MATEI 1679

Evanghelia după Matei

1 Ozia i-a dat naştere lui Iotam; Iotam

9
i-a dat naştere lui Ahaz; Ahaz i-a dat
Genealogia şi naşterea lui Iisus naştere lui Iezechia;
Hristos. 10 Iezechia i-a dat naştere lui Ma-

1 Cartea naşterii lui Iisus Hristos, fiul nase; Manase i-a dat naştere lui Amon;
1

lui David, fiul lui Avraam. Amon i-a dat naştere lui Iosia;
2 Avraam i-a dat naştere lui Isaac; 11 Iosia le-a dat naştere lui Iehonia şi
Isaac i-a dat naştere lui Iacob; Iacob le- fraţilor lui, la strămutarea în Babilon.
a dat naştere lui Iuda şi fraţilor lui; 12 După strămutarea în Babilon, Ieho-

3 Iuda le-a dat naştere, din Tamar, lui nia i-a dat naştere lui Salatiel; Salatiel
Fares şi lui Zara; Fares i-a dat naştere i-a dat naştere lui Zorobabel;
lui Heţron; Heţron i-a dat naştere lui 13 Zorobabel i-a dat naştere lui Abiud;
Aram; Abiud i-a dat naştere lui Eliachim; El-
4 Aram i-a dat naştere lui Aminadab; iachim i-a dat naştere lui Azor;
Aminadab i-a dat naştere lui Naason; 14 Azor i-a dat naştere lui Sadoc; Sadoc
Naason i-a dat naştere lui Salmon; i-a dat naştere lui Ahim; Ahim i-a dat
5 Salmon i-a dat naştere, din Rahab, naştere lui Eliud;
lui Booz; Booz i-a dat naştere, din Rut, 15 Eliud i-a dat naştere lui Eleazar;
lui Obed; Obed i-a dat naştere lui Iesei; Eleazar i-a dat naştere lui Matan; Ma-
6 Iesei i-a dat naştere lui David, regele; tan i-a dat naştere lui Iacob;
David i-a dat naştere lui Solomon, din 16 Iacob i-a dat naştere lui Iosif, băr-
femeia lui Urie; batul2 Mariei, cea din care S’a născut
7 Solomon i-a dat naştere lui Roboam; Iisus, Ce Se cheamă Hristos.
Roboam i-a dat naştere lui Abia; Abia 17 Aşadar, întru totul, de la Avraam
i-a dat naştere lui Asa; până la David sunt paisprezece nea-
8 Asa i-a dat naştere lui Iosafat; Iosafat muri; de la David până la strămutarea
3
i-a dat naştere lui Ioram; Ioram i-a dat în Babilon sunt paisprezece neamuri ;
naştere lui Ozia; iar de la strămutarea în Babilon până
la Hristos sunt paisprezece neamuri.
1 Întextul de faţă, cuvântul grecesc génesis
2 Soţ legal, menit s’o reprezinte atât pe ea cât
înseamnă şi arbore genealogic, şi naştere. Capi-
tolul le cuprinde pe amândouă, dar centrul na- şi pe Fiul ei în faţa autorităţilor şi a societăţii.
raţiei este naşterea lui Hristos. 3 Generaţii.
MATEI 2
18 Dar4 naşterea lui Iisus Hristos, ast-
fel a fost: Fiind Maria, mama Sa, logo-
dită cu Iosif, mai înainte de a fi ei lao-
laltă ea s’a aflat pe sine având în pân-
tece de la Duhul Sfânt.
5
19 Iar Iosif, bărbatul ei, drept fiin şi
nevrând s’o dea el în vileag, a vrut s’o
lase pe ascuns.
20 Şi cugetând el acestea, iată îngerul
Domnului i s’a arătat în vis, grăind:
„Iosife, fiul lui David, nu te teme s’o iei
pe Maria drept femeia t6 , fiindcă ceea
ce s’a zămislit într’însa este de la Du-
hul Sfânt;
21 ea va naşte Fiu, Căruia tu Îi vei pune
numele Iisus, căci El va mântui pe po-
porul Său de păcatele lor7 ”.
22 Iar acestea toate s’au făcut ca să se
plinească ceea ce s’a spus de Domnul
prin profetul ce zice:
23 Iată, Fecioara va purta în pântece şi
va naşte Fiu şi-L vor chema cu numele
de Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi
este Dumnezeu.
24 Şi trezindu-se Iosif din somn, a făcut
aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului
şi a luat-o la sine pe femeia sa.
25 Şi nu a cunoscut-o până ce ea L-a
născut pe Fiul ei8 . Şi I-au pus Acestuia
4 Acest
episod se deschide prin particula ad-
versativă de = dar, adică: spre deosebire de ceea
ce (sau de cum) a fost înainte. Este folosită şi
la FA 5, 1 spre a marca incorectitudinea soţilor
Anania şi Safira în contrast cu cinstea totală a lui
Barnaba. În cazul de faţă, intenţia Evanghelis-
tului este aceea de a demonstra că dacă strămoşii
după trup ai lui Iisus s’au născut în chip firesc,
naşterea Sa a avut un caracter suprafiresc, aşa
cum e istorisită mai jos.
5 Cu respectul legilor şi al adevărului; inocent.
6 La Evrei, logodna nu era o simplă promi-
siune, ci un legământ sacru, cu putere legală.
7 Numele Iisus înseamnă „Domnul este (Cel ce
dă) mântuirea”.
8 În limbajul biblic: a cunoaşte (o femeie): a
1680
numele Iisus.
2
Magii de la Răsărit. Fuga în Egipt.
Irod ucide pruncii. Întoarcerea
din Egipt şi aşezarea în Nazaret.
1 Iar dacă’n zilele regelui Iro1 S’a năs-
cut Iisus în Betleemul Iudeii, iată ma-
gii2 de la Răsărit au venit în Ierusalim,
întrebând:
avea legături trupeşti (cu ea). Evanghelistul e
preocupat aici numai de faptul că Iisus S’a năs-
cut din Fecioară (prin zămislirea de la Duhul
Sfânt). Textul de faţă nu atestă în mod explicit
pururea-fecioria Mariei, aşa cum ea reiese din
restul Evangheliilor şi din tradiţia Bisericii, dar
nici nu o infirmă. Adverbul-prepoziţie héos =
până, până ce, până când, are şi semnificaţia de
continuitate, perpetuitate (Bailly). Verbul care o
precede, ouk egínosken = nu a cunoscut-o (re-
dat în limbile moderne prin perfectul compus),
este în original imperfectul durabil (Osty), adică
exprimă o acţiune care nu se termină, care nu
are un capăt. Compară pe héos de aici cu cel
din 2 Rg 6, 23: [Micol] „n’a avut copii până în
ziua morţii ei”; Ps 109, 1: „Şezi de-a dreapta Mea
până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut pi-
cioarelor Tale”; Mt 28, 20: „Iată, Eu cu voi sunt
în toate zilele, până la sfârşitul veacului”; Lc 2,
37: [Proorociţa Ana] „văduvă până la optzeci şi
patru de ani”. În toate cazurile, héos nu semni-
fică un capăt al acţiunii sau situaţiei care-l anga-
jează (că adică Micol ar fi avut copii după moarte,
că Fiul n’ar mai fi şezut de-a dreapta Tatălui
după înfrângerea vrăjmaşilor, că Iisus n’ar mai fi
cu apostolii după sfârşitul veacului, că proorociţa
Ana s’ar fi recăsătorit după vârsta de 84 de ani),
de unde rezultă fără echivoc că textul de faţă nu
implică o legătură maritală între Iosif şi Maria,
nici înainte şi nici după naşterea lui Iisus.
1 Irod cel Mare (Idumeul). Rege al Iudeii şi
vasal al Romei. Ocupând tronul prin uzurpare
şi crimă, principala lui grijă, de-a lungul celor 33
de ani de domnie, a fost aceea de a nu şi-l pierde;
bântuit de bănuieli, nu a ezitat să-şi ucidă doi
din cei zece fii ai săi.
2 Înţelepţi ce se ocupau cu astrologia; după
tradiţie, din părţile Persiei sau Arabiei.
MATEI 2 1681

2 „Unde este Cel ce S’a născut rege al 12 Dar luând prin vis înştiinţare să nu
Iudeilor?3 Că’n Răsărit văzutu-I-am se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s’au
steaua şi am venit să I ne închinăm”. dus în ţara lor.
3 Şi auzind acestea, regele Irod s’a tul- 13 Iar după ce au plecat ei, iată înge-
burat, şi tot Ierusalimul împreună cu rul Domnului i se arătă în vis lui Io-
el. sif, zicând: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe
4 Şi adunând pe toţi arhiereii şi căr- maica Sa şi fugi în Egipt şi stai acolo
turarii poporului, i-a întrebat: „Unde până când îţi voi spune eu, fiindcă Irod
este să Se nască Hristos?” vrea să caute Pruncul ca să-L omoare”.
5 Iar ei i-au zis: „În Betleemul Iudeii, 14 Şi ridicându-se Iosif, i-a luat în tim-
că aşa este scris prin profetul: pul nopţii pe Prunc şi pe maica Sa şi a
plecat în Egipt.
6 Şi tu, Betleeme din pământul lui
Iuda, nicicum nu eşti mai mic între că- 15 Şi au stat acolo până la moartea lui
peteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Irod, ca să se plinească cuvântul spus
Cârmuitorul Care-l va păstori pe popo- de Domnul prin profetul ce zice: Din
rul Meu Israel”. Egipt L-am chemat pe Fiul Meu.
7 Atunci Irod i-a chemat în taină pe 16 Iar Irod, văzând că fusese amăgit de
magi şi a aflat limpede de la ei vremea magi, s’a mâniat foarte şi, trimiţând,
când li se arătase steaua. i-a ucis pe toţi pruncii care erau în Be-
8 Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis:
tleem şi’n toate hotarele lui, de doi ani
„Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul şi mai în jos, după timpul pe care îl
despre prunc şi dacă-l veţi afla, daţi-mi aflase de la magi.
şi mie de veste, pentru ca să vin şi eu 17 Atunci s’a plinit cuvântul spus prin
şi să mă închin lui”. Ieremia profetul:
9 Iar ei, ascultându-l pe rege, au ple- 18 Glas în Rama s’a auzit, plângere şi
cat; şi iată, steaua pe care o văzuseră tânguire multă, Rahela-şi plânge copiii
în Răsărit mergea înaintea lor, până ce şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu
a venit şi a stat deasupra locului unde mai sunt.
era Pruncul. 19 După moartea lui Irod, iată îngerul
10 Şi văzând ei steaua, s’au bucurat cu Domnului i s’a arătat în vis lui Iosif, în
bucurie mare foarte. Egipt,
11 Şi intrând în casă, L-au văzut pe 20 zicându-i: „Ridică-te, ia Pruncul şi
Prunc împreună cu Maria, mama Sa; pe maica Sa şi mergi în ţara lui Israel,
şi căzând la pământ, I s’au închinat; căci au murit cei ce căutau viaţa Prun-
şi deschizându-şi vistieriile, I-au adus cului”.
daruri: aur, tămâie şi smirnă.4 21 Iar el, ridicându-se, a luat Pruncul şi
3 Noul-Născut era definit drept rege prin naş- pe maica Sa şi a venit în ţara lui Israel.
tere (în fapt, descendent al lui David), ceea ce va 22 Şi auzind că Arhelau domneşte în Iu-
stârni reacţia lui Irod.
4 După Sfinţii Părinţi, trei daruri, trei simbo- deea, în locul lui Irod, tatăl său, s’a te-
luri: aurul, regalitatea; tămâia, dumnezeirea; mut să meargă acolo şi, luând poruncă
smirna, suferinţa prin Patimi. prin vis, s’a dus în părţile Galileii.
MATEI 3
23Şi a venit şi a locuit în oraşul numit 9 Şi să nu vă amăgiţi grăind în sinea
Nazaret, ca să se plinească ceea ce s’a voastră: Părinte îl avem pe Avraam!,
spus prin profeţi, că Nazarinean Se va căci v’o spun eu vouă că şi din pietrele
chema. acestea poate Dumnezeu să-i ridice fii
lui Avraam!
3 şi tot pomul care nu face roadă bună se
Ioan Botezătorul şi predica sa. Bo-
tezul lui Iisus.
1 În zilele acelea a venit Ioan Botezăto-
rul propovăduind în pustia Iudeii1
2 şi zicând: „Pocăiţi-vă, că s’a apropiat
împărăţia cerurilor2 !”
3 El este cel despre care s’a spus prin
profetul Isaia ce zice: Glasul celui ce
strigă în pustie: Gătiţi calea Domnu-
lui, drepte faceţi-I cărările.
4 Iar acest Ioan avea îmbrăcămintea
din păr de cămilă, şi cingătoare de
piele împrejurul mijlocului, iar hrana
lui erau lăcuste şi miere sălbatică.
5 Atunci au ieşit la el Ierusalimul şi
toată Iudeea şi toată împrejurimea Ior-
danului.
6 Şi se botezau de către el în râul Ior-
dan, mărturisindu-şi păcatele.
7 Dar văzând Ioan pe mulţi farisei şi sa-
duchei3 venind la botezul său, le-a zis:
„Pui de vipere, cine v’a învăţat să fugiţi
de mânia ce va să fie?
8 Aşadar, faceţi-i pocăinţei roadă vred-
nică de4 .
1 „Pustia Iudeii”: deşert la vest de Marea
Moartă şi de cursul inferior al Iordanului.
2 = Împărăţia lui Dumnezeu.
3 Fariseii: membrii unui partid politico-
religios foarte influent, caracterizaţi printr’un
formalism gol de conţinut; de aici, făţarnici. Sa-
ducheii alcătuiau tagma preoţească a aristocra-
ţiei iudaice; naţionalişti fanatici, negau exis-
tenţa sufletului şi învierea morţilor.
4 = Fapte care să ateste o pocăinţă reală, nu
formală.
1682
10 Iată, securea stă la rădăcina pomilor,
taie şi se aruncă’n foc.
11 Eu vă botez cu apă spre pocăinţă,
dar Cel ce vine după mine este mai pu-
ternic decât mine, Căruia eu nu sunt
vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta
vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc;
12 a Cărui lopată este în mâna Lui,şi El
Îşi va curăţi aria şi-Şi va aduna grâul
în hambarul Său, iar pleava o va arde
în foc nestins”.
13 Atunci a venit Iisus din Galileea la
Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de
către acesta.
14Ioan însă Îl oprea, zicând: „Eu sunt
cel ce are trebuinţă să fie botezat de
Tine, şi Tu vii la mine?. . . ”.
15 Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Lasă
acum, că astfel se cuvine ca noi
să’mplinim toată dreptat5 ”. Atunci L-a
lăsat.
16 Şi după ce a fost botezat, Iisus a ie-
şit îndată din apă, şi iată cerurile I s’au
deschis; şi Ioan a văzut Duhul lui Dum-
nezeu pogorându-Se ca un porumbel şi
venind peste Dânsul.
17 Şi iată, glas din ceruri grăind:
„Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru
Care am binevoit!”
5 În limbajul biblic, dreptatea înseamnă acor-
dul omului cu planul lui Dumnezeu de a mântui
lumea.
MATEI 4 1683

4 Atunci Iisus i-a zis: „Mergi înapoia

10
Mea, Satano, că scris este: Domnului
Postul şi ispitirea lui Iisus. În- Dumnezeului tău să I te închini şi nu-
ceputul propovăduirii Sale în Ga- mai Lui să-I slujeşti!”
lileea. Chemarea primilor patru 11 Atunci diavolul L-a lăsat3 ; şi iată, în-
apostoli. Vindecarea multor bol- gerii s’au apropiat de El şi-I slujeau.
navi. 12 Şi auzind Iisus că Ioan a fost întem-
1 Atunci Iisus a fost dus de Duhul în niţat, a plecat în Galileea.
pusti1 , ca să fie ispitit de către diavolul. 13 Şi părăsind Nazaretul, a venit şi a lo-
4
2 Şi postind El patruzeci de zile şi pa- cuit în Capernaum, lângă mar , în ho-
truzeci de nopţi, în cele din urmă a tarele lui Zabulon şi ale lui Neftalim,
flămânzit. 14 ca să se plinească ceea ce s’a spus
3 Şi apropiindu-se Ispititorul, I-a zis: prin Isaia profetul care zice:
„Dacă eşti tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca 15 Pământul lui Zabulon şi pământul
pietrele acestea să se facă pâini”. lui Neftalim, spre calea mării, dincolo
4 Iar El, răspunzând, i-a zis: „Scris de Iordan, Galileea neamurilor;
este: Nu numai cu pâine va trăi omul, 16 poporul ce stătea în întuneric a vă-
ci cu tot cuvântul care iese din gura lui zut lumină mare, şi celor ce şedeau în
Dumnezeu”2 . latura şi în umbra morţii lumină le-a
5 Atunci diavolul L-a dus în Sfânta Ce- răsărit.
tate şi L-a pus pe aripa templului 17 De atunci a început Iisus să propo-
6 şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumne- văduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă, că s’a
zeu, aruncă-te jos, că scris este: Înge- apropiat împărăţia cerurilor!”
rilor Săi le va porunci pentru tine şi ei 18 Şi pe când umbla El pe lângă Marea
te vor ridica pe mâini, ca nu cumva pi- Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon cel
ciorul tău să ţi-l izbeşti de piatră”. ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fra-
7 Iisus i-a zis: „Dar mai este scris: Să tele său, care aruncau mreaja în mare,
nu-L ispiteşti pe Domnul Dumnezeul că erau pescari,
tău”. 19 şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă

8 Diavolul L-a mai dus pe un munte voi face pescari de oameni!”

foarte înalt şi I-a arătat toate împără- 20 Iar ei, îndată lăsându-şi mrejele, au
ţiile lumii şi slava lor mers după El.
9 şi I-a zis: „Pe acestea toate ţi le voi da 21 De acolo, mergând mai departe, a vă-
ţie dacă vei cădea înaintea mea şi mi te zut alţi doi fraţi, pe Iacob al lui Zevedeu
vei închina”.
3 Diavolul Îi făcuse lui Iisus o întreită ofertă:
1 Condus de Duhul Sfânt şi de propria Sa voie. pâinea, miracolul, puterea. Acest episod îi va in-
2 În construcţia gramaticală: nu pâinea este spira lui Dostoievski celebra Legendă a Marelui
hrana prioritară, ci cuvântul creator al lui Dum- Inchizitor, din romanul Fraţii Karamazov.
nezeu. Citatul e după Septuaginta. (În T. M.: 4 Capernaum, aşezat pe ţărmul nordic al la-

„. . . ci cu tot ceea ce iese din gura lui Dumne- cului Ghenizaret, devine reşedinţa lui Iisus, cen-
zeu”). trul întregii Sale activităţi.
MATEI 5
şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Ze-
vedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele, şi
i-a chemat.
22 Iar ei, îndată lăsându-şi corabia şi pe
tatăl lor, au mers după El.
23 Şi a străbătut Iisus toată Galileea,
învăţând în sinagogile lor şi propovă-
duind Evanghelia împărăţiei şi tămă-
duind toată boala şi toată neputinţa în-
tru popor.
24 Şi s’a dus vestea despre El în toată
Siria, şi aduceau la El pe toţi cei aflaţi
în suferinţă şi cuprinşi de multe feluri
de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe
lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca.
25 Şi mulţimi numeroase mergeau
după El, din Galileea, din Decapol5 ,
din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo
de Iordan.
5 prigonit pe profeţii de dinaintea voas-
Predica de pe Munte; Fericirile.
Apostolii sunt sarea pământului şi
lumina lumii. Plinirea legii. Iubi-
rea de vrăjmaşi.
1 Văzând Iisus mulţimile, S’a suit în
munte: şi şezând El, au venit la Dân-
sul ucenicii Săi.
2 Şi, deschizându-Şi gura, îi învăţa, zi-
când:
1
3 „Fericiţi cei săraci cu duhul , că a lor
este împărăţia cerurilor.
5 Decapole: federaţia a zece cetăţi greceşti în-
temeiate în Palestina de către urmaşii lui Ale-
xandru cel Mare; regiune situată între Iordan,
lacul Ghenizaret şi Transiordania. Aşadar, şi pă-
gânii erau interesaţi de predica lui Iisus.
1 „Cei săraci cu duhul” (în nici un caz: Cei să-
raci cu intelectul!) are două înţelesuri, ambele
duhovniceşti: 1) Săracul care şi-a asumat lăun-
tric starea de sărăcie şi o îndură cu demnitate
umană şi nădejde cerească; bogatul care nu e de-
1684
4Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor
mângâia.
5 Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moş-
teni pământul.
6Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează
de dreptate, că aceia se vor sătura.
7Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor
milui.
8Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia
vor vedea pe Dumnezeu.
9 Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii
lui Dumnezeu se vor chema.
10 Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate,
că a lor este împărăţia cerurilor.
11 Fericiţi veţi fi când din pricina Mea
vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi, min-
ţind, vor zice tot cuvântul rău împo-
triva voastră.2
12 Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata
voastră multă este în ceruri, că aşa i-au
tră.
pendent lăuntric de propria sa bogăţie şi care,
atunci când o pierde, parţial sau total, rămâne
un om liber. 2) Pornind de la antropologia pa-
ulină, mistica răsăriteană postulează că duhul
omului este partea superioară – fină, inefabilă –
a sufletului (fără a fi altceva decât acesta), prin
care omul poate intra în contact direct (entaz) cu
Duhul Sfânt. Pentru ca această experienţă să
fie posibilă, e nevoie ca duhul omului să devină
„sărac” de orice patimi sau impurităţi; astfel eli-
berat, duhul devine disponibil pentru înduhovni-
cire şi, în consecinţă, pentru împărăţia cerurilor.
– Pe de altă parte, în limbajul evanghelic, ter-
menul „sărac” poate însemna şi „smerit”, „umil”,
„supus”, „ascultător”, având întotdeauna o cono-
taţie pozitivă. – Sensul este înrudit cu acela al
versetului 8: „Fericiţi cei curaţi cu inima”.
2 „. . . minţind, vor zice tot cuvântul rău. . . ”:
Aici e vorba de calomnie: fericirea e făgăduită
numai acelora care sunt vorbiţi de rău fără nici o
acoperire, pe nedrept, în chip mincinos. Sfântul
Petru va atrage atenţia creştinilor asupra aces-
tui fapt (vezi 1 Ptr 2, 12 şi 3, 16, precum şi notele
respective).
MATEI 5 1685

13 Voi sunteţi sarea pământului; dacă 20 Că vă spun: Dacă dreptatea voastră

sarea-şi va pierde gustul, cu ce se va n’o va întrece pe a cărturarilor şi a fa-
săra?; de nimic nu mai e bună, decât să riseilor, nu veţi intra în împărăţia ce-
fie aruncată afară şi călcată în picioare rurilor.
de oameni. 21 Aţi auzit că s’a spus celor de demult:
14 Voi sunteţi lumina lumii; nu poate Să nu ucizi; iar cel ce va ucide, vrednic
să se ascundă cetatea din vârful mun- este de judecată.
telui; 22 Eu însă vă spun: Oricine se mânie pe
15 nici aprinde cineva făclie şi o pune fratele său, vrednic va fi de judecată; şi
sub obro3 , ci în sfeşnic, şi ea le lumi- cel ce-i va zice fratelui său: Netrebni-
nează tuturor celor din casă. cule!, vrednic va fi de judecata sinedri-
16 Aşa să lumineze lumina voastră îna-
ului; iar cel ce-i zice: Nebunule!, vred-
6
intea oamenilor, încât ei să vadă fap- nic va fi de gheena focului .
tele voastre cele bune şi să-L slăvească 23 Deci, dacă-ţi vei aduce darul tău la
pe Tatăl vostru Cel din ceruri. altar şi acolo îţi vei aminti că fratele
tău are ceva împotrivă-ţi,
17 Să nu socotiţi că am venit să stric le-
gea sau profeţii; n’am venit să stric, ci 24 lasă-ţi darul acolo, înaintea altaru-
să plines4 . lui, mergi mai întâi şi te împacă cu fra-
tele tău şi numai după aceea întoarce-
18 Că adevăr vă grăiesc: Înainte de a
te şi adu-ţi darul.
trece cerul şi pământul, nici o iotă sau
o cirtă5 din lege nu va trece până ce 25 Împacă-te cu pârâşul tău degrabă,
toate se vor împlini. cât încă mai eşti cu el pe cale, ca nu
cumva pârâşul să te dea pe mâna ju-
19 Aşadar, cel ce va strica una din
decătorului, iar judecătorul pe aceea a
aceste porunci foarte mici şi astfel îi
slujbaşului şi să fii aruncat în temniţă;
va învăţa pe oameni, foarte mic se va
chema în împărăţia cerurilor; dimpo- 26 adevăr îţi spun: nu vei ieşi de acolo
trivă, cel ce le va face şi astfel va învăţa, până nu vei fi dat şi cel din urmă ban.
acela mare se va chema în împărăţia 27 Aţi auzit că s’a spus celor de demult:
cerurilor. Să nu te desfrânezi;
3 „Obroc” (sau „oboroc”): vas mare, de lemn, 28 Eu însă vă spun că oricine se uită la
folosit ca unitate de măsurat cerealele; baniţă; o femeie spre a o pofti s’a şi desfrânat
mierţă; bănicior. Rar folosit în limba curentă, cu ea în inima lui.
cuvântul (de origine ucraineană) s’a încetăţenit
în expresia biblică „a ţine lumina sub obroc” = a 29 Iar dacă ochiul tău cel drept îţi
ascunde un adevăr sau o valoare spirituală.
4 Contextual, în N. T., „legea” era cea dată de 6 Gheena: vechea vale a lui Hinom, în care pă-
Dumnezeu prin Moise. Verbul a (se) plini îşi are gânii canaaneeni îşi ardeau copiii ca jertfă zeilor
dublul său înţeles: pe acela de a adeveri, a face Baal şi Moloh (Ir 32, 35). Situată la marginea
ca o profeţie să devină realitate (ca în Mt 1, 22; Ierusalimului, în ea se depozitau şi ardeau în
2, 15; 2, 17 etc.) şi pe acela de a face, a săvârşi, permanenţă gunoaiele oraşului. Metaforă pen-
a întregi, a împlini, a completa, a duce la capăt, tru chinurile veşnice ale păcătoşilor. În textul
a desăvârşi. de faţă: instanţa ultimă şi irevocabilă, după cea
5 Mici semne grafice din alfabetul limbilor bi- a judecătoriei simple şi după aceea a sinedriului
blice. Aşadar: cele mai mici amănunte. (tribunalul suprem).
MATEI 5
devine piatră de poticnir7 , scoate-l şi
aruncă-l de la tine, că mai bine îţi este
să piară unul din mădularele tale, iar
nu tot trupul să-ţi fie aruncat în ghe-
enă.
30 Şi dacă mâna ta cea dreaptă îţi
devine piatră de poticnire, taie-o şi
arunc-o de la tine, că mai bine îţi este
să piară unul din mădularele tale, iar
nu tot trupul să-ţi fie aruncat în ghe-
enă.
31 S’a mai spus: Cel ce-şi va lăsa fe-
meia, să-i dea carte de despărţir8 .
32 Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa
femeia, în afara pricinii de desfrânare,
o face să săvârşească adulter; iar cel ce
o va lua pe cea lăsată, adulter săvâr-
şeşte.
33 Aţi auzit că s’a spus celor de demult:
Să nu juri strâmb, ci jurămintele tale
să le ţii înaintea Domnului.
34 Eu însă vă spun: Să nu te juri nici-
cum: nici pe cer, fiindcă este tronul lui
Dumnezeu;
35 nici pe pământ, fiindcă este aşternut
al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fi-
indcă este cetate a Marelui Împărat;
36 nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă
tu nu poţi să faci un singur fir de păr,
alb sau negru.
37 Ci cuvântul vostru să fie: Da, da; Nu,
nu9 ; iar ce este mai mult decât atâta,
de la Cel-Rău este.
38 Aţi auzit că s’a spus: Ochi pentru
ochi şi dinte pentru dinte;
39 Eu însă vă spun: Nu staţi împotriva
celui rău10 ; iar celui ce te loveşte peste
7 Te îndeamnă sau te predispune la păcat.
8 Act de divorţ.
9 Răspuns la întrebare; sinceritatea afirma-
ţiei; întărirea adevărului.
10 A nu-l întâmpina pe cel rău cu rău, cu gând
1686
obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celă-
lalt.
40Celui ce vrea să se judece cu tine şi
să-ţi ia haina, lasă-i lui şi cămaşa.
41Iar de te va sili cineva să mergi o
milă, mergi cu el două.
42Celui care cere de la tine, dă-i; şi ce-
lui ce vrea să se împrumute de la tine,
nu-i întoarce spatele.
43Aţi auzit că s’a spus: Să-l iubeşti pe
aproapele tău şi să-l urăşti pe vrăjma-
şul tău;
44dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii
voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă bles-
teamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi
rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă
prigonesc,
45ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din
ceruri, că El face să răsară soarele Său
peste cei răi şi peste cei buni şi face să
plouă peste cei drepţi şi peste cei ne-
drepţi.
46 Că dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc,
ce răsplată veţi avea? Oare vameşii11
nu fac şi ei la fel?
47 Şi dacă-i îmbrăţişaţi doar pe fraţii
voştri, ce faceţi mai mult? Oare păgâ-
nii nu fac şi ei tot aşa?
48Drept aceea, fiţi voi desăvârşiţi, pre-
cum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit
este!
de răzbunare, aşa cum prevedea legea talionului
la care Se referă Iisus; porunca nu exclude ati-
tudinea demnă faţă de omul rău (vezi In 18, 22)
sau combaterea răului din lume.
11 Perceptori de impozite, faimoşi prin corup-
ţia, abuzurile şi raptul cu care-şi practicau me-
seria. În limbajul biblic, oameni păcătoşi.
MATEI 6 1687

6 Aşadar, voi aşa să vă rugaţi: Tatăl

9
nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-
Milostenia. Rugăciunea se numele Tău;
Domnească. Iertarea şi postul. 10 vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta
Dumnezeu şi Mamona. Nesocoti- precum în cer aşa şi pe pământ.
rea celor lumeşti. 3
11 Pâinea noastră cea de toate zilel dă-
1
1 Luaţi aminte ca milosteni voastră să ne-o nouă astăzi;
nu o faceţi în faţa oamenilor, ca să vadă 4
12 şi ne iartă nouă greşalel noastre
ei; altminteri nu veţi avea răsplată de
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
la Tatăl vostru Cel din ceruri.
5
13 şi nu ne duce pe noi în ispită , ci
2 Deci, când faci milostenie, nu trâm-
ne izbăveşte de Cel-Rău. Că a Ta este
biţa înaintea ta, cum fac făţarnicii2
împărăţia şi puterea şi slava în veci.
prin sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slă-
Amin.
viţi de oameni; adevăr vă grăiesc, îşi
iau plata lor. 14 Că de veţi ierta oamenilor greşalele

3 Tu însă, când faci milostenie, să nu

lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ce-
ştie stânga ta ce face dreapta, resc;

4 pentru ca milostenia ta să fie 15 dar de nu veţi ierta oamenilor gre-

într’ascuns; şi Tatăl tău, Care vede în- şalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta
tru ascuns, îţi va răsplăti la arătare. greşalele voastre.
5 Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarni- 16 Iar când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca
cii, că lor le place să-şi facă rugăciu- făţarnicii; că ei îşi mânjesc feţele ca să
nile stând în picioare prin sinagogi şi le arate oamenilor că ţin post; adevăr
prin răspântii, ca să se arate oameni- vă grăiesc, îşi iau plata lor.
lor; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor. 17 Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul
6Tu însă, când te rogi, intră în cămara şi spală-ţi faţa,
ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui
3 Hrana noastră zilnică I-o datorăm în primul
tău Care este întru ascuns; şi Tatăl
rând lui Dumnezeu, şi de la El se cade s’o ce-
tău, Care vede întru ascuns, îţi va răs- rem. „Cea spre fiinţă”, expresie folosită în unele
plăti la arătare. versiuni, nu traduce exact cuvântul original, dar
nici nu constituie o erezie; Sfinţii Părinţi i-au im-
7Iar când vă rugaţi, nu spuneţi multe, primat şi o dimensiune duhovnicească, euharis-
ca păgânii, că acestora li se pare că prin tică.
vorbăria lor vor fi ascultaţi. 4 Limba impune o diferenţiere semantică a

acestui plural. Spre deosebire de greşeli, care

8 Deci nu vă asemănaţi lor, că Tatăl
vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai
înainte de a cere voi de la El.
1 În traducere literală: dreptatea voastră
(adică practicarea faptelor bune, prin care omul
devine drept înaintea lui Dumnezeu).
2 Ipocriţi, oameni care afişează o pietate falsă,
fără acoperire lăuntrică; în mod curent, terme-
nul se referă la cei din secta fariseilor.
sunt simple erori sau abateri de la normă, gre-
şalele înseamnă încălcarea datoriilor morale pe
care oamenii le contractează nu numai faţă de
Dumnezeu, ci şi de semenii lor, atât prin răul pe
care-l fac, cât şi prin binele pe care nu-l fac.
5 În înţelesul de „nu ne lăsa să cădem în ispită”
sau „fereşte-ne de prilejul ispitei”. De altfel, is-
pita nu e o cădere propriu-zisă, ci o încercare
sau un examen prin care cineva poate să cadă;
o probă de foc.
MATEI 7 1688

18 pentru ca nu oamenilor să te arăţi 28 Iar de îmbrăcăminte de ce purtaţi

că posteşti, ci Tatălui tău Care este în- grijă? Luaţi seama la crinii câmpului
tru ascuns; şi Tatăl, Care vede întru cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc,
ascuns, îţi va răsplăti la arătare. 29 dar v’o spun Eu vouă că nici Solo-
19 Nu vă adunaţi comori pe pământ, mon, în toată slava lui, nu s’a îmbrăcat
unde molia şi rugina le strică şi unde ca unul din ei!
furii le sapă şi le fură; 30 Iar dacă iarba câmpului, care astăzi
20 ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici este şi mâine se aruncă în cuptor, Dum-
molia şi nici rugina nu le strică, unde nezeu aşa o îmbracă, oare nu cu mult
furii nu le sapă şi nu le fură; mai mult pe voi, puţin-credincioşilor?
21 că unde-ţi este comoara, acolo-ţi va 31 Aşadar, nu vă îngrijoraţi spunând:
fi şi inima! Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau:
22 Luminătorul trupului este ochiul ; Cu ce ne vom îmbrăca?
6

deci, dacă ochiul tău e curat, tot trupul 32 – deoarece pe toate acestea păgânii
tău va fi luminat; le caută –; că ştie Tatăl vostru Cel ce-
23 dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul
resc că aveţi nevoie de toate acestea;
tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina 33 ci căutaţi mai întâi împărăţia lui
care se află’n tine este întuneric, cu cât Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate
mai mult întunericul! acestea vi se vor adăuga.
24 Nimeni nu poate sluji la doi domni, 34 Nu purtaţi deci grija zilei de mâine,
căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl căci ziua de mâine se va îngriji de ale
va iubi, sau de unul se va alipi şi pe ce- sale. I-ajunge zilei răutatea ei!
lălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi
lui Dumnezeu şi lui Mamona7 .
25 De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă 7
pentru viaţa voastră ce veţi mânca şi ce
veţi bea, nici pentru trupul vostru cu Judecarea fratelui. Puterea stăru-
ce vă veţi îmbrăca; oare nu este viaţa inţei în rugăciune. Cele două căi.
mai mult decât hrana şi trupul decât Ferirea de profeţii mincinoşi. Cele
îmbrăcămintea? două temelii.
1
26 Priviţi la păsările cerului, că nu sea- 1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi ;
mănă, nici nu seceră, nici nu adună în 2 căci cu judecata cu care judecaţi, cu
hambare, şi Tatăl vostru Cel ceresc le aceea veţi fi judecaţi; şi cu măsura cu
hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult care măsuraţi, cu aceea vi se va mă-
altceva decât ele? sura.
27 Şi cine dintre voi, purtându-şi grija, 1 Nu-i judecaţi pe semeni, ca să nu fiţi judecaţi

poate să-i adauge staturii sale un cot? de Dumnezeu. Omul e înclinat să evalueze exce-
siv faptele altora şi să le condamne cu uşurinţă,
6 Metaforăpentru lumina spirituală pe care o absolvindu-se pe sine. O judecată dreaptă nu e
izvorăşte sufletul; dacă sufletul în sine este întu- posibilă fără a cunoaşte toate datele problemei;
neric, totul este întuneric. Dumnezeu este singurul judecător real, El fiind
7 Mamona: demonul banului, al avariţiei, al singurul care cunoaşte şi datele lăuntrice ale fi-
egoismului, al posesiunilor materiale. inţei omeneşti.
MATEI 7
3 Cum de vezi paiul din ochiul fratelui
tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei
în seamă?
4 Sau cum îi vei zice fratelui tău: Lasă-
mă să-ţi scot paiul din ochi!, şi iată că’n
ochiul tău este bârna?
5 Făţarnicule, scoate mai întâi bârna
din ochiul tău şi numai atunci vei ve-
dea să scoţi paiul din ochiul fratelui
tău.
2
6 Nu daţi cele sfint câinilor, nici nu
aruncaţi mărgăritarele voastre înain-
tea porcilor, ca nu cumva să le calce în
picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie.
7 Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi
afla; bateţi şi vi se va deschide;
8 că oricine cere, primeşte; cel ce caută,
află; şi celui ce bate i se va deschide.
9 Cine oare este omul acela dintre voi
căruia fiul său îi va cere pâine şi el îi
va da piatră?;
10 sau, de-i va cere peşte, el îi va da
şarpe?
11 Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi
daruri bune fiilor voştri, cu cât mai
mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da
cele bune celor care cer de la El!
12 Aşadar, pe toate câte vreţi să vi le
facă vouă oamenii, întocmai faceţi-le şi
voi lor; că aceasta este legea şi profe-
ţii3 .
13 Intraţi pe poarta cea strâmtă; că
largă este poarta – şi lat este drumul
2 Este vorba de cărnurile sfinţite după ritualul
ebraic spre a fi aduse ca jertfă pe altar. Ideea în-
tregului verset este aceea că adevărurile sfinte,
dacă sunt lăsate pe seama celor ce nu pot să le
înţeleagă, riscă să fie profanate şi să se întoarcă
împotriva celor ce nu le-au administrat cum tre-
buie.
3 Tot ceea ce au învăţat Moise şi profeţii Ve-
chiului Testament se cuprinde în această regulă
de aur.
1689
ce duce la pieire şi mulţi sunt cei ce in-
tră prin el;
14 şi strâmtă este poarta – şi îngust este
drumul ce duce la viaţă şi puţini sunt
cei ce îl află.
15 Feriţi-vă de profeţii mincinoşi, care
vin la voi în haine de oi4 , iar pe dinlă-
untru sunt lupi răpitori.
16 După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au
doară se culeg struguri din spini sau
smochine din mărăcini?
17 Aşa că orice pom bun face roade
bune, iar pomul rău face roade rele.
18 Nu poate pomul bun să facă roade
rele, nici pomul rău să facă roade bune.
19 Iar orice pom care nu face roadă
bună se taie şi se aruncă în foc.
20 De aceea, după roadele lor îi veţi cu-
noaşte.
21 Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne,
Doamne! va intra în împărăţia ceruri-
lor, ci acela care face voia Tatălui Meu
Celui din ceruri.
22 Mulţi Îmi vor spune în ziua aceea:
Doamne, Doamne, oare nu în numele
Tău am profeţit? şi nu în numele Tău
demoni am scos? şi nu în numele Tău
multe minuni am făcut?
23 Şi atunci le voi mărturisi: Niciodată
nu v’am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă
de la Mine, voi, cei ce lucraţi fărădele-
gea!
24 De aceea, tot cel ce aude aceste cu-
vinte ale Mele şi le plineşte5 , i se va
asemăna bărbatului înţelept care şi-a
clădit casa pe stâncă.
25 Şi a căzut ploaia şi au venit puhoa-
iele şi au suflat vânturile şi au izbit în
4 Maeştrii minciunii, care se deghizează în în-
văţători ai blândeţii şi adevărului spre a-şi apro-
pia pe cei naivi.
5 = Le traduce în faptă; le pune în practică.
MATEI 8 1690

casa aceea, dar ea n’a căzut, fiindcă era 5 Pe când intra în Capernaum s’a apro-
întemeiată pe stâncă. piat de El un sutaş, rugându-L
26 Dar cel ce aude aceste cuvinte ale 6 şi zicând: „Doamne, servul meu zace
Mele şi nu le plineşte, i se va asemăna slăbănog în casă, cumplit chinuindu-
bărbatului nechibzuit care şi-a clădit se”.
casa pe nisip. 7 Şi Iisus i-a zis: „Voi veni şi-l voi vin-
27 Şi a căzut ploaia şi au venit puhoa- deca”.
iele şi au suflat vânturile şi au izbit în 8 Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis:
casa aceea şi ea a căzut. Şi mare i-a „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub
fost căderea!” acoperişul meu, ci zi numai cu cuvân-
28 Iar când Iisus a sfârşit cuvintele tul şi servul meu se va tămădui.
acestea, mulţimile erau uimite de în- 9 Că şi eu sunt om sub stăpânirea al-
văţătura Lui, tora şi am sub mine ostaşi şi-i spun
29 că îi învăţa ca unul care are putere ,
6 unuia: Du-te! şi se duce; şi altuia:
iar nu cum îi învăţau cărturarii lor. Vino! şi vine; şi robului meu: Fă asta!
şi face”.
10 Auzind acestea, Iisus S’a minunat şi

8 a zis celor ce veneau după El: „Ade-

văr vă grăiesc, nici în Israel, n’am aflat
atâta credinţă!
Iisus vindecă un lepros, pe servul
unui sutaş, pe soacra lui Petru şi 11 Şi vă spun Eu vouă că mulţi de la ră-
pe alţi bolnavi; linişteşte furtuna sărit şi de la apus vor veni şi vor şedea
de pe mare şi vindecă doi demoni- la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob
zaţi. în împărăţia cerurilor,
12 iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în
1 Şi coborându-Se El din munte, mul-
ţimi numeroase au mers după El. întunericul cel mai din afară; acolo va
fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor2 ”.
2 Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se
13 Şi i-a zis Iisus sutaşului: „Du-te, să-
închina, zicând: „Doamne, dacă vrei,
ţi fie după cum ai crezut!” Şi s’a însă-
Tu poţi să mă curăţeşti”.
nătoşit servul său în ceasul acela.
3 Şi Iisus, întinzându-Şi mâna, S’a
atins de el, zicând: „Vreau, curăţeşte- fice dacă un om este sau nu bolnav de lepră. În
cazul de faţă, Iisus este nu numai Tămăduitorul,
te!” Şi îndată i s’a curăţit lepra. dar şi Cel ce-l autorizează pe fostul bolnav să-şi
4 Şi i-a zis Iisus: „Ia seama să nu spui aducă jertfa, aceasta fiindule Iudeilor dovada că
omul e curat în întregimea fiinţei lui. De altfel,
la nimeni, ci mergi de te arată preotu- toate vindecările făcute de Iisus au şi un efect
lui şi să duci darul pe care l-a rânduit spiritual.
Moise, să le fie lor mărturie”1 . 2 Avertisment dat Iudeilor, care se socoteau

moştenitorii exclusivi ai făgăduinţei date de

6 În sensul de autoritate divină, ascendenţă
morală.
1 Iudeii considerau că un lepros este necurat
şi sufleteşte, motiv pentru care el nu avea per-
misiunea de a aduce jertfe (daruri) la altar. Pre-
oţii erau singurii autorizaţi să constate şi certi-
Dumnezeu lui Avraam, dar care, refuzând să
primească lumina Evangheliei, urmează să fie
aruncaţi în întunericul „cel mai din afară”, adică
veşnic, desăvârşit, de nepătruns, unde sufletul e
complet singur, în imposibilitatea comunicării cu
alte suflete.
MATEI 8 1691

14 Şi venind Iisus în casa lui Petru, 24 Şi, iată, furtună grea s’a făcut pe
a văzut pe soacra acestuia zăcând, mare, încât corabia se acoperea de va-
prinsă de friguri. luri; iar El dormea.
15 Şi S’a atins de mâna ei şi ea s’a ridi- 25 Şi venind ucenicii la El, L-au trezit,
cat şi Îi slujea. zicându-I: „Doamne, mântuieşte-ne, că
16 Şi făcându-se seară, I s’au adus pierim!”
mulţi demonizaţi şi El a scos duhurile 26 Şi Iisus le-a zis: „De ce vă este frică,
prin cuvânt şi pe toţi cei bolnavi i-a vin- puţin-credincioşilor?” Atunci S’a ridi-
decat, cat, a certat vânturile şi marea şi s’a
17 ca să se plinească ceea ce s’a spus făcut linişte mare.
prin profetul Isaia ce zice: Acesta ne- 27 Iar oamenii se mirau, zicând: „Cine
putinţele noastre le-a luat şi bolile este Acesta, că şi vânturile şi marea as-
noastre le-a purtat.3 cultă de El?. . . ”.
18 Şi văzând Iisus mulţimea împrejurul 28 Şi trecând El dincolo, în ţinutul Ga-
Său, a poruncit ucenicilor să treacă de darenilor, L-au întâmpinat doi demo-
cealaltă parte a mării. nizaţi ieşind din morminte şi atât de
19 Şi apropiindu-se un cărturar, I-a zis: înfricoşători încât nimeni nu putea să
„Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei treacă pe calea aceea.
merge”. 29 Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce este
20 Dar Iisus i-a răspuns: „Vulpile au nouă şi Ţi6 , Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?
vizuini şi păsările cerului cuiburi, dar Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să
Fiul Omului4 nu are unde să-Şi plece ne chinuieşti?”
capul”. 30 Şi la o bună depărtare de ei era o
21 Un altul dintre ucenici I-a zis: turmă mare de porci care păştea.
„Doamne, dă-mi voie ca mai întâi să 31 Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă
mă duc şi să-l îngrop pe tatăl meu”. ne scoţi afară, trimite-ne în turma de
22 Iar Iisus i-a zis: „Tu vino după Mine porci”.
şi lasă-i pe cei morţi să-şi îngroape
32 Şi El le-a zis: „Duceţi-vă!” Iar ei,
morţii”.5
ieşind, s’au dus în turma de porci.
23 Şi intrând El în corabie, ucenicii Săi Şi iată, toată turma s’a repezit de pe
L-au urmat. stâncă’n mare şi a pierit în apă.
3 Citat din memorie; alte cuvinte, dar acelaşi 33 Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se
sens. în cetate, au spus totul, şi despre cele
4 Fiul Omului este un nume pe care Iisus Şi-l
întâmplate cu demonizaţii.
dă singur şi prin care vrea să sublinieze faptul
că El este nu numai Dumnezeu, ci şi persoană 34 Şi iată,
toată cetatea a ieşit în întâm-
umană, ale cărei suferinţe omeneşti (foamea, se- pinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au
tea, neodihna, patimile şi răstignirea) vor fi bi-
ruite prin învierea Sa din morţi. rugat să plece din hotarele lor.
5 Aluzie la cărturarul de alături, despre care

Iisus ştia că nu fusese sincer în cererea de a-L 6 Expresie ebraică cu înţelesul: Ce ai cu noi?;

urma şi pe care îl refuzase, ca pe un suflet mort ce vrei să faci cu noi?; de ce te amesteci în trebu-
şi împietrit în propria-i amorţire. rile noastre? În fapt, e vocea demonilor.
MATEI 9
9 9 Şi trecând Iisus de acolo, a văzut un
Vindecarea paraliticului din Ca-
pernaum. Chemarea lui Matei. În-
trebarea despre post. Învierea fii-
cei lui Iair şi vindecarea femeii cu
scurgere de sânge. Vindecarea a
doi orbi şi a unui mut. Secerişul
mult, secerători puţini.
1 Intrând în corabie, Iisus a trecut din-
coace şi a venit în cetatea S1 .
2 Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând
pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, i-
a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule,
iertate fie păcatele tale!”
3Dar unii dintre cărturari ziceau în si-
nea lor: Acesta blasfemiază.2
4 Şi Iisus, cunoscând gândurile lor, le-a
zis: „De ce cugetaţi cele rele în inimile
voastre?
5 Căci ce este mai lesne?: A zice: Ier-
tate fie-ţi păcatele!, sau a zice: Ridică-
te şi umblă!?
3
6 Dar ca să ştiţi că puterare Fiul Omu-
lui pe pământ să ierte păcatele, – i-a
zis atunci slăbănogului –: Ridică-te, ia-
ţi patul şi mergi la casa ta!”
7 Şi ridicându-se, s’a dus la casa sa.
8 Iar mulţimile, văzând acestea, s’au
înspăimântat şi au slăvit pe Dumne-
zeu, Cel ce dă oamenilor4 o astfel de
putere.
1 Capernaum, oraşul Său de reşedinţă, unde
venea acum din Gadara.
2 Insultă la adresa lui Dumnezeu, singurul
Care poate ierta păcatele.
3 Cuvântul în sine e mai cuprinzător: Fiul
Omului are nu numai puterea de a vindeca, ci
şi autoritatea (dumnezeiască) de a ierta.
4 În gândirea Evanghelistului, pluralul acesta
profetic se referă la slujitorii Bisericii (apostoli,
episcopi, preoţi), învestiţi de Iisus cu puterea de
a ierta păcatele (Mt 18, 18).
1692
om care şedea la vamă5 , cu numele Ma-
tei, şi i-a zis: „Vino după Mine!” Şi,
ridicându-se, a mers după El.
10 Şi pe când şedea El la masă în casa
acestuia, iată mulţi vameşi şi păcătoşi6
au venit şi au şezut la masă împreună
cu Iisus şi cu ucenicii Săi.
11 Şi văzând fariseii, le-au zis ucenici-
lor Săi: „De ce mănâncă Învăţătorul
vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
12 Şi auzind El, le-a grăit: „Nu cei sănă-
toşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
13 Aşadar, mergeţi şi învăţaţi-vă ce în-
seamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că
n’am venit să-i chem pe cei drepţi la po-
căinţă, ci pe cei păcătoşi”.
14 Atunci au venit la El ucenicii lui
Ioan, zicând: „Pentru ce noi şi fariseii
postim mult, iar ucenicii Tăi nu pos-
tesc?
15 Şi Iisus le-a zis: „Pot oare nuntaşii
să se întristeze câtă vreme mirele este
cu ei? Dar vor veni zilele când mirele
va fi luat de la ei şi atunci vor posti7 .
16 Nimeni nu pune petic de postav nou
la o haină veche, căci peticul trage de
haină şi se face o ruptură mai rea;
17 nici nu pune vin nou în burdufuri
vechi, că altfel burdufurile crapă, vinul
se varsă şi burdufurile se pierd; ci vi-
nul cel nou se pune în burdufuri noi şi
se păstrează amândouă”.
5 În calitate de vameş, funcţionar public pen-
tru colectarea taxelor şi impozitelor.
6 Păcătoşi publici, rău famaţi prin moravuri
sau profesie, declasaţi ai societăţii, consideraţi
drept fiinţe impure care, printre altele, nu res-
pectau regulile impuse de Lege cu privire la mân-
căruri.
7 Aluzie limpede la patimile şi moartea lui Ii-
sus; text pe care se întemeiază, în principal, Pos-
tul cel mare sau Păresimile, ca ţinută de doliu
pentru absenţa – de până la înviere – a Mirelui
MATEI 10 1693

18 Pe când le spunea El acestea, iată 28 După ce a intrat în casă, au venit la

că un dregător8 , venind, I s’a închinat, El orbii şi Iisus i-a întrebat: „Credeţi
zicând: „Fiica mea a murit de curând; că pot să fac Eu aceasta?” Ei I-au zis:
ci, venind, pune mâna Ta pe dânsa şi „Da, Doamne!”
va trăi”. 29 Atunci S’a atins de ochii lor zicând:
19 Atunci Iisus, ridicându-Se, a mers „Fie vouă după credinţa voastră!”
după el împreună cu ucenicii Săi. 30 Şi s’au deschis ochii lor. Iar Iisus le-
20 Şi iată, o femeie care de doisprezece a poruncit cu asprime, zicând: „Luaţi
ani avea scurgere de sânge, s’a apro- seama, să nu ştie nimeni”.
piat de El şi, fiind în spatele Lui, s’a 31 Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinu-
atins de poala hainei Sale; tul acela.
21 că zicea în sinea ei: „Doar să mă 32 Şi plecând ei, iată au adus la El un
ating de haina Lui şi mă voi vindeca9 ”. om mut, având demon.
22 Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând- 33 Şi scoţându-i-se demonul, mutul a
o, i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa vorbit. Iar mulţimile se minunau, zi-
ta te-a mântuit!” Şi din ceasul acela fe- când: „Aşa ceva niciodată nu s’a arătat
meia s’a tămăduit. în Israel!”
23 Şi venind Iisus la casa dregătorului 34 Dar fariseii ziceau: „Cu domnul de-
şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mul- monilor îi scoate pe demoni”.
ţimea tulburată, a zis:
35 Şi Iisus străbătea toate oraşele şi sa-
24 „Depărtaţi-vă, căci copila n’a murit, tele, învăţând în sinagogile lor, propo-
ci doarme”. Dar ei râdeau de El. văduind Evanghelia împărăţiei şi vin-
25 Iar după ce mulţimea a fost scoasă decând toată boala şi toată neputinţa
afară, El a intrat, a luat-o pe copilă de în popor.
mână şi ea s’a ridicat. Şi văzând El mulţimile, I S’a făcut
36

26 Şi s’a răspândit această veste în tot

milă de ele, că erau necăjite şi rătăcite
ţinutul acela. ca nişte oi care n’au păstor.
37 Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Sece-
27 Şi plecând Iisus de acolo, doi orbi
se ţineau după El şi strigau şi ziceau: rişul este mult, dar lucrătorii sunt pu-
„Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui Da- ţini.
vid!” 38Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului
să scoată lucrători la secerişul Său”.
8 De la Mc 5, 22 şi Lc 8, 41 ştim că acesta se

numea Iair şi că era mai-marele sinagogii, deci

un demnitar cu funcţie religioasă şi socială, dar
fără să fi fost preot.
9 Printr’o lungă şi neîntreruptă tradiţie, ges-
10
tul femeii de a se atinge de marginea hainei lui
Iisus este repetat de mulţi din credincioşii noş- Numele celor doisprezece apos-
tri care se ating de veşmintele preotului atunci
toli; trimiterea lor la propovădu-
când acesta iese cu Cinstitele Daruri; în unele
părţi, la sfârşitul Liturghiei preotul este rugat ire. A-L mărturisi pe Hristos în
să-şi dezbrace veşmintele pe capul bolnavului. faţa oamenilor.
MATEI 10 1694

1 Şi chemându-i pe cei doisprezece uce- 11 Şi în orice oraş sau sat veţi intra, cer-
nici ai Săi, le-a dat lor puter1 asupra cetaţi cine este vrednic în el şi rămâ-
duhurilor necurate, ca să le scoată şi să neţi acolo până ce veţi pleca.
tămăduiască toată boala şi toată nepu- 12 Şi intrând în casă, uraţi-i zicând:
tinţa. Pace casei acesteia!
2 Iar numele celor doisprezece apostoli 13 Şi dacă este casa aceea vrednică, pa-
sunt acestea: Întâi Simon, cel numit cea voastră să vină peste ea; dar de nu
Petru, apoi Andrei, fratele lui; Iacob al este vrednică, pacea voastră întoarcă-
lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui; se la voi.4
3 Filip şi Bartolomeu, Toma şi Matei 14 Dacă cineva nu vă va primi, nici nu
vameşul, Iacob al lui Alfeu şi Levi ce vă va asculta cuvintele, ieşind din casa
se zice Tadeu; sau din cetatea aceea, scuturaţi praful
4 Simon Canaaneanul şi Iuda Iscario-
de pe picioarele voastre.
teanul, cel ce L-a şi vândut. Adevăr vă grăiesc, în ziua judecăţii
15

5 Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus,

mai uşor îi va fi pământului Sodomei
poruncindu-le acestea: „În calea păgâ- şi Gomorei decât cetăţii aceleia.
nilor să nu mergeţi şi’n cetate de Sa- 16 Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în
marineni să nu intraţi ;2 mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şer-
pii şi blânzi ca porumbeii.
6 ci mai degrabă mergeţi la oile cele
pierdute ale casei lui Israel3 . 17 Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe
mâna soboarelor, şi’n sinagogile lor vă
7 Şi mergând, propovăduiţi grăindu-le:
vor biciui.
S’a apropiat împărăţia cerurilor!
18 Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea
8 Pe cei bolnavi tămăduiţi-i; pe cei
conducătorilor şi a regilor, ca să le fiţi
morţi înviaţi-i; pe cei leproşi curăţiţi- mărturie lor şi păgânilor.
i; pe demoni scoateţi-i afară; în dar aţi
19 Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă
primit, în dar să daţi.
îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că
9 Să nu aveţi nici aur, nici argint, nici în ceasul acela vi se va da vouă ce să
bani în cingătorile voastre; vorbiţi;
10 nici traistă pe drum, nici două haine, 20 fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi,
nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce gră-
este lucrătorul de hrana sa. ieşte întru voi.
1 Şi 21 Şi va da frate pe frate la moarte şi
aici, prin „putere” se înţelege nu capaci-
tate sau îndemânare, adică ceva ce se poate în- tată pe fiu şi se vor scula copiii împo-
văţa, ci autoritatea divină pe care apostolii ur- triva părinţilor şi-i vor ucide.
mează s’o exercite.
2 Interdicţie tactică: la începutul misiunii lor, 22Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina nu-
apostolii nu trebuiau să pară în faţa Iudeilor că melui Meu; dar cel ce va răbda până la
s’au „spurcat” cu păgânii şi Samarinenii. sfârşit, acela se va mântui.
3 Expresie biblică frecventă; ca moştenitor di-

rect al alegerii şi făgăduinţelor divine, poporul 4 În gândirea biblică, pacea este un dar con-

lui Israel era primul căruia să i se ofere şansa cret care poate fi oferit sau retras în funcţie de
mântuirii. vrednicia sau nevrednicia beneficiarului.
MATEI 10 1695

23 Iar când vă vor prigoni în cetatea şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în
aceasta, fugiţi în cealaltă; adevăr vă ceruri.
grăiesc: nu veţi isprăvi de mers prin 34Să nu socotiţi că am venit să aduc
cetăţile lui Israel până ce va veni Fiul pace pe pământ; n’am venit să aduc
Omului.5 pace, ci sabie.
24 Nu este ucenic mai mare decât învă- 35 Căci am venit să-l despart pe fiu de
ţătorul său, nici slugă mai mare decât tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră
stăpânul ei. de soacra ei.
25 Destul îi este ucenicului să fie ca în- 36 Şi duşmanii omului sunt casnicii
văţătorul său şi slugii ca stăpânul ei. lui.6
Dacă pe stăpânul casei l-au numit Be-
37 Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe
elzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui?
mama sa mai mult decât pe Mine, nu
26 Deci nu vă temeţi de ei, că nimic nu este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte
este acoperit care să nu iasă la iveală pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât
şi nimic ascuns care să nu ajungă cu- pe Mine, nu este vrednic de Mine.
noscut.
38 Şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi
27 Ceea ce vă spun Eu la întuneric, spu- urmează Mie, nu este vrednic de Mine.
neţi voi la lumină; şi ceea ce auziţi la
39 Cel ce şi-a câştigat viaţa, O va
ureche, propovăduiţi de pe acoperişu-
pierde; iar cel ce şi-a pierdut viaţa pen-
rile caselor!
tru Mine, acela O va câştiga7 .
28 Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul,
40 Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine
dar sufletul nu pot să-l ucidă; ci mai de- Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe
grabă temeţi-vă de acela care poate ca Mine Îl primeşte pe Cel ce M’a trimis
şi sufletul şi trupul să le piardă în ghe- pe Mine.
enă.
41 Cel ce primeşte profet în nume de
29 Nu se vând oare două vrăbii pe un
profet, răsplată de profet va primi; şi
ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe cel ce primeşte pe un drept în nume de
pământ fără ştirea Tatălui vostru. drept, răsplata dreptului va primi.
30 Vouă însă toţi perii capului vă sunt
42 Şi cel ce în nume de ucenic va da
număraţi. de băut numai un pahar cu apă rece
31 Aşadar, nu vă temeţi; voi sunteţi cu unuia din aceştia mici8 , adevăr vă gră-
mult altceva decât vrăbiile. iesc: Nu-şi va pierde răsplata”.
32 Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în 6 Aşa cum profeţise Dreptul Simeon (vezi Lc
faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în 2, 34), Iisus avea să fie un semn al contradicţiei,
faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; prin inerentele dispute şi rupturi provocate de
opţiunile oamenilor.
33dar de cel ce se va lepăda de Mine în 7 Joc semantic între viaţa biologică trecătoare
faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi viaţa veşnică a sufletului.
8 Profeţi, apostoli, misionari de orice fel, mici
5 Previziuneanu se referă la sfârşitul lumii, ci şi neînsemnaţi în aparenţă, dar cu mare pondere
la dărâmarea Ierusalimului şi a templului (pro- în balanţa comportamentului faţă de ei al celor
feţită de Iisus în Mt 24, 12), eveniment ce avea ce lucrează ca ucenici – aderenţi, următori, cre-
să se petreacă în anul 70. dincioşi, mărturisitori – ai lui Iisus Hristos.
MATEI 11
11
Trimişii lui Ioan Botezătorul.
Mărturia lui Iisus despre Ioan.
Cetăţile nepocăite. Laudă Tatălui.
Chemarea către cei împovăraţi.
1 După ce a isprăvit Iisus de dat aceste
porunci celor doisprezece ucenici ai
Săi, a plecat de acolo pentru ca să în-
veţe şi să propovăduiască prin cetăţile
lor.
2 Şi auzind Ioan în închisoare despre
faptele lui Hristos şi trimiţând la El pe
doi dintre ucenicii săi, I-a zis:
3 „Tu eşti Cel ce trebuie să vină, sau pe
altul să aşteptăm?”1
4 Şi Iisus, răspunzând, le-a zis:
„Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan cele ce
auziţi şi vedeţi:
5 orbii văd şi şchiopii umblă, leproşii
se curăţesc şi surzii aud, morţii învie
şi săracilor li se binevesteşte;
6 şi fericit este acela care nu se va po-
ticni întru Mine”.2
7 Iar după plecarea lor, Iisus a înce-
put să le vorbească mulţimilor despre
Ioan: „Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie?:
O trestie clătinată de vânt?. . .
8 Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un om îm-
brăcat în haine moi?. . . Iată, cei ce
poartă haine moi sunt în casele regilor!
9 Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un pro-
fet?. . . Da, v’o spun Eu vouă, şi mai
1 Întrebarea exprimă nedumerirea lui Ioan că
faptele lui Iisus Îl arată numai pe Mielul anunţat
la Iordan, nu şi pe Justiţiarul Care ţine în mână
securea şi lopata pedepsitoare. Într’adevăr, răs-
punsul lui Iisus Îl atestă numai ca Miel, Cel ce
a venit să mântuiască lumea, nu s’o judece (In
3, 17). Judecătorul va veni şi El, dar la sfârşitul
veacurilor.
2 A cărui încredere în faptele lui Iisus nu se va
clătina.
1696
mult decât un profet.
10 Căci acesta este cel despre care s’a
scris: Iată, Eu îl trimit înaintea feţei
Tale pe îngerul Meu, care-Ţi va pregăti
calea de dinaintea Ta.
11 Adevăr vă grăiesc: Între cei născuţi
din femei nu s’a ridicat unul mai mare
decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai
mic întru împărăţia cerurilor este mai
mare decât el.3
12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până
acum împărăţia cerurilor se ia prin
asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc.4
13 Că toţi profeţii şi legea au profeţit
până la Ioan.
14 Şi dacă vreţi s’o primiţi: el este Ilie,
cel ce va să vină.5
15 Cel ce are urechi de auzit, să audă!
16 Dar cu cine voi asemăna neamul
acesta?6 Este asemenea copiilor care
şed în pieţe şi strigă unii către alţii,
17 zicând: Din fluier v’am cântat şi n’aţi
jucat; de jale v’am cântat şi nu v’aţi je-
lit.
18 Că a venit Ioan, nici mâncând, nici
bând, şi spun: are demon. . .
19 A venit Fiul Omului, mâncând şi
bând, şi spun: Iată om mâncăcios şi
3 Ioan este corolarul şi încheierea Vechiului
Testament, cel ce anunţă şi pregăteşte împără-
ţia cerurilor, dar nu el o şi începe; el continuă să
rămână puntea de tranziţie între ceea ce a fost şi
ceea ce va fi. E raţiunea pentru care ultimul de
sub Har e mai mare decât primul de sub Lege.
4 Împărăţia cerurilor se obţine prin luptă îm-
potriva obstacolelor de tot felul, de la puterile în-
tunericului până la propriile noastre păcate.
5 Aluzie la profeţia lui Maleahi (4, 4) prin care
se făgăduia trimiterea lui Ilie ca premergător al
zilei Domnului. Hiperbolă folosită de Iisus ca ul-
tim argument pentru importanţa şi măreţia lui
Ioan.
6 Ca şi în alte împrejurări, cuvântul „neam” nu
înseamnă naţie sau etnie, ci generaţie; contem-
poranii lui Iisus.
MATEI 12 1697

băutor de vin, prieten al vameşilor şi 12

al păcătoşilor!. . . Dar înţelepciunea s’a
dovedit dreaptă din faptele ei”. Spicele culese sâmbăta. Vindeca-
20 Atunci a început Iisus să mustre ora- rea făcută sâmbăta. Blasfemia îm-
şele în care se făcuseră cele mai multe potriva Sfântului Duh. Adevăra-
din minunile Sale, că nu s’au pocăit: tele rude ale lui Iisus.
21 „Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! 1 În vremea aceea mergea Iisus prin-
Că dacă în Tir şi în Sidon s’ar fi făcut tre holde într’o zi de sâmbătă, iar uce-
minunile ce s’au făcut în voi, de mult nicii Săi au flămânzit şi au început să
s’ar fi pocăit în sac şi’n cenuşă. smulgă spice şi să mănânce.
22 Dar vă spun Eu vouă: Tirului şi Si- 2 Văzând aceasta, fariseii au zis către
donului le va fi în ziua judecăţii mai El: „Iată, ucenicii tăi fac ceea ce nu se
uşor decât vouă! cuvine să facă sâmbăta”.
23 Şi tu, Capernaume, înălţatu-te-ai 3 Iar El le-a zis: „Oare n’aţi citit ce a
oare pân’la cer?: pân’la iad te vei co- făcut David când a flămânzit, el şi cei
borî; că dacă s’ar fi făcut în Sodoma mi- ce erau cu el?,
nunile ce s’au făcut în tine, până astăzi 4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi
ar fi rămas. a mâncat pâinile punerii-înainte, care
24 Dar vă spun Eu vouă că pământului nu-i erau îngăduite lui să le mănânce,
Sodomei îi va fi în ziua judecăţii mai nici celor ce erau cu el, ci numai preo-
uşor decât ţie!” ţilor?
25 În vremea aceea, luând Iisus cu- 5 Sau n’aţi citit în lege că preoţii în tem-
vântul, a zis: „Mulţumescu-Ţi Ţie, plu calcă sâmbăta în zi de sâmbătă şi
Doamne al cerului şi al pământului, că sunt fără vină?
ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pri- 6 Ci v’o spun Eu vouă că aici este Unul
cepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. mai mare decât templul!
26 Da, Părinte, că aşa ai binevoit Tu. 7 Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc,

27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl iar nu jertfă, n’aţi fi osândit pe cei ne-
Meu şi nimeni nu-L cunoaşte pe Fiul vinovaţi.
decât numai Tatăl, şi nici pe Tatăl nu- 8 Că Fiul Omului este Domn al sâmbe-
L va cunoaşte nimeni decât numai Fiul tei”.1
şi cel căruia va vrea Fiul să-i desco- 9 Şi plecând de acolo, a venit în sina-
pere. goga lor.
28 Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi îm- 10 Şi iată un om care avea o mână us-
povăraţi, şi Eu vă voi odihni! cată. Şi L-au întrebat, zicând: „Este
29 Luaţi jugul Meu asupra voastră; şi 1 Sâmbăta (Sabatul), după Legea Veche, era
învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând zi de odihnă, dar fariseii ajunseseră să interpre-
şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă teze şi să aplice legea nu în spiritul, ci în litera
sufletelor voastre! ei, fapt reprobat de Iisus în repetate rânduri. Ii-
sus reprezintă desfiinţarea Sabatului, ca a mul-
30Că jugul Meu este bun şi povara Mea tor prescripţii formale, şi instaurarea libertăţii
este uşoară”. de sub har.
MATEI 12 1698

oare îngăduit să vindeci în zi de sâm- 22 Atunci au adus la El un demonizat

bătă?”. . . Ca să-L învinuiască. orb şi mut şi l-a vindecat, încât cel orb
11 Iar El le-a răspuns: „Cine va fi între
şi mut vorbea şi vedea.
voi omul care va avea o oaie şi, de va 23 Iar mulţimile toate se mirau, zicând:
cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va „Oare nu este Acesta Fiul lui David?”
apuca şi o va scoate afară? 24 Fariseii însă, auzind, ziceau:
12 Cu cât mai preţios decât oaia este „Acesta nu-i scoate pe demoni decât cu
omul! Aşa că îngăduit este să faci bine Beelzebul, căpetenia demonilor”.
sâmbăta”. 25 Iar Iisus, cunoscând gândurile lor,

13 Atunci i-a zis omului: „Întinde-ţi le-a zis: „Orice împărăţie care se dez-
mâna!” El a întins-o şi ea şi-a revenit, bină în sinea ei se pustieşte, şi oricare
sănătoasă ca şi cealaltă. cetate sau casă care se dezbină în sinea
ei nu va dăinui.
14 Iar fariseii, ieşind din sinagogă, au
făcut sfat împotrivă-I, ca să-L piardă. 26 Şi dacă Satana îl scoate pe Satana,
s’a dezbinat în sinea lui, dar atunci,
15 Iisus însă, dându-Şi seama, a plecat
cum va dăinui împărăţia lui?
de acolo. Şi mulţi au venit după El şi
27 Şi dacă Eu îi scot pe demoni cu Be-
pe toţi i-a vindecat.
elzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De
16 Dar le-a poruncit să nu-L dea în vi- aceea ei vă vor fi judecători.
leag,
28 Dar dacă Eu îi scot pe demoni cu Du-
17 ca să se plinească ceea ce s’a spus hul lui Dumnezeu, iată că împărăţia
prin Isaia profetul, care zice: lui Dumnezeu a ajuns la voi!
2
18 Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, 29 Sau cum poate cineva să intre în casa
Iubitul Meu, întru Care a binevoit su- unui om tare şi să-i răpească lucrurile,
fletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare
El şi judecată neamurilor va vesti. şi pe urmă să-i prade casa?
19 Nu Se va certa, nici nu va striga, ni- 30 Cel ce nu este cu Mine e împotriva
meni pe uliţe nu-I va auzi glasul. Mea, iar cel ce nu adună cu Mine, risi-
20 Trestie strivită nu va frânge şi feştilă
peşte.
pâlpâindă nu va stinge până ce nu va 31 De aceea vă spun: Orice păcat şi
duce judecata la biruinţă; orice blasfemie li se va ierta oamenilor,
dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt
21 şi în numele Lui vor nădăjdui nea-
nu li se va ierta.
murile.
32 Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fi-
2 Profetul Isaia, 42, 1-4 (citat din memorie),
ului Omului va fi iertat; dar cel ce va
se referă la Iacob ca „serv” al Domnului, titlu grăi împotriva Duhului Sfânt nu va fi
de nobleţe în Vechiul Testament, demnitar sa-
cru care împlineşte voia Stăpânului nu prin con- iertat nici în veacul acesta, nici în cel
strângere, ci prin consens. Raportând profeţia ce va să fie.
la Iisus, Evanghelistul Matei Îl are în minte pe
33Ori spuneţi pom bun şi roadă bună,
Fiul; Acesta, tot prin consens, I Se face Tatălui
„ascultător până la moarte” (Flp 2, 8), împlinin- ori spuneţi pom rău şi roadă rea; că
duI voia de a Se întrupa spre mântuirea omului. după roadă se cunoaşte pomul.
MATEI 12 1699

34 Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi ciunea lui Solomon; şi iată, aici e mai
cele bune, de vreme ce sunteţi răi? Că mult decât Solomon!
din prisosul inimii grăieşte gura. 43 Iar când duhul necurat a ieşit din
35 Omul bun, din comoara lui cea bună om, umblă prin locuri fără apă şi caută
le scoate pe cele bune; pe când omul odihnă şi nu găseşte,
rău, din comoara lui cea rea le scoate 44 apoi zice: Mă voi întoarce în casa
pe cele rele. mea din care am ieşit; şi, venind, o află
36 Vă spun Eu vouă că pentru orice golită, măturată şi împodobită.
vorbă deşartă pe care o vor rosti, oame- 45 Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte
nii vor da socoteală în ziua judecăţii.3 duhuri mai rele decât el; şi ele intră
37 Căci din cuvintele tale te vei îndrep- şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă
tăţi4 şi din cuvintele tale vei fi osândit”. a omului aceluia se face mai rea de-
38 Atunci I-au răspuns unii dintre căr-
cât cea dintâi. Aşa va fi şi cu neamul
turari şi farisei: „Învăţătorule, vrem să acesta viclean”.
vedem un semn de la tine”5 . . . În timp ce El încă le vorbea mulţimi-
46

39 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Neam

lor, iată că mama şi fraţii Lui6 stăteau
viclean şi desfrânat cere semn, dar 6 Cuvântul grecesc adelfoi (ca şi ebraicul
semn nu i se va da, în afară de semnul achiym) înseamnă nu numai fraţi, în înţelesul
lui Iona profetul. propriu, ci şi rude apropiate, în special veri. Aşa
trebuie înţeles în textul de faţă, ca şi în Mc 3, 32;
40 Că precum a fost Iona în pântecele 6, 3; Lc 8, 19-21; In 2, 12; 7, 3-5; FA 1, 14; 1 Co
chitului trei zile şi trei nopţi, tot aşa va 9, 5; Ga 1, 19, unde se vorbeşte de „fraţii” Dom-
fi şi Fiul Omului în inima pământului nului. Limbajul biblic se cere abordat nu numai
filologic, ci şi în dimensiunea lui interioară. Ii-
trei zile şi trei nopţi. sus are doar 12 ani când mama Sa Îl află în tem-
41 Bărbaţii din Ninive se vor scula plu (Lc 2, 41-49). Deşi ea ştie cel mai bine că nu
Iosif este tatăl Lui, Îi spune: „Iată, tatăl Tău şi
la judecată cu neamul acesta şi-l vor eu Te-am căutat”. Cuvântul, astfel rostit în pla-
osândi, căci ei s’au pocăit la propovă- nul social şi juridic, este „prins din zbor” de Iisus,
duirea lui Iona; şi iată, aici e mai mult Care îl transferă imediat în planul duhovnicesc
decât Iona! şi-l majusculează: „Întru cele ale Tatălui Meu
trebuie să fiu”. Văzut din două perspective dife-
42 Regina de la miazăzi se va scula rite, acelaşi cuvânt are un conţinut diferit (tată-
la judecată cu neamul acesta şi-l va Tată). Acelaşi transfer se petrece în cuvântul
fraţi din textul de faţă. Verii Îi sunt prezentaţi
osândi, căci ea a venit de la margi-
lui Iisus ca fraţi reali (deşi nu sunt, ca şi în cazul
nile pământului ca să asculte înţelep- lui Iosif), dar El atestă imediat o altă realitate
fraternă, în plan spiritual (versetele următoare).
3 Orice cuvânt de defăimare, insultă, ca-
În nici un caz nu se poate presupune că Iisus Îşi
lomnie, dar şi vorbe fără rost, care nu duc la ni- reneagă familia. Cât despre mama Sa (a cărei
mic bun. realitate, desigur, nu poate fi negată), ea devine
4 = Vei fi îndreptăţit să beneficiezi de mila, ier-
garanţie şi exemplu suprem al aceluiaşi transfer
tarea şi harul lui Dumnezeu. duhovnicesc, precum în împrejurarea relatată de
5 Un semn extraordinar, o minune prin care Ii- Evanghelistul Luca (11, 27-28) când Iisus îi con-
sus să le dovedească fariseilor că autoritatea cu feră maternităţii un sens spiritual generalizat.
care le vorbeşte are şi o manifestare concretă. Ii- Aşadar, „fraţii” Domnului nu sunt fraţi de sânge.
sus nu înţelege să răspundă la provocare; sem- Rigoarea filologică a unor exegeţi – atunci când
nul va fi propria Sa înviere, pe care o anunţă pa- sunt de bună credinţă – duce deseori la soluţii
rabolic prin citarea lui Iona. simpliste şi simplificatoare. (Vezi şi „Introduce-
MATEI 13 1700

afară, căutând să vorbească cu El. 6 dar când s’a ridicat soarele s’au ofilit

47 Cineva I-a zis: „Iată, mama şi fra- şi, neavând rădăcină, s’au uscat.
ţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vor- 7 Altele au căzut între spini şi spinii au
bească”. crescut şi le-au înăbuşit.
48 Iar El i-a răspuns celui ce-I vorbea: 8 Altele au căzut pe pământul cel bun şi
„Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii au dat roadă: una o sută, alta şaizeci,
Mei?” alta treizeci.
49 Şi întinzându-Şi mâna către ucenicii 9 Cel ce are urechi de auzit, să audă!”
Săi, a zis: Iată-i pe mama Mea şi pe 10 Şi apropiindu-se ucenicii, I-au zis:
fraţii Mei! „De ce le vorbeşti în parabole?”
50 Că tot cel ce face voia Tatălui Meu 11 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Pentru
Celui din ceruri, acela Îmi este frate şi că vouă vi s’a dat să cunoaşteţi tainele
soră şi mamă”. împărăţiei cerurilor, dar acestora nu li
s’a dat.
12 Căci celui ce are i se va da şi-i va pri-
13 sosi, dar de la cel ce nu are se va lua şi
ceea ce are.3
Şapte parabole despre împărăţia 13 De aceea le vorbesc în parabole, că ei
cerurilor. Iisus nu este primit în văd fără să vadă şi aud fără să audă şi
patria Sa. nici să înţeleagă.
1 În ziua aceea a ieşit Iisus din casă şi 14 Şi se plineşte cu ei profeţia lui Isaia
S’a aşezat pe ţărmul mării.1 care zice: Cu auzul veţi auzi, dar nu
veţi înţelege, şi cu privirea veţi privi,
2 Şi s’au adunat la El mulţimi nume-
dar nu veţi vedea.
roase, aşa încât El a intrat în luntre şi
stătea în ea şi toată mulţimea şedea pe 15 Căci inima acestui popor s’a împie-
ţărm. trit şi urechile lor greu aud şi ochii lor
s’au închis, ca nu cumva cu ochii să
3 Şi multe lucruri le-a grăit El în para-
2 vadă şi cu urechile să audă şi cu inima
bol , zicând: „Iată, ieşit-a semănătorul
să înţeleagă şi să-şi revină şi Eu să-i
să semene.
vindec.
4 Şi pe când semăna, unele seminţe au
16 Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi
căzut lângă drum şi au venit păsările
urechile voastre că aud.
şi le-au mâncat.
17 Că adevăr vă grăiesc: mulţi profeţi
5 Altele au căzut pe loc pietros, unde
şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi
n’aveau pământ mult, şi au răsărit şi n’au văzut, şi să audă ceea ce auziţi
de’ndată, pentru că n’aveau pământ voi, şi n’au auzit.
adânc;
3 Celui ce posedă Legea Veche şi se arată dis-
rea la epistolele soborniceşti”). ponibil pentru mai mult, i se va da şi cea Nouă;
1 S’a aşezat să înveţe.
dar celui ce se dovedeşte incapabil să meargă mai
2 Parabolă: pildă, istorioară despre întâm- departe îi rămâne doar Legea Veche, care însă,
plări din viaţa zilnică, obişnuite, la îndemâna prin ea însăşi, nu mai valorează nimic. Princi-
oricui, dar cu înţelesuri ascunse; poveste cu tâlc. piul e valabil şi pentru creştini.
MATEI 13 1701

18 Aşadar, ascultaţi parabola semănă- 30 Lăsaţi-le să crească împreună până

torului: la seceriş; iar la vremea secerişului voi
19 La cel ce aude cuvântul împără- zice secerătorilor: Strângeţi mai întâi
ţiei şi nu-l înţelege, vine Cel-Rău şi neghina şi legaţi-o în snopi ca s’o ar-
răpeşte ceea ce s’a semănat în inima dem; iar grâul adunaţi-l în hambarul
lui; aceasta e sămânţa semănată lângă meu”.
drum. 31 O altă parabolă le-a pus înainte, zi-

20 Iar cea semănată pe loc pietros este când: „Asemănatu-s’a împărăţia ceru-
cel care aude cuvântul şi-l primeşte rilor cu grăuntele de muştar pe care l-a
de’ndată cu bucurie, luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.
21 dar neavând rădăcină în sine, ţine 32 Acesta este mai mic decât toate se-
până la o vreme; şi întâmplându-se ne- minţele, dar când a crescut este mai
caz sau prigoană din pricina cuvântu- mare decât toate legumele şi se face
lui, îndată se poticneşte. pom, încât vin păsările cerului şi se să-
lăşluiesc în ramurile lui”.
22 Cea semănată între spini este cel
care aude cuvântul, dar grija lumii 33 Le-a spus o altă parabolă:
acesteia şi înşelăciunea avuţiei înă- „Asemănatu-s’a împărăţia ceruri-
buşă cuvântul şi-l face neroditor. lor cu aluatul pe care l-a luat o femeie
şi l-a ascuns în trei măsuri de făină,
23 Iar sămânţa semănată în pământ
până ce s’a dospit toată”.
bun este cel ce aude cuvântul şi-l în-
ţelege, aduce roadă şi face unul o sută, 34 Pe toate acestea le-a grăit Iisus mul-
altul şaizeci, altul treizeci”. ţimilor în parabole, şi fără parabole ni-
mic nu le grăia,
24 Altă parabolă le-a pus lor înainte, zi-
când: „Asemănatu-s’a împărăţia ceru- 35 ca să se plinească ceea ce s’a spus
rilor cu omul care a semănat sămânţă prin profetul care zice: În parabole îmi
bună în ţarina sa. voi deschide gura, spune-voi pe cele as-
25 Dar pe când oamenii dormeau, a
cunse de la’ntemeierea lumii.
venit vrăjmaşul şi a semănat neghină 36 Atunci, lăsând mulţimile, a venit
printre grâu şi s’a dus. în casă; şi ucenicii Lui s’au apropiat
26 Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod,
de El, zicând: „Lămureşte-ne parabola
atunci s’a arătat şi neghina. neghinei din ţarină”.
27 Şi venind slugile stăpânului casei, i- 37 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Cel ce
au zis: Doamne, oare n’ai semănat tu seamănă sămânţa cea bună este Fiul
sămânţă bună în ţarina ta? De unde Omului,
dar are neghină? 38 iar ţarina este lumea; sămânţa cea

28 Şi el le-a răspuns: Un om vrăjmaş

bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina
a făcut asta. Iar slugile i-au zis: Vrei sunt fiii Celui-Rău.
deci să ne ducem şi s’o plivim? 39 Vrăjmaşul care a semănat-o este dia-

29 El însă a zis: Nu, ca nu cumva pli- volul; secerişul este sfârşitul veacului,
vind neghina să smulgeţi odată cu ea iar secerătorii sunt îngerii.
şi grâul. 40 Şi după cum se strânge neghina şi se
MATEI 14 1702

arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacu- 51 Înţeles-aţi toate acestea?” Zis-au

lui. Lui: „Da, Doamne!”
41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii 52 Iar El le-a zis: „De aceea, orice căr-
Săi şi ei vor strânge din împărăţia Lui turar cu învăţătură despre împărăţia
toate pietrele de poticnire şi pe cei ce cerurilor este asemenea unui om gos-
fac fărădelegea, podar care scoate din vistieria sa noi şi
vechi”.5
42 şi-i vor arunca în cuptorul de foc;
acolo va fi plângerea şi scrâşnirea din- 53 Şi după ce Iisus a sfârşit aceste pa-
ţilor. rabole, a plecat de acolo.
54 Şi venind în patria Sa, îi învăţa în
43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soa-
rele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi zi-
urechi de auzit, să audă! ceau: „De unde are el înţelepciunea
aceasta şi puterile?
44 Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor
55 Oare nu este acesta fiul teslarului?
cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care
Au nu se numeşte mama sa Maria şi
a găsit-o un om şi a tăinuit-o; şi de bu-
fraţii săi Iacob şi Iosif şi Simon şi Iuda?
curia ei se duce şi vinde tot ce are şi
cumpără ţarina aceea. 56 Şi surorile lui, oare nu sunt toate la
noi? Deci, de unde are el toate aces-
45 Se mai aseamănă împărăţia ceruri-
tea?”. . .
lor cu un neguţător care caută mărgă- 6
57 Şi se poticneau întru El . Iar Iisus
ritare bune;
le-a zis: „Un profet nu e dispreţuit de-
46 şi aflând un mărgăritar de mare cât în patria sa şi în casa lui”.
preţ, s’a dus, a vândut toate câte avea
58 Şi n’a făcut acolo multe minuni, din
şi l-a cumpărat.
pricina necredinţei lor.
47 Se mai aseamănă împărăţia ceruri-
lor cu un năvod aruncat în mare şi care
adună tot felul de peşti; 14
48 iar când s’a umplut, l-au tras pesca-
rii la mal şi au şezut şi au ales în vase Tăierea capului lui Ioan Botezăto-
pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat rul. Înmulţirea pâinilor. Umbla-
afară. rea pe mare. Vindecarea bolnavi-
49 Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor
lor prin simpla atingere.
1
ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din 1 În vremea aceea, tetrarhul Iro a au-
mijlocul celor drepţi4 zit de faima lui Iisus.
5
E vorba de cărturarul creştin, posesor atât
50 şi-i vor arunca în cuptorul de foc;
al Legii Vechi cât şi al celei Noi, ambele făcând
acolo va fi plângerea şi scrâşnirea din- parte din una şi aceeaşi vistierie.
ţilor. 6 Prezenţa lui Iisus le devenise prilej de potic-

nire, piatră de scandal.

4 Propoziţie
defectuoasă gramatical, dar co- 1 Irod Antipa, guvernatorul Galileii, fiul lui

rectă teologic: Cei răi vor fi nu numai separaţi Irod cel Mare. După ce-şi alungase prima so-
de cei buni, ci şi despărţiţi între ei, izolaţi indi- ţie, s’a căsătorit cu cumnata sa Irodiada (care,
vidual; în iad ar putea să existe comunitate, nu de altfel, îi era şi nepoată) în timp ce fratele lui
însă şi comuniune. încă trăia.
MATEI 14
2 Şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta
este Ioan Botezătorul; el s’a sculat din
morţi şi de aceea se fac minuni prin el”.
3 Că Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase
şi-l pusese în temniţă, din pricina Iro-
diadei, soţia lui Filip, fratele său;
4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este în-
găduit s’o ai de soţie”.
5 Şi voind să-l ucidă, s’a temut de mul-
ţime, că-l socoteau profet.
6 Dar prăznuind Irod ziua sa de naş-
tere, fiica Irodiadei2 a jucat în faţa oas-
peţilor şi i-a plăcut lui Irod.
7 Pentru aceasta, cu jurământ i-a făgă-
duit să-i dea orice va cere.
8 Iar ea, îndemnată fiind de mama ei,
i-a zis: „Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui
Ioan Botezătorul”.
9 Şi regele s’a întristat, dar din pri-
cina jurământului şi a celor ce şedeau
la masă cu el, a poruncit să i se dea.
10 Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan,
în temniţă.
11 Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie
şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
12 Şi venind ucenicii lui, i-au luat tru-
pul şi l-au înmormântat şi s’au dus să-I
dea de ştire lui Iisus.
13 Şi auzind Iisus, a plecat de acolo
cu corabia la loc singuratic; dar mul-
ţimile, aflând, au venit după El, pe jos,
din cetăţi.3
14 Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I
s’a făcut milă de ei şi le-a vindecat bol-
navii.
15 Iar când s’a făcut seară, ucenicii s’au
apropiat de El şi I-au zis: „Locul este
2 De la Iosif Flaviu ştim că se numea Salo-
meea.
3 Mergând de-a lungul ţărmului, după corabia
ce se mişca în larg.
1703
pustiu şi iată că vremea a trecut; dă
drumul mulţimilor ca să se ducă prin
sate să-şi cumpere de mâncare”.
16Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie
să se ducă; daţi-le voi să mănânce”.
17 Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât
cinci pâini şi doi peşti”.
18 Şi El a zis: „Aduceţi-Mi-le aici!”
19 Şi poruncind mulţimii să se aşeze pe
iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi
peşti şi privind la cer, a binecuvântat;
şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile;
iar ucenicii, mulţimilor.
20Şi au mâncat toţi şi s’au săturat; şi
au strâns rămăşiţele de fărâmituri, do-
uăsprezece coşuri pline.
21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci
mii de bărbaţi, afară de femei şi de co-
pii.4
22Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenici să
intre în corabie şi să treacă înaintea
Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va
da drumul mulţimilor.
23 Şi dând drumul mulţimilor, S’a suit
în munte, ca să Se roage în deosebi5 . Şi
făcându-se seară, era singur acolo.
24Iar corabia era la multe stadii de-
parte de ţărm, fiind învăluită de valuri,
căci vântul era împotrivă.
4 Minunea se leagă lăuntric, duhovniceşte, cu
evenimentele similare din Vechiul Testament,
precum mana din pustie (Iş 16) sau untdelem-
nul lui Elisei (4 Rg 4, 1-7) şi-L prefigurează pe
Hristos ca Pâine a Vieţii (In 6, 35), hrana euha-
ristică. Într’o rugăciune liturgică asupra Trupu-
lui euharistic al Domnului se spune: „Mielul lui
Dumnezeu (. . . ) Cel ce Se mănâncă pururea şi
niciodată nu Se sfârşeşte”.
5 Să Se roage nu numai singur, ci şi în mod
special, aşa cum o face mai ales în pragul mari-
lor evenimente din viaţa Sa, păstrând astfel per-
manenta comuniune cu Tatăl.
MATEI 15 1704

25Iar la a patra strajă din noapte6 , Ii- 1Atunci fariseii şi cărturarii din Ieru-
sus a venit la ei umblând pe mare. salim au venit la Iisus şi I-au zis:
26 Văzându-L umblând pe mare, uce- 2 „De ce calcă ucenicii Tăi datina bă-
nicii s’au înspăimântat, zicând că este trânilor?: că nu-şi spală mâinile când
nălucă, şi de frică au strigat. mănâncă”.1
27 Dar El le-a vorbit îndată, zicând: 3 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Dar voi
„Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu de
28 Iar Petru, răspunzând, a zis: dragul datinei voastre?
„Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să 4 Că Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe ta-
vin la Tine pe apă”. tăl tău şi pe mama ta, iar cel ce va bles-
29 El i-a zis: „Vino!” Iar Petru, tema pe tatăl său ori pe mama sa să fie
coborându-se din corabie, a mers pe pedepsit cu moarte.
apă şi a venit la Iisus. Voi însă spuneţi: Cel ce i-ar zice tată-
5

30 Dar văzând vântul puternic, s’a în-

lui său ori mamei sale: Darul cu care
fricoşat şi, începând să se scufunde, a aş putea să te ajut I l-am dăruit lui
strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!” Dumnezeu,
6 acela poate să nu cinstească pe tatăl
31 Iar Iisus, întinzându-Şi îndată
mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin cre- său ori pe mama sa. Aşadar, aţi desfi-
dinciosule, de ce te-ai îndoit?” inţat porunca lui Dumnezeu de dragul
datinei voastre.
32 Şi suindu-se ei în corabie, vântul s’a
7 Făţarnicilor, bine a profeţit despre voi
potolit.
Isaia, când a zis:
33 Iar cei din corabie I s’au închinat,
zicând: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui 8 Poporul acesta se apropie de Mine
Dumnezeu!” cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar
inima lui este departe de Mine.
34 Şi, trecând marea, au venit pe uscat
9 Şi zadarnic Mă cinsteşte învăţând po-
în Ghenizaret.
runci şi învăţături omeneşti”.
35 Şi cunoscându-L oamenii locului, au
trimis veste în tot ţinutul acela şi au 10 Şi chemând la Sine mulţimile, le-a
adus la El pe toţi bolnavii. zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi:
11 Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe
36 Şi-L rugau ca ei să se atingă doar de
om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl
poala hainei Lui; şi câţi se atingeau, se
spurcă pe om”.
vindecau.
12 Atunci apropiindu-se ucenicii, I-au
zis: „Ştii că fariseii, auzind acest cu-
15 vânt, s’au scandalizat?”
Iar El, răspunzând, a zis: „Orice ră-
13

Spălarea mâinilor. Ce-l spurcă pe sad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel
om. Vindecarea fiicei canaaneen- ceresc va fi smuls din rădăcină.
cei. A doua înmulţire a pâinilor. 1 Literal: când mănâncă pâine. E vorba de

spălarea rituală a mâinilor, care ajunsese o sim-

6 Între orele 3 şi 6 după miezul nopţii. plă formalitate bigotă.
MATEI 15 1705

14 Lăsaţi-i; sunt călăuze oarbe orbilor; 27 Iar ea a zis: „Da, Doamne, dar şi câi-
şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi nii mănâncă din fărâmiturile ce cad de
vor cădea în groapă”. la masa stăpânilor lor”.
15 Şi Petru, răspunzând, I-a zis: 28 Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: „O,
„Lămureşte-ne parabola aceasta”. femeie, mare este credinţa ta; fie ţie
16 Iar El a zis: „Chiar şi voi sunteţi ne- precum voieşti!” Şi s’a tămăduit fiica ei
pricepuţi? din ceasul acela.
17 Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură 29 Şi plecând Iisus de acolo, a venit
se duce în pântece şi iese afară? lângă Marea Galileii; şi suindu-Se în
munte, a şezut acolo.
18 Dar cele ce ies din gură pornesc din
inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe 30 Şi mulţimi numeroase au venit la El,
om. având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi
mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui,
19 Că din inimă ies: gânduri rele, uci-
iar El i-a vindecat,
deri, adultere, desfrânări, hoţii, măr-
turii mincinoase, defăimări. 31 încât mulţimea se minuna văzându-i
pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe
20 Acestea sunt cele ce-l spurcă pe om;
şchiopi umblând şi pe orbi văzând; şi-L
dar a mânca fără să-şi fi spălat mâi-
slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
nile, asta nu-l spurcă pe om”.
32 Iar Iisus, chemându-i la Sine pe uce-
21 Şi ieşind de acolo, Iisus a plecat în
părţile Tirului şi ale Sidonului. nicii Săi, le-a zis: „Milă Îmi este de
mulţime, că iată sunt trei zile de când
22 Şi iată, ieşind o femeie canaane-
aşteaptă lângă Mine şi n’au ce să mă-
eancă din hotarele acelea, striga, zi- nânce; şi nu vreau să le dau drumul
când: „Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui flămânzi, ca să nu se istovească pe
David!, fiica mea este rău chinuită de cale”.
demon”.
33 Şi ucenicii I-au zis: „De unde să
23 El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt.
avem noi aici, în pustiu, atâtea pâini
Şi apropiindu-se ucenicii Săi, Îl rugau, încât să săturăm atâta mulţime?”
zicând: „Elibereaz-o, că strigă în urma
34 Şi Iisus i-a întrebat: „Câte pâini
noastră”.
aveţi?” Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva
24 Iar El, răspunzând, a zis: „Nu sunt
peştişori”.
trimis decât la oile cele pierdute ale ca-
35 Şi poruncind mulţimii să şadă pe
sei lui Israel”.
pământ,
25 Iar ea, venind, I se închina, zicând:
36 a luat cele şapte pâini şi peştii şi,
„Doamne, ajută-mă!”
mulţumind, a frânt şi le-a dat ucenici-
26 El însă, răspunzând, i-a zis: „Nu este
lor; iar ucenicii, mulţimilor.
bine să iei pâinea copiilor şi s’o arunci
câinilor”.2 37 Şi au mâncat toţi şi s’au săturat; şi

2 În
mentalitatea vremii, Evreii erau „fiii” lui
Dumnezeu, în timp ce păgânii erau consideraţi
„câini”. Iisus foloseşte acest limbaj nu spre a
o jigni pe femeia străină, ci pentru a-i pune la
încercare stăruinţa în credinţă şi’n rugăciune.
Prin răspunsul ei, femeia şi le dovedeşte pe
amândouă şi, în plus, smerenia, virtute crucială
pentru dobândirea mântuirii.
MATEI 16 1706

au strâns şapte coşuri pline cu rămă- 7 Iar ei cugetau în sinea lor, zicând:
şiţe de fărâmituri. „N’am luat pâine!. . . ”.
38 Iar cei ce au mâncat erau ca la pa- 8 Dar Iisus, cunoscându-le gândul, le-a
tru mii de bărbaţi, afară de femei şi de zis: „Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin-
copii.3 credincioşilor, că n’aţi luat pâine?
39 Şi după ce a dat drumul mulţimilor, 9 Încă nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi
S’a suit în corabie şi S’a dus în ţinutul aminte de cele cinci pâini la cei cinci
Magdala. mii de oameni şi câte coşuri aţi luat?;
10 nici de cele şapte pâini la cei patru
mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat?
16 11 Cum de nu pricepeţi că nu despre
pâine v’am vorbit, ci să vă feriţi de alu-
Semnul lui Iona. Aluatul farisei- atul fariseilor şi al saducheilor?”
lor. Mărturisirea lui Petru. Cea 12 Atunci au înţeles că nu le-a spus să
dintâi vestire a Patimilor. Urma- se ferească de aluatul pâinii, ci de în-
rea lui Hristos. văţătura fariseilor şi a saducheilor2 .
1 Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii 13 Şi venind Iisus în părţile Cezareii
şi, ispitindu-L, I-au cerut să le arate lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi,
semn din cer. zicând: „Cine zic oamenii că sunt Eu,
2 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Când se Fiul Omului?”
face seară, voi ziceţi: Va fi timp frumos, 14 Iar ei au răspuns: „Unii, Ioan Bo-
că e cerul roşu. tezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau
3
3 Iar dimineaţa ziceţi: Cerul e roşu- unul dintre profeţi”.
posomorât, aşa că azi va fi furtună. Fă- 15 Şi le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceţi că
ţarnicilor, faţa cerului ştiţi s’o tălmă- sunt?”
ciţi, dar semnele vremilor1 nu puteţi.
16 Răspunzând Simon Petru, a zis: Tu
4 Neam viclean şi desfrânat cere semn, eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu-Cel-
şi semn nu i se va da, fără numai sem- Viu!”
nul lui Iona”. Şi, lăsându-i, a plecat. 17 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: „Fe-
5 Şi mergând ucenicii pe celălalt ţărm, ricit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nu
uitaseră să ia pâine.
2 Aluatul dospeşte pâinea (vezi parabola de la
6 Iar Iisus le-a zis: „Luaţi aminte şi 13, 33), dar poate s’o şi strice dacă e vechi şi nu
feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al sa- mai fermentează, aşa cum va observa şi Aposto-
ducheilor”. lul Pavel în 1 Co 5, 6.
3 În mentalitatea iudaică a vremii, apariţia
3 Uniicomentatori (mai ales occidentali) în- unui nou profet însemna, de fapt, reactualizarea
clină să creadă că istorisirea celor două înmulţiri unui precursor. Profetismul este o obsesie a aş-
ale pâinilor (vezi Mt 14, 15-21) relatează, de fapt, teptării mesianice; Ioan este luat drept Ilie, Iisus
unul şi acelaşi eveniment, dar consemnat după drept Ioan. Deşi Iisus nu-Şi revendică dimen-
două tradiţii diferite. Cu toate acestea, versetele siunea profetică, poporul Îl recunoaşte ca atare.
9 şi 10 din capitolul următor (Mt 16) se referă în Întrebarea lui Iisus provoacă o delimitare, măr-
mod explicit la amândouă. turisită mai întâi de Petru şi demonstrată apoi
1 = Semnele timpului mesianic, minunile lui de El Însuşi prin schimbarea la faţă, eveniment
Iisus. ce se va petrece în viitorul imediat (17, 1-8).
MATEI 16 1707

trup şi sânge ţi-au descoperit aceasta, la bătrâni şi de la arhierei şi de la căr-

ci Tatăl Meu Cel din ceruri. turari şi să fie omorât şi a treia zi să
18 Şi Eu îţi spun ţie că tu eşti Petru şi
învie.
pe această piatră voi zidi Biserica Mea4 Şi Petru, luându-L deoparte, a înce-
22
şi porţile iadului nu o vor birui. put să-L dojenească, zicându-I: „Fie-Ţi
19 Şi-ţi voi da cheile împărăţiei ceruri-
milă de Tine, Doamne!, asta să nu Ţi
lor, şi orice vei lega pe pământ va fi le- se întâmple!”
gat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe 23 Iar El, întorcându-Se, i-a zis lui Pe-
pământ va fi dezlegat şi în ceruri”.5 tru: „Mergi înapoia Mea, Satano!; pia-
20 Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu
tră de poticnire-Mi eşti6 , că nu le cugeţi
spună nimănui că El este Hristosul. pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale
oamenilor!”
21 De atunci a început Iisus să le arate
ucenicilor Săi că El trebuie să meargă 24 Atunci Iisus le-a zis ucenicilor Săi:
la Ierusalim şi să pătimească multe de „Dacă vrea cineva să vină după Mine,
să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi
4 Relaţia semantică Petru-piatră din acest să-Mi urmeze Mie.
verset este următoarea: În limba greacă, primul 25 Fiindcă cel ce va vrea să-şi scape
termen este substantiv de gen masculin: o pé-
tros şi înseamnă „piatră” în sens generic, ma- viaţa, O va pierde; dar cel ce-şi va
terie pietroasă, simbol al durităţii („tare ca pia- pierde viaţa pentru Mine, O va afla.7
tra”) sau al insensibilităţii („inimă de piatră”),
dar piatră mobilă, cu dimensiuni între pietri- 6 Sensul primar al cuvântului grecesc skán-

cică şi pietroi; al doilea termen e substantiv de
gen feminin: e pétra şi înseamnă eminamente
„stâncă”, aceasta fiind şi simbol al imobilităţii
(„neclintit ca o stâncă”) sau al inflexibilităţii („vo-
inţă de stâncă”). Aşadar, traducerea riguros
exactă a textului este: „tu eşti Petru şi pe această
stâncă voi zidi Biserica Mea”, dar, în acest caz, ea
nu mai poate reproduce jocul de cuvinte în virtu-
tea căruia Iisus i-a schimbat lui Simon numele în
Petru. Consecinţa exegetică este aceea că expre-
sia „pe această piatră” (epitávte té pétra) nu se
referă la persoana lui Petru, ci la mărturisirea
acestuia din versetul 16, ca temelie a Bisericii
lui Hristos. De altfel, adresându-i-Se lui Petru,
Iisus fusese cât se poate de limpede: „pe această
piatră (stâncă) voi zidi Biserica Mea”, nu: Bise-
rica ta.
5 Întrebarea li se adresase tuturor ucenicilor,
iar Petru este purtătorul lor de cuvânt; Iisus
pare a-i răspunde numai lui pentru că vrea să-
i folosească numele (Petru = piatră) spre a de-
fini soliditatea temeliei apostolice. Că puterea
extraordinară de a lega şi dezlega pe pământ şi
în ceruri le-a fost dată tuturor apostolilor o arată
explicit textul din 18, 18 ca şi altele (In 20, 23).
Ea se exercită în şi prin Biserica întemeiată de
Hristos ca segment temporal al împărăţiei ceru-
rilor.
dalon (până acum tradus în româneşte prin
„sminteală”) este: piatră aşezată de cineva în
drum, obstacol menit să-l facă pe altcineva să se
împiedice şi să cadă (deci, piatră de poticnire).
Prin devoţiunea sa temperamentală şi necontro-
lată, Petru = piatră-de-temelie (din versetul 18)
devine Petru = piatră-de-poticnire, degradându-
şi numele în negativul său semantic. E un joc
de cuvinte şi semnificaţii pe care Evanghelistul
îl urmăreşte lucid (ca şi în 18, 6, pe aceeaşi re-
laţie: piatră-piatră). E sigur însă că, şi de data
aceasta, Petru exprimă ceea ce gândesc şi simt
toţi ceilalţi ucenici, ei fiind împreună cu toţii
(spre deosebire de lepădarea sa de mai târziu,
când apostolii sunt dispersaţi).
7 Bogat în conţinut, cuvântul grecesc psyhé
însumează înţelesurile de: suflet, viaţă, per-
soană. Ca şi în textul din 10, 39 (vezi nota),
sensul cuvântului viaţă este aici dublu, ceea ce
s’ar traduce astfel: Cel ce ţine cu orice preţ să-
şi salveze viaţa, acela îşi va pierde sufletul; iar
cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela îşi va
salva (mântui) sufletul. În această lumină tre-
buie înţeles versetul următor, concluziv. (În li-
teratura română, sintagma eminesciană „viaţa
sufletului meu” nu este un pleonasm; Cartea Fa-
cerii (2, 7) îl defineşte pe omul creat de Dumne-
zeu eis psyhen zoosan, adică „întru suflet viu”,
MATEI 17 1708

