Casablanca (1942)

Regia: Michael Curtiz

Distributia: Humphrey Bogart, Ingrid Bergman, Paul Henreid, Claude Rains

Nu stiu daca este trecut undeva in aceasta pozitie, dar eu consider Casablanca drept unul dintre cele mai
romantice filme ale tuturor timpurilor, un film care reuseste sa transmita emotiile si acum, la aproape 70
de ani de la aparitia lui. O drama autentica, pe care am incercat sa o revad la trecerea dintre ani, la prea
mult timp de la prima vizionare. Filmul isi pastreaza aura sentimentala, dar mai ales dramatismul dat de
imprejurarile in care cele doua personaje principale se reintalnesc, inconjurati de cel de-al doilea razboi
mondial si de imprejurarile potrivnice existente in calea relatiei lor.

In Paris

Dupa izbuncnirea celui de-al doilea razboi mondial, producatorii americani au continuat sa faca filme
nemuritoare, unele dintre ele tratand chiar razboiul inceput, incercand chiar sa fie un instrument de
propaganda in favoarea propriei cauze sau propriilor sustineri. La fel se intampla si in Casablanca, un film
care se petrece intr-un loc unde razboiul inca nu ajunsese, dar urmarile lui: Casablanca se afla in acea
perioada in Marocul francez, dar intr-un teritoriu inca neocupat de nazisti, asa cum era majoritatea
teritoriului francez de pe continentul european in acel moment. Aflati intre regimul de la Vichy si
luptatorii din rezistenta, reprezentantii statului francez luau situatia exact asa cum ea evolua, cu o
neutralitate activa, incercand sa nu incurajeze ilegalitatile fatise, pentru a nu-i supara pe germani, dupa
cum nici nu statea deoparte la afacerile subterane avantajoase pentru ei.

Casablanca

Reintalnirea dintre Rick (Humphrey Bogart) si Ilsa (Ingrid Bergman), dupa ani de la prima relatie esuata
din Paris, inseamna si lamurirea adevaratelor lor sentimente, dar si lamurirea motivelor pentru care totul
pare schimbat in viata lor: ea este casatorita cu un luptator din rezistenta, cehoslovacul Victor Laszlo, el
este distant si neutru, departe de conflictele politice ale tineretii, devenind un simplu patron de
restaurant in indepartatul Maroc. Declaratia ei schimba totusi datele problemei si totul se rastoarna: “I
know that I’ll never have the strength to leave you again”.

Filmul este imprevizibil si pentru spectatorul care il vede pentru prima data, dar este extrem de
interesant pentru cunoscatori ca scenariul lui Julius J. Epstein, Philip G. Epstein si Howard Koch
(castigatori ai premiului Oscar pentru acesta) a fost imprevizibil si pentru actori pe parcursul filmului.
Intr-o prezentare a acestuia, am citit ca Ingrid Bergman nu a stiut pana la filmarea ultimei scene daca va
zbura cu sotul ei, Victor Laszlo sau va ramane cu Rick, in Maroc sau zburand spre Lisabona. Este un film
memorabil, pe care ar trebui, cu siguranta, sa il vada toti romanticii incurabili, toti indragostitii (mai ales
cei de cinema), un film din care o sa retineti o multime de replici memorabile si care a ramas un film-cult
pentru cinematografia tuturor timpurilor.