitelor
"modele de ajustare a stocului".
 Caracteristica principală a teoriei
care stă la baza modelului este
distincția dintre stocul unui anumit
bun de uz îndelungat, "St-1", aflat în
folosința populației la începutul unei
perioade "t" și stocul de echilibru,
"St", pe care consumatorii doresc să-l
posede în funcție de condițiile existen-
te în cadrul pieței în perioada
respectivă. Se presupune că între "St-1"
și "St" există în permanență un
decalaj. In conformitate cu acest
model schimbarea nivelului stocului
unui produs reprezintă o fracțiune
"Kt" a diferenței între stocul de
echilibru al unei perioade și stocul
aflat în posesia populației la începutul
perioadei. Cumpărarea de noi unități
ale bunului respectiv se consideră că se
face cu scopul de a reduce acest
decalaj adică de a ajusta stocul
existent la stocul de echilibru, ajustare
care din mai multe motive nu se
realizeazăcomplet într-o singură
perioadă. In situația în care condițiile
pieței ar ramâne constante, "St-l" ar
tinde în timp spre "St". Dacă se
notează rata de ajustare cu "Kt"
mode1ul de bază este următorul:
St - St-1= Kt(St – St-1) (1)
unde 0< Kt ≤ 1.
Așa după cum am văzut, în cazul
fiecărui bun de uz înde1ungat, cererea
tota1ă în perioada "t", "Gt", este
compusă din două segmente distincte
și anume: cererea pentru prima dotare
"It" și cererea de înlocuire "Ct". De-a
lungul cic1ului de viață al unui
produs, există tendința ca cererea de
înlocuire să aibă o pondere din ce în ce
mai mare. Prin definiție, pentru
fiecare perioadă de un an analizată, se
poate defini identitatea:

St - St-1 = It = Gt - Ct (2)

Combinând ecuațiile (1) și (2) de mai

sus și presupunând pentru un moment
o rată de ajustare constantă (Kt= K0),
pentru toate perioadele "T" obținem:
Gt = K0(St - St-1) + Ct unde 0 <
K0 ≤ l (3)

Dată fiind această formă generală a

modelului este necesar, în continuare,
să definim din punct de vedere
operațional fiecare componentă și să
arătăm modul ei de estimare.
După cum se observă mai sus,
cererea de înlocuire trebuie
considerată în mod explicit. Dacă la
nivelul unei gospodării cererea de
înlocuire se manifestă doar la anumite
intervale de timp, atunci când se
consideră această cerere la nivelul
tuturor gospodăriilor, ea ne apare ca
fiind continuă și depinzând în primul
rând de distribuția „vârstei” stocului
aflat în folosința populației. Deci,
pentru estimarea mărimii lui “Ct” este
nevoie să se cunoască, în fiecare an,
nivelul acestui stoc pentru bunul
considerat. Deoarece lucrul acesta nu
este practic posibil, noi sugerăm o
metodă pentru calculul nivelului
stocului bazată pe conceptul
deprecierii continue a bunurilor de
folosință îndelungată pe parcursul
vieții lor. Dacă se admite că un bun de
folosință îndelungată se depreciază cu
o rată constantă "d", atunci nivelul
stocului acestui bun în fiecare an se
poate calcula în funcție de vânzările
ponderate ale perioadei respective și
ale celor trecute, în care ponderile
utilizate sunt definite cu ajutorul unei
funcții exponențiale ale parametrilor
deprecierii.
Pornind de la aceste considerente, în
urma mai multor substituiri și
transformări ecuația cererii devine:

;
 Odată ajunși aici este necesar să
definim o altă componentă de bază a
modelului stocului de echilibru “St”.
Așa cum s-a arătat, într-o perioadă
oarecare "t", în cadrul economiei
există anumite condiții social-
economice și culturale care determină
o limită maximă “St” spre atingerea
căreia consumatorii tind să-și ajusteze
stocul existent de bunuri de folosință
îndelungată, "St-1". Limita aceasta este
reprezentată de stocul de echilibru
(sau nivelul de dotare dorit). Acest stoc
nu poate să fie observat; el trebuie
estimat pentru fiecare produs analizat
pe baza selecționării în cadru1 unei
funcții matematice a celor mai
corespunzătoare variabile care-l
definesc. Alegerea variabilelor
explicative ale stocului de echilibru
trebuie, în primu1 rînd, să aibă o bună
bază teoretică; cu alte cuvinte, între
stocul de echilibru și determinanții săi
este necesar să existe o strânsă
legătură bine definită, care rămâne
relativ stabilă de-a lungul unei
perioade de timp sau se schimbă într-o
direcție ce poate fi anticipată. In al
doilea rând, este nevoie ca variabilele
alese să poată fi bine conceptualizate,
măsurate și previzionate. In sfârșit, se
impune ca decizia de alegere a acestor
variabilesă aibă în vedere și
posibilitatea utilizării unor metode
eficiente de estimare a parametrilor
funcției lui “St”.
O problemă de o deosebită
importanță o reprezintă găsirea celei
mai corespunzătoare forme structurale
a funcției stocului de echilibru. La
nivelul actual de dezvoltare a
modelării fenomenelor economice nu
există posibilitatea definirii apriori a
acestei forme. Se pot însă formula și
testa diverse ipoteze pe baza analizei
temeinice a caracteristicilor cererii
produsului cercetat și a datelor
empirice existente. Cea mai frecventă
și cea care permite obținerea celor mai
corecte estimări este forma liniară de
exprimare a legăturilor dintre stocul
de echilibru și variabilele care-l
definesc. Când relațiile structurale
sunt mai complexe, reprezentarea
corespunzătoare se face folosindu-ne
de unele transformări; uneori
variabilele sunt logaritmate, alteori se
lucrează cu rădăcina pătrată a
acestora, etc.
Presupunând că am specificat
factorii determinați ai stocului de
echilibru ca și formă structurală a
funcției acestuia pentru produsul
analizat ne putem, în final, îndrepta
atenția spre ultima componentă a
modelului, rata de ajustare. După cum
am subliniat, cererea fiecărei perioade
reprezintă o fracțiune "Kt" (0 < Kt ≤
1), o diferență dintre stocul de
echilibru "St" și stocul existent în uzul
populației la începutul perioadei "St-
1". Fără îndoială că stocul de echilibru

se modifică de la perioadă la perioadă,

odată cu schimbările factorilor care-l
determină. In formularea inițială a
modelului, noi am considerat că rata
de ajustare este constantă și prin
urmare, procesul de ajustare nu diferă
de la o perioadă la alta. In realitate
însă, datorită modificării condițiilor
socio-economice în timp, ajustarea
reprezintă un proces dinamic ce
trebuie reflectat ca atare în contextul
modelului. Și în această privință
modelul nostru de abordare este diferit
de al unor cercetări anterioare prin
aceea că încearcă o formulare mai
realistă a procesului de ajustare care
să reflecte ideea variabilității ratei de
ajustare. In cadrul pieței majorității
bunurilor de consum de folosință
îndelungată din țara noastră un rol
deosebit îl joacă și condițiile de
vânzare pe credit existente. Noi
susținem că trecerea de la nefolosirea
practicii de vânzare pe credit la
utilizarea acesteia și mai apoi
schimbările condițiilor de vânzare în
rate pentru un anumit produs au avut
un puternic efect asupra procesului de
ajustare a stocurilor existente către
stocul de echilibru; folosirea creditului
asigură o anumită flexibilitate în
privința modului cum se manifestă
cererea din partea unității de consum.
Intensitatea influenței acestor condiții
asupra ratei de ajustare depinde însă
și de mărimea decalajului dintre stocul
de echilibru "St" și stocul existent la
începutul perioade "St-1".
Corespunzător unui anumit decalaj
reacția consumatorilor va fi cu atât
mai imediată cu cât condițiile de
vânzare pe credit sunt mai favorabile
pentru cumpărător. Politica privind
vânzările în rate și, în mod deosebit,
mărimea acontului influențează
economiile pe care o anumită unitate
de consum trebuie să le facă în vederea
cumpărării unui bun de folosință
îndelungată. Totodată, la nivelul masei
cumpărătorilor, politica de vânzare în
rate (mai ales cea în privința
numărului de rate admis) influențează
și asupra raportului dintre sumele
care se recuperează de la aceștia într-o
perioadă și sumele care urmează a fi
recuperate în perioadele următoare.
Dacă notăm cu "Rt" suma acordată
drept credit în perioada "t" pentru
cumpărăturile în rate efectuate și cu
"Pt" suma obținută de la ei de-a lungul
perioadei, în contul debitului existent,
putem determina modificare netă „Dt
„raportul dintre credit și debit, după
cum urmează:

Dt = Rt - Pt (5)

Considerăm că "Dt", influențând

asupra numerarului aflat la
consumatori, duce la creșterea puterii
de cumpărare și are un rol deosebit
asupra ratei de ajustare.
Reflectând această influență în
structura modelului, ipoteza privind
procesul de ajustare poate fi formulată
astfel:

St - St-1 = Kt (St - St-1)

(6)

unde:
.

Formularea de mai sus presupune că,

pentru o anumită valoare a lui „KC” și
„Dt”, decalajul între St şi St-1 va fi redus
într-o proporție inversă cu mărimea
sa. Aceasta se poate explica în parte
prin faptul că un decalaj mai mare este
probabil asociat cu o mai mare
incertitudine și risc în privința alocării
resurselor financiare de către
consumatori pentru bunuri de uz
îndelungat decât în cazul unui decalaj
mic.
Procedând în mod similar ca în
deducerea ecuației (4) obținem
următoarea ecuație a cererii pentru un
bun de folosință îndelungată:
 (7)

Dacă presupunem că într-un anumit

caz trei variabile "X1", "X2" și "X3"
intră ca argumente în funcția stocului
de echilibru și că se folosește forma
liniară a acesteia avem:

St = b0 + b1X1 + b2X2 +
b3X3;

In final, luând în considerare cele de

mai sus, se definește ecuația finală a
cererii care este:
 Modelul de mai sus a fost verificat
cu rezulate bune la nivel
macroeconomic din ţara noastră.
Evaluarea modelului pentru fiecare
caz în parte s-a făcut utilizându-se trei
categorii de criterii: teoretice, statistice
și de previziune.
In primul rând, s-a urmărit în ce
măsură rezultatele respective sunt
compatibile cu teoria economică.
In al doilea rând, s-au folosit criterii
de ordin statistic cum sunt:
  Evaluarea mărimi autocorelației
valorilor reziduale;
 Evaluarea multicoliniarității
între variabilele independente;
 Evaluarea nivelului de
semnificația a coeficienților
estimați;
 Proporția variației explicate de
mulțimea variabilelor
independente;
 Eroarea standard a valorilor
estimate.

In al treilea rând, modelele au fost

analizate și prin prisma calităților de
previziune pe care le posedă. In cadrul
unei simulări „ex post” și a unei
simulări „ex ante” s-au comparat
vânzările actuale ale produsului într-o
perioadă oarecare cu cele calculate pe
baza fiecărui model. Totodată, în
vederea evaluări performanțelor
modelelor considerate în raport cu un
model care se bazează pe extrapolarea
trendului s-a folosit o formă a
coeficientului lui Theil. Acest coeficient
reprezintă un raport între abaterile
medii pătratice ale celor două modele
comparate.
In încheiere apreciem că utilizarea
acestui model dinamic în prognoza pe
termen mediu (1-2 ani) a cererii
pentru bunuri de folosință îndelungată
ar fi deosebit de utilă tuturor verigilor
care la diferite niveluri se ocupă de
managementul şi marketingul
activităților vizând producția și
comercializarea cu eficiență
economică și socială sporită a unor
astfel de bunuri.