26 Pentru că ce-i va folosi omului dacă 6 Şi auzind, ucenicii au căzut cu faţa la

va câştiga lumea întreagă, dar sufletul pământ şi s’au înspăimântat foarte.
şi-l va păgubi? Sau ce va da omul în 7 Şi Iisus a venit la ei şi, atingându-i,
schimb pentru sufletul său? le-a zis: „Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi!”
27 Căci Fiul Omului va să vină întru
8 Şi ridicându-şi ei ochii, nu au văzut
slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi pe nimeni, ci doar pe Iisus.
atunci va răsplăti fiecăruia după fap-
9 Şi pe când se coborau din munte, Iisus
tele lui.
le-a poruncit, zicând: „Vedenia aceasta
28 Adevăr vă grăiesc: Sunt unii din-
să n’o spuneţi nimănui până când Fiul
tre cei ce stau aici care nu vor gusta Omului va învia din morţi”.
moartea până ce nu-L vor vedea pe Fiul
Omului venind întru împărăţia Sa”. 10 Şi ucenicii L-au întrebat, zicând:
„Pentru ce dar spun cărturarii că tre-
buie să vină mai întâi Ilie?”
17 Iar El, răspunzând, a zis: „Ilie,
11
într’adevăr, va veni, şi pe toate le va
Schimbarea la faţă. Vindecarea aşeza din nou la locul lor;
unui lunatic. A doua vestire a Pa- 12 Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi ve-
timilor. Darea pentru templu. nit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut
1 Şi după şase zile, Iisus i-a luat pe Pe- cu el câte-au vrut; tot aşa va pătimi şi
tru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele aces- Fiul Omului de la ei”.
tuia, şi i-a dus pe un munte înalt1 , ei 13Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-
între ei. a vorbit de Ioan Botezătorul.
2 Şi S’a schimbat la faţă înaintea lor; şi 14 Şi mergând ei spre mulţime, s’a
a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veş- apropiat de El un om căzându-I în ge-
mintele I s’au făcut albe ca lumina. nunchi
3 Şi iată, Moise şi Ilie li s’au arătat vor- 15 şi zicând: „Doamne, miluieşte pe fiul
bind cu El. meu, că este lunatic şi pătimeşte rău,
4 Şi răspunzând Petru, I-a zis lui Iisus: că deseori cade în foc şi deseori în apă;
„Doamne, bine ne este să fim aici; dacă 16 şi l-am adus la ucenicii Tăi şi ei n’au
vrei, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi fost în stare să-l vindece”.
lui Moise una, şi una lui Ilie”.
17 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O,
5 În timp ce el încă vorbea, iată un nor neam necredincios şi îndărătnic, până
luminos i-a umbrit2 pe ei; şi iată glas când voi fi cu voi? Până când vă voi su-
din nor, zicând: „Acesta este Fiul Meu feri?. . . Aduceţi-Mi-l aici!”
Cel iubit întru Carele am binevoit; de
18 Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit
Acesta să ascultaţi!”
din el şi copilul s’a vindecat din ceasul
persoană unică şi irepetabilă, dotată cu conşti- acela.
inţă de sine).
1 După Tradiţie, muntele Tabor. 19Atunci, apropiindu-se ucenicii de Ii-
2 Pentru verbul „a umbri” vezi nota de la Iş 25, sus, L-au întrebat deoparte: „De ce noi
20. n’am fost în stare să-l scoatem?”
MATEI 18
20 Iar Iisus le-a răspuns: „Din pricina
puţinei voastre credinţe; că adevăr vă
grăiesc: Dacă aţi avea credinţă cât un
grăunte de muştar, veţi zice muntelui
acestuia: Mută-te de aici acolo!, şi se
va muta şi nimic nu va fi vouă cu ne-
putinţă.
21 Căci soiul acesta de demoni nu iese
decât numai prin rugăciune şi prin
post”.
22 Întorcându-se ei din Galileea, Iisus
le-a spus: „Fiul Omului va să fie dat în
mâinile oamenilor
23 şi-L vor omorî şi a treia zi va învia”.
Şi ei foarte s’au întristat.
24 Şi venind ei în Capernaum, s’au
apropiat de Petru cei ce strâng dajdia
şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plă-
teşte dajdia?”
25 „Ba da”, a zis el. Şi intrând El în
casă, Iisus i-a luat-o înainte, zicând:
„Ce părere ai, Simone?: Regii pămân-
tului de la cine iau dajdie sau bir? de
la fiii lor, sau de la străini?”
26 El I-a zis: „De la străini”. Iar Iisus
i-a zis: „Iată dar că fiii sunt scutiţi.3
27 Dar ca să nu le fim lor piatră de
poticnire, mergi la mare, aruncă un-
diţa, ia peştele care va ieşi întâi şi,
deschizându-i gura, vei găsi un statir4 .
Pe acela luându-l, dă-l lor, pentru Mine
şi pentru tine”.
Şi dacă ochiul tău îţi devine piatră de
18 poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine;
că mai bine-ţi este să intri în Viaţă cu
Copilul, chip al desăvârşirii. Para- un singur ochi decât să ai doi ochi şi să
bola oii rătăcite. Tu şi fratele tău. fii aruncat în gheena focului3 .
3 Iisus este Fiul lui Dumnezeu, iar apostolii
sunt fraţii Săi, deci au aceeaşi calitate de fii ai
Tatălui ceresc (desigur, prin înfiere, în timp ce
Iisus e prin fire).
4 = Monedă de argint.
1709
Puterea de a lega şi dezlega păca-
tele. De câte ori să-l ierţi pe aproa-
pele tău. Parabola celor doi dator-
nici.
1În ceasul acela s’au apropiat ucenicii
de Iisus, zicându-I: „Cine oare este mai
mare întru împărăţia cerurilor?”
2Şi El, chemând la Sine un copil, l-a
pus în mijlocul lor
3şi le-a zis: „Adevăr vă spun: De nu vă
veţi reveni şi nu veţi fi precum copiii,
nu veţi intra în împărăţia cerurilor1 .
4Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest
copil, acela este mai mare întru împă-
răţia cerurilor.
5 Şi cel ce va primi un copil ca acesta în-
tru numele Meu, pe Mine Mă primeşte.
6 Dar celui ce-i va fi piatră de potic-
nire unuia dintr’aceştia mici care cred
în Mine, mai bine i-ar fi să-şi atârne de
gât o piatră de moară şi să se înece în
adâncul mării.
7 Vai lumii, din pricina poticnirilor!
Că poticnirile trebuie să vină, dar vai
omului aceluia prin care vine poticni-
rea!
8 Iar dacă mâna ta sau piciorul tău
îţi devine piatră de poticnire, taie-l şi
aruncă-l de la tine; că mai bine-ţi este
să intri în Viaţă2 ciung sau şchiop de-
cât să ai două mâini sau două picioare
şi să fii aruncat în focul cel veşnic.
9
1 A te purifica, a-ţi primeni sufletul, a-ţi redo-
bândi starea de nevinovăţie a copilăriei.
2 = În viaţa veşnică.
3 În versetele 8 şi 9, sens alegoric; hiperbolă fo-
MATEI 18
10 Luaţi seama să nu dispreţuiţi pe vre-
unul din aceştia mici; că vă spun Eu
vouă că îngerii lor din ceruri4 pururea
văd faţa Tatălui Meu Care este în ce-
ruri;
11 fiindcă Fiul Omului a venit să-l mân-
tuiască pe cel pierdut.
12 Ce părere aveţi?: Dacă un om are o
sută de oi şi una din ele se rătăceşte, nu
le lasă el oare în munţi pe cele nouăzeci
şi nouă şi, ducându-se, o caută pe cea
rătăcită?
13 Şi dacă se întâmplă s’o găsească,
adevăr vă grăiesc că se bucură de ea
mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă
care nu s’au rătăcit.
14 Tot astfel, vrerea Tatălui vostru Ce-
lui din ceruri nu aceasta este, să piară
vreunul din aceştia mici.
15 De-ţi va greşi fratele tău, mergi,
mustră-l numai între tine şi el. Şi de te
va asculta, l-ai câştigat pe fratele tău.
16 Iar de nu te va asculta, ia cu tine
încă unul sau doi, pentru ca din gura
a doi sau trei martori să se statorni-
cească tot ce se spune.
17Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l
Bisericii; iar dacă nici de Biserică nu
va asculta, să-ţi fie ca un păgân şi ca
un vameş5 .
18Adevăr vă grăiesc: Oricâte veţi lega
pe pământ vor fi legate şi în cer, şi ori-
losită de Iisus spre a sublinia gravitatea încercă-
rii sau izbutirii de a întina puritatea unei fiinţe
nevinovate.
4 Text limpede care atestă existenţa îngerului
păzitor.
5 Biserica: adunarea obştească din care fac
parte, în speţă, împricinaţii. Ultima instanţă în
care dialogul mai este posibil. Dacă încercarea
de reconciliere eşuează şi la acest nivel, nu mai
rămâne decât totala ignorare a celui îndărătnic,
ca şi cum el nu i-ar mai aparţine comunităţii.
1710
câte veţi dezlega pe pământ vor fi dez-
legate şi în cer.
19 Vă mai spun că dacă doi dintre voi se
vor învoi pe pământ asupra unui lucru
pe care-l vor cere, li se va da lor de către
Tatăl Meu Cel ce este în ceruri.
20 Că unde sunt doi sau trei adunaţi
întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în
mijlocul lor”.
21 Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-
a zis: „Doamne, de câte ori va greşi fra-
tele meu faţă de mine şi eu îi voi ierta?
oare până de şapte ori?”
22 Iisus i-a zis: „Nu-ţi spun că până de
şapte ori, ci până de şaptezeci de ori
câte şapte.
23 De aceea, asemănatu-s’a împărăţia
cerurilor cu un împărat care a vrut să
se socotească cu slugile sale.
24 Şi începând el să facă socoteala, i s’a
adus un datornic cu zece mii de talanţi.
25 Dar neavând acela cu ce plăti, stă-
pânul său a poruncit să-l vândă pe el,
şi pe femeia lui şi pe copiii lui şi toate
câte are, ca să plătească.
26 Deci, căzând sluga aceea în ge-
nunchi, i se închina, zicând: Doamne,
mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti tot.
27 Iar stăpânul slugii aceleia,
milostivindu-se de el, i-a dat dru-
mul şi i-a iertat datoria.
28 Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe
unul din cei ce slujeau împreună cu el
şi care-i datora o sută de dinari. Şi pu-
nând mâna pe el, îl sugruma, zicând:
Plăteşte-mi ce eşti dator!
29 Şi căzându-i la picioare cel ce era
slugă ca şi el, îl ruga, zicând: Mai
îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti. . .
30 Dar el n’a vrut, ci mergând, l-a arun-
cat în închisoare, până ce va plăti da-
toria.
MATEI 19 1711

31 Iar celelalte slugi, văzând cele pe- 7 Ei I-au zis: „Atunci, de ce Moise a
trecute, s’au întristat foarte şi, venind, rânduit să-i dea carte de despărţire şi
i-au spus stăpânului toate cele întâm- s’o lase?”
plate. 8 El le-a zis: „Din pricina învârtoşării
32 Atunci, chemându-l stăpânul său, inimii voastre v’a dat voie Moise să vă
i-a zis: Slugă vicleană, toată datoria lăsaţi femeile, dar la început n’a fost
aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m’ai rugat. aşa.
33 Nu trebuia oare ca şi tu să ai milă de 9 Iar Eu vă spun că, în afară de vina
cel ce este slugă împreună cu tine, aşa desfrânării, oricine-şi va lăsa femeia şi
cum am avut eu milă de tine? va lua alta, săvârşeşte adulter; şi cel
ce a luat-o pe cea lăsată, adulter săvâr-
34 Şi mâniindu-se stăpânul său, l-a
şeşte”.
dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va
10 Ucenicii I-au zis: „Dacă aşa este sta-
plăti toată datoria.
rea omului faţă de femeie, atunci nu e
35 Aşa vă va face vouă şi Tatăl Meu Cel
de folos să se însoare”.
ceresc dacă nu veţi ierta fiecare frate-
11 Iar El le-a zis: „Nu toţi pricep acest
lui său, din toată inima”.
cuvânt, ci aceia cărora le este dat.
12 Că sunt fameni care s’au născut aşa
din pântecele maicii lor; sunt fameni
19 pe care oamenii i-au făcut fameni; şi
sunt fameni care s’au făcut ei înşişi
Despre desfacerea căsătoriei. Ii- fameni de dragul împărăţiei cerurilor.
sus binecuvintează copiii. Tână- Cine poate înţelege, să înţeleagă”1 .
rul bogat. 13 Atunci I-au adus copii, ca să-Şi pună
1 Şi a fost că după ce Iisus a sfârşit cu- mâinile pe ei şi să Se roage; dar uceni-
vintele acestea, a plecat din Galileea şi cii îi certau.
a venit în hotarele Iudeii, peste Iordan. 14 Iar Iisus a zis: „Lăsaţi copiii şi nu-
2 Şi au mers după El mulţimi nume- i opriţi să vină la Mine, că a unora ca
roase şi i-a vindecat pe ei acolo. aceştia este împărăţia cerurilor”.
15 Şi, punându-Şi mâinile pe ei, a ple-
3 Şi au venit la El fariseii, ispitindu-L
şi zicând: „Se cuvine oare ca omul să-şi cat de acolo.
lase femeia dintr’o pricină oarecare?” 16 Şi iată, un tânăr a venit la El şi I-a
zis: „Învăţătorule bun, ce bine să fac ca
4 Iar El, răspunzându-le, a zis:
să am viaţă veşnică?”
„N’aţi citit că Acela Care i-a făcut de
la’nceput, bărbat şi femeie i-a făcut?, 17 Iar El a zis: „De ce-Mi spui bun? Ni-
meni nu este bun, decât numai Unul
5 şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe
Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în
tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de
Viaţă, păzeşte poruncile”.
femeia sa şi cei doi vor fi un trup;
1 După ce a menţionat cele două stări de casti-
6 aşa încât nu mai sunt doi, ci un singur
tate involuntară, Iisus statuează fecioria volun-
trup. Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, tară, abstinenţa perpetuă a celor ce vor să se de-
omul să nu despartă”. dice în întregime vieţii duhovniceşti.
MATEI 20
18 El I-a zis: „Care?” Iar Iisus i-a zis:
Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu
furi, să nu mărturiseşti strâmb;
19 cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta
şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine
însuţi.
20 Tânărul I-a zis: „Pe toate acestea le-
am păzit din tinereţea mea. Ce-mi lip-
seşte?”
21 Iisus i-a zis: „Dacă vrei să fii desă-
vârşit, du-te, vinde-ţi averile, dă-le să-
racilor şi vei avea comoară în cer; şi
vino de-Mi urmează Mie”.
22 Dar tânărul, auzind cuvântul acesta,
a plecat întristat, căci avea multe avu-
ţii.
23 Iar Iisus a zis către ucenicii Săi:
„Adevărat vă spun că cu greu va intra
un bogat în împărăţia cerurilor.
24 Şi vă mai spun: Mai lesne e să treacă
o cămilă prin urechile acului decât să
intre un bogat în împărăţia lui Dum-
nezeu”.
25 Auzind acest cuvânt, ucenicii tare
s’au mirat şi au zis: „Atunci, cine poate
să se mântuiască?”. . .
26 Iar Iisus, privind drept la ei, le-a zis:
„Aceasta e cu neputinţă la oameni, dar
la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.
27 Atunci Petru, răspunzând, I-a zis:
„Iată, noi pe toate le-am lăsat şi Ţi-am
urmat Ţie. Deci, nouă ce ne va fi?”
28 Iar Iisus le-a zis: „Adevăr vă spun
că voi, cei ce Mi-aţi urmat Mie, la naş-
terea din nou a lumii, când Fiul Omu-
lui va şedea pe tronul slavei Sale, veţi
şedea şi voi pe douăsprezece tronuri,
judecân2 pe cele douăsprezece seminţii
ale lui Israel.
2 În sens biblic: conducând, guvernând, fiind
mai mari peste; dar şi: participând la Judecata
viitoare, împreună cu Dreptul Judecător.
1712
29Şi oricine a lăsat fraţi sau surori sau
tată sau mamă sau femeie sau ţarini
sau case pentru numele Meu, însutit
va primi şi viaţa veşnică va moşteni.
30Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi la
urmă, şi cei de la urmă vor fi întâi”.
20
Parabola lucrătorilor tocmiţi la
vie. A treia vestire a Patimilor.
Mama fiilor lui Zevedeu; cearta
pentru întâietate. Vindecarea ce-
lor doi orbi.
1 „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor
cu un om stăpân de casă, care a ieşit
dis-de-dimineaţă să tocmească lucră-
tori la via sa.
2Şi învoindu-se cu lucrătorii pentru un
dinar pe zi, i-a trimis în via sa.
3Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a vă-
zut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
4 Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în
vie, şi vă voi da ceea ce va fi dreptul
vostru.
5 Iar ei s’au dus. Ieşind el iarăşi pe la
ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut
tot aşa.
6 Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea,
a găsit pe alţii stând fără lucru şi le-a
zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără
lucru?
7 Ei i-au zis: Fiindcă nimeni nu ne-a
tocmit. El le-a zis: Duceţi-vă şi voi în
vie şi veţi primi ceea ce va fi dreptul
vostru.
8 Făcându-se seară, stăpânul viei i-a
spus îngrijitorului: Cheamă-i pe lucră-
tori şi dă-le plata, începând cu cei de la
urmă până la cei dintâi.
MATEI 20 1713

9 Venind cei din ceasul al unsprezece- 22 Dar Iisus, răspunzând, a zis: „Nu
lea, au primit câte un dinar. ştiţi ce cereţi. Puteţi oare să beţi paha-
10 Şi venind cei dintâi, au socotit că vor rul pe care-l voi bea Eu şi să vă botezaţi
lua mai mult, dar au primit şi ei tot cu botezul cu care Eu Mă botez?” Iar ei
câte un dinar. I-au zis: „Putem”.
23 Şi El le-a zis: „Paharul Meu îl veţi
11 Şi după ce au primit, cârteau împo-
triva stăpânului casei, bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez
vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta
12 zicând: Aceştia de la urmă au lucrat
şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da,
un ceas şi i-ai făcut deopotrivă cu noi, ci se va da celor pentru care s’a pregătit
care am dus greul zilei şi arşiţa. . . de către Tatăl Meu”.
13 Iar el, răspunzând, i-a zis unuia
24 Şi auzind cei zece, s’au mâniat pe cei
din ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. doi fraţi.
Oare nu pentru un dinar te-ai învoit cu
25 Dar Iisus, chemându-i, le-a zis:
mine?
„Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor
14 Ia-ţi ce este al tău şi pleacă. Vreau domnesc peste ele şi cei mari le
eu ca acestuia de la urmă să-i dau cât stăpânesc.
şi ţie; 26 Nu tot aşa va fi între voi, ci acela care
15 oare nu am dreptul să fac cu ale mele va vrea să fie mare între voi, să fie slu-
ce vreau eu?; sau este ochiul tău rău jitorul vostru;
pentru că sunt eu bun? 27 şi acela care va vrea să fie întâiul în-
16 Aşa vor fi cei de la urmă întâi şi cei tre voi, să vă fie vouă slugă;
dintâi, la urmă; că mulţi sunt chemaţi, 28 precum nici Fiul Omului n’a venit să
dar puţini aleşi”. I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi
17 Şi suindu-Se Iisus la Ierusalim, i-a dea viaţa răscumpărare pentru mulţi”.
luat pe cei doisprezece ucenici numai 29 Şi ieşind ei din Ierihon, mulţime
cu El şi le-a spus pe cale: mare venea în urma Lui.
18 „Iată, ne suim la Ierusalim, şi Fiul 30 Şi iată doi orbi care şedeau lângă
Omului va fi dat în mâna arhierei- drum, auzind că trece Iisus au strigat,
lor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la zicând: „Miluieşte-ne, Doamne, Fiul
moarte; lui David!”
19 şi-L vor da pe mâna păgânilor, ca să- 31 Dar mulţimea îi certa, ca să tacă;
L batjocorească şi să-L biciuiască şi să- ei însă şi mai tare strigau, zicând:
L răstignească, dar El a treia zi va în- „Miluieşte-ne, Doamne, Fiul lui Da-
via”. vid!”
20 Atunci s’au apropiat de El mama 32 Şi Iisus, oprindu-Se, i-a chemat şi le-
fiilor lui Zevedeu împreună cu fiii ei, a zis: „Ce voiţi să vă fac?”
închinându-se şi cerând ceva de la El. 33 Ei i-au zis: „Doamne, să se deschidă
21 Iar El i-a zis: „Ce voieşti?” Ea I-a răs- ochii noştri!”
puns: „Zi ca aceşti doi fii ai mei să şadă 34 Şi făcându-I-Se milă, Iisus S’a atins
unul de-a dreapta şi altul de-a stânga de ochii lor şi ei îndată au văzut şi I-au
Ta întru împărăţia Ta”. urmat Lui.
MATEI 21
21
Intrarea în Ierusalim. Alungarea
vânzătorilor din templu. Smochi-
nul blestemat. Întrebare asupra
minunilor lui Iisus. Parabola celor
doi fii. Parabola lucrătorilor celor
răi.
1Iar când s’au apropiat de Ierusalim şi
au venit la Betfaghe, spre Muntele Mă-
slinilor, atunci Iisus a trimis doi uce-
nici,
2 spunându-le: „Mergeţi în satul care
este în faţa voastră şi îndată veţi
găsi o asină legată şi un mânz cu ea;
dezlegaţi-o şi aduceţi-le la Mine.
3Şi dacă vă va zice cineva ceva, îi veţi
spune că ele îi trebuie Domnului; şi le
va trimite îndată”.
4 Iar aceasta s’a făcut ca să se plinească
ceea ce s’a spus prin profetul ce zice:
5 Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Împăra-
tul tău vine la tine blând şi şezând pe
asină, şi pe mânz, fiul celei de sub jug1 .
6Mergând deci ucenicii şi făcând după
cum le-a poruncit Iisus,
7au adus asina şi mânzul şi şi-au pus
pe ele vestmintele, iar El a şezut pe ele.
8Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşter-
neau hainele în cale, iar alţii tăiau ra-
muri din copaci şi le aşterneau pe cale;
9 iar mulţimile care mergeau înainte-I
şi cele ce veneau după El strigau, zi-
când: „Osana Fiului lui David; bine-
cuvântat este Cel ce vine întru numele
Domnului! Osana întru cei de sus!”2
1 Iisus Îşi asumă profeţia lui Zaharia (9, 9)
care-L vestea pe Mesia-Împăratul venind în umi-
linţă şi aducător de pace.
2 Literal, cuvântul ebraic hoşiya nna, preluat
de limba greacă, înseamnă „Dumnezeu să (ne)
mântuiască acum”. Evoluând semantic, el de-
1714
10 Şi intrând El în Ierusalim, toată
cetatea s’a cutremurat, zicând: „Cine
este Acesta?”. . .
11 Iar mulţimile ziceau: „Acesta este Ii-
sus, profetul din Nazaretul Galileii!”
12 Şi a intrat Iisus în templu şi i-a dat
afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpă-
rau în templu şi a răsturnat mesele
schimbătorilor de bani şi scaunele ce-
lor ce vindeau porumbei
13 şi le-a zis: „Scris este: Casa Mea,
casă de rugăciune se va chema; dar voi
aţi făcut-o peşteră de tâlhari3 ”.
14 Şi au venit la El în templu orbi şi
şchiopi şi i-a vindecat.
15 Şi văzând arhiereii şi cărturarii lu-
crurile minunate pe care le-a făcut şi
pe copiii care strigau în templu şi zi-
ceau: „Osana Fiului lui David!”, s’au
mâniat
16 şi I-au zis: „Tu auzi ce zic aceştia?”
Iar Iisus le-a zis: „Da. Oare niciodată
n’aţi citit că din gura pruncilor şi a ce-
lor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?”
17 Şi, lăsându-i, a ieşit afară din ce-
tate, la Betania, şi a rămas acolo peste
noapte.
18 Iar dimineaţa, pe când Se întorcea în
cetate, a flămânzit;
19 şi văzând un smochin lângă drum,
S’a dus la el, dar în el n’a găsit nimic
vine termen de aclamaţie cu înţelesul: Mărire
(să I se dea) lui Dumnezeu! Este clar că, adre-
sată lui Iisus, aclamaţia Îi recunoaşte Acestuia
atributul divin. „Întru numele Domnului” în-
seamnă fie reprezentant al lui Dumnezeu (deci,
Dumnezeu Însuşi), fie învestit cu autoritatea lui
Dumnezeu. Prin „întru cei de sus” se înţeleg
nivelele (sferele, mediile) cele mai înalte ale ce-
rurilor duhovniceşti.
3 În spaţiul templului le era permis zarafilor
să schimbe banii celor ce veneau din diaspora şi
negustorilor să vândă păsări pentru ofrandă. E
clar însă că totul degenerase în abuz şi hoţie.
MATEI 21 1715

decât numai frunze, şi i-a zis: „Rod să aşa. Iar acesta i-a răspuns: Mă duc,
nu mai porţi în veac!” Şi îndată smo- Doamne! Dar nu s’a dus.
chinul s’a uscat. 31 Care din aceştia doi a făcut voia ta-
20 Şi văzând aceasta, ucenicii s’au mi- tălui?” Ei i-au zis: „Cel dintâi”. Zisu-
nunat, zicând: „Cum de s’a uscat smo- le-a Iisus: „Adevăr vă spun că vameşii
chinul dintr’o dată?”. . . şi desfrânatele merg înaintea voastră
21 Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: „Ade- în împărăţia lui Dumnezeu.
văr vă grăiesc: Dacă veţi avea credinţă 32 Că a venit Ioan la voi în calea drep-
şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai tăţii şi nu i-aţi dat crezare, ci vame-
ce s’a făcut cu smochinul, dar şi mun- şii l-au crezut şi desfrânatele; dar voi,
telui acestuia de-i veţi zice: Ridică-te şi văzându-l, nici după aceea nu v’aţi
aruncă-te în mare!, aşa va fi. căit, ca să-i daţi crezare.
22 Şi pe toate câte le veţi cere rugându-33 Ascultaţi altă parabolă: Era un om
vă cu credinţă, le veţi primi”. stăpân al casei sale, care a sădit vie; şi
23 Şi venind El în templu, în timp ce a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea
învăţa s’au apropiat de El arhiereii şi teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama
bătrânii poporului şi I-au zis: „Cu ce lucrătorilor, iar el s’a dus departe.
putere faci tu acestea? Şi cine ţi-a dat 34 Iar când s’a apropiat vremea roade-
această putere?” lor, şi-a trimis slujitorii la lucrători, ca
24 Răspunzând, Iisus le-a zis: „Vă voi să-i ia roadele;
întreba şi Eu pe voi un cuvânt; de-Mi 35 dar lucrătorii, prinzându-i pe sluji-
veţi răspunde la el, vă voi spune şi Eu tori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au
cu ce putere fac acestea: omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
25 Botezul lui Ioan, de unde a fost?: din 36 A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi
cer, sau de la oameni?” Iar ei cugetau decât cei dintâi, şi tot aşa au făcut cu
în sinea lor, zicând: „De vom zice: Din ei.
cer!, ne va spune: Atunci, de ce nu i-aţi 37 În cele din urmă l-a trimis la ei pe
dat crezare?; fiul său, zicând: De fiul meu se vor ru-
26 iar de vom zice: De la oameni!, ne te- şina.
mem de popor, fiindcă toţi îl au pe Ioan 38 Dar lucrătorii viei, văzându-l pe fiu,
ca profet”. au zis între ei: Acesta este moştenito-
27 Şi ei, răspunzându-I lui Iisus, au zis: rul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi
„Nu ştim”. El le-a zis: „Nici Eu nu vă moştenirea lui!. . .
spun cu ce putere fac acestea. . . 39 Şi, punând mâna pe el, l-au scos
28 Dar ce părere aveţi?: Un om avea doi afară din vie şi l-au omorât.
fii. Şi a mers la cel dintâi şi i-a zis: 40 Deci, când va veni stăpânul viei, ce
Fiule, du-te astăzi de lucrează în via le va face lucrătorilor acelora?”
mea.
41 Iar ei I-au răspuns: „Pe cei răi cu
29 Iar el, răspunzând, a zis: Nu vreau! rău îi va pierde, iar via o va da altor lu-
Dar pe urmă, căindu-se, s’a dus. crători, care-i vor da roadele la vremea
30 Şi mergând la al doilea, i-a zis tot lor”.
MATEI 22
42 Iisus le-a zis: „Oare niciodată n’aţi
citit în Scripturi: Piatra pe care au
nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în
capul unghiului; de la Domnul s’a făcut
aceasta şi minunată este în ochii noş-
tri?
43 De aceea vă spun: Lua-se-va de la
voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va
da neamului care-i va face roadele.
44 Cel ce va cădea pe piatra aceasta se
va sfărâma, iar pe cel pe care ea va că-
dea, îl va zdrobi”.
45 Iar arhiereii şi fariseii, auzindu-I pa-
rabolele, au înţeles că despre ei vor-
beşte.
46 Şi căutând să-L prindă, s’au temut
de mulţime, pentru că Îl socotea profet.
22
Parabola nunţii fiului de împărat.
Dajdia cuvenită cezarului. Între-
bare despre înviere. Marea po-
runcă din lege. Mesia ca fiu şi
Domn al lui David.
1 Şi răspunzând, Iisus le-a vorbit iarăşi
în parabole, zicând:
2 „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor
omului împărat care i-a făcut nuntă fi-
ului său.
3 Şi şi-a trimis slujitorii să-i cheme la
nuntă pe cei poftiţi, dar ei n’au vrut să
vină.
4 Din nou a trimis alţi slujitori, zicând:
Spuneţi-le celor chemaţi: Iată, mi-am
pregătit ospăţul; juncii mei şi cele în-
grăşate s’au înjunghiat şi toate sunt
gata. Veniţi la nuntă!
5 Dar ei, fără să ţină seama, s’au dus,
unul la ţarina sa, altul la neguţătoria
lui;
1716
6 iar ceilalţi, punând mâna pe slujitorii
săi, i-au batjocorit şi i-au omorât.
7 Şi auzind împăratul acela, s’a mâniat;
şi trimiţându-şi oştile, i-au nimicit pe
ucigaşii aceia, şi cetăţii lor i-au pus foc.
8 Atunci a zis către slujitorii săi: Nunta
este gata, dar cei poftiţi n’au fost vred-
nici.
9 Mergeţi dar la răspântiile drumuri-
lor şi pe câţi îi veţi găsi, chemaţi-i la
nuntă.
10 Şi ieşind slujitorii aceia la răspân-
tii, i-au chemat pe toţi câţi i-au găsit,
şi răi, şi buni, şi s’a umplut casa nunţii
cu oaspeţi.
11 Iar împăratul, intrând să-şi vadă
oaspeţii, a văzut acolo un om care nu
era îmbrăcat în haină de nuntă
12 şi i-a zis: Prietene, cum de ai intrat
aici fără să ai haină de nuntă1 ? El însă
a tăcut.
13 Atunci împăratul a zis către slujitori:
Legaţi-l de picioare şi de mâini, luaţi-l
de aici şi aruncaţi-l în întunericul cel
mai din afară! Acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor.
14 Că mulţi sunt chemaţi, dar puţini
aleşi”.
15 Atunci mergând fariseii, au ţinut
sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.
16 Şi au trimis la El pe ucenicii lor,
împreună cu irodianii2 , zicând: „Învă-
ţătorule, ştim că eşti adevărat şi în-
tru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu
1 Începând cu versetul 11, parabola îşi
schimbă perspectiva şi se proiectează în eshato-
logie; cel ce a acceptat invitaţia lui Dumnezeu
trebuie să aibă şi ţinuta corespunzătoare, adică
dispoziţia sufletească de a se integra în ospăţul
duhovnicesc.
2 Partizanii politici ai dinastiei lui Irod, cei ce
urmau să le denunţe Romanilor vorba nepotri-
vită pe care ar fi spus-o Iisus.
MATEI 22
şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că tu
nu cauţi la faţa oamenilor.
17 Spune-ne deci nouă: Ce părere ai,
se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau
nu?”
18 Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul,
le-a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţar-
nicilor?
19 Arătaţi-Mi banul dajdiei”. Iar ei I-au
adus un dinar.
20 Şi Iisus le-a zis: „Ale cui sunt efigia
şi inscripţia de pe el?”
21 Ei au zis: „Ale cezarului”. Atunci
El le-a zis: „Daţi-i dar cezarului cele
ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu
cele ce sunt ale lui Dumnezeu!”
22 Şi auzind ei acestea, s’au minunat;
şi, lăsându-L, s’au dus.
23 În ziua aceea s’au apropiat de El sa-
ducheii, cei ce spun că nu este înviere,
şi L-au întrebat,
24 zicând: „Învăţătorule, Moise a zis:
Dacă cineva moare fără să fi avut co-
pii, fratele său s’o ia de soţie pe femeia
lui şi să-i ridice urmaş fratelui său.
25 Dar la noi erau şapte fraţi; şi cel din-
tâi s’a însurat şi a murit fără să aibă
urmaşi, lăsând pe femeia sa fratelui
său;
26 asemenea şi al doilea, şi al treilea,
până la al şaptelea;
27 şi în urma tuturor a murit şi femeia.
28 La înviere, deci, a căruia dintre cei
şapte va fi femeia? că toţi au avut-o de
soţie”.
29 Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătă-
ciţi neştiind Scripturile şi nici puterea
lui Dumnezeu.
30 Că la înviere nici nu se însoară, nici
nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui
Dumnezeu în cer.
1717
31 Iar despre învierea morţilor, oare
n’aţi citit ce vi s’a spus vouă de Dum-
nezeu când zice:
32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui
Iacob? El nu este Dumnezeul morţilor,
ci al viilor”.
33 Iar mulţimile, ascultându-L, erau
uimite de învăţătura Lui.
34 Şi a uzind fariseii că El a închis gura
saducheilor, s’au adunat laolaltă;
35 şi unul din ei, învăţător de lege, L-a
întrebat ispitindu-L:
36 „Învăţătorule, care este marea po-
runcă în lege?”
37 Iar El i-a răspuns: „Să iubeşti
pe Domnul Dumnezeul tău din toată
inima ta, din tot sufletul tău şi din tot
cugetul tău.
38 Aceasta este marea şi întâia po-
runcă.
39 Iar a doua, asemenea acesteia: Să
iubeşti pe aproapele tău ca pe tine în-
suţi.
40 De aceste două porunci atârnă toată
legea şi profeţii”.
41 Şi fiind adunaţi fariseii, Iisus i-a în-
trebat,
42 zicând: „Ce părere aveţi despre Hris-
tos?: al cui fiu este?” Ei I-au zis: „Al lui
David”.
43 El le-a zis: „Atunci cum se face că
David, în Duh3 , Îl numeşte pe El Domn
când spune:
44 Zis-a Domnul către Domnul meu:
Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune
pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor
Tale?
45 Aşadar, dacă David Îl numeşte
Domn, cum este El fiu al lui?”
3= Sub inspiraţia Duhului Sfânt.
MATEI 23 1718

46 Şi nimeni nu putea să-I răspundă 11 Şi cel ce este mai mare între voi să
nici un cuvânt; şi din ziua aceea nici n’a fie slujitorul vostru.
mai îndrăznit cineva să-L mai întrebe. 12 Iar cel ce se va înălţa pe sine va fi
smerit, şi cel ce se va smeri pe sine va
fi înălţat.
23 Vai vouă, cărturari şi farisei făţar-
13
nici!, că închideţi împărăţia cerurilor
Iisus îi mustră pe cărturari şi pe de dinaintea oamenilor; că voi nu in-
farisei şi deplânge crimele Ierusa- traţi, şi nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi
limului, prezicân-du-i dărâmarea. să intre.
1 Atunci le-a vorbit Iisus mulţimilor şi 14 Vai vouă, cărturari şi farisei făţar-
ucenicilor Săi, nici!, că mâncaţi casele văduvelor, fă-
2 zicând: „Pe scaunul lui Moise s’au când îndelungi rugăciuni de ochii lu-
aşezat cărturarii şi fariseii; mii; pentru aceasta mai mare osândă
3 deci, pe toate câte vă vor spune faceţi-
veţi lua3 .
le şi păziţi-le, dar după faptele lor să nu 15 Vai vouă, cărturari şi farisei făţar-
faceţi, că ei spun, dar nu fac. nici!, că înconjuraţi marea şi uscatul ca
4 Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de
să faceţi un prozelit; şi dacă l-aţi făcut,
purtat şi le pun pe umerii oamenilor, îl faceţi fiu al gheenei, de două ori mai
dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. mult decât voi.
5 Şi toate faptele lor le fac ca să fie vă- 16Vai vouă, călăuze oarbe, care spu-
zuţi de oameni; că-şi lăţesc filacteriil1 neţi: De se va jura cineva pe templu,
şi-şi măresc ciucurii de la poale. nu-i nimic; dar de se va jura pe aurul
templului, se leagă pe sine.
6 Şi la ospeţe le place să stea în capul
mesei, iar în sinagogi pe scaunele cele 17 Nebuni şi orbi! Ce este mai mare:
dintâi aurul, sau templul care sfinţeşte au-
rul?
7 şi să fie salutaţi în pieţe şi numiţi de
oameni «Rabbi» . 2 18 Şi mai spuneţi: De se va jura cineva
pe altar, nu-i nimic; dar de se va jura
8 Voi însă să nu vă numiţi «rabbi», căci
pe darul de pe el, se leagă pe sine.
unul este Învăţătorul vostru, Hristos,
iar voi toţi sunteţi fraţi. 19 Nebuni şi orbi! Ce este mai mare:
darul, sau altarul care sfinţeşte darul?;
9 Şi tată al vostru să nu numiţi pe ni-
meni pe pământ, căci Tatăl vostru unul 20 deci, cel ce se jură pe altar, se jură pe
este, Cel din ceruri. el şi pe toate câte sunt pe el;
10Nici învăţători să nu vă numiţi, căci 21iar cel ce se jură pe templu, se jură
Învăţătorul vostru unul este, Hristos. pe el şi pe Cel ce locuieşte în el;
1 = Pungi de stofă conţinând bucăţi de perga- 3 Acest verset (14) se află numai într’o seamă
ment pe care erau scrise texte din lege; erau pur- de manuscrise şi se pare că a fost interpolat aici
tate cu ostentaţie la frunte şi pe braţul stâng. prin strămutarea textului din Mc 12, 40 şi Lc 20,
2 = Magistru, savant al Scripturilor, învăţător 47; în realitate, avertismentele „Vai vouă” sunt
erudit, titlu preferat şi pretins de farisei. în număr de şapte.
MATEI 24 1719

22 şi cel ce se jură pe cer, se jură pe tro- 33 Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa
nul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe de osânda gheenei?
el. 34 De aceea, iată că Eu trimit la voi pro-
23 Vai vouă, cărturari şi farisei făţar- feţi şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei
nici!, că daţi zeciuială din izmă, din veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi
mărar şi din chimen, dar aţi lăsat păr- biciui în sinagogile voastre şi-i veţi pri-
ţile cele mai grele ale legii: dreptatea, goni din cetate’n cetate;
mila şi credinţa; pe acestea trebuia să 35 ca să vină asupra voastră tot sângele
le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi; nevinovat ce s’a vărsat pe pământ, de
24 călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţa- la sângele dreptului Abel până la sân-
rul şi înghiţiţi cămila! gele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe
25 Vai vouă, cărturari şi farisei făţar- care l-aţi ucis între templu şi altar.
nici!, că voi curăţiţi partea din afară 36 Adevăr vă grăiesc, veni-vor acestea
a paharului şi a blidului, dar înlă- toate peste neamul acesta!
untru ele sunt pline de răpire şi de 37 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori
ne’nfrânar4 . pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei tri-
26 Fariseu orb!, curăţă’ntâi partea din- mişi la tine, de câte ori am vrut să-i
lăuntru a paharului şi a blidului, pen- adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca
tru ca şi cea din afară să fie curată! puii sub aripi, dar voi n’aţi vrut.
27 Vai vouă, cărturari şi farisei făţar- 38 Iată, vi se lasă casa pustie!
nici!, că semănaţi cu mormintele vă-
39 Că vă spun Eu vouă: De acum nu
ruite, care se arată frumoase pe dina-
Mă veţi mai vedea până când veţi zice:
fară, dar înlăuntru sunt pline de oase
Binecuvântat este Cel ce vine întru nu-
de morţi şi de toată necurăţia.
mele Domnului!”
28 Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi
drepţi oamenilor, dar pe dinlăuntru
sunteţi plini de făţărnicie şi fărăde-
lege. 24
29 Vai vouă, cărturari şi farisei făţar-
nici!, că voi clădiţi mormintele profeţi- Prima parte a cuvântării eshatolo-
lor şi le împodobiţi pe ale drepţilor gice: dărâmarea templului; înce-
putul durerilor; urâciunea pustii-
30 şi ziceţi: Dac’am fi fost noi în zilele
rii; cum şi când va veni Fiul Omu-
părinţilor noştri, n’am fi fost părtaşi cu lui; privegherea aşteptării mântu-
ei la sângele profeţilor!; itoare.
31 aşa încât voi înşivă mărturisiţi că
1 Şi ieşind Iisus şi plecând de la templu,
sunteţi fii ai celor ce i-au ucis pe pro- s’au apropiat de El ucenicii Săi, ca să-I
feţi. arate clădirile templului.
32 Dar voi aţi umplut măsura părinţilor
2 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Le ve-
voştri! deţi pe toate acestea? Adevăr vă gră-
4 Păcatele prin care conţinutul vaselor este iesc: Nu va rămâne aici piatră pe pia-
procurat şi consumat. tră, care să nu se risipească”.
MATEI 24 1720

3 Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, irii stând în locul cel sfânt2 – cine ci-
s’au apropiat de El ucenicii, doar în- teşte, să înţeleagă –,
tre ei, şi I-au zis: „Spune-ne, când vor 16 atunci cei din Iudeea să fugă’n
fi acestea, şi care este semnul venirii munţi;
Tale şi al sfârşitului veacului?”
17 cel ce va fi pe casă să nu se coboare
4 Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: „Luaţi ca să-şi ia lucrurile din casă;
aminte să nu vă amăgească cineva.
18 iar cel din ţarină să nu se’ntoarcă
5 Că mulţi vor veni în numele Meu, zi- înapoi ca să-şi ia haina.
când: Eu sunt Hristos!, şi pe mulţi îi 19 Dar vai de cele însărcinate şi de cele
vor amăgi. ce alăptează în zilele acelea!
6 Şi veţi auzi de războaie şi de zvo-
20 Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu
nuri de războaie; luaţi seama să nu fie iarna, nici sâmbăta.
vă’nspăimântaţi, căci toate trebuie să
21 Că mare necaz va fi atunci, cum
fie, dar încă nu-i sfârşitul.
n’a mai fost de la’nceputul lumii până
7 Că neam peste neam se va ridica acum, şi nici nu va mai fi.
şi’mpărăţie peste’mpărăţie, şi va fi foa-
22 Şi dacă zilele acelea nu s’ar fi scur-
mete şi ciumă şi cutremur mare pe-
tat, nici un trup n’ar mai scăpa: dar zi-
alocuri.
lele acelea se vor scurta de dragul celor
8 Dar toate acestea sunt doar începutul aleşi.
durerilor naşterii1 .
23 Atunci, de vă va spune cineva: Iată,
9 Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi aici este Hristos!, sau: Acolo!, să nu-l
vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate nea- credeţi.
murile din pricina numelui Meu. 24 Că se vor scula hristoşi mincinoşi
10Atunci mulţi se vor poticni şi unii pe şi profeţi mincinoşi şi vor face semne
alţii se vor vinde şi unii pe alţii se vor mari şi minuni, ca să-i amăgească, de
urî. va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
11 Şi mulţi profeţi mincinoşi se vor 25 Iată, v’am spus-o dinainte.
scula şi pe mulţi îi vor amăgi. Aşadar, de vă vor spune: Iată, este
26
12 Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, în pustie!, să nu ieşiţi; Iată, este în că-
iubirea multora se va răci. mări!, să nu credeţi.
13 Dar cel ce va răbda până la sfârşit, 27 Că precum fulgerul iese de la răsărit
acela se va mântui. şi se arată pân’la apus, tot aşa va fi şi
venirea Fiului Omului.
14 Şi această Evanghelie a împărăţiei
va fi propovăduită în toată lumea, spre 28 Că unde va fi stârvul, acolo se vor
3
mărturie la toate neamurile; şi atunci aduna vulturii .
va veni sfârşitul. 2 Profanarea sfinţeniei prin instalarea
15Deci, când veţi vedea ceea ce s’a spus temporar-victorioasă a răului deghizat. Vezi
nota de la Dn 9, 27.
prin profetul Daniel, urâciunea pusti- 3 Proverb ebraic. Prezenţa vulturilor deasu-

pra unui loc e semn că acolo se află unul sau

1 Naşterea din nou a lumii (vezi 19, 28). mai multe cadavre, pe care păsările le sesizează
MATEI 24
29 Iar îndată după necazul acelor zile,
soarele se va întuneca şi luna nu-şi va
mai da lumina, iar stelele vor cădea din
cer şi puterile cerului se vor clătina.
30 Atunci se va arăta pe cer semnul Fi-
ului Omului şi vor plânge toate semin-
ţiile pământului şi-L vor vedea pe Fiul
Omului venind pe norii cerului, cu pu-
tere şi cu slavă multă.
31 Şi-i va trimite pe îngerii Săi cu sunet
mare de trâmbiţă, şi pe cei aleşi ai Săi
îi vor aduna din cele patru vânturi, de
la marginile cerurilor pân’la marginile
lor.
32 Învăţaţi de la smochin această pa-
rabolă: Când mlădiţa lui devine fra-
gedă şi odrăsleşte frunze, ştiţi că vara
e aproape;
33 tot aşa şi voi, când le veţi vedea
pe toate acestea, să ştiţi că El este
aproape, lângă uşi4 .
34 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta
nu va trece până ce toate acestea se vor
plini5 .
35 Cerul şi pământul vor trece, dar cu-
vintele Mele nu vor trece!
36 Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni
nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul,
ci numai Tatăl.
37 Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot
aşa va fi şi venirea Fiului Omului;
chiar şi atunci când acestea sunt acoperite de
nisipul deşertului. În perspectiva eshatologică,
prezenţa îngerilor va fi semnal al învierii morţi-
lor.
4 Vremea când vine Fiul Omului.
5 Şi aici, cuvântul „neam” înseamnă genera-
ţie. Această cuvântare este construită în două
planuri ce se întretaie şi se întregesc: planul is-
toric, pentru o mai uşoară percepţie a ucenicilor,
vizând dărâmarea Ierusalimului ca sfârşit sim-
bolic al Legii Vechi şi inaugurarea celei Noi; pla-
nul eshatologic, căruia primul îi devine suport,
simbol şi prefigurare.
1721
38 că precum în zilele acelea de dina-
inte de potop oamenii mâncau şi beau,
se însurau şi se măritau, până în ziua
când a intrat Noe în corabie,
39 şi n’au ştiut până ce a venit potopul
şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea
Fiului Omului.
40 Atunci, din doi care vor fi în ţarină,
unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
41 din două, care vor măcina la râşniţă,
una va fi luată şi alta va fi lăsată.
42 Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în
care zi vine Domnul vostru.
43 Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar
şti stăpânul casei la care ceas al nopţii
vine furul, ar priveghea şi n’ar lăsa să
i se spargă casa.
44 De aceea şi voi fiţi gata, că’n ceasul
în care nu gândiţi va veni Fiul Omului.
45 Cine este oare slujitorul credincios şi
înţelept, pe care stăpânul l-a pus peste
slugile sale ca să le dea hrană la timp?
46 Fericit e slujitorul acela pe care, ve-
nind stăpânul, îl va găsi făcând aşa;
47 adevăr vă grăiesc că-l va pune peste
toate avuţiile sale.
48 Dar dacă slujitorul acela, rău fiind,
va zice în inima sa: Stăpânul meu în-
târzie. . . ,
49 şi va începe să-i bată pe cei ce slujesc
împreună cu el, să mănânce şi să bea
cu beţivii,
50 stăpânul acelui slujitor va veni în
ziua când el nu se aşteaptă şi’n ceasul
pe care nu-l ştie
6
51 şi-l va despica în două şi partea lui o
6 Traducere literală. Expresia conotează o
pedeapsă aspră, cum ar fi demiterea din dre-
gătorie, separarea de trupul comunităţii căreia
îi aparţine, dar şi separarea trupului de suflet
(unul mergând în pământ, iar celălalt cu „făţar-
nicii”).
MATEI 25 1722

va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plân- 11 Mai pe urmă au sosit şi celelalte

gerea şi scrâşnirea dinţilor. fecioare, zicând: Doamne, Doamne,
deschide-ne!
12Iar el, răspunzând, le-a zis: Adevăr
25 vă spun, pe voi nu vă ştiu!
Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi
13
ziua şi nici ceasul în care Fiul Omului
A doua parte a cuvântării esha-
va veni.
tologice: parabola celor zece fe-
cioare; parabola talanţilor; Jude- 14 Aceasta este asemenea unui om care,
cata de Apoi. plecând departe, şi-a chemat slugile şi
le-a încredinţat avuţia sa:
1 Atunci asemăna-se-va împărăţia ce-
rurilor cu zece fecioare care, luându-şi 15 unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi,
candelele, au ieşit întru întâmpinarea altuia unul, fiecăruia după puterea lui,
mirelui. şi a plecat.
2 Dar cinci dintre ele erau nebun1 şi 16 Îndată plecând cel ce primise cinci
cinci înţelepte. talanţi, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi
cinci talanţi.
3 Cele nebune, luându-şi candelele,
17 De asemenea, şi cel cu doi a câştigat
n’au luat cu ele şi untdelemn.
încă doi.
4 Iar cele înţelepte, odată cu candelele
18 Iar cel care primise un talant s’a dus,
şi-au luat şi untdelemn în vase.
a săpat în pământ şi a ascuns argintul
5 Dar zăbovind mirele, au aţipit toate stăpânului său.
şi au adormit. 19 Şi după multă vreme a venit şi stă-
6 Iar la miezul nopţii s’a făcut strigare: pânul acelor slugi şi s’a socotit cu ele.
Iată, vine mirele!, ieşiţi întru întâmpi- 20 Şi apropiindu-se cel care primise
narea lui!. cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi,
7 Atunci s’au sculat toate fecioarele zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai
acelea şi şi-au împodobit candelele. dat; iată alţi cinci talanţi am câştigat
8 Iar cele nebune le-au zis celor înţe-
cu ei.
lepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, 21 Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună
că nouă ni se sting candelele. şi credincioasă, peste puţine ai fost cre-
dincioasă, peste multe te voi pune; in-
9 Dar cele înţelepte le-au răspuns, zi-
tră întru bucuria domnului tău.
când: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă
nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi 22 Apropiindu-se şi cel care primise doi
la cei ce vând şi cumpăraţi-vă. talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-
ai dat; iată alţi doi talanţi am câştigat
10 Deci, plecând ele să cumpere, a venit
cu ei.
mirele, iar cele ce erau gata au intrat
cu el la nuntă şi uşa s’a închis. 23 Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună
şi credincioasă, peste puţine ai fost cre-
1 = Proaste, prostuţe, neghioabe, înguste la dincioasă, peste multe te voi pune; in-
minte, neprevăzătoare – dar responsabile. tră întru bucuria domnului tău.
MATEI 25 1723

24 Apropiindu-se apoi şi cel care pri- M’aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi
mise un talant, a zis: Doamne, te-am venit la Mine».
ştiut că eşti om aspru, care seceri unde Atunci Îi vor răspunde drepţii, zi-
37
n’ai semănat şi aduni de unde n’ai răs- când: «Doamne, când Te-am văzut
pândit flămând şi Te-am hrănit? sau însetat
25 şi, temându-mă, m’am dus de am as- şi Ţi-am dat să bei?
cuns talantul tău în pământ; iată, ai ce
38 sau când Te-am văzut străin şi Te-
este al tău.
am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
26 Şi răspunzând stăpânul său, i-a zis:
Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer 39 sau când Te-am văzut bolnav sau în
unde n’am semănat şi adun de unde temniţă şi am venit la Tine?»
n’am răspândit? 40 Şi răspunzând Împăratul, le va zice:

27 Se cuvenea deci să dai argintul meu «Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut
la zarafi şi eu, venind, aş fi luat ceea ce unuia dintr’aceşti foarte mici fraţi ai
este al meu cu dobândă. Mei2 , Mie Mi-aţi făcut».
28 Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi- 41 Atunci va zice şi celor din stânga:
l celui care are zece talanţi. «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în
29 Că tot celui ce are i se va da şi-i va
focul cel veşnic, care este gătit diavolu-
3
prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua lui şi îngerilor lui .
şi ceea ce i se pare că are. Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să
42

30 Iar pe sluga cea netrebnică aruncaţi- mănânc; am însetat şi nu Mi-aţi dat să

o întru întunericul cel mai din afară. beau;
Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea din- 43 străin am fost şi nu M’aţi primit; gol,
ţilor. şi nu M’aţi îmbrăcat; bolnav şi în tem-
31 Iar când va veni Fiul Omului în- niţă, şi nu M’aţi cercetat».
tru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, 44 Atunci vor răspunde şi ei, zicând:
atunci va şedea pe tronul slavei Sale. «Doamne, când Te-am văzut flămând
32 Şi se vor aduna în faţa Lui toate nea- sau însetat sau străin sau gol sau bol-
murile şi-i va despărţi pe unii de al- nav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?»
ţii precum desparte păstorul oile de ca-
45 Atunci le va răspunde, zicând: «Ade-
pre.
văr vă spun, întrucât nu aţi făcut
33 Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar unuia dintr’aceşti foarte mici, nici Mie
caprele de-a stânga. nu Mi-aţi făcut».
34 Atunci Împăratul va zice celor din
46 Şi vor merge aceştia la osânda veş-
dreapta Sa: «Veniţi, binecuvântaţii Pă- nică, iar drepţii la viaţa veşnică”.
rintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea
pregătită vouă de la întemeierea lumii. 2 = Umili, neînsemnaţi, neluaţi în seamă; su-
35Că am flămânzit şi Mi-aţi dat să mă- ferinzii cu care Hristos Se identifică. Criteriul
nânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; Judecăţii îl constituie faptele iubirii de aproapele
(dar şi credinţa mărturisită, cf. 10, 32).
străin am fost şi M’aţi primit; 3 Compară cu v. 34: „focul cel veşnic” nu a fost
36 gol, şi M’aţi îmbrăcat; bolnav, şi creat la „întemeierea lumii”!
MATEI 26
26
Sfat împotriva lui Iisus. Ungerea
din Betania. Cina cea de Taină.
Rugăciunea din Ghetsimani. Tră-
darea lui Iuda. Prinderea lui Ii-
sus. Înfăţişarea înaintea arhiere-
ilor. Lepădarea lui Petru.
1 Şi după ce a sfârşit Iisus toate cuvin-
tele acestea, le-a zis ucenicilor Săi:
2 „Ştiţi că peste două zile vor fi Paştile
şi Fiul Omului Se va da să fie răstig-
nit”.
3 Atunci arhiereii şi bătrânii poporului
s’au adunat în curtea arhiereului care
se numea Caiafa
4 şi împreună s’au sfătuit ca prin vi-
cleşug să-L prindă pe Iisus şi să-L
omoare.
5 Dar ziceau: „Nu în ziua praznicului,
ca să nu se facă tulburare în popor”.
6Şi fiind Iisus în Betania, în casa lui
Simon Leprosul,
7 a venit la El o femeie având un ala-
bastru cu mir de mare preţ şi l-a tur-
nat pe capul lui Iisus, pe când El şedea
la masă.
8 Şi văzând ucenicii, au murmurat:
„Pentru ce risipa aceasta?,
9 că mirul acesta se putea vinde scump,
iar banii să se dea săracilor”.
10Dar Iisus, ştiindu-le gândul, le-a zis:
„De ce-i faceţi supărare femeii? că bun
lucru a făcut ea pentru Mine;
11că pe săraci îi aveţi pururea cu voi,
dar pe Mine nu Mă aveţi pururea1 .
1 Între fapta bună ca pomană şi fapta bună ca
expresie concretă a iubirii de aproapele (printre
altele, îngroparea celor morţi), ultima îi este su-
perioară celei dintâi. În inima ei, femeia îşi pre-
simţea rolul de mironosiţă.
1724
12 Că ea, turnând acest mir pe trupul
Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o.
13 Adevăr vă spun: Oriunde se va pro-
povădui Evanghelia aceasta, în toată
lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre
pomenirea ei”.
14 Atunci unul din cei doisprezece, cel
numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se
la arhierei
15 le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi eu vi-l
voi da în mână?” Iar ei i-au dat treizeci
de arginţi.
16 Şi de atunci el căuta un prilej potrivit
ca să-L dea în mâna lor.
17 Iar în ziua cea dintâi a Azimelor au
venit ucenicii la Iisus şi I-au zis: „Unde
voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paş-
tile?”
18 Iar El le-a zis: „Mergeţi în cetate, la
cutare, şi spuneţi-i: Învăţătorul zice:
Timpul Meu este aproape; la tine voi
face Paştile, cu ucenicii Mei”.
19 Şi ucenicii au făcut precum le-a po-
runcit Iisus şi au pregătit Paştile.
20 Iar când s’a făcut seară, a şezut la
masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
21 Şi pe când mâncau, Iisus le-a zis:
„Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi
Mă va vinde”.
22 Şi ei, întristându-se foarte, au în-
ceput să-I zică fiecare: „Doamne, nu
cumva sunt eu?. . . ”.
23 Iar El, răspunzând, a zis: „Cel care
a întins cu Mine în blid, acela Mă va
vinde.
24 Fiul Omului merge precum este scris
despre El. Dar vai acelui om prin care
Fiul Omului e vândut; bine-i era ace-
luia de nu s’ar fi născut”.
25 Şi răspunzând Iuda, cel care L-a
vândut, I-a zis: „Nu cumva sunt eu,
MATEI 26 1725

Învăţătorule?. . . ”. Răspunsu-i-a Iisus: ucenicilor: „Şedeţi aici, până ce Mă voi

„Tu ai zis”. duce acolo ca să Mă rog”.
26 Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând 37 Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi
pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a fii ai lui Zevedeu, a prins a se întrista
dat ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi, şi a se mâhni.
acesta este Trupul Meu”. 38 Atunci le-a zis: „Întristat de moarte

27 Şi luând paharul şi mulţumind, le-a Îmi este sufletul. Rămâneţi aici şi pri-
dat, zicând: „Beţi dintru acesta toţi, vegheaţi împreună cu Mine”.
39 Şi mergând puţin mai înainte, a că-
28 că acesta este Sângele Meu, al Legii
celei Noi , carele pentru mulţi se varsă zut cu faţa la pământ, rugându-Se şi
2

spre iertarea păcatelor. zicând: „Părintele Meu, de este cu pu-

tinţă, treacă pe-alături de Mine paha-
29 Şi vă spun Eu vouă că de acum nu
rul acesta!. . . Dar nu cum voiesc Eu, ci
voi mai bea din acest rod al viţei până cum voieşti Tu”.
în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou,
40 Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dor-
întru împărăţia Tatălui Meu”.
mind şi i-a zis lui Petru: „Aşa, un ceas
30 Şi după ce au cântat imnuri, au ieşit n’aţi fost în stare să privegheaţi împre-
la Muntele Măslinilor. ună cu Mine!
31 Atunci Iisus le-a zis: „În această 41 Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu in-
noapte, voi toţi vă veţi poticni întru traţi în ispită. Că duhul este osârdui-
Mine, că scris este: Bate-voi păstorul tor, dar trupul, neputincios”.
şi se vor risipi oile turmei. 42 Ducându-Se iarăşi, a doua oară, S’a
32 Dar după ce voi învia, voi merge mai rugat, zicând: „Părintele Meu, de nu-i
înaintea voastră în Galileea”. cu putinţă să treacă pe-alături de Mine
33 Iar Petru, răspunzând, I-a zis: „Dacă
acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se
toţi se vor poticni întru Tine, eu nicio- voia Ta!”
dată nu mă voi poticni”. 43 Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, că

34 Zisu-i-a Iisus: „Adevăr îţi spun că în

le erau ochii îngreuiaţi.
această noapte, mai înainte de a cânta 44 Şi lăsându-i, iarăşi S’a dus şi S’a ru-
cocoşul, tu de trei ori te vei fi lepădat gat a treia oară, spunând aceleaşi cu-
de Mine”. vinte.
45 Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „De-
35 Petru I-a zis: „Chiar de-ar trebui să
mor împreună cu Tine, de Tine nu mă acum dormiţi şi odihniţi-vă!. . . Iată,
voi lepăda”. Şi toţi ucenicii au zis la fel. ceasul s’a apropiat şi Fiul Omului Se
va da în mâinile păcătoşilor.
36 Atunci Iisus a mers împreună cu ei
46 Sculaţi-vă să mergem; iată, s’a apro-
într’un loc numit Ghetsimani şi le-a zis
piat cel care Mă vinde. . . ”.
2 Literal: „. . . al Legământului – sau „al Tes- 47 Şi pe când El încă vorbea, iată, a ve-
tamentului” – celui Nou”. Expresia: „al Legii ce- nit Iuda, unul din cei doisprezece, şi
lei Noi” a intrat în cultul liturgic şi s’a consacrat
împreună cu el o gloată mare cu săbii
ca atare. „Legea”, însă, e înrudită cu sensul pri-
milor doi termeni: un testament semnat şi pece- şi cu ciomege, trimişi de arhierei şi de
tluit are puterea unei legi. bătrânii poporului.
MATEI 26 1726

48 Iar trădătorul le dăduse un semn, zi- 60 Şi n’au găsit, deşi veniseră mulţi
când: „Cel pe care-l voi săruta, acela martori mincinoşi. Mai pe urmă însă
este; prindeţi-l”. au venit doi
49 Şi venind îndată la Iisus, I-a zis: 61 şi au zis: „Acesta a spus: Pot să dă-
„Bucură-te, Învăţătorule!” Şi L-a săru- râm templul lui Dumnezeu şi în trei
tat. zile să-l zidesc”.
50 Iar Iisus i-a zis: „Prietene, pentru ce 62 Şi ridicându-se arhiereul, I-a zis:
ai venit?” Atunci ei, apropiindu-se, au „Nu răspunzi nimic la ceea ce mărtu-
pus mâinile pe Iisus şi L-au prins. risesc aceştia împotriva ta?”
51 Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Ii- 63 Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis:
sus, întinzând mâna, şi-a scos sabia şi „Juru-te pe Dumnezeu Cel-Viu să ne
a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat spui nouă dacă eşti tu Hristosul, Fiul
urechea. lui Dumnezeu”.
52 Atunci Iisus i-a zis: „Întoarce sabia 64 Iisus i-a răspuns: „Tu ai zis3 . Dar
ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de vă mai spun Eu vouă: De acum Îl
sabie vor pieri. veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a
53 Sau crezi cumva că nu pot să-L rog dreapta Puterii şi venind pe norii ceru-
pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum lui”.
mai mult de douăsprezece legiuni de 65 Atunci arhiereul şi-a sfâşiat veşmin-
îngeri? tele, zicând: „A spus o blasfemie! Ce
54 Dar cum se vor plini Scripturile, că nevoie mai avem de martori? Iată,
aşa trebuie să fie?” acum i-aţi auzit blasfemia!
55 În ceasul acela a zis Iisus către 66 Ce părere aveţi?” Iar ei, răspunzând,
gloată: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu să- au zis: „Vinovat este de moarte!”
bii şi ciomege, ca să Mă prindeţi. În fi-
67 Atunci L-au scuipat în obraz şi L-
ecare zi şedeam învăţând în templu şi
au bătut cu pumnii; iar unii Îi dădeau
n’aţi pus mâna pe Mine.
palme,
56 Dar toate acestea s’au făcut ca
68 zicând: „Profeţeşte-ne, Hristoase,
să se plinească Scripturile profeţilor”.
care este cel ce te-a lovit?”. . .
Atunci toţi ucenicii L-au lăsat şi au fu-
git. 69 Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o
slujnică s’a apropiat de el, zicând: „Şi
57 Iar cei ce L-au prins pe Iisus L-
tu erai cu Iisus Galileeanul!”
au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau
adunaţi cărturarii şi bătrânii. 70 Dar el s’a lepădat în faţa tuturor, zi-

58 Iar Petru L-a urmat de departe,

când: „Nu ştiu ce spui”.
până la curtea arhiereului; şi intrând 71 Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi
înlăuntru, şedea cu slugile, ca să vadă le-a spus celor de acolo: „Şi acesta era
sfârşitul. cu Iisus Nazarineanul!”
59 Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul 3 Expresie care confirmă adevărul din întreba-
căutau mărturie mincinoasă împotriva rea dubitativă a interlocutorului (vezi mai îna-
lui Iisus, ca să-L omoare. inte la 26, 25 şi mai departe la 27, 11).
MATEI 27 1727

72 Şi iarăşi s’a lepădat cu jurământ: 6 Iar arhiereii, luând arginţii, au zis:

„Nu-l cunosc pe omul acesta!” „Nu se cuvine să-i punem în vistie-
73 Iar după puţin, apropiindu-se cei ce ria templului, deoarece sunt preţ de
stăteau acolo, i-au zis lui Petru: „Cu sânge”.
adevărat, şi tu eşti dintre ei, că şi gra- 7 Şi ţinând sfat, au cumpărat cu ei Ţa-
iul tău te vădeşte”. rina Olarului, pentru îngroparea stră-
74 Atunci el a început a se blestema inilor.
şi a se jura: „Nu-l cunosc pe omul 8Pentru aceea i s’a spus acelei ţarine,
acesta!”. . . Şi îndată a cântat cocoşul. până’n ziua de astăzi, Ţarina Sângelui.
75 Şi Petru şi-a adus aminte de cuvân-
9 Atunci s’a plinit cuvântul spus prin
tul lui Iisus, Care-i spusese: „Mai îna- Ieremia profetul care zice: Şi au luat
inte de a cânta cocoşul, tu de trei ori te cei treizeci de arginţi, preţul Celui Pre-
vei fi lepădat de Mine”. Şi ieşind afară, ţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel,
a plâns cu amar.
10şi i-au dat pe Ţarina Olarului, după
cum mi-a rânduit mie Domnul.
27 Iar Iisus stătea înaintea guvernato-
11
rului. Şi L-a întrebat guvernatorul, zi-
Iisus adus în faţa lui Pilat. Moar- când: „Tu eşti împăratul Iudeilor?” Iar
tea lui Iuda. Judecata lui Pi- Iisus i-a răspuns: „Tu o spui”.
lat. Iisus osândit la moarte. În- 12 Şi la învinuirile ce I se aduceau de
cununarea cu spini. Răstignirea către arhierei şi bătrâni, nimic nu răs-
şi moartea lui Iisus. Înmormânta- pundea.
rea. Paza mormântului.
13 Atunci I-a zis Pilat: „Tu nu-i auzi
1 Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhie- câte mărturisesc ei împotriva ta?”
reii şi bătrânii poporului au ţinut sfat
14 Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt,
împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
aşa încât guvernatorul se mira foarte.
2 Şi, legându-L, L-au dus şi L-au pre-
15 Iar la sărbătoarea Paştilor, guverna-
dat guvernatorului Ponţiu Pilat.
torul avea obiceiul să-i elibereze mulţi-
3 Atunci Iuda, cel care-L vânduse, vă-
mii un întemniţat, pe care-l voiau ei.
zând că a fost osândit la moarte şi cu-
prins fiind de căinţă, le-a înapoiat ar- 16 Şi aveau atunci un întemniţat vestit,
hiereilor şi bătrânilor cei treizeci de ar- care se numea Baraba.
ginţi, 17Deci, adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis:
4 zicând: „Greşit-am vânzând sânge „Pe care vreţi să vi-l eliberez: pe Ba-
nevinovat”. Iar ei i-au zis: „Ce ne raba, sau pe Iisus căruia i se spune
priveşte pe noi? De-acum e treaba Hristos?”
ta!. . . ”1 . 18Fiindcă ştia că din invidie i L-au dat
5 Şi el, aruncând arginţii în templu, a în mână.
plecat de acolo; şi ducându-se, s’a spân- 19 Şi pe când şedea Pilat în scaunul
zurat. de judecată, femeia lui a trimis la el,
1 Literal: „Ce este nouă? Tu vei vedea!” zicând: „Nimic să nu-I faci Dreptului
MATEI 27
Aceluia, că astăzi mult am pătimit în
vis din pricina Lui”.
20 Iar arhiereii şi bătrânii au înduple-
cat mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar
pe Iisus să-L piardă.
21 Iar guvernatorul, răspunzând, le-a
zis: „Pe care din cei doi vreţi voi să vi-
l eliberez?” Iar ei au răspuns: „Pe Ba-
raba!”
22 Şi Pilat le-a zis: „Dar ce să fac eu cu
Iisus căruia i se spune Hristos?” Toţi
au răspuns: „Să fie răstignit!”
23 Pilat a zis din nou: „Dar ce rău a fă-
cut?” Ei însă mai tare strigau, zicând:
„Să fie răstignit!”
24 Şi văzând Pilat că nimic nu folo-
seşte,2 ci mai mare tulburare se face,
luând apă şi-a spălat mâinile în faţa
mulţimii, zicând: „Nevinovat sunt eu
de sângele Dreptului Acestuia. De
acum, pe voi vă priveşte!”
25 Iar tot poporul, răspunzând, a zis:
„Sângele lui asupra noastră şi asupra
copiilor noştri!”. . .
26 Atunci le-a eliberat pe Baraba; iar pe
Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie
răstignit.
27 Atunci ostaşii guvernatorului,
ducându-L pe Iisus în pretoriu, au
adunat asupră-I toată cohorta;
28 şi dezbrăcându-L de haine, I-au pus
o hlamidă roşie;
29 şi împletind o cunună de spini, I-
au pus-o pe cap, şi trestie în dreapta
Lui; şi îngenunchind înainte-I, îşi bă-
teau joc de El, zicând: „Bucură-te, îm-
părat al Iudeilor!”. . .
30 Şi, scuipând asupra Lui, au luat tres-
tia şi-L băteau peste cap.
2 Intervenţiile lui se dovedesc inutile faţă de
rezistenţa adversarilor lui Iisus.
1728
31 Iar după ce L-au batjocorit, L-au
dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat
în hainele Lui şi L-au dus să-L răstig-
nească.
32 Şi ieşind, au găsit pe un om din Ci-
rene, cu numele Simon; pe acesta l-au
silit să-I ducă crucea.
33 Şi venind la locul numit Golgota,
care înseamnă Locul Căpăţânii,
34I-au dat să bea vin amestecat cu fi-
ere; şi gustând, n’a voit să bea3 .
35Iar după ce L-au răstignit, şi-au îm-
părţit hainele Lui prin aruncare de
sorţi, ca să se plinească ceea ce s’a
spus prin profetul: Împărţit-au hainele
Mele loruşi, iar pentru cămaşa Mea au
aruncat sorţi.
36 Şi şezând, Îl păzeau acolo.
37 Şi deasupra capului I-au pus vina
Lui scrisă: Acesta este Iisus, împăra-
tul Iudeilor.
38Atunci au răstignit împreună cu El
doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul
de-a stânga.
39 Iar trecătorii Îl defăimau,
clătinându-şi capetele
40 şi zicând: „Tu, cel ce dărâmi templul
şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-te
pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dum-
nezeu, coboară-te de pe cruce!”
41 Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc
de El împreună cu cărturarii şi cu bă-
trânii, ziceau:
42„Pe alţii i-a mântuit, dar pe sine nu
poate să se mântuiască! Dacă este îm-
păratul lui Israel, coboare-se acum de
pe cruce şi vom crede în el;
3 Asumându-Şi
suferinţa pură şi totală, Iisus
refuză băutura anestezică pe care femeile mi-
loase obişnuiau s’o prepare pentru cei răstigniţi,
spre a le uşura chinurile.
MATEI 28
43 s’a încrezut în Dumnezeu: să-l scape
acum, dacă-l vrea; că a zis: Sunt Fiul
lui Dumnezeu”.
44 În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii
cei răstigniţi împreună cu El.
45 Iar de la ceasul al şaselea, întune-
ric mare s’a făcut peste tot pământul,
până la ceasul al nouălea.
46 Iar în ceasul al nouălea a strigat Ii-
sus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama
sabahtani? Adică: „Dumnezeul Meu,
Dumnezeul Meu, de ce M’ai părăsit?”
47 Iar unii dintre cei ce stăteau acolo,
auzind, ziceau: „Pe Ilie îl strigă
acesta”.
48 Şi unul dintre ei, alergând îndată şi
luând un burete, umplându-l cu oţet şi
punându-l într’o trestie, Îi da să bea.
49 Iar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem
dacă vine Ilie să-l scape!”. . .
50 Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas
mare, Şi-a dat duhul.
4 aminte că amăgitorul acela a spus încă
51 Şi iată, catapeteasma templului s’a
sfâşiat în două, de sus până jos, şi
pământul s’a cutremurat şi pietrele
s’au despicat;
52 mormintele s’au deschis şi multe
trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat,
53 şi ieşind din morminte după învierea
Lui, au intrat în Sfânta Cetate şi s’au
arătat multora.
54 Iar sutaşul şi cei care-L păzeau pe
Iisus împreună cu el, văzând cutremu-
rul şi cele întâmplate, s’au înfricoşat
foarte, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui
Dumnezeu a fost Acesta!”
55 Şi erau acolo multe femei, privind de
departe, care-L urmaseră din Galileea
pe Iisus, slujindu-I,
4 Perdeaua ce despărţea sfânta-sfintelor de
sfânta.
1729
56 între care erau Maria Magdalena şi
Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosif, şi
mama fiilor lui Zevedeu.
57 Iar în amurgul zilei a venit un om
bogat din Arimateea, cu numele Iosif,
care era şi el ucenic al lui Iisus.
58 Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut
trupul lui Iisus. Atunci Pilat a porun-
cit să i se dea.
59 Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat
în giulgiu curat
60 şi l-a pus în mormântul său cel nou
pe care-l săpase în stâncă; şi prăvălind
o piatră mare la uşa mormântului, a
plecat.
61 Iar acolo erau Maria Magdalena şi
cealaltă Marie, şezând în faţa mor-
mântului.
62 Iar a doua zi, cea care este după vi-
neri, s’au adunat arhiereii şi fariseii la
Pilat,
63 zicând: „Doamne, ne-am adus
de pe când era în viaţă: După trei zile
mă voi scula.
64 Deci, porunceşte ca mormântul să
fie ţinut sub pază până a treia zi, ca
nu cumva, venind ucenicii lui, să-l fure
şi să spună poporului: s’a sculat din
morţi; şi rătăcirea de pe urmă va fi mai
rea decât cea dintâi”.
65 Pilat le-a zis: „Aveţi strajă; mergeţi
şi păziţi-l cum ştiţi”.
66 Iar ei, ducându-se, au pecetluit pia-
tra şi au întărit cu strajă paza mor-
mântului.
28
Învierea lui Hristos. Arătările
Mântuitorului. Porunca dată uce-
MATEI 28 1730

nicilor. 11 Şi plecând ele, iată că unii din stră-

când se lu- jeri, venind în cetate, le-au dat de

1 Iar întru târziul Sâmbetei,
mina spre ziua cea dintâi a săptămâ- veste arhiereilor despre toate cele în-
nii1 , Maria Magdalena şi cealaltă Ma- tâmplate.
rie au venit să vadă mormântul. 12 Şi adunându-se aceştia împreună cu

2 Şi iată, cutremur mare s’a făcut; că bătrânii şi ţinând sfat, le-au dat osta-
îngerul Domnului, pogorându-se din şilor arginţi din belşug,
cer şi venind, a prăvălit piatra de la uşă 13 zicându-le: „Spuneţi că «ucenicii lui
şi şedea deasupra ei. au venit noaptea şi l-au furat în timp
3 Şi înfăţişarea lui era ca a fulgerului,
ce noi dormeam»;
iar îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. 14 şi de se va auzi aceasta la guverna-
4 Şi de frica lui s’au cutremurat străje- tor, noi îl vom îndupleca şi vă vom face
rii şi s’au făcut ca nişte morţi. fără grijă”.
5 Iar îngerul, răspunzând, le-a zis fe- 15 Iar ei, luând arginţii, au făcut aşa
meilor: „Nu vă temeţi, că ştiu că pe Ii- cum au fost învăţaţi. Şi s’a răspân-
sus Cel răstignit Îl căutaţi: dit cuvântul acesta între Iudei, până în
ziua de astăzi.
6 nu este aici, căci S’a sculat precum a
zis. Veniţi de vedeţi locul unde fusese 16 Iar cei unsprezece ucenici au mers în
pus; Galileea, la muntele unde le-a poruncit
Iisus;
7 şi mergând degrabă, spuneţi-le uceni-
cilor Săi că S’a sculat din morţi; şi iată 17 şi văzându-L, I s’au închinat, iar unii
că va merge mai înainte de voi în Gali- s’au îndoit.
leea; acolo Îl veţi vedea. Iată, eu v’am 18 Şi apropiindu-Se Iisus, le-a grăit, zi-
spus”. când: „Datu-Mi-s’a toată puterea în cer
8 Şi plecând ele în grabă de la mor-
şi pe pământ.
mânt, cu frică şi cu bucurie mare aler- 19 Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate
gau să-i vestească pe ucenicii Lui. neamurile, botezându-le în numele Ta-
9 Dar pe când mergeau ele să-i ves-
tălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
tească pe ucenici, iată Iisus le-a întâm- 20 învăţându-le să păzească toate câte
pinat, zicând: „Bucuraţi-vă!” Iar ele, v’am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu
apropiindu-se, I-au cuprins picioarele voi sunt în toate zilele, până la sfârşi-
şi I s’au închinat. tul veacului. Amin”.
10 Atunci Iisus le-a zis: „Nu vă temeţi.
Duceţi-vă şi vestiţi-i pe fraţii Mei să
meargă în Galileea, şi acolo Mă vor ve-
dea”.
1 Înainte de revărsatul zorilor, la întâlnirea

dintre noaptea de sâmbătă, ziua de odihnă a

Evreilor (Sabatul) şi cea următoare, cu care
începe săptămâna lor, adică Duminica noastră
(Domini Dies = Ziua Domnului), numită astfel
întru amintirea şi celebrarea învierii lui Hristos.
MARCU
Evanghelia după Marcu
1 custe şi miere sălbatică.
Ioan Botezătorul şi predica sa. Bo-
tezul lui Iisus. Ispitirea în pustie.
Începutul predicii lui Iisus în Ga-
lileea. Chemarea primilor apos-
toli. Primele vindecări în Gali-
leea. Vindecarea soacrei lui Petru
şi alte tămăduiri. Curăţirea unui
lepros.
1
1 Începutul Evangheliei lui Iisus Hris-
tos, Fiul lui Dumnezeu.
2 După cum este scris în profetul Isaia:
Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe
îngerul Meu, care-ţi va pregăti calea;
3 glasul celui ce strigă în pustie: Gă-
tiţi calea Domnului, drepte faceţi-I că-
rările,
4 Ioan boteza în pustie, propovăduind
botezul pocăinţei spre iertarea păcate-
lor.
5 Şi ieşeau spre el tot ţinutul Iudeii şi
toţi cei din Ierusalim şi se botezau de
către el în râul Iordan, mărturisindu-
şi păcatele.
6Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr
de cămilă, cu cingătoare de piele îm-
prejurul mijlocului şi se hrănea cu lă-
1 Cuvântulgrecesc Evanghélion înseamnă
Vestea-cea-Bună şi semnifică venirea împărăţiei
lui Dumnezeu, anunţată de profeţi ai Vechiului
Testament şi proclamată de Însuşi Iisus la înce-
putul propovăduirii Sale (vezi Mt 4, 17).
1731
7 Şi propovăduia, zicând: „Vine în
urma mea Cel ce este mai tare de-
cât mine, Căruia nu sunt vrednic,
plecându-mă, să-I dezleg cureaua în-
călţămintelor.
8 Eu v’am botezat cu apă, dar el vă va
boteza cu Duh Sfânt”.
9 Şi în zilele acelea, Iisus a venit din
Nazaretul Galileii şi S’a botezat în Ior-
dan de către Ioan.
10 Şi îndată, ieşind din apă, a văzut ce-
rurile deschise şi Duhul ca un porum-
bel pogorându-Se peste El.
11 Şi glas s’a făcut din ceruri: „Tu eşti
Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am bi-
nevoit”.
12 Şi îndată Duhul L-a scos în pustie.
13 Şi a fost în pustie patruzeci de zile,
fiind ispitit de Satana. Şi era împreună
cu fiarele, şi îngerii Îi slujeau.
14 După ce Ioan a fost întemniţat, Ii-
sus a venit în Galileea, propovăduind
Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu
2
15 şi zicând: „Plinitu-s’a vremea şi
împărăţia lui Dumnezeu s’a apropiat.
Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!”
2 În sens cronologic: Perioada aşteptării lui
Mesia s’a încheiat. În sens circumstanţial: Totul
e copt pentru ca Dumnezeu să-Şi pună în apli-
care planul de a mântui lumea; Iisus a venit la
„plinirea vremii” (Ga 4, 4), El este „plinirea legii
şi a profeţilor” (formulă liturgică).
MARCU 1 1732

16 Şi umblând pe lângă Marea Gali- 28 Şi îndată s’a răspândit vestea despre

leii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fra- El pretutindeni, în tot ţinutul Galileii.
tele lui Simon, aruncându-şi mrejele în 29 Şi după ce au ieşit din sinagogă, au
mare, că erau pescari. venit în casa lui Simon şi a lui Andrei,
17 Şi le-a zis Iisus: „Veniţi după Mine şi cu Iacob şi cu Ioan.
vă voi face să fiţi pescari de oameni!” 30 Iar soacra lui Simon zăcea aprinsă
18Şi lăsându-şi de’ndată mrejele, au de friguri; şi îndată I-au vorbit despre
mers după El. ea.
19 Şi mergând puţin mai departe, i-a 31 Şi apropiindu-Se, a ridicat-o
văzut pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, apucând-o de mână. Şi au lăsat-o
fratele acestuia, care erau şi ei în cora- frigurile şi ea Îi slujea.
bie, dregându-şi mrejele.
32 Iar când s’a făcut seară şi soarele
20 Şi i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându- apusese, au adus la El pe toţi bolnavii
l pe tatăl lor Zevedeu în corabie împre- şi demonizaţii,
ună cu lucrătorii, s’au dus după El.
33 şi toată cetatea era adunată la uşă.
21 Şi au venit în Capernaum. Şi îndată
34 Şi i-a tămăduit pe mulţi care păti-
intrând El sâmbăta în sinagogă, îi în-
meau de felurite boli, şi demoni mulţi
văţa.
a scos. Şi pe demoni nu-i lăsa să vor-
22 Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, că bească, pentru că ei ştiau că El este
El îi învăţa ca Unul Care are putere3 , Hristos6 .
iar nu în felul cărturarilor.
35 Şi a doua zi, sculându-Se foarte de
23 Şi era atunci în sinagoga lor un om noapte, a ieşit şi S’a dus într’un loc pus-
cu duh necurat4 care striga tare, tiu şi Se ruga acolo.
5
24 zicând: „Ce ai cu noi , Iisuse Naza- 36 Iar Simon şi cei ce erau cu el s’au dus
rinene? Ai venit să ne pierzi? Te ştim după Dânsul.
cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”.
37 Şi, aflându-L, I-au zis: „Toţi Te ca-
25 Şi Iisus l-a certat, zicând: „Taci şi ută7 ”.
ieşi din el!”
38 Iar El le-a zis: „Să mergem în altă
26 Şi, scuturându-l duhul cel necurat şi
parte, prin cetăţile şi satele învecinate,
strigând cu glas mare, a ieşit din el. ca să propovăduiesc şi acolo, că pentru
27 Şi toţi s’au înspăimântat, încât se aceasta am venit”.
întrebau între ei, zicând: „Ce este 39 Şi a propovăduit în sinagogile lor, în
aceasta?: Învăţătură nouă şi cu putere; toată Galileea, scoţându-i pe demoni.
că El şi duhurilor necurate le porun-
ceşte, şi ele i se supun”. 6 Iisus respinge şi dejoacă strategia demonilor

care, pe de-o parte, ei înşişi Îi proclamă public

3 Autoritate
divină; ascendenţă morală.
4 În limbajul biblic, prin „duh necurat” se în-
ţelege diavol, demon, spirit impur, adversar al
curăţiei religioase şi morale.
5 Pluralul speciei demonice care se rosteşte
prin gura celui posedat de demoni.
dumnezeirea, ca să-L compromită în faţa con-
temporanilor, şi, pe de alta, caută săI deconspire
prematur calitatea de Fiu al lui Dumnezeu, cu
scopul de a-i asmuţi asupră-I pe farisei şi cărtu-
rari.
7 = Cei din Capernaum.
MARCU 2 1733

40 Şi a venit la El un lepros, rugându-L tură, au lăsat în jos patul pe care zăcea

şi îngenunchind şi zicând: „Dacă vrei, slăbănogul.
Tu poţi să mă curăţeşti”. 5 Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis
41 Şi făcându-I-Se milă, Şi-a întins slăbănogului: „Fiule, iertate fie păca-
mâna şi S’a atins de el şi i-a zis: „Vreau, tele tale!”
curăţeşte-te!” 6 Şi erau acolo unii dintre cărturari,
42 Şi îndată s’a depărtat lepra de pe el care şedeau şi cugetau în inimile lor:
şi s’a curăţit. 7 „Pentru ce vorbeşte acesta astfel? El
43 Şi dându-i poruncă aspră, îndată l-a blasfemiază. Cine poate să ierte păca-
scos afară tele, fără numai unul Dumnezeu?”
44 şi i-a zis: „Ia seama, să nu spui nimă- 8 Şi îndată cunoscând Iisus cu Duhul
nui nimic, ci mergi de te arată preotu- Său că aşa cugetau ei în sinea lor, le-a
lui, iar pentru curăţirea ta să duci cele zis: „De ce cugetaţi acestea în inimile
rânduite de Moise, să le fie lor mărtu- voastre?
rie”. 9 Ce este mai lesne, a-i zice slăbănogu-

45 Dar el, ieşind, a început să spună lui: Iertate fie-ţi păcatele!, sau a-i zice:
multe’n gura mare şi să răspândească Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!?
vorba, aşa încât Iisus nu mai putea să 10 Dar ca să ştiţi că putere are Fiul
intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, Omului să ierte păcatele pe pământ –
în locuri pustii; şi veneau la El de pre- i-a zis slăbănogului –:
tutindeni. 11 ţie-ţi spun: Ridică-te, ia-ţi patul şi
mergi la casa ta!”
12 Şi el de’ndată s’a ridicat şi, luându-şi
2 patul, a ieşit afară de faţă cu toţi, încât
toţi erau uimiţi şi-L slăveau pe Dum-
Vindecarea paraliticului. Chema- nezeu, zicând: „Asemenea lucruri nici-
rea lui Matei. Întrebarea despre odată n’am văzut”.
post. Smulgerea spicelor în zi de 13 Şi iarăşi a ieşit la mare2 , şi toată
sâmbătă. mulţimea venea la El, şi El îi învăţa.
1 Şi după câteva zile a intrat iarăşi în
14 Şi în trecere l-a văzut pe Levi al
Capernaum şi s’a auzit că este acasă. lui Alfeu3 şezând la vamă şi i-a zis:
2 Şi s’au adunat atât de mulţi, încât nu „Vino după Mine!” Iar el, ridicându-se,
mai era loc nici înaintea uşii; şi le grăia a mers după Dânsul.
lor Cuvântul. 15 Şi pe când şedea El la masă în casa
3 Şi au venit la El aducându-I un slă- lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şe-
bănog pe care-l purtau patru inşi. deau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Săi;
4 Şi neputând ei să se apropie de El din că mulţi erau aceştia şi-I urmau.
pricina mulţimii, au desfăcut acoperi- 16 Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L
şul casei1 unde era Iisus şi, prin spăr- că mănâncă împreună cu păcătoşii şi
1 Acoperiş în formă de terasă, aşa cum îl au 2 Marea Galileii sau lacul Tiberiadei.
casele din ţările calde. 3 Apostolul şi Evanghelistul Matei.
MARCU 3
cu vameşii, ziceau către ucenicii Lui:
„De ce mănâncă şi bea învăţătorul vos-
tru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
17 Şi auzind Iisus, le-a zis: „Nu cei să-
nătoşi au nevoie de doctor, ci cei bol-
navi. Nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi
am venit să-i chem la pocăinţă”.
18 Ucenicii lui Ioan şi fariseii posteau;
şi au venit4 şi I-au zis: „De ce uceni-
cii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc,
iar ucenicii tăi nu postesc?”
19 Şi Iisus le-a zis: „Pot oare nuntaşii
să postească în timp ce mirele este cu
ei? Atâta timp cât îl au pe mire cu ei,
nu pot posti.
20 Dar vor veni zile când mirele se va
lua de la ei, şi atunci, în acele zile, vor
posti.
21 Nimeni nu coase la haină veche petic
dintr’un postav nou; altfel, peticul nou
va trage din haina veche şi se va face o
ruptură mai rea.
22 De asemenea, nimeni nu pune vin
nou în burdufuri vechi; altfel, vinul
nou sparge burdufurile şi vinul se
varsă şi burdufurile se strică; ci vinul
nou trebuie pus în burdufuri noi”.
23 Şi pe când mergea El într’o sâmbătă
prin holde, ucenicii Săi, pe cale, au în-
ceput să smulgă spice5 .
24 Şi fariseii Îi ziceau: „Vezi, de ce fac
ei sâmbăta ce nu se cuvine?”
25 Şi Iisus le-a răspuns: „Oare nicio-
dată n’aţi citit ce a făcut David când a
fost în lipsă şi a flămânzit, el şi cei ce
erau cu el?
4 Plural impersonal; oarecare inşi care voiau
să-I cunoască răspunsul.
5 De la Mt 12, 1 şi Lc 6, 1 ştim că mobilul aces-
tor smulgeri de spice era foamea; în ochii farisei-
lor, gestul era echivalent cu acţiunea de a secera,
a strânge recolta, a procura hrană, deci a lucra
în ziua Sabatului, ceea ce constituia un delict.
1734
26 cum a intrat în casa lui Dumne-
zeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a
mâncat pâinile punerii-înainte, pe care
nu se cuvenea să le mănânce decât pre-
oţii, şi a dat şi celor ce erau cu el?”
27Şi le zicea: „Sâmbăta a fost făcută
pentru om, iar nu omul pentru sâm-
bătă;
28aşa că Fiul Omului este Domn şi al
sâmbetei”.
3
Vindecarea celui cu mâna uscată
şi alte vindecări. Alegerea celor
doisprezece apostoli. Păcatul îm-
potriva Sfântului Duh. Mama şi
fraţii lui Iisus.
1Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era
acolo un om având mâna uscată.
2 Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă
îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinu-
iască.
3 Şi El i-a zis omului care avea mâna
uscată: „Ridică-te şi stai acolo, în mij-
loc!”
4 Şi le-a zis lor:
„Oare se cuvine ca sâm-
băta să faci bine, sau să faci rău? să
mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?”
Iar ei tăceau.
5 Şi privindu-i cu mânie şi întristându-
Se de împietrirea inimii lor, i-a zis
omului: „Întinde-ţi mâna!” Şi el a
întins-o, şi mâna lui s’a făcut sănă-
toasă.
1
6 Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat
cu irodianii împotriva Lui, ca să-l pi-
ardă2 .
1 După ce au ieşit din sinagogă.
2 Bogăţia semantică a textului original per-
MARCU 3
7 Iar Iisus a plecat înspre mare împre-
ună cu ucenicii Săi şi L-a urmat mul-
ţime multă din Galileea şi din Iudeea
8 şi din Ierusalim şi din Idumeea şi de
dincolo de Iordan3 şi dimprejurul Tiru-
lui şi al Sidonului; mulţime multă care,
auzind câte făcea, a venit la El.
9 Şi le-a spus ucenicilor Lui să I se pună
la îndemână o corăbioară; aceasta, din
pricina mulţimii, ca să nu-L îmbul-
zească;
10 fiindcă pe mulţi îi vindecase, de
aceea năvăleau asupră-I, pentru ca toţi
câţi erau în suferinţă să se atingă de
El.
11 Şi duhurile cele necurate, când Îl ve-
deau, cădeau înainte-I şi strigau, zi-
când: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”.
12 Şi El mult le certa, ca să nu-L facă
ele cunoscut4 .
13 Şi S’a suit în munte şi a chemat la
Sine pe câţi El Însuşi a voit; şi au venit
la El.
14 Şi a rânduit doisprezece, pe care i-
a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i
trimită să propovăduiască
15 şi să aibă putere să vindece bolile şi
să alunge demonii.
16 Deci i-a rânduit pe cei doisprezece:
pe Simon, căruia i-a pus numele Petru;
17 şi pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan,
fratele lui Iacob, şi le-a pus numele Bo-
anerghes, adică Fiii Tunetului;
18 şi pe Andrei şi pe Filip şi pe Bartolo-
meu şi pe Matei şi pe Toma şi pe Iacob
mite un înţeles mai larg: complotiştii urmăreau
nu numai obiectivul uciderii lui Iisus, dar şi mij-
loacele sau modalităţile prin care să-l atingă.
3 Transiordania, ţinutul din estul Iordanului,
regiune pe care Iosif Flaviu şi alţi autori o nu-
mesc Pereea (adverbul grecesc péran înseamnă
„de partea cealaltă”).
4 Vezi nota de la 1, 34.
1735
al lui Alfeu şi pe Tadeu şi pe Simon Ca-
naaneanul
19 şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a
şi vândut.
20Şi a venit în casă; şi iarăşi mulţi-
mea s’a adunat, încât ei nu puteau nici
pâine să mănânce.
21Şi auzind ai Săi, au plecat ca să-L ia
de-acolo cu de-a sila, că ziceau: „Nu e’n
toate minţile”5 .
22Iar cărturarii, care veniseră din Ie-
rusalim, ziceau că El îl are pe Beel-
zebul şi că prin domnul demonilor îi
scoate pe demoni.
23 Şi chemându-i la Sine, le vorbea
în parabole: „Cum poate Satana să-l
scoată pe Satana?
24Dacă o împărăţie se va dezbina în si-
nea ei, acea împărăţie nu poate dăinui;
25 şi dacă o casă se va dezbina în sinea
ei, casa aceea nu va putea dăinui;
26 şi dacă Satana s’a ridicat împotriva
luişi şi s’a dezbinat, nu poate dăinui, ci
are sfârşit.
27Nimeni nu poate intra în casa unui
om tare ca să-i răpească lucrurile dacă
mai întâi nu-l va lega pe cel tare; şi
doar atunci îi va jefui casa.
28 Adevăr vă grăiesc, că toate le vor
fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi
blasfemiile câte vor fi blasfemiat,
29dar cel ce Îl va blasfemia pe Duhul
Sfânt nu are iertare în veac, ci vinovat
este de păcat veşnic”.
5 „Ai Săi” înseamnă rude, neamuri, prieteni
apropiaţi, cei ce-L iubesc pe Iisus, dar sunt in-
capabili să-I priceapă „nebunia” de a Se distruge
pe Sine de dragul altora. În fapt, ei nu sunt dis-
puşi să-L trateze ca pe un nebun, ci doar ca pe un
exaltat care şi-a pierdut simţul autoconservării.
Asociată versetului următor, această situaţie de-
monstrează teribila dramă a lui Iisus.
MARCU 4 1736

30 Aceasta, pentru că ziceau: „Are duh minţe1 a căzut lângă drum2 şi păsările
necurat”. cerului au venit şi au mâncat-o.
6 5 Şi altă parte a căzut pe loc pietros,
31 Şi au venit mama Sa şi fraţii Săi
şi, stând afară, au trimis la El ca să-L unde n’avea pământ mult, şi a răsărit
cheme. de îndată, pentru că nu avea pământ
adânc;
32 Iar mulţimea şedea împrejurul Său.
Şi I-au zis unii: „Iată, mama Ta şi fra- 6 şi când s’a ridicat soarele s’a ofilit şi,
ţii Tăi şi surorile Tale sunt afară şi Te pentru că nu avea rădăcină, s’a uscat.
caută”. 7 Altă parte a căzut între spini şi spinii

33 Şi răspunzându-le, a zis: „Cine este

au crescut şi au înăbuşit-o şi roade nu
mama Mea? şi fraţii Mei?” a dat.
8 Şi altele au căzut în pământul cel
34 Şi privindu-i pe cei ce şedeau în ju-
bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat
rul Său, a zis: „Iată mama Mea şi fraţii
roadă şi au adus: una treizeci, alta şai-
Mei;
zeci, alta o sută”.
35 că tot cel ce va face voia lui Dumne-
9 Şi zicea: „Cel ce are urechi de auzit,
zeu, acela este fratele Meu şi sora Mea să audă!”
şi mama Mea”.
10 Iar când a fost singur, cei ce erau pe
lângă El împreună cu cei doisprezece3
L-au întrebat despre parabolă.
4 11 Şi El le-a zis: „Vouă vă este dat să
cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dum-
Parabola semănătorului. De ce nezeu, dar celor din afară toate li se fac
vorbeşte Iisus în parabole. Lu- în parabole,
mina ca bun al tuturor. Parabola 12 ca privind să privească şi să nu vadă,
seminţei ce creşte singură. Para- şi auzind să audă şi să nu înţeleagă, ca
bola grăuntelui de muştar. Potoli- nu cumva să-şi revină şi să li se ierte”4 .
rea furtunii pe mare. 13 Şi le-a zis: „Nu pricepeţi parabola
1 Şi iarăşi a început Iisus să înveţe aceasta? Atunci cum veţi înţelege
lângă mare; şi s’a adunat la El mul- toate parabolele?
ţime foarte multă, aşa încât El a intrat 1 Literal: o sămânţă; substantiv colectiv,
în luntre ca să stea pe mare, iar mulţi- parte dintr’un întreg. Marcu (ca şi Luca 8, 5)
mea toată era lângă mare, pe uscat. îl foloseşte în sprijinul ideii că seminţele sterpe
sunt mai puţine decât cele ce rodesc.
2 Şi multe lucruri îi învăţa în parabole; 2 Lângă partea carosabilă a drumului, pe po-
şi în învăţătura Sa le spunea: teca bătătorită de pietoni.
3 Cercul mai larg al apostolilor, cei pe care Ii-
3„Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul sus îi iniţiază cu precădere în tainele Evanghe-
să semene. liei.
4 Pasajul e un citat liber din Is 6, 9-10 şi se
4 Şi pe când semăna el, o parte din se- referă la cei ce refuză efortul cunoaşterii, pre-
ferând comoditatea ignoranţei şi, prin aceasta,
6 Pentru mama şi „fraţii” lui Iisus vezi nota de refuzându-şi mântuirea. Textul are şi o undă de
la Mt 12, 46. ironie abia perceptibilă.
MARCU 4
14 Semănătorul seamănă cuvântul.
15 Cele de lângă drum sunt aceia în
care se seamănă cuvântul; şi numa’ ce-
l aud, că vine de’ndată Satana şi ia cu-
vântul semănat în ei.
16 Tot aşa, cele semănate pe loc pietros
sunt aceia care aud cuvântul şi-l pri-
mesc de’ndată cu bucurie,
17 dar nu au rădăcină întru ei şi du-
rează doar pân’la un timp; apoi, când
se întâmplă strâmtorare sau prigoană
din pricina cuvântului, îndată se potic-
nesc.
18 Şi cele semănate între spini sunt cei
care ascultă cuvântul,
19 dar pătrunzând în ei grijile veacu-
lui acestuia şi înşelăciunea bogăţiei şi
poftele după celelalte, acestea înăbuşă
cuvântul şi-l fac neroditor.
20 Iar cele semănate pe pământul cel
bun sunt cei care aud cuvântul şi-l pri-
mesc şi aduc roade: unul treizeci, altul
şaizeci şi altul o sută”.
21 Şi le zicea: „Se aduce oare făclia ca
să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare
nu ca să fie pusă în sfeşnic?
22 Că nu este ceva ascuns care să nu fie
dat pe faţă; nici nu a fost ceva tăinuit
decât ca să vină la lumina zilei.
23 Cel ce are urechi de auzit, să audă!”
24 Şi le spunea: „Fiţi cu luare-aminte
la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsu-
raţi, vi se va măsura; iar vouă, celor ce
auziţi, vi se va da cu adaos.
25 Pentru că celui ce are i se va da; iar
de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce
are”5 .
26 Şi zicea: „Aşa este împărăţia lui
Dumnezeu, ca un om care aruncă
sămânţa în pământ,
5 Vezi nota de la Mt 13, 12.
1737
27 şi doarme şi se scoală, noaptea şi
ziua, şi sămânţa răsare şi creşte fără
ca el să ştie cum.
28 Că pământul rodeşte de la sine: mai
întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în
spic.
29 Iar când rodul se coace, îndată tri-
mite secera, că a sosit secerişul”.
30 Şi zicea: „Cum vom asemăna împă-
răţia lui Dumnezeu, sau prin ce para-
bole ne-o vom închipui?
31 Cu grăuntele de muştar care, la vre-
mea când se seamănă în pământ este
mai mic decât toate seminţele pămân-
tului;
32 dar după ce se seamănă, el creşte şi
se face mai mare decât toate legumele
şi va face ramuri mari, încât sub um-
bra lui se pot sălăşlui păsările cerului”.
33 Şi cu multe parabole ca acestea le
grăia cuvântul, după cum erau ei în
stare să înţeleagă.
34 Iar fără parabolă nu le grăia; însă
ucenicilor Săi le lămurea pe toate între
El şi ei.
35 Şi în ziua aceea, când s’a înserat, a
zis către ei: „Să trecem pe ţărmul celă-
lalt”.
36 Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu
ei în corabie aşa cum era; că erau şi alte
corăbii cu El.
37 Şi s’a făcut furtună mare de vânt şi
valurile se prăvăleau peste corabie, în-
cât corabia era aproape să se umple.
38 Iar El era în partea dindărăt a coră-
biei, dormind pe căpătâi. Şi L-au deş-
teptat şi I-au zis: „Învăţătorule, ţie nu-
ţi este grijă că pierim?”
39 Şi El, sculându-Se, a certat vântul
şi i-a spus mării: „Taci! potoleşte-te!”
Şi vântul a încetat şi s’a făcut linişte
mare.
MARCU 5 1738

40 Şi le-a zis lor: „De ce sunteţi aşa de 9 Şi l-a întrebat: „Care-ţi este numele?”
fricoşi? Încă n’aveţi credinţă?” Şi I-a răspuns: „Numele meu este Le-
41 Şi frică mare i-a cuprins şi ziceau
giune2 , că suntem mulţi”.
unii către alţii: „Cine este oare Acesta, 10 Şi mult Îl rugau să nu-i trimită afară
că şi vântul şi marea I se supun?” din acel ţinut.
Iar acolo, lângă munte, era o turmă
11
mare de porci care păştea.
5 12Şi L-au rugat, zicând: „Trimite-ne în
porci, ca să intrăm în ei”.
Vindecarea demonizatului din Ga- 13 Şi El le-a dat voie. Şi ieşind duhurile
dara. Vindecarea femeii sânge- necurate, au intrat în porci, şi turma
rânde; învierea fiicei lui Iair. s’a repezit de pe stâncă’n mare. Şi erau
1 Şi au venit în cealaltă parte a mării, ca la două mii şi se înăbuşeau în mare.
în ţinutul Gadarenilor1 . 14 Iar cei care-i păzeau au fugit şi au

2 Şi de’ndată ce El a ieşit din corabie, dat de veste în oraş şi prin sate. Şi au

L-a întâmpinat din morminte un om cu venit să vadă ce s’a întâmplat.
duh necurat 15 Şi s’au dus la Iisus; şi l-au văzut pe

3 care îşi avea locuinţa în morminte; şi cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi
nimeni nu putea să-l lege nici cu lan- întreg la minte, pe el, care avusese le-
ţuri, giune de demoni; şi s’au înfricoşat.
4 pentru că de multe ori, fiind legat în 16 Iar cei care au văzut le-au povestit
obezi şi în lanţuri, el rupea lanţurile şi ce s’a făcut cu demonizatul şi despre
obezile, le sfărâma şi nimeni nu putea porci.
să-l potolească; 17 Şi ei au prins a-L ruga să plece din

5 şi neîncetat, noaptea şi ziua, era prin hotarele lor.

morminte şi prin munţi, strigând şi 18 Iar când intra El în corabie, cel ce fu-
tăindu-se cu pietre. sese demonizat Îl ruga să-l ia cu Dân-
6 Iar văzându-L de departe pe Iisus, a sul.
alergat şi I s’a închinat. 19 Şi Iisus nu i-a îngăduit, ci i-a zis:

7 Şi strigând cu glas puternic, I-a „Mergi la casa ta, la ai tăi, şi spune-le

zis: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui cât a făcut Domnul pentru tine şi cum
Dumnezeu-Cel-Preaînalt? Te jur pe te-a miluit”.
Dumnezeu să nu mă chinuieşti!. . . ”. 20 Iar el a plecat şi a început să ves-
8 Că îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară tească în Decapole câte a făcut Iisus
din om!” pentru el; şi toţi se minunau.
1 Gadara,
21 Şi după ce Iisus a trecut iarăşi cu co-
oraş situat în sud-estul lacului Ghe-
nizaret. Făcea parte din federaţia celor zece
rabia de partea cealaltă, s’a adunat la
oraşe şi cetăţi autonome, cunoscută sub numele el mulţime multă; şi El era lângă mare.
de Decapole. Populaţia era în majoritate non-
iudaică, păgână, ceea ce explică şi îndeletnicirea 2 Cea mai mare unitate romană, alcătuită din

de a creşte porci. infanterie şi cavalerie.

MARCU 6
22 Şi a venit unul din mai-marii sinago-
gii, cu numele Iair; şi, văzându-L, I-a
căzut la picioare
23 şi L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea
este pe moarte; vino şi pune-ţi mâinile
pe ea, ca să scape şi să trăiască”.
24 Şi a mers cu el. Şi mulţime multă Îl
urma şi-L îmbulzea.
25 Şi era o femeie care de doisprezece
ani avea scurgere de sânge.
26 Şi multe îndurase de la mulţi doctori,
cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolo-
sind nimic, ci mai mult mergând înspre
rău.
27 Auzind ea de Iisus şi venind în mul-
ţime şi fiindu-I în spate, s’a atins de
haina Lui;
28 că-şi zicea: „De mă voi atinge măcar
de haina Lui, mă voi vindeca”3 .
29 Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat
şi ea a simţit în trup că s’a vindecat de
boală.
30 Şi îndată cunoscând Iisus în Sine pu-
terea ieşită din El şi întorcându-Se că-
tre mulţime, a întrebat: „Cine s’a atins
de hainele Mele?”
31 Şi I-au zis ucenicii: „Tu vezi mul-
ţimea îmbulzindu-Te, şi zici: cine s’a
atins de Mine?. . . ”.
32 Şi El se uita împrejur s’o vadă pe
aceea care făcuse aceasta.
33 Iar femeia, înfricoşându-se şi tremu-
rând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a
căzut înaintea Lui şi I-a spus tot ade-
vărul.
34 Iar El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a
mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă
de boala ta!”
35 În timp ce El încă vorbea, au venit de
la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica
3 Vezi nota de la Mt 9, 21.
1739
ta a murit; de ce-L mai superi pe Învă-
ţător?”
36 Dar Iisus, auzind cuvântul ce se gră-
ise, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu
te teme. Crede numai!”
37 Şi n’a lăsat pe nimeni să meargă cu
El, decât numai pe Petru şi pe Iacob şi
pe Ioan, fratele lui Iacob.
38 Şi au venit la casa mai-marelui si-
nagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce
plângeau şi se tânguiau mult.
39 Şi intrând, le-a zis: „De ce vă tul-
buraţi şi plângeţi? Copila n’a murit, ci
doarme”.
40 Şi ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-
i pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl
copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu
Dânsul şi a intrat unde era copila.
41 Şi apucând-o pe copilă de mână, i-a
grăit: „Talita kumi”, ceea ce se tâlcu-
ieşte: „Fiică, ţie-ţi zic, scoală-te!”
42 Şi de’ndată s’a sculat copila şi umbla,
că era de doisprezece ani. Şi au fost cu-
prinşi de uimire, de mare uimire.
43 Şi El le-a poruncit cu stăruinţă ca ni-
meni să nu afle de aceasta. Şi le-a spus
să-i dea copilei să mănânce.
6
Profetul dispreţuit în patria sa.
Trimiterea celor doisprezece. De-
capitarea lui Ioan Botezătorul.
Minunea săturării celor cinci mii.
Iisus umblă pe mare.
1 Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria
Sa, iar ucenicii au mers după El.
2 Şi fiind sâmbătă, a început să înveţe
în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, se
mirau şi ziceau: „De unde are el aces-
tea? Şi ce este înţelepciunea care i s’a
MARCU 6 1740

dat, ca şi minuni să se facă prin mâi- 13 Şi scoteau mulţi demoni şi pe mulţi

nile lui? bolnavi îi ungeau cu untdelemn şi-i
3 Oare nu este acesta teslarul, fiul Ma- vindecau.
riei, şi fratele lui Iacob şi al lui Iosif şi 14 Şi a auzit regele Irod – fiindcă nu-
al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt mele lui Iisus se făcuse cunoscut – şi
oare surorile lui aici la noi?” Şi se po- zicea că Ioan Botezătorul s’a sculat din
ticneau întru El1 . morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.
4 Şi Iisus le zicea: „Un profet nu este 15 Alţii însă ziceau că este Ilie, iar alţii
dispreţuit decât în patria sa şi între ru- că este profet sau ca unul din profeţi.
dele sale şi în casa lui”. 16 Iar Irod, auzind, zicea: „Ioan este,
5 Şi n’a putut să facă acolo nici o mi- căruia eu i-am tăiat capul; el a în-
nune, decât că Şi-a pus mâinile pe câ- viat. . . ”.
ţiva bolnavi şi i-a vindecat. 17 Că Irod, trimiţând, îl prinsese pe
6 Şi Se mira de necredinţa lor. Şi stră- Ioan şi-l legase şi-l întemniţase din pri-
bătea satele dimprejur, învăţând. cina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele
7 Şi i-a chemat la Sine pe cei doispre- său, pe care o luase de soţie.
zece şi a început să-i trimită doi câte 18 Fiindcă Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi
doi şi le-a dat putere asupra duhurilor este îngăduit s’o ai pe femeia fratelui
necurate. tău”.
8 Şi le-a poruncit ca pe cale să nu ia ni- 19 Iar Irodiada îl ura şi voia să-l
mic cu ei, în afară de toiag: nici pâine, omoare, dar nu putea,
nici traistă, nici bani în cingătoare; 20 fiindcă Irod se temea de Ioan,
9ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-
se îmbrace cu două haine. l ocrotea. Şi, ascultându-l, rămâ-
10 Şi le zicea: „În orice casă veţi intra, nea’ndelung pe gânduri şi bucuros îl
în ea să rămâneţi până ce veţi pleca din asculta.
locul acela. 21 Şi întâmplându-se o zi cu bun prilej,
11 Şi dacă într’un loc nu vă vor primi, când Irod la ziua sa de naştere le-a fă-
nici nu vă vor asculta, plecând de acolo cut ospăţ dregătorilor săi şi căpetenii-
scuturaţi-vă praful de sub picioare, lor oştirii şi fruntaşilor din Galileea,
spre mărturie împotriva lor. Adevăr vă 22 şi intrând fiica Irodiadei şi jucând,
grăiesc: În ziua judecăţii, mai uşor le a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau la
vor fi Sodomei şi Gomorei decât cetăţii masă cu el. Iar regele i-a zis fetei:
aceleia”. „Cere de la mine orice vei vrea şi-ţi voi
12 Şi plecând ei, le propovăduiau oame- da”.
nilor, ca să se pocăiască. 23 Şi s’a jurat: „Orice vei cere de la mine
1 Iisus le devenise piatră de poticnire, în sen- îţi voi da, până la jumătate din regatul
sul că faptele şi puterea Sa contrariau simţul co- meu”.
mun. A te poticni întru Hristos înseamnă a nu-
24Şi ea a ieşit şi a întrebat-o pe maică-
I acorda creditul total şi necondiţionat pe care
Dumnezeu i-l pretinde omului (vezi Mt 11, 6), a sa: „Ce să cer?” Iar aceea i-a zis: „Ca-
te expune căderii în necredinţă. pul lui Ioan Botezătorul”.
MARCU 6 1741

25 Şi îndată intrând cu grabă la rege, i- 37 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Daţi-
a cerut, zicând: „Vreau să-mi dai chiar le voi să mănânce”. Şi ei I-au zis:
acum, pe tipsie, capul lui Ioan Boteză- „Să mergem noi să cumpărăm pâini de
torul”. două sute de dinari şi să le dăm să mă-
26 Şi regele s’a întristat mult, dar din nânce?”
pricina jurămintelor şi a celor ce şe- 38 Iar El le-a zis: „Câte pâini aveţi?
deau la masă cu el, n’a vrut să spună Duceţi-vă şi vedeţi”. Şi aflând ei, I-au
nu. spus: „Cinci pâini şi doi peşti”.
27 Şi regele a trimis numaidecât un 39 Şi El le-a poruncit să-i aşeze pe toţi
temnicer cu porunca de a-i aduce ca- în cete-cete pe iarbă verde.
pul. 40 Şi au şezut cete-cete, câte o sută şi
28 Şi ducându-se acela, i-a tăiat capul câte cincizeci.
în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat 41 Şi luând El cele cinci pâini şi cei doi
fetei; iar fata i l-a dat mamei sale. peşti, privind la cer a binecuvântat şi a
29 Şi auzind ucenicii lui, au venit, au ri- frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor ca să
dicat trupul lui Ioan şi l-au pus în mor- le pună înaintea lor; şi pe cei doi peşti
mânt. i-a împărţit la toţi.
30 Şi s’au adunat apostolii la Iisus şi I- 42 Şi au mâncat toţi şi s’au săturat.
au spus toate câte au făcut ei şi au în- 43 Şi au luat douăsprezece coşuri pline
văţat. cu fărâmituri de pâine şi ce rămăsese
31 Şi El le-a zis: „Veniţi numai voi-înde- din peşti.
voi undeva la loc pustiu şi odihniţi-vă 44 Iar cei ce au mâncat pâinile erau
puţin”. Că mulţi erau cei ce veneau şi cinci mii de bărbaţi.
plecau, şi ei nu mai aveau timp nici să 45 Şi El i-a silit îndată pe ucenicii Săi
mănânce. să intre în corabie şi să meargă îna-
32 Şi au plecat cu corabia către un loc intea Lui de cealaltă parte, spre Bet-
pustiu şi ferit. saida, până ce El va da drumul mulţi-
33 Şi i-au văzut plecând, şi mulţi au pri-
mii.
ceput şi au alergat pe jos într’acolo de 46 Iar după ce le-a dat drumul, S’a dus
prin toate cetăţile şi au ajuns înaintea în munte ca să Se roage.
lor. 47 Şi făcându-se seară, corabia era în
34 Şi ieşind din corabie, Iisus a văzut mijlocul mării, iar El singur pe ţărm.
mulţime mare şi I s’a făcut milă de ei, 48 Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind,
că erau ca nişte oi fără păstor, şi a în- că vântul era împotrivă. Şi către a pa-
ceput să-i înveţe multe. tra strajă a nopţii a venit la ei umblând
35 Dar făcându-se târziu, ucenicii Săi pe mare şi voia să treacă mai departe
s’au apropiat de El şi I-au zis: „Locul pe lângă ei.
este pustiu şi ora e târzie; 49 Iar ei, văzându-L umblând pe mare,

36 dă-le drumul să meargă prin oraşele au crezut că e nălucă şi au strigat,

şi satele dimprejur ca să-şi cumpere de- 50 fiindcă toţi L-au văzut şi s’au tulbu-
ale mâncării”. rat. Dar El le-a vorbit de’ndată şi le-
MARCU 7 1742

a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă te- 3 fiindcă fariseii şi toţi Iudeii, ţinând

meţi!” datina bătrânilor, nu mănâncă până
51 Şi S’a suit la ei în corabie şi vântul
nu-şi spală cu grijă mâinile;
s’a potolit. Şi ei erau peste măsură de 4 şi când vin din piaţă nu mănâncă
uimiţi în sinea lor, până nu se spală; şi sunt şi multe al-
52 că nimic nu pricepuseră din minunea
tele pe care ei le-au primit ca să le pă-
pâinilor, deoarece inima lor era împie- zească: spălarea paharelor şi a urcioa-
trită. relor şi a căldărilor de aramă şi a patu-
rilor.
53 Şi trecând marea, au venit în ţinutul
5 Şi L-au întrebat fariseii şi cărtura-
Ghenizaretului şi au tras la ţărm.
rii: „De ce nu merg ucenicii tăi după
54 Şi ieşind ei din corabie, de’ndată L-
datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu
au recunoscut. mâinile necurate?”
55 Şi străbăteau tot ţinutul acela şi s’au
6 Iar El le-a zis: „Bine a profeţit Isaia
pornit să-I aducă bolnavii pe paturi, despre voi, făţarnicilor, aşa cum este
acolo unde auzeau că este El. scris: Poporul acesta Mă cinsteşte cu
56Şi oriunde intra, în târguri sau în buzele, dar inima lui este departe de
oraşe sau în sate, puneau pe cei bol- Mine;
navi la răspântii şi-L rugau să le îngă- 7 dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând
duie să se atingă măcar de poala hainei învăţături care sunt porunci omeneşti.
Sale. Şi câţi se atingeau de El, se vin-
8 Că voi, lăsând la o parte porunca
decau.
lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor,
spălarea urcioarelor şi a paharelor şi
multe faceţi asemenea acestora”.
7 Şi le zicea: „Bun de tot!, voi aţi le-
9
pădat porunca lui Dumnezeu ca să vă
Iisus osândeşte făţărnicia. Vin- ţineţi datina voastră!
decarea fiicei unei femei siro-
10 Căci Moise a zis: Cinsteşte pe tatăl
feniciene. Vindecarea unui surd şi
tău şi pe mama ta şi Cel ce va grăi de
gângav.
rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie
1 Atunci s’au adunat la El fariseii şi pedepsit cu moarte.
unii dintre cărturari, care veniseră din
11 Voi însă spuneţi: Dacă un om îi va
Ierusalim.
zice tatălui său sau mamei sale: Cor-
2 Şi văzându-i pe unii din ucenicii Lui ban, adică: Darul cu care aş putea să
că mănâncă pâine cu mâinile necurate, te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu2 ,
adică nespălate1 , cârteau;
2 Corban este transliterarea grecească a
1 Nue vorba de igienă, ci de ritual. În accep- ebraicului karban, care semnifică un dar oferit
ţia strictă a textului original, mâinile „necurate” ocazional lui Dumnezeu, într’o anumită împre-
ale ucenicilor treceau drept impure din unghi re- jurare, spre deosebire de ofrandele permanente,
ligios, adică fără să fi respectat prescripţia im- consacrate ca atare prin dispoziţiile legii. Un
pusă de tradiţia rabinică (vezi şi nota de la Mt astfel de dar constituia subterfugiul făţarnicilor
15,2). în scuza de a nu-şi ajuta părinţii.
MARCU 7
12pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic
pentru tatăl său sau pentru mama sa
13 şi în felul acesta desfiinţaţi cuvân-
tul lui Dumnezeu prin datina voastră
pe care voi singuri aţi dat-o. Şi multe
asemenea acestora le faceţi”.
14 Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le
zicea: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:
15Nu este nimic din afara omului care,
intrând în el, să-l poată spurca3 . Dar
cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l
spurcă pe om.
16De are cineva urechi de auzit, să
audă!”
17 Şi când a intrat de la mulţime
în casă, ucenicii L-au întrebat despre
această parabolă.
18Şi El le-a zis: „Aşadar, şi voi sunteţi
tot atât de nepricepuţi! Nu înţelegeţi
că tot ce intră din afară în om nu poate
să-l spurce?
19 Că nu în inimă intră, ci în pântece
şi se aruncă afară unde-i e locul. Că
bucatele sunt toate curate”.
20Dar spunea că ceea ce iese din om,
aceea-l spurcă pe om:
21„Fiindcă din lăuntrul, din inima oa-
menilor ies cugetele rele, desfrânările,
hoţiile, omorurile,
22adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşe-
lăciunea, neruşinarea, invidia4 , defăi-
marea, trufia, uşurătatea5 .
3 Limbajul biblic românesc a adoptat şi păs-
trat acest cuvânt tare, cu scopul de a apăsa pe
ideea impurităţii morale. Foarte exact, verbul
koino înseamnă a profana, a murdări, al face pe
cineva impur.
4 Literal: ochiul rău, viclean şi pizmaş.
5 Literal: nebunie, demenţă; defect al celui ce
nu ia lucrurile în serios; uşurătatea de a lua totul
în deriziune; comportament superficial, neanga-
jant, dar care nu exclude responsabilitatea.
1743
23 Toate relele acestea ies din lăuntru,
şi ele îl spurcă pe om”.
24 Şi ridicându-Se de acolo, S’a dus în
hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi in-
trând într’o casă, voia ca nimeni să nu
ştie, dar n’a putut să rămână tăinuit.
25 Că de’ndată auzind despre El o fe-
meie a cărei fiică avea duh necurat, a
venit şi a căzut la picioarele Lui.
26 Şi femeia era păgână, de neam din
Fenicia Siriei. Şi-L ruga să scoată de-
monul din fiica ei.
27 Iar Iisus i-a zis: „Lasă întâi să se sa-
ture fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor
şi s’o arunci câinilor”.
28 Ea însă a răspuns şi a zis: „Da,
Doamne, dar şi câinii, sub masă, mă-
nâncă din fărâmiturile fiilor”.
29 Şi El i-a zis: „Pentru acest cuvânt,
du-te!, demonul a ieşit din fiica ta”.
30 Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o
pe copilă culcată pe pat; iar demonul,
ieşit.
31 Şi plecând iarăşi din hotarele Tiru-
lui, a venit prin Sidon, la Marea Gali-
leii, de-a dreptul prin ţinutul Decapo-
lei.
32 Şi I-au adus un surd, care era şi gân-
gav, şi L-au rugat să-Şi pună mâna pe
el.
33 Şi luându-l deoparte de mulţime, Şi-
a pus degetele în urechile lui şi, scui-
pând, i-a atins limba.
34 Şi privind la cer a suspinat şi a zis
către el: „Efata!”, ceea ce înseamnă:
„Deschide-te!”
35 Şi îndată urechile i s’au deschis, iar
legătura limbii lui s’a dezlegat şi vor-
bea bine.
36 Şi le-a poruncit să nu spună nimă-
nui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât
MARCU 8 1744

mai mult ei Îl propovăduiau. 7 Şi erau şi câţiva peştişori. Şi

37 Şi erau peste măsură de uimiţi şi zi- binecuvântându-i, le-a spus să-i pună
ceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi şi pe aceştia înaintea lor.
îi face să audă şi pe muţi să vorbească”. 8 Şi au mâncat şi s’au săturat şi au luat
fărâmiturile rămase, şapte coşuri.
9 Iar cei ce au mâncat erau ca la patru

8 mii. Şi le-a dat drumul.

10 Şi îndată intrând în corabie cu uceni-
2
Săturarea celor patru mii. Fari- cii Săi, a venit în părţile Dalmanutei .
seii cer semn. Aluatul fariseilor şi 11 Şi au ieşit fariseii şi au început să
al lui Irod. Vindecarea unui orb. se ia cu El la întrebări cerându-I semn
Mărturisirea lui Petru. Întâia ves- din cer, ispitindu-L.
tire a patimilor. 12 Şi Iisus, suspinând în duhul Său, le-
1 În zilele acelea, fiind iarăşi mulţime a zis: „Pentru ce neamul acesta cere
multă şi neavând ce să mănânce, Iisus semn? Adevăr vă grăiesc că acestui
i-a chemat la Sine pe ucenici şi le-a zis: neam nu i se va da semn!”3
2 „Milă Îmi este de mulţime, că trei zile 13 Şi lăsându-i, a intrat iarăşi în cora-
sunt de când aşteaptă lângă Mine şi bie şi a trecut de cealaltă parte.
n’au ce să mănânce; 14 Dar ucenicii au uitat să ia pâine şi

3 şi de le voi da drumul spre casa lor

nu aveau cu ei în corabie decât o pâine.
flămânzi, se vor istovi pe drum, că unii 15 Şi El le-a poruncit, zicând: „Luaţi
din ei au venit de departe”. aminte, păziţi-vă de aluatul fariseilor
4 Şi ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde
şi de aluatul lui Irod!”
va putea cineva să-i sature pe aceştia 16 Şi ei cugetau între ei, zicând: „Spune
cu pâine, aici, în pustiu?” asta fiindcă n’avem pâine. . . ”.
17 Şi cunoscând Iisus, le-a zis: „Ce cu-
5 Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?”
Iar ei au răspuns: „Şapte”. getaţi?: că n’aveţi pâine? Încă nu înţe-
legeţi, nici nu pricepeţi? Atât de împie-
6 Şi El a poruncit mulţimii să şadă jos
trită vă este inima?
pe pământ. Şi luând cele şapte pâini, a
mulţumit1 , a frânt şi le-a dat ucenicilor 18 Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi
Săi ca să le pună înainte-le. Şi ei le-au şi nu auziţi. Nu vă aduceţi aminte?:
pus înaintea mulţimii. 19 Când am frânt cele cinci pâini la cei
cinci mii, câte coşuri pline cu fărâmi-
1 Ca şi în alte cazuri (Mt 15, 36; 26, 27; Mc
turi aţi luat?” Iar ei au zis: „Douăspre-
8, 6 etc.), binecuvântarea pâinii sau a paharu- zece”.
lui e precedată de mulţumirea pe care Iisus I-o
2 Localitate încă neidentificată.
aduce Tatălui pentru bunătatea Sa faţă de oa-
meni. Uneori (Mc 6, 41) gestul e sugerat prin 3 Relatând acest moment, Matei (16, 1-4) com-
expresia „privind la cer” sau „ridicându-Şi ochii pletează prin invocarea lui Iona ca prefigurare a
spre cer”. Minunea înmulţirii pâinilor prefigu- învierii lui Iisus. Marcu se opreşte aici; proba-
rează Euharistia (de la grecescul euharistéo = a bil că el, scriind pentru creştinii convertiţi din-
mulţumi) ce va fi instituită la Cina cea de Taină tre păgâni, deci nefamiliarizaţi cu Vechiul Tes-
şi care constituie centrul şi esenţa Liturghiei tament, consideră că exemplul lui Iona ar fi ire-
noastre. levant.
MARCU 9
20 „Şi când cu cele şapte la cei patru
mii, câte coşuri cu fărâmituri aţi luat?”
Iar ei au zis: „Şapte”.
21 Şi le-a zis: „Încă nu pricepeţi?. . . ”.
22 Şi au venit la Betsaida. Şi au adus
la dânsul un orb şi L-au rugat să Se
atingă de el.
23 Şi luându-l pe orb de mână, l-a scos
afară din sat; şi scuipând pe ochii lui şi
punându-Şi mâinile pe el, l-a întrebat
dacă vede ceva.
24 Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: „Văd
oamenii umblând, îi văd ca pe nişte co-
paci. . . ”.
25 După aceea a pus iarăşi mâinile pe
ochii lui şi el a văzut bine şi şi-a revenit
şi pe toate le vedea limpede.
26 Şi l-a trimis la casa sa, zicându-i: „Să
nu intri în sat, nici să spui la cineva din
sat4 ”.
27 Şi au ieşit Iisus şi ucenicii Săi prin
satele din preajma Cezareii lui Filip.
Şi pe drum i-a întrebat pe ucenicii Săi,
zicând: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”
28 Ei i-au răspuns, zicând: „Unii spun
că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti
Ilie, iar alţii că eşti unul dintre profeţi”.
29 Şi El i-a întrebat: „Dar voi, voi cine
ziceţi că sunt?” Răspunzând Petru, I-a
zis: „Tu eşti Hristosul!”
30 Şi El le-a dat poruncă să nu spună
nimănui despre El.
31 Şi a început să-i înveţe că Fiul Omu-
lui trebuie să pătimească multe şi să
fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi
de cărturari şi să fie omorât, iar după
trei zile să învie.
32 Şi cuvântul acesta îl spunea pe faţă.
Şi Petru, luându-L deoparte, a început
să-L dojenească.
4 Satul era Betsaida, dar orbul nu locuia acolo.
1745
33 Dar El, întorcându-se şi privind la
ucenicii Săi, l-a certat pe Petru şi i-a
zis: „Mergi înapoia Mea, Satano!, că tu
nu le cugeţi pe cele ale lui Dumnezeu,
ci pe cele ale oamenilor”.
34 Şi chemând la Sine mulţimea, lao-
laltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă vo-
ieşte cineva să vină după Mine, să se
lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi
urmeze Mie.
35 Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa,
O va pierde; iar cel ce-şi va pierde
viaţa pentru Mine şi pentru Evanghe-
lie, acela O va mântui5 .
36 Că ce-i foloseşte omului să câştige lu-
mea întreagă şi să-şi păgubească sufle-
tul?
37 Sau ce ar putea să dea omul în
schimb pentru sufletul său?
38 Că tot cel ce se va ruşina de Mine
şi de cuvintele Mele în neamul acesta
desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul
Omului Se va ruşina când va veni întru
slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri”.
9
Schimbarea la faţă. Vindecarea
copilului surdo-mut. A doua ves-
tire a Patimilor. Cine este cel mai
mare? Folosirea numelui lui Iisus.
Pietre de poticnire.
1 Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că
sunt unii din cei ce stau aici care nu vor
gusta moartea până ce nu vor vedea
împărăţia lui Dumnezeu venind întru
putere”.
2Şi după şase zile i-a luat Iisus cu Sine
pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan şi i-a
5 Vezi nota de la Mt 16, 25.
MARCU 9 1746

dus numai pe ei-înde-ei într’un munte 13 Dar vă spun Eu vouă că Ilie a şi ve-
înalt; şi S’a schimbat la faţă înaintea nit, şi ei i-au făcut toate câte-au vrut,
lor. aşa cum s’a scris despre el2 ”.
3 Şi veşmintele Lui s’au făcut străluci- 14 Şi venind ei la ucenici, au văzut mul-
toare, albe foarte ca zăpada, aşa cum ţime mare împrejurul lor şi pe cărtu-
înălbitorul nu poate înălbi pe pământ. rari luându-se la întrebări cu ei.
4 Şi Ilie li s’a arătat împreună cu Moise; 15 Şi de’ndată ce L-a văzut, mulţimea a
şi vorbeau cu Iisus. fremătat şi a alergat să I se închine.
5 Şi răspunzând Petru, I-a zis lui Iisus: 16 Şi El i-a întrebat pe cărturari: „Des-
„Învăţătorule, bine ne este să fim aici; pre ce vă luaţi la întrebări cu ei?”
să facem trei colibe: ţie una şi lui Moise 17 Şi I-a răspuns unul din mulţime:
una şi una lui Ilie. . . ”. „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul
6 Că nu ştia ce să spună, fiindcă erau
meu, care are duh mut.
înspăimântaţi. 18 Şi oriunde îl apucă, îl aruncă la
pământ şi face spume la gură şi scrâş-
7 Şi s’a făcut un nor care-i umbrea; şi
neşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi le-am
din nor a venit un glas, zicând: „Acesta
spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar ei
este Fiul Meu Cel iubit, pe Acesta să-L
n’au fost în stare”.
ascultaţi!”
19 Iar El, răspunzându-le, a zis: „O,
8 Şi de’ndată privind ei împrejur, n’au
neam necredincios, până când voi fi cu
mai văzut pe nimeni, ci numai pe Iisus
voi? până când vă voi răbda? Aduceţi-l
singur cu ei.
la Mine!”
9 Şi pe când se coborau din munte, El
20 Şi l-au adus la El. Şi, văzându-L, du-
le-a poruncit să nu spună nimănui ceea hul îndată l-a zguduit pe copil; şi că-
ce văzuseră, decât atunci când Fiul zând la pământ, se zvârcolea spume-
Omului va învia din morţi. gând.
10 Iar ei au păzit cuvântul1 , 21 Şi l-a întrebat pe tatăl lui: „Câtă
întrebându-se între ei: „Ce înseamnă vreme este de când i-a venit aceasta?”
a învia din morţi?. . . ”. Iar el a răspuns: „Din pruncie.
11 Şi L-au întrebat pe El, zicând: „De ce 22 Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc
spun cărturarii că trebuie să vină mai şi în apă, ca să-l piardă. Dar dacă Tu
întâi Ilie?” poţi ceva, ajută-ne, fie-ţi milă de noi!”
12 Iar El le-a răspuns: „Într’adevăr, Ilie 23 Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poţi crede,
vine mai întâi şi pe toate le va aşeza toate-i sunt cu putinţă celui ce crede”.
din nou. Şi cum este scris despre Fiul 24 Şi îndată strigând tatăl copilului, a
Omului?: că va să pătimească multe şi zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută
să fie defăimat? necredinţei mele!”
1 Înţeles mai cuprinzător: pe de o parte, uce- 25 Iar Iisus, văzând că năvăleşte mul-
nicii au reţinut porunca lui Iisus, n’au dat-o ui- ţimea, a certat duhul cel necurat,
tării; pe de alta, au respectato, în sensul că n’au
divulgat taina ce li se încredinţase pe un anume 2 Este vorba de profeţia lui Maleahi (4, 4), pe

termen. care Iisus o raportează la Sine Însuşi.

MARCU 9
zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi po-
runcesc: Ieşi din el, şi’n el să nu mai
intri!”
26 Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere,
duhul a ieşit; iar copilul s’a făcut ca
mort, încât mulţi ziceau că a murit.
27 Iar Iisus l-a apucat de mână şi l-a
ridicat; şi el s’a sculat în picioare.
28 Şi după ce El a intrat în casă, uceni-
cii L-au întrebat ei între ei: „De ce noi
n’am fost în stare să-l scoatem?”
29 Iar El le-a zis: „Soiul acesta de de-
moni prin nimic nu poate ieşi decât nu-
mai prin rugăciune şi prin post”.
30 Şi ieşind ei de acolo, străbăteau Ga-
lileea; iar El nu voia să ştie cineva.
31 Că-i învăţa pe ucenicii Săi şi le spu-
nea că Fiul Omului Se va da în mâinile
oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L
vor ucide, a treia zi va învia.
32 Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se
temeau să-L întrebe.
33 Şi au venit în Capernaum. Şi fiind ei
în casă, i-a întrebat: „Ce vorbeaţi între
voi pe drum?”
34 Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se sfă-
diseră unii cu alţii, cine dintre ei este
mai mare.
35 Şi şezând jos, i-a chemat pe cei doi-
sprezece şi le-a spus: „Dacă vrea cineva
să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre
toţi şi slujitor al tuturor”.
36 Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul
lor; şi luându-l în braţe, le-a zis:
37 „Tot cel ce va primi în numele Meu pe
unul din aceşti copii, pe Mine Mă pri-
meşte; şi cel ce Mă primeşte pe Mine,
nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce
M’a trimis pe Mine”.
38 Şi I-a zis Ioan: „Învăţătorule, am vă-
zut pe cineva, care nu merge cu noi,
1747
scoţând demoni în numele Tău; şi l-am
oprit, pentru că el nu merge cu noi”.
39 Iar Iisus a zis: „Nu-l opriţi, că nu
e nimeni care să facă o minune în nu-
mele Meu şi după aceea să poată de-
grab să Mă vorbească de rău.
40Fiindcă cel ce nu-i împotriva noastră
e pentru noi.
41 Că oricine vă va da să beţi un pahar
de apă în numele Meu, fiindcă sunteţi
ai lui Hristos, adevăr vă spun că nu-şi
va pierde răsplata.
42 Iar celui ce-i va fi piatră de potic-
nire3 unuia din aceştia mici, care cred
în Mine, mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega
de gât o piatră de moară şi s’ar arunca
în mare.
43 Şi dacă mâna ta îţi devine piatră de
poticnire, taie-o; că mai bine-ţi este să
intri în Viaţă ciung decât să ai amân-
două mâinile şi să te duci în gheenă, în
focul cel nestins,
44unde viermele lor nu moare şi focul
nu se stinge.
45 Şi dacă piciorul tău îţi devine pia-
tră de poticnire, taie-l; că mai bine-ţi
este să intri în Viaţă şchiop decât să ai
amândouă picioarele şi să fii azvârlit în
gheenă, în focul cel nestins,
46unde viermele lor nu moare şi focul
nu se stinge.
47 Şi dacă ochiul tău îţi devine piatră
de poticnire, scoate-l; că mai bine-ţi
este să intri în împărăţia lui Dumne-
zeu cu un singur ochi decât să ai amân-
doi ochii şi să fii aruncat în gheena fo-
cului,
48unde viermele lor nu moare şi focul
nu se stinge.
3 Vezi nota de la Mt 5, 29.
MARCU 10 1748

49 Că fiecare cu foc se va săra, aşa cum 8 şi cei doi vor fi un trup; aşa că nu mai
orice jertfă se va săra cu sare4 . sunt doi, ci un singur trup.
50 Bună este sarea; dar dacă sarea îşi 9 Aşadar, ceea ce a unit Dumnezeu,
pierde gustul, cu ce o veţi drege? Aveţi omul să nu despartă”.
sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu 10 Şi în casă ucenicii L-au întrebat din
alţii!” nou despre aceasta.
11Şi El le-a zis: „Oricine-şi va lăsa fe-
meia şi va lua alta, săvârşeşte adulter
10 cu ea.
12 Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul şi
Despre divorţ. Iisus binecuvin- se va mărita cu altul, adulter săvâr-
tează copiii. Tânărul bogat. A şeşte”.
treia vestire a Patimilor. Cererea
fiilor lui Zevedeu. Vindecarea lui 13 Şi aduceau la El copii, ca să Se atingă
Bartimeu orbul. de ei; dar ucenicii îi certau pe cei ce-i
aduceau.
1 Şi sculându-Se de acolo, a venit în ho-
tarele Iudeii, de cealaltă parte a Iorda- 14 Iar Iisus, văzând, S’a supărat şi le-
nului; şi mulţimile s’au adunat iarăşi a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi
la El şi El iarăşi le învăţa, după cum Îi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este
era obiceiul. împărăţia lui Dumnezeu.
2 Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, 15 Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi
ispitindu-L, dacă unui bărbat îi este în- împărăţia lui Dumnezeu ca un copil,
găduit să-şi lase femeia. nu va intra în ea”.
3Iar El, răspunzând, le-a zis: „Ce v’a 16 Şi luându-i în braţe,
Şi-a pus mâinile
poruncit Moise?” pe ei şi i-a binecuvântat1 .
4 Iar ei au zis: „Moise i-a dat voie să-i Şi pe când ieşea El în drum, un ins a
17

scrie carte de despărţire şi s’o lase”. alergat la El şi, îngenunchind înainte-

I, Îl întreba: „Învăţătorule bun, ce să
5 Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Din
fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
pricina învârtoşării inimii voastre v’a
scris el porunca aceasta; 18 Iar Iisus i-a răspuns: „De ce-Mi spui
bun? Nimeni nu este bun, fără numai
6 dar de la’nceputul făpturii, bărbat şi
unul Dumnezeu.
femeie i-a făcut Dumnezeu:
19 Cunoşti poruncile: Să nu ucizi, să nu
7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi
te desfrânezi, să nu furi, să nu mărtu-
pe mama sa şi se va lipi de femeia sa
riseşti strâmb, să nu păgubeşti pe ni-
4 După Legea Veche, prinoasele de pâine şi meni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama
carne trebuiau sărate înainte de a fi aduse la al- ta”.
tar (cf. Lv 2, 13). Dacă sarea dă gust şi conservă,
focul purifică şi sfinţeşte (Iisus va boteza cu Duh 1 Structura textului original sugerează două

Sfânt şi cu foc, Mt 3, 11). Spre a deveni prinos nuanţe: formula rostită (şi prezumată) a binecu-
plăcut lui Dumnezeu, omul trebuie să se purifice vântării este însoţită de gestul punerii mâinilor;
prin toate încercările pe care Creatorul i le tri- Iisus nu-i binecuvintează pe toţi copiii deodată,
mite sau le îngăduie. ci unul câte unul.
MARCU 10 1749

20 Iar el I-a zis: „Învăţătorule, pe toate 29 Iisus a răspuns: „Adevăr vă gră-

acestea le-am păzit din tinereţea mea”. iesc: Nu este nimeni care să-şi fi lăsat
21 Iar Iisus, cătând la el cu luare-
casă sau fraţi sau surori sau mamă sau
aminte, l-a îndrăgit şi i-a zis: „Un lu- tată sau copii sau ţarine pentru Mine
cru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce şi pentru Evanghelie
ai şi dă-le săracilor şi vei avea comoară 30 şi să nu primească însutit – acum,
în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi-Mi în vremea aceasta de prigoniri – case
urmează Mie”. şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţa-
rine; iar în veacul ce va să vină, viaţă
22 Dar el, întristându-se de cuvântul
veşnică.
acesta, a plecat mâhnit, fiindcă avea
31 Şi mulţi din cei dintâi vor fi la urmă,
multe bogăţii.
şi cei din urmă, întâi”.
23 Şi Iisus, uitându-Se în jur, le-a zis
32 Şi erau pe drum, suindu-se la Ie-
ucenicilor Săi: „Cei ce au bogăţii, cât de
rusalim, şi Iisus mergea înaintea lor.
greu vor intra ei în împărăţia lui Dum-
Şi ei erau uimiţi: şi cei ce mergeau în
nezeu!”
urma Lui se temeau. Şi iarăşi luându-i
24 Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele cu El pe cei doisprezece, a început să le
Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a spună cele ce aveau să I se întâmple:
zis: „Fiilor, cât de greu le este celor ce 33 „Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul
se încred în bogăţii să intre în împără- Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi
ţia lui Dumnezeu! cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte
2
25 Mai lesne îi este cămilei să treacă şi-L vor da pe mâna păgânilor
prin urechile acului decât bogatului să 34 şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L
intre în împărăţia lui Dumnezeu!” vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei
26 Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau zile va învia”.
unii către alţii: „Şi cine poate să se 35 Şi au venit la El Iacob şi Ioan, fiii
mântuiască?. . . ”. lui Zevedeu, zicându-I: „Învăţătorule,
voim să ne faci ceea ce-ţi vom cere”.
27 Iisus, privind la ei cu luare-aminte,
le-a zis: „La oameni lucrul acesta e cu 36 Iar El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?”
neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Că la 37 Iar ei I-au zis: „Dă-ne să şedem unul
Dumnezeu toate sunt cu putinţă”. de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta,
întru slava Ta”.
28 Şi a început Petru a-I zice: „Iată, noi
pe toate le-am lăsat şi ţi-am urmat ţie”. 38 Dar Iisus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce
cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl
2 O seamă de preoţi şi teologi din zilele noastre beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu
încă mai discută pe seama acestui cuvânt, în sen- care Eu Mă botez?”
sul că n’ar fi vorba de cămilă, ci de odgon. Confu-
39 Iar ei I-au zis: „Putem”. Şi Iisus le-a
zia vine de acolo că în greaca veche există două
cuvinte învecinate care uneori se pronunţă la fel: zis: „Într’adevăr, paharul pe care Eu îl
kámilos – kámilos, dar se scriu diferit: kámelos beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu
= cămilă şi kámylos = odgon. Fireşte, orice hiper- Mă botez vă veţi boteza,
bolă absolutizează imaginea şi implică absurdul,
dar tocmai în aceasta constă puterea ei: cămila, 40 dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-
pe lângă toate celelalte, are şi cocoaşă. a stânga Mea nu este al Meu a da, ci
MARCU 11 1750

celor pentru care s’a pregătit”3 . voieşti să-ţi fac?” Iar orbul I-a răspuns:
41 Şi auzind cei zece, au prins a se su- „Să-mi capăt vederea, Învăţătorule!”
păra pe Iacob şi pe Ioan. 52 Iar Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta

42 Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis:

te-a mântuit!” Şi îndată şi-a căpătat
„Ştiţi că cei ce se socotesc conducători vederea şi-I urma lui Iisus pe cale.
ai neamurilor domnesc peste ele şi cei
mari ai lor le stăpânesc;
11
43 dar între voi să nu fie aşa, ci cel ce va
vrea să fie mare între voi, să fie slujito-
Intrarea în Ierusalim. Smochinul
rul vostru,
blestemat. Alungarea vânzători-
44 şi cel ce va vrea să fie întâiul între lor din templu. Puterea credinţei.
voi, să le fie tuturor slugă; Despre botezul lui Ioan şi autori-
45 că nici Fiul Omului n’a venit să I se tatea lui Iisus.
slujească, ci să slujească şi să-Şi dea 1 Şi când s’au apropiat de Ierusalim,
viaţa răscumpărare pentru mulţi”. la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele
46 Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind El Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii
din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mul- Săi
ţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Ti- 2 şi le-a zis: „Mergeţi în satul care este
meu, şedea cerşind la marginea dru- în faţa voastră şi, intrând în el, îndată
mului. veţi afla un mânz legat, pe care nici un
47 Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, om n’a şezut până acum. Dezlegaţi-l şi
a început să strige şi să zică: „Iisuse, aduceţi-l.
Fiul lui David, miluieşte-mă!” 3 Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi

48 Şi mulţi îl certau, ca să tacă; el însă

aceasta?, spuneţi-i: Domnul are trebu-
cu mult mai tare striga: „Fiule al lui inţă de el. Şi îndată îl va trimite aici”.
David, miluieşte-mă!” 4 Deci s’au dus şi au găsit mânzul legat
la drum în faţa unei porţi şi l-au dezle-
49 Şi Iisus, apropiindu-Se, a zis:
gat.
„Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb,
zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te; te 5 Şi unii din cei ce şedeau acolo le-au
cheamă. . . ”. zis: „Ce faceţi?, de ce dezlegaţi mân-
zul?”
50 Iar orbul, lepădându-şi haina de pe
el şi sărind în picioare, a venit la Iisus. 6 Iar ei le-au răspuns aşa cum le spu-
sese Iisus; şi aceia i-au lăsat.
51 Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: „Ce
7 Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus
3 Fericirea de apoi nu depinde de niscaiva fa- hainele pe mânz şi Iisus a şezut deasu-
voruri divine prestabilite, ci de credinţa, faptele pra.
şi gândurile celor judecaţi şi care astfel îşi vor
determina ei înşişi poziţia meritată în împărăţia 8 Şi mulţi îşi aşterneau hainele’n cale,
cerurilor. „Eu nu pot să fac de la Mine nimic; pre- iar alţii aşterneau ramuri tăiate din
cum aud, judec, iar judecata Mea este dreaptă” câmp.
(In 5, 30), în sensul că faptele omului au ajuns în
mâna Tatălui, iar Acesta I le predă Fiului spre 9 Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce ve-
judecată. neau în urmă strigau: „Osana! Bine-
MARCU 11
cuvântat este Cel ce vine întru numele
Domnului!
10 Binecuvântată este împărăţia care
vine, a părintelui nostru David! Osana
întru cei de sus!”
11 Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în
templu; şi după ce S’a uitat la toate de
jur-împrejur, fiind vremea spre seară a
ieşit spre Betania împreună cu cei doi-
sprezece.
12 Şi a doua zi, pe când ieşeau din Be-
tania, El a flămânzit.
13 Şi văzând de departe un smochin
care avea frunze, S’a dus acolo să vadă
dacă va găsi ceva în el; şi ajungând la
smochin, n’a găsit nimic decât frunze;
că încă nu era vremea smochinelor.
14 Şi vorbindu-i, i-a zis: „De-acum îna-
inte, roadă din tine nimeni în veac să
nu mănânce!” Iar ucenicii Săi auzeau.
15 Şi au venit în Ierusalim. Şi intrând
în templu, a început să-i dea afară pe
cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau
în templu, iar mesele schimbătorilor de
bani şi scaunele neguţătorilor de po-
rumbei le-a răsturnat.
16 Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni
cu vreun vas prin templu1 .
17 Şi-i învăţa şi le spunea: „Oare nu
este scris: Casa Mea, casă de rugă-
ciune se va chema pentru toate neamu-
rile? Voi însă aţi făcut-o peşteră de tâ-
lhari. . . ”.
18 Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi
căutau cum să-L piardă. Că se temeau
de El, pentru că toată mulţimea era ui-
mită de învăţătura Lui.
19 Iar când s’a făcut seară, au ieşit
afară din cetate.
1 Curtea templului – în special aria prozeliţi-
lor – era deseori folosită drept pasaj între oraş şi
Muntele Măslinilor. Vezi nota de la Mt 21, 13.
1751
20 A doua zi dimineaţa, trecând pe
acolo, au văzut smochinul uscat din ră-
dăcini.
21 Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a
zis: „Învăţătorule, iată, smochinul pe
care l-ai blestemat s’a uscat. . . ”.
22Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Aveţi
credinţă în Dumnezeu.
23 Adevăr vă spun că cel ce i-ar zice
muntelui acestuia: Ridică-te şi te
aruncă în mare!, şi nu se va îndoi în
inima lui, ci va crede că ceea ce spune
se va face, fi-va lui orice va zice.
24 De aceea vă spun: Pe toate câte le
cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi
şi primit2 , şi le veţi avea.
25 Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi
orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi
Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte
vouă greşalele voastre.
26 Iar dacă voi nu iertaţi,
nici Tatăl vos-
tru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă
2 Într’o seamă de variante manuscrise: „le
veţi primi”, ceea ce trădează preferinţa copişti-
lor pentru forma lamvánete a verbului lamváno
= a primi, ca exprimând o succesiune logică. În
opţiunea de faţă e vorba însă de simultaneitatea
teo-logică a verbului (aoristul elávete) din cele-
lalte variante, care pune accentul pe extraordi-
nara putere a credinţei pure, aceea care-şi re-
alizează obiectul prin ea însăşi, fără mijlocirea
sau implicarea nădejdii. În felul acesta, rugăciu-
nea nu mai este o simplă cerere, ci o permanentă
mulţumire. La învierea lui Lazăr, Iisus Îi mulţu-
meşte Părintelui înainte de a săvârşi minunea,
ca şi cum ea ar fi fost săvârşită (vezi In 11, 41 şi
nota). Într’o rugăciune liturgică I se mulţumeşte
lui Dumnezeu pentru că „ne-a dăruit împărăţia
ce va să fie”. În Euharistie, actul prefacerii e pre-
cedat (nu urmat) de mulţumire (ca şi în cântarea
paralelă: „Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne ru-
găm Ţie”). Apostolul Pavel afirmă că ceea ce pen-
tru noi este virtual, pentru Dumnezeu este real:
o făgăduinţă a lui Dumnezeu devine realitate în
chiar clipa când El a rostit-o (vezi Rm 4, 17 şi
nota; de asemenea, nota de la Evr 11, 1) şi tot
aşa trebuie s’o considerăm şi noi prin credinţă.
MARCU 12 1752

greşalele”. Şi la vremea cuvenită a trimis la lu-

2

27 Şi au venit iarăşi în Ierusalim. Şi în

crători un slujitor ca să ia de la ei din
timp ce Iisus umbla prin templu, au ve- roada viei.
nit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii 3 Iar ei, prinzându-l, l-au bătut şi i-au
3
28 şi I-au zis: „Cu ce putere faci tu
dat drumul fără nimic.
acestea? Sau cine ţi-a dat ţie această 4 Şi din nou a trimis la ei un slujitor,
putere de a le face?” dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au
29 Iar Iisus le-a zis: „Vă voi întreba şi
spart capul şi l-au izgonit cu ocară.
Eu un cuvânt; răspundeţi-Mi, şi vă voi 5 Şi a trimis un altul. Dar şi pe acela
spune şi Eu cu ce putere fac acestea: l-au ucis; şi pe mulţi alţii, pe unii i-au
bătut, iar pe alţii i-au omorât.
30 Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau
de la oameni? Răspundeţi-Mi!” 6 Încă îl mai avea pe un fiu al său iu-
bit, şi în cele din urmă l-a trimis la lu-
31 Şi ei se chibzuiau între ei, zicând:
crători spunându-şi: De fiul meu se vor
„Dacă noi vom zice: Din cer!, El va
ruşina.
spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat cre-
zare?; 7 Dar acei lucrători au zis între ei:
Acesta este moştenitorul; veniţi să-l
32 dar de vom zice: De la oameni. . . ”.
omorâm, şi moştenirea a noastră va
Se temeau de mulţime, fiindcă toţi so-
fi. . .
coteau că Ioan a fost cu adevărat profet.
8 Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi
33 Şi răspunzând, I-au zis: „Nu l-au aruncat afară din vie.
ştim. . . ”. Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu
9 Ce va face dar stăpânul viei?: Va veni
vă spun cu ce putere fac acestea!. . . ”.
şi pe lucrători îi va pierde, iar via o va
da pe seama altora.
Oare nici scriptura aceasta n’aţi
10
12 citit-o: Piatra pe care au nesocotit-o
ziditorii, aceasta a ajuns în capul un-
Parabola lucrătorilor nevrednici. ghiului;
Banul cezarului. Despre învierea
11 de la Domnul s’a făcut aceasta şi este
morţilor. Cea mai mare poruncă.
minunată în ochii noştri?”
Fiu şi Domn al lui David. Banul vă-
duvei. 12 Şi căutau să-L prindă, dar se temeau
de popor; fiindcă înţeleseseră că împo-
1 Şi a început să le vorbească în
triva lor a spus parabola. Şi lăsându-L,
parabole: „Un om a sădit o vie, a
s’au dus.
împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea
teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama 13 Şi au trimis la El pe unii din farisei şi
lucrătorilor şi s’a dus departe. din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt.
14 Iar ei, venind, I-au zis: „Învăţăto-
3 Şi aici, puterea înseamnă nu numai capaci- rule, ştim că adevărat eşti şi nu-ţi pasă
tatea de a face minuni, ci şi autoritatea extra-
de nimeni, fiindcă tu nu cauţi la faţa
umană cu care este învestit cel care le face (fa-
riseii Îl învinuiau pe Iisus că-i scoate pe demoni oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea
prin căpetenia acestora). lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie
MARCU 12
cezarului, sau nu? Să dăm, sau să nu
dăm?”
15 El însă, cunoscându-le făţărnicia, le-
a zis: „De ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un
dinar ca să-l văd”.
16 Şi I-au adus. Şi i-a întrebat Iisus:
„Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe
el?” Iar ei I-au zis: „Ale cezarului”.
17 Iar Iisus a zis: „Daţi-i cezarului pe
cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu pe
cele ale lui Dumnezeu!” Şi s’au minu-
nat de El.
18 Şi au venit la El saducheii, care spun
că nu este înviere, şi L-au întrebat, zi-
când:
19 „Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris
că dacă moare fratele cuiva şi-şi va lăsa
femeia fără copii, pe femeia lui s’o ia
fratele său şi să-i ridice urmaş fratelui
mort.
20 Şi erau şapte fraţi. Şi cel dintâi şi-
a luat femeie, dar a murit fără să lase
urmaş;
21 şi a luat-o cel de-al doilea şi a murit
fără să lase urmaş; tot aşa şi al treilea;
22 şi au luat-o toţi şapte şi n’au lăsat
urmaş. În urma tuturor a murit şi fe-
meia.
23 La înviere, când vor învia, a căruia
dintre ei va fi femeia? Că toţi şapte au
avut-o de soţie”.
24 Şi le-a zis Iisus: „Oare nu rătăciţi voi
din pricina aceasta, că nu ştiţi Scriptu-
rile, nici puterea lui Dumnezeu?
25 Căci atunci când vor învia din morţi,
nici nu se mai însoară, nici nu se mai
mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri.
26 Iar despre morţi, că vor învia, n’aţi
citit oare în cartea lui Moise, când i-a
vorbit Dumnezeu din rug1 , zicând: Eu
1 Trimitere la momentul relatat în Iş 3, 2-6,
1753
sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumne-
zeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob?
27 Dumnezeu nu este Dumnezeul celor
morţi, ci al celor vii. Prin urmare, mult
rătăciţi voi!”
28 Şi unul dintre cărturari, care-i au-
zise luându-se între ei la întrebări şi
văzând că bine le-a răspuns El, s’a
apropiat de El şi L-a întrebat: „Care
poruncă este întâia din toate?”
29 Iisus i-a răspuns că întâia este:
„Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul
nostru este singurul Domn;
30 şi: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul
tău din toată inima ta, din tot sufle-
tul tău, din tot cugetul tău şi din toată
puterea ta. Aceasta este cea dintâi po-
runcă.
31 Iar a doua este aceasta: Să iubeşti pe
aproapele tău ca pe tine însuţi. Altă
poruncă mai mare decât aceasta nu
este”.
32 Şi I-a zis cărturarul: „Bine, Învăţă-
torule; adevărat ai spus că unul este
Dumnezeu şi nu este altul în afară de
El.
33 Şi să-L iubeşti pe El din toată inima,
din tot sufletul, din tot cugetul şi din
toată puterea şi să-l iubeşti pe aproa-
pele tău ca pe tine însuţi este mai
mult decât toate arderile-de-tot şi de-
cât toate jertfele”.
34 Iar Iisus, văzând că a răspuns cu
înţelepciune, i-a zis: „Nu eşti departe
de împărăţia lui Dumnezeu!” Şi nimeni
nu mai îndrăznea să-I pună întrebări.
35 Şi’n timp ce învăţa în templu, Iisus
dădea răspunsuri2 , zicând: „Cum de
când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din lumina
unui rug care ardea fără să se mistuie.
2 Răspundea la întrebări din popor, indiferent
dacă în mulţime se aflau sau nu şi cărturari.
MARCU 13 1754

spun cărturarii că Hristos este fiul lui 13

David?
36 Însuşi David a spus întru Duhul Profeţia despre dărâmarea Ierusa-
Sfânt: Zis-a Domnul către Domnul limului. Sfârşitul lumii şi venirea
meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce-i Fiului Omului. Parabola smochi-
voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut pi- nului prevestitor. Îndemn la pri-
cioarelor Tale. veghere.
1 Şi pe când ieşea El din templu, unul
37 Aşadar însuşi David Îl numeşte pe dintre ucenicii Săi I-a zis: „Priveşte,
El Domn; atunci, de unde până unde Învăţătorule, ce pietre!, ce zidiri!. . . 1 ”.
este fiul lui?. . . ”. Şi multă mulţime Îl
2 Dar Iisus i-a zis: „Vezi tu aceste zi-
asculta cu bucurie.
diri măreţe?: Piatră pe piatră nu va
38 Şi le spunea în învăţătura Sa: rămâne din ele, care să nu se risi-
„Feriţi-vă de cărturari, cărora le place pească”.
să se plimbe în haine lungi şi să fie sa- 3 Şi şezând El pe Muntele Măslinilor,
lutaţi în pieţe în faţa templului, Petru, Iacob, Ioan şi
39 şi să stea pe scaunele din faţă în si- Andrei L-au întrebat numai ei între ei:
nagogi şi pe locurile cele dintâi la os- 4 „Spune-ne când vor fi acestea? Şi care
peţe, va fi semnul când toate acestea va fi să
se plinească?”
40 ei, care mănâncă de istov ca-
sele văduvelor şi cu făţărnicie se ro- 5 Iar Iisus a început să le spună: „Luaţi
agă’ndelung; aceştia mai mare osândă- aminte, să nu vă amăgească cineva.
şi vor lua”. 6 Că mulţi vor veni în numele Meu, zi-
3 când: Eu sunt!, şi pe mulţi îi vor amăgi.
41 Şi şezând în faţa cutiei milelor , Ii-
sus privea cum mulţimea aruncă bani 7 Iar când veţi auzi de războaie şi de
în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult. zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi,
căci ele trebuie să fie; dar încă nu va fi
42 Şi venind o văduvă săracă, a aruncat sfârşitul.
doi bănuţi, adică un codrant.
8 Şi neam peste neam se va ridica şi
43 Şi chemându-i la Sine pe ucenicii împărăţie peste împărăţie; cutremure
Săi, le-a zis: „Adevăr vă grăiesc că vor fi pe alocuri, şi foamete şi tulburări
această văduvă săracă a aruncat în cu- vor fi. Acestea sunt începutul durerilor
tia milelor mai mult decât au aruncat naşterii2 .
toţi ceilalţi. 1 Splendidele clădiri din incinta templului, că-
44 Pentru că toţi au aruncat din priso- rora Iisus le prevestise dărâmarea (ceea ce se va
sul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a pus întâmpla în anul 70).
2 Vezi nota de la Mt 24, 8. Cataclismele umane
tot ce avea, totul de la gura ei”. şi cosmice preced nu numai sfârşitul lumii, ci
şi naşterea ei din nou (cf. Mt 19, 28). În felul
acesta, ele ies de sub incidenţa absurdului şi ca-
3 Vistieria în care se depuneau danii atât pen- pătă o finalitate, aşa cum durerile femeii însăr-
tru nevoile templului, cât şi pentru opere de ca- cinate capătă sens prin bucuria de a se naşte un
ritate. om pe lume (In 19,21).
MARCU 13 1755

9 Luaţi seama la voi înşivă. Că din 20 Şi dacă Domnul n’ar fi scurtat zilele
pricina Mea vă vor da în adunări şi acelea, nici un trup n’ar mai scăpa; dar
veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta îna- El a scurtat acele zile de dragul celor
intea conducătorilor şi a împăraţilor, aleşi, pe care El i-a ales.
spre mărturie lor3 . 21 Şi dacă va zice atunci cineva: Iată,
10 Şi trebuie ca mai întâi Evanghelia să aici este Hristos!, sau: Iată, acolo!, să
se propovăduiască la toate neamurile. nu credeţi.
11 Iar când vă vor duce să vă predea, 22 Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi
nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci profeţi mincinoşi şi vor face semne şi
să vorbiţi ceea ce vi se va da vouă în minuni ca să-i ducă în rătăcire, de se
ceasul acela. Că nu voi sunteţi cei ce poate, pe cei aleşi.
veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. 23 Dar voi luaţi seama! Iată, pe toate

12 Şi frate pe frate va da la moarte, şi vi le-am spus de mai’nainte.

tată pe fiu; şi copiii se vor răzvrăti îm- 24 Ci în acele zile, după necazul acela,
potriva părinţilor şi-i vor ucide. soarele se va întuneca şi luna nu-şi va
13 Şi de toţi veţi fi urâţi din pricina nu-
mai da lumina.
melui Meu; dar cel ce va răbda până la 25 Şi stelele vor cădea din cer şi puterile
sfârşit, acela se va mântui. cele din ceruri se vor clătina.
14 Iar când veţi vedea urâciunea pus- 26 Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului
tiirii4 , cea prezisă de profetul Daniel, venind pe nori, cu putere multă şi cu
stând unde nu se cuvine – cine citeşte, slavă.
să înţeleagă –, atunci cei ce vor fi în Iu- 27 Şi atunci pe îngerii Săi îi va trimite
deea să fugă în munţi; şi pe aleşii Săi îi va aduna din cele pa-
15 şi cel ce va fi pe acoperiş să nu se tru vânturi, de la marginea pământu-
coboare, nici să intre să-şi ia ceva din lui până la marginea cerului.
casa sa; 28 Învăţaţi de la smochin parabola:

16 şi cel ce va fi în ţarină să nu se în-

Când mlădiţa lui se face fragedă şi în-
toarcă îndărăt să-şi ia haina. frunzeşte, ştiţi că vara e aproape.
29 Tot aşa şi voi, când le veţi vedea pe
17 Dar vai de cele ce vor fi însărcinate
acestea plinindu-se, să ştiţi că El este
şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!
aproape, lângă uşi.
18 Rugaţi-vă, dar, ca fuga voastră să nu
30 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta
fie iarna.
nu va trece până ce toate acestea nu
19 Că necaz va fi în zilele acelea, cum vor fi.
n’a mai fost până acum de la’nceputul 31 Cerul şi pământul vor trece, dar cu-
zidirii pe care a zidit-o Dumnezeu, şi vintele Mele nu vor trece.
nici nu va mai fi.
32 Iar despre ziua aceea şi despre cea-
3 Cel ce suferă este nu numai un martir (mar- sul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din
tor, mărturisitor) al lui Hristos în faţa persecu- cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.
torilor, dar devine – implicit – şi un martor al
acuzării la marea Judecată. 33 Luaţi aminte, privegheaţi şi vă ru-
4 Vezi nota de la Mt 24, 15. gaţi, că nu ştiţi când va fi vremea
MARCU 14
aceea.
34 E ca un om care a plecat departe, şi-a
lăsat casa, a dat puterea pe mâna slu-
gilor, fiecăruia lucrarea lui, iar porta-
rului i-a poruncit să vegheze.
35 Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi când
va veni stăpânul casei: seara, ori la
miezul nopţii, ori la cântatul cocoşilor,
ori dimineaţa;
36 ca nu cumva, venind fără veste, să vă
găsească dormind.
37 Iar ceea ce vă spun vouă le spun tu-
turor: Privegheaţi!”
14
Ungerea din Betania. Trădarea lui
Iuda. Cina cea de Taină. Rugăciu-
nea din Ghetsimani. Arestarea lui
Iisus. Iisus în faţa sinedriului. Le-
pădarea lui Petru.
1 Şi peste două zile erau Paştile şi Azi-
mele. Şi arhiereii şi cărturarii căutau
cum să-L prindă cu vicleşug, ca să-L
omoare.
2 Dar ziceau: „Nu în ziua praznicului,
ca să nu fie tulburare în popor”.
3 Şi fiind El în Betania, în casa lui Si-
mon Leprosul, în timp ce şedea la masă
a venit o femeie având un alabastru cu
mir de nard curat1 , de mare preţ; şi
spărgând vasul, a vărsat mirul pe ca-
pul Lui.
4 Dar erau unii care murmurau în si-
nea lor, zicând: „De ce s’a făcut această
risipă de mir?;
5 că mirul acesta putea să fie vândut cu
peste trei sute de dinari şi să li se dea
săracilor”. Şi murmurau împotriva ei.
1 Ulei preparat cu esenţă extrasă din rădăcină
de nard, plantă aromatică din India.
1756
6 Dar Iisus a zis: „Lăsaţi-o, de ce-i fa-
ceţi supărare? Bun lucru a făcut ea
pentru Mine.
7 Că pe săraci îi aveţi pururea cu voi
şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi,
dar pe Mine nu Mă aveţi pururea.
8 Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai
dinainte Mi-a uns trupul cu mir, spre
îngropare2 .
9Adevăr vă spun Eu vouă: Oriunde se
va propovădui Evanghelia, în toată lu-
mea, se va spune şi ce a făcut ea, spre
pomenirea ei”.
10Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei
doisprezece, s’a dus la arhierei ca să li-
L dea pe Iisus în mână.
11Şi auzind ei, s’au bucurat şi au făgă-
duit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L
dea în mâna lor la un prilej potrivit.
12 Iar în ziua cea dintâi a Azimelor,
când jertfeau Paştile, ucenicii Săi L-au
întrebat: „Unde vrei să mergem să-ţi
gătim, ca să mănânci Paştile?”
13Şi a trimis doi din ucenicii Săi şi le-a
zis: „Mergeţi în cetate şi vă va întâm-
pina un om ducând un urcior cu apă;
mergeţi după el;
14 şi acolo unde va intra el, spuneţi-
i stăpânului casei că Învăţătorul zice:
Unde este odaia în care să mănânc Paş-
tile împreună cu ucenicii Mei?
15 Iar el vă va arăta un foişor mare,
gata aşternut. Acolo să pregătiţi pen-
tru noi”.
16 Şi au ieşit ucenicii şi au venit în ce-
tate şi au găsit aşa cum le spusese El
şi au pregătit Paştile.
17Iar făcându-se seară, a venit cu cei
doisprezece.
2 Vezi nota de la Mt 26, 11.
MARCU 14 1757

18 Şi pe când şedeau la masă şi mân- 29 Iar Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi se
cau, Iisus a zis: „Adevăr vă grăiesc că vor poticni, eu unul, nu!”
unul dintre voi, care mănâncă împre- 30 Şi i-a zis Iisus: „Adevăr îţi grăiesc că
ună cu Mine, Mă va vinde”. astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte
19 Ei au început să se întristeze şi să- de a cânta cocoşul de două ori, tu de
I zică unul câte unul: „Nu cumva sunt trei ori te vei fi lepădat de Mine”.
eu?. . . ”. 31 El însă spunea cu mai mare stăru-

20 Iar El le-a zis: „Unul din cei doispre- inţă: „Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu
zece, care întinge cu mine în blid. Te voi tăgădui!. . . ”. Şi tot aşa spuneau
toţi.
21 Că Fiul Omului merge cum este scris
32 Şi au venit într’un loc al cărui nume
despre El; dar vai acelui om prin care
este Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor
Fiul Omului este vândut! Bine era de
Săi: „Şedeţi aici până ce Mă voi ruga”.
omul acela dacă nu s’ar fi născut!”
33 Şi i-a luat cu El pe Petru şi pe Iacob
22 Şi pe când mâncau, Iisus a luat pâine
şi pe Ioan; şi a început a Se tulbura şi
şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat şi
a Se mâhni
a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Tru-
34 şi le-a zis: „Întristat de moarte Îmi
pul Meu”.
este sufletul. . . Rămâneţi aici şi prive-
23 Şi luând paharul, mulţumind, le-a
gheaţi”.
dat şi au băut din el toţi;
35 Şi mergând puţin mai înainte, a că-
24 şi le-a zis: „Acesta este Sângele Meu, zut cu faţa la pământ şi Se ruga ca, de
al Legii celei noi, carele pentru mulţi se este cu putinţă, ceasul acela să treacă
varsă. pe-alături de El.
25 Adevăr vă grăiesc că de acum nu voi 36 Şi zicea: „Avva, Părinte, toate-ţi
mai bea din rodul viţei până în ziua sunt cu putinţă. Depărtează paharul
aceea când îl voi bea, nou, întru împă- acesta de la Mine!. . . Dar fie nu ce vo-
răţia lui Dumnezeu”. iesc Eu, ci ce voieşti Tu!”
26 Şi după ce au cântat imnuri, au ieşit 37 Şi a venit şi i-a găsit dormind şi i-a
la Muntele Măslinilor. zis lui Petru: „Simone, dormi? Un ceas
n’ai fost în stare să priveghezi?. . .
27 Şi le-a zis Iisus: „În această noapte
toţi vă veţi poticni3 , că scris este: Bate- 38 Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu in-
voi păstorul şi se vor risipi oile; traţi în ispită. Că duhul este osârdui-
tor, dar trupul neputincios.”
28 dar după ce voi învia, voi merge mai
39 Şi mergând iarăşi, S’a rugat spu-
înainte de voi în Galileea”.
nând acelaşi cuvânt.
3 Iisus prevede şi prezice lepădarea nu numai
40 Şi din nou venind, i-a găsit dormind;
a lui Petru (vezi mai jos), ci a tuturor ucenici-
că ochii le erau îngreuiaţi; şi nu ştiau
lor, aşa cum ne este relatată în Mt 26, 56 şi Mc
14, 50. Poticnirea însă nu înseamnă prăbuşire ce să-I răspundă.
totală şi iremediabilă, ci o cădere temporară, de- 41 Şi a venit a treia oară şi le-a zis: „De-
seori provocată de o cauză externă şi neînţeleasă
acum dormiţi şi odihniţi-vă!. . . Destul!
(în speţă, refuzul lui Iisus de a Se salva prin in-
tervenţia Tatălui – Mt26, 53 –, aşa cum, ome- A sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este
neşte, ar fi fost de aşteptat). dat în mâinile păcătoşilor.
MARCU 14
42 Sculaţi-vă să mergem. Iată, s’a apro-
piat cel care M’a vândut”.
43 Şi îndată, în timp ce El încă vorbea,
a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei
doisprezece, şi cu el o gloată cu săbii şi
cu ciomege, de la arhierei, de la cărtu-
rari şi de la bătrâni.
44 Iar trădătorul le dăduse semn, zi-
când: „Cel pe care-l voi săruta, acela
este. Prindeţi-l şi duceţi-l sub pază”.
45 Şi venind îndată şi apropiindu-se de
El, I-a zis: „Învăţătorule!. . . ”. Şi L-a
sărutat.
46 Iar ei au pus mâna pe El şi L-au
prins.
47 Unul din cei care stăteau pe lângă
El, scoţând sabia, a lovit-o pe sluga ar-
hiereului şi i-a tăiat urechea.
48Şi răspunzând, Iisus le-a zis: „Ca la
un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege,
ca să Mă prindeţi.
49 În fiecare zi eram la voi în templu,
în-
văţând, şi nu M’aţi prins. Dar acestea
sunt ca să se plinească Scripturile”.
50 Atunci, părăsindu-L, toţi au fugit4 .
51 Iar un tânăr mergea după El, înve-
lit într’un cearşaf pe trupul gol; şi l-au
prins,
52 dar el, lăsând cearşaful, a fugit gol5 .
53 Şi L-au dus pe Iisus la arhiereu; şi
s’au adunat toţi arhiereii şi bătrânii şi
cărturarii.
54 Iar Petru, de departe, a mers după El
până înlăuntru în curtea arhiereului;
şi şedea cu slugile, încălzindu-se la foc.
4 Este
vorba de ucenici.
5 Acest amănunt este relatat numai de Marcu.
Numeroşi comentatori sunt de părere că tânărul
era însuşi viitorul evanghelist, martor ocular al
evenimentului.
1758
55 Arhiereii şi tot sinedriul căutau
mărturie împotriva lui Iisus, ca să-L
omoare, dar nu găseau.
56 Că mulţi mărturiseau mincinos îm-
potriva Lui, dar mărturiile nu se potri-
veau.
57 Şi ridicându-se unii, au dat mărturie
mincinoasă împotriva Lui, zicând:
58 „Noi l-am auzit spunând aşa: Voi dă-
râma acest templu făcut de mână şi
în trei zile voi clădi altul, nefăcut de
mână”.
59 Dar nici aşa, mărturia lor nu era la
fel.
60 Şi sculându-se arhiereul în mijloc, L-
a întrebat pe Iisus, zicând: „Nimic nu
răspunzi la tot ce mărturisesc aceştia
împotriva ta?”
61 Iar El tăcea şi nu răspundea ni-
mic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi
I-a zis: „Eşti tu Hristosul, fiul Celui-
Binecuvântat?”
62 Iar Iisus i-a zis: „Eu sunt, şi-L
veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a
dreapta Puterii6 şi venind pe norii ce-
rului”.
63 Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a
zis: „Ce trebuinţă mai avem de mar-
tori?
64 Aţi auzit blasfemia! Ce părere
aveţi?. . . ”. Iar ei toţi au judecat că
vrednic e de moarte.
65 Şi au început unii să-L scuipe şi să-I
acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi
să-I zică: „Profeţeşte!. . . ”. Şi slugile Îl
băteau cu palmele peste obraz.
66 Şi pe când Petru era jos în curte, a
venit una din slujnicele arhiereului
6 De-a
dreapta Tatălui, unde Iisus Se va aşeza
după înălţarea Sa la cer; pe norii cerului va veni
la sfârşitul veacurilor (Mt 24, 30), în toată măre-
ţia Sa.
MARCU 15
67 şi văzându-l pe Petru încălzindu-se,
s’a uitat la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu
Iisus Nazarineanul!”
68 El însă a tăgăduit, zicând: „Nici că
ştiu, nici că înţeleg ce spui”. Şi a ieşit
afară în faţa curţii; şi a cântat cocoşul.
69 Iar slujnica, văzându-l, a început
iarăşi să le spună celor de faţă că şi
acesta este dintre ei.
70 Iar el din nou a tăgăduit. Şi după
puţin timp, cei de faţă i-au zis iarăşi
lui Petru: „Cu adevărat eşti dintre ei,
că eşti galileean şi graiu-ţi este asemă-
nător”.
71 Iar el a început să se blesteme şi să
se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta de
care-mi vorbiţi. . . ”.
72 Şi îndată cocoşul a cântat a doua
oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cu-
vântul pe care i-l spusese Iisus: „Îna-
inte de a cânta cocoşul de două ori, tu
de trei ori te vei fi lepădat de Mine”. Şi
a’nceput să plângă.
15
Iisus în faţa lui Pilat. Judecata
şi osânda. Încununarea cu spini.
Răstignirea şi îngroparea.
1 Şi, dimineaţa, arhiereii au ţinut
de’ndată sfat cu bătrânii, cu cărturarii
şi cu tot sinedriul; şi după ce L-au le-
gat pe Iisus, L-au dus şi i L-au predat
lui Pilat.
2 Şi Pilat L-a întrebat: „Tu eşti împă-
ratul Iudeilor?” Iar El, răspunzându-i,
a rostit: „Tu o spui”.
3 Şi arhiereii Îl învinuiau de multe.
4 Şi Pilat L-a întrebat, zicând: „Nu răs-
punzi nimic? Vezi câte spun ei împo- mentul cavaleriştilor romani, simulând o hla-
triva ta”. midă regală.
1759
5 Dar Iisus n’a mai răspuns nimic, aşa
încât Pilat se mira.
6 Iar de sărbătoarea Paştilor el le eli-
bera un întemniţat pe care-l cereau ei.
7 Şi era unul cu numele Baraba, închis
împreună cu nişte răsculaţi care în ră-
scoală săvârşiseră omor.
8 Şi mulţimea, strigând, a început să-i
ceară lui Pilat să facă aşa cum întot-
deauna făcea pentru ei.
9 Iar Pilat le-a răspuns, zicând: „Vreţi
să vă eliberez pe împăratul Iudeilor?”
10 Fiindcă ştia că din invidie i-L dădu-
seră arhiereii în mână.
11 Dar arhiereii au aţâţat mulţimea, ca
mai degrabă să le elibereze pe Baraba.
12 Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis:
„Ce vreţi să fac cu cel despre care ziceţi
că e împăratul Iudeilor?”
13 Ei iarăşi au strigat: „Răstigneşte-l!”
14 Iar Pilat le-a zis: „Dar ce rău
a făcut?” Iar ei mai tare strigau:
„Răstigneşte-l!”
15 Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţi-
mii, le-a eliberat pe Baraba; iar pe Ii-
sus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie
răstignit.
16 Iar ostaşii L-au dus înlăuntrul cur-
ţii, adică în pretoriu, şi au adunat toată
cohorta
1
17 şi L-au îmbrăcat în purpură ; şi îm-
pletind o cunună de spini, I-au pus-o pe
cap.
18 Şi au început să I se închine, zicând:
„Bucură-te, împăratul Iudeilor!. . . ”.
19 Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L
scuipau şi, punându-I-se în genunchi, I
se închinau.
1 Într’o pelerină roşie, purpurie, din echipa-
MARCU 15 1760

20 Şi după ce L-au batjocorit, L-au dez- 33 Iar când a fost ceasul al şaselea, în-
brăcat de purpură şi L-au îmbrăcat cu tuneric s’a făcut peste tot pământul
hainele Lui. Şi L-au dus afară ca să-L până la ceasul al nouălea.
răstignească. 34 Şi la al nouălea ceas a strigat Iisus
3
21 Şi au silit pe un trecător care venea cu glas mare: „Eloi, Eloi , lama saba-
din ţarină, pe Simon Cireneul, tatăl lui htani?”, care se tălmăceşte: „Dumne-
Alexandru şi al lui Ruf, să-I ducă cru- zeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M’ai
cea. părăsit?”
22 Şi L-au dus la locul Golgota, care se 35 Şi auzind unii din cei ce stăteau
tâlcuieşte Locul Căpăţânii. acolo, ziceau: „Vezi, îl strigă pe Ilie. . . ”.
36 Şi alergând unul, a umplut cu oţet
23 Şi I-au dat să bea vin amestecat cu
smirnă, dar El n’a luat . 2 un burete şi l-a pus într’o trestie şi I-
a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem
24 Şi L-au răstignit şi şi-au împărţit
dacă vine Ilie să-l coboare. . . ”.
hainele Lui, aruncând sorţi pe ele, care
37 Iar Iisus, strigând cu glas mare, Şi-a
ce să ia.
dat duhul.
25 Şi era ceasul al treilea când L-au răs-
38 Şi catapeteasma templului s’a
tignit.
sfâşiat în două, de sus până jos.
26 Şi vina Lui era scrisă deasupra: îm-
39 Iar sutaşul care stătea în faţa Lui,
păratul Iudeilor. văzând că El cu un astfel de strigăt Şi-
27 Şi împreună cu El au răstignit doi a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, Fiul
tâlhari, unul de-a dreapta Lui şi altul lui Dumnezeu a fost Omul Acesta!”
de-a stânga. 40 Şi erau şi femei care priveau de de-
28 Şi s’a plinit Scriptura care zice: Şi cu parte, între care şi Maria Magdalena,
cei fără de lege a fost socotit. Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui
Iosif, şi Salomeea,
29 Iar cei care treceau pe-acolo Îl defă-
imau clătinându-şi capetele şi zicând: 41 care Îl urmau şi-I slujeau pe când El
„Huo! tu, cel ce dărâmi templul şi’n era în Galileea, şi altele multe care se
trei zile îl zideşti, suiseră cu El în Ierusalim.
30 mântuieşte-te pe tine însuţi 42 Şi, făcându-se 4
seară, de vreme ce era
coborându-te de pe cruce!” vineri , care este înaintea sâmbetei,
43 a venit Iosif, cel din Arimateea, sfet-
31 Tot aşa şi arhiereii, batjocorindu-L
nic cu bun chip5 , care aştepta şi el îm-
între ei împreună cu cărturarii, ziceau:
„Pe alţii i-a mântuit, dar pe sine nu 3 Transcrierea în greceşte a cuvântului ara-

poate să se mântuiască; maic Elahi, derivat din ebraicul Elohim = Dum-

32Hristos, regele lui Israel, coboară-se
acum de pe cruce, ca să vedem şi să cre-
dem. . . ”. Şi-L ocărau şi cei răstigniţi
împreună cu El.
2 Vezi nota de la Mt 27, 34.
nezeu. Evanghelistul Matei (27, 46) îl transcrie
Eli, ceea ce explică mai uşor jocul de cuvinte pe
care-l fac ostaşii (Eli-Ilie).
4 Literal: ziua pregătirii; adică vremea în care
făceau ultimele preparative pentru sărbătoarea
de a doua zi, când nu mai era permisă nici o ac-
tivitate.
5 Consilier de vază al sinedriului, cu ireproşa-
MARCU 16 1761

părăţia lui Dumnezeu; şi, îndrăznind, 5 Şi intrând în mormânt, au văzut un

a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Ii- tânăr şezând în partea dreaptă, îmbră-
sus. cat în veşmânt alb; şi s’au înspăimân-
44 Iar Pilat s’a mirat că a şi murit; şi tat.
chemând sutaşul, l-a întrebat dacă a 6 Dar el le-a zis: „Nu vă’nspăimântaţi!
murit de mult. Pe Iisus Nazarineanul Îl căutaţi, pe
45 Şi aflând de la sutaş, i-a dăruit lui Cel răstignit. A înviat! Nu este aici.
Iosif trupul mort. Iată locul unde L-au pus.
46 Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi 7 Mergeţi însă şi spuneţi-le ucenicilor
3
coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat Săi şi lui Petru că va merge mai îna-
în giulgiu şi L-a pus într’un mormânt inte de voi în Galileea; acolo Îl veţi ve-
care era săpat în stâncă; şi a prăvălit o dea, aşa cum v’a spus”.
piatră la uşa mormântului. 8 Şi, ieşind, au fugit de la mormânt, că
47 Iar Maria Magdalena şi Maria, de tremur erau cuprinse şi de uimire;
mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. şi n’au spus nimănui nimic, fiindcă se
temeau.
Şi după ce a înviat dimineaţa, în ziua
9
16 cea dintâi a săptămânii, El i S’a arătat
întâi Mariei Magdalena, din care sco-
Învierea lui Iisus. Câteva din ară- sese şapte demoni.
tările Sale. Împuternicirea apos- 10 Mergând aceea, le-a dat de veste ce-
tolilor. Înălţarea la cer. lor ce fuseseră cu El şi care se tânguiau
1 Şi de’ndată ce a trecut ziua sâmbe- şi plângeau.
tei1 , Maria Magdalena, Maria, mama 11 Dar ei, auzind că El este viu şi că a
lui Iacob, şi Salomeea au cumpărat mi- fost văzut de ea, n’au crezut.
resme, ca să vină să-L ungă.
12 După aceea S’a arătat, sub altă înfă-
2 Şi foarte de dimineaţă, în prima zi a ţişare, la doi dintre ei, care mergeau la
săptămânii2 , au venit la mormânt în o ţarină;
răsăritul soarelui
13 şi aceia, mergând, le-au dat de veste
3 şi-şi spuneau între ele: „Cine ne va celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
prăvăli nouă piatra de la uşa mormân-
14 În cele din urmă, pe când cei unspre-
tului?”
zece şedeau la masă, El li S’a arătat şi
4 Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că
piatra, care era foarte mare, fusese 3 După numeroşi comentatori, această men-

răsturnată. ţionare specială a lui Petru denotă că el, prin le-

bilă ţinută morală; unul dintre demnitarii care
aderaseră în taină la Evanghelia propovăduită
de Iisus.
1 Adică imediat după apusul soarelui; o indi-
caţie în plus că înmormântarea se făcuse în mare
grabă.
2 Adică, la noi, Duminică dis-de-dimineaţă.
pădarea de Iisus, căzuse din apostolat şi nu mai
făcea parte din colegiul celor unsprezece. Chiar
dacă sintagma „şi lui Petru” (literal) ar însemna
„inclusiv lui Petru”, accentul rămâne acelaşi. Ca
atare, episodul relatat pe larg de Evanghelistul
Ioan în 21, 15-17 semnifică reabilitarea lui Pe-
tru, reaşezarea lui în demnitatea şi prerogati-
vele apostolice
MARCU 16 1762

i-a dojenit pentru necredinţa şi împie-

trirea inimii lor, că nu i-au crezut pe cei
ce-L văzuseră înviat.
15 Şi le-a zis:
„Mergeţi în toată lumea şi
propovăduiţi Evanghelia la toată făp-
tura.
16Cel ce va crede şi se a boteza, se va
mântui; dar cel ce nu va crede, se va
osândi.
17 Iar celor ce vor crede, aceste semne le
vor urma: în numele Meu demoni vor
izgoni, în limbi noi vor grăi,
18 şerpi vor lua în mână, şi chiar ceva
dătător de moarte de vor bea, nu-i
va vătăma; pe bolnavi mâinile-şi vor
pune, şi aceia se vor face bine”.
19Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit
cu ei, S’a înălţat la cer şi a şezut de-a
dreapta lui Dumnezeu.
20 Iar ei, plecând, au propovăduit pre-
tutindeni, Domnul lucrând împreună
cu ei şi întărind cuvântul prin semnele
ce urmau. Amin.
LUCA 1763

Evanghelia după Luca

1 din fiicele lui Aaron3 şi numele ei era

Elisabeta.
Adresare introductivă. Vestirea 6 Şi amândoi erau drepţi înaintea lui
naşterii lui Ioan Botezătorul. Bu- Dumnezeu, umblând fără prihană în
navestire. Maria la Elisabeta; cân- toate poruncile şi rânduielile Domnu-
tarea Mariei. Naşterea lui Ioan Bo- lui.
tezătorul. 7 Şi nu aveau copii, deoarece Elisabeta
1 Pentru că mulţi au încercat să alcătu- era stearpă şi amândoi erau înaintaţi
iască o istorisire a faptelor ce s’au ade- în zilele lor.
verit printre noi, 8 Şi a fost că pe când Zaharia slujea
2 aşa cum ni le-au predat cei care din- înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei
tru’nceput le-au văzut şi au fost sluji- sale,
tori ai Cuvântului, 9 după rânduiala preoţiei i-au ieşit sor-
3 tot astfel şi eu, după ce pe toate ţii să intre în templul Domnului şi să
le-am urmărit de la’nceput cu de- tămâieze.
amănuntul1 , m’am gândit că e bine să 10 Iar la ceasul tămâierii toată mulţi-
ţi le scriu pe rând, Preaputernice Teo- mea poporului era afară, rugându-se.
file2 ,
11 Şi îngerul Domnului i s’a arătat
4 pentru ca tu să cunoşti temeinicia în- stând de-a dreapta altarului tămâierii.
văţăturilor pe care le-ai primit.
12 Şi, văzându-l, Zaharia s’a tulburat şi
5 Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, frică a căzut peste el.
un preot cu numele Zaharia, din ceata
preoţească a lui Abia; iar femeia lui era 13 Iar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Za-
haria, fiindcă rugăciunea ţi-a fost as-
1 Autorul îşi întocmeşte scrierea pe baza unei cultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va
minuţioase documentări, folosind atât izvoarele naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan.
scrise (în mod sigur, Evangheliile după Matei şi
Marcu) cât şi pe cele orale (martori oculari ai eve- 14Şi-ţi va fi el bucurie şi veselie, şi
nimentelor relatate). mulţi se vor bucura de naşterea lui.
2 Teofil, nobil din Roma, proaspăt convertit

sau pe cale de convertire, este destinatarul prim

15Că mare va fi el înaintea Domnului;
şi direct al Evangheliei a treia (ca şi, ceva mai nici vin şi nici băutură tare nu va bea,
târziu, al scrierii Faptele Apostolilor). „Preapu-
ternice” e o formulă foarte politicoasă de adre- 3 Descendentă din Aaron, strămoşul şi înte-

sare, echivalentă cu „Excelenţă”. meietorul tagmei preoţeşti a lui Israel.

LUCA 1 1764

şi încă din pântecele mamei sale se va din Galileea, al cărei nume era Naza-
umple de Duh Sfânt; ret,
16 şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va în- 27 la o fecioară logodită cu un bărbat
toarce la Domnul, Dumnezeul lor; care se chema Iosif, din casa lui David;
17 şi Lui Îi va merge el înainte cu duhul iar numele fecioarei era Maria.
şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă ini- 28 Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis:
mile părinţilor spre copii şi pe cei neas- „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har,
cultători la înţelepciunea drepţilor, ca Domnul este cu tine. Binecuvântată
să-i gătească Domnului popor pregă- eşti tu între femei!”
tit”.
29 Iar ea, văzându-l, s’a tulburat de cu-
18 Şi a zis Zaharia către înger: „După vântul lui şi cugeta: „Ce fel de închi-
ce voi cunoaşte aceasta? Că eu sunt bă- nare5 poate fi aceasta?. . . ”.
trân, iar femeia mea, înaintată în zilele
30 Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Ma-
ei”.
rie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu.
19 Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Eu
31 Şi iată’n pântecele tău vei zămisli şi
sunt Gavriil, cel ce stă în faţa lui Dum-
vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema
nezeu. Şi sunt trimis să grăiesc către
Iisus.
tine şi să-ţi binevestesc acestea.
32 Acesta mare va fi şi Fiul Celui-
20 Şi pentru că n’ai crezut în cuvintele
mele, care se vor plini la vremea lor, Preaînalt Se va chema şi Domnul
iată vei fi mut şi nu vei putea vorbi Dumnezeu Îi va da tronul lui David,
până’n ziua când vor fi acestea”. părintele Său,
Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se
21
33 şi va împărăţi peste casa lui Iacob în
mira că întârzie în templu. veci şi împărăţia Lui nu va avea sfâr-
şit”.
22 Şi când a ieşit, nu putea să vor-
bească. Şi ei au înţeles că vedenie a 34 Şi a zis Maria către înger: „Cum va
văzut în templu; şi el le făcea semne şi fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de
a rămas mut. bărbat?”
23 Şi când s’au împlinit zilele slujirii 35 Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Du-
lui, s’a dus la casa sa. hul Sfânt Se va pogorî peste tine şi
puterea Celui-Preaînalt te va umbri6 ;
24 Iar după aceste zile, Elisabeta, fe-
pentru aceea şi Sfântul Care Se va
meia lui, a zămislit; şi vreme de cinci
naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va
luni s’a tăinuit, zicându-şi:
chema.
25 „Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zi-
36 Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a ză-
lele în care a socotit să-mi ridice ocara
4 mislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi
de printre oameni” .
Iar în a şasea lună, trimis a fost de la
26 5 = Salutare ceremonioasă însoţită de gest cur-

Dumnezeu îngerul Gavriil într’o cetate tenitor; la fel în versetele 40, 41 şi 44.
6 Puterea prin care Dumnezeu Se descoperă şi
4 Sterilitatea
unei femei era dezonorantă, de- creează, asemenea norului luminos de pe mun-
seori privită de societate ca o formă de pedeapsă tele Sinai (Iş 24, 1618) sau a celui de pe Tabor
divină. (Lc 9, 34).
LUCA 1
aceasta este a şasea lună pentru ea,
cea numită stearpă.
37 Că la Dumnezeu nimic nu este cu ne-
putinţă”.
38 Iar Maria a zis: „Iată, roaba Dom-
nului. Fie mie după cuvântul tău!” Şi
îngerul a plecat de la dânsa.
39 Şi în zilele acelea, sculându-se Ma-
ria, s’a dus în grabă în ţinutul muntos,
într’o cetate a lui Iuda7 ,
40 şi a intrat în casa lui Zaharia şi i s’a
închinat Elisabetei.
41 Iar când a auzit Elisabeta închinarea
Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei
şi s’a umplut Elisabeta de Duh Sfânt,
42 şi a strigat cu glas mare şi a zis: „Bi-
necuvântată eşti tu între femei şi bine-
cuvântat este rodul pântecelui tău.
43 Şi de unde mie aceasta, să vină la
mine maica Domnului meu?
44 Că iată, de cum a ajuns glasul în-
chinării tale la urechile mele, săltat-a
pruncul de bucurie în pântecele meu.
45 Şi fericită este aceea care a crezut că
se vor plini cele spuse ei de la Domnul”.
8
46 Şi a zis Maria : „Măreşte, suflete al
meu, pe Domnul,
47 şi să se bucure duhul meu de Dum-
nezeu, Mântuitorul meu,
48 că El a căutat spre smerenia roabei
Sale; că, iată, de acum mă vor ferici
toate neamurile;
49 că mi-a făcut mie mărire Cel-
Puternic – şi sfânt e numele Lui –
50 şi mila Lui în neam şi în neam spre
cei ce se tem de El.
7 Cetate a seminţiei lui Iuda. Arheologii pre-
feră s’o identifice în actuala localitate Ain Karim,
la 6 km vest de Ierusalim.
8 Cântarea Mariei e un imn de neasemănată
frumuseţe, presărat cu citate din Sfintele Scrip-
turi.
1765
51 Făcut-a faptă tare cu braţul Său,
risipit-a pe cei mândri în cugetul ini-
mii lor;
52 coborât-a pe cei puternici de pe tro-
nuri şi i-a înălţat pe cei smeriţi,
53 pe cei flămânzi i-a umplut de bună-
tăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu
mâinile goale.
54 Sprijinit-a pe Israel, sluga Sa, ca să-I
pomenească mila,
55 aşa cum le-a grăit părinţilor noş-
tri, lui Avraam şi seminţiei lui până’n
veac”.
56 Şi a rămas Maria împreună cu ea ca
la trei luni; şi s’a întors la casa ei.
57 Iar Elisabetei i s’a împlinit vremea
să nască şi a născut un fiu.
58 Şi au auzit vecinii şi rudele ei că
Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea; şi
cu ea se bucurau împreună.
59 Şi a fost că în ziua a opta au venit
să-l taie’mprejur pe prunc; şi voiau să-
l numească Zaharia, cu numele tatălui
său.
60 Şi răspunzând, mama sa a zis: „Nu!;
ci Ioan se va chema”.
61 Şi au zis către ea: „În rudenia ta nu
e nimeni care să se cheme cu numele
acesta. . . ”.
62 Şi i-au făcut semn tatălui său, cum
ar vrea el să fie numit.
63 Şi cerând o tăbliţă, el a scris: „Nu-
mele lui este Ioan”. Şi toţi s’au mirat.
64 Şi îndată gura şi limba i s’au deschis;
şi vorbea, binecuvântând pe Dumne-
zeu.
65 Şi frică i-a cuprins pe toţi vecinii lor;
şi despre lucrurile acestea s’a vorbit în
tot ţinutul muntos al Iudeii.
66 Şi toţi cei ce le-au auzit le puneau în
inima lor, zicând: „Ce va fi oare copilul
LUCA 2 1766

acesta?”. . . Că şi mâna Domnului era 2

cu el.
67Şi Zaharia, tatăl său, s’a umplut de Naşterea lui Iisus. Tăierea împre-
Duh Sfânt şi a profeţit, zicând: jur. Aducerea la templu. Dreptul
Simeon şi proorociţa Ana. Iisus, la
68 „Binecuvântat este Domnul, Dumne-
doisprezece ani, între dascălii din
zeul lui Israel, că Şi-a cercetat poporul templu.
şi l-a răscumpărat;
1 Iar în zilele acelea a ieşit poruncă de
69 şi putere mântuitoare ne-a ridicat la cezarul August să se înscrie toată lu-
din casa lui David, sluga Sa, mea1 .
70 aşa cum a grăit prin gura sfinţilor 2 Această înscriere, cea dintâi, s’a făcut
Săi profeţi din veac, pe când Quirinus guverna în Siria.
mântuire de vrăjmaşii noştri şi din
71 3 Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare
mâna tuturor celor ce ne urăsc, în cetatea sa.
72 să facă milă cu părinţii noştri şi să- 4 Şi Iosif s’a suit şi el din Galileea, din
Şi amintească de legământul Său cel cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea
sfânt, lui David, care se numeşte Betleem,
pentru că el era din casa şi din semin-
73 de jurământul cu care i S’a jurat lui
ţia lui David,
Avraam, părintele nostru;
5 ca să se înscrie împreună cu Maria,
74 fiind noi astfel izbăviţi din mâna vră- cea logodită cu el, care era însărcinată.
jmaşilor, să ne dea nouă ca, fără frică,
6 Iar pe când erau ei acolo, s’au împlinit
75 în faţa Lui să-I slujim în sfinţenie zilele ca ea să nască.
şi’n dreptate în toate zilele vieţii noas- 7 Şi L-a născut pe Fiul ei Cel Întâi-
tre. Născut2 şi L-a înfăşat şi L-a culcat în
76 Iar tu, pruncule, profet al Celui- 1 Recensământul populaţiei, în vederea stabi-
Preaînalt te vei chema, că vei merge
lirii impozitelor către statul roman.
înaintea feţei Domnului ca să-I găteşti 2 În limbajul biblic, termenul de întâi-născut
căile, nu implică în mod necesar existenţa unor fraţi
mai mici, ci se referă exclusiv la prescripţiile Le-
77să-i dai poporului Său cunoştinţa gii Vechi care-i acordau primului născut de parte
mântuirii întru iertarea păcatelor lor, bărbătească o demnitate aparte şi prerogative
speciale, sub incidenţa chiar a sacralităţii (cf.
78 prin milostivirea milei Dumnezeu- Iş 13, 2; 13, 14). Este şi motivul pentru care
lui nostru, cu care Răsăritul-cel-de- Pruncul Iisus este adus la templu (vezi mai de-
Sus ne-a cercetat. parte, versetele 22-23). În monarhia ereditară,
primul-născut devine în mod automat „Prinţ-
79 Ca să-i lumineze pe cei ce şed în întu- Moştenitor” (al tronului) şi poartă acest titlu
neric şi în umbra morţii şi să îndrepte (Delfin, Diadoh, Ţarevici), chiar dacă rămâne şi
unicul-născut; după cum un suveran se intitu-
picioarele noastre pe calea păcii”. lează ab initio, de exemplu, Ferdinand I sau Mi-
hai I, fără ca din aceasta să rezulte necesita-
80Iar copilul creştea şi se întărea cu
tea de a-i urma un al II-lea. Ca atare, expresia
duhul. Şi a fost în pustie până în ziua de faţă se cere interpretată nu numai din unghi
arătării lui către Israel. legal-juridic, ci şi duhovnicesc, aşa cum o face
LUCA 2 1767

iesle, fiindcă pentru ei nu era loc la pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat

han. în iesle.
8 Şi în ţinutul acela erau păstori care 17 Şi văzându-L, au vestit cuvântul ce
stăteau pe câmp şi-şi păzeau turma fă- li se grăise despre Copilul Acesta.
când noaptea de strajă. 18 Şi toţi cei ce au auzit se mirau de cele
9 Şi iată, îngerul Domnului a stat lângă ce le spuneau păstorii.
ei şi slava Domnului a strălucit împre-
19 Iar Maria păstra toate cuvintele
jurul lor şi ei s’au înfricoşat cu frică
acestea, punându-le întru inima ei.
mare.
20 Şi s’au întors păstorii slăvind şi lă-
10 Şi îngerul Domnului le-a zis: „Nu vă
udând pe Dumnezeu pentru toate câte
temeţi. Că, iată, vă binevestesc vouă
le-au auzit şi le-au văzut aşa cum li se
bucurie mare, care va fi pentru tot po-
spuseseră.
porul;
21 Şi când s’au împlinit opt zile şi a fost
11 că’n cetatea lui David vi S’a născut
să-L taie împrejur, I-au pus numele Ii-
azi Mântuitor, Care este Hristos Dom-
sus, aşa după cum fusese numit de în-
nul.
ger mai înainte de a Se fi zămislit El în
12 Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi pântece.
un Prunc înfăşat şi culcat în iesle”.
22 Şi când s’au împlinit zilele curăţirii
13 Şi, deodată, laolaltă cu îngerul lor după legea lui Moise, L-au dus la
s’a văzut mulţime de oaste cerească Ierusalim ca să-L pună înaintea Dom-
lăudându-L pe Dumnezeu şi zicând: nului3 ,
14 „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu
23 aşa cum este scris în legea Domnu-
şi pe pământ pace, între oameni bună- lui, că tot întâi-născutul de parte băr-
voire!” bătească va fi închinat Domnului4 ;
15 Iar după ce îngerii au plecat de la 24 şi ca să dea jertfă, aşa cum s’a zis în
ei la cer, păstorii vorbeau unii către al- legea Domnului, o pereche de turturele
ţii: „Să mergem dar până la Betleem şi sau doi pui de porumbel.
să vedem lucrul acesta ce s’a făcut, pe
care Domnul ni l-a făcut nouă cunos- 25 Şi iată, era în Ierusalim un om cu nu-
cut”. mele Simeon; şi omul acesta era drept
şi temător de Dumnezeu, aşteptând
16 Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat
mângâierea lui Israel; şi Duhul Sfânt
Apostolul Pavel. În Col 1, 15 el vorbeşte de Ii- era peste el.
sus Cel „Întâi-Născut a toată zidirea”, adică Fiul
3 Ritualul purificării era prescris numai pen-
născut din Tatăl înainte de crearea lumii. Or, e
de la sine înţeles că după cum Fiul Tatălui nu tru femei, la patruzeci de zile de la naşterea
este „cap de serie” al făpturilor, nici Iisus, Fiul pruncului (Lv 12, 2-8). Luca insistă nu numai
Mariei, nu este „cap de serie” al unor fraţi mai asupra grijii părinţilor lui Iisus de a se supune
mici. Pavel clarifică şi mai pregnant această pro- ritualurilor stabilite de lege, dar şi asupra locu-
blemă în Rm 8, 29: aleşii lui Dumnezeu (din Bi- lui unde ele se petrec, Ierusalimul, punct de por-
serică) alcătuiesc o familie în care Iisus Hristos nire şi de încheiere a activităţii mesianice.
devine „Întâiul-Născut între mulţi fraţi”. Sensul 4 Literal: „sfânt Domnului se va chema”, în

duhovnicesc e cât se poate de clar. Vezi şi Col 1, sensul că pruncul devine proprietatea lui Dum-
18; Evr 1, 6; Ap 1, 5. nezeu, pus în slujba Celui-Preaînalt.
LUCA 2 1768

26 Şi i se vestise de către Duhul Sfânt 38 Şi venind şi ea în chiar ceasul acela,

că nu va vedea moartea până ce nu-L Îi mulţumea lui Dumnezeu şi le grăia
va vedea pe Hristosul Domnului. despre El tuturor celor ce aşteptau
27 Şi din îndemnul Duhului a venit la
mântuire în Ierusalim.
templu; şi când părinţii L-au adus înlă- 39 Şi când au săvârşit toate cele după
untru pe Pruncul Iisus, ca să facă pen- legea Domnului, s’au întors în Gali-
tru El după obiceiul legii, leea, în cetatea lor Nazaret.
28 el L-a primit în braţele sale şi a bi- 40 Iar Copilul creştea şi Se întărea cu
necuvântat pe Dumnezeu şi a zis: duhul, plin de înţelepciune; şi harul lui
Dumnezeu era peste El.
29 „Acum slobozeşte în pace pe robul
Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, 41 Şi părinţii Lui mergeau în fiecare an
la Ierusalim de sărbătoarea Paştilor.
30 că văzură ochii mei mântuirea Ta
42 Iar când era El de doisprezece ani,
31 pe care ai gătit-o înaintea feţei tutu-
s’au suit la Ierusalim după obiceiul
ror popoarelor,
sărbătorii.
32 Lumină spre descoperire neamurilor
43 Şi dacă s’au sfârşit zilele, în timp ce
şi slavă poporului Tău Israel”. ei se întorceau, Copilul Iisus a rămas
33 Iar tatăl şi mama Sa se mirau de cele în Ierusalim; şi părinţii Lui nu ştiau.
ce se grăiau despre El. 44 Dar ei, socotind că El este printre că-
34 Şi i-a binecuvântat Simeon şi i-a zis lători, au mers cale de o zi; şi L-au că-
Mariei, mama Sa: „Iată, Acesta este utat printre rude şi cunoscuţi.
pus spre căderea şi spre ridicarea mul- 45 Şi, negăsindu-L, s’au întors la Ieru-
tora din Israel şi spre semn de împotri- salim căutându-L.
vire5
46 Şi a fost că după trei zile L-au aflat în
35 – şi chiar prin sufletul tău va trece templu, stând în mijlocul învăţătorilor,
sabie –6 pentru ca gândurile din multe ascultându-i şi întrebându-i.
inimi să se descopere”.
47 Şi toţi cei ce-L auzeau se minunau
36 Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fa- de priceperea şi de răspunsurile Lui.
nuel, din seminţia lui Aşer; înaintată 48 Şi, văzându-L, au rămas uimiţi, iar
în zile multe, ea trăise cu bărbatul ei mama Sa I-a zis: „Fiule, de ce ne-ai fă-
şapte ani după fecioria ei. cut una ca asta? Iată, tatăl Tău şi eu
37Văduvă, până la optzeci şi patru de Te-am căutat îngrijoraţi”.
ani, ea nu se depărta de templu, noap- 49 Şi El le-a zis: „Cum se face că Mă
tea şi ziua slujind în post şi rugăciuni. căutaţi? Oare nu ştiaţi că întru cele ale
5
Tatălui Meu trebuie să fiu?7 ”
Prin dumnezeirea Sa – neînţeleasă sau rău
înţeleasă – Iisus şi adepţii Săi vor deveni obiectul 7 În chiar faţa lui Iosif, pe care Maria îl de-
a numeroase dispute, contraziceri, contestări şi semnează drept „tată” în sensul legal şi social al
persecuţii. cuvântului, Iisus Îşi declară, pentru prima dată,
6 Ca şi Fiul ei, Maria va fi ţinta celor ce-i vor conştiinţa de Sine ca Fiu al lui Dumnezeu. Ex-
contesta fie maternitatea divină, fie perpetuita- presia „tatăl Tău” folosită aici de Maria, şi aceea
tea fecioriei; sabia e simbol al suferinţelor ei vii- de „tatăl Său”, folosită de Luca însuşi în verse-
toare. tul 33, fac parte din procedeul stilistic prin care
LUCA 3
50 Şi ei n’au înţeles cuvântul pe care l-a
grăit către ei.
51 Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret
şi le era supus. Iar mama Sa păstra
toate lucrurile acestea întru inima ei.
52 Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu
vârsta, şi cu harul la Dumnezeu şi la
oameni.
3 acestea poate Dumnezeu să-i ridice fii
Predica lui Ioan Botezătorul; măr-
turia sa despre Hristos. Botezul
Domnului. Genealogia lui Iisus.
1 Iar în al cincisprezecelea an de
domnie a cezarului Tiberiu, pe când
Ponţiu Pilat era procurator al Iudeii,
Irod, tetrarh al Galileii, şi Filip, fra-
tele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutu-
lui Trahonitidei, şi Lisanias, tetrarh al
Abilenei,
2 în vremea arhiereilor Anna şi Ca-
iafa, fost-a cuvântul lui Dumnezeu că-
tre Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
3 Şi a venit el în tot ţinutul dimprejurul
Iordanului, propovăduind botezul po-
căinţei, spre iertarea păcatelor.
4 Aşa cum s’a scris în cartea cuvinte-
lor lui Isaia profetul: Glasul celui ce
strigă în pustie: Gătiţi calea Domnu-
lui, drepte faceţi-I cărările.
5 Orice vale se va umple şi fiece munte
şi deal se va micşora; cele strâmbe se
vor face drepte1 şi căile colţuroase vor
fi netede.
Evanghelistul pregăteşte replica revelatoare a
lui Iisus; inserţia lor în text certifică ştiinţa auto-
rului de a construi ceea ce se cheamă o „lovitură
de stil”.
1 Locuri atât de accidentate, încât niciodată
n’au putut avea cărări; mântuirea îşi taie drum
chiar prin ceea ce părea imposibil.
1769
6Şi orice trup va vedea mântuirea lui
Dumnezeu.
7 Deci le spunea mulţimilor care ve-
neau să se boteze de către el: „Pui de
vipere, cine v’a învăţat să fugiţi de mâ-
nia ce va să fie?
8 Aşadar, faceţi-i pocăinţei roade vred-
nice de ea şi nu începeţi a zice în sinea
voastră: Părinte îl avem pe Avraam!,
căci vă spun eu vouă că şi din pietrele
lui Avraam.
9 Iată că securea stă la rădăcina pomi-
lor; deci, tot pomul care nu face roadă
bună se taie şi se aruncă în foc”.
10 Şi mulţimile îl întrebau, zicând:
„Aşadar, ce să facem?”
11 Iar el, răspunzând, le zicea: „Cel ce
are două haine să dea celui ce nu are,
şi cel ce are bucate să facă la fel”.
12 Şi au venit şi vameşii să se boteze
şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce să fa-
cem?”
Iar el le-a spus: „Să nu faceţi nimic
13
mai mult decât vă este rânduit”.
14 Îl întrebau însă şi ostaşii, zicând:
„Dar noi ce să facem?” Şi le-a zis: „Să
nu asupriţi pe nimeni, pe nimeni să nu-
l învinuiţi pe nedrept şi să vă mulţu-
miţi cu lefurile voastre”.
15 Iar cum tot poporul era în aşteptare
şi toţi se întrebau în inimile lor despre
Ioan: „Nu cumva el este Hristosul?”,
16 Ioan le-a răspuns tuturor, zicând:
„Eu unul vă botez cu apă, dar vine Cel
ce este mai tare decât mine, Căruia eu
nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua în-
călţămintelor; Acela vă va boteza cu
Duh Sfânt şi cu foc;
17a Cărui lopată este în mâna Lui, ca
să cureţe aria şi să adune grâul în ham-
LUCA 4
barul Său, iar pleava o va arde în foc
nestins”.
18 Şi la multe altele îndemnând, îi bi-
nevestea poporului vestea cea bună.
19 Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de
el cu privire la Irodiada, femeia lui Fi-
lip, fratele său, şi pentru toate relele
pe care le făcuse Irod,
20 tuturor acestora le-a adăugat: l-a în-
chis pe Ioan în temniţă.
21 Şi a fost că după ce s’a botezat
tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi
rugându-Se, s’a deschis cerul
22 şi Duhul Sfânt S’a pogorât peste El
în chip trupesc, ca un porumbel; şi glas
din cer s’a făcut: „Tu eşti Fiul Meu Cel
iubit, întru Tine am binevoit”.
23 Şi Însuşi Iisus era ca de treizeci de
ani când a început, El fiind, după cum
se presupunea, fiu al lui Iosif, care era
fiul lui Eli2 ,
24 fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui
Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
25 fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui
Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
26 fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui
Semei, fiul lui Iosif, fiul lui Iuda,
27 fiul lui Ioanan, fiul lui Risa, fiul lui
Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
28 fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Co-
sam, fiul lui Elmodam, fiul lui Er,
29 fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui
Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
30 fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui
Iosif, fiul lui Ionan, fiul lui Eliachim,
2 Spre deosebire de Matei (1, 1-16), care începe
genealogia de la Avraam şi o termină la Iisus,
Luca o prezintă în sens ascendent şi o duce până
la Adam, „fiul lui Dumnezeu”, spre a demonstra
că Hristos îi aparţine nu numai poporului ales,
ci omenirii întregi; Evanghelia sa capătă astfel o
dimensiune universală.
1770
31 fiul lui Melea, fiul lui Menna, fiul lui
Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
32 fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui
Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,
33 fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul
lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares,
fiul lui Iuda,
34 fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui
Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
35 fiul lui Seruh, fiul lui Ragab, fiul lui
Falec, fiul lui Ever, fiul lui Sala,
36 fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul
lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
37 fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul
lui Iared, fiul lui Maleleil, fiul lui Cai-
nam,
38 fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui
Adam, fiul lui Dumnezeu.
4
Postul şi ispitirea lui Iisus. În-
ceputul predicii Sale în Galileea.
Alungarea lui Iisus din patria Sa.
Iisus începe să predice în Caper-
naum. Vindecarea unui demoni-
zat. Vindecarea soacrei lui Petru
şi a altor bolnavi.
1 Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a în-
tors de la Iordan; şi a fost dus de duhul
în pustie
2 timp de patruzeci de zile, ispitit fiind
de diavolul. Şi în acele zile El n’a mân-
cat nimic; şi când ele s’au încheiat, El
a flămânzit.
3 Şi I-a zis diavolul: „Dacă eşti Fiul lui
Dumnezeu, zi-i acestei pietre să se facă
pâine”.
4 Şi i-a răspuns Iisus: „Scris este că nu
numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot
cuvântul lui Dumnezeu”.
LUCA 4 1771

5 Şi suindu-L diavolul pe un munte ziua sâmbetei în sinagogă şi S’a ridicat

înalt, I-a arătat într’o clipă toate îm- să citească.
părăţiile lumii. 17 Şi I s’a dat cartea profetului Isaia.
6 Şi I-a zis diavolul: „Ţie îţi voi da toată Şi deschizând El cartea, a găsit locul
stăpânirea aceasta şi slava lor, căci mie unde era scris:
mi-a fost dată şi eu o dau cui vreau1 . 18 Duhul Domnului e peste Mine, pen-
7 Aşadar, dacă te vei închina înainte- tru că El M’a uns; El M’a trimis să le
mi, a ta va fi toată”. binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei
8 Şi, răspunzând, Iisus i-a zis: „Mergi
zdrobiţi la inimă, robilor să le vestesc
înapoia Mea, Satano, că scris este: libertate şi orbilor vedere, pe cei asu-
Domnului Dumnezeului tău să I te în- priţi să-i trimit în libertate
chini şi numai Lui să-I slujeşti”. 19 şi să vestesc anul bineprimit al Dom-
nului2 .
9 Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat
pe aripa templului şi I-a zis: „Dacă eşti 20 Şi închizând cartea şi dând-o sluji-
Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te de aici torului, a şezut; iar ochii tuturor celor
jos, din sinagogă erau aţintiţi asupră-I.
21 Şi a început să le spună: „Astăzi
10 că scris este: îngerilor săi va porunci
pentru tine, ca să te păzească; s’a plinit această scriptură în urechile
voastre”.
11 şi ei te vor ridica pe mâini, ca nu
cumva piciorul tău să ţi-l izbeşti de pia- 22 Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de
tră”. cuvintele harului ce ieşeau din gura
Lui şi ziceau: „Nu este acesta oare fiul
12 Şi, răspunzând, Iisus i-a zis: „S’a
lui Iosif?. . . ”.
spus: Să nu-L ispiteşti pe Domnul,
23 Şi El le-a zis: „Nici o’ndoială că-
Dumnezeul tău”.
Mi veţi spune zicala aceasta: Doc-
13 Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s’a
tore, vindecă-te pe tine însuţi!; pe toate
îndepărtat de la El, până la o vreme. câte-am auzit că s’au făcut în Caper-
14 Şi S’a întors Iisus cu puterea Duhu- naum, fă-le şi aici, în patria ta. . . ”.
lui în Galileea; şi vestea despre El a ie- 24 Şi le-a zis: „Adevăr vă spun Eu vouă
şit în tot ţinutul dimprejur. că nici un profet nu este bineprimit în
15 Şi învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind patria sa.
de toţi. 25 Şi adevăr vă spun că multe văduve
16 Şi a venit în Nazaret, unde fusese erau în Israel în vremea lui Ilie, când
crescut; şi după obiceiul Său a intrat în s’a închis cerul trei ani şi şase luni, în-
cât foamete mare a fost în tot pămân-
1 Aducând în lume păcatul şi, prin păcat,
tul,
moartea, diavolul a obţinut asupra lumii o stăpâ-
nire pe care însuşi omul i-a conferito prin neas- 26 şi la nici una din ele n’a fost trimis
cultarea faţă de Creator şi supunerea faţă de Ilie, ci numai în Sarepta Sidonului, la
Cel-Rău. În acest fel, diavolul a devenit „stăpâ- o femeie văduvă.
nitorul lumii acesteia” (In 12, 31) şi exercită asu-
pra omului o tiranie din care numai Iisus Hristos 2 Vremea când Dumnezeu Îşi revarsă mila, în-

îl eliberează (îl mântuieşte) prin jertfa Sa răs- durarea şi harurile Sale peste poporul care le
cumpărătoare. primeşte cu bucurie.
LUCA 5 1772

27 Şi mulţi leproşi erau în Israel în 40 Iar în apusul soarelui, toţi cei ce

vremea profetului Elisei, dar nici unul aveau bolnavi de felurite boli îi adu-
dintre ei nu s’a curăţit, ci numai Nee- ceau la El; iar El, punându-Şi mâinile
man Sirianul”. pe fiecare din ei, îi vindeca.
28 Şi auzind acestea, toţi cei din sina- 41 Şi din mulţi ieşeau şi demoni, care
gogă s’au umplut de mânie. strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui
29 Şi sculându-se, L-au scos afară din
Dumnezeu!” Dar El, certându-i, nu-i
cetate şi L-au dus până la sprânceana lăsa să vorbească, pentru că ei ştiau că
muntelui pe care le era zidită cetatea, El este Hristosul.
ca să-L arunce jos. 42 Iar când s’a făcut ziuă a ieşit şi S’a

30 Dar El, trecând prin mijlocul lor, S’a

dus într’un loc pustiu; şi mulţimile Îl
dus căutau şi au venit până la El, şi-L ţi-
neau să nu plece de la ei.
31 şi S’a coborât la Capernaum, cetate
43 Dar El le-a zis: „Trebuie ca şi altor
a Galileii; şi îi învăţa sâmbăta.
cetăţi să le binevestesc împărăţia lui
32 Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci
Dumnezeu, că pentru aceasta am fost
cuvântul Său era cu putere. trimis”.
33 Iar în sinagogă era un om care avea
44 Şi propovăduia în sinagogile Galileii.
duh de demon necurat; şi a strigat cu
glas tare:
34 „Lasă-ne’n pace! Ce-ai tu cu noi, Ii- 5
suse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi?
Te ştiu eu cine eşti: Sfântul lui Dum- Pescuirea minunată. Vindecarea
nezeu. . . ”. unui lepros şi a unui paralitic.
35 Şi Iisus l-a certat, zicând: „Taci şi Chemarea lui Levi. Despre post.
ieşi din el!. . . ”. Şi aruncându-l în mij- 1 Şi a fost că pe când mulţimea Îl îmbu-
locul sinagogii, demonul a ieşit din el lzea ca să asculte cuvântul lui Dumne-
fără să-l vatăme cu nimic. zeu şi El şedea lângă lacul Ghenizaret,
36 Şi frică i-a cuprins pe toţi şi ziceau 2 a văzut două luntri stând lângă ţărm;
unii către alţii: „Ce este oare cuvântul iar pescarii, coborâţi din ele, îşi spălau
acesta? Că El cu stăpânire şi cu putere mrejele.
le porunceşte duhurilor necurate, şi ele 3 Şi urcându-Se într’una din luntri,
ies”. care era a lui Simon, l-a rugat s’o de-
37 Şi a mers vestea despre El în tot locul părteze puţin de la uscat. Şi şezând în
din împrejurimi. luntre, din ea învăţa mulţimile.
38 Şi după ce S’a sculat din sinagogă, a 4 Iar când a încetat să vorbească i-a zis
intrat în casa lui Simon. Iar soacra lui lui Simon: „Du-o la adânc şi aruncaţi-
Petru era prinsă de friguri rele şi L-au vă mrejele să pescuiţi”.
rugat pentru ea. 5 Şi Simon I-a răspuns: „Învăţătorule,
39 Şi El, aplecându-Se asupra ei, a cer- toată noaptea ne-am trudit şi n’am
tat frigurile, şi ele au lăsat-o. Iar ea s’a prins nimic; dar după vorba Ta voi
ridicat îndată şi le slujea. arunca mrejele”.
LUCA 5 1773

6 Şi făcând aceasta, au prins mulţime 17 Şi a fost că într’una din zile El învăţa;

mare de peşte, că li se rupeau mrejele. şi de faţă şedeau farisei şi învăţători ai
7 Şi le-au făcut semn fârtaţilor lor din legii veniţi din toate satele Galileii şi
cealaltă luntre să vină să le ajute. Şi ei ale Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea
au venit; şi au umplut amândouă lun- Domnului era cu El în aceea că El tă-
trile, că mai se afundau. măduia.
8 Şi văzând Simon Petru, a căzut la ge- 18 Şi iată că nişte bărbaţi aduceau pe
nunchii lui Iisus, zicând: „Ieşi de la pat un om care era slăbănog şi căutau
mine Doamne, că sunt om păcătos. . . ”. să-l ducă înlăuntru şi să-l pună înain-
tea Lui;
9 Că spaimă îl cuprinsese, pe el şi pe
toţi cei ce erau cu el, de pescuitul peş- 19 dar negăsind pe unde să-l ducă, din
tilor pe care îi prinseseră. pricina mulţimii, s’au suit pe acoperiş,
şi prin tavan2 l-au lăsat cu patul în mij-
10 Tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui
loc, în faţa lui Iisus.
Zevedeu, care erau fârtaţii lui Simon1 .
Şi a zis Iisus către Simon: „Nu te teme; 20 Şi văzând El credinţa lor, a zis:
de acum înainte vei pescui oameni”. „Omule, iertate îţi sunt păcatele”.
11 Şi trăgând ei luntrile la ţărm şi lă- 21 Iar cărturarii şi fariseii au început a
sând totul, I-au urmat Lui. cugeta, zicându-şi: „Cine-i acesta care
12 Şi a fost că pe când era El în
rosteşte blasfemii? Cine poate ierta
una din cetăţi, iată un om plin de le- păcatele decât singur Dumnezeu?”
pră; şi văzându-L pe Iisus, a căzut cu 22 Iar Iisus, cunoscând gândurile lor,
faţa la pământ şi I s’a rugat, zicând: le-a răspuns, zicându-le: „Ce cugetaţi
„Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă cu- în inimile voastre?
răţeşti”. 23 Ce este mai uşor, a zice: Iertate îţi
13 Şi întinzându-Şi mâna, S’a atins de sunt păcatele!, sau a zice: Ridică-te şi
el, zicând: „Vreau, curăţeşte-te!” Şi în- umblă!?
dată S’a dus lepra de pe el. 24 Dar ca să ştiţi că putere are Fiul
14 Iar Iisus i-a poruncit să nu spună Omului pe pământ să ierte păcatele
nimănui: „Ci du-te, arată-te preotului, – i-a zis slăbănogului –: Ţie-ţi spun:
iar pentru curăţirea ta să aduci jertfă Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa
aşa cum a rânduit Moise, să le fie lor ta!”
mărturie”. 25 Şi’n faţa lor ridicându-se de’ndată şi
15 Dar vorba despre El se răspândea luându-şi patul pe care zăcuse, s’a dus
şi mai mult, şi numeroase mulţimi se la casa lui slăvind pe Dumnezeu.
adunau să asculte şi să se vindece de
2 Literal: prin cărămizi, ceea ce însă nu presu-
bolile lor.
pune o miraculoasă pătrundere a materiei prin
16Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi materie. Dacă Marcu (2, 4) prezintă acoperişul-
Se ruga. terasă al unei case palestiniene, în care se face
o spărtură, Luca prezintă imaginea unei case
1 Andrei nu e menţionat nominal, dar e presu- greco-romane, al cărei plafon are o largă deschi-
pus a fi fost în aceeaşi luntre cu Petru; îl implică dere în mijloc, adică o „spărtură” gata făcută (de
pluralul din versetele 4-7. reţinut că Luca scrie la Roma şi pentru Romani).
LUCA 6 1774

26 Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi-L slă- burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se

veau pe Dumnezeu; şi s’au umplut de strică şi burdufurile.
frică şi ziceau: „Minunate lucruri am 38 Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri
văzut astăzi!” noi şi împreună se vor păstra.
27 Şi după aceasta a ieşit şi a văzut 39 Şi nimeni, după ce a băut vin vechi,
un vameş, cu numele Levi3 , şezând la nu vrea de cel nou, că zice: Mai bun e
vamă, şi i-a zis: „Urmează-Mi!” cel vechi”.
28 Şi lăsând totul, acesta s’a ridicat şi
I-a urmat.
29 Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în 6
casa sa. Şi era mulţime multă de va-
meşi şi de alţii care şedeau cu ei la Spicele culese sâmbăta. Vindeca-
masă. rea omului cu mâna uscată. Ale-
30 Dar fariseii şi cărturarii lor murmu-
gerea celor doisprezece apostoli.
rau şi ziceau către ucenicii Lui: „De ce Predica de pe munte.
mâncaţi şi beţi cu vameşii şi cu păcăto- 1 Şi a fost că într’o sâmbătă – a doua
şii?” după Paşti – El trecea prin holde, iar
31 Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu
ucenicii Lui smulgeau spice şi le mân-
cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei cau frecându-le’n palme.
bolnavi. Dar unii dintre farisei au zis: „De ce
2

32 Eu n’am venit să-i chem pe cei drepţi,

faceţi ce nu se cuvine a face sâmbăta?”
ci pe cei păcătoşi la pocăinţă”. 3 Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: „Oare
33 Iar ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan ţin
nici pe asta n’aţi citit-o, ce a făcut Da-
posturi dese şi fac rugăciuni; tot aşa vid când a flămânzit, el şi cei ce erau
şi ai fariseilor; dar ai tăi mănâncă şi cu el:
beau”. cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi
4
a luat pâinile punerii-înainte şi a mân-
34 Iar Iisus le-a zis: „Puteţi oare să-i
cat şi a dat şi însoţitorilor săi din ele,
faceţi pe nuntaşi să postească în timp
pe care nu se cuvine să le mănânce de-
ce mirele este cu ei?
cât numai preoţii”.
35 Dar vor veni zile când mirele se va
5 Şi le spunea: „Fiul Omului este Domn
lua de la ei; atunci, în acele zile, vor
şi al sâmbetei!”
posti”.
6 Şi a fost că în altă sâmbătă a intrat în
36 Le-a spus şi o parabolă: „Nimeni nu
sinagogă şi învăţa. Şi se afla acolo un
rupe petic dintr’o haină nouă şi-l pune
om a cărui mână dreaptă era uscată.
la haină veche; altfel, cea nouă se rupe,
iar peticul luat din cea nouă nu se po- 7 Iar cărturarii şi fariseii Îl pândeau să
triveşte cu cea veche. vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-
I găsească vină.
37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdu-
furi vechi; altfel, vinul nou va sparge 8 El însă le ştia gândurile şi i-a zis omu-
lui care avea mâna uscată: „Ridică-te
3 Acesta va deveni Evanghelistul Matei. şi stai în mijloc!” El s’a ridicat şi a stat.
LUCA 6 1775

9 Iar Iisus le-a zis: „Vă întreb Eu pe voi: teţi voi, cei ce plângeţi acum, că veţi
În zi de sâmbătă, se cuvine să faci bine, râde.
sau să faci rău?; să mântuieşti un su- 22 Fericiţi veţi fi când din pricina Fiu-
flet, sau să-l pierzi?” lui Omului vă vor urî oamenii şi vă vor
10 Şi privindu-i pe toţi de jur-împrejur, izgoni dintre ei şi vă vor ocărî şi când
i-a zis: „Întinde-ţi mâna!” Iar el a făcut ca pe un rău vă vor lepăda numele.
aşa, şi mâna i s’a făcut sănătoasă. 23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăl-
11 Ei însă s’au umplut de mânie şi se taţi, că iată, răsplata voastră multă
vorbeau unii cu alţii ce să-I facă lui Ii- este în cer; că părinţii lor aşa le făceau
sus. profeţilor1 .
12 Şi a fost că în zilele acelea El a ieşit la 24 Dar vai vouă, bogaţilor!, că de pe-
munte să Se roage şi a petrecut noap- acum vă luaţi mângâierea.
tea în rugăciune către Dumnezeu. 25 Vai vouă, celor ce sunteţi sătui acum,
13 Şi când s’a făcut ziuă i-a chemat pe că veţi flămânzi. Vai vouă, celor ce râ-
ucenicii Săi şi a ales dintre ei doispre- deţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tân-
zece, pe care i-a numit apostoli: gui.
14 pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe 26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor
Andrei, fratele lui, pe Iacob şi pe Ioan, vorbi de bine; că părinţii lor aşa le fă-
pe Filip şi pe Bartolomeu, ceau profeţilor mincinoşi.
15 pe Matei şi pe Toma, pe Iacob al lui 27 Iar vouă, celor ce ascultaţi, vă spun:
Alfeu şi pe Simon numit Zilotul, Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine
16 pe Iuda al lui Iacob şi pe Iuda Isca- celor ce vă urăsc;
rioteanul, care a devenit trădător. 28 binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă,

17 Şi coborând împreună cu ei, a stat rugaţi-vă pentru cei ce vă necăjesc.

într’un loc şes, El şi mulţime nume- 29 Celui ce te loveşte peste obraz, dă-i-l
roasă de ucenici ai Săi şi mulţime şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l
multă de popor din toată Iudeea şi din împiedica să-ţi ia şi cămaşa;
Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al 30 oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel ce-ţi
Sidonului, care veniseră să-L asculte şi ia pe ale tale, nu i le cere.
să se vindece de bolile lor.
31 Şi precum voiţi să vă facă vouă oa-
18 Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se menii, asemenea faceţi-le şi voi lor.
vindecau.
32 Şi dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc,
19 Şi toată mulţimea căuta să se atingă ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii-i
de El, că putere ieşea dintr’Însul şi pe iubesc pe cei care-i iubesc pe ei.
toţi îi vindeca.
33 Şi dacă le faceţi bine celor ce vă fac
20 Şi ridicându-Şi ochii spre ucenicii
vouă bine, ce mulţumire aveţi? Că şi
Săi, zicea: „Fericiţi sunteţi voi, cei să- păcătoşii tot aşa fac.
raci, că a voastră este împărăţia lui
1 Aceste ultime cuvinte vor fi fost însoţite şi de
Dumnezeu.
un gest către cărturari şi farisei, ai căror stră-
21Fericiţi sunteţi voi, cei ce flămânziţi moşi – de aceeaşi teapă – îi prigoniseră pe profe-
acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sun- ţii Vechiului Testament.
LUCA 7
34 Şi dacă daţi cu’mprumut celor de
la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce
mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii le
dau cu’mprumut păcătoşilor, ca să pri-
mească înapoi întocmai.
35 Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi
bine şi daţi cu’mprumut nimic nădăj-
duind2 şi răsplata voastră va fi multă
şi veţi fi fiii Celui-Preaînalt; că El este
bun cu cei nemulţumitori şi răi.
36 Fiţi milostivi, aşa cum şi Tatăl vos-
tru este milostiv.
37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu
osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi
vi se va ierta.
38 Daţi şi vi se va da; o măsură bună,
îndesată, clătinată şi cu vârf vi se va
turna în poală3 ; căci cu ce măsură mă-
suraţi, cu aceea vi se va măsura”.
39 Şi le-a spus şi o parabolă: „Poate
oare orb pe orb să călăuzească? Nu vor
cădea amândoi în groapă?
40 Nu este ucenic mai presus de învăţă-
torul său; dar orice ucenic desăvârşit
va fi ca învăţătorul său.
41 De ce vezi paiul din ochiul fratelui
tău, dar nu bagi de seamă bârna din
ochiul tău?
42 Sau cum poţi să-i spui fratelui tău:
Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din
ochi!, în timp ce tu nu vezi bârna care
este în ochiul tău? Făţarnicule, scoate-
ţi mai întâi bârna din ochi şi atunci vei
2 Daţifără să aşteptaţi restituirea. A oferi
cuiva un împrumut cu intenţia de a-l face „uitat”
poate fi o modalitate delicată de a-i face bine, de
a-l ajuta.
3 Literal: în sân. E vorba de punga sau sa-
cul ce rezultă din îndoitura şorţului sau a hainei
până’n dreptul cingătorii, şi chiar deasupra ei.
Prinsă pe după gât, o astfel de îndoitură îi putea
servi unei mame în mers drept leagăn pentru co-
pil. În acest sens trebuie înţeleasă expresia „sâ-
nul lui Avraam” (Lc 16, 22-23).
1776
vedea să scoţi paiul care este în ochiul
fratelui tău.
43 Că nu este pom bun care să facă
roadă rea şi nici, dimpotrivă, pom rău
care să facă roadă bună.
44 Că fiece pom după roada lui se cu-
noaşte. Că nu se adună smochine din
mărăcini, şi nici struguri se culeg din
rug4 .
45 Omul bun, din vistieria cea bună a
inimii sale scoate ce este bun; iar omul
rău, din vistieria cea rea a inimii sale
scoate ce este rău. Că din prisosul ini-
mii îi grăieşte gura.
46 Şi de ce Mă chemaţi: Doamne,
Doamne!, şi nu faceţi ce vă spun?
47 Tot cel ce vine la Mine şi aude cuvin-
tele Mele şi le face5 , vă voi arăta cu cine
se aseamănă:
48 Este asemenea omului care, zidindu-
şi o casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus
temelia pe piatră; şi venind apele mari,
puhoiul a izbit în casa aceea, dar n’a
putut s’o clintească, fiindcă era bine zi-
dită pe piatră.
49 Iar cel ce aude dar nu face, aseme-
nea este omului care şi-a zidit casa pe
pământ fără temelie; şi puhoiul a izbit-
o şi ea de’ndată a căzut; şi mare a fost
prăbuşirea casei aceleia”.
7
Vindecarea slugii sutaşului. Învi-
erea tânărului din Nain. Trimişii
lui Ioan Botezătorul. Mărturia lui
Iisus despre Ioan. Ungerea lui Ii-
sus de către o femeie păcătoasă.
4 Rug (folosit mai mult la plural: rugi): tufe de
viţe spinoase, care fac mure.
5 Le îndeplineşte; le pune în practică.
LUCA 7 1777

1 După ce Şi-a sfârşit toate cuvintele 12 Iar când S’a apropiat de porţile ce-
în auzul poporului, a intrat în Caper- tăţii, iată că scoteau un mort, singurul
naum. copil al mamei sale; şi ea era văduvă;
2 Iar un sutaş avea un serv pe care-l
şi mulţime mare din cetate era cu ea.
preţuia şi care, bolnav, era pe moarte. 13 Şi văzând-o Domnul, I s’a făcut milă
de ea şi i-a zis: „Nu plânge!”
3 Şi auzind despre Iisus, a trimis la El
pe nişte bătrâni ai Iudeilor1 , rugându- 14 Şi, apropiindu-Se, S’a atins de pat,
L să vină şi să-i vindece servul. iar cei care-l duceau s’au oprit. Şi i-a
zis: „Tinere, ţie-ţi spun: Scoală-te!”
4 Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stă-
ruitor, zicându-I: „Vrednic este să faci 15 Şi s’a ridicat mortul şi a început să
asta pentru el; vorbească; şi i l-a dat mamei sale.
16 Şi frică i-a cuprins pe toţi şi-L slă-
5 că iubeşte neamul nostru; şi sina-
veau pe Dumnezeu, zicând: „Mare pro-
goga, el ne-a zidit-o”.
fet S’a ridicat între noi şi Dumnezeu Şi-
6 Iar Iisus mergea cu ei. Şi nu era de- a cercetat poporul”.
parte de casă, când sutaşul a trimis la
17 Şi a ieşit cuvântul acesta despre El
El prieteni, zicându-I: „Doamne, nu Te
în toată Iudeea şi în tot ţinutul dimpre-
osteni, că nu sunt vrednic să intri sub
jur.
acoperişul meu.
18 Şi despre toate acestea i-au dat de
7 De aceea nici pe mine nu m’am soco-
veste lui Ioan ucenicii lui.
tit vrednic să vin la Tine; ci spune prin
19 Şi chemând Ioan pe doi din ucenicii
cuvânt, şi servul meu se va tămădui.
săi, i-a trimis la Domnul, zicând: „Tu
8 Că şi eu sunt om pus sub stăpânire şi eşti Cel ce va să vină, sau pe altul să
am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: aşteptăm?”
Du-te! Şi se duce; şi altuia: Vino! Şi
20 Şi venind la El, bărbaţii I-au zis:
vine; şi slugii mele: Fă asta! Şi face”.
„Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine,
9 Iar Iisus, auzind acestea, S’a mirat de zicând: Tu eşti Cel ce va să vină, sau
el şi, întorcându-Se, a zis către mulţi- pe altul să aşteptăm?”
mea care venea după El: „Vă spun Eu 21 Şi în ceasul acela El pe mulţi i-a vin-
vouă că nici în Israel n’am aflat atâta decat de boli şi de răni şi de duhuri rele
credinţă!” şi multor orbi le-a dăruit vederea.
10 Şi când cei trimişi s’au întors acasă, 22 Şi răspunzându-le, le-a zis: „Duceţi-
l-au găsit pe serv sănătos. vă şi spuneţi-i lui Ioan cele ce-aţi văzut
11 Şi a fost că după aceea S’a dus într’o şi-aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă,
cetate numită Nain; şi împreună cu leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii
El mergeau ucenicii Săi şi mulţime învie şi săracilor li se binevesteşte;
multă. 23 şi fericit este acela care nu se va po-

1 Nu e vorba de bătrânii din sinedriu, adver-

ticni întru Mine2 ”.
sari redutabili ai lui Iisus, ci de nişte localnici 24 Iar după ce trimişii lui Ioan au ple-
de vază cu care sutaşul (centurion în armata ro- cat, El a început să le vorbească mulţi-
mană), ca simpatizant al Iudeilor, era în foarte
bune relaţii. 2 Vezi nota de la Mt 11, 6.
LUCA 7
milor despre Ioan: „Ce-aţi ieşit să ve-
deţi în pustie?: O trestie clătinată de
vânt?. . .
25 Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Om îm-
brăcat în haine moi?. . . Iată, cei ce
sunt în haine scumpe şi petrec în desfă-
tări sunt în casele regilor.
26 Dar ce-aţi ieşit să vedeţi?: Un pro-
fet?. . . Da, v’o spun Eu vouă, şi mai
mult decât un profet.
27 Acesta este cel despre care s’a scris:
Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe
îngerul Meu, care-Ţi va pregăti calea
de dinaintea Ta.
28 V’o spun Eu vouă: Între cei născuţi
din femei, nimeni nu este mai mare de-
cât Ioan; dar cel mai mic întru împără-
ţia lui Dumnezeu este mai mare decât
el3 .
29 Şi tot poporul auzind, şi vame-
şii, s’au încredinţat de dreptatea lui
Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui
Ioan.
30 Dar fariseii şi învăţătorii de lege,
nebotezându-se de către el, au lepădat
voia lui Dumnezeu faţă de ei.
31 Aşadar, cu cine voi asemăna pe oa-
menii acestui neam? Şi cu cine sunt ei
asemenea?
32 Sunt asemenea copiilor care şed în
piaţă şi strigă unii către alţii zicând:
Din fluier v’am cântat şi n’aţi jucat; de
jale v’am cântat şi n’aţi plâns.
33 Că a venit Ioan Botezătorul nemân-
când pâine şi nici bând vin, şi spuneţi:
Are demon!
34 A venit Fiul Omului mâncând şi
bând, şi spuneţi: Iată om mâncăcios şi
băutor de vin, prieten al vameşilor şi-
al păcătoşilor!. . .
3 Vezi nota de la Mt 11, 11.
1778
35 Dar înţelepciunea a fost găsită
dreaptă de către toţi fiii ei”.
36 Iar unul din farisei L-a rugat să mă-
nânce cu el. Şi, intrând în casa farise-
ului, a stat la masă.
37 Şi iată că era în cetate o femeie pă-
cătoasă; şi aflând că El stă la masă în
casa fariseului, a adus un alabastru cu
mir
38 şi stând la spate, lângă picioarele
Lui, plângând a’nceput să-I ude cu la-
crimi picioarele, şi cu părul capului ei
le ştergea. Şi-I săruta picioarele şi le
ungea cu mir.
39 Şi văzând fariseul care-L chemase,
şi-a zis în sine: „Dacă acesta ar fi pro-
fet, ar şti cine este şi ce fel de femeie
este aceasta care se atinge de el, că este
păcătoasă. . . ”.
40 Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Si-
mone, am să-ţi spun ceva”. Iar el I-a
zis: „Spune, învăţătorule!”
41 „Un cămătar avea doi datornici.
Unul era dator cu cinci sute de dinari,
iar celălalt cu cincizeci.
42 Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-
a iertat pe amândoi. Deci, care dintre
ei îl va iubi mai mult?”
43 Răspunzând Simon, a zis: „Cred că
acela căruia i-a iertat mai mult”. Iar
El i-a zis: „Drept ai judecat”.
44 Şi întorcându-Se către femeie, i-a
zis lui Simon: „O vezi tu pe femeia
aceasta? Am intrat în casa ta şi apă
pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu la-
crimi Mi-a udat picioarele şi cu părul
capului ei le-a şters.
45 Tu sărutare nu mi-ai dat; ea însă,
de când am intrat, n’a încetat să-Mi să-
rute picioarele.
46 Tu cu untdelemn capul nu Mi l-ai
uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
LUCA 8 1779

47 De aceea îţi spun: Iertate sunt păca- călcată în picioare2 şi păsările cerului
tele ei cele multe, fiindcă mult a iubit. au mâncat-o.
Iar cui i se iartă puţin, puţin iubeşte”. 6 Şi alta a căzut pe piatră; şi dacă a
48 Şi i-a zis ei: „Iertate îţi sunt păca- răsărit s’a uscat, pentru că nu avea
tele!” umezeală.
49 Şi cei ce şedeau împreună la masă au 7 Şi alta a căzut în mijlocul spinilor;
început să zică în sinea lor: „Cine este şi spinii, crescând împreună cu ea, au
acesta, care şi iartă păcate?” înăbuşit-o.
50 Şi i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a 8 Şi alta a căzut pe pământul cel bun
mântuit; mergi în pace!” şi a crescut şi a făcut rod însutit”. Pe
acestea spunându-le, a strigat: „Cel ce
are urechi de auzit, să audă!”
8 9 Şi ucenicii Săi Îl întrebau ce în-
seamnă această parabolă.
Femei slujitoare ale lui Iisus. Pa-
10Iar El a zis: „Vouă vă este dat să cu-
rabola semănătorului. Făclia’n
noaşteţi tainele împărăţiei lui Dumne-
sfeşnic. Mama şi fraţii lui Iisus.
zeu; dar celorlalţi, în parabole, ca vă-
Potolirea furtunii. Vindecarea
zând să nu vadă şi auzind să nu înţe-
demonizatului din ţinutul Gher-
leagă.
ghesenilor. Vindecarea femeii cu
scurgere de sânge; învierea fiicei 11Iar parabola aceasta înseamnă:
lui Iair. Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
1Şi a fost după aceea că El umbla prin 12 Cea de lângă drum sunt cei care aud,
cetăţi şi prin sate, propovăduind şi bi- apoi vine diavolul şi ia cuvântul din
nevestind împărăţia lui Dumnezeu; şi inima lor, ca nu cumva, crezând, să se
erau cu El cei doisprezece mântuiască.
2 şi unele femei care fuseseră vinde- 13 Iar cea de pe piatră sunt aceia care
cate de duhuri rele şi de boli: Maria, primesc cu bucurie cuvântul când îl
numită Magdalena, din care ieşiseră aud, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred
şapte demoni, până la o vreme, iar la vreme de încer-
3 şi Ioana, femeia lui Huza – un dre- care se leapădă.
gător al lui Irod –, şi Suzana şi multe 14 Iar cea căzută între spini sunt cei
altele care le slujeau din avutul lor. care aud, dar umblând cu grijile şi cu
4 Şi adunându-se mulţime multă şi ve- bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă
nind de prin cetăţi la El, a zis în para- şi nu rodesc.
bolă: 15 Iar cea de pe pământ bun sunt cei
5 „Ieşit-a semănătorul să semene care, auzind cuvântul cu inimă curată
sămânţa1 sa. Şi pe când semăna şi bună, îl păstrează şi rodesc întru
el, una a căzut lângă drum şi a fost răbdare.
1 Introducere proprie lui Luca, prin trei cu- 2 Vezi nota de la Mc 4, 4 explicaţie pe care tex-

vinte cu aceeaşi rădăcină. tul lui Luca o confirmă.

LUCA 8
16 Nimeni, aprinzând făclia, n’o aco-
peră cu un vas, nici n’o pune sub pat,
ci o aşază în sfeşnic, pentru ca cei ce
intră să vadă lumina.
17 Că nu este nimic ascuns care să nu
ajungă cunoscut şi nimic tainic care să
nu se cunoască şi să nu vină la lumina
zilei.
18 Aşadar, luaţi seama cum auziţi: Ce-
lui ce are i se va da; iar de la cel ce nu
are se va lua şi ceea ce i se pare că are”.
19 Şi au venit la El mama şi fraţii Săi; şi
nu puteau să se apropie de El din pri-
cina mulţimii.
20 Şi I s’a dat de veste: „Mama Ta şi
fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă”.
21 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Mama
Mea şi fraţii Mei sunt aceia care as-
cultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l înde-
plinesc”.
22 Şi a fost că într’una din zile a intrat
în corabie cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Să
trecem de cealaltă parte a lacului”. Şi
au plecat.
23 Dar în timp ce navigau, El a adormit.
Şi s’a lăsat pe lac o furtună de vânt şi
se umpleau de apă şi erau în primejdie.
24 Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zi-
când: „Învăţătorule, Învăţătorule, pie-
rim!. . . ”. Iar El, sculându-Se, a certat
vântul şi valul apei; şi ele au încetat şi
s’a făcut linişte.
25 Şi le-a zis: „Unde vă este credinţa?”
Iar ei, cuprinşi de teamă, se mirau, zi-
când unii către alţii: „Cine este Acesta,
că şi vânturilor şi apei le porunceşte, şi
ele Îl ascultă?”
26 Şi au ajuns cu corabia în ţinutul
Gherghesenilor3 , care este în faţa Ga-
3 Variantă toponimică pentru ţinutul Gadare-
nilor. În legătură cu Gadara vezi nota de la Mc
5, 1.
1780
lileii.
27 Şi ieşind El pe uscat, L-a întâmpi-
nat un bărbat din cetate, care avea de-
moni; de multă vreme el cu haină nu
se îmbrăca şi în casă nu mai locuia, ci
în morminte.
28 Şi văzându-L pe Iisus, a strigat şi a
căzut înainte-I şi cu glas mare a zis:
„Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeu-
lui Celui-Preaînalt? Rogu-te să nu mă
chinuieşti. . . ”.
29 Că-i poruncea duhului necurat să
iasă din om. Fiindcă de mulţi ani îl stă-
pânea; şi-l păzeau legat în lanţuri şi’n
obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era
gonit de demon în pustiu.
30 Şi l-a întrebat Iisus:
„Care-ţi este nu-
mele?” Iar el a zis: „Legiune”. Că de-
moni mulţi intraseră în el.
31 Şi-L rugau pe El să nu le porun-
cească să meargă în adânc4 .
32Şi era acolo o turmă mare de porci
care păştea pe munte. Şi L-au rugat
să le îngăduie să intre în ei; şi le-a în-
găduit.
33 Şi ieşind demonii din om, au intrat
în porci, iar turma s’a repezit de pe
stâncă’n lac şi s’a înecat.
34 Iar păzitorii, văzând ce s’a întâm-
plat, au fugit şi au dat de veste în ce-
tate şi prin sate.
35Şi au ieşit să vadă cele întâmplate şi
au venit la Iisus; şi pe omul din care
ieşiseră demonii l-au găsit îmbrăcat şi
întreg la minte, şezând jos, la picioa-
rele lui Iisus; şi s’au înspăimântat.
4 În Mc 5, 10 rugămintea demonilor este aceea
ca Iisus să nu-i trimită în afara acelui ţinut.
Luca duce gândul până la capăt: să nu-i trimită
în adâncul pământului (întru cele mai de jos),
acolo unde este sălaşul normal şi definitiv al di-
avolului (cf. Ap 9, 1-2; 11, 7; 17, 8; 20, 1, 3).
LUCA 9
36 Şi cei care văzuseră le-au spus cum
a fost izbăvit demonizatul.
37 Şi toată mulţimea din ţinutul Gher-
ghesenilor L-a rugat să plece de la ei,
că erau cuprinşi de frică mare. Iar El,
intrând în corabie, S’a înapoiat.
38 Iar bărbatul din care ieşiseră demo-
nii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă
l-a trimis înapoi, zicând:
39 „Întoarce-te la casa ta şi spune cât
a făcut Dumnezeu pentru tine”. Şi a
plecat, propovăduind în toată cetatea
cât a făcut Iisus pentru el.
40 Şi când S’a întors Iisus, mulţimea L-
a primit cu bucurie, fiindcă toţi Îl aş-
teptau.
41 Şi iată că a venit un bărbat, al că-
rui nume era Iair; şi acesta era mai-
marele sinagogii. Şi căzând la picioa-
rele lui Iisus, Îl ruga să vină5 în casa
lui.
42 Că numai o fiică avea, ca de doispre-
zece ani, şi aceea era pe moarte. Şi pe
când Se ducea El, mulţimile Îl îmbul-
zeau.
43 Şi o femeie, care de doisprezece ani
avea scurgere de sânge şi-şi cheltuise
toată averea cu doctorii şi de nici unul
nu putuse să fie vindecată,
44 s’a apropiat de El prin spate, s’a
atins de poala hainei Lui şi îndată i s’a
oprit scurgerea sângelui.
45 Şi a zis Iisus: „Cine este cel ce s’a
atins de Mine?” Dar cum toţi tăgădu-
iau, Petru şi ceilalţi care erau cu El au
zis: „Învăţătorule, mulţimile Te îmbul-
zesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine
s’a atins de Mine?. . . ”.
46 Iar Iisus a zis: „S’a atins de Mine ci-
neva. Căci Eu am simţit puterea care
5 Literal: să intre; cu nuanţa că Iisus nu Se
afla în faţa casei lui Iair, ci la o oarecare distanţă.
1781
a ieşit din Mine”.
47 Atunci femeia, văzând că n’a rămas
tăinuită, a venit tremurând şi, căzând
înaintea Lui, a spus în faţa întregului
popor din ce pricină s’a atins de El şi
cum de’ndată s’a tămăduit.
48 Iar El i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică, cre-
dinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!”
49 Şi pe când El încă vorbea, a venit
cineva de la mai-marele sinagogii, zi-
când: „Fiica ta a murit; nu-L mai su-
păra pe Învăţător”.
50 Iar Iisus, auzind, i-a răspuns: „Nu te
teme; tu crede numai, şi ea se va mân-
tui”.
51 Şi venind în casă, n’a lăsat pe nimeni
să intre cu El, decât numai pe Petru şi
pe Ioan şi pe Iacob şi pe tatăl copilei şi
pe mamă.
52 Şi toţi plângeau şi se tânguiau din
pricina ei. Iar El a zis: „Nu plângeţi;
n’a murit, ci doarme”.
53 Şi ei Îl luau în râs, ştiind că ea a mu-
rit.
54 Iar El, apucând-o de mână, a strigat,
zicând: „Copilă, scoală-te!”
55 Şi s’a întors duhul ei, şi ea în chiar
clipa aceea a înviat; şi El a poruncit să
i se dea să mănânce.
56 Şi părinţii ei au rămas încremeniţi.
Iar El le-a poruncit să nu spună nimă-
nui ceea ce s’a petrecut.
9
Trimiterea celor doisprezece. Irod
şi Iisus. Săturarea celor cinci mii.
Mărturisirea lui Petru. Întâia ves-
tire a Patimilor. Schimbarea la
faţă. Vindecarea copilului demo-
nizat. A doua vestire a Patimilor.
LUCA 9 1782

Cine este cel mai mare? Folosirea drumul mulţimii să se ducă prin satele
numelui lui Iisus. şi gospodăriile dimprejur, ca să popo-
1 Şi chemându-i pe cei doisprezece uce- sească şi să-şi găsească de mâncare, că
nici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire aici suntem în loc pustiu”.
peste toţi demonii şi să vindece bolile. 13 Iar El le-a zis: „Daţi-le voi să mă-
2 Şi i-a trimis să propovăduiască împă-
nânce”. Şi ei au zis: „Nu avem mai
răţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe mult decât cinci pâini şi doi peşti,
cei bolnavi. afară numai dacă ne vom duce noi şi
vom cumpăra hrană pentru poporul
3 Şi le-a zis: „Să nu luaţi nimic la drum:
acesta”.
nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici
14 Că erau ca la cinci mii de bărbaţi. Iar
bani şi nici să aveţi câte două haine.
El le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-i jos,
4 Şi în orice casă veţi intra, acolo să
în cete de câte cincizeci”.
rămâneţi şi de-acolo să nu plecaţi.
15 Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi.
5 Cât despre cei ce nu vă vor primi,
16 Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei
când ieşiţi din cetatea aceea scuturaţi
doi peşti şi privind la cer, le-a binecu-
praful de pe picioarele voastre, spre
vântat, a frânt şi le-a dat ucenicilor ca
mărturie împotriva lor”.
să le pună înaintea mulţimii.
6 Iar ei au plecat şi treceau prin sate
17 Şi au mâncat şi s’au săturat toţi; şi
binevestind şi vindecând pretutindeni. au luat ceea ce le-a rămas, douăspre-
7 Şi de toate cele petrecute a auzit Irod zece coşuri pline de fărâmituri.
tetrarhul şi era nedumerit; că se spu- 18 Şi a fost că pe când El Se ruga deo-
nea de către unii că Ioan a înviat din parte, ucenicii erau cu El, iar El i-a în-
morţi; trebat, zicând: „Cine zic mulţimile că
8 iar de către alţii, că Ilie s’a arătat; şi sunt Eu?”
iarăşi de către alţii, că un profet din cei 19 Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Bo-
vechi a înviat. tezătorul; iar alţii Ilie, iar alţii că a în-
9 Iar Irod a zis: „Lui Ioan, eu i-am tă- viat un profet din cei vechi”.
iat capul. Cine este dar acesta despre 20 Şi El le-a zis: „Dar voi, voi cine ziceţi
care aud astfel de lucruri?” Şi căuta să- că sunt Eu?” Iar Petru, răspunzând, a
L vadă. zis: „Hristosul lui Dumnezeu”.
10 Şi întorcându-se apostolii, I-au spus 21 Iar El sub mustrare le-a poruncit ca
toate câte au făcut. Şi luându-i doar pe aceasta să n’o spună nimănui,
pe ei-înde-ei, S’a dus într’un loc pustiu, 22 zicând: „Fiul Omului trebuie să pă-
spre cetatea numită Betsaida. timească multe şi să fie defăimat de că-
11 Dar când au aflat mulţimile, s’au dus tre bătrâni şi de către arhierei şi de că-
după El; şi El, primindu-le cu bună- tre cărturari şi să fie omorât, iar a treia
voinţă, le vorbea despre împărăţia lui zi să învie”.
Dumnezeu; iar pe cei ce aveau trebu- 23 Şi tuturor le spunea: „Dacă voieşte
inţă de vindecare, îi vindeca. cineva să vină după Mine, să se lepede
12 Dar ziua a’nceput să se plece. Şi cei de sine, în fiecare zi să-şi ia crucea şi
doisprezece au venit şi I-au spus: „Dă să-Mi urmeze Mie;
LUCA 9 1783

24 fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape să facem trei colibe: Ţie una, lui Mo-
viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va ise una şi una lui Ilie”; – el neştiind ce
pierde viaţa pentru Mine, acela O va spune.
mântui1 . 34 Şi pe când vorbea el acestea, s’a făcut
25 Că ce-i foloseşte omului dacă va un nor şi i-a umbrit; şi s’au înspăimân-
câştiga lumea’ntreagă, dar pe sine se tat când au intrat în nor.
va pierde sau se va păgubi? 35 Şi glas s’a făcut din nor, zicând:
26 Că tot cel ce se va ruşina de Mine „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, de El
şi de cuvintele Mele, de acela şi Fiul să ascultaţi!”
Omului Se va ruşina când va veni în- 36 Şi când glasul a trecut,
Iisus S’a aflat
tru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor
singur. Şi ei au tăcut; şi în acele zile
îngeri. n’au spus nimănui nimic din cele ce vă-
27 Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: zuseră.
Sunt unii dintre cei ce stau aici care 37 Şi a fost că în ziua următoare, când
nu vor gusta moartea până ce nu vor s’au coborât din munte, L-a întâmpi-
vedea împărăţia lui Dumnezeu!” nat mulţime multă.
28 Iar la vreo opt zile după cuvintele 38 Şi iată că un bărbat din mulţime a
acestea i-a luat pe Petru şi pe Ioan şi strigat, zicând: „Învăţătorule, rogu-mă
pe Iacob şi S’a suit în munte ca să Se Ţie, caută spre fiul meu, că numai pe el
roage. îl am;
29 Şi a fost că pe când Se ruga, înfăţişa- 39 şi iată că un duh necurat îl apucă şi
rea feţei Sale a devenit alta şi îmbrăcă- deodată răcneşte şi-l zguduie cu spume
mintea Lui albă, strălucind. şi cu greu pleacă de la el, după ce l-a
30 Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu El; zdrobit.
aceştia erau Moise şi Ilie 40 Şi m’am rugat de ucenicii Tăi să-l
31 care, arătându-se întru slavă, vor- scoată, dar ei n’au fost în stare”.
beau despre sfârşitul Său pe care avea 41 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O,
să-l împlinească în Ierusalim. neam necredincios şi îndărătnic!, până
32 Iar Petru şi cei împreună cu El erau când voi fi cu voi şi vă voi răbda?. . .
îngreuiaţi de somn; şi când s’au deştep- Adu-l aici pe fiul tău!”
tat, I-au văzut slava şi pe cei doi băr- 42 Şi pe când acesta se apropia, demo-
baţi stând cu El2 . nul l-a trântit şi l-a zgâlţâit. Iar Iisus a
33 Şi a fost că pe când aceştia se des- certat duhul cel necurat şi l-a vindecat
părţeau de El, Petru I-a zis lui Iisus: pe copil şi i l-a dat tatălui său.
„Învăţătorule, bine ne este să fim aici; 43 Iar toţi au rămas uimiţi de măreţia
1 Asupra înţelesului exact al acestui enunţ lui Dumnezeu. Şi în timp ce toţi se mi-
vezi nota de la Mt 16, 25. nunau de toate câte le făcea, El le-a zis
2 Amănunt propriu lui Luca, anticipând mo- ucenicilor Săi:
mentul din grădina Ghetsimani. Dimensiunea
44„Puneţi în urechile voastre cuvintele
alegorică explică şi inserţia lui după relatarea
evenimentului, fiind însă evident că extazul şi acestea: Fiul Omului va să fie dat în
trezirea ucenicilor se petrecuseră înainte. mâinile oamenilor”.
LUCA 10 1784

45 Dar ei nu înţelegeau cuvântul să se coboare foc din cer să-i mistuie,

acesta, că era ascuns pentru ei, ca să cum a făcut şi Ilie?. . . ”.
nu-l priceapă, şi se temeau să-L în- 55 Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-
trebe despre acest cuvânt. a zis: „Nu ştiţi ai Cărui Duh sunteţi?
46 Şi le-a venit un gând: „Cine între ei Că Fiul Omului n’a venit să piardă su-
ar fi mai mare?” fletele oamenilor, ci să le mântuiască”.
47 Iar Iisus, cunoscând gândul inimii 56 Şi s’au dus în alt sat.
lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine
57 Şi pe când mergeau ei pe cale, ci-
48 şi le-a zis: „Tot cel care-l va primi pe neva I-a zis: „Te voi urma oriunde Te
pruncul acesta întru numele Meu, pe vei duce”.
Mine Mă primeşte; şi tot cel ce Mă va
58 Şi Iisus i-a zis: „Vulpile au vizuini
primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M’a
şi păsările cerului, cuiburi; dar Fiul
trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic
Omului n’are unde să-Şi plece capul”.
între voi toţi, acela este mai mare”.
59 Şi către altul a zis: „Urmează-Mi!”
49 Iar Ioan, răspunzând, I-a zis: „Învă-
Iar acela a zis: „Doamne, mai întâi dă-
ţătorule, noi am văzut pe unul scoţând
mi voie să merg să-l îngrop pe tatăl
demoni întru numele Tău şi l-am oprit,
meu”.
pentru că el nu merge cu noi”.
60 Iar El i-a zis: „Lasă-i pe morţi să-şi
50 Iar Iisus i-a zis: „Nu-l opriţi; căci cel
5
ce nu este împotriva voastră este pen- îngroape morţii , iar tu mergi de ves-
tru voi”. teşte împărăţia lui Dumnezeu”.

51 Şi a fost că atunci când s’au apro- 61 Iar altul I-a zis: „Te voi urma,
piat zilele înălţării Sale3 , El Şi-a întă- Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-
rit gândul de a merge la Ierusalim. mi iau rămas-bun de la cei de acasă”.
52 Şi a trimis vestitori înaintea Sa. Şi 62 Iar Iisus i-a zis: „Nici unul care pune
mergând ei, au intrat într’un sat de Sa- mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este
marineni, ca să-I pregătească totul. potrivit pentru împărăţia lui Dumne-
zeu”.
53 Dar ei nu L-au primit, pentru că El
4
Se îndrepta spre Ierusalim .
54Şi văzând aceasta, ucenicii Iacob şi
Ioan I-au zis: „Doamne, vrei să zicem 10
3 Perioada patimilor, răstignirii, învierii şi

înălţării lui Iisus, toate alcătuind trepte suitoare

spre desăvârşirea rostului Său pe pământ. Pen-
tru definirea aceleiaşi perioade, Ioan foloseşte o
expresie mai teologică: preamărire (zilele în care
Iisus este preamărit) (In 7, 39; 16, 13).
4 Sub semnul reciprocităţii, Samarinenii evi-
tau contactele cu Iudeii, şi cu atât mai mult cu
pelerinii ce călătoreau spre Ierusalim; de obi-
cei, aceştia din urmă ocoleau teritoriul Samariei
(provincie între Galileea şi Iudeea), preferând un
drum mai lung şi mai anevoios.
Trimiterea celor şaptezeci. Vai
de cetăţile nepocăite! Întoarce-
rea celor şaptezeci. Bucuria lui Ii-
sus. Parabola samarineanului mi-
lostiv. Marta şi Maria.
5 Joc
între dublul înţeles al cuvântului „mort”:
mort sufleteşte şi mort fizic. Cadrul mai larg
şi motivarea acestor cuvinte se află la Mt 8, 22.
Vezi şi nota.
LUCA 10
1 Iar după acestea, Domnul a ales alţi
şaptezeci1 şi i-a trimis doi câte doi îna-
intea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc
unde El Însuşi avea să meargă2 .
2 Şi le spunea: „Secerişul este mult, dar
lucrătorii sunt puţini; aşadar, rugaţi-L
pe Domnul secerişului să scoată lucră-
tori la secerişul Său.
3 Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte
miei în mijlocul lupilor.
4 Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici în-
călţăminte; şi nimănui să nu-i daţi bi-
neţe pe cale.
5 Iar în orice casă veţi intra, mai întâi
ziceţi: Pace casei acesteia!
6 Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea
voastră se va odihni peste el; iar de nu,
ea se va întoarce la voi.
7 Şi în această casă rămâneţi, mâncând
şi bând ceea ce vă vor da, căci vrednic
este lucrătorul de plata sa. Nu vă mu-
taţi din casă’n casă.
8 Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care
vă vor primi, mâncaţi ceea ce vi se va
pune înainte.
9 Şi vindecaţi-i pe bolnavii din ea, şi
spuneţi-le: S’a apropiat de voi împără-
ţia lui Dumnezeu!
1 După unele manuscrise vechi, numărul aces-
tor apostoli ar fi fost de 72. E vorba de două tra-
diţii diferite; potrivit celei greceşti, numărul po-
poarelor descendente din Noe, menţionate în ca-
pitolul 10 din Cartea Facerii, a fost 72, în timp ce
tradiţia ebraică consemnează 70. De reţinut că
numărul apostolilor are o dimensiune simbolică;
cei 12 – care alcătuiesc nucleul – sunt în relaţie
cu cele 12 triburi ale lui Israel, cărora mesajul
evanghelic li se adresează cu prioritate; cei 70
sunt în relaţie cu neamurile non-iudaice, a căror
evanghelizare este solicitată de caracterul uni-
versal al creştinismului.
2 De data aceasta nu-i trimite ca să-I asigure
loc de popas, ca în 9, 52, ci să-I pregătească te-
renul sufletesc pentru lucrarea cuvântului lui
Dumnezeu.
1785
10 Şi în oricare cetate veţi intra şi’n care
nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi
ziceţi:
11 Din cetatea voastră, şi praful care
s’a lipit de picioarele noastre vi-l scutu-
răm vouă. Dar pe aceasta s’o ştiţi: că
s’a apropiat împărăţia lui Dumnezeu!
12 Vă spun Eu vouă că în ziua aceea mai
uşor îi va fi Sodomei decât cetăţii ace-
leia.
13 Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido!
Că dacă în Tir şi în Sidon s’ar fi făcut
minunile care s’au făcut la voi, de mult
s’ar fi pocăit, stând în sac şi’n cenuşă.
14Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le
va fi la judecată decât vouă.
15 Şi tu, Capernaume, nu pân’la cer ai
fost înălţat?: Pân’la iad vei fi coborât!
16Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă
ascultă; şi cel ce se leapădă de voi, de
Mine se leapădă; iar cel ce se leapădă
de Mine se leapădă de Cel ce M’a trimis
pe Mine”.
17 Şi s’au întors cei şaptezeci cu bucurie
şi I-au spus: „Doamne, şi demonii ni se
pleacă întru numele Tău”.
18Şi le-a zis: „Văzutu-l-am pe Satana
din cer ca un fulger căzând.
19Iată, v’am dat putere să călcaţi peste
şerpi şi peste scorpii şi peste toată pu-
terea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vă-
tăma.
20Dar nu de aceasta să vă bucuraţi, că
duhurile vi se pleacă, ci bucuraţi-vă că
numele voastre sunt scrise în ceruri”.
21În ceasul acesta El S’a bucurat cu
Duhul şi a zis: „Mulţumescu-Ţi3 , Pă-
3 Cuvântul original e mult mai bogat în înţele-
suri, ceea ce explică variantele unor traducători:
Îţi mulţumesc, Te slăvesc, Te binecuvintez, Te
laud, Te preamăresc.
LUCA 10 1786

rinte, Doamne al cerului şi al pămân- 31 Iar din întâmplare un preot cobora

tului, că ai ascuns acestea de cei înţe- pe calea aceea, şi văzându-l, a trecut
lepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descope- pe-alături.
rit pruncilor. Da, Părinte, că aşa a fost
32 Tot aşa şi un levit, ajungând în locul
înainte-Ţi bunăvoinţa Ta”.
acela şi văzând, a trecut pe-alături.
22 Şi întorcându-Se către ucenici, a zis:
„Toate Mi-au fost date de către Tatăl 33 Iar un samarinean care mergea pe
Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este cale a venit la el şi, văzându-l, i s’a fă-
Fiul decât numai Tatăl, şi cine este Ta- cut milă;
tăl decât numai Fiul şi cel căruia vrea 34 şi apropiindu-se, i-a legat rănile,
Fiul să-i descopere”. turnând pe ele untdelemn şi vin; şi
23 Şi întorcându-Se către ucenici, le-a punându-l pe dobitocul său, l-a dus la
zis îndeosebi: „Fericiţi sunt ochii care un han şi i-a purtat de grijă.
văd ceea ce vedeţi voi!, 35 Şi a doua zi, scoţând doi dinari, i-a
24 că vă spun Eu vouă: Mulţi profeţi şi dat hangiului şi i-a zis: Ai grijă de el;
împăraţi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi ceea ce vei mai cheltui ţi-i voi da eu
şi n’au văzut, şi să audă ce auziţi voi, când mă voi întoarce.
dar n’au auzit!”
36 Care din aceştia trei ţi se pare că
25 Şi iată, un învăţător de lege s’a ri- a fost aproapele celui căzut între tâ-
dicat, ispitindu-L şi zicând: „Învăţăto- lhari?”
rule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de
37 Iar el a zis: „Cel care şi-a făcut milă
veci?”
cu el”. Iisus i-a zis: „Mergi şi fă şi tu
26 Iar El i-a zis: „Ce este scris în lege?,
asemenea!”
cum citeşti?”
38 Şi pe când mergeau ei, El a intrat
27 Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti
într’un sat; iar o femeie cu numele
pe Domnul Dumnezeul tău din toată
Marta L-a primit în casa ei.
inima ta şi din tot sufletul tău şi din
toată puterea ta şi din tot cugetul tău; 39 Şi ea avea o soră ce se chema Maria,
iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. care, aşezându-se la picioarele Domnu-
28 Iar El i-a zis: „Drept ai răspuns; fă
lui, Îi asculta cuvântul.
aceasta şi vei fi viu”. 40 Iar Marta se silea cu multă slujire

29 Dar el, voind să se îndreptăţească şi, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare

pe sine4 , I-a zis lui Iisus: „Şi cine este nu socoteşti că sora mea m’a lăsat să
aproapele meu?” slujesc singură? Spune-i deci să mă
ajute”.
30 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Un
om cobora de la Ierusalim la Ierihon 41 Şi răspunzând Domnul, i-a zis:
şi a căzut între tâlhari care, după ce „Marto, Marto, te’ngrijeşti şi pentru
l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, multe te sileşti,
lăsându-l aproape mort.
42 ci un lucru trebuie; că Maria par-
4 = Pentru faptul de a-i fi pus o întrebare ele- tea cea bună şi-a ales-o, care nu i se va
mentară, cu un răspuns atât de simplu. lua”.
LUCA 11
11
Rugăciunea Domnească. Lucra-
rea rugăciunii. Iisus şi Beelzebul.
Agresivitatea duhului rău. Sem-
nul lui Iona. Lampa luminândă. Ii-
sus împotriva cărturarilor, farise-
ilor şi învăţătorilor de Lege.
1 Şi a fost că pe când era El rugându-
Se într’un loc, după ce a încetat I-a
zis unul din ucenicii Săi: „Doamne,
învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum şi Ioan
i-a învăţat pe ucenicii lui”.
2 Şi le-a zis: „Când vă rugaţi, zi-
ceţi: Tatăl nostru Carele eşti în ceruri,
sfinţească-se numele Tău. Vină împă-
răţia Ta. Facă-se voia Ta precum în cer
aşa şi pe pământ.
3Pâinea noastră cea de toate zilele dă-
ne-o nouă’n fiecare zi.
4 Şi ne iartă nouă păcatele noastre,
căci şi noi iertăm oricui ne-o datorează
nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci
ne izbăveşte de Cel-Rău”.
5 Şi le-a zis: „Cine dintre voi1 , având
un prieten, de se va duce la el în
miez de noapte şi-i va zice: Prietene,
împrumută-mă cu trei pâini,
6 că mi-a venit un prieten de pe drum
şi n’am ce să-i pun dinainte;
7 dar acela, răspunzând dinlăuntru, i-
ar zice: Nu-mi da de lucru!, acum uşa
e’ncuiată şi copiii mei sunt în aşternut
cu mine; nu pot să mă scol să-ţi dau. . .
8 Vă spun Eu vouă: Chiar dacă nu se
va scula şi nu-i va da pentru că-i este
prieten, pentru îndrăzneala lui, totuşi,
se va scula şi-i va da cât îi trebuie.
1 Dincauza complexităţii gramaticale, între-
barea pare neterminată; răspunsul ei se află în
versetul 8.
1787
9 Şi Eu vă zic: Cereţi şi vi se va da; că-
utaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va des-
chide.
10 Că oricine cere, ia; şi cel ce caută, gă-
seşte; şi celui ce bate, i se va deschide.
11 Şi care tată dintre voi, dacă-i va cere
fiul său pâine, îi va da piatră? Sau
dacă-i va cere peşte, în loc de peşte îi
va da şarpe?
12 Sau dacă-i va cere un ou, îi va da
scorpie?
13 Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să le
daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai
mult Tatăl Cel din ceruri va da Duh
Sfânt celor care-L cer de la El!”
14 Şi a scos un demon, şi acela era mut.
Şi a fost că atunci când a ieşit demonul,
mutul a vorbit şi mulţimile s’au minu-
nat.
15 Iar unii dintre ei au zis: „Cu Beel-
zebul, căpetenia demonilor, scoate de-
moni”.
2
16 Iar alţii, ispitindu-L , Îi cereau semn
din cer.
17 Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a
zis: „Orice împărăţie care se dezbină în
sinea ei se pustieşte şi casă peste casă
cade.
18 Dacă deci Satana s’a dezbinat în si-
nea lui, cum îi va mai dăinui împără-
ţia? Fiindcă voi ziceţi că Eu cu Beelze-
bul îi scot pe demoni.
19 Iar dacă Eu îi scot pe demoni cu Be-
elzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De
aceea ei vă vor fi judecători.
20 Dar dacă Eu îi scot pe demoni cu de-
getul lui Dumnezeu3 , iată că împărăţia
lui Dumnezeu a ajuns la voi!
2 Cuintenţia de a-L pune la încercare.
3 În
locul paralel de la Mt 12, 28: cu Duhul
lui Dumnezeu. Expresia „degetul lui Dumnezeu”
este preluată din Iş 8, 19 şi se referă la puterea
LUCA 11 1788

21 Atunci când un om tare, înarmat fi- Niniviteni, tot aşa şi Fiul Omului va fi
ind, îşi păzeşte curtea, avuţiile lui sunt pentru neamul acesta.
în pace; 5
31 Regina de la miazăzi se va ridica la
22 iar când unul mai tare decât el vine judecată cu bărbaţii neamului acestuia
asupră-i şi-l înfrânge, acela îi ia toate şi-i va osândi, pentru că ea a venit de
armele în care se încrezuse şi-şi îm- la marginile pământului ca să asculte
parte prăzile. înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici
23 Cel ce nu este cu Mine e împotriva
e mai mult decât Solomon!
Mea; şi cel ce nu adună cu Mine, risi- 32 Bărbaţii din Ninive se vor scula
peşte. la judecată cu neamul acesta şi-l vor
24 Când duhul necurat iese din om,
osândi, pentru că ei s’au pocăit la pro-
umblă prin locuri fără de apă căutând povăduirea lui Iona; şi iată, aici e mai
odihnă; şi negăsind, zice: Mă voi în- mult decât Iona!
toarce în casa mea, din care am ieşit. 33Nimeni, aprinzând făclia, nu o pune
25 Şi venind, o află măturată şi împodo-
în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeş-
bită. nic, pentru ca cei ce intră să vadă lu-
mina.
26 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte
34 Ochiul tău este luminătorul trupu-
duhuri mai rele decât el; şi ele intră
lui. Când ochiul tău este curat, şi
şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă
trupul tău întreg e luminat; dar când
a omului aceluia se face mai rea decât
ochiul tău este rău, şi trupul tău e în-
cea dintâi”.
tunecat.
27 Şi a fost că pe când spunea El aces-
35 Aşadar, ia seama ca lumina din tine
tea, o femeie din mulţime, ridicându-şi
să nu fie întuneric.
glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele
care Te-a purtat şi pieptul la care ai 36 Prin urmare, dacă tot trupul tău
supt!” este luminat, neavând nici o parte în-
tunecată, luminat va fi în întregime, ca
28 Iar El a zis: „Într’adevăr, fericiţi sunt
atunci când te luminează făclia cu stră-
cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu
4 lucirea ei”.
şi-l păzesc ”.
37 Şi pe când El vorbea, un fariseu L-a
29 Şi cum mulţimile creşteau, El a în-
rugat să prânzească la el; şi intrând, a
ceput să grăiască: „Neamul acesta este
şezut la masă.
neam viclean; cere semn, dar semn nu
i se va da, în afară de semnul profetului 38 Iar fariseul s’a mirat văzând că El nu
Iona. S’a spălat înainte de masă.
39 Şi Domnul i-a zis: „Acum, voi, fari-
30 Că precum a fost Iona semn pentru
seilor, curăţiţi partea din afară a paha-
lui Dumnezeu care lucra prin Moise împotriva rului şi a blidului, dar lăuntrul vostru
puterilor magice ale vrăjitorilor egipteni.
4 Iisus confirmă aserţiunea femeii şi o genera- 5 Regina de Saba, celebră prin vizita pe care

lizează, extinzând-o asupra tuturor celor ce, ase- i-a făcut-o regelui Solomon spre a-i cunoaşte în-
menea şi după modelul maicii Sale, ascultă şi în- ţelepciunea (3 Rg 10, 1-13); mai târziu revendi-
deplinesc voia lui Dumnezeu („Fie mie după cu- cată de Etiopieni drept întemeietoarea dinastiei
vântul tău”, Lc 1, 38). lor imperiale, în descendenţa lui Solomon.
LUCA 12 1789

este plin de răpire şi de viclenie. ei i-au ucis, iar voi le clădiţi mormin-
40 Nebunilor! Oare nu cel ce a făcut tele!. . .
partea din afară a făcut-o şi pe cea din- 49 De aceea şi înţelepciunea lui Dum-
lăuntru? nezeu a zis: Voi trimite la ei profeţi şi
41 Dar daţi-le ca milostenie pe cele din-
apostoli; şi dintre ei vor ucide şi vor pri-
lăuntrul vostru şi, iată, toate vă sunt goni;
curate!. . . 6 50 ca să se ceară de la neamul acesta

42 Dar vai vouă, fariseilor!, că daţi ze-

sângele tuturor profeţilor care s’a văr-
ciuială din izmă şi din untişor şi din sat de la întemeierea lumii,
toate legumele, dar lăsaţi la o parte 51 de la sângele lui Abel până la sângele
dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu; pe lui Zaharia, cel ce a pierit între altar şi
acestea se cuvenea să le faceţi, fără ca templu. Adevăr vă spun: Se va cere de
pe acelea să le lăsaţi. la neamul acesta!
43 Vai vouă, fariseilor!, că iubiţi scau- 52 Vai vouă, învăţătorilor de lege!, că aţi
8
nele cele dintâi în sinagogi şi salutările acaparat cheia cunoaşterii ; voi înşivă
în pieţe. n’aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre
i-aţi împiedicat”.
44 Vai vouă, cărturari şi farisei făţar-
nici!, că sunteţi ca mormintele ce nu 53 Ieşind El de acolo, cărturarii şi fari-
se văd şi pe care oamenii calcă fără s’o seii au început să-L urască cu înverşu-
ştie”7 . nare şi să-L facă să vorbească despre
mai multe,
45 Şi răspunzând unul dintre învăţăto-
rii de lege, I-a zis: „Învăţătorule, spu- 54 pândindu-L şi căutând să prindă
nând acestea ne ocărăşti şi pe noi?” ceva din gura Lui, ca să-I găsească
vină.
46 Iar El a zis: „Vai şi vouă, învăţători-
lor de lege!, că-i împovăraţi pe oameni
cu sarcini anevoie de purtat, dar voi
nici cel puţin c’un deget nu le-atingeţi.
12
47 Vai vouă!, că voi clădiţi mormintele Mărturisirea deschisă şi fără frică
profeţilor, dar părinţii voştri i-au ucis. a Evangheliei. Păcatul împotriva
48 Deci voi sunteţi martori şi încuviin- Duhului Sfânt. Parabola bogatu-
ţaţi faptele părinţilor voştri; pentru că lui nesăbuit. Încrederea în bună-
tatea lui Dumnezeu. Semnele vre-
6 Text dificil prin ambiguitate intenţionată.
mii. Slugile veghetoare. Iisus, pri-
Faţă de enunţul sobru şi direct din Mt 23, 26
(„Curăţă întâi partea dinlăuntru a paharului şi a cină de dezbinare.
blidului, pentru ca şi cea din afară să fie curată”), 1 Între timp, adunându-se mulţime de
în textul şi contextul lui Luca pare a fi şi o notă oameni – atât de mare încât se călcau
de ironie: fariseii sunt invitaţi să se debaraseze
de „răpirea şi viclenia” dinlăuntrul fiinţei lor, dar 8 Literal: aţi luat-o; aţi ridicat-o de la locul ei.
invitaţia vizează şi maniera în care ei obişnuiesc Deţinând monopolul asupra interpretării legii şi,
să mimeze facerea de bine. în acelaşi timp, interpretând-o fals, acest soi de
7 A călca pe un mormânt însemna nu numai o cărturari sechestraseră accesul (atât pe al lor cât
profanare, ci şi dobândirea unei impurităţi ritu- şi pe al altora) la cunoaşterea adevărului dumne-
ale. zeiesc, singura cale ce duce spre mântuire.
LUCA 12
unii pe alţii –, Iisus a început să le vor-
bească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriţi-
vă de aluatul fariseilor, care este făţăr-
nicia;
2 că nimic nu este acoperit care să nu
se descopere şi nimic ascuns care să nu
fie cunoscut.
3 De aceea, câte aţi spus la întuneric se
vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit
la ureche, în cămări, se va propovădui
de pe acoperişuri.
4 Dar vă spun Eu vouă, prietenii Mei:
Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi
după aceea nimic mai mult nu pot face.
5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi:
Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis,
are putere să arunce în gheenă; da, v’o
spun Eu vouă, de acela să vă temeţi!
6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi
bani? Şi nici una din ele nu este uitată
înaintea lui Dumnezeu;
7 cât despre voi, şi perii capului vostru,
toţi sunt număraţi. Să nu vă temeţi:
voi sunteţi mai de preţ decât multe vră-
bii.
8 Dar vă spun: Pe tot cel ce Mă va măr-
turisi pe Mine înaintea oamenilor, şi
Fiul Omului îl va mărturisi înaintea
îngerilor lui Dumnezeu.
9 Iar cel ce se va lepăda de Mine îna-
intea oamenilor, lepădat va fi înaintea
îngerilor lui Dumnezeu.
10 Oricine va spune un cuvânt împo-
triva Fiului Omului, va fi iertat; dar
cel ce va blasfemia împotriva Duhului
Sfânt, nu va fi iertat.
11 Iar când vă vor duce în sinagogi şi la
dregători şi la stăpâniri, nu vă îngri-
jiţi cum sau ce să răspundeţi sau ce să
spuneţi,
12 că Duhul Sfânt, în chiar ceasul acela,
vă va învăţa ce trebuie să spuneţi”.
1790
13Zisu-I-a cineva din mulţime: „Învă-
ţătorule, spune-i fratelui meu să îm-
partă moştenirea cu mine”.
14Iar El i-a zis: „Omule, cine M’a pus
pe Mine judecător sau împărţitor peste
voi?”
15 Şi a zis către ei: „Luaţi seama şi
păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa
cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale”.
16Şi le-a spus această parabolă: „Unui
om bogat i-a rodit din belşug ţarina.
17 Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi
face, că n’am unde să-mi adun roadele?
18 Şi a zis: Aceasta voi face: Strica-voi
hambarele mele şi mai mari le voi zidi
şi-mi voi strânge acolo tot grâul meu şi
bunătăţile mele;
19 şi-i voi zice sufletului meu: Su-
flete, ai multe bunătăţi strânse pentru
mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea,
veseleşte-te!. . .
20Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule!, în
noaptea aceasta îţi vor cere sufletul. Şi
cele ce-ai pregătit ale cui vor fi?
21 Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună
sieşi comori, şi nu întru Dumnezeu se
îmbogăţeşte”.
22Şi a zis către ucenicii Săi: „De aceea
vă spun: Nu purtaţi grijă pentru viaţa
voastră ce veţi mânca, nici pentru tru-
pul vostru cu ce vă veţi îmbrăca.
23Viaţa este mai mult decât hrana şi
trupul decât îmbrăcămintea.
24Priviţi la corbi, că nici nu seamănă,
nici nu seceră; ei n’au cămară, nici
hambar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu
mult altceva sunteţi voi decât păsările!
25 Şi cine dintre voi, purtându-şi de
grijă, poate să-i adauge staturii sale un
cot?
LUCA 12 1791

26 Deci, dacă nici cel mai mic lucru nu- 39 Dar s’o ştiţi pe asta, că de-ar şti stă-
l puteţi face, de ce duceţi voi grijă de pânul casei în care ceas vine furul, ar
celelalte? veghea şi n’ar lăsa să i se spargă casa.
27 Priviţi crinii cum cresc; nu torc, nici 40 Aşadar, şi voi fiţi gata, că Fiul Omu-
nu ţes, dar vă spun Eu vouă că nici So- lui vine în ceasul în care nu gândiţi”.
lomon, în toată slava lui, nu s’a îmbră- 41 Şi I-a zis Petru: „Doamne, parabola
cat ca unul din ei. aceasta o spui pentru noi, sau şi pentru
28 Iar dacă iarba, care azi e pe câmp iar toţi?”
mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu 42 Şi a zis Domnul: „Cine este iconomul
aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, credincios şi înţelept pe care stăpânul
puţin-credincioşilor? îl va pune peste slugile sale, ca să le
29 Şi să nu căutaţi voi ce veţi mânca şi dea la vreme măsura lor de grâu?
ce veţi bea, şi nu fiţi îngrijoraţi, 1
43 Fericit este servul acela pe care,
30 că pe toate acestea păgânii lumii le când vine stăpânul său, îl va găsi fă-
caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi ne- când aşa.
voie de ele;
44 Adevăr vă spun că peste toate avuţi-
31 ci căutaţi mai întâi împărăţia Lui, şi ile sale îl va pune.
toate acestea vi se vor adăuga.
45 Dar dacă servul acela va zice în
32 Nu te teme, turmă mică, pentru că inima sa: Stăpânul meu întârzie să
Tatăl vostru a binevoit să vă dea împă- vină!, şi va începe să-i bată pe slujitori
răţia. şi pe slujnice şi să mănânce şi să bea şi
33 Vindeţi-vă averile şi daţi milostenie; să se îmbete,
faceţi-vă pungi care nu se învechesc, 46 veni-va stăpânul acelui serv în ziua
comoară nesfârşită în ceruri, unde fur în care el nu gândeşte şi în ceasul în
nu se apropie, nici molie n’o strică; care el nu ştie şi-l va tăia în două, iar
34 fiindcă unde vă este comoara, acolo partea lui o va pune cu cei necredin-
va fi şi inima voastră. cioşi.
35 Să vă fie mijlocurile’ncinse şi făcliile 47 Şi servul acela care a ştiut voia stă-
aprinse; pânului şi n’a pregătit nimic, nici n’a
36 şi fiţi asemenea oamenilor care-şi aş- făcut după voia lui, mult va fi bătut.
teaptă stăpânul când se va întoarce de 48 Iar cel care n’a ştiut, dar a făcut lu-
la nuntă, ca venind el şi bătând, îndată cruri vrednice de bătaie, puţin va fi bă-
să-i deschidă. tut. De la cel căruia i s’a dat mult, mult
37 Fericiţi sunt servii aceia pe care stă- se va cere; şi de la cel căruia i s’a încre-
pânul, când vine, îi va afla priveghind. dinţat mult, mai mult se va cere.
Adevăr vă spun, că se va încinge şi-i va 49 Foc am venit s’arunc pe pământ, şi
pune la masă şi, venind lângă ei, le va cât aş vrea să fie-acum aprins!
sluji.
1
Întrebarea lui Petru capătă un răspuns lim-
38Fie că va veni la straja a doua, fie că
pede: iconomul (purtător de grijă, intendent) nu
va veni la straja a treia, fericiţi sunt ei este altceva decât un servitor pus mai mare peste
de-i va găsi aşa. alţi servitori.
LUCA 13 1792

50Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă 13

nerăbdare am până ce se va’mplini!
51Pare-vi-se c’am venit să dau pace pe Între pocăinţă şi moarte. Para-
pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. bola smochinului neroditor. Vin-
decarea în zi de sâmbătă a unei fe-
52 Că de’acum înainte cinci într’o casă mei gârbove. Parabolele grăunte-
vor fi dezbinaţi: trei contra doi şi doi lui de muştar şi aluatului. Poarta
contra trei. cea strâmtă. Irod-vulpea. Deplân-
53 Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva fiu-
gerea Ierusalimului.
lui şi fiul împotriva tatălui, mama îm- 1 În acest timp erau de faţă unii care
potriva fiicei şi fiica împotriva mamei, I-au spus despre Galileenii al căror
soacra împotriva nurorii sale şi nora sânge l-a amestecat Pilat cu jertfele
împotriva soacrei”. lor1 .
54 Dar şi mulţimilor le spunea: „Când 2 Şi El, răspunzând, le-a zis: „Credeţi
vedeţi un nor ridicându-se dinspre oare că aceşti Galileeni au fost mai pă-
apus, îndată ziceţi că vine ploaie, şi aşa cătoşi decât toţi Galileenii, fiindcă au
este; pătimit acestea?
3 Vă spun Eu vouă: Nu!, dar dacă nu
55 iar când vedeţi vântul suflând de la
vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa
este. 4 Sau acei optsprezece inşi peste care
a căzut turnul în Siloam şi i-a omorât,
56 Făţarnicilor! Faţa pământului şi a
credeţi oare că au fost ei mai păcătoşi
cerului ştiţi s’o desluşiţi, dar vremea decât toţi oamenii care locuiesc în Ie-
aceasta, pe ea cum de nu ştiţi s’o de- rusalim?
sluşiţi?
5 Vă spun Eu vouă: Nu!, dar dacă nu
57 Dar de ce nu judecaţi prin voi înşivă vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel2 ”.
ce este drept?
6 Şi le-a spus această parabolă: „Ci-
58 Şi când mergi cu pârâşul tău la jude- neva avea un smochin sădit în via sa
cător, dă-ţi silinţa ca pe drum să te scu- şi a venit să caute rod în el şi n’a găsit.
turi de el2 , ca nu cumva să te târască 7 Şi a zis către vier: Iată, sunt trei ani
la judecător şi judecătorul să te dea pe de când vin căutând rod în smochinul
mâna temnicerului şi temnicerul să te- acesta şi nu găsesc. Taie-l: de ce să
arunce’n temniţă. ţină pământul degeaba?
59Îţi spun Eu ţie: Nu vei ieşi de-acolo 1
până ce nu vei plăti şi cel din urmă nieraEveniment relatat numai de Luca, în ma-
sumară a unui fapt cunoscut: soldaţii ro-
ban”. mani măcelăriseră câţiva Galileeni în chiar mo-
mentul când aceştia îşi înjunghiau animalele de
jertfă.
2 Literal:
să te scapi de el; să termini cu el 2 Nu se poate stabili o relaţie directă şi cauzală

(în sensul de a găsi o soluţie de împăcare chiar între o calamitate şi victimele ei, dar faptul în
cu preţul unui compromis – „mai bună o pace sine trebuie privit ca un avertisment divin şi o
strâmbă decât o judecată dreaptă”). invitaţie la pocăinţă generală.
LUCA 13 1793

8 Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, grădina sa; şi a crescut şi s’a făcut pom
lasă-l şi anul acesta, până ce-l voi săpa şi păsările cerului s’au sălăşluit în ra-
împrejur şi voi pune gunoi; murile lui”.
9poate că va face rod în cel viitor; iar 20Şi iarăşi a zis: „Cu ce voi asemăna
de nu, îl voi tăia”. împărăţia lui Dumnezeu?
10 Şi învăţa Iisus în una din sinagogi 21Asemenea este aluatului pe care l-a
sâmbăta. luat o femeie şi l-a ascuns în trei mă-
11 Şi iată, o femeie care de optsprezece
suri de făină, până ce s’a dospit toată”.
ani avea un duh de neputinţă şi era 22 Şi trecea prin cetăţi şi prin sate, în-
gârbovă şi nu putea nicidecum să se ri- văţând şi călătorind spre Ierusalim.
dice. 23 Şi I-a zis cineva: „Doamne, puţini
12 Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a sunt oare cei care se mântuiesc?” Iar
zis: „Femeie, dezlegată eşti tu de nepu- El le-a zis:
tinţa ta!” 24 „Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea
13 Şi Şi-a pus mâinile pe ea, şi ea îndată strâmtă; v’o spun Eu vouă că mulţi vor
s’a îndreptat şi-L slăvea pe Dumnezeu. căuta să intre şi nu vor putea.
14 Dar mai-marele sinagogii, 25 De’ndată ce Stăpânul casei Se va
mâniindu-se că Iisus a vindecat-o scula şi va încuia uşa, iar voi veţi în-
sâmbăta, drept răspuns a zis către cepe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zi-
mulţime: „Şase zile sunt în care când: Doamne, Doamne, deschide-ne!,
trebuie să se lucreze; aşadar, în ele El, răspunzând, vă va zice: Nu ştiu de
veniţi şi vă vindecaţi, dar nu în ziua unde sunteţi.
sâmbetei!. . . ”. 26 Atunci veţi începe să ziceţi: În faţa
15 Iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Fă- Ta am mâncat şi am băut, şi Tu în pie-
ţarnicilor! Fiecare din voi oare nu-şi ţele noastre ai învăţat.
dezleagă sâmbăta boul sau asinul de la 27 Şi El vă va spune: Nu ştiu de unde
iesle şi-l duce de-l adapă? sunteţi: depărtaţi-vă de la Mine toţi
16 Dar aceasta, fiică a lui Avraam fi- lucrătorii nedreptăţii.
ind, pe care, iată, de optsprezece ani 28 Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea
a legat-o Satana, oare nu se cuvenea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi
să fie dezlegată de legătura aceasta în pe Isaac şi pe Iacob şi pe toţi profeţii
ziua sâmbetei?” în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi,
17 Şi zicând El acestea, toţi cei care-I aruncaţi afară.
stăteau împotrivă se ruşinau; şi toată 29 Şi vor veni de la răsărit şi de la apus,
mulţimea se bucura de toate slăvitele de la miazănoapte şi de la miazăzi şi
fapte săvârşite de El. vor şedea la masă întru împărăţia lui
18 Deci zicea: „Cu ce este asemenea îm- Dumnezeu.
părăţia lui Dumnezeu? şi cu ce o voi 30 Şi iată, sunt unii de la urmă care vor
asemăna? fi întâi, şi sunt cei dintâi care vor fi la
19 Asemenea este grăuntelui de muştar urmă”.
pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în 31 În ziua aceea s’au apropiat de El unii
LUCA 14 1794

din farisei, zicându-I: „Ieşi şi du-te de 3 Şi, răspunzând, Iisus a zis către în-
aici, că Irod vrea să te omoare”. văţătorii de lege şi către farisei: „Este
32 Şi El le-a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi-i oare îngăduit a vindeca sâmbăta, sau
acestei vulpi3 : Iată, Eu scot demoni şi nu?”
fac vindecări astăzi şi mâine, şi a treia 4 Ei însă au tăcut. Şi punându-Şi mâna
zi Mă împlinesc4 . pe el, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
33 Dar astăzi şi mâine şi’n ziua ur- 5 Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, de-
mătoare trebuie să umblu, că nu este i va cădea asinul sau boul în fântână,
cu putinţă ca vreun profet să piară în nu-l va scoate în chiar ziua sâmbetei?”
afara Ierusalimului. 6 Şi n’au putut să-I răspundă la
34 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori aceasta.
pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei tri- 7 Şi luând El seama cum cei poftiţi la
mişi la tine, de câte ori am vrut să-i masă îşi alegeau cele dintâi locuri, le-a
adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca spus o parabolă, zicând:
puii sub aripi. . . , şi voi n’aţi vrut.
8 „Când vei fi chemat de cineva la
35 Iată, vi se lasă casa pustie; că vă nuntă, nu te aşeza pe locul cel dintâi,
spun Eu vouă: Nu Mă veţi mai vedea ca nu cumva un altul mai de cinste de-
până ce va veni vremea când veţi zice: cât tine să fie şi el poftit
Binecuvântat este Cel ce vine întru nu-
9 şi, venind cel care v’a chemat, pe tine
mele Domnului!”
şi pe el, să-ţi spună: Dă-i acestuia lo-
cul! Şi atunci, ruşinat, te vei urni să
iei locul cel mai de la urmă.
14 10Ci, când vei fi chemat, mergi şi te
aşază pe locul cel mai de la urmă pen-
Hidropicul vindecat sâmbăta. Ale- tru ca, atunci când va veni cel care te-
gerea unui loc în societate. Para- a poftit, să-ţi spună: Prietene, mută-te
bola despre cina cea mare. Lepă- mai sus! Atunci vei avea cinste în faţa
darea de sine. tuturor celor ce stau la masă cu tine.
1 Şi a fost că era într’o sâmbătă când a 11 Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi
intrat El să mănânce în casa unuia din smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se
capii fariseilor. va înălţa”.
1
2 Şi iată că un om bolnav de hidropică 12 Zisu-i-a şi celui care-L chemase:
era înaintea Lui. „Când faci prânz sau cină, nu-ţi chema
3 Irod Antipa. Iisus sesizează viclenia aces- prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici ve-
tuia de a-I transmite o ameninţare cu scopul de cinii bogaţi, ca nu cumva la rândul lor
a-L demobiliza. să te cheme şi ei pe tine şi să-ţi fie ca
4 Literal: a treia zi sfârşesc, dar cu înţelesul
răsplată.
mai bogat că, prin moartea şi învierea Sa, Iisus a
făcut tot ceea ce Şi-a propus să facă. Şi-a înche- 13Ci, când faci un ospăţ, cheamă-i pe
iat misiunea, rotunjindu-Se pe Sine în propria săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe
Sa operă.
1 Acumulare de lichid apos în ţesuturile şi ca- orbi,
vităţile organismului. 14 şi fericit vei fi că ei nu pot să-ţi răs-
LUCA 14 1795

plătească; fiindcă ţi se va răsplăti la în- femeie şi pe copil şi pe fraţi şi pe su-

vierea drepţilor”. rori, până şi viaţa sa, nu poate fi uce-
15 Şi auzind acestea, unul dintre cei ce
nicul Meu.
şedeau cu El la masă I-a zis: „Fericit 27 Şi cel ce nu-şi poartă crucea şi nu-
este cel ce se va ospăta întru împărăţia Mi urmează Mie, nu poate fi ucenicul
lui Dumnezeu!” Meu.
16 Iar El i-a zis: „Un om oarecare a fă-
28 Cine dintre voi, vrând să-şi zidească
cut cină mare şi i-a chemat pe mulţi. un turn, nu stă mai întâi şi-şi face so-
17 Şi la ceasul cinei şi-a trimis slujito- coteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l
rul să le spună celor chemaţi: Veniţi, termine?,
că iată acum toate sunt gata.
29 ca nu cumva, punându-i temelia şi
18 Şi toţi, parcă înţeleşi, au început să-
neputând să-l isprăvească, toţi cei care
şi ceară iertare. Cel dintâi a zis: Ţa- vor vedea să înceapă a-l lua în râs,
rină am cumpărat şi trebuie să ies ca
s’o văd; te rog, iartă-mă!. . . 30 zicând: Acest om a început să zi-
dească şi n’a putut isprăvi!. . .
19 Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am
cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, 31 Sau care împărat, plecând să se
iartă-mă!. . . bată’n război cu alt împărat, nu stă mai
20 Şi altul a zis: Femeie mi-am luat, şi
întâi să se sfătuiască dacă e’n stare să-
de aceea nu pot veni. . . l întâmpine cu zece mii pe cel care vine
împotrivă-i cu douăzeci de mii?
21 Şi întorcându-se slujitorul, i-a
spus stăpânului său acestea. Atunci 32 Iar de nu, fiind acela încă departe, îi
mâniindu-se stăpânul casei, a zis: Ieşi trimite solie şi se roagă de pace.
îndată în pieţele şi’n uliţele cetăţii şi 33 Aşadar, oricine dintre voi care nu se
adu aici săracii şi neputincioşii şi orbii leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenic
şi şchiopii. . . al Meu.
22Şi i-a zis slujitorul: Doamne, ce-ai
34 Bună este sarea; dar dacă şi sarea îşi
poruncit s’a făcut, şi încă mai este loc.
va pierde gustul, cu ce va fi dreasă?
23 Şi a zis stăpânul către slujitor: Ieşi
la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe 35 Nu mai e bună de nimic, nici în
toţi să intre, ca să mi se umple casa. pământ, nici în gunoi, ci se aruncă
afară. Cel ce are urechi de auzit, să
24 Că vă spun Eu vouă: Nici unul din
audă!”
bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu
va gusta din cina Mea”.
ţelesul propriu al cuvântului, căci Iisus nu în-
25 Şi mergeau cu El mulţimi nume- deamnă niciodată la ură, ci la capacitatea de a
roase; şi, întorcându-Se, le-a zis: te despărţi imediat şi total de cei dragi spre a de-
veni adept apropiat al Domnului. Matei, care şi-
26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu a scris Evanghelia mai întâi în aramaică şi apoi
urăşte2 pe tatăl său şi pe mamă şi pe în greacă, a fost conştient de riscul acestui cu-
vânt şi a formulat aceeaşi teză în termeni prio-
2 Ebraism preluat de greaca veche şi, prin ea, ritari: „Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său (. . . ) mai
de limbile moderne. Nu e vorba de a urî în în- mult decât pe Mine. . . ” (Mt 10, 37).
LUCA 15 1796

15 său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi

se cuvine. Şi el le-a împărţit averea.
Trei parabole: Oaia rătăcită; Dra- 13 Şi nu după multe zile, adunând
hma pierdută; Fiul risipitor. toate2 , fiul cel mai tânăr s’a dus într’o
1 Şi se apropiau de El toţi vameşii şi ţară’ndepărtată şi acolo şi-a risipit ave-
păcătoşii, ca să-L asculte. rea trăind în desfrânări.
2 Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zi- 14 Şi după ce a cheltuit totul, s’a făcut
când: „Acesta-i primeşte pe păcătoşi şi foamete mare în ţara aceea şi el a înce-
mănâncă cu ei”. put să ducă lipsă.
15 Şi ducându-se, s’a alipit de unul din
3 Şi le-a spus parabola aceasta, zicând:
locuitorii acelei ţări, iar acesta l-a tri-
4 „Care om dintre voi, având o sută de
mis la ţarinile sale să pască porcii.
oi şi pierzând una din ele, nu le lasă
pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi se 16 Şi dorea să-şi sature pântecele din
duce după cea pierdută, până ce o gă- roşcovele pe care le mâncau porcii, dar
seşte? nimeni nu-i dădea.
5 Şi când o găseşte, o pune pe umerii 17 Dar venindu-şi în sine, a zis: Câţi
săi, bucurându-se; argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi
de pâine, iar eu pier aici de foame!
6 şi sosind acasă, îşi cheamă prietenii
şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu 18 Sculându-mă, mă voi duce la tatăl
mine, că am găsit oaia cea pierdută. meu şi-i voi spune: Tată, greşit-am Ce-
rului3 şi faţă de tine;
7 Tot aşa, v’o spun Eu vouă, mai mare
bucurie va fi în cer pentru un păcătos 19 nu mai sunt vrednic să mă numesc
care se pocăieşte decât pentru nouăzeci fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii
şi nouă de drepţi, care n’au nevoie de tăi.
pocăinţă. 20 Şi sculându-se, a venit la tatăl său.
1
8 Sau care femeie, având zece drahme ,
Şi încă departe fiind el, tatăl său l-a vă-
dacă pierde o drahmă nu aprinde făclia zut şi i s’a făcut milă şi, alergând, i-a
şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă căzut pe grumaz şi l-a sărutat.
până ce o găseşte? Şi i-a zis fiul: Tată, greşit-am Ceru-
21

9 Şi când o găseşte îşi cheamă pri-

lui şi faţă de tine şi nu mai sunt vrednic
etenele şi vecinele, spunându-le: să mă numesc fiul tău.
Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit 22 Şi a zis tatăl către slugile sale:
drahma pe care o pierdusem. Aduceţi-i degrabă haina cea mai
scumpă şi-l îmbrăcaţi, şi inel puneţi-i
10 Tot aşa, v’o spun Eu vouă, bucurie se
pe mână, şi încălţăminte în picioare;
face înaintea îngerilor lui Dumnezeu
pentru un păcătos care se pocăieşte”. 23 şi aduceţi viţelul cel îngrăşat,
înjunghiaţi-l şi, mâncând, să ne vese-
11 Şi a zis: „Un om avea doi fii.
lim;
12 Şi cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui
2 Transformându-şi averea în bani lichizi, ope-
1 Drahma, monedă de aur (4,09 g) sau de ar- raţie pentru care i-au trebuit doar câteva zile.
gint (3,65g). 3 Împotriva lui Dumnezeu.
LUCA 16
24 căci acest fiu al meu era mort şi a
înviat, pierdut era şi s’a aflat. Şi au în-
ceput să se veselească.
25 Iar fiul lui cel mai mare era la ţarină.
Şi când a venit şi s’a apropiat de casă,
a auzit cântece şi jocuri.
26 Şi chemând-o pe una din slugi, a în-
trebat: Ce sunt acestea?
27 Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit şi
tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngră-
şat, pentru că l-a primit sănătos.
28 Şi el s’a mâniat şi nu voia să intre;
dar tatăl său, ieşind, îl ruga.
29 Iar el, răspunzând, i-a zis tatălui
său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi
niciodată nu ţi-am călcat porunca. Şi
mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca
să mă veselesc cu prietenii mei;
30 dar când a venit acest fiu al tău,
care ţi-a mâncat averea cu desfrâna-
tele, pentru el ai înjunghiat viţelul cel
îngrăşat. . .
31 Iar el i-a zis: Fiule, tu’ntotdeauna
eşti cu mine şi toate ale mele ale tale
sunt.
32 Trebuia însă să ne veselim şi să ne
bucurăm, căci fratele tău acesta mort
era şi a înviat, pierdut era şi s’a aflat”4 .
16
Parabola iconomului nedrept. Pa-
rabola bogatului nemilostiv şi să-
racului Lazăr.
1 Şi le spunea şi ucenicilor Săi: „Era
un om bogat care avea un iconom; şi
4 Forma reflexivă a acestui verb e concluzia
versetului 17. Spre deosebire de oaia rătăcită
şi de drahma pierdută, care au fost aflate în
urma unei căutări, fiul risipitor s’a aflat pe sine
printr’un proces personal de conştiinţă.
1797
acesta i-a fost pârât că-i risipeşte avu-
ţiile.
2 Şi chemându-l, i-a zis: Ce-i asta ce-
aud eu despre tine? Dă-mi socoteala
iconomatului tău, fiindcă nu mai poţi
fi iconom.
3 Iar iconomul şi-a zis în sine: Ce-am
să mă fac, că stăpânul meu îmi ia ico-
nomatul?: să sap, nu pot; să cerşesc,
mi-e ruşine. . .
4 Ştiu ce-am să fac pentru ca, atunci
când voi fi scos din iconomat, ei să mă
primească în casele lor.
5 Şi chemând, câte unul, pe fiecare din
datornicii stăpânului său, i-a zis ce-
lui dintâi: Cât îi eşti dator stăpânului
meu?
6Iar el a zis: O sută de măsuri1 de unt-
delemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul,
aşază-te şi scrie repede cincizeci.
7 După aceea i-a zis altuia: Dar tu, cât
eşti dator? El i-a spus: O sută de mă-
suri2 de grâu. El i-a zis: Ia-ţi zapisul
şi scrie optzeci.
8Şi stăpânul l-a lăudat pe iconomul cel
nedrept, fiindcă a lucrat înţelepţeşte3 ,
1 Batos: unitate ebraică de măsurat lichide,
egală cu 37 litri; în total, 3.700 litri, deci o datorie
foarte mare.
2 Koros: unitate ebraică de măsurat cereale,
egală cu 370 de litri; deci un total de 37.000 litri.
3 Stăpânul nu-l laudă pentru nedreptăţile de
dinaintea concedierii, deja sancţionate, ci pentru
abilitatea de a face faţă unei situaţii-limită. Po-
trivit unor exegeţi, iconomul nu a falsificat chi-
tanţele, ci le-a redus la valoarea lor nominală,
diferenţa fiind comisionul la care funcţia îi dădea
dreptul şi pe care şi-l pune astfel în rezervă pen-
tru zilele negre ce-l aşteaptă. Pe de altă parte,
aşa cum împărăţia cerurilor poate fi luată cu
asalt şi intră în legitima posesie a cuceritorilor
(Mt11, 12; Lc 16, 16), inepuizabila vistierie a lui
Dumnezeu e deschisă până şi „jafului duhovni-
cesc”, dacă acesta urmăreşte salvarea (mântui-
rea) sufletului.
LUCA 16 1798

căci fiii veacului acestuia sunt mai în- 19 Era un om bogat care se îmbrăca
ţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. în porfiră şi în vison6 , în toate zilele
9 Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni prin veselindu-se în chip strălucit.
bogăţia nedreaptă, pentru ca, atunci 20 Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea în
când ea vă va lipsi, ei să vă primească faţa porţii lui, plin de bube,
în corturile cele veşnice. 21 şi-ar fi poftit să se sature din cele ce
10 Cel ce este credincios în foarte puţin, cădeau de la masa bogatului; cu toate
şi în mult e credincios; şi cel ce este ne- acestea, înşişi câinii, venind, ei îi lin-
drept în foarte puţin, şi în mult e ne- geau bubele7 .
drept. 22 Şi a murit săracul şi a fost dus de
11 Deci dacă n’aţi fost credincioşi în îngeri în sânul lui Avraam. Şi a murit
bogăţia cea nedreaptă, cine vă va şi bogatul şi a fost îngropat.
încredinţa-o pe cea adevărată? 23 Şi în iad, fiind el în chinuri, îşi ridică
12 Şi dacă în ceea ce vă este străin n’aţi ochii şi-l vede de departe pe Avraam, şi
fost credincioşi, cine vă va da ce este al pe Lazăr în sânul lui.
vostru? 24 Şi i-a zis, strigând: Părinte Avraam,
13 Nici o slugă nu poate sluji la doi ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr
domni; că ori pe unul îl va urî şi pe ce- să-şi ude vârful degetului în apă şi să-
lălalt îl va iubi, ori de unul se va ţine şi mi răcorească limba, că mă chinuiesc
pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să în această văpaie.
slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona”. 25 Dar Avraam i-a zis: Fiule, adu-ţi
14 Şi pe toate acestea le auzeau şi fa- aminte că tu ţi-ai primit pe cele bune
riseii, care erau iubitori de argint, şi-L în viaţa ta, şi Lazăr, de asemenea, pe
luau în bătaie de joc. cele rele; iar acum, aici, el se mângâie,
15 Şi el le-a zis: „Voi sunteţi cei ce vă fa- iar tu te chinuieşti.
ceţi pe voi înşivă drepţi înaintea oame- 26 Şi peste toate acestea, între noi şi voi
nilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte ini- prăpastie mare s’a întărit, încât cei ce
mile; căci ceea ce la oameni este înalt, vor să treacă de aici la voi să nu poată,
urâciune este înaintea lui Dumnezeu. nici de acolo să treacă la noi.
16 Legea şi profeţii au fost până la Ioan; 27 Şi el a zis: Atunci rogu-te, părinte,
de atunci încoace se binevesteşte împă- să-l trimiţi în casa tatălui meu,
răţia lui Dumnezeu şi fiecare o ia prin 28 că am cinci fraţi; să le dea lor măr-
asalt4 . turie, ca să nu vină şi ei în acest loc de
17 Dar mai lesne este să treacă cerul chin.
şi pământul decât din lege să cadă o 29 Dar Avraam i-a zis: Îi au pe Moise şi
cirtă5 . pe profeţi; să asculte de ei.
18 Oricine-şi lasă femeia şi ia alta, să-
30 Iar el a zis: Nu, părinte Avraam,
vârşeşte adulter; şi cel ce o ia pe cea
lăsată de bărbat, adulter săvârşeşte. 6 Stofă foarte fină şi scumpă din care era fă-

cută tunica de sub haina de purpură.

4 Vezi nota de la Mt 11, 12. 7 Nu numai că nu-l hrănea nimeni, dar deve-
5 Vezi nota de la Mt 5, 18. nise el însuşi hrană pentru câini.
LUCA 17 1799

ci dacă se va duce la ei cineva dintre 9 Îi va mulţumi oare slugii că a făcut

morţi, se vor pocăi. cele poruncite? Nu cred.
31 Şi i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise 10 Aşa şi voi, când veţi face toate cele
şi de profeţi, nici dacă ar învia cineva poruncite vouă, ziceţi: Slugi netreb-
din morţi, tot nu vor crede”. nice suntem; am făcut ceea ce eram da-
tori să facem”.
17
Despre poticniri. Despre iertarea
fratelui tău. Puterea credinţei.
Vindecarea celor zece leproşi. Ve-
nirea împărăţiei lui Dumnezeu.
1 Şi le-a zis ucenicilor Săi: „E cu nepu-
tinţă ca poticnirile1 să nu vină, dar vai
aceluia prin care ele vin:
2 mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o
piatră de moară şi s’ar arunca în mare
decât să-i fie piatră de poticnire unuia
din aceştia mici.
3 Luaţi aminte la voi înşivă! De-ţi va
greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se
va pocăi, iartă-l.
4 Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori
într’o zi şi de şapte ori se va întoarce la
tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l”.
5 Şi au zis apostolii către Domnul:
„Sporeşte-ne credinţa”.
6 Iar Domnul a zis: „De-aţi avea cre-
dinţă cât un grăunte de muştar, i-aţi
zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-
te şi te sădeşte în mare!, şi v’ar asculta.
7 Cine dintre voi, având o slugă la arat
sau la păscut vitele, îi va zice când se
va întoarce din ţarină: Vino repede şi
şezi la masă!,
8 şi nu-i va zice: Pregăteşte-mi să cinez
şi, încingându-te, slujeşte-mi până ce
voi mânca şi voi bea, şi după aceea vei
mânca şi vei bea şi tu?
1 Vezi nota de la Mc 9, 42.
11 Şi a fost că pe când Iisus mergea spre
Ierusalim şi trecea prin mijlocul Sama-
riei şi al Galileii,
12intrând într’un sat, L-au întâmpi-
nat zece bărbaţi leproşi care au stat de-
parte.
13Şi ei şi-au ridicat glasul, zicând: „Ii-
suse, Învăţătorule, miluieşte-ne!”
14Şi văzându-i, El le-a zis: „Mergeţi şi
arătaţi-vă preoţilor”. Şi a fost că’n timp
ce ei mergeau, s’au curăţit.
15Iar unul din ei, văzând că s’a vinde-
cat, s’a întors slăvindu-L cu glas mare
pe Dumnezeu.
16 Şi a căzut la picioarele Lui, cu faţa
la pământ, mulţumindu-I. Şi acela era
samarinean.
17Şi răspunzând Iisus, a zis: „Oare nu
zece s’au curăţit? Cei nouă unde sunt?
18 Nu s’a găsit să se întoarcă să-I
dea slavă lui Dumnezeu decât numai
acesta, care e de alt neam?”
19 Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te; cre-
dinţa ta te-a mântuit”.
20Şi fiind întrebat de farisei: când va
veni împărăţia lui Dumnezeu?, El le-a
răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu
vine în chip văzut2 .
21Şi nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau:
Acolo! Că iată, împărăţia lui Dumne-
zeu este înlăuntrul vostru”.
2 Adică
precedată sau însoţită de semne exte-
rioare, perceptibile, la care făceau aluzie fariseii.
Instalarea împărăţiei lui Dumnezeu e un proces
interior, al inimii (vezi versetul următor).
LUCA 18 1800

22 Zis-a către ucenici: „Veni-vor zile într’un pat; unul va fi luat, iar altul va
când veţi dori să vedeţi una din zilele fi lăsat.
Fiului Omului şi n’o veţi vedea. 35 Două vor măcina împreună; una va
23 Şi vă vor spune: Iată, acolo este!, fi luată şi alta va fi lăsată.
iată, aici!; nu vă duceţi şi nu vă luaţi 36 Doi vor fi în ţarină; unul se va lua şi
după ei. altul se va lăsa”.
24 Că după cum fulgerul, fulgerând 37 Şi, răspunzând, I-au zis: „Unde,
dintr’o parte de sub cer luminează Doamne?” Iar El le-a zis: „Unde va fi
pân’la cealaltă parte de sub cer, aşa va stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii”.
fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
Dar trebuie mai întâi ca El să păti-
25
mească multe şi să fie lepădat de nea- 18
mul acesta.
Parabolă: judecătorul nedrept şi
26Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa
văduva stăruitoare. Parabola va-
va fi şi în zilele Fiului Omului:
meşului şi fariseului. Iisus şi co-
27 Mâncau, beau, se însurau, se mări- piii. Tânărul bogat. A treia ves-
tau, până’n ziua când a intrat Noe în tire a Patimilor. Vindecarea orbu-
corabie şi a venit potopul şi i-a pierdut lui din Ierihon.
pe toţi.
1 Şi le-a spus o parabolă, cum că tre-
28 Şi cum a fost în zilele lui Lot: Mân- buie să se roage’n toată vremea şi să
cau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau nu-şi piardă curajul,
şi zideau3 , 2 zicând: „Într’o cetate era un judecător
29 dar în ziua când a ieşit Lot din So- care de Dumnezeu nu se temea şi de
doma a plouat din cer cu foc şi pucioasă om nu se ruşina.
şi i-a nimicit pe toţi. 3 Şi în cetatea aceea era şi o văduvă
30La fel va fi în ziua în care Se va arăta şi venea la el, zicând: Fă-mi dreptate
Fiul Omului. asupra potrivnicului meu!. . .
31În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperi- 4 Şi pentru o vreme n’a vrut; dar după
şul casei, iar lucrurile lui în casă, să nu aceea şi-a zis în sine: deşi de Dumne-
se coboare să le ia; de asemenea: cel ce zeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,
va fi în ţarină, să nu se întoarcă înapoi. 5 totuşi, fiindcă văduva aceasta nu-mi

32 Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot. dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu

vină să mă necăjească la nesfârşit”.
33Cel ce va căuta să-şi câştige viaţa, O
va pierde; iar cel ce şi-o va pierde, O va 6 Şi a zis Domnul: „Auziţi voi ce spune

face vie4 . judecătorul cel nedrept?

34 Vă spun: În noaptea aceea vor fi doi
3 Spre deosebire de oamenii din vremea lui
Noe, care se însurau şi se măritau, sodomiţii din
vremea lui Lot nu mai aveau astfel de îndeletni-
ciri!
4 Vezi nota de la Mt 16, 25.
7 Dar oare Dumnezeu nu le va face
dreptate aleşilor Săi care strigă
spre El ziua şi noaptea, El, Care
rabdă’ndelung pentru ei?
8 Vă spun Eu vouă că degrab le va
face dreptate. Dar Fiul Omului, când
LUCA 18
va veni, va găsi El oare credinţă pe
pământ?”
9 Iar pentru unii care se credeau că
sunt drepţi şi-i dispreţuiau pe ceilalţi,
a spus parabola aceasta:
10 „Doi oameni s’au suit la templu să se
roage; unul fariseu şi celălalt vameş.
11 Fariseul, stând drept, aşa se ruga în
sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi că
nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, ne-
drepţi, adulteri, sau chiar ca acest va-
meş;
12 postesc de două ori pe săptămână,
dau zeciuială din toate câte câştig.
13 Iar vameşul, departe stând, nici
ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-
şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule,
milostiv fii mie, păcătosului!
14 Vă spun Eu vouă: Acesta s’a coborât
la casa sa mai îndreptăţit1 decât acela.
Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi sme-
rit, iar cel ce se smereşte pe sine se va
înălţa”.
15 Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se
atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi
certau.
16 Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând:
„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i
opriţi, că a unora ca aceştia este împă-
răţia lui Dumnezeu.
17 Adevăr vă grăiesc: Cine nu va primi
împărăţia lui Dumnezeu ca un copil,
nu va intra în ea”.
18 Şi L-a întrebat un dregător, zicând:
„Învăţătorule bun, ce să fac ca să moş-
tenesc viaţa de veci?”
19 Iar Iisus i-a zis: „De ce-Mi spui bun?
Nimeni nu este bun, decât numai unul
Dumnezeu.
1 În dublul înţeles: mai îndreptat din starea
păcatului şi, prin aceasta, mai îndreptăţit la în-
durarea lui Dumnezeu.
1801
20 Cunoşti poruncile: Să nu te desfrâ-
nezi, să nu ucizi, să nu furi, să nu măr-
turiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău
şi pe mama ta”.
21Iar el a zis: „Pe toate acestea le-am
păzit din tinereţea mea”.
22 Şi auzind Iisus, i-a zis: „Încă una îţi
lipseşte: Vinde tot ce ai şi împarte-le
săracilor şi vei avea comoară în cer; şi
vino, urmează-Mi Mie”.
23 Iar el, auzind acestea, s’a întristat,
fiindcă era foarte bogat.
24 Şi văzându-l Iisus că s’a întristat, a
zis: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor
intra ei în împărăţia lui Dumnezeu!
25Că mai lesne este să treacă o cămilă
prin urechile acului decât să intre bo-
gatul în împărăţia lui Dumnezeu”.
26Iar cei ce auzeau au zis: „Şi cine
poate să se mântuiască?”
27Iar El a zis: „Cele ce sunt cu ne-
putinţă la oameni sunt cu putinţă la
Dumnezeu”.
28Iar Petru a zis: „Iată, noi, lăsându-le
pe toate ale noastre, Ţi-am urmat Ţie”.
29Iar El le-a zis: „Adevăr vă grăiesc:
Nu este nici unul care a lăsat casă sau
femeie sau fraţi sau părinţi sau copii
pentru împărăţia lui Dumnezeu,
30 care să nu primească cu mult mai
mult în vremea de acum, iar în veacul
ce va să vină, viaţă veşnică”.
31 Şi luându-i pe cei doisprezece, le-
a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim,
şi toate cele scrise prin profeţi despre
Fiul Omului se vor plini.
32Că va fi dat păgânilor şi va fi batjo-
corit şi va fi ocărât şi va fi scuipat;
33 şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide;
şi a treia zi va învia”.
LUCA 19
34 Dar ei n’au priceput nimic din aces-
tea; că ascuns era cuvântul acesta pen-
tru ei şi nu înţelegeau cele spuse.
35 Şi a fost că’n timp ce Se apropia El de
Ierihon, un orb şedea cerşind la margi-
nea drumului.
36 Şi auzind el mulţimea trecând, în-
treba ce este aceasta.
37 Şi i-au spus că trece Iisus Nazarinea-
nul.
38 Şi el a strigat, zicând: „Iisuse, Fiul
lui David, miluieşte-mă!”
39 Şi cei ce mergeau înainte îl certau ca
să tacă, dar el cu atât mai mult striga:
„Fiule al lui David, miluieşte-mă!”
40 Şi, apropiindu-Se, Iisus a poruncit
să-l aducă la El; şi când acela I-a fost
aproape, l-a întrebat:
41 „Ce voieşti să-ţi fac?” Iar el a zis:
„Doamne, să-mi capăt vederea”.
42 Şi Iisus i-a zis: „Capătă-ţi vederea!
Credinţa ta te-a mântuit”.
43 Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-L
urma slăvind pe Dumnezeu. Şi tot po-
porul, văzând aceasta, a dat laudă lui
Dumnezeu.
19
Zaheu vameşul. Parabola minelor.
Intrarea în Ierusalim. Iisus de-
plânge Ierusalimul şi-i alungă pe
vânzătorii din templu.
1 Şi intrând în Ierihon, trecea prin el.
2 Şi iată un bărbat cu numele Zaheu; şi
acesta era mai-marele vameşilor şi era
bogat.
3 Şi căuta să-L vadă pe Iisus, care este,
dar nu putea din pricina mulţimii, pen-
tru că era mic de statură.
1802
4 Şi alergând înainte, s’a urcat într’un
sicomor ca să-L vadă, că pe acolo avea
să treacă.
5 Şi când Iisus a ajuns la locul acela,
uitându-Se în sus a zis către el: „Za-
hee, grăbeşte-te de coboară, că astăzi
în casa ta trebuie să rămân”.
6 Şi el s’a grăbit şi s’a coborât şi L-a
primit bucurându-se.
7Şi când au văzut, toţi murmurau, zi-
când că la un om păcătos a intrat să
găzduiască.
8 Iar Zaheu, stând în picioare, a zis că-
tre Domnul: „Iată, jumătate din averea
mea, Doamne, o dau săracilor, şi dacă
am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc
împătrit”.
9 Şi Iisus a zis către el: „Astăzi i s’a
făcut mântuire casei acesteia, că şi
acesta este fiu al lui Avraam.
10 Că pe cel pierdut a venit Fiul Omului
să-l caute şi să-l mântuiască”.
11 Şi ascultând ei acestea, Iisus le-a
spus pe deasupra şi o parabolă, fiindcă
El era aproape de Ierusalim, iar ei cre-
deau că împărăţia lui Dumnezeu se va
arăta îndată.
12 Deci a zis: „Un om de neam mare
s’a dus într’o ţară’ndepărtată ca să-şi
ia domnie1 şi să se întoarcă.
1 Puterea de a domni, pe care urma s’o pri-
mească de la o autoritate mai înaltă (un rege
de la împărat). Evident, istorisirea e o para-
lelă a parabolei talanţilor (Mt 25, 14-30), dar se
pare că ea e construită pe un cadru istoric cu-
noscut, anume călătoria întreprinsă de Arhelau
la Roma, în anul 4 î.H., spre a obţine confirma-
rea imperială asupra regatului său, călătorie ur-
mată de intervenţiile Iudeilor de a-i zădărnici
demersul. Construcţia nu face decât să înles-
nească perceperea dimensiunii parabolice a isto-
risirii, în sensul că puterea şi slava Fiului Omu-
lui vor fi incomparabil mai mari la a doua Sa ve-
nire decât s’au arătat în timpul vieţuirii Sale pe
LUCA 19
13 Şi chemând zece slugi ale sale, le-a
dat zece mine2 şi le-a zis: Neguţătoriţi
cu ele până ce voi veni!
14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis
în urma lui solie, zicând: Nu vrem ca
acesta să domnească peste noi!
15 Şi a fost că atunci când el s’a în-
tors, după ce-şi luase domnia, a zis să
fie chemate slugile acelea cărora le dă-
duse banii, ca să ştie cine ce a neguţă-
torit.
16 Şi a venit cea dintâi, zicând:
Doamne, mina ta a adus încă zece
mine.
17 Şi i-a zis: Bine, slugă bună, fiindcă
întru puţin ai fost credincioasă, să ai
stăpânire peste zece cetăţi.
18 Şi a venit a doua, zicând: Mina ta,
Doamne, a adus încă cinci mine.
19 Iar el i-a zis şi acesteia: Să ai şi tu
stăpânire peste cinci cetăţi.
20 A venit şi cealaltă, zicând: Doamne,
iată-ţi mina, pe care am păstrat-o
într’un ştergar,
21 că m’am temut de tine, pentru că eşti
om aspru; iei ce n’ai pus şi seceri ce n’ai
semănat.
22 Şi i-a zis: După gura ta te voi judeca,
slugă vicleană! Ştiai că eu sunt om as-
pru, că iau ce n’am pus şi secer ce n’am
semănat;
23 atunci, de ce n’ai dat argintul meu
schimbătorilor de bani? Şi eu, venind,
l-aş fi luat cu dobândă.
24 Şi le-a zis celor care stăteau de faţă:
Luaţi de la el mina şi daţi-o celui care
are zece mine.
pământ. Ideea centrală însă este aceea că în-
toarcerea nu va avea loc curând, ci după un timp
foarte îndelungat.
2 Mină, unitate monetară de 818g aur – sau
727g argint.
1803
25– Şi ei i-au zis: Doamne, acela are
zece mine. . . –
26V’o spun eu vouă că aceluia ce are i
se va da; iar de la cel ce nu are se va
lua şi ceea ce are3 .
27 Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n’au
vrut ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-
i aici şi tăiaţi-i în faţa mea!”
28 Şi zicând acestea, mergea înainte,
suindu-Se la Ierusalim.
29 Şi a fost că pe când Se apropia de Bet-
faghe şi de Betania, spre muntele nu-
mit al Măslinilor, i-a trimis pe doi din
ucenici,
30zicând: „Mergeţi în satul din faţa
voastră şi, intrând în el, veţi găsi un
mânz legat, pe care nimeni dintre oa-
meni n’a şezut vreodată; dezlegaţi-l şi
aduceţi-l.
31 Şi dacă vă va’ntreba cineva: De ce-l
dezlegaţi?, veţi spune aşa: Domnul are
trebuinţă de el”.
32Şi, plecând, cei trimişi au găsit aşa
cum le spusese El.
33Şi în timp ce dezlegau mânzul, stă-
pânii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi
mânzul?”
34Iar ei le-au spus: „Domnul are tre-
buinţă de el”.
35 Şi l-au adus la Iisus; şi aruncându-
şi hainele lor pe mânz, L-au urcat pe
Iisus.
36Iar în timp ce El mergea, îşi aşter-
neau hainele’n cale.
37 Şi, apropiindu-Se El de panta Mun-
telui Măslinilor, toată mulţimea uceni-
cilor, bucurându-se, cu glas mare au în-
ceput să-L laude pe Dumnezeu pentru
toate minunile pe care le văzuseră,
3 Vezi nota de la Mt 4, 25.
LUCA 20
38 zicând: „Binecuvântat este Împăra-
tul Cel ce vine întru numele Domnului!
Pace în cer şi slavă întru cei de sus!”
39 Şi unii farisei din mulţime I-au zis:
„Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. . . ”.
40 Şi El, răspunzând, a zis: „V’o spun
Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor
striga”.
41 Şi când S’a apropiat şi a văzut ceta-
tea, a plâns pentru ea,
42 zicând: „Dacă cel puţin acum, în
această zi a ta, ai fi cunoscut şi tu cele
ce sunt spre pacea ta! Dar acum s’au
ascuns de ochii tăi.
43 Că peste tine vor veni zile când duş-
manii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi
te vor împresura şi din toate părţile te
vor strâmtora
44 şi una cu pământul te vor face, pe
tine şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu
vor lăsa în tine piatră pe piatră, pen-
tru că nu ai cunoscut vremea cercetării
tale4 ”.
45 Şi intrând în templu, a început să-i
scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în
el,
46 zicându-le: „Scris este: Şi va fi casa
Mea casă de rugăciune; iar voi aţi
făcut-o peşteră de tâlhari. . . ”.
47 Şi era zilnic învăţând în templu, dar
arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii popo-
rului căutau să-L piardă;
48 şi nu găseau ce să-I facă, fiindcă tot
poporul se ţinea de El, ascultându-L.
20
Botezul lui Ioan şi autoritatea lui dar ei, rănindu-l şi pe acela, l-au alun-
Iisus. Parabola lucrătorilor ne- gat.
4 = N’ai fost în stare să-ţi dai seama că Însuşi 13 Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Îl
Dumnezeu tea vizitat.
1804
vrednici. Banul cezarului. Despre
învierea morţilor. Fiu şi Domn al
lui David.
1 Şi a fost că într’una din zile, în timp
ce El învăţa poporul în templu şi bine-
vestea, au venit arhiereii şi cărturarii
împreună cu bătrânii;
2 şi, prinzând grai, I-au zis: „Spune-ne,
cu ce putere faci tu acestea, sau cine
este cel ce ţi-a dat această putere?”
3 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Vă
voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt.
Spuneţi-Mi:
4 Botezul lui Ioan, din cer era, sau de
la oameni?”
5 Iar ei se socoteau în sine, zicând:
„Dacă noi vom zice: Din cer!, el va
spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat cre-
zare?;
6 iar de vom zice: De la oameni!, tot po-
porul ne va ucide cu pietre, fiindcă este
încredinţat că Ioan e profet”.
7 Şi au răspuns că nu ştiu de unde era.
8 Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun
cu ce putere fac acestea!. . . ”.
9 Şi a început să-i spună poporului pa-
rabola aceasta: „Un om a sădit vie şi a
dat-o pe seama lucrătorilor şi a plecat
departe pentru multă vreme.
10 Şi la vremea cuvenită a trimis la lu-
crători un slujitor ca să-i dea din rodul
viei. Lucrătorii însă, bătându-l, l-au
trimis fără nimic.
11 Şi a trimis apoi un alt slujitor; dar ei,
bătându-l şi pe acela şi batjocorindu-l,
l-au trimis fără nimic.
12 Şi după aceea l-a trimis pe al treilea;
voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate
LUCA 20
că de el se vor ruşina.
14 Dar lucrătorii, văzându-l, s’au vorbit
între ei, zicând: Acesta este moştenito-
rul; să-l omorâm, pentru ca a noastră
să fie moştenirea. . .
15 Şi, scoţându-l afară din vie, l-au ucis.
Aşadar, ce le va face acestora stăpânul
viei?:
16 Va veni, şi pe acei lucrători îi va
pierde, iar via o va da altora”. Iar ei,
auzind, au zis: „Doamne-fereşte!”1
17 El însă, privind la ei, a zis: „Aşadar,
ce’nseamnă ceea ce e scris: Piatra pe
care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a
ajuns în capul unghiului?
18 Tot cel ce va cădea pe piatra aceasta
se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va
cădea, îl va zdrobi”.
19 Şi cărturarii şi arhiereii căutau să
pună mâna pe El în chiar ceasul acela,
dar se temeau de popor; că înţeleseseră
că împotriva lor a spus El această pa-
rabolă.
20 Şi, pândindu-L, au trimis iscoditori
care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-
L prindă în cuvânt şi să-L dea pe mâna
stăpânirii şi a puterii guvernatorului.
21 Şi L-au întrebat, zicând: „Învăţăto-
rule, ştim că drept vorbeşti şi înveţi şi
nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat
înveţi calea lui Dumnezeu.
22 Se cuvine să dăm dajdie cezarului,
sau nu?”
23 Iar El, pricepându-le vicleşugul, le-a
zis: „De ce Mă ispitiţi?
24 Arătaţi-Mi un dinar! A cui efigie şi
a cui inscripţie le are pe el?” Iar ei au
zis: „Ale cezarului”.
1 Literal: „Să nu fie!”; Una ca asta să nu
se’ntâmple! Evident, exclamaţia venea de la cei
ce pricepuseră tâlcul parabolei şi se simţeau vi-
zaţi (vezi mai jos versetul 19).
1805
25Şi El a zis către ei: „Atunci, daţi-i ce-
zarului cele ce sunt ale cezarului şi lui
Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!”
26 Şi nu L-au putut prinde în cuvânt
în faţa poporului; şi mirându-se de răs-
punsul Lui, au tăcut.
27 Şi apropiindu-se unii dintre sadu-
cheii care spun că nu este înviere, L-au
întrebat,
28zicând: „Învăţătorule, Moise a scris
pentru noi: Dacă fratele cuiva moare
având femeie dar neavând copii, pe fe-
meie s’o ia fratele lui şi să-i ridice ur-
maş fratelui său.
29Erau dar şapte fraţi. Şi cel dintâi,
luându-şi femeie, a murit fără copii;
30 şi al doilea;
31 a luat-o şi al treilea; şi tot aşa, toţi
cei şapte n’au lăsat copii şi au murit.
32 La urmă a murit şi femeia.
33 Aşadar, la înviere, femeia va fi soţia
căruia dintre ei?, că toţi şapte au avut-
o de soţie”.
34Şi le-a zis Iisus: „Fiii veacului aces-
tuia se însoară şi se mărită;
35dar cei ce se vor învrednici să do-
bândească veacul acela şi învierea din
morţi2 nici nu se însoară, nici nu se
mărită.
36Că nici să moară nu mai pot, fiindcă
sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui
Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37 Iar că morţii învie, a arătat-o şi Mo-
ise la rug3 când pe Domnul Îl numeşte
Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul
lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.
2 Aici e vorba numai de învierea celor drepţi.
3 În pasajul din Iş 3, 6 referitor la rugul aprins,
unde Dumnezeu Se defineşte pe Sine. Aici Mo-
ise e citat ca autor al scrierii, nu ca martor al
evenimentului.
LUCA 21 1806

38 Or, Dumnezeu nu este al morţilor, ci 3 şi a zis: „Adevăr vă spun că această

al viilor; fiindcă toţi trăiesc întru El”. văduvă săracă a aruncat mai mult de-
39 Iar unii dintre cărturari, răspun- cât toţi.
zând, au zis: „Învăţătorule, bine-ai 4 Fiindcă toţi aceştia, din prisosul lor
zis. . . ”, au aruncat la daruri; aceasta însă, din
40 că nu mai cutezau să-L întrebe ni- sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, totul
mic. de la gura ei”.
41 Dar i-a întrebat El: „Cum se spune 5 Şi pe când unii vorbeau despre tem-
oare că Hristos este fiul lui David? plu că este împodobit cu pietre fru-
42 Că însuşi David spune în Cartea
moase şi cu odoare, El a zis:
Psalmilor: Zis-a Domnul către Domnul 6„Veni-vor zile când din ceea ce vedeţi
meu: Şezi de-a dreapta Mea, nu va rămâne piatră pe piatră care să
43 până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aş-
nu se risipească”.
ternut picioarelor Tale. 7 Şi ei L-au întrebat, zicând: „Învăţă-
44 Aşadar, David Îl numeşte Domn; torule, dar când vor fi acestea? Şi care
atunci, cum de este fiul lui?” este semnul când ele au să fie?”
45 Şi’n timp ce tot poporul Îl asculta, le- 8Iar El a zis: „Luaţi aminte să nu fiţi
a zis ucenicilor: amăgiţi; că mulţi vor veni în numele
Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s’a
46 „Păziţi-vă de cărturari, cărora le
apropiat!. . . Nu mergeţi după ei!
place să se plimbe’n haine lungi, care
iubesc salutările’n pieţe şi scaunele 9Iar când veţi auzi de războaie şi de ră-
cele dintâi în sinagogi şi locurile cele zmeriţe, să nu vă’nspăimântaţi; că mai
dintâi la ospeţe, întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşi-
tul nu va fi curând”.
47 ei, care mănâncă de istov ca-
sele văduvelor şi cu făţărnicie se ro- 10 Atunci le-a zis:
„Neam peste neam se
agă’ndelung; aceştia mai mare osândă- va ridica şi’mpărăţie peste’mpărăţie;
şi vor lua”. 11 şi cutremure mari vor fi,
şi pe-alocuri
foamete şi ciumă; şi spaime vor fi şi
semne mari din cer.
21 Dar mai înainte de toate aces-
12
tea îşi vor pune mâinile pe voi şi vă
Banul văduvei. Profeţia despre vor prigoni, predându-vă sinagogilor
dărâmarea Ierusalimului. Sfârşi- şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă
tul lumii şi venirea Fiului Omului. la’mpăraţi şi la dregători din pricina
Îndemn la priveghere. numelui Meu.
1 Şi privind cu luare-aminte, a văzut 13 Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de
pe cei bogaţi aruncându-şi darurile în mărturisire;
cutia milelor1 .
14 puneţi deci în inimile voastre să nu
2 Şi a văzut-o şi pe o văduvă săracă vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răs-
aruncând acolo doi bănuţi; punde;
1 Vezi nota de la Mc 12, 41. 15 că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune
LUCA 22
căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor
putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă.
16 Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de
fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor
ucide dintre voi,
17 şi de toţi veţi fi urâţi din pricina nu-
melui Meu;
18 dar păr din capul vostru nu va pieri.
19 Întru răbdarea voastră vă veţi do-
bândi sufletele.
20 Iar când veţi vedea Ierusalimul în-
conjurat de oşti, atunci să ştiţi că s’a
apropiat pustiirea lui.
21 Atunci cei din Iudeea să fugă’n
munţi şi cei din mijlocul lui să plece şi
cei de prin ţarini să nu intre în el
22 Căci acestea sunt zilele răzbunării,
ca să se plinească toate cele scrise.
23 Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi
de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Că
necaz mare va fi pe pământ şi mânie
asupra acestui popor.
24 Şi vor cădea sub ascuţişul săbiei şi
vor fi duşi robi la toate neamurile, şi
Ierusalimul va fi călcat în picioare de
neamuri, până ce vremile neamurilor
se vor plini2 .
25 Şi vor fi semne în soare, în lună şi’n
stele, iar pe pământ spaimă’ntru nea-
muri şi nedumerire din pricina vuietu-
lui mării şi-al valurilor.
26 Şi oamenii-şi vor da duhul de frică şi
de aşteptarea celor ce vor să vină peste
lume; că puterile cerurilor se vor clă-
tina.
27 Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omu-
lui venind pe nor cu putere multă şi cu
slavă.
2 Durata
hotărâtă de Dumnezeu pentru pe-
depsirea lui Israel; formulă enigmatică, în rela-
ţie probabilă cu numerele simbolice din profeţiile
lui Ieremia (25, 11; 29, 10) şi Daniel (9, 2; 9, 24).
1807
28 Iar când acestea vor începe să fie,
prindeţi inimă şi înălţaţi-vă capetele,
pentru că răscumpărarea voastră se
apropie”.
29 Şi le-a spus o parabolă: „Vedeţi smo-
chinul şi toţi copacii:
30 Când înfrunzesc, de la voi înşivă
ştiţi, văzându-i, că vara e aproape.
31 Aşa şi voi, când pe acestea le veţi ve-
dea petrecându-se, să ştiţi că aproape
este împărăţia lui Dumnezeu.
32 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta
nu va trece până ce toate acestea nu
vor fi.
33 Cerul şi pământul vor trece, dar cu-
vintele Mele nu vor trece.
34 Luaţi aminte la voi înşivă, să nu vi
se îngreuieze inimile de’mbuibare şi de
beţie şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să
vină peste voi fără veste,
35 căci ca o mreajă va veni peste toţi cei
ce locuiesc pe faţa’ntregului pământ.
36 Aşadar, privegheaţi în toată vremea
rugându-vă, ca să vă’ntăriţi să scăpaţi
de toate acestea care vor să vină şi să
staţi înaintea Fiului Omului”.
37 Şi ziua era învăţând în templu, iar
noaptea, ieşind, o petrecea pe Muntele
numit al Măslinilor.
38 Şi tot poporul venea dis-de-
dimineaţă la El în templu, ca să-L
asculte.
22
Trădarea lui Iuda. Cina cea de
Taină. Despre întâietate. Averti-
zarea lui Petru. Rugăciunea din
Muntele Măslinilor. Arestarea lui
Iisus. Lepădarea lui Petru. Iisus
în faţa sinedriului.
LUCA 22 1808

1 Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, 16 Că vă spun Eu vouă că de-acum nu

care se cheamă Paşti. le voi mai mânca până când se vor plini
2 Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum întru împărăţia lui Dumnezeu”.
să-L omoare; că se temeau de popor. 17 Şi luând paharul, mulţumind, le-a

3 Şi-atunci a intrat Satana în Iuda, cel zis: „Luaţi-l şi î mpărţiţi-l între voi;
numit Iscarioteanul, care era din nu- 18 că vă spun: De acum nu voi mai bea
mărul celor doisprezece. rodul viţei până ce nu va veni împără-
4 Şi el s’a dus şi a stat de vorbă cu arhi- ţia lui Dumnezeu”.
ereii şi cu căpeteniile oastei1 , cum să-L 19 Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt
dea în mâinile lor. şi le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul
5 Şi ei s’au bucurat şi s’au învoit să-i Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să
dea bani; faceţi întru pomenirea Mea!”
6 iar el a primit şi căuta să li-L dea în 20 Asemenea şi paharul, după ce au ci-
mână la adăpost de mulţime2 . nat, zicând: „Acest pahar este Legea
cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se
7 Şi a sosit ziua Azimelor, în care tre-
varsă pentru voi.
buia să se jertfească Paştile.
21 Dar iată, mâna celui ce Mă vinde
8 Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zi-
este cu Mine la masă.
când: „Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile,
ca să mâncăm”. 22 Că Fiul Omului merge precum a fost

9 Iar ei au zis: „Unde vrei să pregătim?”

rânduit, dar vai acelui om prin care
este vândut!”
10 Şi El le-a zis: „Iată, când veţi intra
în cetate vă va întâmpina un om du- 23 Iar ei au început să se întrebe unul
când un urcior cu apă; mergeţi după el pe altul, care dintre ei ar fi acela care
în casa în care va intra avea să facă aceasta.
24 Şi s’a făcut între ei şi o neînţele-
11 şi spuneţi-i stăpânului casei: Învă-
ţătorul îţi zice: Unde este odaia în care gere: Cine
3
dintre ei s’ar părea a fi mai
să mănânc Paştile cu ucenicii Mei? mare?
12 Iar el vă va arăta un foişor mare, aş- 25 Iar El le-a zis: „Împăraţii neamurilor
ternut; acolo să pregătiţi”. domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc
se cheamă binefăcători.
13 Iar ei, ducându-se, au aflat aşa cum
le spusese El şi au pregătit Paştile. 26 Dar între voi să nu fie aşa; ci cel mai
mare dintre voi să fie asemenea celui
14 Şi când a sosit ceasul, S’a aşezat la
mai mic; şi căpetenia, asemenea celui
masă, şi apostolii cu El.
ce slujeşte.
15 Şi le-a zis: „Cu dor am dorit să mă-
27 Căci cine este mai mare: cel ce stă la
nânc aceste Paşti cu voi mai înainte ca
masă, sau cel ce slujeşte? Oare nu cel
Eu să pătimesc.
ce stă la masă? Dar Eu, în mijlocul vos-
1 Aici e vorba de ofiţerii din garda templului, tru, sunt asemenea celui ce slujeşte;
care erau evrei şi se recrutau dintre leviţi.
2 Literal: „fără mulţime”; adică într’un mo- 3 Criteriul după care cineva poate fi recunos-

ment când Iisus nu e în contact cu poporul. cut drept mai mare peste ceilalţi.
LUCA 22 1809

28iar voi sunteţi cei ce-aţi rămas cu 40 Şi când a sosit în acel loc, le-a zis:
Mine în încercările Mele; „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită”.
29 şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, 41 Şi S’a depărtat de ei ca la o arun-
aşa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie, cătură de piatră şi, îngenunchind, Se
30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea
ruga
întru împărăţia Mea şi să şedeţi pe tro- 42 zicând: „Părinte, de voieşti, depăr-
nuri, judecând pe cele douăsprezece se- tează paharul acesta de la Mine. . . Dar
minţii ale lui Israel. nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!”
31Simone, Simone, iată că Satana v’a 43Iar un înger din cer I s’a arătat şi-L
cerut să vă cearnă ca pe grâu; întărea.
32dar Eu M’am rugat pentru tine ca să 44 Şi’n luptă cu moartea fiind, cu mai
nu-ţi piară credinţa; iar tu, oarecând mare stăruinţă Se ruga. Şi sudoarea
revenindu-ţi, întăreşte-i pe fraţii tăi”. Lui s’a făcut ca nişte picături de sânge
33 Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine ce cădeau pe pământ.
sunt gata să merg şi’n temniţă şi la 45 Şi, ridicându-Se din rugăciune, a ve-
moarte. . . ”. nit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de în-
34 Iar Iisus i-a zis: „Ţi-o spun Eu ţie, tristare.
Petre: astăzi nu va cânta cocoşul până 46 Şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-
ce tu de trei ori te vei fi lepădat de vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în is-
Mine, cum că nu Mă cunoşti”. pită”.
35 Şi le-a zis: „Când v’am trimis fără 47 Şi’n timp ce El încă vorbea, iată o
pungă şi fără traistă şi fără încălţă- gloată; şi’n fruntea ei venea cel care se
minte, avut-aţi lipsă de ceva?” Iar ei au numea Iuda, unul din cei doisprezece;
zis: „De nimic”. şi s’a apropiat de Iisus ca să-L sărute.
36 Şi El le-a zis: „Acum însă cel care are 48 Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin
pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omu-
cel care nu are sabie, să-şi vândă haina lui?. . . ”.
şi să-şi cumpere.
49 Iar cei de lângă El, văzând ce avea să
37 Că vă spun că’ntru Mine trebuie să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi
se plinească ceea ce este scris: Şi cu cei cu sabia?. . . ”.
fără de lege a fost socotit; căci cele des-
50 Şi unul din ei a lovit pe sluga arhie-
pre Mine au ajuns la sfârşit”.
reului şi i-a tăiat urechea dreaptă.
38 Şi ei au zis: „Doamne, iată aici două
51 Iar Iisus, răspunzând, a zis:
săbii”. Iar El le-a zis: „Sunt de-ajuns!”4
„Pân’aici!, mai mult, nu!” Şi
39 Şi a ieşit şi S’a dus ca de obicei la atingându-Se de urechea aceluia,
Muntele Măslinilor; şi după El s’au dus l-a vindecat.
şi ucenicii Săi.
52 Şi a zis Iisus către arhiereii, căpe-

4 Ucenicii n’au priceput sensul spiritual, ale- teniile templului şi bătrânii care veni-
goric, al celor spuse de Domnul, fapt pentru care seră asupră-I: „Ca la un tâlhar aţi ieşit,
El le-o retează scurt. cu săbii şi ciomege.
LUCA 23 1810

53 În toate zilele eram cu voi în templu 67 şi I-au zis: „Spune-ne nouă dacă eşti
şi nu v’aţi întins mâinile asupră-Mi. . . tu Hristosul”. Şi El le-a zis: „Dacă vă
Dar acesta este ceasul vostru şi stăpâ- voi spune, nu veţi crede;
nirea întunericului!” 68 dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi
54 Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au răspunde şi nici nu Mă veţi elibera.
împins în casa arhiereului. Iar Petru 69 De acum însă Fiul Omului va şedea
Îl urma de departe. de-a dreapta puterii lui Dumnezeu”.
55 Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii 70 Iar ei cu toţii au zis: „Aşadar, tu eşti
şi şezând împreună, a şezut şi Petru în Fiul lui Dumnezeu?. . . ”. Şi El le-a zis:
mijlocul lor. „Voi o spuneţi, că Eu sunt”.
56 Şi o slujnică, văzându-l cum şedea la 71 Şi ei au zis: „Ce trebuinţă mai avem
foc şi cătând asupră-i, a zis: „Şi acesta de mărturie? că noi înşine din gura lui
era cu el!” am auzit-o!”
57Dar el s’a lepădat, zicând: „Femeie,
nu-l cunosc!”
23
58 Şi peste puţin timp, un altul
văzându-l, i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!” Iisus în faţa lui Pilat şi a lui Irod.
Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!” Iisus judecat şi osândit la moarte.
59 Şi după ce a trecut cam un ceas, Răstignirea lui Iisus. Tâlharul
un altul susţinea, zicând: „Negreşit, şi mântuit. Îngroparea Domnului.
acesta a fost cu el, că e galileean”. 1 Şi sculându-se toată mulţimea aces-

60 Iar Petru a zis: „Omule, nu ştiu ce tora, L-au dus în faţa lui Pilat.
spui!. . . ”. Şi îndată, când el încă nu 2 Şi au început să-L pârască, zicând:
sfârşise vorba, a cântat cocoşul. „Pe acesta l-am găsit răzvrătind nea-
61 Şi întorcându-Se Domnul, a privit
mul nostru şi împiedicându-l să dea
spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte dajdie cezarului şi zicând că el este
de cuvântul Domnului, că-i spusese: Hristos Împărat”.
„Mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, 3 Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Eşti
tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”. tu împăratul Iudeilor?” Iar El, răspun-
zând, a zis: „Tu o spui”.
62 Şi, ieşind afară, a plâns cu amar.
4 Iar Pilat a zis către arhierei şi că-
63 Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl
tre mulţime: „Nu găsesc nici o vină în
batjocoreau şi-L băteau omul acesta”.
64 şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zi- 5 Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă
când: „Ghiceşte, care este cel ce te-a lo- poporul învăţând prin toată Iudeea, în-
vit?. . . ”. cepând din Galileea până aici.
65 Şi multe altele spuneau împotrivă-I, 6 Iar când Pilat a auzit aceasta, a în-
defăimându-L. trebat dacă omul este galileean.
66 Şi când s’a făcut ziuă s’au adunat bă- 7 Şi aflând că este sub stăpânirea lui
trânii poporului – arhiereii şi cărtura- Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el
rii – şi L-au dus în sinedriul lor în Ierusalim în acele zile.
LUCA 23 1811

8 Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s’a bu- 19 care era aruncat în temniţă pentru
curat foarte, că de multă vreme dorea o răscoală făcută în cetate şi pentru
să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nă- omor.
dăjduia să vadă vreo minune săvârşită 20 Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Ii-
de El. sus, le-a vorbit din nou,
9 Şi I-a pus întrebări în vorbe multe,
21 dar ei strigau, zicând: „Răstigneşte-
dar El nu i-a răspuns nimic. l! Răstigneşte-l!. . . ”.
10 Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă,
Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău
22
învinuindu-L cu înverşunare. a făcut acesta? N’am găsit în el nici o
11 Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, vină vrednică de moarte. Aşadar, după
batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera”.
îmbrăcat cu o haină strălucitoare1 şi L- 23 Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte
a trimis înapoi la Pilat. mari să fie răstignit; şi strigătele lor au
12 Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pi- biruit.
lat s’au făcut prieteni unul cu altul, că 24 Şi Pilat a hotărât să li se’mplinească
mai’nainte erau duşmani unul altuia. cererea.
13 Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpe-
25 Şi le-a eliberat pe cel aruncat în tem-
teniile şi poporul, niţă pentru răscoală şi omor, pe care-l
14 a zis către ei: „Pe omul acesta l-aţi cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia
adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte lor.
poporul; şi iată că eu, cercetându-l în 26 Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe
faţa voastră, în omul acesta n’am găsit un oarecare Simon Cireneul, care ve-
nici o vină din cele pe care voi le aduceţi nea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca
împotrivă-i; s’o ducă’n urma lui Iisus.
15 şi nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la 27 Şi-L urmau mulţime multă de po-
noi. Şi iată, El n’a săvârşit nimic vred- por şi femei care se băteau în piept şi-L
nic de moarte. plângeau.
2
16 Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă ,
28 Şi întorcându-Se către ele, le-a zis:
îl voi elibera”. „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plân-
17Şi el trebuia ca de praznic să le eli- geţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe
bereze un vinovat. copiii voştri.
18 Dar ei cu toţii au strigat, zicând: „Ia- 29 Că iată, vin zile’n care vor zice: Fe-
l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba!” ricite sunt cele sterpe şi pântecele care
– n’au născut şi sânii care n’au alăptat!
1 Mantie de paradă, prin care Irod vrea să ridi- 30 Atunci vor începe să spună mun-
culizeze „pretenţiile” imperiale ale lui Iisus. Ges- ţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor:
tul va fi preluat de ostaşii lui Pilat (Mt 27, 28; Mc Acoperiţi-ne!
15, 17).
2 Concesie făcută de Pilat în faţa mulţimii; o 31Că dacă fac acestea cu lemnul verde,
pedeapsă de „cuminţire” sau avertisment, de obi- cu cel uscat ce va fi?”3
cei biciuirea, menită să satisfacă pofta de sânge
a gloatelor întărâtate. 3 Dacă pui pe foc lemnul verde, care nu e des-
LUCA 23
32 Şi alţi doi erau duşi, făcători de rele,
ca să fie omorâţi împreună cu El.
33 Şi când au ajuns la locul ce se
cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit
acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul
de-a dreapta şi altul de-a stânga.
34Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor,
că nu ştiu ce fac!” Şi şi-au împărţit hai-
nele Lui prin aruncare la sorţi.
35 Şi sta poporul privind. Iar căpeteni-
ile îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii
i-a mântuit; mântuiască-se şi pe sine
însuşi dacă el este Hristosul, alesul lui
Dumnezeu!. . . ”.
36Şi Îl luau în râs ostaşii, apropiindu-
se şi aducându-I oţet
37 şi zicându-I: „Dacă tu eşti împăra-
tul Iudeilor, mântuieşte-te pe tine în-
suţi!. . . ”.
38 Şi deasupra Lui era scris cu litere
greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta
este împăratul Iudeilor.
39 Iar unul din răufăcătorii răstigniţi
Îl defăima, zicând: „Nu eşti tu Hris-
tosul?; Mântuieşte-te pe tine şi pe
noi!. . . ”.
40 Iar celălalt, certându-l, i-a zis: „Nu
te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce
eşti în aceeaşi osândă?
41 Noi, cu dreptate primim ce ni se cu-
vine după faptele noastre, dar Acesta
nici un rău n’a făcut”.
42Şi-I zicea lui Iisus: „Pomeneşte-mă,
Doamne, când vei veni întru împărăţia
Ta!”
43 Iar Iisus i-a zis: „Adevăr îţi spun Eu
ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai!”
tinat arderii (chinurile şi moartea nevinovatului
Iisus), ce vei face cu lemnul uscat (adevăraţii vi-
novaţi)?
1812
44 Şi era acum ca la al şaselea ceas, şi
întuneric s’a făcut peste tot pământul
până la ceasul al nouălea;
45 şi s’a întunecat soarele; şi catape-
teasma templului s’a sfâşiat prin mij-
loc.
46 Şi Iisus, strigând cu glas mare, a zis:
„Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Du-
hul”. Şi aceasta zicând, Şi-a dat duhul.
47 Iar sutaşul, văzând ceea ce se petre-
cuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând:
„Cu adevărat, Omul Acesta drept a
fost!”
48 Şi toate mulţimile care veniseră la
această privelişte, văzând cele întâm-
plate, se întorceau bătându-şi pieptul.
49 Şi toţi cunoscuţii Lui, ca şi femeile
care-L însoţiseră din Galileea, stăteau
departe, privind acestea.
50 Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfe-
tnic fiind, bărbat bun şi drept
51 – acesta nu se învoise cu sfatul şi cu
fapta lor –. El era din Arimateea, ce-
tate a Iudeilor, şi aştepta împărăţia lui
Dumnezeu;
52 acesta, venind la Pilat, a cerut tru-
pul lui Iisus.
53 Şi l-a coborât şi l-a înfăşurat în gi-
ulgiu şi l-a pus într’un mormânt săpat
în piatră, în care nimeni niciodată nu
mai fusese pus.
54 Şi ziua aceea era vineri şi se lumina
spre sâmbătă4 .
55 Şi femeile care veniseră cu El din
Galileea mergeau în urmă şi au văzut
mormântul şi cum I-a fost aşezat tru-
pul.
4 Traducere literală. De fapt, era vineri seara
(ziua pregătirii, vezi nota de la Mc 15, 42); ver-
bul grecesc se referă la obiceiul Evreilor de a-şi
aprinde lămpile şi felinarele de cum începea Sa-
batul.
LUCA 24 1813

56 Şi după ce s’au întors, au pregătit 11 Dar aceste cuvinte au părut înaintea

miresme şi miruri; iar sâmbătă s’au lor ca o scrânteală şi nu le-au crezut.
odihnit, după lege. 12 Iar Petru s’a ridicat şi a alergat la
mormânt; şi aplecându-se, a văzut gi-
ulgiurile singure odihnindu-se. Şi a
24 plecat, mirându-se în sine de ceea ce se
petrecuse.
Învierea Domnului. În drum spre 13 Şi iată că’n aceeaşi zi doi dintre ei
Emaus. Iisus li Se arată apostoli- mergeau la un sat care era departe de
lor. Înălţarea la cer. Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al că-
1 Iar în ziua cea dintâi de după sâm- rui nume era Emaus.
bătă1 , foarte de dimineaţă, ele au ve- 14 Şi ei vorbeau între ei despre toate în-
nit la mormânt aducând miresmele pe tâmplările acestea.
care le pregătiseră.
15 Şi a fost că’n timp ce vorbeau
2 Şi au găsit piatra răsturnată de pe şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi,
mormânt; apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
3 dar, odată intrate, trupul Domnului 16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L
Iisus nu l-au găsit. cunoască.
4 Şi a fost că’n timp ce ele erau nedume- 17 Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele
rite de aceasta, iată că’n faţa lor au stat acestea pe care le schimbaţi între voi
doi bărbaţi în veşminte strălucitoare. mergând?” Iar ei s’au oprit şi erau
5 Şi cum ele, înfricoşându-se, şi-au ple- trişti.
cat feţele la pământ, ei le-au zis: „De ce 18 Şi răspunzând unul cu numele Cle-
pe Cel-Viu Îl căutaţi între cei morţi?; opa2 I-a zis: „Oare numai tu singur eşti
6 nu aici este, ci a înviat. Aduceţi-vă străin3 în Ierusalim şi nu ştii cele ce
aminte cum v’a vorbit pe când era încă s’au întâmplat în el zilele acestea?”
în Galileea, 19 Şi El le-a zis: „Care?” Iar ei I-au răs-
7 zicând că Fiul Omului trebuie să fie puns: „Cele despre Iisus Nazarinea-
dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să nul, care era profet puternic în faptă
fie răstignit, dar a treia zi să învie”. şi’n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a
8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele întregului popor;
Lui. 20 cum L-au osândit la moarte arhiereii

9 Şi întorcându-se de la mormânt, pe şi mai-marii noştri şi L-au răstignit.

toate acestea le-au vestit celor unspre- 2 Numele celuilalt nu e menţionat, dar o pu-
zece şi tuturor celorlalţi. ternică tradiţie creştină îl atestă pe însuşi Evan-
10 Iar cele ce spuneau acestea că- ghelistul Luca, singurul care relatează acest epi-
sod celebru prin măiestrie, fineţe şi profunzime
tre apostoli erau Maria Magdalena şi
(Marcu, care şi-a scris Evanghelia înaintea lui
Ioana şi Maria lui Iacob şi celelalte îm- Luca, îl menţionează doar în treacăt – 16, 12-13).
preună cu ele. 3 = Locuitor venit din altă parte; imigrant; că-

lător, doar în trecere; străin de ceea ce se petrece

1 Vezi nota de la Mt 28, 1. în jurul său.
LUCA 24 1814

21 Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce 34 care ziceau că Domnul cu adevărat a

avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi înviat şi I s’a arătat lui Simon.
astăzi este a treia zi de când s’au pe- 35 Şi ei au povestit cele petrecute pe
trecut acestea. cale şi cum a fost El cunoscut de ei în-
4
22 Ci şi nişte femei de-ale noastre ne- tru frângerea pâinii .
au înspăimântat; ducându-se de dimi- 36 Şi pe când vorbeau ei acestea, El a
neaţă la mormânt stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace
23 şi neaflându-I trupul, au venit zi- vouă!”
când că vedenie de îngeri au văzut, 37 Iar ei, înspăimântându-se şi
care le-au spus că este viu. înfricoşându-se, credeau că văd
24 Iar unii dintre noi s’au dus la mor- duh.
mânt şi au găsit aşa cum şi femeile 38 Şi El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi
spuseseră, dar pe El nu L-au văzut”. şi pentru ce se ridică astfel de gânduri
25 Şi El le-a zis:
„O, nepricepuţilor, şi cu în inima voastră?
inima zăbavnici a crede’n toate câte-au 39 Vedeţi mâinile Mele şi picioarele
spus profeţii! Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi
26 Nu trebuia oare ca Hristos să păti- vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa
mească acestea şi să intre’ntru slava cum Mă vedeţi pe Mine că am”.
Sa?” 40 Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile
27 Şi, începând de la Moise şi de la toţi şi picioarele.
profeţii, le-a tâlcuit din toate Scriptu- 41 Şi lor, celor încă necrezând de bucu-
rile cele despre El. rie şi minunându-se, El le-a zis: „Aveţi
28 Şi s’au apropiat de satul unde se du- aici ceva de mâncare?”
ceau, iar El Se făcea că merge mai de- 42 Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript
parte. şi dintr’un fagure de miere.
29 Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: 43 Şi, luând, a mâncat în faţa lor.
„Rămâi cu noi, că e spre seară şi s’a ple-
Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele
44
cat ziua”. Şi a intrat să rămână cu ei.
pe care vi le-am grăit pe când încă
30 Şi a fost că’n timp ce stătea împre- eram împreună cu voi, că toate cele
ună cu ei la masă, luând pâinea a bi- scrise despre Mine în legea lui Moise,
necuvântat şi, frângând, le-a dat. în profeţi şi în psalmi trebuie să se pli-
31 Şi s’au deschis ochii lor şi L-au cu- nească”.
noscut; dar El li S’a făcut nevăzut. 45 Atunci le-a deschis mintea ca
32 Şi au zis unul către altul: „Oare nu să’nţeleagă Scripturile.
ardea’ntru noi inima noastră când ne 46 Şi le-a zis că aşa este scris şi că aşa
vorbea pe cale şi’n timp ce ne tâlcuia trebuia să pătimească Hristos şi a treia
Scripturile?” zi să învie din morţi
33 Şi’n ceasul acela sculându-se s’au în-
4 Expresie folosită de Luca şi în FA 2, 42, cono-
tors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi
tând Euharistia. E limpede că cei doi din Emaus
pe cei unsprezece şi pe cei ce erau îm- Îl căutau pe Hristos istoric, dar dintr’o dată li Se
preună cu ei, descoperise Cel euharistic.
LUCA 24 1815

47 şi întru numele Său să se propovă-

duiască pocăinţa şi iertarea păcatelor
la toate neamurile, începând de la Ie-
rusalim.
48 „Voi sunteţi martorii acestora.
49 Şi iată, Eu trimit peste voi făgădu-
inţa Tatălui Meu5 ; voi însă rămâneţi
în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu pu-
tere de sus”.
50Şi i-a dus afară până spre Betania şi,
ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.
51Şi a fost că’n timp ce-i binecuvânta,
S’a depărtat de ei şi S’a înălţat la cer.
52Iar ei, închinându-I-se, s’au întors în
Ierusalim cu bucurie mare.
53Şi’n toată vremea erau în templu, lă-
udând şi binecuvântând pe Dumnezeu.
Amin.

5= Pogorârea Duhului Sfânt.

IOAN
Evanghelia după Ioan
1 mina oamenilor5 ;
Prolog: Dumnezeu-Cuvântul a de-
venit trup. Mărturia lui Ioan Bo-
tezătorul: „Iată Mielul lui Dumne-
zeu!” Cei dintâi ucenici ai lui Iisus.
Chemarea lui Filip şi Natanael.
1 Întru’nceput1 era Cuvântul2 şi Cu-
vântul era la Dumnezeu3 şi Cuvântul
Dumnezeu era.
2Acesta era dintru’nceput4 la Dumne-
zeu;
3toate printr’Însul s’au făcut şi fără El
nimic nu s’a făcut din ceea ce s’a făcut.
4 Viaţă era într’Însul, şi viaţa era lu-
1 Întru dimensiunea interioară – nemărginită
şi supratemporală – a lui Dumnezeu; în veşnicie;
înainte de facerea lumii; anterior oricărei creaţii;
„mai’nainte de toţi vecii”.
2 Traducerea grecescului Logos şi latinescului
Verbum. În filosofia elenă: puterea creatoare a
lui Dumnezeu; raţiunea de a exista a oricărui lu-
cru. În revelaţia ioanică: Fiul, a doua persoană
a Sfintei Treimi.
3 Împreună cu – şi cu faţa spre – Dumnezeu;
pros e o prepoziţie dinamică, sugerând nu numai
imediata vecinătate, dar şi mişcarea perpetuă,
comuniantă, a Fiului către Tatăl.
4 Dacă în primul verset prepoziţia en traduce
relaţia Logosului cu eternitatea, aici ea schimbă
perspectiva şi introduce relaţia Lui cu timpul,
pregătind astfel versetul următor; Cuvântul par-
ticipă nemijlocit la naşterea timpului prin actul
creaţiei, dar El era şi rămâne anterior acesteia.
(De altfel, „dintru” este opţiunea traducătorilor
Bibliei din 1688).
1816
5 şi lumina întru întuneric luminează
şi întunericul nu a cuprins-o6 .
6 Fost-a om trimis de la Dumnezeu; nu-
mele lui era Ioan7 .
7 Acesta spre mărturie a venit, să măr-
turisească despre Lumină, pentru ca
toţi să creadă prin el.
8 Nu el era Lumina, ci să mărturi-
sească despre Lumină.
9 Lumina era cea adevărată, Care, ve-
nind în lume, luminează pe tot omul.
10 În lume era şi lumea printr’Însul s’a
făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu
L-au primit.
12 Dar celor câţi L-au primit, care cred
întru numele Lui, le-a dat putere să de-
vină fii ai lui Dumnezeu,
5 Logosul ca sălaş şi izvor al vieţii. În limba-
jul ioanic, cuvântul „viaţă” (folosit de 36 de ori)
nu înseamnă niciodată mod de existenţă biolo-
gică, ci viaţa reală, viaţa adevărată, modalitatea
omului de a exista în Dumnezeu.
6 Succesiunea: Dumnezeu-Cuvânt-creaţie-
viaţă-lumină-om-întuneric, termeni fundamen-
tali în teologia lui Ioan. Prin dinamica întru-
pării, Cuvântul pătrunde în imperiul răului din
lume (agresiv, „cuprinzător”) şi rămâne victorios
(vezi 1 In 2, 8).
7 S’a observat că Prologul Evangheliei după
Ioan (versetele 1-18) are o construcţie simfonică;
autorul introduce o temă, o părăseşte, o reintro-
duce şi o dezvoltă contrapunctic în strânsă cone-
xiune cu celelalte. În cazul de faţă, Ioan Boteză-
torul.
IOAN 1
13 cei ce nu din sânge, nici din voie tru-
pească, nici din vrere bărbătească, ci
de la Dumnezeu s’au născut8 .
14 Şi Cuvântul trup S’a făcut şi S’a sălă-
şluit întru noi; şi noi văzutu-I-am slava
ca pe slava Unuia-Născut din Tatăl,
plin de har şi de adevăr.
15 Ioan mărturisea despre El şi striga,
zicând: „Acesta era Cel despre Care
am zis: Cel ce vine după mine înain-
tea mea S’a plinit, fiindcă mai înainte
de mine era9 .
16 Şi din plinătatea Lui noi toţi am pri-
mit şi har pentru har10 ,
17 căci legea prin Moise s’a dat, dar ha-
rul şi adevărul prin Iisus Hristos au ve-
nit.
18 Pe Dumnezeu nimeni niciodată nu
L-a văzut; Fiul Cel Unul-Născut, Care
este în sânul Tatălui, El L-a făcut cu-
noscut”.
19 Şi aceasta este mărturia lui Ioan
când Iudeii din Ierusalim au trimis la
el preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine
eşti?”
20 Şi el a mărturisit şi n’a tăgăduit; şi
a mărturisit: „Nu eu sunt Hristosul”.
21 Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti?
Eşti Ilie?” Zis-a el: „Nu sunt”. „Eşti
Profetul?” Şi a răspuns: „Nu”.
22 Deci i-au zis: „Cine eşti?, ca să dăm
răspuns celor ce ne-au trimis; ce spui
tu despre tine însuţi?”
8 Cei ce devin fii ai lui Dumnezeu I se asimi-
lează Cuvântului, Care S’a întrupat din fecioară
fără bărbat.
9 Profeţie: Cel ce-mi urmează în timp m’a de-
păşit în devenire prin aceea că El S’a născut în
eternitate.
10 În alte traduceri: har peste har; har după
har. Harul pe care-l primim de la Iisus Hristos
îi corespunde celui ce este şi rămâne în El, ca
noutate faţă de Legea Veche (vezi şi versetul ur-
mător).
1817
23 El a zis: „Eu sunt glasul celui ce
strigă în pustie: Îndreptaţi calea Dom-
nului!, precum a spus profetul Isaia”.
24 Şi trimişii erau dintre farisei.
25Şi l-au întrebat şi i-au zis: „Dacă nu
eşti tu Hristosul, nici Ilie, nici Profetul,
atunci de ce botezi?”
26Ioan le-a răspuns, zicând: „Eu botez
cu apă; dar în mijlocul vostru Se află
Acela pe Care voi nu-L ştiţi,
27 Cel ce vine după mine, Carele îna-
intea mea S’a plinit şi Căruia eu nu
sunt vrednic să-I dezleg cureaua încăl-
ţămintei”.
28 Acestea se petreceau în Betania11 ,
dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29A doua zi L-a văzut Ioan pe Iisus ve-
nind către el şi I-a zis: „Iată Mielul lui
Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii!
30Acesta este Cel despre Care eu spu-
neam: După mine vine un bărbat Care
înaintea mea S’a plinit, fiindcă mai
înainte de mine era.
31Şi eu nu-L cunoşteam; dar pentru ca
El să-i fie arătat lui Israel, de aceea am
venit eu botezând cu apă”.
32Şi Ioan a mărturisit, zicând: „Văzut-
am Duhul ca pe un porumbel din cer
pogorându-Se şi cum a rămas peste El.
33 Şi eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce
m’a trimis să botez cu apă, Acela mi-
a zis: Cel peste care vei vedea Duhul
pogorându-Se şi rămânând peste El,
Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt.
34Şi eu am văzut şi am mărturisit că
Acesta este Fiul lui Dumnezeu”.
35 A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi
dintre ucenicii săi;
11 A nu se confunda cu Betania din apropierea
Ierusalimului.
IOAN 2
36 şi privindu-L pe Iisus, Care trecea, a
zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”
37 Şi cei doi ucenici l-au auzit când a
spus acestea şi I-au urmat lui Iisus.
38 Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-
i că-L urmează, le-a zis: „Ce căutaţi?”
Iar ei I-au zis: „Rabbi – care se tâlcu-
ieşte: Învăţătorule –, unde locuieşti?”
39 El le-a zis: „Veniţi şi veţi vedea”. Au
mers aşadar şi au văzut unde locuieşte;
şi au rămas la El în ziua aceea. Şi era
ca la ceasul al zecelea12 .
40 Unul din cei doi care auziseră de la
Ioan şi-I urmaseră lui Iisus era Andrei,
fratele lui Simon Petru13 .
41 Acesta l-a găsit întâi pe Simon, fra-
tele său, şi i-a zis: „Noi L-am aflat pe
Mesia – ce se tâlcuieşte: Hristos –”;
42 şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la
el, i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona;
tu te vei numi Chefa” – ce se tâlcuieşte:
Petru14 .
43 A doua zi a vrut să meargă în Gali-
leea şi l-a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus:
„Urmează-Mi!”
44 Iar Filip era din Betsaida, din ceta-
tea lui Andrei şi a lui Petru.
45 Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis:
„Noi L-am aflat pe Acela despre Care
au scris Moise în lege şi profeţii, pe Ii-
sus, fiul lui Iosif din Nazaret”.
46 Şi i-a zis Natanael: „Din Nazaret
poate fi ceva bun?. . . ”. Filip i-a zis:
„Vino şi vezi!”
47 Iisus l-a văzut pe Natanael venind
către Dânsul şi a zis despre el: „Iată
12 În jurul orei 4 după amiază.
13 Evanghelistul Ioan nu-şi menţionează nicio-
dată numele în propria sa carte; tocmai de aceea
credem că el era „celălalt”.
14 În aramaică: Kepa = piatră; în greacă: Pe-
tros = piatră.
1818
într’adevăr israelit întru care nu este
vicleşug!”
48 Natanael I-a zis: „De unde mă cu-
noşti?” A răspuns Iisus şi i-a zis: „Mai
înainte ca Filip să te fi chemat, te-am
văzut când erai sub smochin”.
49 Răspunsu-I-a Natanael: „Rabbi, Tu
eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele
lui Israel!”
50 Răspuns-a Iisus şi i-a zis: „Pentru că
ţi-am spus că te-am văzut sub smochin,
de aceea crezi? Mai mari decât acestea
vei vedea”.
51 Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun:
De acum veţi vedea cerul deschizându-
se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se
şi pogorându-se peste Fiul Omului!”
2
Nunta din Cana. Izgonirea vân-
zătorilor din templu. Iisus îl cu-
noaşte pe omul lăuntric.
1
1 Şi a treia zi s’a făcut nuntă în Cana
Galileii; şi mama lui Iisus era acolo.
2 Şi a fost chemat şi Iisus la nuntă, pre-
cum şi ucenicii Săi.
3 Şi sfârşindu-se vinul, mama lui Iisus
a zis către El: „Nu mai au vin. . . ”.
2
4 Şi Iisus i-a zis: „Ce ne priveşte , fe-
3
meie , pe Mine şi pe tine? Ceasul Meu
încă n’a venit”.
1 A treia zi de la chemarea lui Filip şi Nata-
nael.
2 Literal: „Ce este mie şi ţie?” Semitism frec-
vent atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, în-
trebare care, de obicei, întâmpină o intervenţie
inoportună. În cazul de faţă, ea e motivată prin
sintagma următoare: „Ceasul Meu încă n’a ve-
nit”.
3 Adresare aparent ireverenţioasă a unui fiu
faţă de mama sa, dar familiară în limbajul
ebraic. Iisus o foloseşte intenţionat, atât aici cât
IOAN 3
5 Mama Sa le-a zis slujitorilor: „Orice
vă va spune El, faceţi!”
6 Şi erau acolo şase vase de piatră, puse
pentru curăţirea Iudeilor, care luau
câte două sau trei vedre.
7 Zisu-le-a Iisus: „Umpleţi vasele cu
apă!” Şi le-au umplut până sus.
8 Şi le-a zis: „Scoateţi acum şi aduceţi-i
nunului!” Iar ei i-au dus.
9 Şi după ce nunul a gustat apa care se
făcuse vin – şi el nu ştia de unde este, ci
doar slujitorii care scoseseră apa ştiau
– l-a chemat nunul pe mire
10 şi i-a zis: „Orice om pune întâi vinul
cel bun şi, când se ameţesc, pe cel mai
slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până
acum”.
11 Acest început al minunilor l-a fă-
cut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat
slava Sa; şi au crezut într’Însul uceni-
cii Săi.
12 După aceea S’a coborât în Caper-
naum, El, precum şi mama Sa şi fraţii
Săi şi ucenicii Săi; şi n’au rămas acolo
multe zile.
13 Şi Paştile Iudeilor erau aproape şi Ii-
sus S’a suit la Ierusalim.
14 Şi a găsit şezând în templu pe cei
ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe
schimbătorii de bani.
15 Şi făcând un bici de ştreanguri, i-a
scos pe toţi afară din templu, şi oile, şi
boii, iar schimbătorilor le-a vărsat ba-
nii şi le-a răsturnat mesele;
şi, mai târziu, pe cruce (In 19, 26) ca o rezonanţă
a textului din Fc 3, 15-20, dar cu semnificaţie du-
hovnicească: aşa cum femeia Eva devine „mama
tuturor celor vii”, femeia Maria – „Eva cea nouă”
– devine mama lui Mesia şi, prin El, a tuturor
viilor din împărăţia lui Dumnezeu. Semnificaţia
e atestată de faptul că Iisus ascultă rugămintea
mamei Sale de a-Şi începe, aici şi acum, lungul
şir al minunilor care-I adeveresc dumnezeirea.
1819
16 şi celor care vindeau porumbei le-a
zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi
casa Tatălui Meu casă de neguţătorie!”
17Şi ucenicii Săi şi-au adus aminte că
este scris: Râvna casei Tale m’a mân-
cat.
18Dar I-au răspuns Iudeii, zicând: „De
vreme ce tu faci acestea, ce semn ne
arăţi?”4
19 Iisus le-a răspuns şi le-a zis: „Dărâ-
maţi templul acesta şi’n trei zile îl voi
ridica”.
20Şi au zis Iudeii: „În patruzeci şi şase
de ani s’a zidit templul acesta! Şi tu îl
vei ridica în trei zile?. . . ”.
21Dar El le vorbea de templul trupului
Său.
22 Deci, când a înviat din morţi, uce-
nicii Săi şi-au adus aminte că El zisese
aceasta şi au crezut Scripturii şi cuvân-
tului pe care-l spusese Iisus.
23 Iar când era în Ierusalim, la sărbă-
toarea Paştilor, mulţi au crezut întru
numele Lui, văzând minunile pe care
le făcea.
24Dar El, Iisus, nu se încredea în ei,
pentru că-i cunoştea pe toţi
25 şi nu avea nevoie să-i dea cineva măr-
turie despre om, fiindcă El Însuşi cu-
noştea ce era în om.
3
Convorbirea lui Iisus cu Nicodim.
Ioan mărturiseşte despre Hristos.
1Şi era un om dintre farisei, cu numele
Nicodim, care era fruntaş al Iudeilor.
4 = Una sau mai multe minuni prin care un
profet trebuia să arate că e învestit cu putere
dumnezeiască.
IOAN 3 1820

2 Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a 12 Dacă pe cele pământeşti vi le-am

zis: „Rabbi, ştim că de la Dumnezeu ai spus şi nu credeţi, cum veţi crede de vi
venit învăţător; fiindcă aceste minuni le vom spune pe cele cereşti?
pe care le faci Tu, nimeni nu le poate 13 Nimeni nu s’a suit la cer, decât Cel
face dacă Dumnezeu nu este cu el”. Care S’a pogorât din cer, Fiul Omului,
3 Răspunsu-i-a Iisus şi i-a zis: „Adevăr, Cel ce este în cer.
adevăr îţi spun: De nu se va naşte ci- 14 Şi după cum Moise a înălţat şarpele
neva de sus, nu va putea să vadă împă- în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe
răţia lui Dumnezeu”. Fiul Omului,
4 Iar Nicodim a zis către El: „Cum 15 pentru ca tot cel ce crede într’Însul
poate omul să se nască fiind bătrân? să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
Oare poate el să intre a doua oară
în pântecele mamei sale şi să se 16 Că într’atât a iubit Dumnezeu lu-
nască?. . . ”. mea, încât pe Fiul Său Cel Unul-
Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce
5 Iisus i-a răspuns: „Adevăr, adevăr îţi
crede într’Însul să nu piară, ci să aibă
spun, de nu se va naşte cineva din apă viaţă veşnică.
şi din Duh, nu va putea să intre în îm-
17 Că Dumnezeu nu L-a trimis pe
părăţia lui Dumnezeu1 .
Fiul Său în lume ca să judece lumea,
6 Ce este născut din trup, trup este; şi
ci pentru ca lumea să se mântuiască
ce este născut din Duh, duh este. printr’Însul.
7 Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă
18 Cel ce crede într’Însul nu este jude-
naşteţi de sus. cat, dar cel ce nu crede a şi fost jude-
8 Vântul suflă unde vrea şi tu îi auzi cat, fiindcă nu a crezut în numele3 Ce-
glasul, dar nu ştii de unde vine şi nici lui Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
unde se duce. Aşa este cu tot cel ce e 19 Iar judecata, aceasta este: că Lu-
născut din Duhul”2 . mina a venit în lume şi oamenii au iu-
9 A răspuns Nicodim şi I-a zis: „Cum bit întunericul mai mult decât Lumina,
pot să fie acestea?” fiindcă faptele lor erau rele.
10 Răspuns-a Iisus şi i-a zis: „Tu eşti 20 Că tot cel ce face rele urăşte Lumina
învăţătorul lui Israel, şi pe acestea nu şi nu vine la lumină, pentru ca să nu i
le cunoşti? se vădească faptele;
11 Adevăr, adevăr îţi spun, că noi vor- 21 dar cel ce face adevărul vine la Lu-
bim ceea ce ştim şi mărturisim ceea ce mină, pentru ca faptele lui să se arate
am văzut, dar voi nu ne primiţi mărtu- că întru Dumnezeu sunt săvârşite”.
ria. 22 După acestea a venit Iisus cu uceni-

1 Text fundamental pentru instituirea Botezu-

cii Săi în ţinutul Iudeii şi stătea acolo
lui creştin ca Taină, necesitate absolută mântu- cu ei şi boteza.
irii omului.
2 În greaca veche, ca şi în ebraică, acelaşi cu- 3 În concepţia şi limbajul semitic, numele este

vânt pneuma, înseamnă şi vânt, şi duh (vezi şi Iz o realitate tot atât de concretă ca şi persoana
37, 9). care-l poartă.
IOAN 4
23 Şi boteza şi Ioan în Enon4 , aproape
de Salim, că erau acolo ape multe; şi
veneau şi se botezau.
24 Căci Ioan încă nu fusese aruncat în
temniţă.
25 Şi între ucenicii lui Ioan şi un iudeu
s’a iscat o neînţelegere asupra curăţi-
rii5 ;
26 şi au venit la Ioan şi i-au zis: „Ra-
bbi, Acela Care era cu tine dincolo de
Iordan şi despre Care tu ai mărturisit,
iată că botează şi toţi se duc la El. . . ”.
27 Ioan a răspuns, zicând: „Un om nu
poate să ia nimic dacă nu i s’a dat din
cer.
28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am
zis: Nu eu sunt Hristosul, ci sunt tri-
mis înaintea Lui.
29 Cel ce are mireasă este mire; iar
prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă,
cu bucurie se bucură de glasul mirelui.
Aşadar, bucuria aceasta a mea s’a îm-
plinit.
30 Acela trebuie să crească, iar eu să
mă micşorez.
31 Cel ce vine de sus este deasupra tu-
turor; cel ce este de pe pământ, pămân-
tesc este şi ca un pământean grăieşte.
Cel ce vine din cer este deasupra tutu-
ror.
32 Şi ce a văzut şi a auzit, aceea mărtu-
riseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte
nimeni.
33 Cel ce I-a primit mărturia a întărit
că adevărat este Dumnezeu.
34 Fiindcă Cel pe Care L-a trimis Dum-
nezeu grăieşte cuvintele lui Dumne-
4 Enon
înseamnă „Izvoarele”. După tradiţie,
se afla pe valea Iordanului, la câţiva kilometri
spre sud de Scythopolis.
5 Probabil despre ritualul iudaic al spălării,
botezul lui Ioan şi botezul lui Iisus.
1821
zeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul
cu măsură.
35 Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi pe toate
le-a dat în mâna Lui.
36 Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică;
iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea
Viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne
peste el”.
4
Convorbirea lui Iisus cu femeia sa-
marineancă. Iisus tămăduieşte pe
fiul unui slujitor regesc.
1Deci când a cunoscut Iisus că fariseii
auziseră că El face şi botează mai mulţi
ucenici1 decât Ioan
2– deşi Iisus Însuşi nu boteza, ci uce-
nicii Săi –,
3a părăsit Iudeea şi S’a dus din nou în
Galileea.
4 Şi trebuia să treacă prin Samaria.
5 Deci a venit la o cetate a Samariei,
numită Sihar, aproape de locul pe care
Iacob i l-a dat lui Iosif, fiul său;
6 şi era acolo fântâna2 lui Iacob. Iar
Iisus, ostenit de călătorie, S’a aşezat
lângă fântână; era ca la al şaselea
ceas3 .
7Atunci a venit o femeie din Samaria
să scoată apă. Iisus i-a zis: „Dă-Mi să
beau!”
8Că ucenicii Săi se duseseră în cetate
să cumpere merinde.
1 Cuvântul e folosit aici în sensul său mult mai
larg: convertiţi, aderenţi.
2 Fântână săpată adânc în pământ; puţ. Pen-
tru scoaterea apei, fiecare îşi aducea de acasă gă-
leata (de obicei, un burduf) şi funia.
3 Pe la amiază.
IOAN 4
9 Femeia samarineancă I-a zis: „Cum!,
tu, care eşti iudeu, ceri să bei de
la mine, care sunt femeie samarine-
ancă. . . ?” – Pentru că Iudeii nu au
amestec cu Samarinenii –4 .
10 Iisus i-a răspuns, zicând: „Dacă ai fi
cunoscut darul lui Dumnezeu şi Cine
este Cel care-ţi zice: Dă-Mi să beau!,
tu ai fi cerut de la El, şi El ţi-ar fi dat
apă vie”.
11 Femeia I-a zis: „Doamne, nici gă-
leată nu ai, iar fântâna este adâncă; de
unde dar ai apa cea vie?
12 Eşti tu cumva mai mare decât părin-
tele nostru Iacob, care ne-a dat această
fântână, şi el însuşi a băut din ea, ca şi
fiii lui şi turmele lui?”
13 Iisus, răspunzând, i-a zis: „Tot cel
ce va bea din apa aceasta, iarăşi va în-
seta;
14 dar cel ce va bea din apa pe care Eu
i-o voi da, nu va mai înseta în veac,
că apa pe care i-o voi da Eu se va face
într’însul izvor de apă săltătoare spre
viaţă veşnică”.
15 Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi
această apă, ca să nu mai însetez, nici
să mai vin aici să scot”.
16 Iisus i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe
bărbatul tău şi vino aici”.
17 Femeia I-a răspuns, zicând: „N’am
bărbat”. Iisus i-a zis: „Bine-ai zis că
nu ai bărbat,
4 În timpul captivităţii babilonice a Evreilor
(cca. 605-538 î. H.), regele Asiriei a repopulat
Samaria cu cinci triburi păgâne asiatice (vezi 4
Rg 17, 24-44). Imigranţii au fost convertiţi doar
parţial la mozaism, ei continuând să-şi adore zei-
tăţile proprii. După încetarea captivităţii, Evreii
reveniţi în Samaria s’au amestecat cu ei, rezul-
tând astfel un popor hibrid, în permanentă du-
şmănie reciprocă cu Iudeii. Cei cinci bărbaţi ai
femeii, menţionaţi în versetul 18, stau în relaţie
simbolică indirectă cu cele cinci triburi originare.
1822
18 că cinci bărbaţi ai avut, iar cel
pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Pe
aceasta adevărat ai spus-o”.
19 Femeia I-a zis: „Doamne, văd că Tu
eşti profet.
20 Părinţii noştri s’au închinat pe mun-
tele acesta5 , dar voi ziceţi că în Ierusa-
lim este locul unde trebuie să ne închi-
năm”.
21 Şi Iisus i-a zis: „Femeie, crede-Mă
că vine ceasul când nici pe muntele
acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi în-
china Tatălui.
22 Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi;
noi ne închinăm la ceea ce ştim, pentru
că de la Iudei este mântuirea.
23 Dar vine ceasul, şi acum este, când
adevăraţii închinători se vor închina
Tatălui în duh şi în adevăr; că astfel
sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută.
24 Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se în-
chină trebuie ca’n duh şi’n adevăr să I
se închine”.
25 I-a zis femeia: „Ştim că vine Mesia
Care Se cheamă Hristos; când va veni
El, pe toate ni le va spune”.
26 Iisus i-a zis: „Eu sunt, Cel care-ţi
grăieşte”.
27 Şi atunci au venit ucenicii Săi. Şi
se mirau că vorbea cu o femeie. Dar
nimeni nu I-a zis: „Ce întrebi?”, sau:
„Ce vorbeşti cu ea?”
28 Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s’a
dus în cetate şi le-a zis oamenilor:
29 „Veniţi să vedeţi un om care mi le-
a spus pe toate câte le-am făcut! Nu
cumva acesta este Hristosul?”
30 Şi au ieşit din cetate şi veneau spre
El.
5 = Muntele Garizim, pe care Samarinenii con-
struiseră un templu opus celui din Ierusalim.
IOAN 4 1823

31Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zi- 43 Iar după cele două zile a plecat de
când: „Învăţătorule, mănâncă!” acolo în Galileea.
32 Iar El le-a zis: „Eu am de mâncat o 44 Că Iisus Însuşi a mărturisit că un
mâncare pe care voi nu o ştiţi”. profet nu are cinstire în patria lui.
33 Ziceau deci ucenicii între ei:
45 Aşadar, când a venit în Galileea L-au
„Nu cumva I-a adus cineva să mă-
primit Galileenii, cei ce văzuseră toate
nânce?. . . ”.
câte le făcuse El în Ierusalim, la sărbă-
34 Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este toare; că şi ei veniseră la praznic.
să fac voia Celui ce M’a trimis şi să-I
46 Şi a mers din nou în Cana Galileii,
împlinesc lucrarea.
unde prefăcuse apa în vin. Şi era un
35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi
slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav
vine secerişul? Iată, vă spun: Ridicaţi- în Capernaum.
vă ochii şi priviţi holdele, că sunt albe
pentru seceriş6 . 47 Acesta, auzind că Iisus a venit din
Iudeea în Galileea, s’a dus la El şi L-a
36 Iar cel care seceră primeşte plată şi
rugat să Se coboare şi să-i vindece fiul,
adună roadă spre viaţa veşnică, pentru
că era pe moarte.
ca împreună să se bucure, şi cel ce sea-
mănă, şi cel ce seceră. 48 Şi Iisus i-a zis: „Dacă n’aţi vedea

37 Că întru aceasta se adevereşte cu- semne şi minuni, n’aţi crede”.

vântul că altul este semănătorul şi al- 49 Slujitorul regesc I-a zis: „Doamne,
tul secerătorul. coboară-Te înainte de a-mi muri copi-
38 Eu v’am trimis să seceraţi unde nu lul. . . ”.
voi v’aţi ostenit; alţii s’au ostenit, şi voi
50 Iisus i-a zis: „Du-te, fiul tău tră-
aţi intrat în osteneala lor”.
ieşte!” Şi omul a crezut în cuvântul pe
39 Şi mulţi Samarineni din cetatea care i l-a spus Iisus şi a plecat.
aceea au crezut în El pe temeiul cuvân-
tului femeii care mărturisea: „Mi le-a 51 Iar în timp ce el cobora, slugile lui
spus pe toate câte le-am făcut”. l-au întâmpinat spunându-i că fiul său
trăieşte.
40 Deci, când au venit la El, Samarine-
nii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas 52 Atunci el le-a cerut să-i spună ceasul
acolo două zile. în care i-a fost mai bine. Şi i-au spus:
41 Şi mult mai mulţi au crezut pe teme-
„Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat
iul cuvântului Său, frigurile”.

42iar femeii îi ziceau: „Credem nu nu- 53 Aşadar, tatăl a cunoscut că acela a

mai pe temeiul cuvântului tău; noi în- fost ceasul când Iisus i-a zis: „Fiul tău
şine am auzit şi ştim că Acesta este cu trăieşte”. Şi a crezut, el şi toată casa
adevărat Hristos, Mântuitorul lumii”. lui.
6 Secerişul 54 Aceasta este a doua minune pe care
spiritual: Samarinenii care se
apropie de apostolii-secerători, aceştia precedaţi a făcut-o Iisus, când a venit iarăşi din
de profeţii-semănători ai Vechiului Testament. Iudeea în Galileea.
IOAN 5 1824

5 Iar el le-a răspuns: „Cel care m’a fă-

11
cut sănătos, El mi-a zis: Ia-ţi patul şi
Vindecarea slăbănogului de la umblă!”
scăldătoarea Betezda. Iisus 12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul
vorbeşte despre puterea Sa dum- care ţi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!?”
nezeiască. 13 Dar cel vindecat nu ştia cine este; că
1 După acestea era o sărbătoare a Iu- Iisus Se dăduse la o parte, fiind mul-
deilor, şi Iisus S’a suit la Ierusalim. ţime în acel loc.
2 Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oi- 14 După aceasta l-a găsit Iisus în tem-
lor, este o scăldătoare care se numeşte plu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănă-
pe evreieşte Betezda, având cinci prid- tos; de acum să nu mai greşeşti, ca să
voare1 . nu-ţi fie ceva mai rău”.
3 În acelea zăcea mulţime de bolnavi: 15 Omul s’a dus şi le-a spus Iudeilor că
orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişca- Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
rea apei. 16 Şi pentru aceasta Îl prigoneau Iudeii
4 Că înger al Domnului se pogora din şi căutau să-L omoare, că făcea acestea
când în când în scăldătoare şi tulbura sâmbăta.
apa; şi cel ce intra întâi după tulbura- 17 Iar Iisus le-a răspuns: „Tatăl Meu
rea apei se făcea sănătos de orice boală până acum lucrează; şi Eu lucrez”.
era ţinut. 18 Deci pentru aceasta căutau şi mai
5 Şi era acolo un om care de treizeci şi mult Iudeii să-L omoare, nu numai
opt de ani era bolnav. pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru
6 Pe acesta văzându-l Iisus zăcând, şi că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său,
ştiind că este aşa încă de multă vreme, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dum-
i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” nezeu.
7 Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, om 19 Dar Iisus le-a răspuns şi le-a zis:
nu am ca să mă arunce în scăldătoare „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate
când se tulbură apa; că până merg eu, să facă nimic de la Sine, dacă nu-L va
altul se coboară înaintea mea”. vedea pe Tatăl făcând; căci pe cele ce le
face El, pe acestea şi Fiul asemenea le
8 Iisus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi patul şi
face.
umblă!”
20 Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I
9 Şi îndată omul s’a făcut sănătos; şi
arată tot ce face; şi lucruri mai mari
şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua
decât acestea Îi va arăta, pentru ca voi
aceea era sâmbătă.
să vă miraţi.
10 Deci ziceau Iudeii către cel vindecat:
21 Că precum Tatăl îi învie pe cei morţi
„E sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi
şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă
iei patul”.
celor ce El voieşte.
1 Betezda = Casa Milostivirii. Patru pridvoare 22Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată
alcătuiau cele patru laturi ale piscinei, în timp ce judecata I-a dat-o Fiului,
al cincilea o tăia în două pe linia unde se întâl-
neau apele a două bazine învecinate. 23 pentru ca toţi să-L cinstească pe Fiul
IOAN 5 1825

aşa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu- 35 Ioan era făclia care arde şi lumi-
L cinsteşte pe Fiul nu-L cinsteşte pe nează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi o
Tatăl Carele L-a trimis. clipă întru lumina lui.
24 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce as- 36 Dar Eu am mărturie mai mare de-
cultă cuvântul Meu şi crede în Cel care cât a lui Ioan; că lucrurile pe care Mi
M’a trimis, are viaţă veşnică şi la jude- le-a dat Tatăl să le săvârşesc, lucrurile
cată nu va veni, ci s’a mutat din moarte acestea pe care le fac, ele mărturisesc
la viaţă. despre Mine, cum că Tatăl M’a trimis.
25 Adevăr, adevăr vă spun, că vine cea- 37 Şi Tatăl, Cel ce M’a trimis, El a măr-
sul, şi acum este, când morţii vor auzi turisit despre Mine. Nici glasul nu I
glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce l-aţi auzit vreodată, nici faţa nu I-aţi
vor auzi vor învia. văzut-o;
26 Că precum Tatăl are viaţă întru 38 şi cuvântul Său nu sălăşluieşte întru
Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe
întru Sine; Care El L-a trimis.
27şi putere I-a dat să facă judecată, 39Voi cercetaţi Scripturile, de vreme
pentru că El este Fiul Omului. ce socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică;
şi ele sunt cele ce mărturisesc despre
28 Nu vă miraţi de aceasta; că vine cea-
Mine;
sul când toţi cei din morminte Îi vor
auzi glasul; 40 iar voi nu vreţi să veniţi la Mine pen-
tru ca viaţă să aveţi!
29 şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi
spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut 41 Slavă de la oameni nu primesc;
cele rele, spre învierea osândei. 42 dar v’am cunoscut că n’aveţi în voi

30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic;

iubirea lui Dumnezeu.
judec după cum aud2 , şi judecata Mea 43 Eu am venit în numele Tatălui Meu,
este dreaptă; pentru că nu caut voia dar voi nu Mă primiţi; dacă va veni al-
Mea, ci voia Celui ce M’a trimis. tul în numele său însuşi, pe acela îl veţi
31 Dacă mărturisesc Eu despre Mine
primi!. . .
Însumi, mărturia Mea nu este adevă- 44 Cum aţi putea voi să credeţi, voi, cei
rată. ce primiţi slavă unii de la alţii, iar slava
32 Altul este Cel ce mărturiseşte des-
cea de la unicul Dumnezeu nu o cău-
pre Mine; şi ştiu că adevărată este măr- taţi?
turia pe care El o mărturiseşte despre 45 Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui
Mine. la Tatăl. Este cine să vă învinuiască:
Moise, în care voi aţi nădăjduit.
33 Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărtu-
risit adevărul. 46 Că dacă l-aţi crede pe Moise, M’aţi
crede şi pe Mine, fiindcă el despre Mine
34 Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci
a scris.
pe acestea vi le spun pentru ca voi să
vă mântuiţi. 47 Iar dacă celor scrise de el nu le daţi
crezare, cum veţi crede în cuvintele
2 Fiul Îl aude şi-L ascultă pe Tatăl. Mele?”
IOAN 6 1826

6 Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind,

11
a dat ucenicilor; iar ucenicii, celor ce
Săturarea celor cinci mii. Iisus şedeau; asemenea şi din peşti, cât au
umblă pe mare. Iisus, Pâinea vie- vrut aceştia.
ţii: credinţa; Pâinea vieţii: Euha- 12 Iar după ce s’au săturat, le-a zis uce-
ristia. Cuvintele vieţii veşnice. nicilor Săi: „Adunaţi fărâmiturile care
1 După acestea, Iisus S’a dus dincolo de au rămas, ca să nu se piardă ceva”.
Marea Galileii, adică a Tiberiadei. 13 Deci au adunat şi au umplut două-

2 Şi L-a urmat mulţime multă, pentru sprezece coşuri de fărâmituri care au

că vedeau minunile pe care le făcea cu rămas din cele cinci pâini de orz de la
cei bolnavi. cei ce mâncaseră.
3 Şi S’a suit Iisus în munte şi a şezut 14 Iar oamenii, văzând minunea pe
acolo cu ucenicii Săi. care a făcut-o, ziceau: „Acesta este
într’adevăr Profetul care va să vină în
4 Iar Paştile, sărbătoarea Iudeilor,
lume!. . . ”.
erau aproape1 .
15 Cunoscând deci Iisus că au să vină
5 Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi vă-
zând că mulţime multă vine la El, a şi să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege,
zis către Filip: „De unde vom cumpăra S’a dus iarăşi în munte, numai El.
pâine ca să mănânce aceştia?” 16 Şi când s’a făcut seară, ucenicii Lui
6 Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l în- s’au coborât la mare.
cerce, că El ştia ce avea să facă. Şi intrând în corabie, mergeau în
17

7 Filip I-a răspuns: „De două sute de

cealaltă parte a mării, la Capernaum.
dinari nu va ajunge pâinea ca să ia fie- Şi iată că s’a făcut întuneric, şi Iisus
care câte puţin. . . ”. încă nu venise la ei.
8 Şi I-a zis unul dintre ucenicii Săi, An- 18 Şi suflând vânt mare, marea se întă-
drei, fratele lui Simon Petru: râta.
9 „Este aici un băiat care are cinci pâini 19 După ce au vâslit deci ca la douăzeci
de orz şi doi peşti. Dar ce sunt ele la sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Ii-
atâţia?. . . ”. sus umblând pe apă şi apropiindu-Se
de corabie; şi s’au înfricoşat.
10 Şi a zis Iisus: „Faceţi-i pe oameni să
se aşeze”. Şi era iarbă multă în acel loc. 20 Iar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă te-
Deci s’au aşezat bărbaţii, în număr ca meţi!”
la cinci mii2 . 21 Deci voiau să-L ia în corabie, şi în-
1 Ioan introduce discret tema pâinii pascale dată corabia a sosit la ţărmul la care
iudaice (întru amintirea manei cu care Evreii mergeau.
fuseseră hrăniţi în deşertul Sinai – Iş 16), care
avea să fie înlocuită de Pâinea Vieţii, principala
22A doua zi, mulţimea care stătea de
temă a acestui capitol. cealaltă parte a mării a văzut că acolo
2 După obiceiul oriental, numai bărbaţii şe- nu fusese altă corabie decât una în care
deau jos, în timp ce femeile şi copiii rămâneau
în picioare şi, la rândul lor, primeau hrana de la 13-21, Mc 6, 32-44 şi Lc 9, 10-17 numărul celor
capii de familie. Aşa se explică şi de ce la Mt 14, hrăniţi este calculat după acela al bărbaţilor.
IOAN 6
intraseră ucenicii Săi şi că Iisus nu in-
trase în corabie împreună cu ucenicii
Săi, ci numai ucenicii Săi plecaseră.
23 Din Tiberiada au venit şi alte coră-
bii aproape de locul unde ei mâncaseră
pâinea după ce Domnul mulţumise.
24 Deci, când mulţimea a văzut că Ii-
sus nu este acolo, nici ucenicii Săi, au
intrat în corăbii şi au venit la Caper-
naum, căutându-L pe Iisus.
25 Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au
zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”
26 Iisus le-a răspuns, zicând: „Adevăr,
adevăr vă spun: Nu pentru că aţi vă-
zut minuni Mă căutaţi, ci pentru că aţi
mâncat din pâini şi v’aţi săturat.
27 Lucraţi nu pentru mâncarea cea pie-
ritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne
întru viaţa veşnică pe care v’o va da
Fiul Omului, căci pe El Şi-a pus pece-
tea Dumnezeu-Tatăl”3 .
28 Deci au zis către El: „Ce să facem, ca
să săvârşim lucrurile lui Dumnezeu?”
29 Iisus le-a răspuns, zicând: „Lucrul
lui Dumnezeu acesta este, să credeţi în
Cel pe Care El L-a trimis”.
30 Deci I-au zis: „Dar ce minune faci tu,
ca să vedem şi să credem în tine? Ce
lucrezi?
31 Părinţii noştri au mâncat mană în
pustie, după cum este scris: Pâine din
cer le-a dat lor să mănânce”.
32 Deci Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr
vă spun: Nu Moise v’a dat pâinea din
cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea
cea adevărată.
3 Pecetea în înţelesul de semn distinctiv, de re-
cunoaştere, prin care Fiul Omului Se identifică
cu Fiul lui Dumnezeu, aşa cum L-a mărturisit
Tatăl la Botez (Mt 3, 16). Într’o rugăciune litur-
gică (euharistică!) Sf. Vasile cel Mare Îl defi-
neşte pe Fiul ca fiind „pecete asemenea chipului”
patern, imagine văzută a Părintelui nevăzut.
1827
33Că pâinea lui Dumnezeu este aceea
care se pogoară din cer şi dă viaţă lu-
mii”4 .
34Deci au zis către El: „Doamne, dă-ne
nouă întotdeauna pâinea aceasta. . . ”.
35 Şi Iisus le-a zis:
„Eu sunt Pâinea vie-
ţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi
şi cel ce crede în Mine niciodată nu va
înseta.
36 Dar Eu v’am spus că M’aţi şi văzut,
şi nu credeţi.
37 Tot ce-Mi dă mie Tatăl, va veni la
Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi
scoate afară;
38 pentru că M’am pogorât din cer ca
să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a
trimis.
39Iar voia Celui ce M’a trimis, aceasta
este: să nu-l pierd pe nici unul din cei
pe care Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua
de apoi.
40Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca
tot cel care-L vede5 pe Fiul şi crede în
El să aibă viaţă veşnică, şi Eu îl voi în-
via în ziua de apoi”.
41 Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fi-
indcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care
S’a pogorât din cer”,
42 şi ziceau: „Oare nu este acesta Iisus,
fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă
noi îi ştim? Cum de spune el acum:
M’am pogorât din cer!?. . . ”.
43 Iisus,
răspunzând, le-a zis: „Nu mur-
muraţi între voi.
4 În limba greacă, substantivul ártos = pâine
e de genul masculin; relaţia lui cu pronumele
„aceea” (în original: „Acela”) creează o anume
ambiguitate care pregăteşte următoarele două
replici.
5 A-L vedea pe Fiul: a descifra în El „pece-
tea” Tatălui şi a-L recunoaşte astfel ca Fiu al lui
Dumnezeu.
IOAN 6
44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă
nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis,
şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45 Scris este în profeţi: Şi toţi vor fi în-
văţaţi ai lui Dumnezeu. Aşadar, tot cel
care a auzit şi a învăţat de la Tatăl,
vine la Mine.
46 Nu că L-a văzut pe Tatăl cineva în
afară de Cel ce este de la Dumnezeu;
Acela L-a văzut pe Tatăl.
47 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede
în Mine are viaţă veşnică.
48 Eu sunt Pâinea vieţii.
49 Părinţii voştri au mâncat mană în
pustie, dar au murit;
50 aceasta este Pâinea care Se pogoară
din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă
din Ea să nu moară.
51 Eu sunt Pâinea cea vie, Care S’a po-
gorât din cer. De va mânca cineva din
Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar
Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa
lumii este Trupul Meu”.
52 Deci se certau Iudeii între ei, zicând:
„Cum poate acesta să ne dea trupul lui
să-l mâncăm?. . . ”.
53 Şi le-a zis Iisus: „Adevăr, adevăr vă
spun: Dacă nu veţi mânca Trupul Fiu-
lui Omului şi nu veţi bea Sângele Lui,
nu veţi avea viaţă întru voi.
54 Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea
Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl
voi învia în ziua de apoi.
55 Căci Trupul Meu este adevărată
mâncare şi Sângele Meu adevărată bă-
utură.
56 Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea
Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu
întru el.
57 Aşa cum Tatăl Cel-Viu M’a trimis pe
Mine şi Eu viez prin Tatăl, tot astfel
1828
cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin
Mine.
58 Aceasta este Pâinea Care S’a pogorât
din cer; nu ca a părinţilor voştri care
au mâncat mană şi au murit: cel ce
va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în
veac”.
59 Pe acestea le-a spus în sinagogă pe
când învăţa în Capernaum.
60 Deci mulţi din ucenicii Săi, auzind,
au zis: „Greu este cuvântul acesta!
Cine poate să-l asculte?. . . ”.
61 Iar Iisus, ştiind întru Sine că ucenicii
Lui murmură în astă privinţă, le-a zis:
„Vă este aceasta piatră de poticnire?
62 Dar dacă-L veţi vedea pe Fiul Omu-
lui suindu-Se acolo unde era mai îna-
inte?
63 Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu
foloseşte la nimic. Cuvintele pe care
Eu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaţă
sunt.
64 Dar sunt unii dintre voi care nu
cred”. Că Iisus ştia de la început cine
erau aceia care nu cred şi cine este cel
care-L va vinde.
65 Şi zicea: „De aceea v’am spus că ni-
meni nu poate veni la Mine dacă nu-i
este dat de la Tatăl”.
66 De atunci, mulţi dintre ucenicii Săi
au dat înapoi şi nu mai umblau cu El.
67 Deci a zis Iisus celor doisprezece:
„Nu cumva şi voi vreţi să vă duceţi?. . . ”.
68 Simon Petru I-a răspuns: „Doamne,
la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele
vieţii veşnice;
69 şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu
eşti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui-
Viu”.
70 Le-a răspuns Iisus: „Oare nu Eu
v’am ales pe voi, cei doisprezece? Şi
IOAN 7 1829

unul dintre voi este diavol!. . . ”. turisesc despre ea că lucrurile ei sunt

71 Iar El zicea de Iuda al lui Simon Isca- rele.
rioteanul, căci acesta avea să-L vândă, 8 Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu
el, care era unul dintre cei doisprezece. Mă duc la praznicul acesta, căci vre-
mea Mea încă nu s’a’mplinit”.
9 Acestea spunându-le, a rămas în Ga-
7 lileea.
10 Dar după ce fraţii Săi s’au dus la săr-
Necredinţă şi viclenie la rudele lui bătoare, atunci s’a suit şi El, dar nu pe
Iisus. Iisus la sărbătoarea Corturi- faţă, ci cam într’ascuns3 .
lor. Este Acesta Hristosul? Despre
11 În timpul sărbătorii, Iudeii Îl căutau
sâmbătă. Încercarea de a-L aresta
şi ziceau: „Unde este acela?. . . ”.
pe Iisus. Duhul Sfânt, râuri de apă
vie. Iisus, piatră de scandal în po- 12 Şi multă şuşotire era pe seama Lui
por. prin mulţime. Unii ziceau: „E bun!”;
1 Şi, după aceasta, Iisus umbla prin
iar alţii ziceau: „Nu e, ci amăgeşte mul-
Galileea; că nu voia să umble prin ţimea!. . . ”.
Iudeea, deoarece Iudeii căutau să-L 13 Totuşi, nimeni nu vorbea despre El
omoare. pe faţă, de frica Iudeilor.
2 Dar sărbătoarea Iudeilor era 14 Iar la jumătatea sărbătorii, Iisus S’a
aproape, aceea a Corturilor1 . suit în templu şi învăţa.
3 Atunci fraţii Săi I-au zis: „Pleacă de 15 Şi Iudeii se mirau, zicând: „Cum ştie
2

aici şi du-te în Iudeea, pentru ca şi uce- acesta carte fără să fi învăţat?”

nicii Tăi să vadă lucrurile pe care le 16 Atunci Iisus le-a răspuns, zicând:
faci; „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Ce-
4 că nimeni nu poate face ceva lui ce M’a trimis.
într’ascuns, ci caută a se face cu- 17 De voieşte cineva să-I facă voia,
noscut; dacă faci acestea, arată-te va cunoaşte despre învăţătura aceasta
lumii. . . ”. dacă ea este de la Dumnezeu sau dacă
5 Pentru că nici fraţii Săi nu credeau Eu de la Mine Însumi grăiesc.
într’Însul. 18 Cel care grăieşte de la sine îşi caută
6 Deci le-a zis Iisus: „Vremea Mea propria lui slavă; dar Cel Care caută
încă nu a sosit; dar vremea voastră slava Celui ce L-a trimis, Acela este
întotdeauna-i gata. adevărat, şi nedreptate într’Însul nu se
7 Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe află.
Mine Mă urăşte, pentru că Eu măr- 19 Oare nu Moise v’a dat legea? Şi ni-
1 Sărbătoare anuală iudaică, la sfârşit de sep-
meni dintre voi nu ţine legea. De ce că-
tembrie şi început de octombrie, pe durata a utaţi să Mă ucideţi?. . . ”.
şapte zile, cărora li se adăuga a opta pentru cere- 20 Şi mulţimea a răspuns: „Ai demon.
monia de închidere. În riturile acestei sărbători, Cine caută să te ucidă?. . . ”.
apa şi lumina aveau o importanţă deosebită.
2 Cu privire la fraţii lui Iisus vezi nota de la 3 = Incognito; amestecat în mulţime; fără alai,

Mt 12, 46. ca un pelerin oarecare.

IOAN 7 1830

21 Iisus le-a răspuns, zicând: „Un lucru când va veni, face-va El minuni mai
am făcut4 şi toţi vă miraţi. multe decât a făcut Acesta?”
22 De aceea v’a dat vouă Moise tăie- 32 Au auzit fariseii că mulţimea şuşo-
rea’mprejur – nu că e de la Moise, ci tea acestea despre El; şi arhiereii şi fa-
de la părinţi – şi-i faceţi omului tăie- riseii au trimis slujitori ca să-L prindă.
rea’mprejur sâmbăta. 33 Dar Iisus le-a zis: „Pentru puţin

23 Dacă sâmbăta primeşte omul tăie- timp mai sunt cu voi şi Mă duc la Cel
rea’mprejur, ca să nu se strice legea lui ce M’a trimis.
Moise, pe Mine vă mâniaţi pentru că 34 Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi
sâmbăta am făcut sănătos un om în- unde sunt Eu, voi nu puteţi veni”.
treg?5 35 Deci ziceau Iudeii între ei: „Unde are
24 Nu judecaţi după înfăţişare, ci jude- să se ducă acesta ca să nu-l găsim? Nu
cată dreaptă judecaţi!” cumva are să meargă la cei împrăştiaţi
25 Deci ziceau unii dintre Ierusalimi-
printre Elini6 şi să-i înveţe pe Elini?
teni: „Oare nu Acesta este Cel pe Care 36 Ce înseamnă acest cuvânt pe care l-
ei caută să-L ucidă? a spus: Mă veţi căuta şi nu mă veţi
găsi; şi: Unde sunt eu, voi nu puteţi
26 Şi iată că vorbeşte pe faţă, iar ei nu-I
veni?. . . ”.
zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cu-
noscut cu adevărat că Acesta este Hris- 37 Iar în ziua cea din urmă – ziua cea
tos?; mare a sărbătorii – Iisus sta între ei
şi a strigat, zicând: „Dacă însetează ci-
27 numai că pe el îl ştim de unde este;
neva, să vină la Mine şi să bea!
dar Hristosul, când va veni, nimeni nu
38 Cel ce crede în Mine – precum a zis
ştie de unde e”.
Scriptura – râuri de apă vie vor curge
28 Atunci a strigat Iisus în templu, în-
din inima lui”7 .
văţând şi zicând: „Voi, voi Mă ştiţi
pe Mine!. . . şi ştiţi de unde sunt?. . . 39 Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe
Ei bine, Eu nu de la Mine am venit, Care aveau să-L primească acei ce cred
dar adevărat este Cel ce M’a trimis, pe într’Însul. Că Duhul încă nu era dat,
Care voi nu-L ştiţi; pentru că Iisus încă nu Se preamărise.
40 Deci mulţi din mulţime, auzind cu-
29 Eu, Eu Îl ştiu, căci de la El sunt, şi
vintele acestea, ziceau: „Într’adevăr,
El M’a trimis!”
Acesta este Profetul!”
30 Deci căutau să-L prindă, dar nimeni
41 Iar alţii ziceau: „Acesta este Hristo-
n’a pus mâna pe El, pentru că ceasul
sul!” Iar alţii ziceau: „Oare din Gali-
Său încă nu venise.
6
Diaspora iudaică: Evreii emigraţi în afara
31 Din mulţime mulţi au crezut Palestinei. Prin „Elini” erau desemnaţi nu nu-
într’Însul şi ziceau: „Oare Hristosul, mai Grecii, ci toate naţiunile non-iudaice, „pă-
gâne”.
4 Vindecarea paraliticului în zi de sâmbătă (In 7 Literal: din pântecele lui. Conotaţie spiritu-
5, 1-16). ală: Iisus este, prin excelenţă, izvorul Vieţii, dar
5 = Dacă binele poate fi operat asupra unei şi cei ce intră în comuniune cu El pot deveni, prin
părţi din întreg, cu atât mai mult asupra între- Duhul Sfânt, nu numai receptori, ci şi distribui-
gului. tori de apă vie, ca o reţea racordată la sursă.
IOAN 8 1831

leea va să vină Hristos?; beri”. „Tatăl vostru este Diavolul”.

42 n’a zis oare Scriptura că Hristos
va să vină din sămânţa lui David şi
din oraşul Betleem8 , unde a fost Da-
vid?. . . ”.
43 Şi dezbinare s’a făcut în mulţime din
pricina Lui.
44 Iar unii dintre ei voiau să-L prindă,
„Înainte de Avraam sunt Eu”.
1 Iar Iisus s’a dus la Muntele Măslini-
lor.
2 Dar dimineaţa a venit iarăşi în tem-
plu; şi tot poporul venea la El; şi El,
şezând, îi învăţa.
3 Şi cărturarii şi fariseii au adus la El

dar nimeni n’a pus mâinile pe El. o femeie prinsă în adulter şi, punând-o
45 Deci slujitorii au venit la arhierei şi
în mijloc,
la farisei; şi aceia le-au zis: „De ce nu 4 I-au zis: „Învăţătorule, această fe-

l-aţi adus?” meie a fost prinsă săvârşind adulter.

5 Iar Moise prin lege ne-a poruncit ca
46 Slujitorii au răspuns: „Niciodată n’a
vorbit un om aşa cum vorbeşte omul pe unele ca acestea să le ucidem cu pie-
acesta”. tre. Aşadar, tu ce zici?. . . ”.
6 Iar pe aceasta o spuneau ispitindu-L,
47 Şi le-au răspuns fariseii: „Nu cumva
şi voi aţi fost amăgiţi?; ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar
Iisus, plecându-Se în jos, scria cu de-
48 e cineva dintre căpetenii care să fi
getul pe pământ.
crezut în el? sau dintre farisei?. . .
7 Dar cum ei stăruiau întrebându-L, El
49 Dar această mulţime care nu cu-
S’a ridicat şi le-a zis: „Cel fără păcat
noaşte legea, blestemată este!. . . ”. dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra
50 A zis către ei Nicodim, unul dintre asupra ei”.
ei, cel ce mai’nainte venise noaptea la 8 Şi iarăşi plecându-Se în jos, scria pe
El: pământ.
51 „Oare legea noastră îl osândeşte pe 9 Iar ei, auzind şi mustraţi fiind de cu-
om fără ca mai întâi să-l asculte şi să get, ieşeau unul câte unul, începând de
cunoască ce a făcut?” la cei mai bătrâni şi până la cei din
52 Ei au răspuns, zicând: „Nu cumva şi urmă; şi a rămas Iisus singur, şi femeia
tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi stând în mijloc.
că din Galileea nu se ridică profet. . . ”. 10 Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe
53 Şi s’a dus fiecare la casa lui. nimeni decât pe femeie, i-a zis: „Fe-
meie, unde sunt pârâşii tăi? Nici unul
nu te-a osândit?”
8 11 Iar ea a zis: „Nici unul, Doamne”. Şi
Iisus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc.
Femeia păcătoasă. Iisus, Lumina Du-te, şi de acum să nu mai păcătu-
lumii. „Unde Mă duc Eu, voi nu pu- ieşti!”
teţi veni”. „Adevărul vă va face li- 12 După aceea Iisus le-a grăit din nou,
8 În afară de cei apropiaţi, nu se ştia că Iisus zicând: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-
Se născuse în Betleem; I se spunea doar „Naza- Mi urmează Mie nu va umbla în întu-
rineanul”. neric, ci va avea lumina Vieţii”.
IOAN 8 1832

13 Atunci I-au zis fariseii: „Tu despre 24 Pentru aceea v’am spus că veţi muri
tine însuţi mărturiseşti; mărturia ta în păcatele voastre. Că dacă nu veţi
nu este adevărată. . . ”. crede că Eu sunt3 , în păcatele voastre
14 Iisus le-a răspuns, zicând: „Chiar veţi muri”.
dacă Eu despre Mine Însumi mărtu- 25 Deci îi ziceau: „Cine eşti tu?” Şi Ii-
risesc, mărturia Mea este adevărată, sus le-a zis: „Ceea ce v’am spus de
pentru că Eu ştiu de unde am venit şi la’nceput.
unde Mă duc; dar voi nu ştiţi de unde 26 Multe am de spus despre voi şi de
vin, nici unde Mă duc. judecat. Dar Cel ce M’a trimis pe Mine,
1
15 Voi judecaţi după trup ; Eu nu ju- adevărat este; şi ceea ce de la El am
dec2 pe nimeni. auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume”.
16 Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea 27 Şi ei n’au înţeles că le vorbea de Ta-
este adevărată, pentru că nu sunt sin- tăl.
gur, ci Eu şi Tatăl Cel ce M’a trimis. 28 Deci le-a zis Iisus: „Când Îl veţi fi
17Scris este şi’n legea voastră că măr- înălţat4 pe Fiul Omului, atunci veţi cu-
turia a doi oameni este adevărată. noaşte că Eu sunt, şi că nimic nu fac de
18 Eu sunt Cel ce mărturisesc despre la Mine Însumi, ci precum Tatăl M’a
Mine Însumi, şi despre Mine mărturi- învăţat, aşa vorbesc.
seşte Tatăl Cel ce M’a trimis”. 29 Şi Cel ce M’a trimis este cu Mine; nu
19 Îi ziceau deci: „Unde este tatăl tău?” M’a lăsat singur, pentru că Eu întot-
Răspuns-a Iisus: „Nici pe Mine nu Mă deauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute”.
ştiţi, nici pe Tatăl Meu; dacă M’aţi şti 30 Grăind El acestea, mulţi au crezut
pe Mine, L-aţi şti şi pe Tatăl Meu”. într’Însul.
20 Cuvintele acestea le-a grăit Iisus 31 Deci zicea Iisus către Iudeii care cre-
lângă cutia milelor, pe când învăţa în zuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru
templu; şi nimeni nu L-a prins, căci cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi uce-
ceasul Său încă nu venise. nici ai Mei.
21 Şi iarăşi le-a zis: „Eu Mă duc şi Mă 32 Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevă-
veţi căuta şi veţi muri în păcatul vos- rul vă va face liberi”.
tru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi
33 Ei însă I-au răspuns: „Noi suntem
veni”.
urmaşi ai lui Avraam şi nimănui nici-
22 Deci ziceau Iudeii: „Nu cumva se va odată n’am fost robi. Cum de zici Tu:
omorî, de vreme ce zice: Unde mă duc Veţi fi liberi?”
eu, voi nu puteţi veni?. . . ”.
3
Formulă prin care Dumnezeu Se defineşte pe
23Şi El zicea: „Voi sunteţi dintru cele
Sine Însuşi: „Eu sunt Cel ce este” (Iş 3, 14). În
de jos; Eu sunt dintru cele de sus. Voi cazul de faţă: Dacă nu veţi crede că Eu sunt Hris-
sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt tos, unicul Mântuitor. . .
4 = Când Îl veţi fi înălţat pe cruce. Expresie fo-
din lumea aceasta.
losită şi la In 12, 32 (în contextul versetului 33).
1=După aparenţe, fără capacitatea de a pă- Iudeii, prin braţul secular al Romanilor, Îl vor
trunde în sfera esenţelor. răstigni pe Hristos, dar crucificarea va fi începu-
2 În înţelesul ebraic de „a osândi”. tul preamăririi Lui.
IOAN 8 1833

34 Iisus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr 44 Voi sunteţi din tatăl vostru Diavo-
vă spun: Tot cel ce face păcatul, păca- lul, şi poftele tatălui vostru vreţi să
tului îi este rob. le faceţi. El de la’nceput a fost ucigă-
35 Iar robul nu rămâne’n casă pe veci; tor de oameni şi nu a rămas întru ade-
Fiul însă rămâne pe veci5 . văr, pentru că adevăr nu este întru el.
Când el grăieşte minciuna, dintr’ale
36 Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi,
lui grăieşte, fiindcă el mincinos este, şi
cu adevărat liberi veţi fi.
tatăl minciunii.
37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam,
45 Dar pentru că Eu spun adevărul, pe
dar căutaţi să Mă ucideţi, pentru Mine nu Mă credeţi.
că’ntru voi cuvântul Meu nu-şi află loc.
46 Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat?
38 Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu,
Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu
iar voi faceţi ce-aţi auzit de la tatăl vos- Mă credeţi?
tru”.
47 Cel ce este de la Dumnezeu ascultă
39 Ei au răspuns, zicându-I: „Tatăl nos- cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi
tru este Avraam”. Iisus le-a zis: „Dacă nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de
aţi fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam la Dumnezeu”.
le-aţi face. 48 Au răspuns Iudeii, zicându-I: „Nu zi-
40 Dar voi căutaţi acum să Mă ucideţi, cem noi bine că tu eşti samarinean şi ai
pe Mine, Omul care v’am grăit adevă- demon?”
rul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. 49 A răspuns Iisus: „Eu nu am demon,
Avraam n’a făcut aceasta. ci Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu şi voi Mă
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru”. Zis- necinstiţi pe Mine.
au Lui: „Noi nu ne-am născut din 50 Dar Eu nu caut slava Mea; este Cine
desfrânare6 . Un tată avem: pe Dum- s’o caute şi să judece.
nezeu”.
51 Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi
42 Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar cineva cuvântul Meu, în veac nu va ve-
fi tatăl vostru, M’aţi iubi pe Mine, fi- dea moartea”.
indcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi 52 Iudeii I-au zis: „Acum ştim că ai de-
am venit. Că nu de la Mine Însumi am mon. Avraam a murit, tot aşa şi profe-
venit, ci El M’a trimis. ţii; şi tu zici: De va păzi cineva cuvân-
7
43 De ce nu-Mi pricepeţi vorbirea ?: tul meu, în veac nu va gusta moartea.
Pentru că nu-Mi puteţi asculta cuvân- 53 Nu cumva eşti tu mai mare decât ta-
tul. tăl nostru Avraam, care a murit? Şi au
5 Ismael era fiul lui Avraam născut din sclava murit şi profeţii. Drept cine te iei tu?”
Agar, deci el însuşi cu statut de rob, şi a fost alun- 54 Iisus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc
gat din familie în favoarea lui Isaac, fiul liber şi
legitim, care devine astfel şi stăpân al casei (vezi
Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic
Fc 21, 10-12). nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slă-
6 La profeţii Vechiului Testament, infidelita-
veşte, despre Care voi ziceţi că e Dum-
tea lui Israel faţă de mariajul său spiritual cu nezeul vostru.
Dumnezeu era calificat ca desfrânare (vezi Os 1,
2; 2, 6). 55 Şi voi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl
7 = Limbajul. ştiu; şi dac’aş zice că nu-L ştiu, aş fi
IOAN 9
asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu
Îl ştiu şi-I păzesc cuvântul.
56 Avraam, părintele vostru, a fost bu-
curos să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi
s’a bucurat”.
57 Deci au zis Iudeii către El: „Încă
nu ai cincizeci de ani, şi L-ai văzut pe
Avraam?. . . ”.
58 Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă
spun: Mai înainte de a fi fost Avraam,
Eu sunt!”8
59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce
asupra Lui. Dar Iisus S’a ferit şi, tre-
când prin mijlocul lor, a ieşit din tem-
plu şi S’a dus.
9 zis: „Nu ştiu”.
Vindecarea orbului din naştere.
1 Şi’n timp ce trecea, Iisus a văzut un
om orb din naştere.
2 Şi ucenicii Săi L-au întrebat, zicând:
„Învăţătorule, cine a păcătuit, el, sau
părinţii lui, de s’a născut orb?”
3 Iisus a răspuns: „Nici el n’a păcătuit,
nici părinţii lui, ci pentru ca’ntru el să
se arate lucrurile lui Dumnezeu.
4 Lucrurile Celui ce M’a trimis trebuie
ca Eu să le fac până este ziuă; că vine
noaptea, când nimeni nu poate să lu-
creze.
5 Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lu-
mina lumii!”
6 Aceasta zicând, a scuipat jos şi a făcut
tină din scuipat şi a uns cu tină ochii
orbului.
7 Şi i-a zis: „Mergi de te spală în scăldă-
toarea Siloamului” – care se tâlcuieşte:
8 Definiţia lui Dumnezeu (vezi nota de la 8,
24).
1834
trimis –. Deci s’a dus şi s’a spălat şi a
venit văzând.
8 Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai îna-
inte că era orb ziceau: „Nu este acesta
cel ce şedea şi cerşea?. . . ”.
9 Unii ziceau: „El este”. Alţii ziceau:
„Nu, ci seamănă cu el”. Dar el zicea:
„Eu sunt”.
10 Deci îi ziceau: „Cum ţi s’au deschis
ochii?”
11 Acela a răspuns: „Omul care se nu-
meşte Iisus a făcut tină şi mi-a uns
ochii şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea
Siloamului şi te spală. Deci ducându-
mă şi spălându-mă, mi-am dobândit
vederea”.
12 Şi i-au zis: „Unde este acela?” El a
13 Atunci l-au dus la farisei, pe cel ce
oarecând fusese orb.
14 Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus
a făcut tină şi i-a deschis ochii.
15 Deci din nou îl întrebau acum şi fa-
riseii, cum şi-a dobândit vederea. Iar
el le-a zis: „Tină a pus pe ochii mei şi
m’am spălat şi văd”.
16 Deci ziceau unii dintre farisei:
„Acest om nu este de la Dumnezeu, fi-
indcă nu ţine sâmbăta”. Iar alţii zi-
ceau: „Cum poate un om păcătos să
facă astfel de minuni?. . . ”. Şi dezbi-
nare era între ei.
17 Atunci i-au zis din nou orbului: „Tu
ce zici despre el, că ţi-a deschis ochii?”
Iar el a zis: „E profet”.
18 Dar Iudeii n’au crezut despre el că
era orb şi şi-a dobândit vederea până
ce n’au chemat pe părinţii celui care-şi
dobândise vederea.
19 Şi i-au întrebat, zicând: „Acesta este
fiul vostru despre care ziceţi că s’a năs-
cut orb? Ei bine, cum de vede acum?”
IOAN 10 1835

20 Răspunzând atunci părinţii lui, au de Dumnezeu şi-I face voia, pe acesta

zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi îl ascultă.
că s’a născut orb; 32 Din veac nu s’a auzit să fi deschis ci-
21 dar cum de vede el acum, noi nu neva ochii unui orb din naştere.
ştim; sau cine i-a deschis ochii, nu 33 De n’ar fi Acesta de la Dumnezeu,
ştim; întrebaţi-l pe el; e în vârstă, el n’ar putea să facă nimic”.
despre sine va vorbi”.
34 Au răspuns şi i-au zis: „Pe de-
22 Pe acestea le-au spus părinţii lui,
a’ntregul în păcate te-ai născut, şi tu
pentru că se temeau de Iudei. Fiindcă ne înveţi pe noi?. . . ”. Şi l-au dat afară.
Iudeii se înţeleseseră că dacă cineva Îl
va mărturisi că El este Hristos, să fie 35 Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi,
dat afară din sinagogă. găsindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui
Dumnezeu?”
23 De aceea au zis părinţii lui: „E în
vârstă, întrebaţi-l pe el”. 36 El a răspuns, zicând: „Şi cine este,
Doamne, ca să cred în El?”
24 Deci l-au chemat a doua oară pe
omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă 37 Şi a zis Iisus: „L-ai şi văzut! şi Cel
slavă lui Dumnezeu1 . Noi ştim că omul ce vorbeşte cu tine, Acela este”.
acesta este păcătos”. 38 Iar el a zis: „Cred, Doamne!” Şi I s’a

25 A răspuns deci acela: „Dacă este pă- închinat.

cătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că am fost 39 Şi Iisus a zis: „Spre judecată am ve-
orb şi acum văd”. nit în lumea aceasta, pentru ca cei ce
26 Deci i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie
ţi-a deschis ochii?” orbi”.
27 Le-a răspuns: „Acum v’am spus şi 40 Au auzit acestea unii dintre fariseii
n’aţi auzit? De ce vreţi să mă mai au- care erau cu El şi I-au zis: „Nu cumva
ziţi o dată? Nu cumva vreţi şi voi să vă şi noi suntem orbi?”
faceţi ucenici ai Lui?” 41 Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, n’aţi
28 Şi l-au ocărât şi i-au zis: „Tu eşti uce- avea păcat. Dar pentru că acum ziceţi:
nic al aceluia, dar noi suntem ucenici Vedem. . . , păcatul vostru rămâne.
ai lui Moise.
29Noi ştim că Dumnezeu lui Moise i-a
vorbit, dar pe acesta nu-l ştim de unde 10
este”.
30 A răspuns omul şi le-a zis: „În Iisus, Păstorul cel bun. Iisus res-
aceasta stă minunea, că voi nu ştiţi de pins de Iudei.
unde este, şi El mi-a deschis ochii.
1 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu in-
31 Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă tră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe
pe păcătoşi; ci de este cineva cinstitor oareunde, acela este fur şi tâlhar.
1 Expresie biblică prin care cineva era conju- 2 Dar cel ce intră pe uşă este păstorul
rat să spună adevărul în numele lui Dumnezeu. oilor.
IOAN 10
3 Acestuia portarul îi deschide şi oile
ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă
oile pe nume şi le scoate afară.
4 Şi când pe toate ale lui le scoate afară,
el merge înaintea lor şi oile îl urmează,
fiindcă-i cunosc glasul.
5 Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci
fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul
străinilor”.
6 Această pildă le-a spus-o Iisus, dar
ei n’au înţeles ce însemnau cele ce le
grăia1 .
7 A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, ade-
văr vă spun: Eu sunt uşa oilor.
8 Toţi câţi au venit mai înainte de Mine
sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au as-
cultat.
9 Eu sunt uşa. De va intra cineva prin
Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi
şi păşune va afla.
10 Furul nu vine decât să fure şi
să’njunghie şi să piardă. Eu am venit
ca viaţă să aibă, şi din belşug s’o aibă2 .
11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul
cel bun, sufletul său şi-l pune3 pentru
oi.
12 Dar simbriaşul şi cel ce nu este păs-
tor şi cel ce nu este stăpân al oilor vede
lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul
le răpeşte şi le risipeşte.
13 Iar simbriaşul fuge, fiindcă simbriaş
este, şi nu de oi îi este lui aminte.
1 Fariseii cei orbi, care nu pricepeau că lor li
se adresează pilda.
2 Cei ce-L urmează pe Iisus vor avea nu nu-
mai viaţa veşnică elementară, ci şi pe cea desă-
vârşită, în imediata apropiere a lui Dumnezeu,
potrivit „multelor locaşuri” din împărăţia ceru-
rilor.
3 Dublu sens: Devotamentul faţă de oi şi jertfi-
rea vieţii pentru ele. El Îşi dă, într’adevăr, viaţa,
dar nu silit de cineva, ci din propria Sa voinţă (vv.
17-18).
1836
14 Eu sunt Păstorul cel bun, şi Mi le cu-
nosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc
pe Mine.
15 Aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine,
tot aşa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Şi viaţa
Mea Mi-o pun pentru oi.
16 Şi alte oi am, care nu sunt din staulul
acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc;
şi glasul Mi-l vor auzi, şi va fi o turmă
şi un păstor.
17 De aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu
viaţa Mi-o pun, pentru ca iarăşi s’o iau.
18 Nimeni n’o ia de la Mine, ci Eu În-
sumi o pun. Putere am ca s’o pun şi
putere am ca iarăşi s’o iau. Această po-
runcă am primit-o de la Tatăl Meu”.
19 Dezbinare s’a făcut iar între Iudei
din pricina acestor cuvinte.
20 Şi mulţi dintre ei ziceau: „Are demon
şi e nebun; de ce-l ascultaţi?. . . ”.
21 Alţii ziceau: „Cuvintele acestea
nu sunt ale unui demonizat. Poate
cumva un demon să deschidă ochii or-
bilor?. . . ”.
22 Şi era atunci la Ierusalim sărbătoa-
rea înnoirii templului4 ; şi era iarnă.
23 Iar Iisus umbla prin templu, în pri-
dvorul lui Solomon.
24 Atunci Iudeii L-au împresurat şi-I zi-
ceau: „Până când o să scoţi sufletul din
noi? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne-o
de-a dreptul!”5
25 Iisus le-a răspuns: „Eu v’am spus,
dar voi nu credeţi. Lucrurile pe care
Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele
mărturisesc despre Mine.
4 O sărbătoare de opt zile, care avea loc în de-
cembrie, numită şi sărbătoarea Luminilor; se ce-
lebrau purificarea şi înnoirea templului din Ieru-
salim de către Iuda Macabeul (vezi 1 Mac 4).
5 Fără ocolişuri; fără limbajul încifrat al para-
bolelor.
IOAN 11
26 Dar voi nu credeţi, pentru că voi nu
sunteţi din oile Mele.
27 Oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu
le cunosc şi ele Mă urmează.
28 Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele’n
veac nu vor pieri şi din mâna Mea ni-
meni nu le va răpi.
29 Tatăl Meu, Cel ce Mi le-a dat, este
mai mare decât toţi, şi din mâna Tată-
lui Meu nimeni nu le poate răpi.
30 Eu şi Tatăl Meu una suntem”.
31 Atunci Iudeii au luat iarăşi pietre ca
să arunce asupra Lui.
32 Iisus le-a răspuns: „Multe lucruri
bune v’am arătat Eu vouă de la Ta-
tăl Meu; pentru care din aceste lucruri
aruncaţi cu pietre asupra Mea?”
33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru lu-
cru bun aruncăm noi cu pietre asupra
ta, ci pentru blasfemie şi pentru că tu,
om fiind, te faci pe tine Dumnezeu”.
34 Iisus le-a răspuns: „Oare nu este
scris în legea voastră: Eu am zis: Sun-
teţi dumnezei6 ?
35 Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia
către care a fost cuvântul lui Dumne-
zeu – şi Scriptura nu poate fi desfiin-
ţată –
36 Celui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-
a trimis în lume voi Îi ziceţi: Blasfe-
miezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul
lui Dumnezeu.
37 Dacă Eu nu fac lucrurile Tatălui
Meu, să nu credeţi în Mine;
38 dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi
în Mine, credeţi în lucrurile acestea, ca
să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în-
tru Mine şi Eu întru Tatăl”.
6 Sintagmă din Ps 8, 6, referitoare la judecă-
torii rânduiţi de Moise să povăţuiască şi să în-
drepte poporul în numele lui Dumnezeu (Dt 1,
15-17; 19, 17).
1837
39Ca urmare, ei din nou căutau să-L
prindă; dar El le-a scăpat din mână.
40 Şi a plecat iarăşi dincolo de Iordan,
în locul unde Ioan boteza la început, şi
a rămas acolo.
41 Şi mulţi au venit la El şi ziceau:
„Ioan n’a făcut nici o minune, dar toate
câte a spus Ioan despre Acesta au fost
adevărate”.
42 Şi acolo mulţi au crezut într’Însul.
11
Învierea lui Lazăr. Arhiereii pun
la cale uciderea lui Iisus. Apropie-
rea Paştilor.
1Şi era un bolnav, Lazăr din Betania,
satul Mariei şi al Martei, sora ei.
2 Iar Maria era aceea care L-a uns cu
mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu
părul capului ei1 , al cărei frate, Lazăr,
era bolnav.
3Deci au trimis surorile la El, zicând:
„Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti e
bolnav”.
4 Iar Iisus, auzind, a zis: „Această
boală nu este spre moarte, ci pentru
slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea
să Se slăvească Fiul lui Dumnezeu”.
5 Iar Iisus îi iubea pe Marta şi pe sora
ei şi pe Lazăr2 .
1 Evanghelistul anticipează episodul din capi-
tolul următor.
2 Ioan vrea să arate de la început că întâr-
zierea lui Iisus nu s’a datorat indiferenţei sau
lipsei de afecţiune, ci dimpotrivă, tocmai iubi-
rii. Pentru noţiunea de „iubire” (cu verbul „a
iubi”) greaca veche posedă trei termeni diferiţi şi
cu înţelesuri foarte precise: éros = iubire senzu-
ală; în opoziţie cu aceasta, agápe (folosit în acest
verset) = iubire spirituală, maternă, filială, fra-
ternă, duhovnicească, divină; şi filía (folosit în
IOAN 11
6 Aşadar, când a auzit că e bolnav,
atunci a rămas două zile în locul unde
era.
7 Numai după aceea le-a zis ucenicilor:
„Să mergem iarăşi în Iudeea”.
8 Ucenicii I-au zis: „Învăţătorule, mai
acum căutau Iudeii să Te ucidă cu pie-
tre, şi Tu din nou Te duci acolo?. . . ”.
9 A răspuns Iisus: „Nu sunt oare două-
sprezece ceasuri într’o zi? Dacă umblă
cineva ziua, nu se împiedică, pentru că
vede lumina acestei lumi;
10 dar dacă umblă cineva noaptea, se
împiedică, pentru că lumina nu este în-
tru el”.
11 Pe acestea le-a zis, şi apoi le-a spus:
„Lazăr, prietenul nostru, a adormit,
dar Mă duc să-l trezesc”.
12 Atunci I-au zis ucenicii: „Doamne,
dacă a adormit, va scăpa”.
13 Iisus însă vorbise despre moartea
lui3 , dar ei credeau că vorbeşte despre
adormirea prin somn.
14 Deci Iisus le-a spus atunci limpede:
„Lazăr a murit;
15 şi Mă bucur pentru voi că Eu n’am
fost acolo, pentru ca voi să credeţi. . .
Dar să mergem la el”.
16 Atunci Toma, cel numit Geamănul,
le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem
şi noi să murim cu El!”
17 Deci, când a venit Iisus, l-a găsit că
de-acum avea patru zile în mormânt.
18 Iar Betania era aproape de Ierusa-
lim, ca la cincisprezece stadii.
19 Şi mulţi dintre Iudei veniseră la
Marta şi Maria ca să le aline pentru
fratele lor.
versetul 3, ca şi, mai jos, în 36) = iubire amicală,
prietenie, iubire frăţească, general-umană.
3 = De moartea lui Lazăr.
1838
20 Atunci Marta, de cum a auzit că vine
Iisus, I-a ieşit în întâmpinare; iar Ma-
ria şedea în casă.
21Şi a zis Marta către Iisus: „Doamne,
dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi
murit.
22Dar eu ştiu încă de pe acum că orice
vei cere Tu de la Dumnezeu, Dumne-
zeu Îţi va da”.
23 Iisus i-a zis: „Fratele tău va învia”.
24 Marta I-a zis: „Ştiu că va învia, la
înviere, în ziua de apoi”.
25Şi Iisus i-a zis: „Eu sunt învierea şi
viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă
va muri, va trăi;
26şi tot cel ce trăieşte şi crede întru
Mine, în veac nu va muri! Crezi tu
aceasta?”
27Zis-a Lui: „Da, Doamne. Eu am cre-
zut că Tu eşti Hristosul, Fiul Lui Dum-
nezeu, Cel ce a venit în lume.”
28 Şi zicând aceasta, s’a dus şi a
chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-
i în taină: „Învăţătorul este aici şi te
cheamă”.
29Aceea, de cum a auzit, s’a sculat de-
grabă şi a venit la El.
30Dar Iisus încă nu venise în sat, ci era
tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31 Iar Iudeii care erau cu ea în casă şi
o alinau, văzând-o pe Maria că s’a scu-
lat degrabă şi a ieşit, au mers după ea,
socotind că se duce la mormânt ca să
plângă acolo.
32 Deci, Maria, când a venit unde era
Iisus şi L-a văzut, I-a căzut la picioare,
zicându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici,
fratele meu n’ar fi murit”.
33Atunci Iisus, când a văzut-o plân-
gând, şi pe Iudeii care veniseră cu ea
IOAN 11
plângând, a suspinat cu duhul şi S’a
tulburat întru Sine.
34 Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Zisu-I-au:
„Doamne, vino şi vezi”.
35 Iisus a lăcrimat.
36 Atunci au zis Iudeii: „Iată cât îl iu-
bea!”
37 Iar unii din ei ziceau: „Oare el, care
a deschis ochii orbului, nu putea face
ca şi acesta să nu moară?. . . ”.
38 Deci din nou suspinând Iisus întru
Sine, a mers la mormânt. Şi era o peş-
teră, şi o piatră era aşezată pe ea.
39 Iisus a zis: „Ridicaţi piatra!” Marta,
sora mortului, I-a zis: „Doamne, de
acum miroase, că e a patra zi. . . ”.
40 Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că dacă
vei crede, vei vedea slava lui Dumne-
zeu?”
41 Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a
ridicat ochii în sus şi a zis: „Părinte,
mulţumescu-Ţi că M’ai ascultat4 ;
42 Eu ştiam că Tu întotdeauna Mă
asculţi, dar de dragul mulţimii care
stă’mprejur am zis, ca să creadă că Tu
M’ai trimis”.
43 Şi zicând acestea, a strigat cu glas
mare: „Lazăre, vino afară!”
44 Şi a ieşit mortul, legat la picioare şi
la mâini cu fâşii de pânză; şi faţa lui
era înfăşurată cu maramă. Iisus le-a
zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”
45 Atunci mulţi din Iudeii care veniseră
la Maria şi au văzut ce făcuse Iisus, au
crezut în El.
46 Dar unii din ei s’au dus la farisei şi
le-au spus cele ce a făcut Iisus.
4 Iisus mulţumeşte înainte de a fi săvârşit mi-
nunea, ca şi cum rugămintea Sa ar fi fost deja
împlinită. Vezi aserţiunea de la Mc 11, 24: „Pe
toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-
aţi şi primit, şi le veţi avea”.
1839
47Atunci arhiereii şi fariseii au adunat
sinedriul şi ziceau: „Ce facem, că omul
acesta face multe minuni?;
48 dacă-l vom lăsa aşa, toţi vor crede în
el şi vor veni Romanii şi ne vor lua locul
şi neamul. . . ”.
49 Iar Caiafa, unul dintre ei, care în
anul acela era arhiereu5 , le-a zis: „Nu
ştiţi nimic;
50 nici nu gândiţi că de folos ne este să
moară un om pentru popor, iar nu tot
neamul să piară”.
51 Dar pe aceasta n’a zis-o de la sine, ci,
fiind arhiereu al acelui an, a profeţit că
Iisus avea să moară pentru neam –
52şi nu numai pentru neam, ci şi ca să
adune întru una pe fiii lui Dumnezeu
cei împrăştiaţi.
53Aşadar, din ziua aceea au pus la cale
să-L ucidă.
54 De aceea Iisus nu mai umbla pe
faţă printre Iudei, ci a plecat de acolo
într’un ţinut aproape de pustie, într’o
cetate numită Efraim, şi acolo a rămas
cu ucenicii Săi.
55Iar Paştile Iudeilor erau aproape şi
mulţi din ţinutul acela s’au suit la Ie-
rusalim mai înainte de Paşti, ca să se
curăţească.
56 Deci Îl căutau pe Iisus şi, pe când
stăteau în templu, ziceau între ei: „Ce
părere aveţi? Oare nu va veni la sărbă-
toare?. . . ”.
57Iar arhiereii şi fariseii dăduseră po-
runci că, dacă va şti cineva unde este,
să dea de ştire, ca să-L prindă.
5 Arhiereu-primat, oficiu pe care Caiafa, nu-
mit de autoritatea romană, l-a deţinut între anii
18-36 d. H. Evanghelistul nu vrea să spună că
aceasta era o funcţie ce se schimba anual, ci nu-
mai să precizeze poziţia lui Caiafa în timpul eve-
nimentelor istorisite.
IOAN 12
12
Ungerea din Betania. Sfat împo-
triva lui Lazăr. Intrarea triumfală
în Ierusalim. Fiul Omului trebuie
să Se înalţe. Necredinţa Iudeilor.
1
1 Deci cu şase zile înainte de Paşti , Ii-
sus a venit în Betania, unde era Lazăr,
cel pe care-l înviase din morţi.
2 Şi I-au făcut acolo cină; şi Marta slu-
jea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şe-
deau la masă cu El.
2
3 Atunci Maria, luând o litră cu mir
de nard curat, de mult preţ, a uns pi-
cioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul
capului ei; iar casa s’a umplut de mi-
reasma mirului.
4 Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre
ucenicii Săi – cel care avea să-L vândă
–, a zis:
5 „De ce nu s’a vândut mirul acesta cu
trei sute de dinari3 şi să-i fi dat săraci-
lor?”
6 Iar el a zis aceasta nu pentru că îi era
lui grijă de săraci, ci pentru că era fur
şi, având punga4 , vămuia ce se punea
într’însa.
7 A zis deci Iisus: „Las-o, că pentru ziua
îngropării Mele l-a păstrat;
8 că pe săraci îi aveţi pururea cu voi,
dar pe Mine nu Mă aveţi pururea”.
9 Atunci mulţime mare de Iudei a aflat
că El este acolo şi au venit nu numai
pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr
pe care El îl înviase din morţi.
1 Ultima săptămână din viaţa publică a lui Ii-
sus, pe care Ioan o urmăreşte cu aceeaşi grijă ca
şi pe prima, în semnificaţiile lor spirituale, cu ac-
centul principal pe preamărirea Fiului Omului.
2 Cantitate echivalentă cu 327,45 grame. Des-
pre mirul de nard vezi nota de la Mc 14, 3.
3 Un dinar era plata pentru o zi de lucru.
4 Era casierul comunităţii apostolice.
1840
10 Iar arhiereii au pus la cale ca şi pe
Lazăr să-l omoare,
11 căci din pricina lui mulţi dintre Iudei
mergeau şi credeau în Iisus.
12 A doua zi, marea mulţime care ve-
nise la sărbătoare, auzind că Iisus vine
în Ierusalim,
13 au luat ramuri de finic şi au ieşit în
întâmpinarea Lui şi strigau: „Osana!,
binecuvântat este Cel ce vine întru
numele Domnului!” şi: „Împăratul lui
Israel!”
14 Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şe-
zut pe el, precum este scris:
15 Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Îm-
păratul tău vine şezând pe mânzul asi-
nei.
16 Pe acestea ucenicii Săi nu le-au înţe-
les de la’nceput; dar când S’a preamă-
rit Iisus, atunci şi-au adus ei aminte că
acestea pentru El erau scrise şi că pe
acestea le-au făcut ei pentru El5 .
17 Drept aceea, mulţimea care era cu El
când l-a strigat pe Lazăr din mormânt
şi l-a înviat din morţi dădea mărturie;
18 de aceea L-a şi întâmpinat mulţi-
mea, pentru că auzise că El a făcut
această minune.
19 Atunci fariseii ziceau între ei: „Ve-
deţi că’ntru nimic nu vă este de folos!,
iată că lumea s’a dus după el!. . . ”.
20 Şi erau nişte Elini, din cei ce se sui-
seră la sărbătoare să se’nchine6 .
21 Deci aceştia au venit la Filip, care
era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat,
5 Participând la pregătirile intrării lui Iisus
în Ierusalim (aşa cum aceasta e relatată mai pe
larg în evangheliile sinoptice), ucenicii fuseseră
instrumente ale planului divin.
6 = Credincioşi de alt neam decât Evreii, dar
convertiţi la monoteismul mozaic şi participanţi
la o parte din ritualurile iudaice; prozeliţi.
IOAN 12 1841

zicând: „Doamne, vrem să-L vedem pe 32 Iar Eu, când mă voi înălţa de pe
Iisus”. pământ, pe toţi îi voi trage la Mine”.
22 Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; şi 33 Iar pe aceasta o zicea arătând cu ce
Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui moarte avea să moară.
Iisus. 34 I-a răspuns deci mulţimea: „Noi am

23 Iar Iisus le-a răspuns, zicând: „A ve-

auzit din lege că Hristosul rămâne în
nit ceasul ca Fiul Omului să fie prea- veac; cum de zici tu că Fiul Omului tre-
mărit. buie să se înalţe? Cine este acesta, Fiul
Omului?”
24 Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul
35 Atunci le-a zis Iisus: „Încă puţină
de grâu care cade’n pământ nu moare,
vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât
rămâne singur; dar dacă moare, aduce
aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă în-
roadă multă.
tunericul. Şi cel ce umblă în întuneric
25 Cel ce-şi iubeşte viaţa, O va pierde; nu ştie unde merge.
dar cel ce-şi urăşte viaţa în lumea 36 Cât aveţi Lumina, credeţi în Lu-
aceasta, O va păstra pentru viaţa veş- mină, ca să fiţi fii ai Luminii”. Acestea
nică7 . le-a vorbit Iisus; şi, plecând, S’a ascuns
26 Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi ur- de ei.
meze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slu- 37 Şi cu toate că atâtea minuni a fă-
jitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, cut El în faţa lor, ei tot nu credeau
Tatăl Meu îl va cinsti. într’Însul.
27 Acum sufletul Meu e tulburat, şi 38 Ca să se plinească cuvântul profetu-
ce voi zice?: Izbăveşte-Mă, Părinte, lui Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine
de ceasul acesta?. . . Dar Eu pentru i-a dat crezare auzului nostru? Şi cui i
aceasta am venit în ceasul acesta! s’a descoperit braţul Domnului?
28 Părinte, preamăreşte-Ţi nu- 39 De aceea nu puteau să creadă, că a
mele!. . . ”. Atunci a venit glas din mai zis Isaia:
cer, zicând: „L-am şi preamărit, şi 40 El ochii lor i-a orbit şi inima lor a
iarăşi îl voi preamări!” împietrit-o, pentru ca ei cu ochii să nu
29 Iar mulţimea care sta şi care auzise, vadă şi cu inima să nu’nţeleagă, ca nu
zicea: „Tunet a fost!” Alţii ziceau: „În- cumva ei să-şi revină şi Eu să-i vindec.
ger I-a grăit!” 41 Pe acestea le-a zis Isaia când I-a vă-

30 Iisus, răspunzând, a zis: „Nu pentru

zut slava şi a grăit despre El.
Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. 42 Totuşi, şi dintre căpetenii mulţi au
crezut într’Însul, dar n’o mărturiseau
31 Acum este judecata acestei lumi;
din pricina fariseilor, ca să nu fie izgo-
acum stăpânitorul lumii acesteia8 va fi
niţi din sinagogă;
aruncat afară.
43 căci ei au iubit slava oamenilor mai
7 Pentru relaţia suflet – viaţă vezi nota de la
mult decât slava lui Dumnezeu.
Mt 16, 25; pentru ebraismul „a urî” vezi nota de
44 Iar Iisus a strigat şi a zis: „Cel ce
la Lc 14, 26.
8 = Satana, a cărui domnie se va prăbuşi prin crede în Mine, nu în Mine crede, ci în
moartea şi învierea lui Hristos. Cel ce M’a trimis pe Mine.
IOAN 13
45 Şi cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe
Cel ce M’a trimis pe Mine.
46 Eu, Lumină am venit în lume, pen-
tru ca tot cel ce crede în Mine să nu
rămână în întuneric.
47 Şi dacă aude cineva cuvintele Mele
şi nu le păzeşte, Eu nu-l judec; că n’am
venit să judec lumea, ci să mântuiesc
lumea.
48 Pe cel ce se leapădă de Mine şi nu
primeşte cuvintele Mele, are cine să-l
judece: cuvântul pe care Eu l-am grăit,
acela îl va judeca în ziua de apoi;
49 pentru că Eu nu de la Mine am grăit,
ci Tatăl, Cel ce M’a trimis, El Mi-a po-
runcit ce să spun şi ce să grăiesc.
50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veş-
nică. Aşadar, ceea ce grăiesc Eu: pre-
cum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa grăiesc”.
13
Iisus spală picioarele ucenicilor;
prevesteşte trădarea lui Iuda. Po-
runca cea nouă: iubirea. Petru se
va lepăda de Iisus.
1 Iar înainte de sărbătoarea Paştilor,
ştiind Iisus că I-a sosit ceasul ca din lu-
mea aceasta să treacă1 la Tatăl, pe ai
Săi iubindu-i, până’ntru sfârşit i-a iu-
bit2 .
2 Şi făcându-se Cină – când în inima
lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul,
1 Cuvântul ebraic pasach, devenit, în greacă,
Pasha (Paşti) înseamnă trecere, comemorând
trecerea salvatoare a lui Dumnezeu peste casele
Israeliţilor (Iş 12, 12), dar şi trecerea lui Israel
prin Marea Roşie (Iş 14), din robia Egiptului în
Ţara Făgăduinţei. Prin moartea lui Iisus, El îm-
preună cu ai Săi părăsesc lumea înrobită păca-
tului şi trec în împărăţia lui Dumnezeu.
2 = Până la ultima consecinţă a iubirii: jertfa
pe cruce.
1842
diavolul pusese de-acum gândul de a-L
vinde –,
3 ştiind Iisus că Tatăl pe toate I le-a dat
în mâini şi că de la Dumnezeu a ieşit şi
la Dumnezeu merge,
4 S’a sculat de la Cină, S’a dezbrăcat de
haine şi, luând un ştergar, S’a încins cu
el.
5 După aceea a turnat apă în vasul de
spălat şi a început să spele picioarele
ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul
cu care era încins.
6 A venit deci la Simon Petru. Acesta
I-a zis: „Doamne, oare Tu să-mi speli
mie picioarele?. . . ”.
7 Iisus i-a răspuns, zicând: „Ceea ce fac
Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege
după aceasta”.
8 Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei
spăla Tu mie picioarele!. . . ”. Iisus i-a
răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu ai
parte cu Mine”.
9 Zisu-I-a Simon Petru: „Doamne, nu
numai picioarele, ci şi mâinile şi ca-
pul. . . ”.
10 Iisus i-a zis: „Cel ce s’a îmbăiat n’are
nevoie să-i fie spălate decât picioarele,
căci e curat3 tot. Şi voi sunteţi curaţi,
dar nu toţi. . . ”.
11 Că-l ştia pe cel ce avea să-L vândă;
de aceea a zis: „Nu toţi sunteţi curaţi”.
12 Deci, după ce le-a spălat picioarele şi
Şi-a luat hainele, S’a aşezat iar la masă
şi le-a zis: „Înţelegeţi ce am făcut Eu cu
voi?:
13 Voi Mă numiţi pe Mine Învăţătorul
şi Domnul, şi bine ziceţi, fiindcă sunt.
14 Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţăto-
rul, v’am spălat vouă picioarele, şi voi
3 Grecescul katharós înseamnă, în acelaşi
timp, curat (fizic) şi neprihănit (moral).
IOAN 13
sunteţi datori să vă spălaţi picioarele
unii altora;
15 că pildă v’am dat, ca şi voi să faceţi
aşa cum am făcut Eu cu voi.
16 Adevăr, adevăr vă spun: Nu este
sluga mai mare decât domnul ei, nici
solul mai mare decât cel ce l-a trimis.
17 De vreme ce ştiţi acestea, fericiţi veţi
fi de le veţi face.
18 Nu despre voi toţi grăiesc; Eu îi ştiu
pe cei pe care i-am ales; ci ca să se pli-
nească Scriptura: Cel ce mănâncă pâi-
nea cu Mine a ridicat călcâiul asupră-
Mi.
19 Eu v’o spun de pe acum, înainte de a
se săvârşi, pentru ca atunci când se va
săvârşi să credeţi că Eu sunt.
20 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce pri-
meşte pe cel pe care Eu îl voi trimite,
pe Mine Mă primeşte; iar cel ce Mă pri-
meşte pe Mine Îl primeşte pe Cel ce
M’a trimis pe Mine”.
21 Zicând acestea, Iisus S’a tulburat cu
duhul şi a mărturisit şi a zis: „Adevăr,
adevăr vă spun că unul dintre voi Mă
va vinde”.
22 Atunci ucenicii se uitau unii la alţii,
nepricepând despre cine vorbeşte.
23 Iar unul din ucenicii Săi, cel pe care
Iisus îl iubea4 , şedea la masă rezemat
de pieptul lui Iisus.
24 Deci Simon Petru i-a făcut acestuia
semn şi i-a zis: „Întreabă-L, cine este
4 Majoritatea comentatorilor cred că e vorba
de însuşi Ioan (supranumit „Evanghelistul Iubi-
rii”), cel ce se defineşte astfel pe sine şi în 19,
26-27; 20, 21, 7, 20. Iisus îi iubea pe toţi uce-
nicii (vezi începutul acestui capitol), dar Ioan Îi
era mai apropiat sufleteşte (probabil din cauză
că era şi cel mai curat cu inima), iar la masă
ocupa locul de cinste, de unde-I putea vorbi lui
Iisus şi în mod confidenţial, ceea ce explică in-
tervenţia lui Petru.
1843
cel despre care vorbeşte?!”
25 Şi aplecându-se acesta pe pieptul lui
Iisus, I-a zis: „Doamne, cine este?”
26 Iisus i-a răspuns: „Acela este, căruia
Eu, întingând îmbucătura de pâine, i-
o voi da”. Şi întingând îmbucătura de
pâine, a luat-o şi i-a dat-o lui Iuda, fiul
lui Simon Iscarioteanul.
27 Şi după îmbucătura de pâine, atunci
a intrat Satana într’însul5 . Iar Iisus i-
a zis: „Ceea ce vrei să faci, fă mai de-
grabă!. . . ”.
28 Dar nimeni din cei ce şedeau la masă
n’a înţeles pentru ce i-a zis aceasta;
29 fiindcă unii, deoarece Iuda avea
punga, gândeau că Iisus îi spune:
„Cumpără ceea ce ne trebuie la sărbă-
toare!”, sau să dea ceva la săraci.
30 Deci după ce a luat acela îmbucătura
de pâine, îndată a ieşit. Şi era noapte.
31 Şi când el a ieşit, Iisus a zis: „Acum
S’a preamărit Fiul Omului şi Dumne-
zeu S’a preamărit întru El.
32 Dacă Dumnezeu S’a preamărit întru
El, şi Dumnezeu Îl va preamări întru
Sine, şi de’ndată Îl va preamări.
33 Fiilor, încă puţină vreme sunt cu voi.
Mă veţi căuta; dar după cum le-am
spus Iudeilor – că unde Mă duc Eu, voi
nu puteţi veni – v’o spun acum şi vouă.
34 Poruncă nouă vă dau: Să vă iubiţi
unii pe alţii! Aşa cum v’am iubit Eu pe
voi, aşa şi voi să vă iubiţi unii pe alţii.
35 Întru aceasta vor cunoaşte toţi că
sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea iubire
unii pentru alţii”.
36 „Doamne,” L-a întrebat Simon Pe-
tru, „unde Te duci?” Răspuns-a Iisus:
5 Prin faptul că, fără nici o tresărire de conşti-
inţă, a acceptat suprema ospitalitate a Celui pe
Care se gândea să-L trădeze.
IOAN 14 1844

„Unde Mă duc Eu, tu nu poţi să Mă 9 Iisus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu
urmezi acum, dar mai târziu Mă vei voi, Filipe, şi nu M’ai cunoscut? Cel ce
urma”. M’a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl;
37 Zisu-I-a Petru: „Doamne, de ce nu
şi cum de zici tu: Arată-ni-L nouă pe
pot să Te urmez acum? Viaţa mi-o voi Tatăl!?
pune pentru Tine!. . . ”. Nu crezi că Eu sunt întru Tatăl şi
10

38 Iisus i-a răspuns: „Îţi vei pune viaţa

că Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe
pentru Mine?. . . Adevăr, adevăr îţi care Eu vi le grăiesc, nu de la Mine le
spun că nu va cânta cocoşul până ce tu grăiesc, ci Tatăl – Cel ce rămâne întru
de trei ori te vei fi lepădat de Mine. Mine – Îşi face lucrurile Sale.
11 Credeţi-Mă că Eu sunt întru Tatăl şi
Tatăl întru Mine; iar de nu, credeţi-Mă
14 de dragul acestor lucruri.
Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede
12

Cuvântarea de despărţire (I): Ii- în Mine va face şi el lucrurile pe care

sus, Calea către Tatăl. Făgăduirea le fac Eu; şi mai mari decât acestea va
Duhului Sfânt. face, că Eu la Tatăl Meu mă duc.
1 Să nu se tulbure inima voastră; cre- 13 Şi orice veţi cere întru numele Meu,
deţi în Dumnezeu, şi în Mine credeţi. aceea voi face, pentru ca Tatăl să se
preamărească întru Fiul.
2 În casa Tatălui Meu multe locaşuri
sunt. Iar de nu, oare v’aş fi spus Eu 14 Dacă veţi cere ceva întru numele
vouă că Mă duc să vă pregătesc loc?1 Meu, Eu îl voi face.
3 Şi de vreme ce Mă voi duce şi vă voi 15 De Mă iubiţi, păziţi-Mi poruncile!
pregăti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua 16 Şi Eu Îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Mân-
la Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu gâietor2 vă va da vouă, pentru ca’n veac
să fiţi şi voi. să rămână cu voi,
4 Voi ştiţi şi unde Mă duc Eu, şi calea”.Duhul Adevărului, pe Care lumea
17

5 Toma I-a zis: „Doamne, nu ştim unde
Te duci; iar calea, cum o putem şti?”
6 Iisus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevă-
rul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Mine.
nu-L poate primi, pentru că nu-L vede
şi nici nu-L cunoaşte; Îl cunoaşteţi voi,
de vreme ce la voi rămâne şi întru voi
va fi.
18 Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi.

7 Dacă M’aţi fi cunoscut pe Mine, şi 19 Încă puţină vreme şi lumea nu Mă

pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea,
acum Îl cunoaşteţi, şi L-aţi şi văzut”. pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi.
8 Filip I-a zis: „Doamne, arată-ni-L 20 În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu
nouă pe Tatăl şi ne e de-ajuns”. sunt întru Tatăl Meu şi voi întru Mine
şi Eu întru voi.
1 Text dificil. Întrebare retorică, al cărei răs-

puns, evident, e negativ; ea face trimitere la In 2 Accent fundamental pe relaţia paralelă din-

12, 32. tre lucrarea Duhului Sfânt şi aceea a Fiului.

IOAN 15 1845

21 Cel ce are poruncile Mele şi le pă- 30 Multe nu voi mai grăi cu voi, căci
zeşte, acela este cel ce Mă iubeşte; iar vine stăpânitorul acestei lumi; şi el în-
cel ce Mă iubeşte pe Mine, iubit va fi de tru Mine n’are nimic5 ,
Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi 31 ci pentru ca să cunoască lumea că Eu
arăta lui”. Îl iubesc pe Tatăl şi că Eu fac aşa cum
3
22 I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul : Tatăl Mi-a poruncit. . . Sculaţi-vă, să
„Doamne, cum vine asta, că nouă vrei mergem de aici!
să Te arăţi şi nu lumii?. . . ”.
23 Iisus i-a răspuns, zicând: „De Mă iu-
beşte cineva, el va păzi cuvântul Meu, 15
şi Tatăl Meu îl va iubi şi Noi vom veni
la el şi Ne vom face locaş la el. Cuvântarea de despărţire (II): Ii-
24 Cel ce nu Mă iubeşte, nu-Mi păzeşte sus, viţa cea adevărată; porunca
cuvintele. Şi cuvântul pe care-l auziţi iubirii; ura lumii; Mângâietorul,
nu este al Meu, ci al Tatălui Care M’a Duhul Adevărului.
trimis. 1 Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl
25 Pe acestea vi le-am spus, fiind Eu cu Meu este lucrătorul.
voi; 2 Fiece mlădiţă care nu aduce roadă în-
26dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe tru Mine, El o taie; şi fiece mlădiţă care
Care Tatăl Îl va trimite întru numele aduce roadă, El o curăţă, pentru ca ea
Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va mai multă roadă să aducă.
aduce aminte de toate cele ce v’am spus 3 Voi sunteţi de-acum curaţi prin cu-
Eu. vântul pe care vi l-am grăit.
27 Pace vă las vouă, pacea Mea v’o dau; 4 Rămâneţi întru Mine şi Eu întru
nu precum v’o dă lumea v’o dau Eu. Să voi. Aşa cum mlădiţa nu poate să
nu se tulbure inima voastră, nici să se aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne
înfricoşeze. în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi
28 Aţi auzit că v’am spus: Mă duc şi voi rămâne întru Mine.
veni la voi. De M’aţi iubi, v’aţi bucura 5 Eu sunt viţa; voi, mlădiţele. Cel ce
că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela
mai mare decât Mine4 . aduce roadă multă, căci fără Mine nu
29 Şi pe acestea vi le-am spus acum, puteţi face nimic.
mai înainte ca ele să fie, pentru ca să 6 Dacă cineva nu rămâne întru Mine,
credeţi atunci când vor fi. se aruncă afară ca o mlădiţă şi se
3 = Iuda Tadeul, fiul lui Iacob. usucă; şi le adună şi le aruncă în foc
4 Egalitatea dintre Tatăl şi Fiul este expri- şi ard.
mată clar în In 10, 30: „Eu şi Tatăl una suntem”,
ca şi în multe alte texte. În cazul de faţă, Iisus 5 Pentru „stăpânitorul acestei lumi” vezi nota

Se referă la faptul că Fiul, prin întrupare, a re-
nunţat temporar la slava Sa dumnezeiască, lu-
ând chipul smerit al robului, ceea ce în limbajul
teologic se numeşte kenoză (vezi nota de la Flp
2, 7).
de la In 12, 31. Satana nu are nimic în comun
cu Hristos şi nici o putere asupră-I, dar Iisus îi
acceptă biruinţa temporară ca preţ al iubirii şi
ascultării Sale faţă de Tatăl (vezi versetul urmă-
tor).
IOAN 16
7 Dacă voi rămâneţi întru Mine, şi cu-
vintele Mele rămân întru voi; cereţi
orice veţi vrea şi vi se va da.
8 Întru aceasta S’a preamărit Tatăl
Meu, ca voi să aduceţi roadă multă şi
să deveniţi ucenicii Mei.
9 Aşa cum M’a iubit pe Mine Tatăl, tot
aşa v’am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi
întru iubirea Mea.
10 De veţi păzi poruncile Mele, veţi
rămâne întru iubirea Mea, aşa cum
Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi
rămân întru iubirea Lui.
11 V’am spus acestea, pentru ca bucu-
ria Mea să fie întru voi şi bucuria voas-
tră să fie deplină.
12 Aceasta este porunca Mea: Să vă iu-
biţi unii pe alţii aşa cum v’am iubit Eu
pe voi.
13 Mai mare iubire decât aceasta ni-
meni nu are: să-şi pună cineva viaţa
pentru prietenii săi.
14 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi
ce vă poruncesc.
15 De acum nu vă mai zic slugi, fiindcă
sluga nu ştie ce face stăpânul său; ci
v’am numit prieteni, pentru că pe toate
câte le-am auzit de la Tatăl Meu vi le-
am făcut cunoscute.
16 Nu voi M’aţi ales pe Mine, ci Eu v’am
ales pe voi; şi v’am rânduit să mer-
geţi şi roadă să aduceţi şi roada voas-
tră să rămână, pentru ca Tatăl să vă
dea orice veţi cere întru numele Meu.
17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi
unii pe alţii!
18 De vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că
pe Mine mai înainte de voi M’a urât.
19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce
este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din
lume, ci Eu v’am ales pe voi din lume,
de aceea vă urăşte lumea.
1846
20 Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe
care vi l-am spus: Nu este sluga mai
mare decât stăpânul ei. Dacă M’au pri-
gonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni;
dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al
vostru îl vor păzi.
21 Dar pe toate acestea vi le vor face din
pricina numelui Meu, pentru că ei nu-
L cunosc pe Cel ce M’a trimis.
22 De n’aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, pă-
cat n’ar avea; dar acum ei nu au cuvânt
de dezvinovăţire pentru păcatul lor.
23 Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte
pe Tatăl Meu.
24 De n’aş fi făcut între ei lucruri pe
care nimeni altul nu le-a făcut, păcat
n’ar avea; dar acum au şi văzut şi M’au
urât – şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu,
25 dar aceasta, pentru a se plini cuvân-
tul scris în legea lor: M’au urât pe ne-
drept.
26 Iar când va veni Mângâietorul, pe
Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl,
Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl
purcede1 , Acela va mărturisi despre
Mine.
27 Dar şi voi mărturisiţi, pentru că de
la’nceput sunteţi cu Mine.
16
Cuvântarea de despărţire (III):
prigonirile viitoare; ajutorul Mân-
gâietorului; întristarea schimbată
1 Purcederea (de la latinescul procedo) este
mişcarea prin care Duhul Sfânt izvorăşte din Ta-
tăl şi Se odihneşte în Fiul, într’o permanentă co-
muniune treimică. Sfântul Duh este şi „Duhul
Adevărului”, pentru că prin el şi prin lucrarea Sa
în lume cunoaştem adevărul total despre Dum-
nezeu. Text fundamental pentru elaborarea şi
formularea articolului 8 din Simbolul Credinţei.
IOAN 16 1847

în bucurie; rugăciunea în numele 11 şi de judecată, pentru că stăpânito-

lui Iisus; „Eu am biruit lumea”. rul acestei lumi a fost judecat.
1Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă 12Încă multe am a vă spune, dar nu le
poticniţi1 . puteţi purta acum.
2 Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar 13 Dar când va veni Acela, Duhul Ade-
vine ceasul când tot cel ce vă va ucide vărului, El vă va călăuzi întru tot ade-
să creadă că-I aduce închinare lui vărul3 ; că nu de la Sine va grăi, ci cele
Dumnezeu. ce va auzi va grăi şi pe cele viitoare vi
3 Şi pe acestea le vor face, pentru că nu le va vesti.
L-au cunoscut pe Tatăl Meu, şi nici pe 14 Acela Mă va slăvi, pentru că dintru
Mine. al Meu va lua şi vă va vesti.
4 Iar pe acestea vi le-am grăit pentru 15 Toate câte le are Tatăl, ale Mele
ca, atunci când va veni ceasul lor, să vă sunt; de aceea am zis că dintru al Meu
aduceţi aminte că vi le-am spus. Dar va lua şi vă va vesti.
nu vi le-am spus de la’nceput, pentru 16 Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi ia-
că eram cu voi. răşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că
5 Acum însă Mă duc la Cel ce M’a tri- Eu Mă duc la Tatăl”.
mis, şi nimeni din voi nu Mă întreabă: 17 Atunci unii dintre ucenicii Săi ziceau
Unde Te duci? între ei: „Ce este aceasta, că ne spune:
6 Ci pentru că v’am grăit acestea, în- Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi
tristarea v’a umplut inima. puţin şi Mă veţi vedea; şi că: Mă duc la
7 Dar vă spun Eu vouă adevărul: De fo- Tatăl?”
los vă este ca Eu să Mă duc. Că dacă nu 18 Deci ziceau: „Ce este aceasta ce zice:
Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni Puţin? Nu ştim ce grăieşte. . . ”.
la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi tri- 19 Iisus a cunoscut că voiau să-L în-
mite la voi. trebe şi le-a zis: „Despre aceasta vă în-
8 Şi El, odată venit, va vădi lumea de trebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu
păcat şi de dreptate şi de judecată2 : Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă
9 de păcat, pentru că ei nu cred în Mine; veţi vedea?

10 de dreptate, pentru că Eu Mă duc la 20 Adevăr, adevăr vă spun că voi veţi

Tatăl Meu, iar voi nu Mă veţi mai ve- plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se
dea; va bucura. Voi vă veţi întrista, dar în-
tristarea voastră se va preface în bucu-
1 Vezi nota de la Mt 16, 23. Iisus îi previne pe
rie.
apostoli asupra încercărilor la care vor fi supuşi,
pentru ca acestea să nu le devină pietre de potic- 3 Duhul Sfânt nu conduce la sau spre un ade-
nire în credinţă şi lucrare. văr exterior, ci în interiorul adevărului deja re-
2 Duhul Sfânt va rupe vălul ignoranţei şi va velat prin Iisus Hristos. Revelaţia însă e incom-
da pe faţă (va vădi) trei realităţi care-i privesc pe pletă, din cauza neputinţei omeneşti de „a purta”
oameni: păcatul acestora de a nu-L fi recunoscut adevărul divin în întregime şi dintr’odată; ea
pe Iisus drept Fiul lui Dumnezeu; dreptatea lui se va desăvârşi treptat şi în timp, prin lucra-
Iisus de a Se fi declarat pe Sine Fiul lui Dumne- rea Sfântului Duh în Biserică. Text fundamental
zeu, atestată prin revenirea Sa la Tatăl; în final, pentru instituirea Sfintei Tradiţii (Sinoade Ecu-
Dumnezeu îl judecă şi-l condamnă pe Satana. menice, opera Sfinţilor Părinţi).
IOAN 17 1848

21 Femeia, când e să nască, se întris- ca’ntru Mine pace să aveţi. În lume ne-
tează, pentru că i-a sosit ceasul; dar caz veţi avea; dar îndrăzniţi!: Eu am
după ce naşte copilul nu-şi mai aduce biruit lumea!”
aminte de durere, pentru bucuria că
s’a născut om pe lume.
22 Aşadar, şi voi sunteţi trişti acum, dar 17
Eu iarăşi vă voi vedea şi inima voastră
se va bucura şi bucuria voastră nimeni Cuvântarea de despărţire (IV): ru-
nu o va lua de la voi. găciunea lui Iisus.
23 Şi în ziua aceea nu Mă veţi mai în- 1 Pe acestea le-a grăit Iisus; şi,
treba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: ridicându-Şi ochii la cer, a zis: „Pă-
Orice veţi cere de la Tatăl în numele rinte, a venit ceasul. Preamăreşte pe
Meu, El vă va da. Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească
24 Până acum nimic n’aţi cerut în nu-
pe Tine,
mele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru 2 aşa cum I-ai dat stăpânire peste tot
ca bucuria voastră să fie deplină. trupul, ca El să dea viaţă veşnică tutu-
ror acelora pe care I i-ai dat.
25 Pe acestea vi le-am grăit în pilde. Va
veni ceasul când nu vă voi mai grăi în 3 Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te
pilde, ci deschis vă voi vesti despre Ta- cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu
tăl. adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care
L-ai trimis.
26 În ziua aceea veţi cere în numele
Meu; şi nu vă zic că Eu Îl voi ruga pe 4 Eu Te-am preamărit pe Tine pe
Tatăl pentru voi, pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l
fac, l-am săvârşit.
27 de vreme ce Însuşi Tatăl vă iubeşte,
pentru că voi M’aţi iubit pe Mine şi aţi 5 Şi acum, preamăreşte-Mă Tu, Pă-
crezut că Eu de la Dumnezeu am ieşit. rinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care
am avut-o la Tine mai înainte de a fi
28 Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în
lumea.
lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Ta-
6 Arătat-am numele Tău oamenilor pe
tăl”.
care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau,
29 Zis-au ucenicii Săi: „Iată că acum
şi Mie Mi i-ai dat, şi cuvântul Tău l-au
grăieşti lămurit şi nu spui nici o pildă; păzit.
30 acum ştim că Tu pe toate le ştii şi
7 Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai
nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De dat, de la Tine sunt;
aceea credem că de la Dumnezeu ai ie-
8 căci cuvintele pe care Tu mi le-ai dat
şit”.
Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au pri-
31 Iisus le-a răspuns: „Credeţi acum?
mit şi au cunoscut cu adevărat că de la
32 Iată, vine ceasul – şi a şi venit – ca Tine am ieşit şi au crezut că Tu M’ai
voi să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe trimis.
Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt 9 Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru
singur, pentru că Tatăl este cu Mine. lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi
33 Pe acestea vi le-am grăit, pentru i-ai dat, că ai Tăi sunt.
IOAN 18 1849

10 Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale 22 Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, Eu
Tale sunt ale Mele şi Eu M’am preamă- le-am dat-o lor, pentru ca ei să fie una,
rit întru ei. aşa cum una suntem Noi.
11Şi Eu nu mai sunt în lume, dar ei în 23 Eu întru ei şi Tu întru Mine, pentru
lume sunt, şi Eu la Tine vin. Părinte ca ei să fie desăvârşiţi întru una; şi să
Sfinte, întru numele Tău păzeşte-i pe cunoască lumea că Tu M’ai trimis şi că
cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, i-ai iubit pe ei aşa cum M’ai iubit pe
aşa cum suntem Noi. Mine.
12 Când eram cu ei în lume, Eu întru 24Părinte, vreau ca acolo unde sunt Eu
numele Tău îi păzeam pe cei pe care Mi să fie împreună cu Mine şi cei pe care
i-ai dat; şi i-am păzit şi nici unul dintre Mi i-ai dat, ca să-Mi vadă slava pe care
ei n’a pierit, decât fiul pierzării1 , ca să Tu Mi-ai dat-o; pentru că Tu M’ai iubit
se plinească Scriptura. mai înainte de întemeierea lumii.
13 Dar acum Eu vin la Tine şi pe aces- 25 Părinte drepte, lumea nu Te-a cu-
tea le grăiesc în lume, pentru ca bucu- noscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi
ria Mea s’o aibă deplină întru ei. aceştia au cunoscut că Tu M’ai trimis.
14 Eu le-am dat cuvântul Tău şi lumea 26 Şi le-am făcut cunoscut numele Tău,
i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, şi cunoscut li-l voi face, pentru ca
aşa cum nici Eu nu sunt din lume. iubirea cu care Tu M’ai iubit să fie
într’înşii, şi Eu întru ei”.
15 Nu Mă rog să-i iei din lume, ci să-i
păzeşti de Cel-Rău.
16Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu 18
nu sunt din lume.
17Sfinţeşte-i întru adevărul Tău; cu- Prinderea lui Iisus. Aducerea la
vântul Tău este adevăr. arhiereii Anna şi Caiafa. Lepăda-
18 Aşa cum Tu M’ai trimis pe Mine în rea lui Petru. Iisus în faţa lui Pilat.
lume, tot astfel i-am trimis Eu pe ei în Osândirea la moarte.
lume; 1 Pe acestea spunându-le, Iisus a ieşit
19 şi de dragul lor Mă sfinţesc Eu pe cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Cedri-
Mine Însumi, pentru ca şi ei să fie sfin- lor, unde era o grădină, în care au in-
ţiţi întru adevăr. trat El şi ucenicii Săi.
20 Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci 2 Dar şi Iuda, cel care-L vânduse, ştia
şi pentru cei ce prin cuvântul lor vor acest loc, pentru că adesea Iisus şi uce-
crede în Mine, nicii Săi se adunau acolo.
1
21 pentru ca toţi să fie una; aşa cum 3 Deci Iuda, luând o trupă de ostaşi ,
Tu, Părinte, eşti întru Mine şi Eu în- precum şi slujitori de la arhierei şi de
tru Tine, tot astfel şi ei să fie una întru 1 În cazul de faţă, grecescul speira indică o tre-
Noi, ca lumea să creadă că Tu M’ai tri- ime dintr’o cohortă, aproximativ trei sute de sol-
mis. daţi. E singura precizare că, pe lângă ostaşii iu-
dei din garda templului, la arestarea lui Iisus a
1= Iuda Iscarioteanul. participat şi o formaţie militară romană.
IOAN 18
la farisei, a venit acolo cu felinare şi cu
făclii şi cu arme.
4 Iar Iisus, ştiind toate cele ce aveau
să vină asupră-I, a ieşit şi le-a zis: „Pe
cine căutaţi?”
5 I-au răspuns: „Pe Iisus Nazarinea-
nul”. El a zis: „Eu sunt”. Dar împre-
ună cu ei stătea şi Iuda, cel care-L vân-
duse.
6 Deci, după ce le-a zis: „Eu sunt!”, ei
s’au dat înapoi şi au căzut la pământ.
7 Şi iarăşi i-a întrebat: „Pe cine cău-
taţi?” Iar ei au zis: „Pe Iisus Nazari-
neanul”.
8 Răspuns-a Iisus: „V’am spus că Eu
sunt; deci, dacă pe Mine Mă căutaţi, pe
aceştia lăsaţi-i să se ducă” –
9 spre a se plini cuvântul pe care El l-a
spus: „Dintre cei pe care Mi i-ai dat, pe
nici unul nu l-am pierdut”.
10 Iar Simon Petru, având sabie, a scos-
o şi a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tă-
iat urechea dreaptă; iar numele slugii
era Malhus.
11 Atunci Iisus i-a zis lui Petru: „Vâră-ţi
sabia’n teacă! Oare nu voi bea paharul
pe care Tatăl Mi l-a dat?”
2
12 Aşadar, cohorta şi tribunul şi sluji-
torii Iudeilor L-au prins pe Iisus şi L-
au legat.
13 Şi L-au dus întâi la Anna, că era
socrul lui Caiafa, care era arhiereu în
anul acela.
14 Şi Caiafa era cel care-i sfătuise pe
Iudei că de folos este să moară un om
pentru popor.
3
15 Iar Simon Petru şi celălalt ucenic
mergeau după Iisus. Iar ucenicul acela
2 Literal:
hiliarhul; căpetenia peste o mie = co-
mandant de cohortă.
3 = Evanghelistul Ioan însuşi.
1850
îi era cunoscut arhiereului şi a intrat
împreună cu Iisus în curtea arhiereu-
lui.
16 Iar Petru a stat la poartă, afară. Deci
a ieşit celălalt ucenic, care-i era cunos-
cut arhiereului, şi a vorbit cu portă-
reasa şi l-a vârât pe Petru înlăuntru.
17 Atunci, slujnica, portăreasa, i-a zis
lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti dintre
ucenicii omului acestuia?. . . ”. El a zis:
„Nu sunt”.
18 Iar slugile şi slujitorii, făcând foc,
stăteau şi se încălzeau, că era frig; şi
era cu ei şi Petru, stând şi încălzindu-
se.
19Aşadar, arhiereul L-a întrebat pe Ii-
sus despre ucenicii Săi şi despre învă-
ţătura Sa.
20Iisus i-a răspuns: „Eu i-am vorbit lu-
mii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în
sinagogă şi în templu, unde se adună
toţi Iudeii, şi nimic n’am vorbit în as-
cuns.
21 De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-
i pe cei care au auzit ce le-am vorbit.
Iată, aceştia ştiu ce am vorbit Eu”.
22 Şi zicând El acestea, unul dintre slu-
jitorii care stăteau de faţă I-a dat lui
Iisus o palmă, zicând: „Aşa-i răspunzi
tu arhiereului?. . . ”.
23Iisus i-a răspuns: „Dacă am vorbit
rău, mărturiseşte ce-a fost rău4 ; dar
dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?”
24 Atunci Anna l-a trimis legat la Ca-
iafa arhiereul.
25 Iar Simon Petru stătea şi se încălzea.
Aşadar, i-au zis: „Nu cumva şi tu eşti
4 În
sensul: Demonstrează aici, în faţa tutu-
ror, ce-a fost rău în cuvintele Mele! Replica pare
adresată nu celui ce-L pălmuise, ci arhiereului
însuşi, din a cărui poruncă fusese lovit.
IOAN 19
dintre ucenicii lui?. . . ”. El s’a lepădat
şi a zis: „Nu sunt”.
26 Una din slugile arhiereului, care era
rudă cu cel căruia Petru îi tăiase ure-
chea, a zis: „Nu te-am văzut eu în gră-
dină cu el?. . . ”.
27 Atunci Petru din nou s’a lepădat; şi
îndată a cântat cocoşul.
28 Aşadar, L-au adus pe Iisus de la Ca-
iafa la pretoriu5 . Şi era dimineaţă. Şi
ei n’au intrat în pretoriu, ca să nu se
spurce6 , ci să mănânce Paştile,
29 aşa că a ieşit Pilat la ei, afară, şi le-
a zis: „Ce învinuire-i aduceţi acestui
om?”
30 Ei i-au răspuns, zicând: „Dacă
acesta n’ar fi răufăcător, nu ţi l-am fi
predat”.
31 Deci le-a zis Pilat: „Luaţi-l voi şi
judecaţi-l după legea voastră!” Iudeii
însă i-au zis: „Nouă nu ne este îngă-
duit să omorâm pe nimeni” –
32 ca să se plinească cuvântul lui Ii-
sus, pe care-l spusese, însemnând cu ce
moarte avea să moară.
33 Deci Pilat a intrat iarăşi în pretoriu
şi L-a chemat pe Iisus şi I-a zis: „Tu
eşti împăratul Iudeilor?”
34 Răpuns-a Iisus: „De la tine însuţi
o spui, sau alţii ţi-au spus-o despre
Mine?”
35 Pilat a răspuns: „Nu cumva eu sunt
iudeu?. . . Neamul tău şi arhiereii mi
te-au predat. Ce-ai făcut?”
36 Iisus a răspuns: „Împărăţia Mea nu
este din lumea aceasta. Dacă împără-
ţia Mea ar fi din lumea aceasta, sluji-
torii Mei s’ar fi luptat ca să nu le fi u
5 Sala de judecată a procuratorului roman.
6 A intra în casa unui păgân constituia o im-
puritate pe care Iudeii o evitau cu grijă, mai ales
în ajunul Paştilor.
1851
predat Iudeilor. Dar, acum, împărăţia
Mea nu este de aici”.
37Atunci Pilat I-a zis: „Aşadar, eşti tu
împărat?” Răspuns-a Iisus: „Tu o spui,
că Eu sunt împărat. Eu pentru aceasta
M’am născut, şi pentru aceasta am ve-
nit în lume: să mărturisesc pentru
adevăr; tot cel ce este dintru adevăr as-
cultă glasul Meu”.
38 Pilat i-a zis: „Ce este adevărul?. . . ”.
Şi, zicând aceasta, a ieşit iarăşi la Iu-
dei şi le-a zis: „Eu nu găsesc în el nici
o vină;
39 dar este la voi obiceiul ca de Paşti să
vă eliberez pe unul. Vreţi, aşadar, să
vi-l eliberez pe împăratul Iudeilor?”
40Atunci ei din nou au strigat, zicând:
„Nu pe el, ci pe Baraba!. . . ”. Iar Baraba
era tâlhar.
19
Patimile Domnului. Răstignirea şi
moartea lui Iisus. Punerea în mor-
mânt.
1 Drept aceea, Pilat L-a luat atunci pe
Iisus şi L-a biciuit.
2 Şi ostaşii, împletind cunună de spini,
I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o
haină purpurie1 .
3 Şi veneau la El şi-I ziceau: „Bucură-
te, împăratul Iudeilor!. . . ”. Şi-I dădeau
palme.
4 Şi Pilat a ieşit din nou afară şi le-a
zis: „Iată, vi-l aduc afară, ca să ştiţi că
eu nu găsesc în el nici o vină”.
5 Deci a ieşit Iisus afară purtând cu-
nuna de spini şi haina purpurie. Şi le-a
zis Pilat: „Iată Omul!”
1 Vezi nota de la Mc 15, 17.
IOAN 19 1852

6 Când L-au văzut atunci arhie- împăratul vostru!”

reii şi slujitorii, au strigat, zicând: 15 Atunci ei au strigat: „Ia-l!, ia-l!,
„Răstigneşte-l!, răstigneşte-l!. . . ”. răstigneşte-l!. . . ”. Pilat le-a zis: „Pe
Zisu-le-a Pilat: „Luaţi-l voi şi împăratul vostru să-l răstignesc?” Ar-
răstigniţi-l, că eu nici o vină nu hiereii au răspuns: „Nu avem împărat
găsesc în el”. decât pe cezarul. . . ”.
7 Iudeii i-au răspuns: „Noi lege avem, şi 16 Atunci L-a dat pe mâna lor, ca să fie
după legea noastră trebuie să moară, răstignit. Şi L-au luat pe Iisus şi L-au
pentru că s’a făcut pe sine fiu al lui dus.
Dumnezeu”.
17 Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul
8 Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt,
ce se cheamă Al-Căpăţânii, căruia pe
mai mult s’a temut. evreieşte i se zice Golgota,
9 Şi din nou a intrat în pretoriu şi i-a zis
18 unde L-au răstignit; şi împreună cu
lui Iisus: „De unde eşti Tu?. . . ”2 . Dar El pe alţi doi, de-o parte şi de alta, iar
Iisus nu i-a răspuns. la mijloc pe Iisus.
10 Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vor- 5
19 Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus pe
beşti? Nu ştii că putere am să te elibe- cruce. Şi era scris: Iisus Nazarineanul,
rez şi putere am să te răstignesc?” împăratul Iudeilor.
11 Iisus a răspuns: „Asupra Mea n’ai
20 Deci mulţi dintre Iudei au citit acest
avea nici o putere dacă nu ţi-ar fi fost titlu, căci locul unde a fost răstignit Ii-
dat de sus. De aceea, cel care M’a dat sus era aproape de cetate. Şi era scris
în mâna ta, mai mare păcat are”. în evreieşte, latineşte şi greceşte.
12 Din clipa aceea, Pilat căuta să-L 21 Atunci arhiereii Iudeilor i-au zis lui
elibereze; dar Iudeii strigau, zicând: Pilat: „Nu scrie: împăratul Iudeilor, ci
„Dacă-l eliberezi, nu eşti prieten al ce- că el a zis: Eu sunt împăratul iudeilor”.
zarului. Oricine se face pe sine împă-
22 Pilat a răspuns: „Ce-am scris, am
rat este împotriva cezarului”3 .
scris!”
13 Atunci Pilat, auzind cuvintele aces-
tea, L-a dus pe Iisus afară şi a şezut 23 Iar după ce L-au răstignit pe Iisus,
pe scaunul de judecată, în locul numit ostaşii au luat hainele Lui şi le-au fă-
Pardosit-cu-pietre, iar evreieşte Gab- cut patru părţi, fiecărui ostaş câte o
bata. parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără
cusătură, de sus ţesută în întregime.
14 Şi era Vinerea Paştilor, ca la al şa-
selea ceas4 ; şi le-a zis Iudeilor: „Iată, 24 Deci au zis între ei: „Să n’o sfâşiem,
ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să
2 Întrebarea nu se referă la locul de naştere
fie”; ca să se plinească Scriptura care
sau la domiciliul lui Iisus, ci la originea Acestuia.
E rândul lui Pilat să intuiască misterul lui Iisus spre amiază, când din casele Evreilor se îndepăr-
(tema centrală a Evangheliei după Ioan). tau toate alimentele fermentate, spre a le face loc
3 Şantaj asupra lui Pilat, presiune prin care azimelor.
procesul religios al lui Iisus e transformat în pro- 5 Inscripţie pe o placă de lemn, cu numele con-
ces politic. damnatului. Evident, placa nu a fost scrisă de
4 Asupra zilei de Vinerea Paştilor vezi nota de însuşi Pilat, ci din ordinul lui (ca şi biciuirea din
la Mc 15, 42. Cam pe la ceasul al şaselea, adică versetul 1 al acestui capitol).
IOAN 19 1853

zice: Împărţit-au hainele Mele loruşi, ierele picioarelor10 şi să-i ridice.

şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi. 32 Deci au venit ostaşii şi au zdrobit
Aşadar, ostaşii asta au făcut6 fluierele celui dintâi şi pe ale celuilalt,
25 Şi lângă crucea lui Iisus stăteau care erau răstigniţi împreună cu El.
mama Sa şi sora mamei Sale, Maria lui 33 Dar venind la Iisus, dacă au văzut că
Cleopa, şi Maria Magdalena. de-acum murise, nu I-au zdrobit fluie-
26 Atunci Iisus, văzând pe mama Sa rele,
şi pe ucenicul pe care-l iubea stând 34 ci unul din ostaşi cu suliţa coasta I-
alături, i-a zis mamei Sale: „Femeie7 , a împuns-o şi îndată a ieşit sânge şi
iată, fiul tău!” apă11 .
27 Apoi i-a zis ucenicului: „Iată, mama 35 Şi cel ce a văzut12 a mărturisit, şi
ta!” Şi din ceasul acela ucenicul a luat- adevărată este mărturia lui; şi el ştie
o la sine8 . că spune adevărul, pentru ca şi voi să
28 După aceea, ştiind Iisus că de-acum credeţi.
toate s’au săvârşit, ca să se plinească 36 Căci s’au făcut acestea ca să se pli-
Scriptura, a zis: „Mi-e sete”. nească Scriptura: Nici un os nu I se va
29 Şi era acolo un vas plin cu oţet;
zdrobi.
atunci ei, punând în jurul unei ramuri 37 Şi iarăşi altă Scriptură zice: Vor
de isop un burete plin cu oţet, I l-au dus privi la Acela pe Care L-au străpuns.
la gură9 . 38 După acestea, Iosif din Arima-
30 Deci, când a luat oţetul, Iisus a zis: teea, fiind ucenic al lui Iisus – dar
„Săvârşitu-s’a!. . . ”. Şi, plecându-Şi ca- într’ascuns, de frica Iudeilor –, l-a ru-
pul, Şi-a dat duhul. gat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus.
Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi I-a
31 Apoi Iudeii, fiindcă era vineri, ca să
ridicat trupul.
nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce
– că era mare ziua acelei sâmbete –, l- 39 Şi a venit şi Nicodim – cel care ve-
au rugat pe Pilat să le zdrobească flu- nise la El mai înainte, noaptea –, adu-
când ca la o sută de litre de amestec de
6 Fără s’o ştie, ostaşii romani, prin care se pli- smirnă şi aloe.
nea profeţia din Ps 22, 20, deveneau instrumente
ale planului divin.
40Deci ei au luat trupul lui Iisus şi l-
7 Pentru această adresare vezi nota de la In au înfăşurat în giulgiu cu miresme, aşa
2,4. cum este obiceiul de îngropare la Iudei.
8 Dispoziţie testamentară consemnată de în-
10 Mijloc prin care era grăbită moartea crucifi-
suşi Ioan, cel implicat direct în ea, de unde re-
iese limpede că Iisus era unicul fiu al Mariei şi caţilor agonici.
că aceasta, după moartea Lui, nu mai avea pe 11 Procesul de separare a serului de plasma

nimeni care s’o ocrotească. Dimensiunii filiale i
se adăuga cea duhovnicească, prin care Maria,
„Eva cea nouă”, devine Maica tuturor credincio-
şilor.
9 Isop: plantă aromatică din Palestina. Ra-
mura de isop a constituit suportul buretelui, şi
amândouă au fost ridicate în vârful unei trestii
(cf. Mt 27, 48 şi Mc 15, 36).
sangvină era o probă asupra decesului. Dincolo
de aspectul fiziologic, Sfinţii Părinţi atestă di-
mensiunea spirituală a momentului: apa e sim-
bolul Botezului prin Sfântul Duh, sângele e sim-
bolul Euharistiei. În ritualul liturgic al Bisericii,
ambele elemente fac parte din materia euharis-
tică.
12 Evanghelistul Ioan însuşi.
IOAN 20 1854

41 Iar în locul unde a fost răstignit era 8 Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care
o grădină, iar în grădină un mormânt venise întâi la mormânt, şi a văzut şi a
nou, în care nimeni niciodată nu mai crezut.
fusese pus. 9 Fiindcă ei încă nu ştiau Scriptura, că
42 Aşadar, din pricina Vinerii Iudeilor, El trebuia să învie din morţi3 .
de aceea L-au pus pe Iisus acolo, că era 10 Şi s’au dus ucenicii iarăşi la ai lor.
mormântul aproape.
11 Iar Maria stătea afară lângă mor-
mânt, plângând. Şi pe când plângea,
s’a aplecat în mormânt.
20
Şi a văzut doi îngeri în veşminte
12
albe, şezând acolo unde se odihnise
Învierea lui Iisus. Iisus i Se arată
trupul lui Iisus, unul către cap şi altul
Mariei Magdalena, apoi ucenici-
către picioare.
lor. Iisus şi Toma.
1 13 Şi aceia i-au zis: „Femeie, de ce
1 Iar în ziua cea dintâi a săptămânii ,
plângi?” Ea le-a zis: „Pentru că L-au
Maria Magdalena a venit la mormânt
luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-
dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric,
au pus”.
şi a văzut piatra ridicată de pe mor-
mânt. 14 Zicând acestea, ea s’a întors şi L-a
văzut pe Iisus stând, şi nu ştia că este
2 Atunci a alergat şi a venit la Simon
Iisus.
Petru şi la celălalt ucenic – cel pe care-
l iubea Iisus – şi le-a zis: „L-au luat pe 15 Zisu-i-a Iisus: „Femeie, de ce plângi?
Domnul din mormânt şi nu ştim unde pe cine cauţi?” Ea, părându-i-se că e
L-au pus. . . ”. grădinarul, I-a zis: „Doamne, dacă tu
L-ai dus de aici, spune-mi unde L-ai
3 Deci a ieşit Petru, ca şi celălalt ucenic,
pus, iar eu Îl voi lua”.
şi veneau la mormânt.
16 Iisus i-a zis: „Maria!” Întorcându-
4 Şi alergau amândoi împreună, dar ce-
lălalt ucenic alerga înainte mai repede se, ea I-a zis în evreieşte: „Rabbuni!”
ca Petru şi a sosit cel dintâi la mor- (adică: „Învăţătorule!”).
mânt. Iisus i-a zis: „Nu te atinge de Mine,
17

5 Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile

căci încă nu M’am suit la Tatăl Meu; ci
odihnindu-se, dar n’a intrat. mergi la fraţii Mei şi spune-le: Mă sui
la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dum-
6 A venit şi Simon Petru, urmându-i, şi
nezeul Meu şi Dumnezeul vostru”.
a intrat în mormânt şi a văzut giulgiu-
18 Şi a venit Maria Magdalena,
rile odihnindu-se;
vestindu-le ucenicilor că L-a văzut pe
7 şi marama care fusese pe capul Său
Domnul şi că pe acestea i le-a spus.
nu se odihnea laolaltă cu giulgiurile, ci,
19 Deci, fiind seară în acea zi de’ntâi a
învăluită2 , într’un loc deoparte.
săptămânii, şi uşile fiind încuiate acolo
1 Duminică.
2 În timp ce giulgiurile se odihneau lipite de 3 Nu pricepuseră Scriptura Vechiului Testa-

pământ, marama păstra forma ovală a capului. ment în realitatea ei profundă.

IOAN 21 1855

unde ucenicii erau adunaţi de frica Iu- Dumnezeu; şi, crezând, viaţă să aveţi
deilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi întru numele Lui.
le-a zis: „Pace vouă!”
20 Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile
şi coasta Sa. Deci s’au bucurat ucenicii 21
văzându-L pe Domnul.
21 Atunci Iisus le-a zis iarăşi: „Pace Iisus Se arată la şapte dintre uce-
vouă! Aşa cum Tatăl M’a trimis pe nicii Săi. Iisus şi Petru. Iisus şi
Mine, tot astfel şi Eu vă trimit pe voi”. ucenicul Său cel iubit.
22 Şi zicând acestea, a suflat asupra lor 1 După acestea, Iisus li S’a arătat din
şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!, nou ucenicilor la Marea Tiberiadei. Li
23 cărora le veţi ierta păcatele, li se vor S’a arătat aşa:
ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi”. 2 Erau împreună Simon Petru şi Toma,
24 Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, şi Natanael, cel
cel numit Geamănul, nu era cu ei când din Cana Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi
a venit Iisus. alţi doi din ucenicii Săi.
25Deci i-au zis ceilalţi ucenici: „L- 3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pes-
am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: cuiesc”. Şi ei i-au zis: „Venim şi noi cu
„Dacă nu voi vedea eu în mâinile Lui tine”. Şi au ieşit şi s’au suit în corabie,
semnul cuielor şi dacă nu-mi voi pune dar în noaptea aceea n’au prins nimic.
degetul meu în semnul cuielor şi dacă 4 Iar dacă s’a făcut dimineaţă, Iisus a
nu-mi voi pune mâna mea în coasta stat pe ţărm, dar ucenicii nu ştiau că
Lui, nu voi crede”. este Iisus.
26 Şi, după opt zile, ucenicii Săi erau 5 Atunci le-a zis Iisus: „Fiilor, nu
iarăşi înlăuntru, şi Toma împreună cu cumva aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au
ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, răspuns: „Nu”.
şi a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!”
6 Iar El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în
27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi dege-
partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla”.
tul tău încoace; şi vezi mâinile Mele; şi Deci ei au aruncat-o, şi nu mai puteau
adu-ţi mâna ta şi pune-o în coasta Mea; s’o tragă de mulţimea peştilor.
şi nu fi necredincios, ci credincios!”
7 Atunci ucenicul acela pe care-l iubea
28 Răspunzând Toma, I-a zis: „Domnul
Iisus i-a zis lui Petru: „Domnul este!”1
meu şi Dumnezeul meu!” Deci Petru, auzind că Domnul este, şi-
29 Iisus i-a zis: „Pentru că M’ai văzut, a încins haina2 , că era dezbrăcat, şi s’a
ai crezut; fericiţi cei ce au crezut fără aruncat în mare.
să fi văzut!”
1 Pescuirea minunată, simbol al împărăţiei ce-
30Şi încă multe alte minuni a făcut Ii- rurilor (vezi Mt 13, 47-48), eveniment pe care
sus în faţa ucenicilor Săi, care nu sunt ucenicii îl mai trăiseră (vezi Lc 5, 1-11), readuce
scrise în cartea aceasta. fulgerător în mintea lui Ioan imaginea lui Iisus.
2 Înţelesul exact: o haină pescărească de dea-
31Iar acestea s’au scris, pentru ca voi supra, încinsă cu sfoară, asemănătoare cu ceea
să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui ce noi numim halat
IOAN 21
8 Şi ceilalţi ucenici au venit cu corabia,
că nu erau departe de ţărm, ca la două
sute de coţi, trăgând mreaja cu peşti.
9 Deci, când au ieşit la ţărm, au vă-
zut jeratec jos şi peşte pus deasupra,
şi pâine.
10 Iisus le-a spus: „Aduceţi din peştii
pe care i-aţi prins acum!”
11 Simon Petru s’a suit în corabie şi
a tras mreaja la ţărm, plină de peşti
mari, o sută cincizeci şi trei, şi, atâţia
fiind, mreaja nu s’a rupt.
12 Iisus le-a zis: „Veniţi de prânziţi!” Şi
nici unul dintre ucenici nu îndrăznea
să-L întrebe: „Cine eşti Tu?”, ştiind că
este Domnul.
13 A venit Iisus şi a luat pâinea şi le-a
dat; şi, de asemenea, şi peştele.
14 Aceasta este acum a treia oară când
Iisus li S’a arătat ucenicilor după ce S’a
sculat din morţi.
15 Aşadar, după ce au prânzit, i-a zis
Iisus lui Simon Petru: „Simone, fiu al
lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât
aceştia?” El I-a zis: „Da, Doamne, Tu
ştii că Te iubesc”. Zisu-i-a lui: „Paşte
mieluşeii Mei!”
16 Iisus i-a zis din nou, a doua oară: „Si-
mone, fiu al lui Iona, Mă iubeşti?” El i-a
zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc”.
Zisu-i-a lui: „Păstoreşte oile Mele!”
17 Iisus i-a zis a treia oară: „Simone,
fiu al lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s’a
întristat că i-a zis a treia oară: „Mă iu-
beşti?”, şi I-a zis: „Doamne, Tu pe toate
le ştii, Tu ştii că Te iubesc”. Iisus i-a
zis: „Paşte oile Mele!3
18 Adevăr, adevăr îţi spun: Când erai
mai tânăr te încingeai singur şi umblai
3 Întreita întrebare şi mărturisire semnifică
reabilitarea lui Petru după întreita sa lepădare
de Iisus.
1856
unde voiai; dar când vei îmbătrâni îţi
vei întinde mâinile şi altul te va încinge
şi te va duce unde tu nu vrei”.
19 Iar aceasta a zis-o însemnând cu
ce moarte Îl va preamări el pe Dum-
nezeu4 . Şi spunând aceasta, i-a zis:
„Urmează-Mă!”5
20 Dar Petru, întorcându-se, l-a văzut
venind în urmă-i pe ucenicul pe care-
l iubea Iisus, acela care la Cină se
rezemase de pieptul Său şi-I zisese:
„Doamne, cine este cel ce Te va vinde?”
21 Pe acesta deci văzându-l, Petru I-a
zis lui Iisus: „Doamne, dar cu el ce va
fi?”
22 Zisu-i-a Iisus: „Dacă vreau Eu ca
acesta să rămână până voi veni, ce te
priveşte? Tu urmează-Mă pe Mine!”
23 Ca urmare, a ieşit cuvântul acesta
între fraţi, cum că ucenicul acela nu va
muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va
muri, ci: „Dacă vreau Eu ca acesta să
rămână până voi veni, ce te priveşte?”
24 El este ucenicul care mărturiseşte
despre acestea şi care a scris acestea,
şi ştim că mărturia lui adevărată este.
25Sunt încă şi multe altele pe care le-a
făcut Iisus, care, dacă s’ar fi scris una
câte una, socotesc că lumea aceasta
n’ar cuprinde cărţile ce s’ar fi scris.
Amin.
4 Moartea lui Petru, martirizat la Roma în
anul 64 (sau 67).
5 Drept confirmare a reabilitării, Iisus îi re-
petă lui Petru cuvintele pe care i le spusese la
spălarea picioarelor (vezi In 13, 36).
FAPTELE APOSTOLILOR 1857

Faptele Apostolilor

1 timp aşeza-vei Tu la loc împărăţia lui

Israel?”
Cuvânt începător. Înălţarea lui Ii- 7 Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să
sus la cer. Alegerea lui Matia în lo- ştiţi anii sau vremile pe care Tatăl în-
cul lui Iuda Iscarioteanul. tru a Sa stăpânire le-a pus;
1 Întâia mea carte1 , Teofile, am 8 dar putere veţi primi prin venirea
întocmit-o despre toate câte a început peste voi a Sfântului Duh şi-Mi veţi fi
Iisus a face şi a învăţa Mie martori în Ierusalim şi’n toată Iu-
2 până în ziua când S’a înălţat la cer,
deea şi’n Samaria şi pân’la marginea
după ce prin Duhul Sfânt le-a dat po- pământului”.
runci apostolilor pe care i-a ales, 9 Şi acestea zicând, în timp ce ei pri-
3 cărora după patima Sa li S’a şi ară- veau, S’a înălţat şi un nor L-a luat din
tat pe Sine viu, cu multe semne do- ochii lor.
veditoare, timp de patruzeci de zile 10Şi privind ei, în timp ce El mergea la
arătându-li-Se şi vorbindu-le despre cer, iată că lângă ei au stat doi bărbaţi
cele ale împărăţiei lui Dumnezeu. în haine albe,
4 Şi’n timp ce era împreună cu ei le-a 11 care au şi zis: „Bărbaţi galileeni, de
poruncit să nu se’ndepărteze de Ieru- ce staţi privind la cer? Acest Iisus,
salim, ci să aştepte făgăduinţa Tată- Care S’a înălţat de la voi la cer, aşa va
lui2 „pe care aţi auzit-o de la Mine; şi veni, cum L-aţi văzut voi mergând la
5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi
cer”.
fi botezaţi întru Duhul Sfânt, nu mult 12 Atunci ei s’au întors la Ierusalim de
după aceste zile”. la Muntele ce se cheamă al Măslinilor,
6 Iar ei, adunându-se, L-au între-
care era aproape de Ierusalim, cale de
3
bat, zicând: „Doamne, oare în acest o sâmbătă .
13 Şi când au intrat, s’au suit în încă-
1 Evanghelia după Luca, a cărei continuare perea de sus, unde se adunau de obi-
este Faptele Apostolilor. Despre Teofil vezi nota
de la Lc 1, 3.
cei Petru şi Ioan, Iacob şi Andrei, Filip
2 Plinirea făgăduinţei de a-L trimite pe Sfân- şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob al
tul Duh (Lc 3, 16), ceea ce s’a întâmplat în ziua
Cincizecimii. Luca trece aici de la vorbirea indi- 3 Cale de o sâmbătă: distanţa pe care Evreii

rectă la cea directă, reluând firul narativ între- aveau voie s’o parcurgă în zi de Sabat; ceva mai
rupt la Lc 24, 49. puţin de un kilometru.
FAPTELE APOSTOLILOR 2
lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui
Iacob.
14 Toţi aceştia într’un cuget stăruiau în
rugăciune, împreună cu femeile şi cu
Maria, mama lui Iisus, şi cu fraţii Lui.
15 Şi’n zilele acelea, sculându-se Petru
în mijlocul fraţilor (iar numărul lor era
ca la o sută douăzeci), a zis:
16 „Bărbaţi fraţi, trebuia să se plineacă
Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt,
prin gura lui David, mai dinainte a
spus-o despre Iuda, care s’a făcut că-
lăuză celor ce L-au prins pe Iisus.
17 Că numărat era cu noi şi luase sorţul
acestei slujiri.
18 Aşadar, el a dobândit o ţarină din
plata nedreptăţii; şi căzând, a plesnit
pe la mijloc şi toate măruntaiele i s’au
vărsat.
19 Şi s’a făcut aceasta cunoscută tu-
turor celor ce locuiesc în Ierusalim,
aşa încât în limba lor s’a numit ţa-
rina aceasta Hacheldamah, adică Ţa-
rina Sângelui.
20 Că scris este în Cartea Psalmilor:
Facă-se curtea lui pustie şi să nu aibă
cine s’o locuiască! Şi: Dregătoria lui s’o
ia altul!
21 Deci trebuie ca din aceşti bărbaţi
care s’au adunat cu noi în timpul cât
Domnul Iisus a fost cu noi
22 – începând de la botezul lui Ioan
până în ziua în care S’a înălţat de la
noi –, unul din ei să fie împreună cu
noi martor al învierii Lui”.
23 Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, nu-
mit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia.
24 Şi, rugându-se, au zis: „Tu, Doamne,
Care cunoşti inimile tuturor, arată pe
care din aceştia doi l-ai ales
25 să ia locul acestei slujiri şi al aposto-
liei din care a căzut Iuda, ca să meargă
1858
în locul lui”.
26 Şi au tras la sorţi; şi sorţul a căzut
pe Matia; şi el s’a rânduit împreună cu
cei unsprezece apostoli.
2
Pogorârea Duhului Sfânt. Cuvân-
tarea lui Petru. Botezul primilor
trei mii. Viaţa primilor creştini.
1
1 Şi când a sosit ziua Cincizecimii ,
2
erau toţi împreună la un loc .
2 Şi fără de veste s’a făcut din cer un vu-
iet ca de suflare de vânt ce vine repede
şi a umplut toată casa unde şedeau.
3
3 Şi limbi ca de foc li s’au arătat, îm-
părţite, şi au şezut pe fiecare din ei.
4 Şi s’au umplut toţi de Duh Sfânt şi au
început să grăiască în alte limbi, pre-
cum le dădea lor Duhul a grăi.
5 Şi erau locuind în Ierusalim Iudei,
bărbaţi cucernici, din toate neamurile
care sunt sub cer4 .
6 Şi când s’a făcut vuietul acela, s’a
adunat mulţimea şi s’a tulburat, căci
fiecare îi auzea pe ei grăind în limba
sa.
7 Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zi-
când: „Iată, nu sunt oare galileeni toţi
aceştia care vorbesc?
1 = Împlinirea perioadei de cincizeci de zile de
la Paşti; sărbătoare prin care era celebrat le-
gământul dintre Dumnezeu şi Israel (Lv 23, 15-
21; Dt 16, 9-11) şi înnoirea legământului (2 Par
15, 10-13).
2 = Cei doisprezece apostoli.
3 Semn văzut al darului de a vorbi în limbi
străine.
4 Oameni din diaspora iudaică, veniţi la Ie-
rusalim pentru sărbătoarea Cincizecimii; emi-
granţi care-şi pierduseră limba maternă şi o vor-
beau pe aceea a ţării în care trăiau; li se adăugau
prozeliţii (păgânii convertiţi la iudaism).
FAPTELE APOSTOLILOR 2
8 şi cum de auzim noi, fiecare, limba
noastră în care ne-am născut?,
9 Parţi şi Mezi şi Elamiţi şi cei ce lo-
cuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în
Capadocia, în Pont şi în Asia,
10 în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi
în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi
Romani aflaţi în trecere, Iudei şi pro-
zeliţi,
11 Cretani şi Arabi, îi auzim pe ei vor-
bind în limbile noastre despre măreţi-
ile lui Dumnezeu!”
12 Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumereau,
zicând unul către altul: „Ce va să fie
aceasta?”
13 Iar alţii, luându-i în bătaie de joc, zi-
ceau că sunt plini de must. . .
14 Şi stând în picioare Petru cu cei un-
sprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a zis:
„Bărbaţi iudei, şi toţi cei ce locuiţi în
Ierusalim, fie-vă cunoscută aceasta şi
luaţi aminte la cuvintele mele5 ;
15 că aceştia nu sunt beţi, cum vi se
pare vouă, de vreme ce este doar al tre-
ilea ceas din zi6 ,
16 ci aceasta este ceea ce s’a spus prin
profetul Ioil:
17 Şi va fi că’n zilele din urmă, zice
Dumnezeu, turna-voi din Duhul Meu
peste tot trupul; şi fiii voştri şi fiicele
voastre vor profeţi şi tinerii voştri ve-
denii vor vedea şi bătrânii voştri vise
vor visa.
18 Şi’n zilele acelea Eu peste robi şi
peste roabe voi revărsa din Duhul Meu
şi ei vor profeţi,
19 şi minuni voi face sus în cer şi semne
jos pe pământ: sânge, foc şi fumegare
de fum;
5 Textual: luaţi în urechi cuvintele mele.
6 În jurul orei 9 dimineaţa.
1859
20 soarele se va schimba în întuneric şi
luna în sânge, înainte de a veni ziua
Domnului cea mare şi năprasnică;
21 şi va fi că tot cel ce va chema numele
Domnului se va mântui.
22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele
acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat
adeverit între voi de Dumnezeu cu pu-
teri, minuni şi semne pe care Dumne-
zeu le-a făcut prin El în mijlocul vos-
tru, aşa cum şi voi înşivă o ştiţi,
23 pe Acesta, fiind El predat potrivit
planului celui dinainte rânduit şi pre-
ştiinţei lui Dumnezeu7 , voi L-aţi luat şi
L-aţi omorât, răstignindu-L prin mâi-
nile celor fărădelege.
24 Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat, dez-
legând durerile morţii, deoarece nu era
cu putinţă ca El să fie ţinut de ea.
25 Căci David zice despre El: Pe Dom-
nul Îl vedeam pururea înaintea mea,
căci El îmi stă de-a dreapta, ca eu să
nu mă clatin.
26 De aceea inima mea s’a veselit şi
limba mi s’a bucurat; chiar şi trupul
meu se va sălăşlui întru nădejde,
27 că nu-mi vei lăsa sufletul în iad, nici
îl vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stri-
căciune.
28 Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; cu
faţa Ta, de veselie mă vei umple.
29 Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu
îndrăznire către voi despre patriarhul
David, că şi el a murit şi a fost şi în-
gropat, iar mormântul său este la noi
până în ziua aceasta.
30 Dar el, profet fiind şi ştiind că Dum-
nezeu i S’a jurat cu jurământ să-i aşeze
7 Patimile
şi moartea lui Iisus nu au fost în-
tâmplătoare, ci rânduite şi preştiute de Dumne-
zeu, Care le-a vestit prin profeţii Vechiului Tes-
tament (vezi şi FA 3, 18).
FAPTELE APOSTOLILOR 3 1860

pe tron din rodul coapsei sale, 41 Drept aceea, cei ce i-au primit cuvân-
31 mai’nainte văzând, despre învierea tul s’au botezat; şi în ziua aceea s’au
lui Hristos a vorbit, că sufletul Său n’a adăugat ca la trei mii de suflete.
fost lăsat în iad şi nici trupul Său n’a 42 Şi stăruiau în învăţătura apostolilor
văzut stricăciune. şi în părtăşie9 , în frângerea pâinii10 şi
în rugăciuni.
32 Dumnezeu L-a înviat pe Acest Iisus,
43 Şi tot sufletul era cuprins de teamă,
Căruia noi toţi Îi suntem martori.
că multe minuni şi semne se făceau
33Deci, înălţându-Se de-a dreapta lui prin apostoli.
Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgă-
44 Iar toţi cei ce au crezut erau laolaltă
duinţa Duhului Sfânt, El L-a revărsat
şi aveau toate îndeobşte.
pe Acesta, aşa cum vedeţi voi şi auziţi
acum. 45 Şi îşi vindeau pământul şi bunurile
şi le împărţeau tuturor, după cum avea
34 Că David nu s’a suit la ceruri, dar el nevoie fiecare.
a zis: Zis-a Domnul către Domnul meu:
46 Şi zi de zi într’un cuget stăruind în
Şezi de-a dreapta Mea
templu, şi’n casă frângând pâinea, îm-
35până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi preună îşi luau Hrana întru bucurie şi
aşternut picioarelor Tale. întru curăţia inimii,
Aşadar, cu încredinţare să ştiţi voi, 11
36 47 lăudându-L pe Dumnezeu şi având
toată casa lui Israel, că pe Acest Iisus, 12
har la tot poporul . Iar Domnul îi adă-
pe Care voi L-aţi răstignit, Dumnezeu uga zilnic Bisericii pe cei ce se mântu-
L-a făcut Domn şi Hristos”. iau.
37 Iar ei, auzind acestea, au fost pătru-
nşi la inimă şi au zis către Petru şi cei-
lalţi apostoli: „Bărbaţi fraţi, ce să fa- 3
cem?”
Petru vindecă un olog la poarta
38 Iar Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă, şi fie-
templului şi propovăduieşte Evan-
care din voi să se boteze în numele lui
ghelia în pridvorul lui Solomon.
Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor
voastre; şi veţi primi darul Sfântului 1 Iar Petru şi Ioan se suiau la templu
Duh. pentru rugăciunea din ceasul al nouă-
lea.
39 Că pentru voi este dată făgăduinţa şi
pentru copiii voştri şi pentru cei de de- 2 Şi era un bărbat, olog din pântecele
parte8 , pentru oricâţi îi va chema Dom- mamei sale, pe care-l aduceau şi-l pu-
nul, Dumnezeul nostru”. neau în fiecare zi la poarta templului
9
= Folosirea în comun a bunurilor materiale
40Şi cu alte mai multe vorbe mărturi-
(vezi mai departe v. 45), dar şi participarea la
sea şi-i îndemna, zicând: „Mântuiţi-vă aceeaşi viaţă duhovnicească întru Acelaşi Domn
de acest neam viclean!” Iisus Hristos.
10 Actul ritual al Euharistiei şi cuminecării.
8 Făgăduinţa 11 Prin rugăciuni şi cântări în comun.
le-a fost dată mai întâi Iudeilor,
dar nu numai lor, ci şi păgânilor (aluzie la textul 12 = Fiind bine văzuţi; având nume bun în soci-

din Is 57, 19). etate.

FAPTELE APOSTOLILOR 3
zisă Cea Frumoasă, ca să ceară milos-
tenie de la cei ce intrau în templu.
3 Acesta, văzându-i pe Petru şi pe Ioan
că aveau să intre în templu, le-a cerut
milostenie.
4 Iar Petru, cătând spre el împreună cu
Ioan, a zis: „Uită-te la noi!”
5 Iar el îi privea cu luare-aminte, aştep-
tând să primească ceva de la ei.
6 Iar Petru a zis: „Argint şi aur nu am;
dar ce am, aceea îţi dau: În numele lui
Iisus Hristos Nazarineanul, ridică-te şi
umblă!”1
7 Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a
ridicat; şi îndată tălpile şi gleznele lui
s’au întărit.
8 Şi sărind, a stat în picioare şi umbla;
şi a intrat cu ei în templu, umblând şi
sărind şi lăudând pe Dumnezeu.
9 Şi tot poporul l-a văzut umblând şi lă-
udând pe Dumnezeu;
10 şi-l cunoşteau că el era cel ce şedea
pentru milostenie la Poarta Frumoasă
a templului, şi s’au umplut de spaimă
şi de mirare pentru ceea ce i se întâm-
plase.
11 Şi ţinându-se el de Petru şi de Ioan,
tot poporul, uimit, alerga la ei, în prid-
vorul numit al lui Solomon.
12 Iar Petru, văzând aceasta, i-a răs-
puns poporului2 : „Bărbaţi israeliţi, de
ce vă minunaţi de lucrul acesta?, sau
de ce ne aţintiţi cu privirea, ca şi cum
noi cu a noastră putere sau cucernicie
l-am fi făcut pe acesta să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac
şi al lui Iacob, Dumnezeul părinţilor
1 Petru foloseşte exact cuvintele lui Iisus la
vindecarea paraliticului din Capernaum (Lc 5,
23-24) şi în alte împrejurări asemănătoare.
2 Răspuns la întrebarea ce aştepta, nerostită,
pe buzele tuturor.
1861
noştri L-a slăvit pe Fiul Său, Iisus, pe
Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit
în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-
L elibereze.
14 Dar voi v’aţi lepădat de Cel sfânt şi
drept şi aţi cerut să vă dăruiască un
bărbat ucigaş,
15 iar pe Începătorul vieţii L-aţi
omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a
înviat din morţi şi ai Cărui martori
suntem noi.
16 Şi prin credinţa în numele Lui, în-
suşi numele Lui l-a întărit pe acesta
pe care-l vedeţi şi-l ştiţi; şi credinţa în
El i-a dat lui această întregire, în faţa
voastră, a tuturor3 .
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că voi din
neştiinţă aţi făptuit4 , ca şi mai-marii
voştri.
18 Dar Dumnezeu astfel a plinit cele
ce mai’nainte vestise prin gura tuturor
profeţilor, că Hristosul Său va să păti-
mească.
19 Aşadar, pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca
să vi se şteargă păcatele,
20 ca să vină de la faţa Domnului vremi
de uşurare şi să vă trimită pe Cel mai
dinainte vestit vouă, pe Hristos Iisus,
21 pe Care cerul trebuie să-L primească
până la vremile reaşezării tuturor ce-
lor despre care a grăit Dumnezeu prin
gura sfinţilor Săi profeţi din veac.
22 Pentru că Moise a zis către părinţi:
Prooroc ca mine vă va ridica Domnul,
Dumnezeul vostru, dintre fraţii voştri;
3 Puterea lui Iisus, invocat întru credinţă, este
aceea care i-a dăruit celui suferind integritatea
sănătăţii trupeşti. Numele lui Iisus este inse-
parabil de Persoana Sa şi lucrează cu aceeaşi
putere (credinţă fundamentală în practica isi-
hastă).
4 Relele asupra lui Iisus: blasfemia, patimile
şi răstignirea.
FAPTELE APOSTOLILOR 4 1862

pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va ajuns ca la cinci mii2 .

grăi. 5 Şi a fost că a doua zi s’au adunat că-
23 Şi tot sufletul care nu va asculta de peteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din
Proorocul Acela, va fi nimicit din popor. Ierusalim,
24 Şi toţi profeţii, de la Samuel şi urma- 6 şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi
şii săi câţi au grăit, zilele acestea le-au Alexandru şi câţi erau din neamul ar-
vestit. hieresc,
25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai le- 7 şi punându-i la mijloc, i-au întrebat:
gământului pe care l-a încheiat Dum- „Cu ce putere sau în numele cui aţi fă-
nezeu cu părinţii noştri când i-a zis lui cut voi aceasta?”
Avraam: Şi întru seminţia ta se vor bi- 8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-
necuvânta toate neamurile pământu- a zis: „Căpetenii ale poporului şi bă-
lui. trâni ai lui Israel,
26 Dumnezeu, înviindu-L pe Fiul Său, 9 dacă noi suntem astăzi cercetaţi pen-
întâi la voi L-a trimis, să vă binecuvin- tru facere de bine unui om bolnav, prin
teze, pentru ca fiecare să se întoarcă de Cine a fost el vindecat,
la răutăţile sale”. 10 fie-vă cunoscut vouă tuturor şi între-
gului popor Israel că întru numele lui
Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care
4 voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dum-
nezeu L-a înviat din morţi, întru El3
Biserica sporeşte cu încă două mii stă acesta sănătos înaintea voastră!
de bărbaţi. Petru şi Ioan în faţa 11 El este piatra cea neluată în seamă
sinedriului. Rugăciunea creştini- de către voi, ziditorii, care a ajuns în
lor în prigoană. Viaţa de obşte a capul unghiului;
primilor creştini. 12 şi întru nimeni altul nu este mântu-

1 Pe când vorbea către popor, au venit irea, căci sub cer nu este dat între oa-
asupra lor preoţii, căpetenia templului meni nici un alt nume întru care noi
şi saducheii1 , trebuie să ne mântuim”.
13 Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru
2 tulburaţi că ei învaţă poporul şi ves-
tesc întru Iisus învierea din morţi. şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni
fără carte şi simpli, se mirau; şi îi cu-
3 Şi punând mâna pe ei, i-au pus sub
noşteau că fuseseră împreună cu Iisus.
pază până a doua zi, căci acum era
2 Ca şi la înmulţirea pâinilor, socotirea persoa-
seară.
nelor implicate într’un eveniment se făcea după
4 Iar mulţi din cei ce auziseră cuvân- numărul bărbaţilor, adică al capilor de familie.
tul au crezut, şi numărul bărbaţilor a Trebuie să înţelegem că, în acel moment, numă-
rul celor botezaţi era de cel puţin 15-20.000.
1 Saducheii, partid religios opus fariseilor. 3 Numele lui Iisus nu operează asupra bolna-

Motivul tulburării lor era dublu: pe de-o parte,
prin doctrina lor, ei tăgăduiau învierea din morţi
(vezi 20, 27 şi urm.); pe de alta, faptul că predica
Apostolilor Îl prezenta pe Iisus Hristos drept au-
tor al învierii.
vului la modul instrumental (adică „prin” El, aşa
cum greşit traduc unele versiuni româneşti şi
occidentale); odată cu vindecarea trupească, în-
treaga fiinţă a fostului suferind este încorporată
în Iisus Hristos, face parte din El.
FAPTELE APOSTOLILOR 4 1863

14Pe de altă parte, văzându-l pe omul Sfânt: De ce oare s’au întărâtat nea-
cel tămăduit stând cu ei, nimic n’aveau murile şi de ce’n deşert au cugetat po-
de zis împotrivă. poarele?
15 Dar poruncindu-le să iasă afară din 26 S’au strâns laolaltă regii pământu-
sinedriu, vorbeau între ei, lui, mai marii între ei s’au sfătuit împo-
16 zicând: „Ce vom face noi cu oamenii triva Domnului şi a Hristosului4 Său.
aceştia? Cum că prin ei s’a făcut o mi- 27 Că’ntr’adevăr asupra Sfântului Tău
nune învederată, vădit le este tuturor Fiu Iisus, pe Carele Tu L-ai uns, în
celor ce locuiesc în Ierusalim, şi noi nu cetatea aceasta s’au adunat laolaltă şi
putem tăgădui. Irod, şi Pilat cu păgânii şi cu popoarele
17 Dar ca nu cumva să se răspândească lui Israel,
mai mult în popor, să-i ameninţăm, 28 ca să le facă pe toate câte mâna Ta şi
pentru ca nici unui om să nu-i mai vor- planul Tău mai dinainte le-au rânduit
bească ei în numele acesta”. să fie.
18 Şi chemându-i, le-au poruncit ca 29 Şi acum, Doamne, caută spre ame-
nicidecum să nu mai grăiască şi nici să ninţările lor şi dă-le robilor Tăi ca’ntru
mai înveţe în numele lui Iisus. toată’ndrăznirea cuvântul să Ţi-l grăi-
19 Iar Petru şi Ioan, răspunzând, le-au ască;
zis: „Judecaţi dacă înaintea lui Dum- 30 întinde-Ţi mâna spre vindecare, şi
nezeu este drept să ascultăm de voi semne şi minuni săvârşeşte prin nu-
mai mult decât de Dumnezeu; mele Sfântului Tău Fiu, Iisus!”
20 că noi nu putem să nu vorbim despre 31 Şi pe când se rugau astfel, s’a cu-
cele ce-am văzut şi-am auzit”. tremurat locul în care erau adunaţi
21 Iar ei, ameninţându-i din nou, le-au şi s’au umplut toţi de Duhul Sfânt şi
dat drumul, negăsind nici un chip să- cu’ndrăznire grăiau cuvântul lui Dum-
i pedepsească, din pricina poporului; nezeu.
că toţi Îl slăveau pe Dumnezeu pentru 32 Iar inima şi sufletul mulţimii celor
ceea ce se făcuse. ce au crezut erau una; şi nici unul nu
22 Căci omul cu care se făcuse această zicea că este al său ceva din averea sa,
minune a vindecării avea mai mult de ci toate le erau de obşte.
patruzeci de ani. 33 Şi cu mare putere dădeau apostolii
23 Fiind eliberaţi, au venit la ai lor şi le- mărturie despre învierea Domnului Ii-
au spus câte le-au vorbit lor arhiereii şi sus Hristos şi mare har era peste ei
bătrânii. toţi.
24 Iar ei, auzind, într’un cuget au ri- 34 Şi nimeni între ei nu era lipsit, pen-
dicat glasul către Dumnezeu şi au zis: tru că toţi câţi aveau ţarini sau case
„Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Cel ce ai le vindeau şi aduceau preţul celor vân-
făcut cerul şi pământul şi marea şi dute
toate cele ce sunt într’însele,
4 În greceşte: Hristos înseamnă Uns. În verse-
25Cel ce prin gura părintelui nostru tul următor se precizează identitatea dintre Un-
David, slujitorul tău, ai zis prin Duhul sul lui Dumnezeu şi Fiul Său, Iisus.
FAPTELE APOSTOLILOR 5 1864

35 şi-l puneau la picioarele apostolilor. 6 Şi ridicându-se cei mai tineri, l-au în-
Şi se împărţea fiecăruia după cum avea făşurat şi l-au scos afară şi l-au îngro-
nevoie. pat.
36 Iar Iosif, cel numit de apostoli Bar- 7 Şi a fost că după un răstimp ca de trei
naba – care se tâlcuieşte Fiul Mângâi- ceasuri a intrat şi femeia lui, neştiind
erii –, levit de neam cipriot, ce se întâmplase.
37 având ţarină şi vânzând-o, a adus 8 Iar Petru i-a zis: „Spune-mi dacă aţi
banii şi i-a pus la picioarele apostolilor. vândut ţarina cu atât?” Iar ea a zis:
„Da, cu atât”.
9 Iar Petru i-a zis: „De ce v’aţi învoit voi

5 să ispitiţi2 Duhul Domnului? Iată pi-

cioarele celor care l-au îngropat pe băr-
batul tău sunt la uşă şi te vor scoate
Anania şi Safira. Multe semne şi
afară şi pe tine”.
minuni. Apostolii sunt închişi, dar
un înger îi eliberează, apoi sunt 10 Şi ea a căzut îndată la picioarele lui
duşi în sinedriu. Sfatul lui Gama- Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au
liel. găsit-o moartă şi au scos-o afară şi au
îngropat-o lângă bărbatul ei.
1 Dar un om anume Anania, împreună
cu Safira, femeia lui, şi-au vândut ţa- 11 Şi frică mare a fost în toată Biserica
rina. şi în toţi cei ce au auzit de aceasta.
2 Şi el, cu ştirea femeii sale, a dosit din 12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau
preţ; şi aducând o parte, a pus-o la pi- multe semne şi minuni în popor; şi toţi
cioarele apostolilor. erau într’un cuget în pridvorul lui So-
lomon.
3 Iar Petru a zis: „Anania, de ce ţi-a
umplut Satana inima ca să minţi Du- 13 Şi nimeni dintre ceilalţi nu îndrăz-
hului Sfânt şi să doseşti din preţul ţa- nea să li se alăture, dar poporul îi prea-
rinei? mărea.
14 Şi din ce în ce mai mult se adăugau
4 Oare nu ţie-ţi rămânea dacă o păs-
trai? şi, odată vândută, nu a ta era stă- cei ce credeau în Domnul, mulţime de
pânirea ei? Cum de-ai pus în inima ta bărbaţi şi de femei,
lucrul acesta? Nu oamenilor ai minţit, 15 încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe
ci lui Dumnezeu!”1 şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi pentru
ca, atunci când vine Petru, măcar um-
5 Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a
bra lui să umbrească3 pe vreunul din
căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cu-
ei.
prins pe toţi cei ce au auzit.
2 Să ispitiţi = să-L puneţi la încercare, să ve-
1 Lui Anania i se recunoaşte dreptul de propri- deţi dacă-L puteţi înşela, dacă voi sunteţi mai
etate, atât asupra ţarinei, cât şi asupra banilor iscusiţi decât El.
rezultaţi din vânzarea ei, precum şi libertatea 3 În limbajul noutestamentar, verbul „a um-

de a face ce vrea cu propriile sale bunuri până în bri” semnifică acţiunea prin care Dumnezeu Îşi
momentul când le-a destinat comunităţii. Păca- exercită puterea sau Îşi revarsă harul asupra
tul său este acela de a fi minţit faţă de apostoli uneia sau mai multor persoane umane. În ca-
şi, prin ei, faţă de Duhul Sfânt. zul de faţă, prin Petru; în cazul Fecioarei Maria,
FAPTELE APOSTOLILOR 5
16 Şi se aduna şi mulţimea din ce-
tăţile dimprejurul Ierusalimului, adu-
când bolnavi şi bântuiţi de duhuri ne-
curate, şi toţi se vindecau.
17 Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei
împreună cu el – cei din neamul sadu-
cheilor –, s’au umplut de invidie.
18 Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au
aruncat în temniţa obştească.
19 Dar în timpul nopţii un înger al
Domnului a deschis uşile temniţei şi
scoţându-i afară, le-a zis:
20 „Mergeţi şi staţi drept şi grăiţi-i po-
porului în templu toate cuvintele Vieţii
acesteia4 ”.
21 Şi ei, auzind, au intrat de dimineaţă
în templu şi învăţau. Dar venind arhi-
ereul şi cei împreună cu el, au adunat
sinedriul şi tot sfatul bătrânilor fiilor
lui Israel şi au trimis la temniţă să-i
aducă.
22 Dar slujitorii, ducându-se, nu i-au
găsit în temniţă; şi s’au întors şi au dat
de veste,
23 zicând: „Temniţa am găsit-o încu-
iată cu toate întăriturile, iar pe paz-
nici, stând la uşi; dar când am deschis,
înlăuntru n’am găsit pe nimeni”.
24 Când au auzit cuvintele acestea, că-
petenia templului şi arhiereii erau ne-
dumeriţi cu privire la ei, ce-ar putea să
fie aceasta.
25 Dar venind cineva, le-a dat de veste:
„Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în tem-
niţă sunt în templu, stând în picioare
şi învăţând poporul”.
26 Atunci ducându-se căpetenia împre-
ună cu slujitorii, i-au adus, dar nu cu
prin Duhul Sfânt (Lc 1, 35); în cazul schimbării
la faţă, printr’un nor luminos (Mt 17, 5; Mc 9, 7).
4 Viaţa cea nouă, de sub Har, principalul
obiect al predicii apostolice.
1865
sila, că se temeau de popor să nu-i
ucidă cu pietre.
27Şi, aducându-i, i-au pus în faţa sine-
driului. Iar arhiereul i-a întrebat,
28 zicând: „Oare nu cu poruncă v’am
poruncit noi vouă să nu mai învăţaţi
în numele acesta? Şi iată, aţi umplut
Ierusalimul cu învăţătura voastră şi
vreţi să aduceţi asupra noastră sângele
acestui om!”
29Iar Petru şi apostolii, răspunzând,
au zis: „Noi trebuie să-L ascultăm pe
Dumnezeu mai mult decât pe oameni.
30Dumnezeul părinţilor noştri L-a în-
viat pe Iisus pe Care voi L-aţi omorât
spânzurându-L pe lemn5 .
31 Pe Acesta Dumnezeu L-a înălţat,
prin dreapta Sa, Stăpânitor şi Mântu-
itor, ca să-i dea lui Israel pocăinţă şi
iertare de păcate.
32Şi martori ai acestor cuvinte suntem
noi şi Duhul Sfânt pe Care Dumnezeu
L-a dat celor ce-L ascultă”.
33Iar ei, auzind, mai tare se mâniau şi
se sfătuiau să-i omoare.
34Dar ridicându-se în sinedriu un fari-
seu cu numele Gamaliel6 , învăţător de
lege, cinstit de tot poporul, a poruncit
să-i scoată pe oameni afară puţin
35 şi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi
aminte la voi înşivă, ce aveţi să faceţi
cu oamenii aceştia.
36 Că înainte de zilele acestea s’a ridi-
5 A spânzura pe lemn = a răstigni. Expresie
din Dt 21, 23, citată de Apostolul Pavel în Ga 3,
13 şi repetată, cu acelaşi înţeles, în FA 10, 39;
folosită şi în imnografia răsăriteană.
6 Gamaliel I, sau Cel Bătrân, fariseu înţelept,
cu vederi largi, tolerant faţă de opiniile şi pozi-
ţiile altora; dascăl al lui Saul, tânărul devenit
Apostolul Pavel (FA 22, 3).
FAPTELE APOSTOLILOR 6 1866

cat Teudav7 , zicând că el este cineva, cii, Eleniştii1 cârteau împotriva Evrei-
căruia i s’au alăturat un număr de băr- lor, pentru că în slujirea zilnică2 vădu-
baţi ca la patru sute, care a fost ucis, şi vele lor erau trecute cu vederea.
toţi câţi l-au ascultat au fost risipiţi şi Şi chemând cei doisprezece mulţimea
2
nimiciţi. ucenicilor3 , au zis: „Nu e potrivit ca noi
37 După aceasta s’a ridicat Iuda Galile- să lăsăm deoparte cuvântul lui Dum-
eanul8 , în zilele numărătorii, şi a atras nezeu şi să slujim la mese.
popor mult după el; şi acela a pierit, şi 3 Drept aceea, fraţilor, căutaţi între voi
toţi câţi au ascultat de el au fost îm- şapte bărbaţi, cu nume bun, plini de
prăştiaţi. Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care
38 Şi acum v’o spun eu vouă: Feriţi-vă noi să-i rânduim la treaba aceasta;
de oamenii aceştia şi lăsaţi-i; că dacă 4 iar noi vom stărui în rugăciune şi’n
planul acesta sau acest lucru e de la oa- slujirea cuvântului4 ”.
meni, de la sine se va nimici; 5 Şi a plăcut cuvântul înaintea între-
39dar dacă-i de la Dumnezeu, nu veţi gii mulţimi; şi au ales pe Ştefan, băr-
putea voi să-i nimiciţi; ba nu cumva să
bat plin de credinţă şi de Duh Sfânt şi
vă pomeniţi şi luptători împotriva luipe Filip şi pe Prohor şi pe Nicanor şi
Dumnezeu!. . . ”. Şi l-au ascultat. pe Timon şi pe Parmena şi pe Nicolae,
5
40 Şi chemându-i pe apostoli şi prozelit din Antiohia ,
bătându-i, le-au poruncit să nu 6 pe care i-au pus înaintea apostoli-
mai vorbească în numele lui Iisus, şi lor; şi ei, rugându-se, şi-au pus mâinile
le-au dat drumul. peste ei6 .
41Iar ei au plecat din faţa sinedriului, 7 Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea; şi
bucurându-se că au fost învredniciţi să numărul ucenicilor se înmulţea foarte
sufere necinste pentru numele Lui. 1 Evrei din afara Palestinei, de cultură şi
42 Şi’n toată ziua, în templu şi pe- limbă greacă; în Ierusalim îşi aveau sinagoga
acasă, nu încetau să înveţe şi să-L bi- lor aparte, în care, spre deosebire de acelea ale
Evreilor propriu-zişi, cultul se oficia în greceşte.
nevestească pe Hristos Iisus.
Această împărţire s’a păstrat şi în prima comu-
nitate creştină.
2 Distribuirea zilnică a bunurilor, în special a

hranei.
6 3 Ca şi în versetul precedent: noii adepţi ai lui

Hristos; ucenicii apostolilor.

Alegerea şi hirotonia celor şapte
diaconi. Comunitatea creştinilor
sporeşte. Arestarea lui Ştefan.
1 În zilele acelea, înmulţindu-se uceni-
7 Conducătorul unei răscoale politice, amintit
şi de istoricul Iosif Flaviu.
8 Iuda Galileeanul a încercat o răscoală în
anul 6 d. H., în timpul recensământului de sub
Sulpicius Quirinus, guvernatorul Siriei.
4 Principalele îndeletniciri ale apostolilor în
reuniunile liturgice ale comunităţii: rostirea ru-
găciunilor (inclusiv frângerea pâinii) şi cateheza.
5 Cei şapte s’au numit diaconi, adică slujitori,
de la cuvântul diakonía, deseori repetat în con-
text, care înseamnă slujire. E evident că ultimul
era destinat să-i slujească pe cei din comunitatea
Eleniştilor.
6 Rugăciunea şi punerea mâinilor alcătuiesc,
până astăzi, actul sacramental al hirotoniei.
Alegerea era făcută de comunitate, dar hiroto-
nia, numai de apostoli.
FAPTELE APOSTOLILOR 7 1867

în Ierusalim; şi multă mulţime de pre- 2 Iar el a zis: „Bărbaţi fraţi şi părinţi,

oţi se supuneau credinţei. ascultaţi! Dumnezeul slavei i S’a ară-
8 Iar Ştefan, plin de har şi de putere,
tat părintelui nostru Avraam pe când
făcea minuni şi semne mari în popor. era în Mesopotamia, mai înainte de a
locui în Haran,
9 Şi s’au ridicat unii din sinagoga ce se
zicea a Liberţilor7 şi a Cireneilor şi a 3 şi i-a zis: Ieşi din ţinutul tău şi din
Alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi rudenia ta şi vino în ţinutul pe care ţi-l
din Asia, care se luau la întrebări cu voi arăta Eu.
Ştefan 4 Atunci, ieşind din ţinutul Haldeilor,

10 şi nu puteau să stea împotriva înţe-

a locuit în Haran. Iar după moartea
lepciunii şi Duhului cu care el vorbea. tatălui său l-a strămutat de acolo în ţi-
nutul acesta pe care-l locuiţi voi acum.
11 Atunci au pus pe nişte bărbaţi să
5 Şi nu i-a dat în el moştenire nici un
zică: „L-am auzit grăind cuvinte de
pas de pământ, dar i-a făgăduit că i-l
blasfemie împotriva lui Moise şi a lui
va da spre stăpânire lui şi seminţiei lui
Dumnezeu”.
de după el, cu toate că n’avea copil.
12 Şi au întărâtat poporul şi pe bătrâni
6 Şi Dumnezeu a vorbit aşa: Urmaşii
şi pe cărturari şi, năvălind asupră-i, l-
lui vor fi străini pe pământ străin şi
au răpit şi l-au dus în sinedriu.
acolo îi vor robi şi-i vor asupri patru
13 Şi au pus martori mincinoşi, care zi- sute de ani;
ceau: „Acest om nu încetează a grăi
7 dar pe neamul la care vor robi, Eu îl
cuvinte de blasfemie împotriva acestui
8 voi judeca – a zis Dumnezeu –, iar după
loc sfânt şi a legii.
aceea vor ieşi şi-Mi vor sluji Mie în lo-
14 Că l-am auzit zicând că Iisus, acest cul acesta.
Nazarinean, va strica locul acesta şi va
8 Şi i-a dat legământul tăierii’mprejur;
schimba datinile pe care ni le-a lăsat
şi aşa i-a dat naştere lui Isaac şi l-a tă-
nouă Moise”.
iat împrejur a opta zi; şi Isaac i-a dat
15 Şi aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi naştere lui Iacob; şi Iacob, celor doi-
cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa sprezece patriarhi.
lui ca o faţă de înger.
9 Şi patriarhii, învinuindu-l pe Iosif, l-
au vândut în Egipt; şi Dumnezeu era
cu el
7 10 şi l-a scos din toate necazurile lui şi
i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui
Cuvântarea şi martiriul lui Ştefan. Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-
a pus cârmuitor peste Egipt şi peste
1 Şi a zis arhiereul: „Adevărate sunt
toată casa lui.
acestea?”
11 Şi a venit foamete peste tot Egiptul
7 Liberţi: sclavi eliberaţi. Urmaşii Evreilor pe
şi peste Canaan, şi necaz mare, şi pă-
care Pompei îi dusese ca sclavi la Roma în anul rinţii noştri nu mai găseau hrană.
63 î. H.
8 = Împotriva templului. 12 Şi Iacob, auzind că este grâu în
FAPTELE APOSTOLILOR 7 1868

Egipt, i-a trimis pe părinţii noştri în- 25 Şi el socotea că fraţii săi vor pri-
tâia oară. cepe că Dumnezeu le dăruieşte izbă-
13 Iar a doua oară Iosif li s’a făcut cu-
vire prin mâna lui, dar ei n’au înţeles.
noscut fraţilor săi, şi neamul lui Iosif 26 Şi a doua zi li s’a arătat unora care se
i-a devenit cunoscut lui Faraon1 . băteau şi i-a îndemnat la pace, zicând:
Bărbaţilor, sunteţi fraţi; de ce vă faceţi
14 Şi trimiţând Iosif, l-a chemat pe Ia-
rău unul altuia?
cob, tatăl său, şi toată rudenia sa, cu
şaptezeci şi cinci de suflete. 27 Dar cel care-l vătăma pe aproapele
său l-a îmbrâncit, zicând: Cine te-a
15 Şi Iacob s’a coborât în Egipt; şi au
pus pe tine domn şi judecător peste
murit, el şi părinţii noştri;
noi?
16 şi au fost strămutaţi la Sichem şi au
28 nu cumva vrei să mă omori, aşa cum
fost puşi în peştera pe care Avraam o l-ai omorât ieri pe egiptean?. . .
cumpărase cu preţ de argint de la fiul
29 La acest cuvânt, Moise a fugit şi a
lui Emor, în Sichem.
trăit ca străin în ţara Madian, unde a
17 Dar, cum se apropia vremea făgădu- dat naştere la doi fii.
inţei pentru care Dumnezeu i S’a jurat
30 Şi după ce s’au împlinit patruzeci de
lui Avraam, poporul a crescut în Egipt
ani, îngerul Domnului i s’a arătat în
şi s’a înmulţit,
pustia muntelui Sinai, în flacăra unui
18 până când s’a ridicat peste Egipt un rug aprins2 .
alt rege, care nu ştia de Iosif. 31 Iar Moise, văzând, s’a minunat de
19 Acesta, nedreptăţindu-ne neamul, i- vedenie, dar când s’a apropiat să se
a silit pe părinţii noştri să-şi lepede uite, glasul Domnului a fost către el:
pruncii, ca să nu scape cu viaţă. 32 Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi,
20 În vremea aceea s’a născut Moise şi Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul
era plăcut lui Dumnezeu. Şi trei luni a lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. Şi
fost hrănit în casa tatălui său. Moise, tremurând, nu îndrăznea să
21 Şi fiind el lepădat, l-a luat fiica lui
privească;
Faraon şi l-a crescut ca pe un fiu al ei. 33 dar Domnul i-a zis: Scoate-ţi încăl-
ţămintea picioarelor, căci locul pe care
22 Şi a fost Moise şcolit în toată înţelep-
stai este pământ sfânt.
ciunea Egiptenilor şi puternic era el în
34 Da, văzut-am asuprirea poporului
cuvintele şi’n faptele lui.
Meu în Egipt şi suspinul lor l-am au-
23 Iar când a împlinit patruzeci de ani,
zit şi M’am pogorât ca să-i eliberez. Şi
şi-a pus în gând să-i cerceteze pe fraţii acum, vino, te trimit în Egipt!
săi, fiii lui Israel.
35 Pe Moise acesta, de care ei s’au le-
24 Şi văzând pe unul din ei că este ne- pădat, zicând: „Cine te-a pus pe tine
dreptăţit, l-a apărat pe cel asuprit şi l-a domn şi judecător?”3 , pe el l-a tri-
răzbunat omorându-l pe egiptean. mis Dumnezeu domn şi răscumpărător
1 E vorba în special de familia lui Iosif; origi- 2 Textual: în flacăra focului unui rug.
nea lui era deja cunoscută în casa lui Faraon (Fc 3 Firul roşu al cuvântării lui Ştefan este ob-
39, 14, 17; 41, 12). servaţia că poporul evreu a ignorat şi respins tot
FAPTELE APOSTOLILOR 7
prin mâna4 îngerului care i se arătase
în rug.
36 El i-a scos afară, făcând minuni şi
semne în ţara Egiptului şi la Marea
Roşie şi în pustie timp de patruzeci de
ani.
37 Acesta este Moise cel ce le-a spus fii-
lor lui Israel: Prooroc ca mine vă va ri-
dica Dumnezeu dintre fraţii voştri; pe
El să-L ascultaţi!
38 El este cel ce în adunarea din pus-
tie a fost cu îngerul care i-a vorbit pe
muntele Sinai şi cu părinţii noştri5 şi a
primit cuvinte de viaţă6 ca să ni le dea
nouă.
39 De el n’au vrut să asculte părinţii
noştri, ci s’au lepădat, şi’n inimile lor
s’au întors către Egipt
40 zicându-i lui Aaron: Fă-ne dumnezei
care să meargă înaintea noastră; căci
acestui Moise care ne-a scos din ţara
Egiptului nu ştim ce i s’a întâmplat.
41 Şi’n zilele acelea au făcut un viţel şi
i-au adus idolului jertfă şi se veseleau
de lucrurile mâinilor lor.
42 Dar Dumnezeu S’a întors de la ei
şi i-a dat să se închine oştirii cerului7 ,
precum este scris în cartea profeţilor:
Casă a lui Israel, timp de patruzeci
binele pe care Dumnezeu a vrut să i-l facă. Fuga
lui Moise în Egipt e motivată nu prin frica aces-
tuia de Faraon, ci prin spaima de a fi denunţat de
propriii săi conaţionali. Vechiul conflict Dumne-
zeu – Israel culminează în drama lui Iisus Hris-
tos.
4 = Mijlocirea.
5 În mijlocul adunării, Moise a fost intermedi-
arul dintre îngerul Domnului (manifestarea sen-
sibilă a lui Dumnezeu) şi poporul lui Israel.
6 Cuvintele legii, a cărei respectare este viaţă
în Dumnezeu. Literal: cuvinte vii.
7 Literal: să slujească – prin închinare – oştirii
cerului. În limbajul biblic, prin „oştirile cerului”
se înţeleg astrele, pe care unele popoare păgâne
din antichitate le divinizau (Dt 4,19).
1869
de ani, în pustie, adusu-Mi-aţi voi Mie
junghieri şi jertfe?
43 Dar aţi purtat cortul lui Moloh şi
steaua dumnezeului „vostru” Raifan,
chipurile pe care le-aţi făcut să vă în-
chinaţi la ele!. . . Vă voi strămuta din-
colo de Babilon!
44Părinţii noştri aveau în pustie cortul
mărturiei, aşa cum orânduise Cel ce i-
a grăit lui Moise să-l facă după izvodul
pe care-l văzuse;
45 şi pe acesta primindu-l, părinţii noş-
tri l-au adus cu Iosua în ţara stăpâ-
nită de neamurile pe care Dumnezeu
le-a izgonit din faţa părinţilor noştri;
până’n zilele lui David,
46 care a aflat har în faţa lui Dumnezeu
şi a cerut să-I găsească un locaş Dum-
nezeului lui Iacob.
47 Dar casa I-a zidit-o Solomon.
48 Cel-Preaînalt însă nu locuieşte în
case făcute de mâini, după cum zice
profetul:
49 Cerul este tronul Meu, iar pămân-
tul, aşternut al picioarelor Mele. Ce
casă îmi vei zidi tu Mie – zice Domnul
–, sau: care este locul odihnei Mele?
50 Oare nu mâna Mea a făcut toate
acestea?
51Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi îm-
prejur la inimă şi la urechi8 , voi puru-
rea Îi staţi împotrivă Duhului Sfânt9 ;
precum părinţii voştri, aşa şi voi!
52 Pe care dintre profeţi nu l-au prigo-
nit părinţii voştri? Ei i-au omorât pe
cei ce-au prevestit sosirea Celui-Drept,
ai Cărui vânzători şi ucigaşi v’aţi făcut
voi acum,
8 = Încăpăţânaţi, perseverenţi în nesupunere
şi incapabili să priceapă lucrurile lui Dumnezeu.
9 = Celui ce a grăit prin Moise şi prin profeţi.
FAPTELE APOSTOLILOR 8 1870

53 voi, cei ce’n rânduială de la îngeri aţi 8

primit legea10 şi n’aţi păzit-o!”
Saul prigoneşte Biserica. Evan-
54 Iar ei, auzind acestea fremătau de
ghelia este propovăduită în Sama-
furie în inimile lor şi scrâşneau din
ria. Simon Magul. Filip şi famenul
dinţi împotriva lui.
etiopian.
55 Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi 1 Şi Saul se învoise la uciderea lui. Şi în
privind la cer, a văzut slava lui Dum- ziua aceea prigoană mare s’a făcut asu-
nezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui pra Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, în
Dumnezeu. afară de apostoli, s’au împrăştiat prin
56 Şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise
ţinuturile Iudeii şi ale Samariei1 .
şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta 2 Iar nişte bărbaţi cucernici l-au îngro-
lui Dumnezeu!” pat pe Ştefan, şi plângere mare au fă-
cut pentru el.
57 Iar ei, strigând cu glas mare, şi- 2
3 Iar Saul pustia Biserica; intrând
au astupat urechile şi’ntr’un cuget s’au
prin case şi târând bărbaţi şi femei, îi
năpustit asupra lui.
arunca în temniţă3 .
58 Şi scoţându-l afară din cetate, îl lo- 4 Dar cei care se împrăştiaseră treceau
veau cu pietre. Iar martorii11 şi-au pus din loc în loc binevestind cuvântul4 .
hainele la picioarele unui tânăr numit 5 Iar Filip5 , coborându-se într’o cetate
Saul12 . a Samariei, le propovăduia pe Hristos.
59 Şi îl loveau cu pietre pe Ştefan, care 6 Şi mulţimile într’un cuget luau
se ruga şi zicea: „Doamne Iisuse, pri- aminte la cele spuse de Filip,
meşte duhul meu!” ascultându-l şi văzând semnele pe
care le făcea.
60 Şi, îngenunchind, a strigat cu glas
mare: „Doamne, nu le socoti lor pă- 7 Că din mulţi care aveau duhuri necu-
catul acesta!. . . ”. Şi zicând acestea, a rate, ele ieşeau strigând cu glas mare,
adormit. şi mulţi slăbănogi şi şchiopi s’au vinde-
cat.
8 Şi bucurie mare s’a făcut în cetatea
10 În finalul teribilului său rechizitoriu, Ştefan
aceea.
invocă tradiţia rabinică, potrivit căreia legea de
1 Despre Samaria şi Samarineni vezi nota de
pe Sinai a fost dată de îngeri, Moise fiind inter-
mediarul. Folosind aceeaşi tradiţie, Apostolul la In 4, 9.
2 Sensul exact: făcea ravagii în.
Pavel (Ga 3, 19; Evr 2, 2) va demonstra că toc-
mai de aceea legea are un rol secundar în raport 3 Tânăr zelos, cu bogată cultură juridică şi

cu Evanghelia, care vine direct de la Dumnezeu
prin Hristos-Dumnezeu.
11 Potrivit procedurii prevăzute în Dt 17, 7 mar-
torii acuzării erau cei ce începeau execuţia prin
lapidare. În cazul lui Ştefan, în lipsa unui proces
bucurându-se de încrederea sinedriului, Saul fu-
sese învestit cu puteri speciale de a-i urmări şi
aresta pe creştini, având la dispoziţia sa şi o
gardă militară.
4 Persecutaţii devin cei dintâi misionari, reali-

real şi a unei sentinţe de condamnare, „execuţia” zând astfel a doua etapă a răspândirii creştinis-
nu e altceva decât un linşaj, iar „martorii” sunt mului.
cei mincinoşi menţionaţi la 6, 13-14. 5 Nu Apostolul Filip, ci unul din cei şapte dia-
12 Cel ce avea să devină Apostolul Pavel. coni menţionaţi în capitolul 6.
FAPTELE APOSTOLILOR 8
9 Dar în cetate era mai dinainte un băr-
bat cu numele Simon, care vrăjea şi ui-
mea neamul Samariei, zicând că el ar
fi cineva mare.
10 La acesta luau aminte toţi, de la mic
şi pân’la mare, zicând: „El este acea
putere a lui Dumnezeu numită Cea-
Mare”6 .
11 Şi luau aminte la el, fiindcă de multă
vreme îi uimise cu vrăjile lui.
12 Dar când ei i-au crezut lui Filip,
care le propovăduia despre împărăţia
lui Dumnezeu şi despre numele lui Ii-
sus Hristos, bărbaţi şi femei se bote-
zau.
13 Iar Simon a crezut şi el şi,
botezându-se, era mereu cu Filip.
Şi văzând semnele şi minunile mari ce
se făceau, era uimit.
14 Iar apostolii din Ierusalim, auzind
că Samaria a primit cuvântul lui Dum-
nezeu, i-au trimis la ei pe Petru şi pe
Ioan,
15 care, coborând, s’au rugat pentru ei
ca să primească Duh Sfânt;
16 că nu se pogorâse încă peste nici unul
dintre ei, ci erau numai botezaţi în nu-
mele Domnului Iisus7 .
17 Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi
ei luau Duh Sfânt.
18 Şi Simon, văzând că prin punerea
mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt,
le-a adus bani,
6 Emanaţie a puterii divine pe care Samarine-
nii o presupuneau lucrătoare în faptele neobiş-
nuite ale lui Simon.
7 Ca diacon, Filip avea puterea de a boteza,
dar nu şi pe aceea de a transmite Duh Sfânt.
Şi în practica de astăzi a Bisericii, un diacon –
sau chiar un simplu mirean – poate boteza în
împrejurări excepţionale, dar Taina Mirungerii,
prin care celui botezat i se împărtăşesc darurile
Sfântului Duh, e oficiată numai de episcop sau
de preot.
1871
19 zicând: „Daţi-mi şi mie această pu-
tere, ca acela pe care eu voi pune mâi-
nile să primească Duh Sfânt”.
20 Iar Petru i-a zis: „Piară banii tăi, şi
tu împreună cu ei!, pentru că ai socotit
că darul lui Dumnezeu se dobândeşte
cu bani8 ;
21 în chemarea aceasta tu n’ai parte şi
nici moştenire9 , pentru că inima ta nu
este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22 Aşadar, pocăieşte-te de această ră-
utate a ta şi roagă-te lui Dumnezeu,
doar ţi se va ierta cugetul inimii;
23 că’ntru amărăciunea fierii şi’ntru le-
gătura nedreptăţii te văd că eşti!”
24 Şi răspunzând Simon, a zis: „Rugaţi-
vă voi la Domnul pentru mine, ca să nu
vină asupra mea nimic din cele ce aţi
zis”.
25 Iar ei, după ce au mărturisit şi au
grăit cuvântul Domnului, s’au întors la
Ierusalim binevestind în multe sate ale
Samarinenilor.
26 Şi îngerul Domnului a grăit către Fi-
lip, zicând: „Ridică-te şi mergi spre mi-
azăzi, pe calea care coboară de la Ieru-
salim la Gaza; ea este pustie”.
27 Şi ridicându-se el, a mers. Şi iată,
un bărbat din Etiopia, famen10 , mare
8 Această întâmplare a dat naştere cuvântu-
lui „simonie” (de la Simon): vina de a cumpăra
cu bani sau cu bunuri echivalente hirotonia sau
demnităţile bisericeşti. Traficul de cele sfinte
este interzis şi pedepsit de Canoanele Biseri-
cii. Duhul Sfânt este, prin excelenţă, un dar al
lui Dumnezeu, care se transmite în mod absolut
gratuit: „În dar aţi primit, în dar să daţi” (Mt 10,
8).
9 Nu poţi transmite ceea ce n’ai primit.
10 = Eunuc. Despre fameni ca atare se vorbeşte
la Mt 19,12 (vezi şi nota). Prin generalizare, ter-
menul de „eunuci” îi desemna pe înalţii demni-
tari ai curţilor imperiale din răsărit, cu mare in-
fluenţă în treburile politice şi casnice, aşa cum îi
cunoaştem, de pildă, din istoria Bizanţului.
FAPTELE APOSTOLILOR 9 1872

dregător al Candachiei11 , regina Etio- 36 Şi pe când mergeau ei pe cale, au

pienilor, care era peste toată vistieria ajuns la o apă; iar famenul a zis: „Iată
ei şi care venise la Ierusalim să se în- apă. Ce mă împiedică să fiu botezat?”
chine, 37 Filip a zis: „Dacă tu crezi din toată
28 se întorcea acasă; şi şezând în careta inima, este cu putinţă”. Şi el, răspun-
sa, îl citea pe profetul Isaia12 . zând, a zis: „Cred că Iisus Hristos este
Fiul lui Dumnezeu”.
29 Iar Duhul i-a zis lui Filip: „Apropie-
te şi te alipeşte de careta aceasta”. 38 Şi a poruncit să stea careta; şi s’au
coborât amândoi în apă – şi Filip, şi fa-
30 Şi Filip a alergat şi l-a auzit citindu-l
menul – şi l-a botezat.
pe profetul Isaia şi i-a zis: „Înţelegi tu
oare ce citeşti?” 39 Iar când au ieşit din apă, Duhul
Domnului l-a răpit pe Filip şi famenul
31 Iar el a zis: „Cum aş putea-o, dacă nu
nu l-a mai văzut. Şi el s’a dus în calea
mă va călăuzi cineva?”13 Şi l-a rugat pe sa, bucurându-se.
Filip să se urce şi să şadă cu el. 15
40 Iar Filip s’a aflat la Azot şi, mer-
32 Iar locul din Scriptură pe care-l citea
gând, binevestea prin toate cetăţile,
era acesta: Ca o oaie la’njunghiere S’a până ce a sosit în Cezareea.
adus şi ca un miel fără de glas în faţa
celui ce-l tunde, aşa El nu-Şi deschide
gura.
9
33 Întru smerenia Lui I s’a răpit drep-
tatea. Neamul Său cine-l va spune? Că Minunea de pe calea Damascului.
viaţa I se ia de pe pământ14 . Încreştinarea lui Saul. Saul Îl pro-
34 Iar famenul, răspunzând, i-a zis lui povăduieşte pe Iisus în Damasc.
Filip: „Rogu-te, despre cine zice profe- Saul la Ierusalim, apoi în Tars. Pe-
tul acesta?, despre sine, sau despre alt- tru îl vindecă pe Enea şi o învie pe
cineva?” Tavita.
35 Iar Filip, deschizându-şi gura şi în- 1 Iar Saul, încă suflând ameninţare
cepând de la scriptura aceasta, i L-a bi- şi ucidere împotriva ucenicilor Domnu-
nevestit pe Iisus. lui, a mers la arhiereu
2 şi a cerut de la el scrisori către sinago-
11 Candachia nu era un nume propriu, ci de-
gile din Damasc ca, dacă va afla acolo
semna calitatea de regină a Nubiei (partea de
dincolo de prima cataractă a Nilului, Sudanul
pe vreunii, atât bărbaţi cât şi femei, că
egiptean); echivalentul feminin al cuvântului Fa- merg pe Calea aceasta, să-i aducă le-
raon. gaţi la Ierusalim.
12 Era în obişnuinţa anticilor să citească cu

voce tare. 3 Şi a fost că pe când mergea el şi se

13 Text fundamental pentru lectura Sfintei
Scripturi. De aici, trebuinţa tot mai acută, în
zilele noastre, a unor ediţii biblice adnotate sau
comentate.
14 Profeţie mesianică din Is 53. Text,
apropia de Damasc, deodată o lumină
din cer a strălucit împrejurul lui1 .
15 Localitate între Gaza şi Ioppe.
1 Înţelesul complet este acela că lumina, foarte

într’adevăr, dificil, care solicită o lectură strălucitoare, l-a învăluit din toate părţile, în
critică şi o exegeză aparte. acelaşi timp încercuind-l şi acoperindu-l.
FAPTELE APOSTOLILOR 9 1873

4 Şi, căzând el la pământ, a auzit un zit câte rele le-a făcut el sfinţilor4 Tăi
glas, zicându-i: „Saule, Saule, de ce Mă în Ierusalim;
prigoneşti?” 14 şi aici are putere de la arhierei să-i
5 Iar el a zis: „Cine eşti, Doamne?” Şi lege pe toţi cei ce cheamă numele Tău”.
glasul i-a zis: „Eu sunt Iisus, Cel pe 15 Şi i-a zis Domnul: „Du-te, pentru că
care tu Îl prigoneşti2 . Greu îţi este să acesta Îmi este Mie vas ales, ca numele
izbeşti cu piciorul în ţepuşă”3 . să mi-L poarte înaintea neamurilor şi
6 Şi el, tremurând şi înspăimântat fi- a regilor şi a fiilor lui Israel;
ind, a zis: „Doamne, ce voieşti Tu să 16 căci Eu îi voi arăta câte trebuie el să
fac?” Iar Domnul i-a zis: „Ridică-te, in- pătimească pentru numele Meu”.
tră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie 17 Şi a mers Anania şi a intrat în casă
să faci”. şi, punându-şi mâinile peste el, a zis:
7 Iar bărbaţii care mergeau cu el pe cale „Frate Saul, Domnul Iisus, Cel Care ţi
stăteau încremeniţi, glasul auzindu-l, S’a arătat pe calea pe care veneai, m’a
dar nevăzând pe nimeni. trimis ca să-ţi recapeţi vederea şi să te
umpli de Duh Sfânt”.
8 Şi Saul s’a ridicat de la pământ; dar,
deşi avea ochii deschişi, nu vedea ni- 18 Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca
mic. Şi luându-l de mână, l-au dus la nişte solzi; şi-a recăpătat5 vederea şi,
Damasc. sculându-se, a fost botezat .
19 Şi luând mâncare, s’a întărit. Şi a
9 Şi trei zile a fost fără vedere; şi n’a
stat cu ucenicii din Damasc câteva zile.
mâncat, nici n’a băut.
20 Îndată după aceea Îl propovăduia în
10 Şi era în Damasc un ucenic cu nu-
sinagogi pe Iisus, că Acesta este Fiul
mele Anania. Şi Domnul i-a zis în ve-
lui Dumnezeu.
denie: „Anania!” Iar el a zis: „Iată-mă,
21 Şi se mirau toţi cei ce-l auzeau şi zi-
Doamne!”
ceau: „Oare nu el este cel care i-a pri-
11 Şi Domnul a zis către el: „Scoală-te
gonit în Ierusalim pe cei ce cheamă nu-
şi mergi pe uliţa care se cheamă Uliţa mele acesta? şi nu pentru aceea a ve-
Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe un nit el aici, ca să-i ducă legaţi la arhie-
om din Tars, cu numele Saul; că, iată, rei?. . . ”.
se roagă,
22 Şi Saul mai mult se întărea şi-i tul-
12 şi a văzut în vedenie pe un bărbat bura pe Iudeii care locuiau în Damasc,
cu numele Anania intrând înlăuntru şi dovedind că Acesta este Hristos.
punându-şi mâinile peste el ca să-şi re- 4 Sub denumirea de „sfinţi” erau desemnaţi
capete vederea”. creştinii din Biserica primară. Împrumutat din
13Şi a răspuns Anania: „Doamne, des- Vechiul Testament (Iş 19, 6; Lv 11, 45; Nm 16, 3),
termenul e des folosit în epistolele pauline şi ex-
pre bărbatul acesta de la mulţi am au- primă ideea de credinţă în Hristos, devotament
în Dumnezeu, lepădarea păcatelor şi curăţie su-
2 Prigonindu-i
pe creştini, Saul Îl prigonea pe fletească. Mai târziu el a fost restrâns la catego-
Însuşi Iisus, Care Se identifică cu cei ce cred în ria celor din elita creştină, aşa cum îi cunoaştem
El şi-I urmează (cf. Mt 25, 40, 45). din calendar.
3 Nu poţi lupta împotriva lui Iisus fără să te 5 Convertirea şi botezul lui Pavel, eveniment

răneşti. Caz celebru în istorie: Iulian Apostatul. crucial pentru dezvoltarea creştinismului.
FAPTELE APOSTOLILOR 9 1874

23 Şi după ce au trecut destule zile6 , Iu- 33 Şi acolo a găsit un om cu numele

deii s’au sfătuit să-l omoare. Enea, care de opt ani zăcea în pat, că
24 Dar lui Saul i s’a făcut cunoscută
era paralitic.
uneltirea lor. Iar ei zi şi noapte păzeau 34 Şi Petru i-a zis: „Enea, te vindecă Ii-
porţile, ca să-l ucidă. sus Hristos; ridică-te şi strânge-ţi pa-
tul!” Şi el îndată s’a ridicat;
25 Şi luându-l ucenicii lui noaptea, l-au
coborât peste zid într’un coş, lăsându-l 35 şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în
jos. Lida şi în Saron, care s’au şi întors la
Domnul.
26 Şi venind la Ierusalim, Saul încerca
36 Iar în Ioppe era o uceniţă cu numele
să se alipească de ucenici; şi toţi se te-
Tavita, ceea ce în tâlcuire se zice Căpri-
meau de el, necrezând că este ucenic.
oara9 . Aceasta era plină de fapte bune
27 Dar Barnaba, luându-l, l-a dus la şi de milosteniile pe care le făcea.
apostoli7 şi el le-a istorisit cum L-a vă- 37 Şi a fost că în zilele acelea ea s’a
zut în cale pe Domnul şi că Acesta i-a îmbolnăvit şi a murit. Şi după ce au
grăit, şi cum cu îndrăznire a propovă- scăldat-o, au pus-o în odaia de sus.
duit la Damasc întru numele lui Iisus.
38 Şi fiind Lida aproape de Ioppe, uce-
28 Şi era cu ei ieşind şi intrând în Ieru- nicii, auzind că Petru este în Lida, au
salim, cu îndrăznire propovăduind în- trimis la el doi bărbaţi, rugându-l: „Nu
tru numele Domnului. pregeta să vii până la noi”.
29 Şi grăia şi se lua la întrebări cu Ele- 39 Şi Petru, sculându-se, a mers cu ei.
niştii; dar ei căutau să-l ucidă. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus;
30 Iar dacă fraţii au aflat aceasta, l-au
şi l-au înconjurat toate văduvele, plân-
dus la Cezareea şi l-au trimis la Tars. gând şi arătând cămăşile şi hainele
câte le făcea Căprioara pe când era cu
31 Aşadar, în toată Iudeea şi Galileea ele.
şi Samaria Biserica avea pace, zidindu-
40 Şi Petru, după ce i-a scos afară pe
se şi umblând în frica de Domnul; şi se
toţi, a îngenuncheat şi s’a rugat; şi
înmulţeau întru mângâierea Duhului
întorcându-se către trup, a zis: „Ta-
Sfânt8 .
vita, scoală-te!” Iar ea şi-a deschis ochii
32 Şi a fost că Petru a trecut pe la toţi şi, văzându-l pe Petru, a şezut în capul
şi a coborât şi la sfinţii care locuiau în oaselor.
Lida. 41 Iar Petru i-a dat mâna şi a ridicat-

6 = După vreme îndelungată.

o şi, chemându-i pe sfinţi şi pe văduve,
Pentru eco-
nomia naraţiei, Luca simplifică faptele şi trece le-a dat-o vie.
peste cei trei ani petrecuţi de Saul în Arabia, epi- 42 Şi s’a făcut cunoscută aceasta în în-
sod pe care-l cunoaştem direct de la Pavel (Ga 1, treaga Ioppe şi mulţi au crezut în Dom-
17-18).
7 De fapt, el i-a întâlnit pe Petru şi pe Iacob, nul.
fratele Domnului, precizare pe care Pavel o face 43 Şi a fost că el a rămas multe zile în
în Ga 1, 18-19, dar pe care Luca, din motivele Ioppe, la un oarecare Simon, tăbăcar.
simplificatoare pomenite mai sus, o omite.
8 Duhul Sfânt e o hrană duhovnicească a Bi- 9 Grecescul Dorkas îl traduce pe aramaicul

sericii, care o face să crească din interior. Tabitha, ambele însemnând, de fapt, gazelă.
FAPTELE APOSTOLILOR 10
10
Petru şi sutaşul Corneliu. Petru
vorbeşte în casa lui Corneliu. Pă-
gânii Îl primesc pe Duhul Sfânt.
1 Iar în Cezareea era un bărbat cu nu-
mele Corneliu, sutaş din cohorta ce se
chema Italica,
2 cucernic şi temător de Dumnezeu,
cu toată casa lui, şi care făcea multe
milostenii poporului şi’ntotdeauna I se
ruga lui Dumnezeu1 .
3 Şi cam pe la ceasul al nouălea din zi
a văzut în vedenie, lămurit, un înger al
lui Dumnezeu, intrând la el şi zicându-
i: „Corneliu!”
4 Iar Corneliu, cătând spre el şi
înfricoşându-se, a zis: „Ce este,
Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciu-
nile şi milosteniile tale s’au suit spre
pomenire înaintea lui Dumnezeu2 .
5 Şi acum, trimite oameni la Ioppe şi
cheamă să vină un anume Simon care
se numeşte Petru.
6 El găzduieşte la un oarecare Simon,
tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.
Acesta îţi va spune ce trebuie să faci”.
7 Şi când îngerul care a vorbit cu el a
plecat, Corneliu i-a chemat pe doi din
slujitorii săi de casă şi pe un ostaş cu-
cernic din cei ce-i erau mai apropiaţi.
8Şi după ce le-a istorisit toate, i-a tri-
mis la Ioppe.
9Iar a doua zi, în timp ce ei mergeau pe
drum şi se apropiau de cetate, Petru s’a
1 Corneliu, centurion din armata romană. El
nu era un prozelit, ci un păgân familiar cu religia
iudaică, în care se implica fără a merge până la
circumcizie.
2 Miresmele jertfelor de alimente şi tămâie ale
Legii Vechi erau deja înlocuite prin rugăciuni şi
fapte bune.
1875
suit în odaia de sus3 , cam pe la ceasul
al şaselea4 , să se roage.
10 Şi a fost că i s’a făcut foame şi voia să
mănânce; dar pe când ei îi pregăteau,
el a căzut în extaz.
11 Şi a văzut cerul deschis şi un lucru
ca o faţă mare de masă coborându-se
legată de patru colţuri şi lăsându-se pe
pământ.
12 În ea erau toate dobitoacele cu pa-
tru picioare şi târâtoarele pământului
şi păsările cerului.
13 Şi glas a fost către el: „Scoală-te, Pe-
tre, înjunghie şi mănâncă!”
14 Iar Petru a zis: „Nicidecum,
Doamne, că niciodată n’am mâncat
ceva spurcat sau necurat5 ”.
15 Şi din nou a fost glas către el, a doua
oară: „Pe cele ce le-a curăţit Dumne-
zeu, tu să nu le numeşti spurcate!”
16 Şi aceasta s’a făcut de trei ori, şi în-
dată lucrul acela s’a ridicat la cer.
17 În timp ce Petru nu se dumerea în-
tru Sine ce ar putea să fie vedenia pe
care o văzuse, iată că bărbaţii trimişi
de Corneliu, întrebând de casa lui Si-
mon, stând la poartă
18 şi strigând, au întrebat dacă Simon
cel numit Petru găzduieşte acolo.
19 Şi’n timp ce Petru era gândindu-se la
vedenie, Duhul i-a zis: „Iată, te caută
trei bărbaţi;
20 scoală-te aşadar, coboară şi mergi
împreună cu ei fără să te îndoieşti de
nimic, fiindcă Eu i-am trimis”.
21 Şi Petru, coborându-se la bărbaţii
trimişi la el de Corneliu, le-a zis: „Iată,
3 = Pe terasa casei, la loc singuratic; pe terasa
unei case palestiniene se afla uneori şi un cort.
4 = Pe la amiază.
5 Restricţiile alimentare impuse de Legea Ve-
che (Lv 11).
FAPTELE APOSTOLILOR 10 1876

eu sunt acela pe care-l căutaţi. Care 31 şi a zis: Corneliu, rugăciunea ta a

este pricina pentru care-aţi venit?” fost ascultată şi milosteniile tale au
22 Iar ei au zis: „Corneliu sutaşul, om
fost pomenite înaintea lui Dumnezeu.
drept şi temător de Dumnezeu şi măr- 32 Aşadar, trimite la Ioppe şi cheamă-
turisit6 de tot neamul Iudeilor, înştiin- l pe Simon cel ce se numeşte Petru; el
ţat a fost de înger sfânt să trimită să te e găzduit în casa lui Simon, tăbăcarul,
cheme acasă la el, ca să audă cuvinte lângă mare.
de la tine”. 33 Deci, îndată eu am trimis la tine; şi

23 Atunci el i-a chemat înlăuntru şi i-a tu ai făcut bine că ai venit. Şi acum, noi
ospătat. Iar a doua zi, sculându-se, a toţi suntem de faţă înaintea lui Dum-
plecat cu ei; iar câţiva din fraţii cei din nezeu, ca să ascultăm toate cele porun-
Ioppe l-au însoţit. cite ţie de Domnul”.
34 Iar Petru, deschizându-şi gura, a
24 Şi’n ziua următoare au intrat în Ce-
zareea. Iar Corneliu îi aştepta; şi-şi zis: „Cu adevărat cunosc că Domnul nu
chemase acasă la el rudeniile şi pe pri- este părtinitor,
etenii cei mai apropiaţi. 35 ci, în orice neam, celui ce se teme de
El şi face dreptate, bineplăcut îi este
25 Şi când a fost să intre Petru, Cor-
neliu l-a întâmpinat şi i s’a închinat 36 cuvântul pe care El l-a trimis fiilor
căzându-i la picioare. lui Israel, binevestind pacea prin Iisus
Hristos. – Acesta este Domn al tuturor
26 Iar Petru l-a ridicat, zicându-i:
–.
„Ridică-te!, şi eu sunt om”.
37 Voi ştiţi cuvântul care a fost în toată
27 Şi, vorbind cu el, a intrat şi a găsit
Iudeea, începând din Galileea, după
pe mulţi adunaţi. botezul pe care l-a propovăduit Ioan,
28 Şi a zis către ei: „Voi ştiţi că unui 38 adică despre Iisus din Nazaret, cum
bărbat iudeu nu-i este îngăduit să se L-a uns pe El Dumnezeu cu Duhul
alipească ori să se apropie de cel de alt Sfânt şi cu putere; despre El, Care
neam; dar mie Dumnezeu mi-a arătat a umblat făcând bine şi vindecând pe
ca pe nici un om să nu-l numesc spur- toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că
cat sau necurat. Dumnezeu era cu El.
29 De aceea, chemat fiind să vin, am 39 Şi noi suntem martori a tot ceea
venit fără’mpotrivire. Deci vă întreb: ce El a făcut, şi în ţara Iudeilor, şi
Pentru care pricină aţi trimis după în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât
mine?” spânzurându-L pe lemn.
30 Corneliu a zis: „Acum patru zile 40 Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat a
eram postind până la ceasul acesta, treia zi şi I-a dat să Se arate,
şi’n casa mea îmi făceam rugăciunea 41 nu la tot poporul, ci nouă, martori-
de ceasul al nouălea; şi iată, un băr- lor mai dinainte rânduiţi de Dumne-
bat în haină strălucitoare a stat în faţa zeu, cei ce am mâncat şi am băut cu El
mea după ce a înviat din morţi.
6 = Vorbit de bine; bucurându-se de recoman- 42 Şi El ne-a poruncit să propovăduim
dări favorabile. poporului şi să mărturisim că El este
FAPTELE APOSTOLILOR 11 1877

Cel rânduit de Dumnezeu să fie jude- 3şi ziceau: „Ai intrat la oameni netăi-
cător al celor vii şi al celor morţi. aţi împrejur şi ai mâncat cu ei. . . ”.
43 Despre aceasta mărturisesc toţi pro- 4 Dar Petru a’nceput şi cu de-a rândul
feţii, că tot cel ce crede întru El, prin le-a povestit, zicând:
numele Lui va primi iertarea păcate- 5 „Eu eram în cetatea Ioppe şi mă
lor”. rugam; şi am văzut în extaz o vede-
44 În timp ce Petru încă grăia cuvintele nie: un lucru ca o faţă mare de masă
acestea, Duhul cel Sfânt S’a pogorât7 coborându-se legată la patru colţuri;
peste toţi cei ce ascultau cuvântul. şi lăsându-se în jos din cer, a venit la
45 Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care mine.
veniseră cu Petru, au rămas uimiţi 6Cătând eu la ea cu luare-aminte, am
că darul Duhului Sfânt s’a revărsat şi văzut dobitoacele cu patru picioare ale
peste păgâni. pământului şi fiarele şi târâtoarele şi
46 Că-i auzeau vorbind în limbi şi
8 păsările cerului.
slăvindu-L pe Dumnezeu. Atunci a 7 Şi-am auzit un glas care-mi zi-
răspuns Petru: cea: Scoală-te, Petre, înjunghie şi mă-
47 „Oare poate cineva opri apa să-i bo- nâncă!
teze pe aceştia care au primit Duhul 8 Dar eu am zis: Nicidecum, Doamne,
Sfânt ca şi noi?” că nimic spurcat sau necurat nu mi-a
48 Şi a poruncit ca ei să fie botezaţi intrat vreodată în gură.
întru numele Domnului Iisus Hristos. 9 Şi glasul mi-a grăit a doua oară din
Atunci l-au rugat să rămână la ei câ- cer: Pe cele ce le-a curăţit Dumnezeu,
teva zile. tu să nu le numeşti spurcate!
10Şi aceasta s’a făcut de trei ori, şi apoi
totul a fost luat din nou la cer.
11 Şi iată că’ndată trei bărbaţi trimişi
11
la mine din Cezareea s’au oprit la casa
Petru încunoştinţează Biserica în care eram noi.
din Ierusalim despre primirea
păgânilor. Biserica din Antiohia, 12 Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei fără
unde credincioşii s’au numit, să mă’ndoiesc de nimic. Şi au mers cu
pentru întâia oară, creştini. mine şi aceşti şase fraţi şi am intrat în
casa bărbatului.
1 Apostolii şi fraţii care erau prin Iu-
deea au auzit că şi păgânii au primit 13 Şi el mi-a povestit cum a văzut înge-
cuvântul lui Dumnezeu. rul stând în casa lui şi zicând: Trimite
la Ioppe şi cheamă-l pe Simon cel nu-
2 Iar când Petru s’a suit la Ierusalim,
mit şi Petru,
credincioşii tăiaţi împrejur se’ndoiau
14 care-ţi va grăi cuvinte prin care te
asupră-i
vei mântui, tu şi toată casa ta.
7 Înţelesul exact: a căzut cu repeziciune, s’a

lăsat năprasnic.
15Şi când am început eu să grăiesc,
8 Cum vorbiseră şi apostolii în ziua Cincizeci- Duhul Sfânt S’a pogorât peste ei, ca şi
mii (FA 2, 4). peste noi la început.
FAPTELE APOSTOLILOR 11 1878

16 Şi mi-am adus aminte de cuvântul îndrumând în Biserică2 şi învăţând

Domnului, că zicea: Ioan a botezat cu mult popor. Şi în Antiohia s’au numit
apă; dar voi veţi fi botezaţi întru Duhul ucenicii, pentru întâia oară, creştini.
Sfânt. 27 În zilele acelea s’au coborât profeţi
3

17 Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi de la Ierusalim în Antiohia.

dar ca şi nouă, lor, care au crezut în Ii- 28 Şi sculându-se unul dintre ei, cu nu-
sus Hristos, cine eram eu să-L opresc mele Agab, a arătat prin Duhul că’n
pe Dumnezeu?” toată lumea va fi foamete mare, care a
18 Auzind acestea, ei s’au liniştit şi au şi fost în zilele lui Claudiu.
slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, 29 Iar ucenicii au hotărât ca fiecare din-
şi păgânilor le-a dat Dumnezeu pocă- tre ei, după putere, să trimită spre aju-
inţa spre Viaţă”. torare fraţilor care locuiau în Iudeea;
19 Acuma, cei ce se împrăştiaseră în 30 ceea ce au şi făcut, trimiţându-le pre-
urma necazului întâmplat pe timpul oţilor4 prin mâna lui Barnaba şi a lui
lui Ştefan au trecut până’n Fenicia şi’n Saul.
Cipru şi’n Antiohia, nimănui grăind 2 Grecescul Ecclesía e tradus în limba ro-

cuvântul decât Iudeilor. mână prin cuvântul Biserică, înţelegându-se

20 Dar erau unii dintre ei,bărbaţi cipri-
oţi şi cireneni care, venind în Antiohia,
grăiau şi către Elini1 , binevestindu-L
pe Domnul Iisus.
21Şi mâna Domnului era cu ei şi mare
era numărul celor ce au crezut şi s’au
întors la Domnul.
22Şi vorba despre ei s’a auzit în ure-
chile Bisericii din Ierusalim şi l-au tri-
mis pe Barnaba până la Antiohia.
23 Acesta, sosind şi văzând harul lui
Dumnezeu, s’a bucurat şi-i îndemna pe
toţi să rămână în Domnul cu inima sta-
tornică.
24 Că era bărbat bun şi plin de Duh
Sfânt şi de credinţă. Şi mulţime multă
I s’a adăugat Domnului.
25 Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să-l
caute pe Saul.
26Şi găsindu-l, l-a adus la Antiohia. Şi
au stat acolo un an întreg, împreună
1 În limbajul Noului Testament sunt numiţi
Elini, prin generalizare, toţi cei netăiaţi împre-
jur, adică păgâni.
prin aceasta comunitatea – universală sau locală
– a creştinilor constituiţi într’o ierarhie harică;
se scrie cu majusculă, spre a nu fi confundată cu
biserica-locaş (de închinare). Constituirea Bise-
ricii din Antiohia este a treia etapă în dezvolta-
rea şi răspândirea creştinismului primar, după
Ierusalim şi Samaria.
3 = Harismatici în Biserica primară. Prin da-
ruri speciale ale Sfântului Duh, ei aveau capa-
citatea de a profetiza, adică de a tâlcui corect
profeţiile Vechiului Testament, de a-i întări şi în-
demna pe cei slabi, de a citi în sufletele oameni-
lor, şi numai în ultimul rând pe aceea de a pro-
feţi, adică de a prezice viitorul, ca în cazul de
faţă. Ca importanţă, Pavel îi situează imediat
după apostoli (1 Co 12, 28).
4 Literal: bătrâni, prezbiteri. Bărbaţi mai în
vârstă decât diaconii, rânduiţi de apostoli în cea
de a doua treaptă harică a Bisericii, după epi-
scopi. Primeau harul prin punerea mâinilor (FA
14, 23) şi îndeplineau funcţii liturgice, pastorale,
didactice şi administrative. Traducerea lui pres-
býteros (bătrân) prin „preot” e un procedeu fi-
lologic absolut normal, echivalarea în limba re-
ceptoare făcându-se în funcţie de conţinutul se-
mantic al cuvântului original, conţinut prin care
o noţiune generală se particularizează. Câteva
exemple mai la îndemână: Acelaşi cuvânt basi-
léus (suveran) e tradus prin „rege” dacă demni-
tarul conduce un regat, dar va fi tradus prin „îm-
părat” din clipa în care acelaşi personaj a primit
coroana unui imperiu. Din momentul sfinţirii,
„apa” devine „aghiasmă”. Un militar poartă de-
FAPTELE APOSTOLILOR 12
12
Uciderea lui Iacob cel Mare. Petru
este închis de Irod şi eliberat de un
înger. Moartea lui Irod Agrippa.
1 Şi în vremea aceea regele Irod1 şi-a
întins mâna să le facă rău unora din
Biserică.
2 Şi l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele
lui Ioan2 .
3 Şi văzând că e pe placul Iudeilor, a
adăugat şi prinderea lui Petru – şi erau
zilele Azimelor3 –
4 pe carele şi prinzându-l, l-a arun-
cat în temniţă, dându-l la patru străji
de câte patru ostaşi ca să-l păzească,
vrând ca după Paşti să-l scoată în faţa
poporului.
5 Aşadar, Petru era păzit în temniţă;
iar de către Biserică se făcea neconte-
nit rugăciune către Dumnezeu pentru
el.
6Dar când Irod era să-l scoată afară, în
noaptea aceea Petru dormea între doi
numirea generică de „ostaş”, dar de îndată ce a
primit unul sau mai multe grade el se va numi
„sergent”, „locotenent”, „colonel” ş.a.m.d., con-
tinuând, totuşi, să rămână „ostaş”. În funcţie
de treapta binecuvântării, aceeaşi „pâine” se va
numi „artos”, „prescură”, „anaforă” sau „cumine-
cătură”, după cum o „casă” sfinţită pentru cult
devine „biserică”. În acelaşi fel, un „bătrân” hi-
rotonit se va numi „preot”, spre deosebire de cei-
lalţi bătrâni care nu au hirotonie.
1 Irod Agrippa I, nepotul lui Irod Antipa. Eve-
nimentele relatate mai jos se petrec între anii 41,
când Irod devine „rege” al Iudeii şi Samariei, şi
44, când moare (vezi v. 23). Istoricul Iosif Flaviu
menţionează că moartea lui Irod a fost neaştep-
tată şi neobişnuită; el a sucombat la numai cinci
zile după ce a simţit dureri în intestine.
2 Iacob, fiul lui Zevedeu şi fratele Evanghelis-
tului Ioan. El e primul apostol care-şi dă viaţa
pentru Hristos, aşa cum o vor face toţi ceilalţi.
3 = Înainte de Paştile Iudeilor.
1879
ostaşi, legat cu două lanţuri, iar în faţa
uşii paznicii păzeau temniţa.
7 Şi iată, un înger al Domnului a venit,
iar în încăpere a strălucit lumină. Şi
lovindu-l pe Petru în coastă, îngerul l-
a trezit, zicând: „Scoală-te repede!” Şi
lanţurile i-au căzut de la mâini.
8 Şi i-a zis îngerul: „Încinge-te şi
încalţă-ţi sandalele!” Şi el a făcut aşa.
Şi i-a zis lui: „Îmbracă-ţi haina şi
urmează-mă!”
9 Şi ieşind, mergea după înger; şi nu
ştia că adevărat este ceea ce s’a făcut
de către înger, ci i se părea că vede ve-
denie.
10 Şi trecând ei de straja întâi şi de a
doua, au ajuns la poarta de fier care
duce în cetate; şi ea li s’a deschis sin-
gură. Şi ieşind, au trecut într’o uliţă,
şi deodată îngerul s’a îndepărtat de la
el.
11 Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis:
„Acum cu adevărat ştiu că Domnul l-a
trimis pe îngerul Său şi m’a scăpat din
mâna lui Irod şi din toate câte aştepta
poporul Iudeilor”.
12 Şi chibzuind el, a venit la casa
Mariei, mama lui Ioan, cel numit şi
Marcu4 , unde mulţi erau adunaţi şi se
rugau.
13 Şi bătând Petru la uşa de la poartă,
o slujnică cu numele Roda s’a dus să
asculte.
14 Şi cunoscând ea vocea lui Petru, de
bucurie n’a deschis uşa, ci a alergat în-
lăuntru şi a spus că Petru stă în faţa
porţii.
15 Iar ei au zis: „Ai înnebunit. . . ”. Dar
ea stăruia că aşa este. Iar ei ziceau: „E
4 Marcu, văr al lui Barnaba, viitor însoţitor
al Apostolului Pavel şi autor al celei de a doua
Evanghelii (vezi nota de la Mc 14, 52).
FAPTELE APOSTOLILOR 13
îngerul lui. . . ”5 .
16 Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi
deschizându-i, l-au văzut şi au rămas
uimiţi.
17 Şi făcându-le semn cu mâna să tacă,
le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el
din temniţă. Şi a zis: „Spuneţi acestea
lui Iacob6 şi fraţilor! Şi ieşind, s’a dus
în alt loc”.
18 Şi dacă s’a făcut ziuă, nu mică a fost
tulburarea între ostaşi: „Oare ce s’a fă-
cut Petru?. . . ”.
19 Şi cerându-l Irod şi negăsindu-l,
după ce i-a cercetat pe străjeri a porun-
cit să fie ucişi. Şi el, coborând din Iu-
deea la Cezareea, a rămas acolo.
20 Şi Irod era mânios pe locuitorii din
Tir şi din Sidon. Dar ei într’un singur
cuget au venit la el; şi înduplecându-
l pe Blast, care era cămăraşul regelui,
cereau pace; că ţara lor se hrănea din
aceea a regelui7 .
21 Şi într’o anume zi, mai dinainte rân-
duită, îmbrăcându-se Irod în vestmânt
regesc şi şezând în tribună, le vorbea;
22 iar poporul striga: „Glas dumneze-
iesc este acesta, nu omenesc!. . . ”8 .
23 Şi îndată îngerul Domnului l-a lo-
vit, pentru că nu lui Dumnezeu I-a dat
5 Referinţă la îngerul personal păzitor (vezi
Mt 18, 10) sau slujitor al omului (vezi Evr 1, 14);
credinţa populară îi atribuia uneori şi ipostaze
de dublură, prezumţie explicabilă aici prin sta-
rea de uimire.
6 Iacob, supranumit „fratele Domnului” (Ga 1,
19); cel care a deţinut şi calitatea de episcop, con-
ducând, până la moarte, Biserica din Ierusalim.
7 Tirul şi Sidonul, oraşe maritime, importau
alimente din ţările agricole vecine ale Palestinei.
Conflictul dintre ele şi Irod era, fără’ndoială, de
natură economică.
8 Aclamaţii linguşitoare, menite să potolească
mânia regelui; făceau parte din protocolul apo-
teozei imperiale. Irod acceptă zeificarea şi e pe-
depsit.
1880
slavă. Şi mâncându-l viermii, şi-a dat
sufletul.
24 Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea
şi se înmulţea.
25 Iar Barnaba şi Saul, după ce şi-au
îndeplinit slujba, s’au întors de la Ie-
rusalim la Antiohia, luându-l cu ei şi
pe Ioan, cel numit Marcu.
13
Saul şi Barnaba, în cea dintâi călă-
torie misionară, propovăduiesc în
Cipru şi în Antiohia Pisidiei.
1 Şi erau în Biserica din Antiohia pro-
feţi şi învăţători: Barnaba şi Simeon,
ce se numea Niger, Luciu Cireneul,
Manain, cel care fusese crescut împre-
ună cu Irod tetrarhul, şi Saul.
2 Şi pe când slujeau Domnului şi pos-
teau, Duhul Sfânt a zis: „Osebiţi-Mi pe
Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la
care i-am chemat”.
3 Atunci, postind şi rugându-se, şi-au
pus mâinile peste ei1 şi i-au lăsat să
plece.
4 Astfel că ei, trimişi de Duhul Sfânt,
au coborât la Seleucia şi de acolo au
plecat cu corabia la Cipru2 .
5 Şi ajungând în Salamina, au vestit
cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile
Iudeilor. Şi-l aveau şi pe Ioan3 ca sluji-
1 În cazul de faţă, punerea mâinilor nu are
aceeaşi semnificaţie şi acelaşi conţinut ca în 6,
6 şi 14, 23, adică nu e o hirotonie, ci doar gestul
solemn prin care celor doi li se dă binecuvânta-
rea de a pleca în misiune.
2 Cipru e ţara de baştină a lui Barnaba (FA 4,
36).
3 În Noul Testament, Ioan Marcu e numit, cir-
cumstanţial, când cu amândouă numele, când
cu numai unul din ele, dar e una şi aceeaşi per-
soană.
FAPTELE APOSTOLILOR 13 1881

tor. Antiohia Pisidiei5 ; şi intrând în sina-

6 Şi străbătând toată insula până la Pa- gogă într’o zi de sâmbătă, s’au aşezat.
fos, au găsit pe un oarecare bărbat iu- 15 Şi după citirea legii şi a profeţi-
deu, vrăjitor, profet mincinos, al cărui lor, mai-marii sinagogii au trimis la
nume era Bariisus, ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi
7 care era împreună cu proconsu- vreun cuvânt de mângâiere către po-
lul Sergius Paulus, bărbat înţelept. por, vorbiţi!
Acesta, chemându-i la sine pe Barnaba 16 Şi ridicându-se Pavel şi făcându-le
şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui semn cu mâna, a zis: „Bărbaţi israe-
Dumnezeu. liţi şi voi, cei temători de Dumnezeu6 ,
8 Dar le stătea împotrivă Elimas vră- ascultaţi:
jitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele 17 Dumnezeul acestui popor al lui
lui –, căutând să-l întoarcă pe procon- Israel i-a ales pe părinţii noştri, şi pe
sul de la credinţă. popor l-a înălţat când era străin pe
9 Dar Saul – care se numeşte şi Pa- pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a
vel4 –, plin fiind de Duh Sfânt, s’a uitat scos de acolo.
ţintă la el 18 Şi vreme ca de patruzeci de ani i-a
7
10 şi a zis: „O, tu cel plin de toată vicle- hrănit în pustie.
nia şi de toată înşelăciunea, fiu al dia- 19 Şi nimicind şapte neamuri în ţara
volului, vrăjmaş a toată dreptatea, n’ai Canaanului, pământul acela l-a dat lor
să încetezi a strâmba căile Domnului spre moştenire.
cele drepte?
20 Şi după acestea, ca la patru sute
11 Şi acum, iată mâna Domnului este
cincizeci de ani, le-a dat judecători,
asupră-ţi şi vei fi orb şi soarele nu-l vei până la Samuel profetul.
mai vedea până la o vreme!” Şi îndată
a căzut peste el pâclă şi întuneric; şi 21 Şi după aceea au cerut rege şi Dum-
dibuind împrejur, căuta pe cineva să-l nezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş,
ducă de mână. bărbat din seminţia lui Veniamin, timp
de patruzeci de ani.
12 Atunci proconsulul, văzând ce se fă-
cuse, a crezut, foarte mirat de învăţă- 22 Şi înlăturându-l, le-a ridicat rege pe
tura Domnului. David, despre care a zis, mărturisind:
13Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pa- 5 Pisidia, regiune muntoasă în Asia Mică.
vel şi cei împreună cu el au venit la 6 Pavel are două categorii de ascultători: evrei

Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu- prin naştere, pe de-o parte, şi „temători de Dum-
se de ei, s’a întors la Ierusalim. nezeu”, asemenea lui Corneliu sutaşul (FA 10,
2), pe de alta.
14 Iar ei, trecând de Perga, au ajuns la 7 În manuscrisele greceşti există şi o variantă

(adoptată de unii traducători români şi occiden-

4 De îndată ce Saul (Savlos) îşi începe con-
tactele misionare cu mediile greco-romane, Luca
preferă să-i pronunţe numele prin coresponden-
tul său grecesc, devenit apoi latin (Pavlos, Pau-
lus). Grafia şi pronunţia românescului Pavel de-
rivă din greacă.
tali): „le-a răbdat năravurile”. Aceasta, dato-
rită apropierii grafice dintre două cuvinte: tropo-
foréo = a suporta comportamentul cuiva, şi trofo-
foréo = a hrăni. Opţiunea de faţă e determinată
de context: hrănirea în pustie face parte din se-
ria binefacerilor lui Dumnezeu faţă de Israel.
FAPTELE APOSTOLILOR 13
Aflatu-l-am pe David al lui Iesei, băr-
bat după inima Mea, care va face toate
voile Mele.
23 Din urmaşii acestuia i-a adus Dum-
nezeu lui Israel un Mântuitor, potrivit
făgăduinţei, pe Iisus.
24 Încă înaintea venirii Lui, Ioan propo-
văduise botezul pocăinţei la tot poporul
lui Israel.
25 Iar pe când Ioan îşi împlinea călăto-
ria8 , zicea: Eu nu sunt ce credeţi voi
că sunt. Dar iată, vine după mine Cel
căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg
încălţămintea picioarelor!
26 Bărbaţi fraţi, fii din neamul lui
Avraam şi cei dintre voi temători de
Dumnezeu, către voi a fost trimis cu-
vântul acestei mântuiri9 .
27 Pentru că cei ce locuiesc în Ierusa-
lim şi mai-marii lor, necunoscându-L şi
osândindu-L, au plinit glasurile profe-
ţilor ce se citesc în fiecare sâmbătă.
28 Şi fără să fi găsit în El nici o vină
vrednică de moarte, i-au cerut lui Pilat
să-L omoare.
29 Iar când au săvârşit toate cele scrise
despre El, L-au coborât de pe cruce şi
L-au pus în mormânt.
30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
31 Timp de mai multe zile El li S’a ară-
tat celor care împreună cu El s’au suit
din Galileea la Ierusalim şi care acum
sunt martorii Lui către popor.
32 Şi noi vă binevestim făgăduinţa fă-
cută părinţilor,
33 că pe aceasta Dumnezeu ne-a plinit-
o nouă, copiii lor, înviindu-L pe Iisus;
8 Literal: alergarea. Spre sfârşitul misiunii
sale.
9 Strategie oratorică, prin care Pavel le acordă
Evreilor din diaspora un ascendent moral faţă de
cei din Ierusalim, cu scopul de a-i capta.
1882
aşa cum este scris şi în psalmul al doi-
lea: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am
născut.
34 Şi că L-a înviat din morţi şi că El
nu Se va mai întoarce la stricăciune,
a spus-o astfel: Vă voi da vouă pe cele
sfinte şi vrednice de crezare ale lui Da-
vid10 .
35 De aceea,
şi în alt loc zice: Pe Sfântul
Tău nu-L vei lăsa să vadă stricăciune.
36Pentru că David, după ce în vremea
sa i-a slujit voii lui Dumnezeu, a ador-
mit şi li s’a adăugat părinţilor săi şi a
văzut stricăciune;
37dar Acela pe Care Dumnezeu L-a în-
viat n’a văzut stricăciune.
38Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbaţi
fraţi, că prin Acesta vi se vesteşte vouă
iertarea păcatelor
39 şi că’ntru El oricine crede este în-
dreptăţit de către toate câte n’aţi putut
voi să fiţi îndreptăţiţi în legea lui Mo-
ise11 .
40 Deci luaţi aminte să nu vină peste
voi ceea ce s’a zis în profeţi:
41 Vedeţi, voi, cei ce dispreţuiţi, şi
minunaţi-vă şi pieriţi, că Eu în zilele
voastre lucrez un lucru pe care nu-l
veţi crede dacă vi-l va spune cineva”.
42Şi ieşind ei din sinagoga Iudeilor, pă-
gânii îi rugau ca aceste cuvinte să li se
grăiască lor în sâmbăta viitoare.
43 După ce s’a terminat adunarea,
mulţi dintre Iudei şi dintre prozeliţii
cucernici au mers după Pavel şi după
10 Citat liber din Is 55, 3. Făgăduinţele date de
Dumnezeu lui David vor fi transferate urmaşilor
lui şi se vor plini prin învierea lui Iisus Hristos.
11 A fi (cineva) îndreptăţit: a i se oferi elemen-
tele prin care el să fie socotit drept înaintea lui
Dumnezeu; apt pentru mântuire. Termen fun-
damental în teologia paulină.
FAPTELE APOSTOLILOR 14
Barnaba, care le vorbeau şi-i îndem-
nau să stăruie în harul lui Dumnezeu.
44 Iar în sâmbăta următoare, aproape
toată cetatea s’a adunat să audă cu-
vântul lui Dumnezeu.
45 Dar Iudeii, văzând mulţimile, s’au
umplut de invidie şi vorbeau împotriva
celor spuse de Pavel, încontrându-se şi
defăimând.
46 Iar Pavel şi Barnaba le-au zis cu în-
drăznire: „Vouă trebuia să vi se grăi-
ască mai întâi cuvântul lui Dumnezeu,
dar de vreme ce îl lepădaţi şi vă jude-
caţi pe voi înşivă nevrednici de viaţa
veşnică, iată, ne îndreptăm către pă-
gâni.
47 Fiindcă aşa ne-a poruncit nouă Dom-
nul: Te-am pus spre lumină neamuri-
lor12 , ca să fii Tu spre mântuire până
la marginea pământului”.
48 Iar neamurile, auzind, se bucurau şi
slăveau cuvântul lui Dumnezeu; şi câţi
erau rânduiţi spre viaţă veşnică13 au
crezut;
49 iar cuvântul Domnului se răspândea
prin tot ţinutul.
50 Dar Iudeii au întărâtat pe femeile
cucernice şi de cinste şi pe fruntaşii ce-
tăţii şi au ridicat prigoană împotriva
lui Pavel şi a lui Barnaba şi i-au scos
din hotarele lor.
51 Iar ei, scuturându-şi asupra lor pra-
ful de pe picioare, au venit la Iconiu;
12 Grecescul éthne îi desemnează pe neiudei, pe
cei netăiaţi împrejur. În funcţie de context, el
e tradus când prin „păgâni” (vezi versetele 42,
46), când prin „neamuri”, dar însemnând acelaşi
lucru. Cuvântul are însă şi un înţeles general:
limbi, etnii, naţii, popoare, neamuri (ale pămân-
tului), ca în Mt 25,32.
13 Cei ale căror nume sunt scrise în „Cartea
Vieţii”. Expresie folosită în Noul Testament cu
înţelesul că viaţa veşnică este un dar al lui Dum-
nezeu şi se dobândeşte prin Iisus Hristos.
1883
52şi ucenicii se umpleau de bucurie şi
de Duh Sfânt.
14
Pavel şi Barnaba propovăduiesc în
Iconiu, Listra, Derbe şi se întorc la
Antiohia.
1 Şi a fost că în Iconiu ei au intrat îm-
preună în sinagoga Iudeilor şi în aşa
fel au vorbit, încât o mare mulţime din
Iudei şi din Elini au crezut.
2 Dar Iudeii care n’au crezut au răs-
culat sufletele păgânilor şi le-au înrăit
împotriva fraţilor.
3Aşadar, ei au stat acolo multă vreme,
cu îndrăznire grăind întru Domnul,
Cel ce pentru cuvântul harului Său dă-
dea mărturie făcând semne şi minuni
prin mâinile lor.
4 Şi mulţimea din cetate s’a dezbinat;
şi unii ţineau cu Iudeii, iar alţii ţineau
cu apostolii.
5 Iar când păgânii şi Iudeii, împreună
cu mai-marii lor, s’au pornit să-i ocă-
rască şi să-i ucidă cu pietre,
6 ei şi-au dat seama şi au fugit în ce-
tăţile Licaoniei, la Listra şi Derbe şi’n
ţinutul dimprejur;
7 şi binevesteau acolo.
8 Şi în Listra era şezând jos un om
neputincios de picioare, fiind olog din
pântecele maicii sale şi care nu um-
blase niciodată.
9 El îl asculta
pe Pavel când vorbea. Iar
acesta, cătând spre el şi văzând că are
credinţă să fie vindecat,
10 a zis cu glas puternic: „Ridică-te
drept pe picioarele tale!” Şi el a sărit
şi a umblat.
FAPTELE APOSTOLILOR 15
11 Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse
Pavel, şi-au ridicat glasul în limba li-
caonă1 , zicând: „Zeii, luând chip de oa-
meni, s’au coborât la noi. . . ”.
12 Şi pe Barnaba îl numeau Zeus; iar
pe Pavel, Hermes, fiindcă el era purtă-
torul cuvântului2 .
13 Iar preotul lui Zeus, al cărui templu
era în faţa cetăţii, a adus la porţi ta-
uri şi cununi şi împreună cu mulţimile
voia să le aducă jertfă.
14 Şi auzind apostolii Barnaba şi Pa-
vel, şi-au rupt veşmintele şi au sărit în
mulţime, strigând
15 şi zicând: „Bărbaţilor, de ce faceţi
asta?. . . Şi noi suntem oameni tot atât
de pătimitori ca şi voi3 , care însă vă bi-
nevestim vouă ca de la deşertăciunile
acestea să vă întoarceţi către Dum-
nezeul Cel-Viu, Care a făcut cerul şi
pământul, marea şi toate cele ce sunt
într’însele
16 şi Care’n veacurile trecute a lăsat ca
toate neamurile să meargă’n căile lor,
17 deşi El pe Sine nu S’a lăsat ne-
mărturisit, făcându-vă bine, dându-
vă din cer ploi şi timpuri roditoare,
umplându-vă inimile de hrană şi de bu-
curie”.
18 Şi acestea zicând, de-abia au potolit
mulţimile să nu le aducă jertfă.
19 Dar de la Antiohia şi de la Iconiu
au venit Iudei care, înduplecând mul-
1 Limba obişnuită a localnicilor. Altfel, limba
oficială era latina, în timp ce cărturarii şi oame-
nii de afaceri foloseau greaca.
2 Hermes era zeul elocinţei şi purtătorul de
cuvânt al zeilor. Mărturie că Pavel impunea prin
marele său talent oratoric. De notat că localni-
cii vor fi păstrat în memorie mitul potrivit căruia
Zeus şi Hermes, sub înfăţişare omenească, i-au
vizitat pe Baucis şi Filimon şi le-au răsplătit os-
pitalitatea.
3 = De aceeaşi natură.
1884
ţimile, l-au lovit pe Pavel cu pietre; şi
l-au târât afară din cetate, crezând că
a murit.
20 Dar înconjurându-l ucenicii, el s’a
sculat şi a intrat în cetate. Şi a doua
zi s’a dus cu Barnaba la Derbe.
21 Şi binevestind ei în cetatea aceea şi
făcând ucenici mulţi, s’au înapoiat la
Listra, la Iconiu şi la Antiohia,
22 întărind sufletele ucenicilor şi
îndemnându-i să stăruie în credinţă,
că „prin multe necazuri trebuie să
intrăm în împărăţia lui Dumnezeu”.
23 Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare Bi-
serică4 , rugându-se cu postiri, i-au în-
credinţat Domnului în Care crezuseră.
24 Şi străbătând Pisidia, au venit în
Pamfilia.
25 Şi după ce au grăit cuvântul Domnu-
lui în Perga, au coborât la Atalia.
26 Şi de acolo au mers cu corabia spre
Antiohia, de unde fuseseră ei încredin-
ţaţi harului lui Dumnezeu spre lucra-
rea pe care-au împlinit-o.
27 Şi venind şi adunând Biserica, au
vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că
El le-a deschis păgânilor uşa credinţei.
28 Şi nu puţină vreme au rămas acolo
cu ucenicii.
15
Sinodul de la Ierusalim. Scrisoa-
rea apostolilor către Biserica din
4 Din text reiese că: Pavel şi Barnaba au înte-
meiat Biserici locale; preoţii acestora nu au fost
aleşi de popor, ci desemnaţi direct de cei doi apos-
toli şi hirotoniţi prin punerea mâinilor (vezi şi
Tit 1, 5). Grecescul heirotonéo înseamnă a alege
pe cineva prin ridicare de mâini (când e vorba
de mulţime) sau prin punerea mâinilor (când e
vorba de un singur oficiant sau de câţiva).
FAPTELE APOSTOLILOR 15 1885

Antiohia. Despărţindu-se de Bar- 8 Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte ini-

naba, Pavel şi-l alătură pe Sila în mile, le-a dat mărturie dându-le pe Du-
cea de a doua călătorie misionară. hul Sfânt aşa ca şi nouă;
1 Şi unii, coborându-se din Iudeea, în- 9 şi curăţindu-le inimile prin credinţă,
văţau pe fraţi că: „Dacă nu vă tăiaţi între ei şi noi n’a făcut nici o deosebire.
împrejur, după predania lui Moise, nu 10 Aşadar, de ce-L ispitiţi voi acum pe
vă puteţi mântui”. Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe gruma-
2 Şi după ce nu puţină împotrivire şi zul ucenicilor un jug pe care nici părin-
gâlceavă au făcut ei asupra lui Pavel şi ţii noştri şi nici noi n’am fost în stare
Barnaba, au rânduit ca Pavel şi Bar- să-l purtăm?
naba şi alţi câţiva dintre ei să se suie 11 Credem însă că prin harul Domnului
la apostolii şi la preoţii din Ierusalim nostru Iisus Hristos ne vom mântui în
pentru această întrebare. acelaşi chip ca şi ei”.
3 Aşadar, trimişi fiind ei de Biserică, au 12 Şi a tăcut toată mulţimea şi-i asculta
trecut prin Fenicia şi prin Samaria, is- pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau
torisind despre revenirea păgânilor; şi câte semne şi minuni a făcut Dumne-
mare bucurie le făceau tuturor fraţilor. zeu prin ei între neamuri.
4 Şi sosind ei la Ierusalim, au fost pri- 13 Şi după ce au tăcut ei, a răspuns Ia-
miţi de Biserică şi de apostoli şi de pre- cob, zicând: „Bărbaţi fraţi, ascultaţi-
oţi şi au vestit câte a făcut Dumnezeu mă!:
cu ei. 2
14 Simeon a istorisit cum Dumnezeu
5 Dar unii din eresul fariseilor care de- încă de la’nceput S’a îngrijit să ia din-
veniseră credincioşi s’au ridicat zicând tre neamuri un popor pentru numele
că pe aceia trebuie să-i taie’mprejur şi Său.
să le poruncească a păzi Legea lui Mo- 15 Şi cu aceasta se potrivesc cuvintele
ise. profeţilor, precum este scris:
6 Drept aceea, apostolii şi preoţii s’au 16 După acestea Mă voi întoarce şi din
adunat să cerceteze această pricină1 . nou voi clădi cortul cel căzut al lui Da-
7 Şi multă cercetare făcându-se, s’a ri- vid, şi pe cele dărâmate ale lui din nou
dicat Petru şi le-a zis: „Bărbaţi fraţi, le voi clădi şi pe el îl voi îndrepta,
voi ştiţi că din primele zile Dumnezeu 17 ca să-L caute pe Domnul ceilalţi oa-
m’a ales între voi, ca prin gura mea să meni şi toate neamurile asupra cărora
audă neamurile cuvântul Evangheliei s’a chemat numele Meu, zice Domnul
şi să creadă. Cel ce a făcut acestea.
1 Adunare consemnată în istoria bisericească 18 Din veac Îi sunt cunoscute lui Dum-
drept Sinodul Apostolic de la Ierusalim, defini- nezeu toate lucrurile Lui.
toriu pentru modul sobornicesc în care Biserica
19 De aceea eu socotesc să nu-i tulbu-
îşi rezolvă problemele importante. În fond, adu-
narea fusese convocată pentru a discuta şi hotărî răm pe cei ce dintre păgâni se întorc la
asupra viitorului însuşi al Bisericii. În disputa Dumnezeu,
dintre iudaizanţi şi liberali, Sinodul s’a pronun-
ţat în favoarea celor din urmă, dar într’o formulă 2 Altă formă a lui Simon, primul nume al lui

foarte delicată şi elastică (vezi mai departe). Petru.

FAPTELE APOSTOLILOR 15 1886

20 ci să le scriem să se ferească de în- 30Fiind ei aşadar cu calea deschisă, au

tinările idolilor3 şi de desfrâu şi de su- coborât la Antiohia; şi adunând mulţi-
grumate4 şi de sânge. mea, au dat scrisoarea.
21 Căci Moise îşi are din timpuri vechi 31 Şi citind-o aceia, s’au bucurat de
propovăduitorii săi în toate cetăţile şi mângâiere5 .
este citit în sinagogi în fiecare sâm-
32 Iar Iuda şi Sila, fiind şi ei profeţi,
bătă”.
prin multe cuvântări i-au mângâiat pe
22 Atunci apostolii şi preoţii, cu toată fraţi şi i-au întărit.
Biserica, au hotărât să aleagă bărbaţi
dintre ei şi să-i trimită în Antiohia cu 33 Şi rămânând ei acolo câtăva vreme,
Pavel şi cu Barnaba: pe Iuda, cel nu- cu pace le-au dat fraţii cale deschisă că-
mit Barsaba şi pe Sila, bărbaţi cu vază tre cei ce i-au trimis.
între fraţi, 34 Dar Sila s’a hotărât să rămână cu ei;

23 prin mâinile lor scriind acestea: şi Iuda a plecat singur la Ierusalim.

„Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor 35 Iar Pavel şi Barnaba stăteau în Anti-
care sunt dintre neamuri în Antiohia ohia, împreună cu mulţi alţii, învăţând
şi în Siria şi în Cilicia, salutare! şi binevestind cuvântul Domnului.
24 Deoarece am auzit că unii dintre noi,
36 Şi, după câteva zile, Pavel a zis că-
fără să fi avut porunca noastră, au ve- tre Barnaba: „Hai să ne întoarcem şi
nit şi v’au tulburat cu vorbele lor şi v’au să cercetăm cum se află fraţii noştri în
răvăşit sufletele, zicând că voi trebuie toate cetăţile în care noi am vestit cu-
să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea, vântul Domnului!”
25 noi într’un singur gând am hotărât
37 Iar Barnaba voia să-l ia cu ei şi pe
să trimitem la voi bărbaţi aleşi, împre-
Ioan cel numit Marcu,
ună cu iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
38 dar Pavel cerea să nu-l ia cu ei, fi-
26 oameni care şi-au pus viaţa pentru
indcă acela încă din Pamfilia se despăr-
numele Domnului nostru Iisus Hris-
ţise de dânşii şi nu venise alături de ei
tos.
la lucru.
27 Drept aceea, i-am trimis pe Iuda şi
pe Sila, care prin cuvânt vă vor vesti şi 39 Deci s’a iscat neînţelegere între ei,
ei aceleaşi lucruri. aşa încât s’au despărţit unul de altul;
şi Barnaba, luându-l pe Marcu, a ple-
28 Aceasta, pentru că Duhul Sfânt şi
cat cu corabia la Cipru;
noi am hotărât asupră-vă să nu vi se
pună nici o altă povară pe deasupra ce- 40 iar Pavel şi l-a ales pe Sila şi a plecat,
lor ce sunt de neapărată trebuinţă: încredinţat fiind de către fraţi harului
Domnului.
29 Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi
de sânge şi de sugrumate şi de desfrâu; 41 Şi străbătea Siria şi Cilicia, întărind
de vă veţi păzi de ele, bine veţi face. Bisericile.
Fiţi sănătoşi!”
5 Păgânii respiră uşuraţi că obligativitatea
3 Carnea animalelor jertfite idolilor. Legii iudaice (circumcizia) a fost eliminată din
4 Carne de animale sugrumate. procedura trecerii lor la creştinism
FAPTELE APOSTOLILOR 16 1887

16 Şi lui Pavel i s’a arătat noaptea o

9
vedenie. Un bărbat macedonean stă-
Timotei împreună cu Pavel şi Sila. tea înainte-i şi-l ruga, zicând: „Treci în
Vedenia lui Pavel asupra unui om Macedonia şi ajută-ne!”
din Macedonia. Convertirea Li- 10 Şi de cum a văzut el această vede-
diei. Pavel şi Sila întemniţaţi la Fi- nie, noi4 am căutat să plecăm îndată
lipi. în Macedonia, înţelegând că Dumne-
1 Şi a sosit la Derbe şi la Listra. Şi iată zeu ne cheamă să le binevestim.
era acolo un ucenic cu numele Timotei, 11 Pornind noi deci de la Troa, am mers
fiul unei femei iudee credincioase, dar de-a dreptul la Samotracia, iar a doua
al cărui tată era elin, zi la Neapoli5 ,
2 care avea bune mărturii de la fraţii 12 şi de acolo la Filipi, care este cea din-
din Listra şi din Iconiu. tâi cetate a acestei părţi a Macedoniei,
6
3 Pavel a voit ca acesta să vină cu el; şi colonie . Iar în această cetate am ră-
şi luându-l, l-a tăiat împrejur, din pri- mas câteva zile.
cina Iudeilor care erau în acele locuri; 13 Şi în ziua sâmbetei am ieşit în afara
că toţi ştiau că tatăl lui era elin1 . porţii, lângă râu, unde am presupus că
7
4 Şi când treceau ei prin cetăţi, le învă- se fac rugăciuni ; şi, şezând, le grăiam
ţau să păzească hotărârile rânduite de femeilor care se adunaseră.
apostolii şi de preoţii din Ierusalim. 14 Şi o femeie cu numele Lidia, vân-
5 Aşadar, Bisericile se întăreau în cre- zătoare de porfiră din cetatea Tiatire-
dinţă şi sporeau cu numărul în fiecare lor, cinstitoare de Dumnezeu, asculta.
zi. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima
6 Şi ei au străbătut Frigia şi ţinutul să ia aminte la cele grăite de Pavel.
Galatiei, fiind opriţi de Duhul Sfânt să 15 Iar după ce s’a botezat, şi ea şi casa
grăiască în Asia2 cuvântul. ei, ne-a rugat, zicând: „Dacă voi m’aţi
7 Când însă au venit în Misia, încercau socotit că-I sunt credincioasă Domnu-
să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Ii- lui, intraţi în casa mea şi rămâneţi”. Şi
sus nu i-a lăsat. ne-a silit.
8 Şi trecând prin Misia, au coborât la Asiei Mici, la cca. 15 km de Troia cea veche.
4 Aici (16, 10-17) autorul schimbă brusc regis-
Troa3 .
trul istorisirii, implicându-se în persoana întâi
1 Deşi Pavel nu-i acordă circumciziei nici o va- plural, ca participant la evenimente, aşa cum o
loare, devine concesiv în cazul lui Timotei, pe va mai face în 20, 5; 21, 17; 27, 1; 28, 16. Ca fost
care Iudeii l-ar fi putut învinui de apostazie dacă, însoţitor al lui Pavel, Luca îşi va fi folosit, desi-
născut din mamă evreică, ar fi rămas necircum- gur, însemnările sale de drum, uneori transcrise
cis. Actul face parte din strategia misionară a direct.
Apostolului; Timotei e rânduit să predice printre 5 Neapolis, oraş din sudul Macedoniei, pe locul

Evrei, va deveni ucenicul apropiat al lui Pavel şi
primul episcop al Efesului.
2 Prin Asia se înţelege doar provincia romană
cu acest nume, a cărei capitală era Efesul. Pa-
vel va merge acolo ceva mai târziu şi va întemeia
una din cele mai puternice Biserici.
3 Troa, port maritim pe coasta de nord-vest a
căruia se află astăzi Kavalla.
6 Colonie romană, Filipi era un oraş latinizat,
a cărui administraţie o imita pe aceea a capitalei
imperiului.
7 Evreii din Filipi nu aveau sinagogă în cetate,
ci se rugau afară, lângă apă, unde-şi făceau şi
spălările rituale.
FAPTELE APOSTOLILOR 16 1888

16 Şi a fost că’n timp ce ne duceam la ru- 25 Dar spre miezul nopţii, Pavel şi Sila
găciune, ne-a întâmpinat o slujnică tâ- se rugau şi-I cântau laude lui Dumne-
nără care avea duh pitonicesc8 şi care zeu; iar cei înlănţuiţi îi ascultau.
le aducea stăpânilor ei mult câştig prin 26 Şi deodată s’a făcut cutremur mare,
ghicit. încât temeliile temniţei s’au zguduit şi
17 Aceasta, ţinându-se după Pavel şi îndată toate uşile s’au deschis şi legă-
după noi, striga, zicând: „Aceşti oa- turile tuturor s’au dezlegat.
meni sunt robi ai Dumnezeului-Celui- 27 Şi când s’a deşteptat temnicerul şi a
Preaînalt, care vă vestesc vouă calea văzut uşile temniţei deschise, şi-a scos
mântuirii. . . ”. sabia şi voia să se omoare, crezând că
18 Şi pe aceasta a făcut-o timp de multe cei legaţi au fugit.
zile. Iar Pavel, supărându-se, s’a întors 28 Dar Pavel a strigat cu glas mare, zi-
şi i-a zis duhului: „În numele lui Iisus când: „Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi
Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea!” Şi suntem aici!”
chiar în ceasul acela a ieşit.
29 Iar acela a cerut lumină şi s’a repe-
19 Şi stăpânii ei, văzând că li s’a dus nă-
zit înlăuntru şi, tremurând, a căzut în
dejdea câştigului, au pus mâna pe Pa- faţa lui Pavel şi a lui Sila;
vel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă îna-
30 şi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domni-
intea dregătorilor.
lor, ce trebuie să fac eu ca să mă mân-
20 Şi ducându-i la judecători, au zis:
tuiesc?”
„Aceşti oameni, care sunt iudei, ne tul-
31 Iar ei au zis: „Crede în Domnul Iisus
bură cetatea
şi te vei mântui, tu şi casa ta”.
21 şi vestesc obiceiuri pe care nouă, ro-
mani fiind, nu ne este îngăduit să le 32 Şi i-au grăit cuvântul Domnului, şi
primim şi nici să le facem”9 . tuturor celor din casa lui.
33 Şi luându-i într’acel ceas al nopţii,
22 Şi împotriva lor s’a ridicat şi mul-
ţimea. Şi judecătorii, rupându-le hai- le-a spălat rănile şi s’a botezat îndată,
nele, au poruncit să-i bată cu vergi. el şi toţi ai lui.
23 Şi după ce le-au dat multe lovituri, 34 Apoi i-a dus în casă şi a pus masa şi
i-au aruncat în temniţă, poruncindu-i s’a veselit cu toată casa, pentru aceea
temnicerului să-i păzească cu grijă. că au crezut în Dumnezeu.
35 Şi dacă s’a făcut ziuă, judecătorii i-
24 Acesta, primind o asemenea po-
10
runcă, i-a vârât în temniţa cea mai din- au trimis pe lictori , zicând: „Dă dru-
lăuntru şi le-a strâns picioarele’n bu- mul oamenilor acelora!”
tuci. 36 Iar temnicerul i-a spus lui Pavel
8 = Facultatea de a ghici. „Duh pitonicesc”, de
aceste cuvinte, cum că judecătorii au
trimis să fie lăsaţi liberi; „acum deci ie-
la şarpele Python şi preoteasa-prezicătoare Py-
thia din oracolul de la Delfi, patronat de Apollo. şiţi şi mergeţi în pace”.
9 Evreii erau liberi să-şi practice propria lor

religie, dar nu aveau voie să-i convertească pe 10 Literal: purtători de vergi. Poliţişti romani

Romani. Evident, acuzatorii nu fac nici o deo- care, mai ales la paradă, purtau câte o secure cu
sebire între Iudei şi creştini. coada îmbrăcată într’un buchet de nuiele.
FAPTELE APOSTOLILOR 17 1889

37 Dar Pavel a zis către ei: „După ce că 4Şi unii dintre ei au crezut şi au tre-
fără judecată ne-au bătut în piaţă, pe cut de partea lui Pavel şi a lui Sila, şi
noi, care suntem cetăţeni romani11 , şi mare mulţime de Elini evlavioşi2 şi nu
ne-au aruncat în temniţă, acum ne scot puţine dintre femeile de frunte.
afară pe ascuns? Ei bine, nu!, ci să vină Dar Iudeii, umplându-se de invidie şi
5
ei înşişi să ne scoată!” luând cu ei câţiva oameni răi din cei de
38 Şi lictorii le-au spus judecătorilor rând, au adunat gloată şi tulburau ce-
aceste cuvinte. Şi auzind că sunt ce- tatea; şi ducându-se la casa lui Iason,
tăţeni romani, judecătorii s’au temut. căutau să-i scoată afară înaintea popo-
39 Şi venind acolo, i-au liniştit; şi rului.
scoţându-i afară, îi rugau să plece din 6 Dar, negăsindu-i, au târât pe Iason
cetate. şi pe câţiva fraţi la mai-marii cetăţii,
40 Iar ei, după ce-au ieşit din temniţă, strigând că aceia care au întors toată
s’au dus la casa Lidiei; şi dacă i-au vă- lumea pe dos au venit şi aici
zut pe fraţi, i-au liniştit şi au plecat. 7 şi Iason i-a primit la el; şi ei toţi
lucrează împotriva poruncilor cezaru-
lui, spunând că este un alt împărat, Ii-
17 sus. . .
Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-
8

Tulburarea din Tesalonic. Pavel marii cetăţii care au auzit acestea.

în Bereea şi Atena; cuvântarea din 9 Şi numai după ce au luat chezăşie de
Areopag. la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat dru-
3
1 Şi după ce au trecut prin Amfipoli şi mul .
Apolonia, au venit la Tesalonic1 , unde 10 Iar fraţii de’ndată i-au trimis noap-
era o sinagogă a Iudeilor. tea la Bereea pe Pavel şi pe Sila; care,
2 Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ajungând acolo, au intrat în sinagoga
ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scrip- Iudeilor.
turi, 11 Dar aceştia erau mai buni la suflet

3 tâlcuindu-le şi arătând că: „Hristos decât cei din Tesalonic; ei au primit

trebuia să pătimească şi să învie din cuvântul cu toată osârdia, zilnic cerce-
morţi”, şi că: „Acesta, Iisus pe Care vi- tând Scripturile, dacă ele sunt aşa.
L vestesc eu, El este Hristosul”. 12 Şi au crezut mulţi dintre ei şi dintre

11 Născut în Cilicia, Pavel avea calitatea de ce-

femeile de cinste ale Elinilor şi nu pu-
tăţean roman. Or, cetăţenii Romei nu puteau
ţini dintre bărbaţi.
primi pedepse dezonorante cum erau, de pildă, 13 Dar când Iudeii din Tesalonic au
bătaia sau crucificarea. E motivul pentru care
aflat de cuvântul lui Dumnezeu că a
Pavel îşi va da viaţa nu prin răstignire, ca Petru,
ci prin decapitare. fost vestit de Pavel şi în Bereea, au
1 Actualul Salonic. Capitala provinciei ro-
2 Biserica din Tesalonic, întemeiată de Pavel,
mane Macedonia. Oraş înfloritor, port maritim
şi centru comercial; avea o populaţie numeroasă va fi alcătuită în marea ei majoritate din păgâni
şi amestecată, inclusiv o importantă comunitate convertiţi (vezi 1 Tes 1, 9).
evreiască. 3 I-au eliberat pe cauţiune.
FAPTELE APOSTOLILOR 17 1890

venit şi acolo, întărâtând şi tulburând 21 Fiindcă toţi atenienii şi străinii care

mulţimile. locuiau acolo nu-şi petreceau timpul
14 Şi atunci l-au trimis fraţii de’ndată
decât spunând sau auzind ce e mai
pe Pavel să plece spre mare; iar Sila şi nou.
Timotei au rămas acolo. Şi Pavel, stând ridicat în mijlocul
22
Areopagului, a zis: „Bărbaţi atenieni,
15 Iar cei ce-l însoţeau pe Pavel l-au dus
văd că’ntru toate sunteţi foarte evlavi-
până la Atena; şi luând ei poruncă pen-
oşi;
tru Sila şi Timotei ca aceştia să vină la
el cât mai curând, au plecat. 23 căci străbătând cetatea voastră şi
privind la locurile voastre de’nchinare,
16 Iar în Atena, în timp ce Pavel îi aş-
am dat şi de un altar pe care era scris:
tepta, duhul i s’a aprins de mânie vă-
«Dumnezeului Necunoscut»8 . Ei bine,
zând că cetatea e plină de idoli.
Cel pe Care voi Îl cinstiţi fără să-L cu-
17 Ca urmare, se lua la’ntrebări cu Iu- noaşteţi, pe Acela vi-L vestesc eu vouă.
deii şi cu cei credincioşi în sinagogă, şi
24 Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea şi
zilnic în piaţă cu cei ce se întâmplau să
toate cele ce sunt într’însa, fiind El
fie de faţă4 .
Domnul cerului şi al pământului, nu
18 Iar unii dintre filosofii epicurei şi sto- locuieşte în temple făcute de mâini,
ici5 se luau la vorbă cu el. Şi unii zi- 25 nici nu este slujit de mâini omeneşti,
ceau: „Oare ce vrea să ne spună acest ca şi cum ar avea nevoie de ceva, de
semănător de cuvinte?. . . ”. Iar alţii: vreme ce El le dă tuturor viaţă şi su-
„Se pare că e vestitor de zeităţi stră- flare şi totul,
ine. . . ” – pentru că el Îl binevestea pe 9
26 şi dintr’un sânge a făcut tot neamul
Iisus şi Învierea6 .
oamenilor, ca să locuiască pe toată faţa
19 Şi l-au luat cu ei şi l-au dus în Areo-
pământului, aşezându-le vremile cele
pag7 , zicând: „Putem să cunoaştem ce de mai’nainte rânduite şi hotarele lo-
este această nouă învăţătură grăită de cuirii lor10 ,
tine?;
27 pentru ca să-L caute pe Dumnezeu,
20 că lucruri străine-i aduci tu auzului doar L-or pipăi11 şi L-or găsi, deşi El
nostru. Vrem să ştim aşadar ce-ar fi să nu e departe de fiecare din noi.
fie acestea. . . ”.
8 Altar prin care atenienii sperau să nu-şi
4 Pavel se adaptează cu repeziciune la mediul atragă mânia unui zeu pe care ei uitaseră să-l
cultural grecesc şi adoptă maniera socratică de cinstească nominal; altar la care puteau să ape-
a-şi aborda interlocutorii pe stradă şi’n pieţele leze cei ce nu ştiau sau nu se hotărau cărui zeu
publice. să i se închine. Genial punct de plecare pentru
5 Adepţi ai celor două importante curente fi- cuvântarea lui Pavel.
losofice ale vremii, cu morală diferită: epicureii 9 Dintr’un singur om, Adam, sau dintr’o sin-

cultivau plăcerile vieţii, în timp ce stoicii practi- gură seminţie primară.

cau austeritatea. 10 = Durata vieţii şi locul de trai. Textul se
6 Reiese că atenienii înţelegeau Învierea (pre- poate referi, deopotrivă, la oameni ca indivizi sau
dicată de Pavel) tot ca pe o divinitate. la neamurile pământului.
7 = Amfiteatru pentru judecăţi sau dezbateri 11 De-a lungul veacurilor de ignoranţă, lipsiţi

publice, situat pe colina cu acelaşi nume, nu de- de Revelaţie, oamenii încercau să-L afle pe Dum-
parte de Acropole. nezeu pe dibuite, aşa cum pipăi prin întuneric.
FAPTELE APOSTOLILOR 18 1891

28 – Că noi în El vieţuim şi ne mişcăm 18

şi suntem, aşa cum au spus unii dintre
poeţii voştri: «Că neam al Lui suntem Pavel în Corint. Acvila şi Priscila.
şi noi»12 . Pavel se întoarce la Antiohia. A
treia călătorie misionară a lui Pa-
29 Aşadar, fiind noi neamul lui Dumne-
vel. Apollo predică în Efes.
zeu, nu trebuie să socotim că dumne-
zeirea este asemenea aurului sau ar- 1 După aceea Pavel1 a plecat din Atena
gintului sau pietrei, cioplite de meşte- şi a venit în Corint .
şugul şi plăsmuirea omului13 –. 2 Şi găsind pe un iudeu cu numele Ac-
vila, de neam din Pont, venit de curând
30 Dar Dumnezeu, trecând cu vederea din Italia, şi pe Priscila, femeia lui –
vremile neştiinţei, la vesteşte acum oa- pentru că poruncise Claudiu ca toţi Iu-
menilor ca toţi, de pretutindeni, să se deii să plece din Roma2 –, a venit la ei.
pocăiască, 3 Şi pentru că erau de aceeaşi meserie,

31 pentru că a hotărât o zi când întru

a rămas la ei şi lucrau; că erau de me-
3
dreptate va să judece lumea prin Băr- serie făcători de corturi .
batul pe Care El L-a rânduit, tuturor 4 Şi’n fiecare sâmbătă se lua la’ntrebări
dându-le încredere prin aceea că L-a în sinagogă şi aducea la credinţă Iudei
înviat din morţi14 ”. . . şi Elini.
5 Iar când Sila şi Timotei au venit
32 Şi auzind ei despre învierea morţi-
din Macedonia, Pavel era’ntru totul ro-
lor, unii l-au luat în râs, iar alţii au bit cuvântului, mărturisindu-le Iudei-
zis: „Despre asta te-om asculta şi altă lor că Iisus este Hristosul.
dată. . . 15 ”.
6 Şi dacă ei au stat împotrivă şi-l defăi-
33 Aşa că Pavel a plecat din mijlocul lor. mau, el le-a zis scuturându-şi hainele:
„Sângele vostru asupra capului vostru!
34 Dar unii bărbaţi i s’au alăturat şi au Eu sunt curat. De acum înainte mă voi
crezut, între care şi Dionisie Areopagi- duce la păgâni!”
tul16 şi o femeie cu numele Damaris şi 7 Şi mutându-se de acolo, a venit în
alţii împreună cu ei. casa unuia cu numele Iustus4 , cinstitor
1 Capitala provinciei Ahaia; oraş mare, roma-

nizat, dar şi cosmopolit, faimos prin libertinajul

12 Citat din Aratus, poet originar din Cilicia
(sec. III î. H.).
13 Aici se închide paranteza deschisă la începu-
tul versetului 28.
14 Învierea lui Iisus e garanţia credinţei noas-
tre în Judecata de Apoi şi în dreptatea ei.
15 Pentru atenieni, ideea însăşi de înviere a
morţilor e o absurditate care nu merită măcar
o discuţie.
16 Sub acest nume e cunoscut şi celebrul scrii-
tor bisericesc din secolul V, autorul unor impor-
tante opere de mistică creştină. Discuţiile asu-
pra identităţii lui rămân încă deschise.
moravurilor.
2 Istoricul Suetoniu consemnează edictul îm-
păratului Claudiu, din jurul anului 49 sau 50,
pentru expulzarea Evreilor din Roma. Cei doi
erau deja creştini.
3 Nu ştim când învăţase Pavel această mese-
rie; probabil, de la părinţii săi din Tars. Semni-
ficativ e faptul că Apostolul, deşi ar fi fost îndrep-
tăţit la întreţinere din partea ucenicilor, a prefe-
rat să se hrănească din lucrul mâinilor sale, fapt
subliniat în câteva din epistolele lui (vezi şi mai
jos, 20, 34).
4 În unele variante greceşti, Titus Iustus.
FAPTELE APOSTOLILOR 18
de Dumnezeu, a cărui casă era alături
de sinagogă.
8 Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a
crezut în Domnul, împreună cu toată
casa sa; şi mulţi dintre Corinteni, au-
zind5 , credeau şi se botezau.
9 Şi Domnul i-a zis lui Pavel noaptea’n
vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu
tăcea,
10 pentru că Eu cu tine sunt şi nimeni
nu va pune mâna pe tine să-ţi facă
rău. Că mult popor am Eu în cetatea
aceasta”.
11 Şi a stat în Corint un an şi şase luni,
învăţând între ei cuvântul lui Dumne-
zeu.
6
12 Dar pe când Galion era proconsulul
Ahaiei, Iudeii s’au ridicat toţi într’un
cuget împotriva lui Pavel şi l-au adus
la tribunal,
13 zicând că el împotriva legii îi în-
duplecă pe oameni să-L cinstească pe
Dumnezeu.
14 Şi când Pavel era să deschidă gura,
Galion a zis către Iudei: „Dacă ar
fi vorba de vreo nedreptate sau vreo
faptă rea, o, Iudeilor, v’aş asculta cum
se cuvine;
15 dar dacă sunt la voi întrebări asupra
cuvântului şi a numelor şi despre legea
voastră, vedeţi-vă voi înşivă de ele. Ju-
decător peste acestea eu nu vreau să
fiu”.
16 Şi i-a izgonit din tribunal.
17 Dar Elinii au pus mâna toţi pe Sos-
tene, mai-marele sinagogii, şi-l băteau
în faţa tribunalului. Galion însă nu lua
în seamă nimic din acestea.
5= Ascultându-l pe Pavel.
6 Galion era fratele filosofului Seneca. O in-
scripţie de la Delfi îl atestă ca proconsul al Aha-
iei în anii 51 şi 52.
1892
18 Iar Pavel, după ce a stat încă multe
zile, şi-a luat rămas-bun de la fraţi şi a
plecat cu corabia în Siria, împreună cu
Priscila şi cu Acvila, după ce şi-a tuns
capul la Chenhreea7 , căci făcuse o fă-
găduinţă8 .
19 Şi au sosit la Efes şi i-a lăsat acolo.
Dar el, intrând în sinagogă, se lua
la’ntrebări cu Iudeii.
20Şi când ei l-au rugat să rămână la
dânşii mai multă vreme, el n’a vrut;
21 ci, despărţindu-se de ei, a zis: „Tre-
buie negreşit ca sărbătoarea care vine
s’o fac la Ierusalim; dar, cu voia Dom-
nului, mă voi întoarce iarăşi la voi”. Şi
a plecat din Efes;
22 şi dându-se jos la Cezareea9 , s’a suit
şi a salutat Biserica10 ; şi s’a coborât la
Antiohia.
23 Şi după ce a stat acolo câtva timp,
a plecat şi a străbătut pe rând ţinutul
Galatiei şi Frigia, întărind pe toţi uce-
nicii.
24A sosit însă la Efes un iudeu cu nu-
mele Apollo, alexandrin de neam, băr-
bat iscusit la cuvânt, şi puternic în
Scripturi11 .
7 Portul răsăritean al Corintului.
8 Vot de nazireu, al cărui ritual implica tăierea
părului. Nazireatul era o făgăduinţă voluntară
şi temporară prin care insul (bărbat sau femeie)
se obliga să ducă o viaţă austeră, ceva în felul
monahismului de mai târziu (vezi Nm 6). Votul
lui Pavel e atestat şi în FA 21, 24.
9 Debarcând în portul cel mai apropiat de Ie-
rusalim.
10 Evident, Biserica din Ierusalim. S’a notat
că oridecâteori Ierusalimul e menţionat în Noul
Testament din perspectiva unei călătorii, sfinţii
autori folosesc verbele „a se sui la. . . ” sau „a se co-
borî de la . . . ”; aceasta, în dublu înţeles: geogra-
fic (era mai înalt decât celelalte aşezări) şi spiri-
tual (era locul jertfei şi învierii lui Iisus Hristos).
11 Apollo va deveni un personaj cu mare influ-
enţă printre creştinii din Corint (vezi 1 Co 1, 12;
FAPTELE APOSTOLILOR 19
25 El era şcolit în Calea Domnului; şi
fierbând cu duhul, grăia şi drept învăţa
cele despre Iisus, deşi cunoştea numai
botezul lui Ioan.
26 Şi el a început să vorbească
cu’ndrăznire în sinagogă. Dar Priscila
şi Acvila, auzindu-l, l-au luat cu ei
şi i-au arătat mai cu de-amănuntul
Calea lui Dumnezeu.
27 Şi vrând el să treacă în Ahaia, fra-
ţii l-au încurajat şi le-au scris ucenici-
lor să-l primească. Şi dacă a sosit12 , de
mare ajutor le-a fost celor ce crezuseră
prin har13 .
28 Căci cu tărie şi’n faţa tuturor îi în-
frunta pe Iudei, dovedind din Scripturi
că Iisus este Hristos.
19
Pavel în Efes. Fiii lui Sceva. Ră-
scoala stârnită de argintarul Dimi-
trie.
1 Şi’n timp ce Apollo era în Corint, Pa-
vel, după ce a străbătut părţile de sus,
a venit la Efes1 . Şi găsind câţiva uce-
nici,
2 a zis către ei: „Primit-aţi voi Duhul
Sfânt când aţi crezut?” Iar ei i-au zis:
3, 4-9, 21-23). Având şcoala alexandrină, e de
presupus că era versat mai ales în interpretarea
alegorică a Sfintelor Scripturi, şcoală pe care o
vor dezvolta mai târziu Panten, Clement şi Ori-
gen.
12 În Corint, capitala Ahaiei.
13 Cei ce au dobândit credinţa prin har au ne-
voie să şi-o consolideze prin învăţătură; este
exact ceea ce le oferă Apollo.
1 Centru religios, politic şi cultural al impe-
riului roman, celebru prin cultul zeiţei Artemis
(Diana), al cărei templu se număra printre cele
şapte minuni ale lumii antice. Versiunea de faţă
optează pentru numele latinesc al zeiţei, intrat
în circuitul culturii europene.
1893
„Dar noi nici măcar n’am auzit că este
Duh Sfânt. . . ”2 .
3 Şi el a zis: „Atunci, în ce v’aţi bote-
zat?” Ei au zis: „În botezul lui Ioan”.
4 Iar Pavel a zis: „Ioan a botezat cu bo-
tezul pocăinţei, spunându-i poporului
să creadă în Cel ce avea să vină după
el, adică în Iisus Hristos”.
5 Şi dacă ei au auzit, s’au botezat în nu-
mele Domnului Iisus.
6 Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei,
Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vor-
beau în limbi şi profetizau3 .
7 Şi erau de toţi ca la doisprezece băr-
baţi.
8 Şi el, intrând în sinagogă, a vorbit
cu’ndrăznire timp de trei luni, luându-
se cu ei la’ntrebări şi încredinţându-i
despre împărăţia lui Dumnezeu.
9 Dar fiindcă unii erau împietriţi şi nu
se înduplecau, bârfind Calea Domnu-
lui înaintea mulţimii, Pavel s’a despăr-
ţit de ei şi i-a luat deoparte pe ucenici
şi vorbea zilnic în şcoala lui Tiranus4 .
10 Şi aceasta a ţinut vreme de doi ani,
aşa încât toţi cei ce locuiau în Asia, şi
Iudei şi Elini, au auzit cuvântul Dom-
nului.
11 Şi Dumnezeu făcea prin mâinile lui
Pavel minuni puţin obişnuite,
12 până acolo încât basmale sau şorţuri
de pe trupul său erau aduse peste cei
2 Ignoranţa acestor ucenici nu se referă la
existenţa în sine a Sfântului Duh, pe care vor fi
cunoscut-o din Vechiul Testament, ci la lucrarea
Lui în Biserică.
3 Li se dăruise harisma glosolaliei (capacita-
tea de a vorbi în limbi străine). Pentru harisma
profeţiei vezi nota de la 11,27.
4 Tiranus, profesor de retorică în Efes, care
avea o şcoală publică. Unele manuscrise vechi
precizează că Pavel îşi ţinea cursul între orele
11-16 (când localul nu era folosit din cauza ză-
puşelii).
FAPTELE APOSTOLILOR 19
bolnavi şi bolile se îndepărtau de ei, iar
duhurile cele rele ieşeau dintr’înşii.
13 Şi unii dintre Iudeii care umblau din
loc în loc scoţând demoni5 au început
ca peste cei ce aveau duhuri rele să
cheme numele Domnului Iisus, zicând:
„Vă jur pe Iisus pe care-L propovădu-
ieşte Pavel!. . . ”6 .
14 Iar cei ce făceau aceasta erau cei
şapte fii ai lui Sceva, arhiereu iudeu.
15 Şi răspunzând duhul cel rău, le-a zis:
„Pe Iisus îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu,
dar voi cine sunteţi?. . . ”.
16 Şi sărind asupra lor omul în care era
duhul cel rău, i-a biruit şi într’atâta i-
a copleşit, încât ei au fugit goi şi răniţi
din casa aceea.
17 Şi acest lucru s’a făcut cunoscut tu-
turor Iudeilor şi Elinilor care locuiau
în Efes; şi frică a căzut peste ei toţi şi
se mărea numele Domnului Iisus.
18 Şi mulţi dintre cei ce crezuseră
veneau să se mărturisească şi să-şi
spună faptele.
19 Iar mulţi dintre cei ce făcuseră vră-
jitorie şi-au adus cărţile şi le ardeau în
faţa tuturor. Şi le-au socotit preţul şi
au găsit cincizeci de mii de arginţi7 .
20 Astfel creştea cu putere cuvântul
Domnului şi se întărea.
21 Şi după ce s’au săvârşit acestea, Pa-
vel şi-a pus în gând să treacă prin Ma-
cedonia şi prin Ahaia şi să se ducă la
5 Exorcişti itineranţi.
6 Izvoarele iudaice şi păgâne atestă că o seamă
de exorcişti necreştini invocau numele Domnului
Iisus Hristos asupra celor posedaţi de demoni;
evident, nu în virtutea credinţei, ci ca pe o for-
mulă magică. O astfel de practică începuse încă
din vremea lui Iisus: vezi Mc 9, 38-39.
7 Efesul era atât de faimos prin practica ma-
giei, încât cărţile de acest fel erau numite deseori
„scrieri efesene”.
1894
Ierusalim, zicând că: „După ce voi fi
acolo, trebuie să văd şi Roma”.
22 Şi trimiţând în Macedonia pe doi din
cei ce-l slujeau, pe Timotei şi pe Erast,
el a rămas o vreme în Asia.
23 Şi în vremea aceea nu mică tulbu-
rare s’a făcut cu privire la Calea Dom-
nului.
24 Că un argintar cu numele Dimitrie,
care făcea în argint temple mici ale
Dianei8 şi nu puţin de lucru le aducea
meşterilor săi,
25 i-a adunat pe ei şi pe cei ce lucrau
unele ca acestea şi le-a zis: „Bărbaţilor,
voi ştiţi că din această lucrare ne este
câştigul.
26 Şi voi vedeţi şi auziţi că nu numai
în Efes, ci aproape în toată Asia, acest
Pavel a’nduplecat şi a’ntors multă mul-
ţime, zicând că cei făcuţi de mâini nu
sunt dumnezei.
27 Astfel că nu numai meseria noastră
este în primejdie să ajungă fără tre-
cere, dar şi templul marii zeiţe Diana
să fie socotit o nimica-toată şi nimi-
cită să-i fie şi ei măreţia, a celei pe
care toată Asia şi toată lumea o cin-
steşte. . . ”.
28 Şi auzind ei şi umplându-se de mâ-
nie, strigau, zicând: „Mare este Diana
Efesenilor!”
29 Şi toată cetatea s’a umplut de tulbu-
rare şi au pornit într’un cuget la tea-
tru, târându-i cu ei şi pe macedonenii
Gaiu şi Aristarh, însoţitorii lui Pavel.
30 Iar Pavel voia să intre în mijlocul po-
porului, dar ucenicii nu l-au lăsat;
31 de asemenea, şi unii dintre dregăto-
rii Asiei, care îi erau prieteni, au trimis
la el şi-l rugau să nu se ducă la teatru.
8 = Statuete ale zeiţei şi replici în miniatură
ale templului.
FAPTELE APOSTOLILOR 20 1895

32 Deci unii strigau una, alţii strigau 20

alta, că adunarea era învălmăşită şi cei
mai mulţi nu ştiau pentru ce s’au adu- Pavel călătoreşte din nou prin Ma-
nat acolo. cedonia şi Grecia; îl învie pe Euti-
33 Iar unii din mulţime l-au scos la ive- hie din Troa; de la Troa la Milet; îşi
ală pe Alexandru, pe care Iudeii îl îm- ia rămas-bun de la Biserica Efesu-
pinseseră înainte. Iar Alexandru făcea lui.
semn cu mâna şi voia să se apere îna- 1 Iar după ce a încetat zarva, Pavel şi-
intea poporului; a chemat ucenicii şi le-a dat sfaturi; şi
34 dar ei, de’ndată ce au cunoscut după ce şi-a luat rămas-bun, a ieşit să
că e iudeu, toţi într’un glas au stri- meargă în Macedonia.
gat aproape două ceasuri: „Mare este 2 Şi străbătând acele părţi şi dându-le
Diana Efesenilor!. . . ”. sfaturi cu’ndelungate cuvinte, a sosit
35 Iar secretarul , potolind mulţimea, în Grecia.
9

a zis: „Bărbaţi efeseni! Cine oare’ntre 3 Şi a stat acolo trei luni. Dar când era
oameni este acela care să nu ştie că ce- să plece în Siria1 , Iudeii au uneltit îm-
tatea Efesenilor este păzitoarea tem- potriva lui, şi atunci el s’a hotărât să se
plului Dianei celei mari şi a statuii ei întoarcă prin Macedonia.
celei căzute din cer? 4 Şi au mers împreună cu el, până în
36 Aşadar, fiind acestea mai presus de Asia, Sopatru, fiul lui Pirus din Be-
orice îndoială, trebuie să vă liniştiţi şi reea2 , Aristarh şi Secundus din Tesa-
să nu faceţi nimic nesăbuit. lonic şi Gaiu din Derbe şi Timotei; iar
din Asia, Tihic şi Trofim.
37 Că aţi adus pe bărbaţii aceştia, care
nu sunt nici furi de cele sfinte şi nici n’o 5 Aceştia au plecat înainte şi ne-au aş-
defaimă pe zeiţa voastră. teptat în Troa.
38 Deci dacă Dimitrie şi meşterii cei îm- Iar noi, după zilele Azimelor, am por-
6

preună cu el au vreo plângere împo- nit cu corabia de la Filipi şi în cinci zile

triva cuiva, zile de judecată se ţin, sunt am sosit la ei, în Troa, unde am rămas
şi proconsuli; pârască-se unii pe alţii!; şapte zile.
7 Iar în ziua cea dintâi a săptămânii,
39 iar dacă urmăriţi altceva, se va dez-
lega în adunarea cea legiuită, când noi ne-am adunat să frângem pâi-
nea3 , Pavel, care avea să plece a doua
40 că’n primejdie suntem, ca pentru
ziua de astăzi să fim învinuiţi de ră- 1 Din FA 19, 21 şi Rm 15, 25-26 ştim că Pa-

scoală, nefiind nici o pricină prin care vel se pregătea să plece la Ierusalim pentru a
noi vom putea să dăm o lămurire des- duce Ahaia.
acolo ajutoarele colectate din Macedonia şi

pre vălmăşagul acesta”. 2 Sopatru: a nu fi confundat cu Sosipatru de

41Şi pe acestea zicându-le, a eliberat la Rm 16, 21.

3 Euharistia duminicală (în prima zi a săp-
adunarea. tămânii iudaice) devenise o practică obişnuită a
comunităţilor creştine. Din context înţelegem că
9= Moderatorul; cel ce conduce discuţiile membrii comunităţii s’au adunat sâmbătă seara
într’o adunare. (când începea de fapt ziua de sărbătoare), iar
FAPTELE APOSTOLILOR 20 1896

zi, a stat cu ei de vorbă şi şi-a prelungit 18 Şi dacă au venit la el, le-a zis: „Voi
cuvântul până la miezul nopţii. ştiţi cum m’am purtat eu cu voi în toată
8 Iar în odaia de sus, unde eram adu- vremea, din ziua cea dintâi când am
naţi, erau multe făclii aprinse. venit în Asia,
9 Dar un tânăr cu numele Eutihie şe- 19 slujind Domnului cu toată smerenia
dea la fereastră şi a fost prins de somn şi cu multe lacrimi şi încercări care mi
în timp ce Pavel vorbea îndelung; şi, s’au întâmplat prin uneltirile Iudeilor,
doborât de somn, a căzut jos de la ca- 20 şi cum nu m’am ferit ca pe toate cele
tul al treilea; şi l-au ridicat mort. folositoare să vi le vestesc şi să vă învăţ
10 Dar Pavel s’a coborât şi s’a aplecat înaintea poporului şi prin case,
peste el şi l-a luat în braţe şi a zis: „Nu 21 mărturisindu-le şi Iudeilor şi Elini-
vă tulburaţi, căci sufletul său este în lor pocăinţa spre Dumnezeu şi credinţa
el”. în Domnul nostru Iisus Hristos.
11 Şi dacă s’a suit şi a frânt pâinea şi
22 Iar acum iată că, legat fiind cu Du-
a mâncat, a vorbit cu ei mult, până’n
hul5 , merg la Ierusalim fără să ştiu
zori; şi aşa a plecat.
cele ce mi se vor întâmpla acolo,
12 Iar pe tânăr l-au adus viu, şi nu pu-
23 în afară doar că Duhul Sfânt îmi
ţin s’au mângâiat.
mărturiseşte prin cetăţi spunându-mi
13 Dar noi, venind înainte la corabie,
că lanţuri şi necazuri mă aşteaptă.
am plutit spre Assos, ca să-l luăm de
acolo pe Pavel; că el voind să meargă 24 Dar nimic nu iau în seamă şi preţ
pe jos4 , rânduise astfel. nu pun pe viaţa mea, fără numai să-
mi împlinesc călătoria şi slujba pe care
14 Şi dacă ne-a întâlnit la Assos, l-am
am primit-o de la Domnul Iisus, aceea
urcat cu noi şi am venit la Mitilene.
de a mărturisi Evanghelia harului lui
15 Şi de acolo, mergând cu corabia, am Dumnezeu.
sosit a doua zi în faţa insulei Hios. Iar
în ziua următoare am ajuns în Samos; 25 Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, cei
şi după ce am rămas la Troghilion, a printre care am trecut propovăduind
doua zi am venit la Milet. împărăţia lui Dumnezeu, nu-mi veţi
mai vedea faţa.
16 Căci Pavel hotărâse să treacă cu co-
rabia pe lângă Efes, ca să nu i se întâm- 26 Pentru aceea vă mărturisesc în ziua
ple să întârzie în Asia; pentru că el se de astăzi că sunt curat de sângele tu-
6
grăbea ca de ziua Cincizecimii, de i-ar turor .
fi cu putinţă, să fie la Ierusalim. 5 Legat cu Sfântul Duh, Pavel se consideră ro-
17Şi trimiţând din Milet la Efes, i-a bul Acestuia şi merge acolo unde Stăpânul ştie
adunat la el pe preoţii Bisericii. şi vrea.
6 Arhiereii Iudeilor îi învinuiseră pe apostoli
„frângerea pâinii” a avut loc după miezul nop- că aceştia vor să-i facă răspunzători de sângele
ţii. (De observat că Luca şi-a reluat povestirea lui Hristos (FA 5, 28), uitând că ei înşişi îşi asu-
la persoana întâi plural – vezi nota de la 16, 10). maseră responsabilitatea în faţa lui Pilat (Mt 27,
4 Aproximativ 40 km, distanţă pe care Pavel 25). E posibil ca lui Pavel să i se fi adus învinuiri
hotărâse s’o parcurgă cu picioarele, probabil sin- asemănătoare în comunităţile iudaice din Efes,
gur. Corint şi Tesalonic.
FAPTELE APOSTOLILOR 21 1897

27 Că nu m’am ferit să vă vestesc toată 36 Şi după ce a spus acestea, şi-a plecat

voia lui Dumnezeu. genunchii şi s’a rugat împreună cu ei
28 Drept aceea, luaţi aminte la voi în- toţi.
şivă şi la toată turma în care Duhul 37 Şi mare plângere a fost peste toţi; şi
Sfânt v’a pus pe voi episcopi7 , ca să păs- căzând pe grumajii lui Pavel, îl săru-
toriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care tau,
El a câştigat-o cu însuşi sângele Său8 . 38 îndureraţi mai ales de cuvântul pe
29Eu ştiu bine că după plecarea mea care-l spusese, că n’au să-i mai vadă
vor intra între voi lupi înverşunaţi care faţa. Şi l-au petrecut la corabie.
nu vor cruţa turma.
30Şi dintre voi înşivă se vor ridica băr-
baţi grăind lucruri sucite, ca să-i tragă 21
după ei pe ucenici.
Călătoria lui Pavel de la Milet la
31 De aceea, privegheaţi amintindu-vă
Ierusalim. Pavel îl vizitează pe Ia-
că timp de trei ani, noaptea şi ziua
cob; Iudeii îl arestează în templu.
n’am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi,
pe fiecare din voi. 1 Şi a fost că după ce ne-am despărţit
de ei, am plecat pe apă şi, mergând de-
32 Şi acum, vă încredinţez lui Dumne-
a dreptul, am venit la Cos şi, a doua zi,
zeu şi cuvântului harului Său, cel care
la Rodos, iar de acolo, la Patara.
poate să vă zidească şi să vă dea moş-
2 Şi găsind o corabie care mergea în Fe-
tenire între toţi cei sfinţiţi.
nicia, ne-am urcat în ea şi am plecat.
33 Argint sau aur sau haină n’am poftit
3 Şi după ce am zărit Ciprul şi l-am lă-
de la nimeni;
sat la stânga, am plutit spre Siria şi ne-
34 voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au
am coborât la Tir, căci acolo avea cora-
lucrat pentru trebuinţele mele şi ale bia să-şi descarce povara.
celor ce erau cu mine.
4 Şi găsindu-i pe ucenici, am rămas
35 Pe toate vi le-am arătat, cum că ast-
acolo şapte zile. Aceştia-i spuneau lui
fel ostenindu-vă trebuie să-i ajutaţi pe Pavel, prin Duhul, să nu se suie la Ie-
cei slabi9 şi să vă aduceţi aminte de cu- rusalim.
vintele Domnului Iisus, căci El a zis:
5 Şi a fost că după ce am împlinit zilele,
Mai fericit este a da decât a lua”.
am ieşit şi mergeam; şi ei toţi, cu fe-
7 Text clar despre existenţa episcopatului ca
mei şi copii, ne-au petrecut până afară
treaptă harică, prin venirea şi lucrarea Sfântu-
lui Duh. Literal, grecescul epískopos înseamnă
din cetate; şi plecându-ne genunchii pe
supraveghetor. Imaginea de totdeauna a episco- ţărm, ne-am rugat
pului a fost aceea a unui păstor care veghează 6 şi ne-am luat rămas-bun unii de la al-
asupra turmei sale.
8 Evident, cu sângele lui Iisus Hristos, dar ţii; şi noi ne-am urcat în corabie, iar ei
textul vrea să pună în lumină deofiinţimea s’au întors la ale lor.
(consubstanţialitatea) dintre Dumnezeu-Tatăl şi 7 Iar noi, dacă am sfârşit călătoria pe
Dumnezeu-Fiul.
9 Milostenia trebuie făcută din propria ta os- apă, de la Tir am venit la Ptolemaida;
teneală, nu din venitul nemuncit; altfel, ea nu şi i-am îmbrăţişat pe fraţi şi am rămas
constituie o jertfă, ci un simplu act filantropic. la ei o zi.
FAPTELE APOSTOLILOR 21 1898

8 Iar a doua zi am plecat şi am venit Dumnezeu între păgâni prin slujirea

la Cezareea. Şi intrând în casa lui Fi- lui.
lip binevestitorul, care era dintre cei 20 Iar ei, auzind, slăveau pe Dumnezeu
şapte1 , am rămas la el. şi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de Iu-
9 Şi acesta avea patru fiice fecioare care dei au crezut; şi toţi sunt plini de râvnă
profetizau2 . pentru lege;
10 Şi dac’am rămas noi acolo mai multe 21 şi ei au auzit despre tine că pe toţi Iu-
zile, a coborât din Iudeea un profet cu deii care trăiesc printre păgâni îi înveţi
numele Agab; să se lepede de Moise, spunându-le să
11 şi, venind la noi, a luat brâul lui Pa-
nu-şi taie împrejur copiii, nici să umble
vel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a după datini.
zis: „Aceasta zice Duhul Sfânt: Aşa îl 22 Deci, ce e de făcut? Fără’ndoială că
vor lega Iudeii în Ierusalim pe bărba- mulţimea trebuie să se adune, fiindcă
tul al căruia este acest brâu şi-l vor da vor auzi că ai venit.
în mâinile păgânilor”. 23 Aşadar, fă ce-ţi spunem noi: Noi

12 Şi când am auzit acestea, şi noi şi avem patru bărbaţi care au asupra lor
3
localnicii îl rugam să nu se suie la Ie- o făgăduinţă ;
rusalim. 24 ia-i pe aceştia, curăţeşte-te împre-

13 Atunci a răspuns Pavel: „Ce faceţi? ună cu ei şi plăteşte-le tu cheltuielile,

4
Plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima? Că eu pentru ca ei să-şi radă capul ; şi toţi
sunt gata nu numai să fiu legat, ci şi să vor cunoaşte că din cele ce-au auzit
mor în Ierusalim pentru numele Dom- despre tine nimic nu este, ci că tu în-
nului Iisus!” suţi umbli după lege şi o păzeşti.
25 Cât despre păgânii care au crezut,
14 Şi dacă el nu s’a înduplecat, noi ne-
am potolit, zicând: „Facă-se voia Dom- noi le-am scris rostindu-ne ca ei să se
nului!” ferească de ceea ce este jertfit idolilor
şi de sânge şi de animal sugrumat şi
15 Iar după zilele acestea ne-am pregă-
de desfrâu”.
tit şi ne suiam la Ierusalim.
26 Atunci Pavel, luându-i cu el pe băr-
16 Şi împreună cu noi au venit şi dintre
baţii aceia, s’a curăţit împreună cu ei şi
ucenicii din Cezareea; şi ei ne-au dus a doua zi a intrat în templu să aducă la
să găzduim la un oarecare Mnason din cunoştinţă împlinirea zilelor curăţirii,
Cipru, vechi ucenic. când anume să fie adusă ofranda pen-
17 Şi sosind noi la Ierusalim, fraţii ne- tru fiecare din ei5 .
au primit cu bucurie. 3 Erau, ca şi Pavel, supuşi votului voluntar al

18Iar a doua zi, Pavel a mers cu noi la nazireatului, deci perfect încadraţi în legea lui
Iacob; şi au venit acolo toţi preoţii. Moise (vezi nota de la 18,18).
4 Cheltuielile cerute de ritualul purificării şi
19 Şi după ce i-a îmbrăţişat, le-a po- al tunderii (minuţios consemnat în Nm 6). Pavel
vestit cu de-amănuntul cele ce a făcut se tunsese la Chenhreea.
5 Text dificil, cu variante de traducere.
Se pare
1 Unul
din cei şapte diaconi (vezi 6, 5). că stadiile noilor nazirei aveau termene diferite,
2 Despre profeţii din Biserica primară vezi care trebuiau să fie anunţate pentru programa-
nota de la 11,27. rea ritualului final al fiecăruia.
FAPTELE APOSTOLILOR 22 1899

27Şi când era să se împlinească cele 37 Şi când acela a vrut să-l ducă’n ta-
şapte zile, Iudeii din Asia, văzându-l în bără, Pavel i-a zis tribunului: „Îmi este
templu, au întărâtat toată mulţimea şi îngăduit să-ţi spun ceva?” Iar el a zis:
au pus mâna pe el „Ştii greceşte. . . !?
28strigând: „Bărbaţi israeliţi, daţi aju- 38 nu eşti tu oare egipteanul care mai
tor! Acesta este omul care pe toţi de zilele trecute, s’a răsculat şi i-a scos în
pretutindeni îi învaţă împotriva popo- pustiu pe cei patru mii de ucigaşi?. . . ”7 .
rului şi a legii şi a locului acestuia; ba Şi a zis Pavel: „Eu sunt iudeu din
39
încă şi Elini a adus în templu şi a spur-Tarsul Ciliciei, cetăţean al unui oraş
cat acest loc sfânt”. care nu este neînsemnat. Te rog, dă-
29 – Că ei îl văzuseră mai înainte’n ce- mi voie să-i vorbesc poporului”.
tate pe Trofim Efeseanul împreună cu 40 Şi dându-i-se voie, Pavel a stat în pi-
el şi credeau că Pavel l-a adus în tem- cioare pe trepte şi i-a făcut poporului
plu –. semn cu mâna. Şi s’a făcut o mare tă-
30Şi s’a mişcat toată cetatea şi s’a fă- cere; şi el a vorbit în limba evreiască8 ,
cut adunare de popor; şi punând mâna zicând:
pe Pavel, l-au tras afară din templu şi
îndată au închis porţile.
31 Dar când căutau ei să-l omoare, a 22
ajuns veste la tribunul cohortei6 cum
că tot Ierusalimul s’a tulburat. Pavel se apără în faţa Iudeilor din
32 Acela, luând îndată oşteni şi sutaşi, Ierusalim; mărturiseşte cum s’a
a alergat la ei; iar ei, văzând pe tribun convertit şi cum a fost trimis la
şi pe ostaşi, au încetat să-l mai bată pe neamuri. Pavel şi tribunul roman.
Pavel. 1 „Bărbaţi, fraţi şi părinţi, ascultaţi
33 Atunci tribunul s’a apropiat, a pus acum apărarea mea faţă de voi!”
mâna pe el şi a poruncit să fie legat cu 2 Şi auzind ei că le vorbea în limba evre-
două lanţuri; şi a’ntrebat cine este el şi iască, au făcut mai multă linişte; şi el
ce-a făcut. le-a zis:
34 Iar în mulţime unii strigau una, alţii 3 „Eu sunt bărbat iudeu născut în Tar-
alta; şi neputând el să cunoască adevă- sul Ciliciei, dar crescut aici, în cetatea
rul din pricina zarvei, a poruncit să fie aceasta, unde la picioarele lui Gama-
dus în tabără. liel am învăţat în chip amănunţit legea
35 Iar când a ajuns la trepte, a trebuit părintească. Fiind eu plin de râvnă
să fie purtat pe sus de ostaşi, din pri- pentru Dumnezeu, aşa cum şi voi toţi
cina întărâtării mulţimii, sunteţi astăzi,
36că mulţime de popor mergea după el, 7 Textual: sicari; naţionalişti extremişti, a că-
strigând: „Omoară-l!. . . ”. ror răscoală e menţionată şi de istoricul Iosif Fla-
viu. Despre revolte asemănătoare vezi 5, 36-37.
6 Comandantul cohortei staţionate în fortă- 8 De fapt, în aramaică; ebraica propriu-zisă nu

reaţa Antonia, cazarmă construită de Irod cel mai era vorbită de la întoarcerea Evreilor din
Mare în imediata apropiere a templului. captivitatea babilonică.
FAPTELE APOSTOLILOR 22 1900

4 de moarte-am prigonit această Cale1 , putut vedea.

legând şi predând la’nchisoare atât 14 Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor
bărbaţi, cât şi femei, noştri pe tine de mai’nainte te-a ales,
5 aşa cum însuşi arhiereul îmi dă măr- pentru ca voia Lui s’o cunoşti şi pe Cel-
turie, precum şi tot sfatul bătrânilor; Drept să-L vezi şi din gura Sa să auzi;
de la care primind eu şi scrisori către
15 că’n faţa tuturor oamenilor Îi vei fi
fraţi, mergeam la Damasc pentru ca şi
Lui martor despre cele ce ai văzut şi ai
pe cei ce erau acolo să-i aduc legaţi la
auzit.
Ierusalim spre a fi pedepsiţi.
16 Şi acum, ce mai zăboveşti? Ridică-
6 Şi a fost că’n timp ce mergeam eu şi
te şi botează-te şi spală-ţi păcatele,
mă apropiam de Damasc, pe la amiază,
chemând numele Său.
deodată din cer o lumină mare a stră-
lucit împrejurul meu . 2 17 Şi când m’am întors la Ierusalim şi

7 Şi am căzut la pământ şi am auzit un

mă rugam în templu, mi s’a întâmplat
glas zicându-mi: «Saule, Saule, de ce să fiu în extaz
Mă prigoneşti?» şi să-L văd zicându-mi: «Grăbeşte-
18

8 Iar eu am răspuns: «Cine eşti, te şi ieşi repede din Ierusalim, pentru

Doamne?» Zis-a către mine: «Eu sunt că ei nu vor primi mărturia ta despre
Iisus Nazarineanul, Cel pe Care tu Îl Mine!»
prigoneşti». 19 Şi eu am zis: «Doamne, ei ştiu

9 Iar cei ce erau cu mine au văzut lu- bine că eu prin sinagogi îi duceam
mina şi s’au înfricoşat, dar glasul Celui la’nchisoare şi-i băteam pe cei ce cre-
ce-mi vorbea nu l-au auzit. deau în Tine;
10 Şi am zis: «Ce să fac, Doamne?» Iar 20 şi când se vărsa sângele lui Ştefan,
Domnul mi-a zis: «Ridică-te şi mergi în ucenicul Tău, eram şi eu de faţă şi în-
Damasc şi acolo ţi se va spune despre cuviinţam uciderea lui şi păzeam hai-
toate cele ce ţi s’au rânduit să faci». nele celor ce-l ucideau. . . »
11 Şi pentru că din pricina strălucirii 21 Şi El mi-a zis: «Du-te, că Eu te voi
acelei lumini nu mai vedeam, am venit trimite departe, la neamuri. . . »”.
în Damasc fiind dus de mână de către 22 Dar ei pân’la acest cuvânt l-au ascul-
cei ce erau împreună cu mine. tat; şi şi-au ridicat glasul, zicând: „Ia-l
12 Iar un oarecare Anania, bărbat evla- de pe pământ pe unul ca acesta!, că nu
vios după lege, mărturisit de toţi Iudeii e vrednic să trăiască. . . ”.
care erau în Damasc, 23 Şi’n timp ce ei strigau aruncându-şi
13 a venit la mine şi, stându-mi alături, hainele şi azvârlind praf în aer,
mi-a zis: Frate Saule, recapătă-ţi ve-
24 tribunul a poruncit să-l ducă în ta-
derea! Şi eu în chiar ceasul acela l-am
bără, spunând să-l ia la cercetare cu bi-
1 = Biserica lui Hristos. Pavel foloseşte acest ciul, ca să cunoască pentru care pricină
ebraism pentru a nu provoca un şoc prematur şi strigau aşa împotriva lui.
inoportun în sensibilitatea mulţimii de ascultă-
tori. 25Iar când l-au întins în curele, Pavel a
2 Pentru înţelesul complet vezi nota de la 9, 3. zis către sutaşul care sta în faţă: „Oare
FAPTELE APOSTOLILOR 23 1901

vă este îngăduit să biciuiţi un om ro- 3 Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dum-
man3 şi nejudecat?” nezeu pe tine, perete văruit2 ! Tu şezi
26 Şi auzind sutaşul, s’a dus la tribun
aici să mă judeci după lege, şi’mpotriva
să-i aducă la cunoştinţă şi i-a zis: „Ce- legii porunceşti să mă bată?”
ai de gând să faci?, că omul acesta e ro- 4 Iar cei ce stăteau lângă el au zis:
man. . . ”. „Îl ocărăşti tu pe arhiereul lui Dumne-
27 Şi tribunul a venit la el şi i-a zis:
zeu?. . . ”.
„Spune-mi, eşti roman?” Iar el a zis: 5 Iar Pavel a zis: „Fraţilor, nu ştiam
„Da”. că este arhiereu; că scris este: Pe mai-
marele poporului tău să nu-l vorbeşti
28 Şi a răspuns tribunul: „Eu cu multă
de rău”3 .
cheltuială am dobândit această cetăţe-
nie. . . ”. Dar Pavel a zis: „Iar eu o am 6 Dar Pavel, ştiind că o parte sunt sa-
prin naştere!”4 duchei şi cealaltă farisei, a strigat în
sinedriu: „Bărbaţi fraţi! Eu sunt fari-
29 Ca urmare, cei ce erau gata să-l ia la
seu, fiu de farisei. Pentru nădejdea în
cercetare s’au îndepărtat îndată de el,
învierea morţilor sunt eu judecat!”
iar tribunul s’a temut dac’a aflat că el
7 Şi când a grăit el acestea, neînţele-
e roman şi că a fost legat.
gere s’a iscat între farisei şi saduchei,
30 Şi a doua zi, vrând el să cunoască
şi mulţimea s’a dezbinat;
adevărul, pentru ce anume era pârât
8 căci saducheii spun că nu este învi-
de Iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să
ere, nici înger şi nici duh, dar fariseii
se adune arhiereii şi tot sinedriul; şi
le mărturisesc şi pe una, şi pe cealaltă.
aducându-l pe Pavel, l-a pus în faţa lor.
9 Şi strigăt mare s’a făcut; şi ridicându-
se unii cărturari din partea fariseilor,
se certau, zicând: „În omul acesta noi
23 nu găsim nici un rău; iar dacă duh sau
înger i-a vorbit, să nu ne împotrivim
Pavel în faţa sinedriului. Unelti- noi lui Dumnezeu!”4
rea Iudeilor împotriva lui Pavel. 10 Deci făcându-se mare neînţelegere şi
Apostolul e dus la Cezareea. temându-se tribunul ca nu cumva Pa-
1 Şi Pavel, uitându-se ţintă la sinedriu, vel să fie sfâşiat de ei, le-a poruncit os-
a zis: „Bărbaţi fraţi, eu până’n ziua de taşilor să se coboare şi să-l smulgă din
astăzi am vieţuit înaintea lui Dumne- mijlocul lor şi să-l ducă în tabără.
zeu în toată conştiinţa cea bună. . . ”. 11 Iar în noaptea următoare, arătându-
1
2 Dar arhiereul Anania le-a poruncit i-Se Domnul, i-a zis: „Îndrăzneşte, Pa-
celor ce şedeau lângă el să-l bată peste 2 Perete de chirpici, frumos pe dinafară, dar
gură. pe dinlăuntru plin de paie şi pleavă. Metafora
trimite la „mormintele văruite” din Mt 23, 27.
3 Evident, cetăţean roman. 3 Retractare strategică însoţită de ironie.
4 Literal: Iar eu m’am şi născut (în această ce- 4 Ultima propoziţie lipseşte din unele manu-
tăţenie). scrise greceşti, dar e limpede că ea reactuali-
1 Anania, arhiereu între anii 47-59, a fost asa- zează poziţia şi argumentul lui Gamaliel (vezi 5,
sinat în anul66. 39).
FAPTELE APOSTOLILOR 23
vele!, că precum ai mărturisit despre
Mine la Ierusalim, aşa trebuie să măr-
turiseşti şi la Roma”.
12 Iar când s’a făcut ziuă, Iudeii au fă-
cut sfat împotriva lui şi s’au legat cu
blestem, zicând că nici nu vor mânca şi
nici nu vor bea până nu-l vor ucide pe
Pavel.
13 Şi cei care făcuseră între ei acest ju-
rământ erau mai mult de patruzeci;
14 şi ducându-se ei la arhierei şi la bă-
trâni, au zis: „Noi ne-am legat cu bles-
tem să nu gustăm nimic până ce nu-l
vom ucide pe Pavel;
15 aşadar, acum voi împreună cu sin-
edriul faceţi-i cunoscut tribunului să-l
coboare mâine la voi, ca având să cer-
cetaţi mai cu de-amănuntul cele despre
el; iar noi suntem gata să-l ucidem îna-
inte ca el să se apropie”.
16 Dar fiul surorii lui Pavel, auzind de
această uneltire, s’a dus şi a intrat în
tabără şi i-a dat de veste lui Pavel.
17 Şi Pavel l-a chemat pe unul din su-
taşi şi i-a zis: „Du-l pe tânărul acesta
la tribun, că are să-i aducă ceva la cu-
noştinţă”.
18 Iar acela l-a luat şi l-a dus la tribun
şi a zis: „Chemându-mă pe mine Pavel,
cel legat, m’a rugat să-l aduc la tine pe
acest tânăr, că are să-ţi spună ceva”.
19 Iar tribunul l-a luat de mână, s’a dus
cu el deoparte şi l-a întrebat: „Ce ai să-
mi aduci la cunoştinţă?”
20 Iar el a zis că „s’au înţeles Iudeii să
te roage ca mâine să-l cobori pe Pavel la
sinedriu, ca având ei să cerceteze mai
cu de-amănuntul despre el;
21 dar tu să nu te’ncrezi în ei; că dintre
ei îl pândesc mai mult de patruzeci de
bărbaţi care s’au legat cu blestem să nu
mănânce şi nici să nu bea până nu-l vor
1902
ucide; şi acum ei sunt gata, aşteptând
făgăduinţa ta”.
22 Ca urmare, tribunul i-a dat drumul
tânărului, poruncindu-i: „Să nu spui la
nimeni că mi-ai făcut cunoscute aces-
tea!”
23 Şi chemând la el pe doi dintre su-
taşi, le-a zis: „De la ceasul al treilea
din noapte5 ţineţi gata două sute de os-
taşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute
de suliţaşi, ca să meargă până la Ceza-
reea;
6
24 şi să se aducă şi animale de povară ,
ca să-l pună pe Pavel la mijloc şi să-l
ducă teafăr la procuratorul Felix”7 .
25 Şi a scris o scrisoare având acest cu-
prins:
26 „Claudius Lysias, preaputernicului
procurator Felix, salutare!
27 Pe acest bărbat, prins de Iudei şi
având să fie ucis de ei, aflând eu că e
roman, m’am dus cu oaste şi l-am scos.
28 Şi vrând să ştiu pricina pentru care
îl învinuiesc, l-am coborât la sinedriul
lor.
29 Şi am aflat că este învinuit pentru
întrebări din legea lor, dar fără să aibă
vreo vină vrednică de moarte sau de
lanţuri.
30 Şi dându-mi-se de veste că împotriva
acestui bărbat va să fie o cursă din par-
tea Iudeilor, de’ndată l-am trimis la
tine, poruncindu-le şi pârâşilor săi să
spună înaintea ta cele ce au asupră-i.
Fii sănătos!”
31 Aşadar, ostaşii l-au luat pe Pavel,
aşa cum li se poruncise, şi l-au adus
5 Ora 9 seara.
6 Catâri de călărie, pentru Pavel şi pentru cei
ce urmau să facă un cerc împrejuru-i.
7 Antonius Felix, procurator al Iudeii între
anii 52 şi 60.
FAPTELE APOSTOLILOR 24
noaptea la Antipatrida.
32 Iar a doua zi, lăsându-i pe călăreţi să
meargă cu el, s’au întors la tabără.
33 Şi dac’au intrat ei în Cezareea, i-au
dat procuratorului scrisoarea şi i l-au
înfăţişat şi pe Pavel.
34 Şi citind procuratorul, l-a întrebat
din ce provincie este; şi aflând că este
din Cilicia,
35a zis: „Te voi asculta când vor veni şi
pârâşii tăi”. Şi a poruncit să fie păzit
în pretoriul lui Irod.
24
Pavel înaintea procuratorului Fe-
lix; apărarea sa faţă de învinuirile
Iudeilor.
1 Iar după cinci zile s’a coborât arhie-
reul Anania cu câţiva bătrâni şi cu un
oarecare retor Tertul şi i s’au înfăţişat
procuratorului împotriva lui Pavel.
2Iar după ce l-au chemat pe Pavel, Ter-
tul a început să-l învinuiască, zicând:
„Multa pace dobândită de noi prin tine
şi bunele întocmiri făcute acestui neam
prin purtarea ta de grijă,
3 preaputernice1 Felix, totdeauna şi
pretutindeni cu toată mulţumirea le
primim.
4 Dar, ca să nu te obosesc mai mult, te
rog să ne asculţi, pe scurt, cu bunăta-
tea ta.
5 Că pe omul acesta noi l-am aflat ca pe
2 Nazarineni = adepţii lui Iisus Nazarineanul.
o ciumă şi ca pe un urzitor de răzvră- E singurul
tiri printre toţi Iudeii din lume, fiind el fel, dar e cunoscut că adversarii creştinismului –
1 Preaputernice = Excelenţă; formulă de poli-
teţe, folosită şi de Evanghelistul Luca în adresa-
rea către Teofil din Roma (Lc 1, 3).
1903
căpetenia eresului Nazarinenilor2 .
6 El a încercat să pângărească şi tem-
plul; şi noi l-am prins şi am vrut să-l
judecăm după legea noastră,
7 dar a venit tribunul Lysias şi cu
multă silnicie l-a smuls din mâinile
noastre
8 şi pârâşilor lui le-a poruncit să vină
la tine. Tu însuţi cercetându-l, de la
el vei putea să cunoşti toate învinuirile
pe care i le aducem”.
9 Iar Iudeii susţineau laolaltă, zicând
că acestea aşa sunt.
10 Şi când procuratorul i-a făcut semn
să vorbească, Pavel a răspuns: „Ştiind
eu că tu de mulţi ani îi eşti judecător
acestui neam, bucuros vorbesc pentru
apărarea mea.
11 Tu poţi să afli că nu sunt mai mult
de douăsprezece zile de când m’am suit
la Ierusalim ca să mă închin.
12 Şi nici în templu, nici în sinagogi şi
nici în cetate nu m’au găsit luându-mă
la’ntrebări cu cineva sau făcând tulbu-
rare în mulţime,
13 nici nu pot să dovedească cele ce
spun acum împotriva mea.
14 Dar pe asta ţi-o mărturisesc: că po-
trivit Căii pe care ei o numesc eres, aşa
mă închin eu Dumnezeului părinţilor
mei, crezând în toate cele scrise în lege
şi în profeţi,
15 având în Dumnezeu o nădejde pe
care şi aceştia înşişi o aşteaptă, că va
să fie o înviere a morţilor – şi a drepţi-
lor, şi a nedrepţilor3 .
loc în care creştinii sunt numiţi ast-
inclusiv primii împăraţi romani – i-au tratat ca
pe o „sectă” evreiască, o partidă disidentă înlă-
untrul lumii iudaice.
3 Creştinismul – vrea să demonstreze Pavel –
FAPTELE APOSTOLILOR 25 1904

16 Şi întru aceasta mă străduiesc şi eu, „Deocamdată du-te, şi când voi avea

ca înaintea lui Dumnezeu şi a oameni- prilej te voi chema din nou. . . ”;6
lor să am întotdeauna o conştiinţă ne- 26 nădăjduind el totodată că Pavel îi va
întinată. da bani ca să-l elibereze; de aceea tri-
17 Iar după mulţi ani am venit să-i aduc mitea după el mai des şi sta de vorbă
neamului meu milostenii şi prinoase, cu el.
7
18 când nişte Iudei din Asia m’au găsit, 27 Dar când s’au împlinit doi ani , în
8
curăţit , în templu, dar nu cu mulţime locul lui Felix a urmat Porcius Festus .
4

şi nici cu gâlceavă. Şi vrând Felix să le fie Iudeilor pe plac,

l-a lăsat pe Pavel legat9 .
19 Ei, aceia, ei trebuiau să fie de faţă
înaintea ta şi să mă învinuiască, dacă
aveau ceva împotrivă-mi;
25
20 sau măcar aceştia să spună, ce ne-
dreptate mi-au găsit când am stat îna- Pavel face apel la judecata cezaru-
intea sinedriului, lui. Apostolul în faţa procuratoru-
21 dacă nu cumva doar acest singur cu- lui Festus şi a regelui Agrippa.
vânt pe care l-am strigat stând între ei, 1 Aşadar, la trei zile după ce Festus a
că pentru învierea morţilor sunt eu as- intrat în provincie, s’a suit de la Ceza-
tăzi judecat de voi”. reea la Ierusalim.
22 Dar Felix, cunoscând mai cu de- 2 Şi arhiereii şi fruntaşii Iudeilor i s’au
amănuntul cele despre Cale, i-a amâ- rostit împotriva lui Pavel şi-l rugau,
nat, zicând: „Când se va coborî tri- 3 cerându-i să fie trimis la Ierusalim –
bunul Lysias, atunci voi hotărî asupra ca o favoare împotriva lui –, pregătind
pricinii voastre”. ei o cursă ca să-l ucidă pe drum1 .
23 Şi i-a poruncit sutaşului ca Pavel să
4 Dar Festus le-a răspuns că Pavel e
fie păzit, dar să aibă tihnă şi nimeni păzit în Cezareea şi că el însuşi avea
dintre ai lui să nu fie oprit să-i slu- să plece curând.
jească.
5 „Aşa că, a zis el, aceia dintre voi care
24 Iar după câteva zile, Felix a venit cu au ceva de spus, să se coboare cu mine;
Drusila, femeia lui, care era din nea- 6 Asemenea lui Ioan Botezătorul faţă’n faţă cu
mul Iudeilor5 , şi a trimis să-l cheme pe regele Irod Antipa (Mc 6, 17-18), Pavel răscoleşte
Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în conştiinţa unui demnitar crud, corupt şi desfrâ-
Hristos Iisus. nat.
7 Doi ani era termenul maxim pentru deten-
25Şi vorbind el despre dreptate şi des- ţia preventivă, la expirarea căruia învinuitul ne-
pre înfrânare şi despre judecata vii- judecat şi necondamnat trebuia pus în libertate.
toare, Felix s’a înfricoşat şi i-a spus: Reţinându-l pe Pavel în continuare, procuratorul
Felix săvârşea un abuz de fapt şi de drept.
nu e o religie nouă, ci continuarea şi desăvârşi- 8 Procurator al Iudeii din anul 60 până’n 62,

rea celei iudaice, a Vechiului Testament. când moare.

4 = Purificat după ritualul nazireatului. 9 = Închis.
5 Drusila era fiica cea mai mică a regelui Irod 1 Transferul trebuia să-i fie prezentat lui Pa-

Agrippa; s’a căsătorit cu Felix după ce divorţase vel ca un hatâr (ceea ce se va întâmpla – vezi v.
de regele Emesei. 9), care însă urma să se întoarcă împotriva lui.
FAPTELE APOSTOLILOR 25 1905

şi dacă e ceva rău în acest bărbat, să-l gele Agrippa şi Berenice4 au sosit la
învinovăţească”. Cezareea ca să-l salute pe Festus.
6 Şi rămânând la ei nu mai mult de opt 14 Şi rămânând acolo mai multe zile,
sau zece zile, s’a coborât în Cezareea; Festus i-a vorbit regelui despre Pavel,
iar a doua zi s’a aşezat în scaunul de zicând: „Este aici un bărbat pe care Fe-
judecată şi a poruncit să fie adus Pavel. lix l-a lăsat închis,
7 Şi venind acesta, Iudeii coborâţi din 15 asupra căruia, când am fost eu în Ie-
Ierusalim l-au înconjurat şi aduceau rusalim, arhiereii şi bătrânii Iudeilor
împotrivă-i multe şi grele învinuiri, pe mi s’au rostit cerându-i osândirea.
care nu puteau să le dovedească. 16 Eu le-am răspuns că Romanii nu au
5
8 Pavel se apăra: „N’am greşit cu nimic, obiceiul să-l dea pe vreun om plocon ,
nici faţă de legea Iudeilor, nici faţă de înainte ca învinuitul să-i aibă de faţă
templu, nici faţă de cezar”. pe pârâşii săi şi să aibă putinţa să se
apere de învinuire.
9 Iar Festus, voind să facă pe placul Iu-
deilor, i-a răspuns lui Pavel şi a zis: 17 Deci, după ce s’au adunat ei, şi ne-
„Vrei să mergi la Ierusalim, şi’n faţa făcând eu nici o amânare, am stat pe
mea să fii judecat acolo pentru aces- scaunul de judecată şi am poruncit să
tea?” fie adus bărbatul.
10 Iar Pavel a zis: „Stau la scaunul de 18 Dar când pârâşii s’au ridicat, nu au
judecată al cezarului, acolo unde tre- adus împotrivă-i nici o vină din cele pe
buie să fiu judecat! Iudeilor nu le-am care le bănuiam eu,
făcut nici un rău, aşa cum tu o ştii mai 19 ci aveau cu ei nişte întrebări privi-
bine. toare la propria lor religie şi la un oare-
11 Dacă am făcut vreo nedreptate şi am
care Iisus, mort, despre care Pavel zice
săvârşit ceva vrednic de moarte, nu mă că e viu.
feresc de moarte; dar dacă nu este ni- 20 Şi nedumerindu-mă eu cu privire la
mic din cele de care mă învinuiesc ei, cercetarea acestor lucruri, l-am între-
nimeni nu mă poate da lor plocon2 ! Cer bat dacă vrea să meargă la Ierusalim
să fiu judecat de cezar!”3 şi să fie judecat acolo pentru acestea.
6
12 Atunci Festus, după ce a vorbit cu 21 Dar când Pavel a cerut să fie ţinut
7
divanul său, a răspuns: „Ai cerut să fii pentru judecata Augustului , am po-
judecat de cezar, la cezar te vei duce!” runcit să fie ţinut până îl voi trimite la
cezar”.
13 Şi după ce au trecut câteva zile, re-
4 Berenice: fiica lui Agrippa I, sora lui Agrippa
2 Pavel a sesizat cursa ce i se întinde şi nu nu- II şi a Drusilei.
5 Festus a reţinut ironia lui Pavel şi o repro-
mai că o respinge tăios, dar aruncă şi o ustură-
toare ironie la adresa lui Festus. duce în contextul conversaţiei sale cu Iudeii, cu
3 Prin propunerea de a transfera procesul în nuanţa: să li-l dea pe gratis, numai aşa, de dra-
sinedriu, Festus îşi declinase, de fapt, compe- gul lor, să le facă un hatâr.
6 = Ţinut sub pază, în stare de arest.
tenţa. Pavel se prevalează de cetăţenia sa ro-
mană care-i acorda dreptul să apeleze la jude- 7 = Majestăţii Sale Imperiale. Ca şi cuvântul

cata imperială. Chiar în lanţuri fiind, Apostolul „cezar”, augustus îl desemna generic pe împăra-
îşi deschide drumul spre Roma! tul în funcţiune (în cazul de faţă, Neron).
FAPTELE APOSTOLILOR 26 1906

22 Iar Agrippa a zis către Festus: „Aş 3 mai ales pentru că tu cunoşti toate
vrea să-l aud şi eu pe acest om”. Iar el obiceiurile şi întrebările Iudeilor. De
a zis: „Mâine îl vei auzi”. aceea te rog să mă asculţi cu răbdare.
23 Deci a doua zi, venind Agrippa şi Be- 4 Vieţuirea mea din tinereţe, cum a fost
renice cu mare alai şi intrând în sala ea de la început în poporul meu şi în
de judecată împreună cu tribunii şi cu Ierusalim, toţi Iudeii o ştiu.
bărbaţii cei mai de frunte ai cetăţii, la 5 Dacă vor s’o mărturisească, ei de
porunca lui Festus a fost adus Pavel. mult ştiu despre mine că am trăit după
24 Şi Festus a zis: „Rege Agrippa, şi voi şcoala cea mai meticuloasă a religiei
toţi bărbaţii care sunteţi cu noi de faţă, noastre, ca fariseu.
îl vedeţi pe acela asupra căruia mulţi- 6 Şi acum, stau şi sunt judecat pentru
mea Iudeilor a mijlocit la mine, şi în nădejdea făgăduinţei făcute de Dum-
Ierusalim, şi aici, strigând că trebuie nezeu părinţilor noştri,
ca el să nu mai trăiască.
7 la care cele douăsprezece semin-
25 Eu însă am înţeles că nu a făcut ni- ţii ale noastre nădăjduiesc să ajungă
mic vrednic de moarte; dar de vreme ce slujindu-I lui Dumnezeu fără’ncetare,
el însuşi a cerut să fie judecat de Au- zi şi noapte. Pentru această nădejde
gustul, am hotărât să-l trimit. sunt eu învinuit de Iudei, o, rege Agri-
26 Dar ceva limpede să-i scriu stăpâ- ppa!
nului despre el, nu am. De aceea l- 8 Cum de se socoteşte la voi de necrezut
am adus înaintea voastră, şi mai ales că Dumnezeu învie morţi?
în faţa ta, rege Agrippa, ca după ce se
9 Aşadar, eu am crezut în sinea mea că
va face această cercetare să am ce să
faţă de numele lui Iisus Nazarineanul
scriu.
trebuie să fac multe împotrivă;
27 Că nepotrivit mi se pare să-l trimit
10 ceea ce am şi făcut în Ierusalim; şi
legat fără să arăt învinuirile ce-i stau
luând eu împuternicire de la arhierei,
împotrivă”.
pe mulţi dintre sfinţi i-am închis în
temniţe; iar când erau daţi la moarte,
întăream şi eu cu glasul meu;
26 şi deseori îi pedepseam prin toate
11
sinagogile şi-i sileam să blasfemieze;
Pavel se apără în faţa lui Festus şi înfuriindu-mă tare pe ei, îi urmăream
a regelui Agrippa; amândoi îl gă- până şi prin cetăţile din afară.
sesc nevinovat. 12 Astfel că’n timp ce mergeam şi la
1 Agrippa i-a zis lui Pavel: „Îngăduit Damasc cu putere şi însărcinare de la
îţi este să vorbeşti pentru tine”. Atunci arhierei,
Pavel şi-a întins mâna şi s’a apărat, zi- 13 în calea mea, o, rege, am văzut în
când: miezul zilei o lumină din cer mai puter-
2 „Fericit mă socotesc, o, rege Agrippa, nică decât strălucirea soarelui, strălu-
că’n faţa ta mă voi apăra astăzi de toate cind împrejurul meu şi al celor ce mer-
câte sunt învinuit de Iudei, geau cu mine.
FAPTELE APOSTOLILOR 26 1907

14Şi căzând noi toţi la pământ, eu am rilor. . . ”2 .

auzit un glas zicându-mi în limba evre- 24Dar cu acestea apărându-se el, Fes-
iască: «Saule, Saule, de ce Mă prigo- tus i-a zis cu glas mare: „Pavele, eşti
neşti? Greu îţi este să loveşti cu picio- nebun! Cartea cea multă te duce la ne-
rul în ţepuşă». bunie. . . ”3 .
15 Iar eu am zis: «Cine eşti, Doamne?» 25 Iar Pavel a zis: „Nu sunt nebun,
Iar Domnul a zis: «Eu sunt Iisus, Cel preaputernice Festus, ci grăiesc cuvin-
pe care tu Îl prigoneşti. tele adevărului şi ale înţelepciunii;
16 Dar scoală-te şi stai pe picioarele 26 că regele ştie despre aceste lucruri,
tale; că spre aceasta M’am arătat Eu şi lui cu îndrăznire îi vorbesc, încredin-
ţie, să te rânduiesc slujitor şi martor, ţat că nimic din ele nu-i este ascuns,
şi al celor pe care le-ai văzut, şi al celor pentru că aceasta nu s’a făcut într’un
întru care Mă voi arăta ţie1 , ungher4 .
17 alegându-te pe tine din popor şi din 27 Crezi tu, rege Agrippa, în profeţi?
neamurile la care te trimit Ştiu că crezi!”
18 să le deschizi ochii, pentru ca ele să 28 Iar Agrippa i-a zis lui Pavel: „Cu pu-
se întoarcă de la întuneric la lumină şi ţin de nu mă îndupleci să mă fac creş-
de la stăpânirea lui Satan la Dumne- tin. . . ”5 .
zeu, pentru ca să primească ele ierta-
29 Iar Pavel a zis: „Cu puţin, cu nepu-
rea păcatelor şi parte cu cei ce prin cre-
ţin, eu m’aş ruga lui Dumnezeu ca nu
dinţa’n Mine s’au sfinţit».
numai tu, ci şi toţi cei ce mă ascultă as-
19 Iată de ce, rege Agrippa, n’am fost tăzi să fie aşa cum sunt şi eu – afară de
neascultător cereştii arătări, aceste lanţuri. . . ”.
20 ci mai întâi celor din Damasc şi din 30 Atunci regele s’a ridicat, şi procura-
Ierusalim şi din toată ţara Iudeii şi torul şi Berenice şi cei ce şedeau împre-
apoi neamurilor le-am vestit să se po- ună cu ei.
căiască şi să se întoarcă la Dumnezeu,
31 Şi plecând, vorbeau unii cu alţii:
făcându-i pocăinţei lucruri vrednice de
„Omul acesta n’a făcut nimic vrednic
ea.
de moarte sau de lanţuri”.
21 Pentru acestea m’au prins Iudeii în
32 Iar Agrippa i-a zis lui Festus: „Omul
templu şi’ncercau să mă ucidă. acesta putea să fie eliberat dacă n’ar fi
22 Aşadar, dobândind eu ajutorul de la cerut să fie judecat de cezar”.
Dumnezeu, până’n ziua aceasta stau şi
2 = Atât neamului evreiesc cât şi păgânilor din
mărturisesc la mic şi la mare, nimic
afară.
spunând în afară de ceea ce şi profeţii 3 Festus îl întrerupe în momentul când argu-
şi Moise au spus că va să fie: mentarea eruditului şi atât de logicului Pavel
23 că Hristos va să pătimească şi că, pare să fi căzut sub incidenţa absurdului.
4 Întregul fenomen creştin (patimile, moartea,
fiind El primul înviat din morţi, lu- învierea şi înălţarea lui Iisus, predica apostolilor
mină va vesti, şi poporului, şi neamu- şi primele comunităţi), totul e de notorietate, iar
regele e printre cei ce o ştiu.
1 Mărturisitor
al vedeniei de acum şi al viitoa- 5 Aproape somat de Pavel să se convertească,

relor fapte minunate ce i se vor descoperi. regele reacţionează printr’o jumătate de glumă.
FAPTELE APOSTOLILOR 27 1908

27 Şi cu greu trecând pe lângă el,

8
am ajuns într’un loc numit Limanuri-
Pavel, înlănţuit, navighează spre Bune, de care era aproape oraşul La-
Roma. Furtuna de pe mare. Nau- sea.
fragiul. 9 Şi multă vreme trecând şi mersul pe
1
1 Iar după ce s’a hotărât să plecăm pe
mare fiind primejdios, fiindcă şi Postul
5
mare spre Italia, pe Pavel şi pe alţi câ- trecuse , Pavel îi îndemna,
ţiva înlănţuiţi i-au dat în primire unui 10 zicându-le: „Bărbaţilor, văd că dru-
sutaş cu numele Iuliu, din cohorta Au- mul va să ne fie cu vătămare şi cu
gusta. multă pagubă, nu numai pentru încăr-
2 Şi urcându-ne într’o corabie de la
cătură şi corabie, ci şi pentru vieţile
Adramit, care avea să treacă prin lo- noastre”.
curile de pe coasta Asiei, am plecat, cu 11 Dar sutaşul s’a încrezut mai mult în
noi fiind Aristarh, macedonean din Te- cârmaci şi în căpitanul corăbiei, decât
salonic2 . în spusele lui Pavel.
3 Şi a doua zi am ajuns la Sidon. Şi 12 Şi cum limanul nu era bun de iernat,
Iuliu s’a purtat omeneşte cu Pavel şi i- cei mai mulţi au fost de părere să ple-
a îngăduit să se ducă la prieteni ca să căm de acolo şi, de s’ar putea, să ajun-
primească îngrijire. gem şi să iernăm la Fenix, un liman
4 Şi plecând de acolo, am plutit pe
din Creta cu deschidere spre vântul
lângă Cipru, pentru că vânturile erau de miazăzi-apus
6
şi cel de miazănoapte-
împotrivă. apus .
Şi suflând uşor un vânt de miazăzi
13
5Şi dac’am străbătut Marea Ciliciei şi
şi crezând ei că sunt în stare să-şi pli-
a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei3 .
nească gândul, au ridicat ancora şi na-
6 Şi acolo a găsit sutaşul o corabie din vigau cât mai aproape de Creta.
Alexandria care naviga spre Italia şi
14 Şi nu după multă vreme s’a stârnit
ne-a suit în ea.
asupra ei un vânt puternic numit Eu-
7 Şi după ce multe zile am plutit rachilon7
cu’ncetineală, de-abia am ajuns în
15 şi a răpit corabia; şi neputând ea să
dreptul Cnidului; şi pentru că vântul
4 meargă împotriva vântului, ne-am lă-
nu ne slăbea, am plutit pe sub Creta
sat duşi în voia lui.
spre capul Salmone.
16 Şi trecând pe lângă o insulă mică nu-
1 Luca reia povestirea la persoana întâi plu-
mită Cauda, cu greu am izbutit să fim
ral; ceea ce urmează are caracterul unui adevă-
rat jurnal de bord. 5 „Postul”, nume tradiţional al sărbătorii iu-
2 Ucenic al lui Pavel, care-i va sta aproape, ca daice Kipur (Ziua ispăşirii), singura zi de post
întemniţat, şi în captivitatea din Roma (vezi Col obligatoriu prevăzută de Legea Veche (Lv 16,
4, 10). 29-31); ea se celebra în jurul echinocţiului de
3 Unele manuscrise precizează că după cinci- toamnă, când navigaţia era de obicei întreruptă
sprezece zile. până’n primăvară.
4 Pe lângă coasta de sud a insulei; amănunt 6 Literal: Liba şi Horos; numele celor două

prin care naratorul pare să aibă’n faţă harta Me- vânturi care puteau împinge corabia spre liman.
diteranei. 7 Dinspre nord-est.
FAPTELE APOSTOLILOR 27
stăpâni pe luntre;
17 şi după ce au ridicat-o, au folosit
ajutătoarele8 şi au încins corabia pe
dedesubt. Şi temându-se să nu cadă
în Sirta9 , au coborât pânzele10 şi erau
purtaţi aşa.
18 Şi tare fiind loviţi de furtună, a doua
zi au aruncat încărcătura.
19 Şi a treia zi cu mâinile noastre am
aruncat uneltele corăbiei.
20 Şi dacă timp de mai multe zile nu
s’au arătat nici soarele şi nici stelele
şi furtună mare ne ameninţa, orice nă-
dejde de scăpare ni se luase.
21 Şi nu mâncaseră de mult. Atunci Pa-
vel, stând drept în mijlocul lor, le-a zis:
„O, bărbaţilor, trebuia să mă ascultaţi
pe mine şi să nu fi plecat din Creta şi-
am fi scăpat de această vătămare şi pa-
gubă.
22 Şi acum, vă îndemn să aveţi curaj;
că nici un suflet dintre voi nu va pieri,
decât numai corabia11 .
23 Că’n această noapte mi-a stat îna-
inte un înger al Dumnezeului Căruia
Îi aparţin eu şi Căruia-I slujesc,
24 zicând: Nu te teme, Pavele; tu tre-
buie să stai în faţa cezarului; şi iată,
Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei ce că-
lătoresc cu tine pe corabie.
8 Odgoane cu care era încinsă corabia spre a
nu fi dislocată de furtună.
9 O arie marină periculoasă, probabil în apro-
piere de coasta Africii (Libia de astăzi).
10 Într’o seamă de traduceri străine moderne:
ancora plutitoare (platformă de lemn ancorată
de pupă, menită să frâneze vasul şi să-l menţină,
pe cât posibil, pe axa vântului). Atât practica na-
vigaţiei cât şi contextul (v. 40) pledează însă pen-
tru opţiunea de aici.
11 Textual: fără numai al corăbiei. Majoritatea
versiunilor engleze traduc astfel, deoarece engle-
zii, ca şi anticii, credeau că o navă este o fiinţă în-
sufleţită; ei până’n ziua de astăzi o desemnează
prin pronumele personal she = Ea.
1909
25De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, fi-
indcă eu Îi cred lui Dumnezeu că aşa
va fi după cum mi s’a spus.
26 Trebuie, dar, să dăm de o insulă”.
27Şi când a fost a paisprezecea noapte
de când eram purtaţi încoace şi încolo
pe Adriatica12 , pe la miezul nopţii co-
răbierii au presimţit că li se apropie un
ţărm.
28Şi aruncând măsura13 , au găsit do-
uăzeci de stânjeni14 ; dar dacă s’au în-
depărtat puţin şi au măsurat din nou,
au găsit cincisprezece stânjeni.
29Şi temându-se ca nu cumva să dăm
de locuri stâncoase, au aruncat patru
ancore de la partea din urmă a coră-
biei; şi doreau să se facă ziuă.
30Dar corăbierii căutau să fugă din co-
rabie şi coborau luntrea în mare, sub
cuvânt că vor să întindă şi ancorele din
partea de dinainte a corăbiei.
31 Pavel a zis către sutaş şi către oşteni:
„Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi
nu puteţi să scăpaţi”.
32 Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrii
şi au lăsat-o să cadă.
33 Iar înainte de a se face ziuă, Pavel
îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le:
„Paisprezece zile sunt astăzi de când
aşteptaţi şi postiţi, fără să gustaţi ni-
mic.
34De aceea, vă rog să mâncaţi, fiindcă
aceasta e spre mântuirea15 voastră. Că
12 Prin „Adriatica” se înţelegea în acea vreme
toată aria Mediteranei cuprinsă între Grecia,
Italia şi Africa.
13 = Sonda de adâncime.
14 Un stânjen măsura aproximativ 1,80 m.
15 Grecescul sotería înseamnă şi scăpare
(dintr’o primejdie), şi mântuire (de Cel-Rău).
Pavel îl foloseşte în ambele lui dimensiuni:
pe de-o parte, salvarea trupului prin între-
FAPTELE APOSTOLILOR 28 1910

nici unuia din voi, un fir de păr din cap 28

nu-i va pieri”.
35 Şi dacă a zis acestea, a luat pâine şi, Pavel e ospeţit pe insula Malta şi
mulţumind lui Dumnezeu în faţa tutu- vindecă bolnavi. Sosirea în Italia.
ror, a frânt şi a început să mănânce. Pavel predică în Roma.
1 Odată scăpaţi, am aflat că insula se
36 Şi prinzând toţi curaj, au mâncat şi
numeşte Malta.
ei.
2 Iar băştinaşii nu mică omenie ne-au
37 Şi eram în corabie, de toţi, două sute
arătat; că din pricina ploii care cădea şi
şaptezeci şi şase de suflete. a frigului, au aprins foc şi ne-au primit
38 Şi săturându-se de bucate, au uşurat pe toţi la ei.
corabia aruncând grâul în mare. 3 Şi strângând Pavel o grămadă de
39 Şi când s’a făcut ziuă, ei nu recu- vreascuri şi punându-le pe foc, o viperă
noşteau pământul, ci vedeau un sân de a ieşit din pricina căldurii şi i s’a prins
mare cu ţărm nisipos, în care voiau să de mână.
împingă corabia, dac’ar fi fost cu pu- 4 Şi când băştinaşii au văzut jivina
tinţă. atârnată de mâna lui, ziceau unii către
40 Şi au desfăcut ancorele şi le-au lăsat
alţii: „Nu’ncape’ndoială că omul acesta
în mare, slăbind totodată funiile câr- e un ucigaş; deşi a scăpat 1
din mare,
melor; şi ridicând în bătaia vântului dumnezeiasca dreptate nu i-a îngă-
pânza cea mică din faţă, ţineau spre duit să trăiască. . . ”.
ţărm. 5 Dar el, scuturând jivina în foc, n’a su-

16 ferit nici un rău.

41 Şi când au dat de un dâmb de nisip ,
au înţepenit corabia. Şi înfigându-se 6 Iar ei se aşteptau ca el să se umfle sau
partea de dinainte, stătea neclintită; să cadă dintr’o dată mort. Dar dacă
iar partea de dinapoi se sfărâma sub mult au aşteptat şi au văzut că nimic
puterea valurilor. rău nu i se întâmplă, şi-au schimbat
părerea şi ziceau că el este un zeu.
42 Iar ostaşii s’au sfătuit să-i omoare pe
7 Iar în împrejurimile acelui loc erau
cei de sub pază, ca să nu scape vreunul
pământurile căpeteniei insulei, cu nu-
înotând.
mele Publius, care ne-a primit şi ne-a
43 Dar sutaşul, vrând să-l ferească pe găzduit prietenos timp de trei zile.
Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor şi 8 Şi s’a întâmplat că tatăl lui Publius
a poruncit ca aceia care pot să înoate zăcea în pat, cuprins de friguri şi de
să se arunce primii şi să iasă la uscat, dizenterie; la care intrând Pavel şi
44 iar ceilalţi: care pe scânduri, care pe rugându-se, şi-a pus mâinile peste el şi
câte ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns l-a vindecat.
să scape cu toţii la uscat. 9 Şi dacă s’a petrecut aceasta, veneau
la el şi ceilalţi din insulă care aveau
mare fizică; pe de alta, salvarea sufletului prin boli, şi se vindecau.
Euharistie (vezi următoarele două versete).
16 Literal: un loc dintre două mări; limba de 1 Literal: Dike; zeiţa dreptăţii. Evident, local-

nisip dintre doi curenţi marini. nicii văd în Pavel un condamnat de drept comun.
FAPTELE APOSTOLILOR 28 1911

10 Şi ei cu multă cinste ne-au cinstit; baţi fraţi, deşi n’am făcut nimic împo-
şi la plecare ne-au încărcat cu cele de triva poporului sau a datinilor părin-
trebuinţă. teşti, în legături am fost predat de la
11 Şi după trei luni am pornit cu o cora-
Ierusalim în mâinile Romanilor.
bie din Alexandria, care iernase în in- 18 După ce m’au cercetat, aceştia voiau
sulă şi care avea pe ea semnul Dioscu- să-mi dea drumul, deoarece nu era în
rilor2 . mine nici o vină vrednică de moarte.
12 Şi ajungând în Siracuza, am rămas 19 Dar când Iudeii mi s’au împotrivit,
acolo trei zile. eu am fost nevoit să cer să fiu judecat
de cezar – dar nu ca să aduc vreo învi-
13 De unde, făcând un înconjur, am so-
nuire neamului meu.
sit la Regium. Şi după o zi, a suflat
vânt de miazăzi şi’n ziua următoare 20 Aşadar, aceasta e pricina pentru
am ajuns la Puteoli. care v’am chemat să vă văd şi să vor-
besc cu voi; că din pricina nădejdii lui
14 Găsind acolo fraţi am fost rugaţi să
Israel sunt eu legat cu lanţul acesta”.
rămânem la ei şapte zile. Şi aşa am
21 Iar ei au zis către el: „Noi nici c’am
venit la Roma.
3
primit din Iudeea scrisori despre tine,
15 Şi auzind despre noi fraţii de acolo ,
nici c’a venit cineva dintre fraţi să ne
au venit în întâmpinarea noastră până dea de veste sau să ne vorbească ceva
la Forul lui Appius şi la Trei-Taverne4 ; rău despre tine.
pe care văzându-i Pavel, I-a mulţumit
22 Dar dorim să auzim de la tine ceea
lui Dumnezeu şi a prins curaj.
ce gândeşti; că’n privinţa acestei secte
16 Iar când am intrat în Roma, sutaşul ne e cunoscut că pretutindeni i se
i-a predat pe cei legaţi comandantului stă’mpotrivă”.
taberei, iar lui Pavel i s’a îngăduit să
23 Deci i-au rânduit o zi; şi la gazdă i-au
locuiască aparte, cu ostaşul care-l pă-
venit mai mulţi. Şi le vorbea de dimi-
zea5 .
neaţa până seara, dând mărturie des-
17 Şi după trei zile, Pavel a chemat la el pre împărăţia lui Dumnezeu, căutând
pe cei care erau fruntaşii Iudeilor. Şi ca şi din legea lui Moise, şi din profeţi
dacă s’au adunat, el le-a zis: „Eu, băr- să-i încredinţeze despre Iisus.
2 Dioscurii: fraţii gemeni Castor şi Pollux, din 24 Şi unii credeau în cele spuse, iar alţii

mitologia greacă, patronii navigatorilor. nu credeau.

3 Desigur, creştinii din Puteoli i-au anunţat
25 Şi neînţelegându-se unii cu alţii, au
grabnic pe cei din Roma. În ambele localităţi
existau deja comunităţi de ucenici, direcţi sau in-
plecat după ce Pavel a zis un cuvânt,
direcţi, ai lui Pavel. că: „Bine a grăit Duhul Sfânt către pă-
4 La 65 şi, respectiv, 47 km de Roma. rinţii noştri prin Isaia profetul
5 Nefiind un deţinut de drept comun, ci ceea
26 când a zis: Mergi la poporul acesta
ce se cheamă astăzi un prizonier de conştiinţă
(în plus, cetăţean roman), Pavel s’a bucurat de şi spune-i: Cu auzul veţi auzi, dar nu
privilegiul regimului numit custodia militaris, veţi înţelege, şi cu privirea veţi privi,
care-i acorda dreptul de a locui, sub pază, într’o dar nu veţi vedea,
casă particulară. Potrivit regulamentului, bra-
ţul drept al prizonierului era legat cu un lanţ de 27 că inima acestui popor s’a împietrit
braţul stâng al paznicului. şi urechile lor greu aud şi ochii lor s’au
FAPTELE APOSTOLILOR 28 1912

închis, ca nu cumva cu ochii să vadă şi

cu urechile să audă şi cu inima să înţe-
leagă şi să-şi revină şi Eu să-i vindec.
28 Deci cunoscut să vă fie vouă că
această mântuire a lui Dumnezeu li s’a
trimis păgânilor; şi ei vor asculta!”
29 Şi după ce a zis el acestea, Iu-
deii au plecat, făcând între ei noian
de’ntrebări.
30Iar Pavel a rămas doi ani întregi6 în
casa luată de el cu chirie; şi pe toţi care
veneau la el îi primea,
31propovăduind împărăţia lui Dumne-
zeu şi învăţând despre Domnul Iisus
Hristos cu toată îndrăznirea, fără nici
o piedică.

6 Precum mai înainte în Cezareea (vezi 24, 27

şi nota), Pavel împlineşte şi aici termenul maxim

de detenţie preventivă. Eliberat, el va cunoaşte
o a doua captivitate în Roma, la capătul căreia
va muri ca martir în anul 67. Luca îşi încheie
cronica printr’un final deschis.
ROMANI 1913

Epistola către Romani

1 neamurile,
7
6 între care sunteţi şi voi, chemaţi ai
Salutare. Dorinţa lui Pavel de a-i lui Iisus Hristos;
vizita pe creştinii din Roma. Pute- 7 tuturor celor ce sunteţi în Roma, iu-
rea Evangheliei. Vinovăţia oame- biţi ai lui Dumnezeu, sfinţi prin che-
nilor. mare8 : Har vouă şi pace de la Dumne-
1 Pavel, rob al lui Iisus Hristos, apos- zeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus
tol chemat1 , ales2 pentru Evanghelia Hristos!9
lui Dumnezeu 8 Mai întâi, prin Iisus Hristos Îi mul-
2 pe care’n Sfintele Scripturi prin pro- ţumesc Dumnezeului meu pentru voi
feţii Săi mai dinainte a făgăduit-o toţi; căci credinţa voastră se vesteşte10
3despre Fiul Său, Cel din sămânţa lui în toată lumea;
David născut după trup, 9 martor îmi este Dumnezeu, Căruia cu
11
4 iar după Duhul Sfinţeniei rânduit duhul meu Îi slujesc întru Evanghe-
3

Fiu al lui Dumnezeu întru putere din- lia Fiului Său, că ne’ncetat fac pome-
tru’nvierea din morţi4 , Iisus Hristos, zul de faţă, Evanghelia).
Domnul nostru, 7 Pavel le oferă şi creştinilor din Roma titlul

5prin Care noi am primite har şi apos- de 8nobleţe pe care şi-l atribuise lui însuşi.
Literal: sfinţi chemaţi. În limbajul Noului
toli5 , pentru ca’ntru numele Său să fie Testament, creştinii veacului primar erau nu-
6
credinţa adusă spre ascultare la toate miţi „sfinţi”, cu înţelesul: aleşi şi sfinţiţi de Dum-
nezeu în vederea unei misiuni.
1 Apostolchemat: titlu de sacră nobleţe, pe 9 Salutarea e corolarul unei introduceri so-
care Pavel şil acordă în repetata lui aserţiune că, lemne, de mare densitate teologică.
deşi venit mai târziu, autoritatea lui nu e mai 10 Literal: e vestită. Înţelesul complet: cre-
mică decât a celor doisprezece. dinţa voastră se răspândeşte pe măsură ce se
2 Înţelesul complet al cuvântului: pus deo-
aude despre ea (în limbaj modern: are priză).
parte şi păstrat în rezervă pentru o misiune spe- 11 Apostolatul este prin excelenţă închinare
cială. şi slujire duhovnicească. Antropologia paulină
3 = Duhul Sfânt.
face distincţii terminologice între psyhe = suflet,
4 Învierea lui Hristos este izvorul oricărei ga-
pneuma = duh (partea superioară a lui psyhe),
ranţii asupra puterii lui Dumnezeu. şi nóos (nous) = minte, cugetare, inteligenţă, ra-
5 Întrucât creştinii din Roma (cel puţin o
ţiune (partea superioară a lui pneuma şi cea mai
parte) nu sunt convertiţii săi direcţi, ci ai altor fină a lui psyhe), toate în opoziţie cu sárx = carne
apostoli, Pavel generalizează. (ca materie) şi soma = trup (forma organizată a
6 Grecescul ypakoúo înseamnă, în acelaşi lui sárx). Cu toate aceste nuanţări, dihotomia
timp, a recepta mesajul şi a i te supune (în ca- suflet-trup rămâne constantă.
ROMANI 1 1914

nire despre voi, 20 Încă de la facerea lumii, cele nevă-

10 pururea cerând în rugăciunile mele zute ale Lui – adică veşnica Sa putere
ca odată şi-odată, prin voia Lui, să am şi dumnezeirea – prin cugetare se văd
un prilej bun de a veni la voi. din făpturi; aşa că ei n’au cuvânt de
apărare15 ,
11 Că doresc mult să vă văd, ca să vă îm-
părtăşesc vreun dar duhovnicesc, spre 21 căci deşi L-au cunoscut pe Dumne-
întărirea voastră; zeu, nu ca pe Dumnezeu L-au slăvit şi
12 nici nu I-au mulţumit, ci’n cugetările
12 sau mai degrabă pentru ca împre-
lor s’au rătăcit şi inima lor cea neînţe-
ună cu voi să mă mângâi prin credinţa
legătoare s’a întunecat.
noastră laolaltă, a voastră şi a mea.
22 Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns ne-
13 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că de
multe ori mi-am pus în gând să vin buni
la voi – dar pân’acum am fost împiedi- 23 şi slava lui Dumnezeu Celui nestri-
cat –, pentru ca şi’ntre voi să am vreo căcios au preschimbat-o în asemăna-
roadă ca şi’ntre celelalte neamuri. rea chipului omului celui stricăcios şi
14 Dator le sunt şi Elinilor
13
şi barbari- al păsărilor şi al patrupedelor şi al
lor, şi înţelepţilor şi neînţelepţilor. târâtoarelor.
15 Aşa că din parte-mi sunt gata să vă 24 De aceea Dumnezeu i-a predat necu-
16
vestesc Evanghelia şi vouă, celor din răţiei , după poftele inimii lor, ca să-şi
Roma. necinstească trupurile ei între ei,
16 Că eu nu mă ruşinez de Evanghelia 25 ca unii care au preschimbat adevă-
lui Hristos; pentru că ea este putere a rul lui Dumnezeu în minciună şi s’au
lui Dumnezeu spre mântuire tot celui închinat şi i-au slujit făpturii în locul
ce crede, întâi iudeului şi de asemenea Făcătorului, Cel ce este binecuvântat
elinului14 . în veci, amin!
17 Căci în ea dreptatea lui Dumne- 26 Pentru aceea Dumnezeu i-a predat
zeu se descoperă din credinţă spre cre- unor patimi de necinste; că şi femeile
dinţă, aşa cum este scris: Iar dreptul lor au preschimbat legăturile fireşti cu
din credinţă va trăi. acelea împotriva firii;
18 Căci mânia lui Dumnezeu se desco- 27 asemenea şi bărbaţii, părăsind fi-
peră din cer peste toată fărădelegea şi reasca legătură cu femeia, în pofta lor
nedreptatea oamenilor care ţin adevă- s’au aprins unii pentru alţii, bărbaţi cu
rul în robia nedreptăţii. bărbaţi săvârşind ruşinea şi primind
19 Pentru că ceea ce se poate cunoaşte în ei înşişi răsplata cuvenită rătăcirii
despre Dumnezeu este arătat întru ei;
15 De vreme ce inteligenţa umană Îl poate per-
căci Dumnezeu le-a arătat-o:
cepe pe Dumnezeu din creaţia Sa, omul nu poate
12 Rectificare în duhul smereniei şi al bunei- pretinde că n’a avut posibilitatea de a-L cunoaşte
cuviinţe. şi recunoaşte.
13 Spre deosebire de „barbari”, Elinii erau pă- 16 = I-a lăsat pe seama păcatului. Păcatul
gâni cultivaţi. poartă în el germenul pedepsei, iar una din pe-
14 În ordinea istorică, Evreii se bucură de prio- depse este abandonarea omului de către Dumne-
ritate în vestirea Evangheliei. zeu.
ROMANI 2 1915

lor17 . crezi oare că vei scăpa de judecata lui

28 Şi aşa cum ei n’au încercat să-L păs- Dumnezeu?
treze pe Dumnezeu în cugetele lor, tot 4 Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătă-
aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor ţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii
cea fără judecată, să facă ceea ce nu se Lui răbdări?; nu ştii tu că bunătatea
cade, lui Dumnezeu te duce la pocăinţă?1
29 plini fiind de toată nedreptatea, de 5 Dar după împietrirea ta şi după inima
desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua
răutate; plini de invidie, de ucidere, de mâniei şi a descoperirii dreptei jude-
ceartă, de înşelăciune, de purtări rele; căţi a lui Dumnezeu,
bârfitori, 6 Care-i va da fiecăruia după faptele
30 pârâtori, urâtori de Dumnezeu, ocă- lui:
râtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, nă-
7 viaţa veşnică celor ce prin stăruinţă’n
scocitori de rele, nesupuşi părinţilor,
faptă bună caută mărire, cinste şi ne-
31 nesocotiţi, călcători de cuvânt, lipsiţi stricăciune,
de iubire, lipsiţi de milă;
8 dar urgie şi mânie iubitorilor de
32 care, deşi au cunoscut dreptatea lui ceartă, care nu se supun adevărului, ci
Dumnezeu, că adică cei ce fac unele nedreptăţii i se supun:
ca acestea sunt vrednici de moarte, nu
9 necaz şi strâmtorare peste tot sufletul
numai că le fac, dar le şi încuviinţează
omului care face răul, al iudeului mai
celor ce le fac.
întâi, şi al elinului;
10dar mărire, cinste şi pace oricui face
2 binele: iudeului mai întâi, şi elinului.
Căci la Dumnezeu nu există părti-
11
Dreapta judecată a lui Dumnezeu. nire!
Iudeii şi legea. 12 Aşadar, câţi au păcătuit fără lege,
1 Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcă-
tu, cel care judeci, eşti fără cuvânt de tuit sub lege, prin lege vor fi judecaţi.
apărare: fiindcă în ceea ce pe altul îl 13 Pentru că nu cei ce aud legea sunt
judeci, pe tine însuţi te osândeşti, căci drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce
aceleaşi lucruri le faci şi tu, cel care ju- împlinesc legea, aceia se vor îndrep-
deci. tăţi.
2 Şi noi ştim că judecata lui Dumne-
14 Căci când păgânii, care nu au lege,
zeu este după adevăr faţă de cei care din fire fac cele ale legii, ei fără să aibă
fac unele ca acestea. lege îşi sunt loruşi lege;
3 Şi tu, omule, cel care-i judeci pe cei
15 ei arată fapta legii scrisă în inimile
ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, lor prin mărturia conştiinţei şi prin ju-
17 Cultivat până la exacerbare, păcatul în- decăţile lor, care îi învinovăţesc sau
seamnă nu numai desfigurarea ordinii naturale
rânduite de Dumnezeu, ci şi degradarea morală 1 Bunătatea lui Dumnezeu nu e o „slăbiciune”

a omului (vezi versetele următoare). divină, ci şansa oferită omului de a se îndrepta.

ROMANI 3
chiar îi apără2
16 în ziua când, potrivit Evangheliei
mele3 , Dumnezeu va judeca, prin Iisus
Hristos, cele ascunse ale oamenilor.
17 Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te
reazemi pe lege şi te lauzi cu Dumne-
zeu
18 şi-I cunoşti voia şi, învăţat fiind de
lege, ştii să desluşeşti deosebirile4 ,
19 dacă tu te crezi pe tine călăuză orbi-
lor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20 povăţuitor celor fără minte, învăţă-
tor celor nevârstnici, ca unul care ai în
lege dreptarul cunoştinţei şi al adevă-
rului,
21 aşadar tu, cel care-l înveţi pe altul,
pe tine însuţi nu te înveţi?; tu, cel ce
propovăduieşti: Să nu furi!, furi?;
22 tu, cel ce zici: Să nu săvârşeşti adul-
ter!, săvârşeşti adulter?; tu, cel care
urăşti idolii, le jefuieşti templele?;
23 tu, cel ce te lauzi cu legea, Îl necin-
steşti pe Dumnezeu prin călcarea le-
gii?. . .
24 Că din pricina voastră este numele
lui Dumnezeu blasfemiat între nea-
muri, aşa cum este scris.
25 Căci tăierea’mprejur foloseşte numai
dacă păzeşti legea; dar dacă eşti călcă-
tor de lege, tăierea ta’mprejur a deve-
nit netăiere’mprejur.
26 Prin urmare, dacă cel netăiat împre-
jur păzeşte poruncile legii, oare netă-
ierea lui împrejur nu va fi socotită ca
tăiere’mprejur?
2 În absenţa unei legi elaborate, legea mo-
rală – înscrisă ontologic în conştiinţa omului –
poate constitui prin ea însăşi un criteriu al dis-
cernământului.
3 = După Evanghelia pe care o propovăduiesc
eu (Pavel).
4 Eşti înzestrat cu capacitatea de a discerne.
1916
27 Iar cel din fire netăiat împrejur5 , dar
împlinitor al legii, oare nu te va judeca
el, pe tine, cel ce, având litera „legii” şi
tăierea’mprejur, eşti călcător de lege?6
28Pentru că nu cel ce se arată pe dina-
fară e iudeu, nici cea arătată’n trup pe
dinafară este tăiere’mprejur;
29 ci iudeul este cel dintru ascuns, iar
tăiere’mprejur este aceea a inimii, în
duh, nu în literă7 ; lauda lui nu este de
la oameni, ci de la Dumnezeu.
3
Iudeii şi legea (continuare). Nici
un om nu este drept în faţa lui
Dumnezeu.
1 Atunci, care este întâietatea iu-
deului?; sau care este folosul tăie-
rii’mprejur?:
2 Mare’n toate privinţele. Mai întâi,
pentru că lor li s’au încredinţat cuvin-
tele lui Dumnezeu.
3 Şi ce dacă unii n’au fost credincioşi?
Oare necredincioşia lor va desfiinţa
credincioşia lui Dumnezeu?1
5 Fărăcircumcizie fizică.
6 Înţelesulcomplet se consumă în două pla-
nuri: 1) Deşi pretinde că este posesorul legii lui
Moise (şi al circumciziei ca semn concret al anga-
jării), iudeul îşi permite să n’o respecte; 2) Iudeul
nu poate respecta legea tocmai din cauza legii, a
cărei literalitate şi ale cărei prescripţii sunt atât
de complicate, încât îi fac imposibilă aplicarea,
ea devenind astfel o piedică în calea mântuirii
(temă scumpă lui Pavel).
7 Omul autentic este numai cel atestat de re-
alitatea lui lăuntrică, nu de cea exterioară, care
poate înşela.
1 Infidelitatea unor iudei faţă de Dumnezeu
nu e de natură să anuleze fidelitatea lui Dum-
nezeu faţă de propria Sa făgăduinţă, dată cu ju-
rământ lui Avraam.
ROMANI 3 1917

4 Să nu fie!, ci fie Dumnezeu socotit 16 pustiire şi nenorocire sunt în căile

adevărat, iar tot omul, mincinos, aşa lor,
cum este scris: Ca Tu să Te îndreptă- 17 şi calea păcii n’au cunoscut-o,
ţeşti întru cuvintele Tale şi Tu să biru-
18 nu-i frică de Dumnezeu înaintea
ieşti atunci când vei face judecata.
ochilor lor.
5 Iar dacă nedreptatea noastră învede-
rează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom 19 Noi ştim însă că cele câte le spune le-
zice? Nu cumva este nedrept Dumne- gea, le spune celor ce sunt sub lege, aşa
zeu Care aduce mânia? – Vorbesc ca ca orice gură să fie închisă şi ca toată
un om. lumea să fie vinovată în faţa lui Dum-
nezeu3 .
6 Să nu fie! Atunci, cum va judeca
4
Dumnezeu lumea? 20 Pentru că din faptele legii nimeni
nu se va îndreptăţi în faţa Lui, de
7 Că dacă prin minciuna mea a prisosit
vreme ce prin lege vine cunoştinţa pă-
adevărul lui Dumnezeu spre slava Lui,
catului.
pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca
păcătos? 21 Acum însă dreptatea lui Dumnezeu

8 Şi de ce n’am face răul ca să vină bi-

s’a arătat în afara legii, de lege şi de
nele?; aşa cum suntem noi defăimaţi şi profeţi fiind mărturisită,
cum spun unii că zicem noi? Osânda 22 dar dreptate a lui Dumnezeu prin
acestora este dreaptă. credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi
9 Atunci, ce? Avem noi vreo întâietate?
cei ce cred – fiindcă nu există deose-
Nicidecum; căci, ceva mai înainte, noi bire,
i-am învinuit2 şi pe Iudei şi pe Elini, că 23 de vreme ce toţi au păcătuit şi sunt
toţi sunt sub păcat, lipsiţi de slava lui Dumnezeu5 –,
10 aşa cum este scris: Nimeni nu este 24 cei ce în dar se îndreptăţesc cu ha-
drept, nu e nici unul; rul Său6 prin răscumpărarea cea întru
11 nu-i cine să’nţeleagă, nu-i cin’să-L Hristos Iisus,
caute pe Dumnezeu; 3 Este vorba, desigur, despre legea Vechiului
12 toţi s’au abătut,
împreună netrebnici Testament, care a fost dată de Dumnezeu nu
s’au făcut. Nu-i cin’să facă binele, nu, spre a şterge păcatele omului, ci spre a-l face pe
nu-i nici măcar unul. om conştient de starea lui de păcătoşenie. Elibe-
rarea omului de păcat a venit numai prin Iisus
13 Mormânt deschis e gâtlejul lor; cu Hristos.
4 Faptele legii: expresie biblică, deseori întâl-
limbile lor au viclenit; venin de aspidă-
nită în epistolele pauline, prin care se înţeleg
i sub buzele lor;
atât prescripţiile Vechiului Testament cât şi pu-
14de blestem li-i gura plină, şi de amă- nerea lor în practică (aceasta din urmă neputând
răciune; fi niciodată totală sau desăvârşită).
5 = Slava lui Dumnezeu ca prezenţă intimă în
15grabnice le sunt picioarele să verse fiinţa omului virtuos.
sânge; 6 Calitatea de drept (îndreptăţit la mântuire)

nu este un rezultat al meritelor omului, ci un dar

2 Tonul dialectic şi oralitatea unor expresii par al harului divin, un efect al iubirii lui Dumnezeu
extrase din discuţiile aprinse pe care Pavel le manifestate prin jertfa răscumpărătoare a lui Ii-
avea cu Iudeii în sinagogi. sus Hristos.
ROMANI 4 1918

25 pe Care Dumnezeu L-a rânduit 4

jertfă, curăţire7 prin credinţa în sân-
gele Lui, ca să-Şi arate dreptatea – Exemplul lui Avraam: făgăduinţa
prin aceea că a trecut cu vederea8 pă- plinită prin credinţă.
catele făcute înainte 1 Aşadar, ce vom zice că a dobândit
26 întru îngăduinţa lui Dumnezeu Avraam, strămoşul nostru după trup?
– ca să-Şi arate dreptatea în vre- 2 Că dacă Avraam a fost îndreptăţit din
mea de acum, spre a fi El drept şi fapte, are de ce să se laude, dar nu în
îndreptăţindu-l pe cel din credinţa în faţa lui Dumnezeu;
Iisus.
3 fiindcă ce spune Scriptura?: Şi
27 Aşadar, unde e lauda? A fost înlătu- Avraam I-a crezut lui Dumnezeu şi
rată. Prin care lege?: a faptelor? Nu, aceasta i s’a socotit ca dreptate.
ci prin legea credinţei.
4 Plata celui ce face fapte nu i se soco-
28 Căci socotim că prin credinţă se va teşte după har, ci după datorie1 ;
îndreptăţi omul, fără faptele legii. 5 dar celui ce nu face fapte, însă crede
29 Oare Dumnezeu este numai al Iude- în Cel care-l îndreptăţeşte pe cel nele-
ilor? Nu este El şi Dumnezeul păgâni- giuit, credinţa lui i se socoteşte ca drep-
lor? Da, şi al păgânilor!, tate.
30 fiindcă unul este Dumnezeu, Cel ce 6 Aşa cum şi David vorbeşte despre fe-
din credinţă9 îi va îndreptăţi pe cei tă- ricirea omului căruia Dumnezeu îi so-
iaţi împrejur şi prin credinţă10 pe cei coteşte dreptatea în afara faptelor:
netăiaţi împrejur. 7 Fericiţi cei cărora li s’au iertat fără-

31 Desfiinţăm deci noi legea prin cre- delegile şi ale căror păcate li s’au aco-
dinţă? Ferească Dumnezeu! Dimpo- perit;
trivă, întărim legea. 8 fericit bărbatul căruia Domnul nu-i
va socoti păcatul.
7 La obârşie, cuvântul ilastérion desemna
9 Acum, fericirea aceasta este ea numai
masa aşezată deasupra chivotului legii, în
sfânta-sfintelor, pe care marele preot aducea pentru cei tăiaţi împrejur, sau şi pen-
jertfa anuală de purificare a poporului, prin stro- tru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: I
pirea cu sânge (vezi Lv 16). Aşadar, textul de s’a socotit lui Avraam credinţa ca drep-
faţă trebuie citit şi înţeles: Iisus Hristos este mij-
locul prin care Dumnezeu a instrumentat cură- tate.
ţirea de păcate a celor ce cred în jertfa sângelui 10 Cum însă i s’a socotit?: când era tă-
Său.
8 Înainte de jertfa lui Iisus Hristos, Dumnezeu
iat împrejur, sau când era netăiat îm-
le-a acordat oamenilor o lungă perioadă de îngă- prejur? Nu când era tăiat împrejur, ci
duinţă, în timpul căreia El le-a ignorat păcatele, când era netăiat împrejur.
nu le-a iertat şi nici nu le-a pedepsit, ci numai
11 Iar semnul tăierii’mprejur l-a primit
S’a făcut că nu le vede, tocmai pentru ca oame-
nii să-şi dea seama că dreptatea e întotdeauna de ca pe o pecete a dreptăţii pentru cre-
partea lui Dumnezeu; iertarea a venit prin Iisus dinţa lui din vremea netăierii’mprejur,
Hristos. ca să fie el părinte al tuturor celor ce
9În virtutea credinţei pe care deja o au.
10 Prin mijlocirea credinţei pe care o dobân- 1 Plata lucrătorului nu este un dar, ci o obliga-

desc. ţie contractuală.

ROMANI 5 1919

cred pe durata netăierii’mprejur, pen- 18 împotriva oricărei nădejdi nădăjdu-

tru ca şi acestora să le fie socotită ca ind, el a crezut că va fi părinte al mul-
dreptate, tor neamuri, după cum i s’a spus: Aşa
12 şi părinte al celor tăiaţi împrejur;
vor fi urmaşii tăi;
dar nu numai al celor ce doar sunt tă- 19 şi neslăbind în credinţă, nu s’a uitat
iaţi împrejur, ci şi al celor ce umblă pe la trupul său amorţit – că era aproape
urmele credinţei pe care o avea părin- de o sută de ani – şi nici la amorţirea
tele nostru Avraam la vremea când era pântecelui Sarrei;
netăiat împrejur. 20 şi’ntru făgăduinţa lui Dumnezeu nu

13 Că nu prin lege i s’a dat lui Avraam s’a îndoit prin necredinţă, ci s’a întărit
sau seminţiei lui făgăduinţa că vor fi în credinţă, dându-I slavă lui Dumne-
moştenitori ai lumii, ci prin dreptatea zeu
credinţei. 21 şi fiind încredinţat că ceea ce El i-a

14 Căci dacă moştenitorii sunt aceia făgăduit are putere să şi facă.

care au legea, atunci credinţa e zadar- 22 Iată de ce credinţa lui i s’a socotit ca
nică, iar făgăduinţa s’a desfiinţat; dreptate.
2
15 fiindcă legea rodeşte mânie , dar 23 Dar nu numai pentru el s’a scris că i
unde nu e lege, nu-i nici călcare de lege. s’a socotit ca dreptate,
16 Pentru aceea este ea din credinţă, 24 ci şi pentru noi, cei cărora ni se va
3

ca să fie din har, şi pentru ca făgădu- socoti, ca unora care credem în Cel ce
inţa să fie statornică pentru toţi urma- L-a înviat din morţi pe Iisus, Domnul
şii – nu numai pentru cei din lege, ci nostru,
şi pentru cei din credinţa lui Avraam, 25 Care S’a dat pe Sine pentru păcatele
care este părinte al nostru, al tuturor, noastre şi a înviat pentru îndreptăţi-
5
17 precum este scris: Te-am pus părinte rea noastră.
al multor neamuri – în faţa Celui în
care a crezut, adică a lui Dumnezeu
Cel ce învie morţii şi pe cele ce nu sunt 5
le cheamă ca şi cum ar fi4 ;
Roadele îndreptăţirii prin cre-
2 Existenţa unei legi presupune şi posibila ei dinţă. Adam şi Hristos.
călcare, de unde mânia legiuitorului asupra ce-
lui ce o calcă. 1 Aşadar, fiind noi îndreptăţiţi din cre-
3 = Moştenirea făgăduită. dinţă, pace avem cu Dumnezeu prin
4 Alte traduceri: (Dumnezeu) cheamă la fiinţă
Domnul nostru Iisus Hristos,
pe cele ce încă nu sunt; cheamă neantul la exis-
tenţă; le cheamă la existenţă pe cele ce nu există. derăm şi noi prin actul credinţei (în legătură cu
Opţiunea de faţă e corectă nu numai prin litera- aceasta vezi şi nota de la Mc 11, 24).
litatea traducerii, ci şi prin ideea fundamentală 5 Îndreptăţirea e un termen frecvent în teolo-

că Dumnezeu nu trăieşte în virtual, ci numai în
real (El Însuşi fiind realitatea supremă, izvor a
tot ceea ce există); o făgăduinţă a lui Dumnezeu
(pentru viitor) e virtualitate numai pentru noi,
dar nu şi pentru El: de îndată ce a rostit-o, ea a
şi devenit o realitate, aşa cum trebuie s’o consi-
gia paulină şi desemnează calea prin care omul
poate fi socotit drept în faţa lui Dumnezeu, apt
pentru mântuire. Această dreptate nu e un re-
zultat al cumpenii justiţiare, ci se obţine prin
har, ca rod al iubirii dumnezeieşti, pe de o parte,
şi prin faptele credinţei omului, pe de alta.
ROMANI 5
2 datorită Căruia am şi avut, prin cre-
dinţă, cale deschisă la harul acesta1 în
care stăm şi ne lăudăm în nădejdea sla-
vei lui Dumnezeu2 .
3 Şi nu numai atât, dar şi în necazuri
ne lăudăm, bine ştiind că necazul ro-
deşte răbdare,
4 iar răbdarea, încercare, iar încerca-
rea, nădejde.
5 Iar nădejdea nu face de ruşine, pen-
tru că iubirea lui Dumnezeu s’a vărsat
în inimile noastre prin Duhul Cel Sfânt
care ni s’a dat.
6 Că’n timp ce noi eram încă neputin-
cioşi, la vremea cuvenită Hristos a mu-
rit pentru cei nelegiuiţi
7 – căci cu greu va muri cineva pen-
tru un drept; şi pentru cel bun poate
că’ndrăzneşte cineva să moară –;
8 dar Dumnezeu Îşi arată iubirea faţă
de noi prin aceea că Hristos a murit
pentru noi pe când noi eram încă pă-
cătoşi.
9 Cu atât mai mult acum, prin urmare,
când suntem îndreptăţiţi întru sângele
Lui, prin El ne vom mântui de mânie3 .
10 Că dacă’n timp ce eram vrăjmaşi ne-
am împăcat cu Dumnezeu prin moar-
tea Fiului Său, cu mult mai mult,
odată împăcaţi, prin viaţa Lui ne vom
mântui.
11 Şi nu numai atât, ci ne şi lăudăm
în Dumnezeu prin Domnul nostru Ii-
sus Hristos, prin Care am primit acum
împăcarea.
12 De aceea, aşa cum printr’un om a in-
trat păcatul în lume – şi, prin păcat,
1 = Starea de graţie; favoarea de a trăi în ime-
diata apropiere a lui Dumnezeu.
2 În speranţa că la sfârşitul veacurilor ne vom
împărtăşi de slava lui Dumnezeu.
3 = Mânia Judecăţii de Apoi.
1920
moartea4 –, tot astfel moartea a trecut
în toţi oamenii prin aceea că toţi au pă-
cătuit.
13Căci păcatul era în lume pân’la lege,
dar atunci când nu există lege, păcatul
nu se socoteşte.
14Dar de la Adam până la Moise moar-
tea a domnit şi peste cei ce nu păcă-
tuiseră după asemănarea greşelii lui
Adam, care este chip al celui ce avea
să vină5 .
15Dar cu greşala nu e aşa cum e cu ha-
rul; că dacă cei mulţi au murit prin gre-
şala unuia, cu mult mai mult harul lui
Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asu-
pra celor mulţi prin harul unui singur
Om, Iisus Hristos6 .
16Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a
adus acel unul care a păcătuit; căci ju-
decata de după unul duce la osândire,
dar harul de după multe greşale duce
la îndreptăţire.
17 Că dacă prin greşala unuia moar-
tea a domnit printr’unul, cu mult mai
mult cei ce primesc prisosinţa haru-
lui şi a darului dreptăţii vor domni în
viaţă prin unul Iisus Hristos.
18 Prin urmare, aşa cum din gre-
şala unuia a venit peste toţi oamenii
osânda, tot astfel prin fapta de drep-
tate a Unuia, peste toţi oamenii a venit
îndreptăţirea care dă viaţă;
4 Păcatul îl desparte pe om de Dumnezeu, ceea
ce echivalează cu moartea lui sufletească, moar-
tea veşnică (în opoziţie cu viaţa veşnică).
5 Versetele 12, 13 şi 14 introduc în doctrina
creştină tema păcatului originar: solidară cu
Adam (arhetipul), specia umană moşteneşte pă-
catul acestuia.
6 Paralela Adam-Hristos devine pregnantă:
dacă neascultarea lui Adam le-a adus oamenilor
moartea, ascultarea lui Hristos faţă de Tatăl şi
a fiecăruia faţă de Hristos le aduce Viaţa.
ROMANI 6
19 fiindcă aşa cum prin neascultarea
unui singur om cei mulţi s’au făcut pă-
cătoşi, tot astfel prin ascultarea Unuia
cei mulţi vor deveni drepţi.
20 Cât despre lege, ea a intrat ca să se
înmulţească greşala7 ; dar unde s’a în-
mulţit păcatul, a prisosit harul,
21 pentru ca, aşa cum păcatul a
domnit spre moarte, tot astfel harul
să domnească prin dreptate spre viaţă
veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul
nostru.
6 ce trăieşte, lui Dumnezeu Îi trăieşte.
Morţi păcatului, dar vii întru Hris-
tos. Robi ai dreptăţii.
1 Atunci, ce vom zice? Rămâne-vom
oare în păcat ca să se înmulţească ha-
rul?
2 Ferească Dumnezeu! Noi, cei ce am
murit păcatului, cum vom mai trăi în
el?
3 Oare nu ştiţi că toţi câţi în Hristos ne-
am botezat, întru moartea Lui ne-am
botezat?
4 Aşadar, prin botez ne-am îngropat cu
El în moarte, pentru ca, aşa cum Hris-
tos a înviat din morţi prin slava Tată-
lui, tot astfel şi noi să umblăm întru în-
noirea vieţii;
1
5 că dacă una cu El ne-am făcut prin
asemănarea morţii Lui2 , atunci una
vom fi şi prin aceea a învierii Lui,
6 cunoscând noi aceasta, anume că
omul nostru cel vechi a fost răstignit
7 Vezi
2, 27 şi nota.
1 Literal:
am crescut împreună cu El ca nişte
mlădiţe altoite pe trunchiul Său (asimilate şi de-
venite inseparabile).
2 = Printr’o moarte asemănătoare cu a Lui, să-
vârşită prin Botez (vezi v. 3).
1921
împreună cu El, aşa încât trupul păca-
tului3 să fie nimicit, pentru ca noi să
nu mai fim înrobiţi păcatului;
7căci cel ce a murit este eliberat de pă-
cat4 .
8Iar dacă am murit împreună cu Hris-
tos, credem că vom şi via împreună cu
El,
9 ştiind că Hristos, odată înviat din
morţi, nu mai moare; asupră-I moar-
tea nu mai are stăpânire.
10 Fiindcă cel ce a murit, păcatului i-a
murit o dată pentru totdeauna; iar cel
11Aşa şi voi, socotiţi-vă că morţi îi sun-
teţi păcatului, dar vii lui Dumnezeu în-
tru Hristos Iisus, Domnul nostru.
12Aşadar, să nu domnească păcatul în
trupul vostru cel muritor, ca să vă su-
puneţi poftelor lui;
13nici mădularele5 voastre să nu le pu-
neţi în slujba păcatului ca arme ale ne-
dreptăţii, ci înfăţişaţi-vă lui Dumnezeu
ca vii dintre morţi, şi mădularele voas-
tre ca arme ale dreptăţii în slujba lui
Dumnezeu.
14 Fiindcă păcatul nu va avea stăpânire
asupra voastră, de vreme ce voi nu sun-
teţi sub lege, ci sub har.
15 Cum adică?: de vreme ce nu sun-
tem sub lege, ci sub har, oare să păcă-
tuim?. . . Ferească Dumnezeu!
16 Nu ştiţi oare că dându-vă cuiva ca
robi spre supunere, robi îi sunteţi ce-
3 Nutrupul fizic ca atare, ci insul păcătos.
4 Textual: îndreptăţit (dezvinovăţit) faţă de
păcat. Aşa cum moartea trupului fizic distruge
instrumentul prin care operează păcatul, moar-
tea mistică prin botez distruge consistenţa păca-
tului şi-l face inoperant.
5 Termen general pentru membre şi organe,
dar şi pentru carne ca materie a trupului.
ROMANI 7
lui căruia vă supuneţi: fie ai păcatu-
lui, spre moarte, fie ai ascultării, spre
dreptate?
17 Mulţumim însă lui Dumnezeu că voi,
cei ce aţi fost robi ai păcatului, din
inimă aţi ascultat de regula învăţătu-
rii căreia i-aţi fost încredinţaţi,
18 şi, izbăvindu-vă de păcat, aţi devenit
robi ai dreptăţii.
6 3 Prin urmare, ea se va numi adulteră
19 – Vorbesc omeneşte , având în ve-
dere slăbiciunea trupului vostru7 –.
Că aşa cum mădularele voastre vi le-
aţi făcut roabe necurăţiei şi fărădele-
gii spre fărădelege, tot astfel faceţi-
le acum – mădularele voastre – roabe
dreptăţii spre sfinţire.
20 Căci la vremea când eraţi robi ai
păcatului, liberi eraţi dinspre partea
dreptăţii8 .
21 Ca urmare, ce roadă aveaţi atunci?:
roade de care acum vă ruşinaţi; pentru
că sfârşitul acelora este moartea.
22 Dar acum, eliberaţi fiind de păcat
şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi
roada voastră spre sfinţire, iar sfârşi-
tul, viaţa veşnică.
23 Pentru că plata păcatului este moar-
tea, dar harul lui Dumnezeu este viaţa
veşnică întru Hristos Iisus, Domnul
nostru.
7 3 = Legea Vechiului Testament.
Creştinul e liber de stăpânirea Le-
gii Vechi. Problema păcatului care
6=În termeni şi prin comparaţii omeneşti.
7 Literal:
slăbiciunea cărnii voastre. Limitele
de înţelegere impuse de condiţia umană. Lim-
bajul teologic al lui Pavel putea să fie mult mai
elevat şi mai abstract, dar el înţelege să fie con-
cesiv faţă de cititorii săi.
8 Vezi versetul 16.
1922
locuieşte în om.
1 Oare nu ştiţi voi, fraţilor, – fiindcă le
vorbesc acelora care cunosc legea1 – că
legea are putere asupra omului atâta
timp cât el trăieşte?
2 Căci femeia măritată este legată prin
lege de bărbatul ei atâta timp cât el
trăieşte; dar dacă i-a murit bărbatul,
este dezlegată de legea bărbatului2 .
dacă va fi cu alt bărbat în timp ce băr-
batul ei trăieşte; dar dacă i-a murit
bărbatul, este liberă faţă de lege, aşa
încât ea să nu fie adulteră dacă ia un
alt bărbat.
4 Tot aşa, fraţii mei, şi voi prin trupul
lui Hristos i-aţi murit legii3 spre a fi ai
Altuia, ai Celui ce a înviat din morţi,
ca să-I aducem roade lui Dumnezeu.
4
5 Când eram în trup , patimile – cele
prin lege păcătoase – lucrau în mădu-
larele noastre, ca să-i aducem roade
morţii;
6 dar acum ne-am desprins de lege,
murindu-i aceleia care ne ţinea robi,
ca să slujim întru înnoirea duhului, iar
nu întru vechimea literei5 .
7 Ce adică vom zice?: că legea este
păcat? Ferească Dumnezeu! Păcatul
1 Aici e vorba, probabil, de legea romană ca
termen de analogie.
2 = Liberă faţă de contractul conjugal.
4 Literal: în carne, sub stăpânirea cărnii. În
opoziţie cu duhul, carnea (materia carnală a tru-
pului) este sediul concupiscenţei, al senzaţiilor
erotice din care derivă paternitatea şi eredita-
tea (roada), simbol al oricărui fel de fapte rele.
În limbajul Apostolului, expresia „după trup” de-
semnează supunerea faţă de legile carnale. Ha-
rul operează înstăpânirea duhului, etapă care o
lasă în urmă pe aceea dominată de pasiunile car-
nale.
5 Opoziţia dintre duhul care înnoieşte şi litera
care ucide (vezi şi 2, 29 şi nota).
ROMANI 8 1923

însă nu l-am cunoscut decât prin lege. 19 căci nu fac binele pe care-l vreau, ci
Că pofta n’aş fi ştiut-o dacă legea n’ar răul pe care nu-l vreau, pe acela îl să-
fi zis: Să nu pofteşti! vârşesc8 .
8 Dar păcatul, aflându-şi prilej prin po- 20 Iar dacă fac ceea ce nu vreau eu, nu
runcă6 , a lucrat în mine tot felul de eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte
pofte. Căci în lipsa legii păcatul era în mine.
mort. 21 Aşadar, în mine, cel ce vreau să fac

9 Odinioară eu trăiam în lipsa legii; dar binele, aflu legea că răul e legat de
când a venit porunca, păcatul a prins mine.
viaţă, 22 Că după omul cel lăuntrici mă bucur

10 iar eu am murit. Şi porunca dată

de legea lui Dumnezeu;
spre viaţă mi s’a aflat a fi spre moarte! 23 dar în mădularele mele o altă lege
văd că se luptă cu legea minţii mele şi
11 Pentru că păcatul, aflându-şi prilej
rob mă face legii păcatului, care este în
prin poruncă, prin ea m’a înşelat şi m’a
mădularele mele.
ucis.
24 Om nenorocit ce sunt! Cine mă va
12 Aşadar, sfântă este legea şi sfântă
mântui de trupul morţii acesteia?. . .
este porunca şi dreaptă şi bună.
25 Mulţumesc lui Dumnezeu prin Ii-
13 Atunci, ceea ce este bun mi s’a fă-
sus Hristos, Domnul nostru! Aşadar,
cut mie moarte? Ferească Dumnezeu! cu mintea eu însumi îi slujesc legii lui
Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatu-
prin ceea ce este bun mi-a adus moar- lui.
tea, pentru ca prin poruncă să devină
păcatul peste măsură de păcătos.
14Ştim că legea e duhovnicească; dar 8
eu sunt trupesc, vândut sub păcat7 .
15 Fiindcă nu’nţeleg ceea ce fac; că Viaţă întru Duhul. Slava ce va să
nu săvârşesc ceea ce vreau, ci ceea ce fie. Iubirea lui Dumnezeu.
urăsc, aceea fac. 1 Drept aceea, nici o osândă nu este

16 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recu- acum pentru cei ce sunt în Hristos Ii-
nosc că legea este bună. sus.
2 Fiindcă legea duhului vieţii în Hris-
17 Dar acum nu eu fac aceasta, ci păca-
tul care locuieşte în mine. tos Iisus m’a eliberat din legea păcatu-
lui şi a morţii,
18 Fiindcă ştiu că’n mine, adică în tru-
3 pentru că ceea ce-i era cu neputinţă
pul meu, nu locuieşte ce e bun. Că a
legii – fiind ea slabă prin trup1 – a
vrea binele se află’n mine, dar pe a face
săvârşit Dumnezeu: trimiţându-L pe
nu-l aflu;
8 Lupta dramatică dintre voinţa lucidă spre
6 Interdicţia expresă de a păcătui se constituie bine şi instinctul carnal care împinge spre rău.
într’o trambulină de pe care păcatul, trezit din 1 Prin formele ei exterioare şi ineficiente, Le-
amorţire, se lansează şi atacă. gea Veche era asemenea unui trup supus încon-
7 = Vândut şi aservit păcatului. tinuu unor eforturi inutile, fără nici o izbândă.
ROMANI 8 1924

Fiul Său într’un trup asemănător cu 13 că dacă vieţuiţi după trup, veţi muri;
acela al păcatului şi pentru păcat2 , El dar dacă prin Duhul ucideţi faptele
a osândit păcatul în trup, trupului, veţi trăi.
4 pentru ca dreptatea legii3 să se pli- 14 Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Du-
nească’ntru noi, cei ce nu ne purtăm hul lui Dumnezeu, aceia sunt fii ai lui
după trup, ci potrivit duhului. Dumnezeu.
5 Fiindcă cei ce sunt după trup, pe cele 15 Pentru că n’aţi primit un duh al ro-
ale trupului le cugetă; dar cei ce sunt biei, ca din nou să vă temeţi, ci Duhul
după duh, pe cele ale duhului. înfierii L-aţi primit, prin Care strigăm:
6
6 Căci cugetul trupului este moarte, Avva! Părinte !
dar cugetul Duhului este viaţă şi pace; 16 Însuşi Duhul mărturiseşte împre-
7 de vreme ce cugetul trupului este vră- ună cu duhul nostru că suntem fii ai
jmăşie faţă de Dumnezeu, căci nu i se lui Dumnezeu.
supune legii lui Dumnezeu; că nici nu 17 Iar dacă suntem fii, suntem şi moşte-
poate, nitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi
8 iar cei ce sunt în trup nu pot să-I placă
împreună-moştenitori cu Hristos, dacă
lui Dumnezeu. într’adevăr pătimim împreună cu El,
9 Dar voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, pentru ca’mpreună cu El să ne şi slă-
dacă într’adevăr Duhul lui Dumnezeu vim.
locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are 18 Într’adevăr, eu socotesc că suferin-
Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. ţele din vremea de acum nu au nici o
10 Dacă însă Hristos este în voi, pe de-o însemnătate faţă de mărirea care ni se
parte trupul e mort în virtutea păcatu- va descoperi.
lui4 , iar pe de altă parte duhul e viaţă 19 Fiindcă nerăbdătorul dor al făpturii
în virtutea dreptăţii5 . cu nerăbdare aşteaptă descoperirea fi-
7
11 Iar dacă Duhul Celui ce L-a înviat ilor lui Dumnezeu .
pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel 20 Căci făptura a fost supusă deşertă-
ce L-a înviat pe Iisus Hristos din morţi ciunii – nu de voia ei, ci din pricina ace-
va face vii şi trupurile voastre cele mu- luia care a supus-o – cu nădejdea însă
ritoare, prin Duhul Său Care locuieşte
21 că şi ea, făptura însăşi, se va eli-
în voi.
bera din robia stricăciunii spre liberta-
12 Drept aceea, fraţilor, datori suntem,
tea slavei fiilor lui Dumnezeu.
dar nu trupului ca să vieţuim după
trup – 6 Aramaicul abba înseamnă părinte. Cuvân-

tul a intrat în limba română prin grafia greacă

2=Jertfa care răscumpără păcatul.
3 Dreptele pretenţii ale legii: tot ceea ce e con-
form cu voia lui Dumnezeu.
4 Trupul e deja supus morţii fizice ca urmare
a păcatului originar (vezi 5, 12), dar el va învia
prin Iisus Hristos (vezi versetul următor).
5 Duhul omului este viaţă prin îndreptăţirea
conferită de Duhul lui Dumnezeu.
avva, folosit şi astăzi în limbajul monahal. Ex-
presia a intrat în cultul liturgic al primilor creş-
tini; ea le amintea că Însuşi Iisus a folosit-o în
rugăciunea din grădina Ghetsimani (Mc 14, 36).
7 Aici şi în următoarele trei versete: Solidară
cu omul prin căderea acestuia, creaţia aspiră la
propria ei restaurare prin restaurarea omului în-
tru Iisus Hristos.
ROMANI 8 1925

22 Căci ştim că pân’acum toată făp- şi slăvit12 .

tura suspină laolaltă şi suferă’n dure- 31 Ce vom zice deci în urma acestora?
rile naşterii8 . Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine-i
23 Dar nu numai ea, ci şi noi, cei ce împotriva noastră?
avem pârga Duhului9 , şi noi înşine 32 El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a
suspinăm lăuntric, nerăbdători aştep- cruţat, ci L-a dat morţii pentru noi toţi,
tând înfierea, răscumpărarea trupu- cum oare nu ni le va dărui pe toate îm-
lui10 nostru. preună cu El?
24 Căci prin nădejde ne-am mântuit; a 33 Cine va aduce pâră împotriva aleşi-
vedea însă ceea ce nădăjduieşti, aceea lor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel
nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui ci- ce aduce îndreptăţire;
neva în ceea ce se vede? 34 cine este cel ce osândeşte?: oare
25 Dar dacă nădăjduim în ceea ce nu ve- Hristos, El, Cel ce a murit, ba mai de-
dem, aşteptăm cu răbdare. grabă Cel care a înviat, Cel ce şi este
26 De asemenea, şi Duhul îi vine slăbi-
de-a dreapta lui Dumnezeu, Cel ce şi
ciunii noastre într’ajutor; că nu ştim să mijloceşte pentru noi?!. . .
ne rugăm cum trebuie, dar Duhul În- 35 Cine ne va despărţi de iubirea lui
suşi mijloceşte pentru noi cu suspine Hristos?: Oare necazul? sau strâmto-
de negrăit; rarea? sau prigoana? sau foametea?
27 iar Cel care cercetează inimile ştie
sau golătatea? sau primejdia? sau sa-
care este cugetul Duhului, că potrivit bia?!. . .
voii lui Dumnezeu mijloceşte El pentru 36 Precum este scris: De dragul Tău
sfinţi. suntem omorâţi toată ziua, socotiţi
suntem ca nişte oi de’njunghiere.
28 Şi ştim că celor ce-L iubesc pe Dum-
nezeu toate li se lucrează spre bine, ce- 37 Dar în toate acestea noi suntem mai
lor ce sunt chemaţi potrivit planului mult decât biruitori prin Acela care ne-
Său; a iubit.
38 Fiindcă sunt încredinţat că nici
29 că pe cei pe care mai dinainte i-a cu-
noscut, mai dinainte i-a şi rânduit să moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici
fie asemenea chipului Fiului Său, ca să stăpânirile, nici cele de acum, nici cele
fie El Întâi-născut între mulţi fraţi11 . viitoare, nici puterile,
13
39 nici înălţimea, nici adâncul şi nici
30 Iar pe cei pe care mai dinainte i-a
rânduit, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe o altă făptură nu va putea să ne des-
cei pe care i-a chemat, i-a şi îndreptă- partă de iubirea lui Dumnezeu cea în-
ţit; iar pe cei pe care i-a îndreptăţit, i-a tru Hristos Iisus, Domnul nostru.
12 În textul original, trecutul (aoristul) acestui
8=Naşterea din nou a lumii (vezi şi Mt 24, 8). verb exprimă o anticipaţie de maximă certitu-
9 Primele roade ale Duhului Sfânt; premisele
dine, ca aceea din Mc 11, 24: „să credeţi că le-aţi
înfierii totale pe care urmează s’o primim. În 2 şi primit, şi le veţi avea” (vezi şi nota).
Co 1, 22: „arvuna Duhului”. 13 Peroraţie: nici chiar stihiile sau forţele ce-
10 În cazul de faţă (ca şi în altele): sinea noas-
reşti – fie ele bune sau rele – nu ne vor clinti.
tră; fiinţa totală; personalitatea. Asupra acestor forţe vezi şi 1 Co 15, 24; Ef 1, 21;
11 Vezi nota de la Lc 2, 7. 3, 10; 6, 12; Col 1, 16; 2, 10, 15.
ROMANI 9
9 singur, adică de la Isaac, părintele nos-
Dumnezeu l-a ales pe Israel. Mâ-
nia şi îndurarea lui Dumnezeu.
Israel şi Evanghelia.
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint –
împreună cu mine mărturiseşte conşti-
inţa mea întru Duhul Sfânt –
2 că mare-mi este întristarea şi necur-
mată durerea inimii;
3 căci aş fi dorit ca eu însumi să fiu ana-
tema1 de la Hristos, de dragul fraţilor
mei cei de un neam cu mine după trup,
4 care sunt Israeliţi, ale cărora sunt în-
fierea şi slava şi legămintele şi darea
legii şi închinarea şi făgăduinţele;
5 ai cărora sunt părinţii şi din care,
după trup, e Hristos, Cel ce peste toate
este Dumnezeu binecuvântat în veci2 .
Amin!
6 Dar, negreşit, nu că ar fi căzut din pu-
tere cuvântul lui Dumnezeu; că nu toţi
cei din Israel sunt Israel,
7 nici pentru că sunt urmaşii lui
Avraam sunt toţi fii, ci numai cei din
Isaac – a zis – se vor numi urmaşii tăi3 .
8 Aceasta’nseamnă: nu copiii trupului
sunt copii ai lui Dumnezeu, ci urmaşi
sunt socotiţi copiii făgăduinţei;
9 căci al făgăduinţei este cuvântul
acesta: La vremea aceasta voi veni şi
Sarra va avea un fiu.
10 Dar nu numai atât, ci şi Rebeca,
atunci când a zămislit copii de la unul
1 Anatema = blestemat, exclus din comuni-
tate; destinat pieirii. O astfel de declaraţie n’a
mai fost făcută decât de Moise (Iş 32, 32).
2 Atestare clară a dumnezeirii lui Iisus Hris-
tos.
3 Literal: întru Isaac ţi se vor chema urmaşi.
Verbul „a (se) chema” are un dublu sens: a fi nu-
mit cu (a purta) numele cuiva; a fi chemat la exis-
tenţă (prin puterea lui Dumnezeu). Vezi şi 4, 17.
1926
tru,
11 şi înainte de a fi fost ei născuţi, şi îna-
inte de a fi făcut ei ceva bun sau rău –
pentru ca planul lui Dumnezeu cel po-
trivit alegerii să rămână’n picioare, nu
din fapte, ci de la Cel ce cheamă –
12i s’a zis ei că cel mai mare îi va sluji
celui mai mic.
13Aşa cum este scris: Pe Iacob l-am iu-
bit, dar pe Esau l-am urât4 .
14Ce vom zice dar: nu cumva la Dum-
nezeu există nedreptate? Doamne fe-
reşte!
15Căci El îi spune lui Moise: Voi milui
pe cel de care-Mi va fi milă şi Mă voi
îndura de cel ce-Mi este de’ndurare.
16Prin urmare, nu este nici de la cel ce
vrea, nici de la cel ce aleargă, ci de la
Dumnezeu Cel ce miluieşte.
17 Căci Scriptura îi zice lui Faraon:
Chiar pentru aceasta te-am ridicat,
ca’n tine să-Mi arăt puterea şi ca nu-
mele Meu să se vestească’n tot pămân-
tul.
18 Prin urmare, Dumnezeu miluieşte
pe cine vrea El şi împietreşte pe cine
vrea El.
19 Atunci, îmi veţi zice: De ce-l mai
scoate pe cineva vinovat? Căci vrerii
Lui cine-a putut să-i stea’mpotrivă?. . .
20Dar, omule, cine eşti tu, cel ce-I răs-
punzi lui Dumnezeu împotrivă? Oare
plăsmuirea-i va spune plăsmuitorului:
De ce m’ai făcut aşa?
21 Nu are olarul putere peste lut, ca din
4 Ebraism pe care limbile moderne l-au pre-
luat prin greaca veche. El nu exprimă un senti-
ment, ci locul secundar în ierarhia preferinţelor:
Pe Iacob l-am iubit mai mult decât pe Esau. Este
exact înţelesul de la Lc 14, 26 (vezi şi nota).
ROMANI 10 1927

aceeaşi frământătură să facă un vas de 32 De ce? Pentru că nu din credinţă o

cinste şi un altul de necinste? căutau, ci ca din faptele legii; şi s’au
22 Şi ce dacă Dumnezeu, vrând să-Şi
împiedicat de piatra’mpiedicării,
arate mânia şi să-Şi facă puterea cu- 33 precum este scris: Iată, pun în Sion
noscută, cu multă răbdare a răbdat piatră de’mpiedicare şi stâncă de potic-
vase ale mâniei5 , menite spre pieire, nire; şi tot cel ce se va încrede’n Ea7 nu
23 dar pentru a arăta bogăţia slavei
va fi ruşinat8 .
Sale către vase ale milei6 , pe care mai
dinainte le-a gătit spre mărire?;
24 adică pe noi, cei pe care ne-a şi che- 10
mat, nu numai dintre Iudei, ci şi dintre
păgâni, Iudeii şi păgânii au Acelaşi Dum-
25 aşa cum şi zice la Osea: Chema-voi nezeu. Mântuirea e pentru toţi.
popor al Meu pe cel care nu era poporul 1 Fraţilor, bunăvoirea inimii mele şi
Meu şi iubită pe cea care nu era iubită. rugăciunea mea la Dumnezeu pentru
26 Şi va fi că’n chiar locul unde li s’a zis: Israel este ca ei să se mântuiască.
Nu voi sunteţi poporul Meu!, acolo ei 2 Căci le mărturisesc că au râvnă pen-
se vor chema fii ai Dumnezeului Celui- tru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoaş-
Viu. terii1 .
27 Iar Isaia strigă cu privire la Israel:
3 Deoarece, necunoscând ei dreptatea
Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar lui Dumnezeu şi căutând să-şi stator-
fi ca nisipul mării, doar rămăşiţa se va nicească propria lor dreptate, nu s’au
mântui; supus dreptăţii lui Dumnezeu.
28căci pe deplin şi repede-Şi va plini 4 Că sfârşitul2 legii este Hristos, spre
Domnul cuvântul pe pământ. îndreptăţire fiecăruia care crede.
29 Şi cum a prezis Isaia: Dacă Domnul
7 Corect: în El. În greceşte, substantivul „pia-
Atotţiitorul nu ne-ar fi lăsat urmaşi,
am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi ase- tră”8 e de gen masculin.
Nu va fi dezamăgit; aşteptările lui nu vor fi
mănat cu Gomora. înşelate.
1 Fără ca această râvnă să fie luminată de cu-
30 Aşadar, ce vom zice?: Că păgânii
noaşterea adevărului (cum era zelul lui Pavel de
care nu căutau dreptatea au dobândit
dinainte de convertire – vezi Ga 1, 14).
dreptatea, însă dreptatea din credinţă; 2 Grecescul télos înseamnă nu numai sfârşit,

31 dar Israel, urmând legea dreptăţii,
n’a ajuns la lege.
5 = Vase care atrag şi merită mânia (lui Dum-
nezeu). Grecescul skévos înseamnă şi vas, dar şi
obiect de folosinţă, unealtă, instrument.
6 = Vase care atrag şi merită mila (lui Dum-
nezeu). În FA 9, 15 Pavel este numit „vas ales”,
adică instrumentul uman prin care Dumnezeu
Îşi exercită voia între oameni.
ci şi ţintă, finalitate, scop, termen final, plinire,
realizare, rezultat, consecinţă, plenitudine, cul-
minaţie, corolar, desăvârşire, sensuri pe care
gândirea teologică a lui Pavel le încorporează, pe
toate, în unul şi acelaşi cuvânt şi le fructifică în
ideea fundamentală că Legea Veche a luat sfârşit
în Iisus Hristos tocmai pentru că El reprezintă
plenitudinea ei. Într’o rugăciune liturgică orto-
doxă, Hristos este definit drept „plinirea legii şi
a profeţilor”. Lectura textului de faţă făo ca şi
cum ai citi: Sfârşitul seminţei este planta.
ROMANI 11 1928

5 Într’adevăr, Moise scrie despre drep- 16 Dar nu toţi i s’au supus Evangheliei,
tatea care vine din lege că omul care o căci Isaia zice: Doamne, cine-a crezut
va’ndeplini, prin ea va trăi. celor auzite de la noi?
6 Dar dreptatea din credinţă spune aşa: 17 Prin urmare, credinţa vine din ceea
Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la ce se aude, iar ceea ce se aude vine prin
cer? – adică să-L coboare pe Hristos; cuvântul lui Hristos.
7 sau: Cine se va coborî întru adânc? – 18 Dar întreb: Oare n’au auzit? Dimpo-
adică să-L ridice pe Hristos din morţi! trivă: În tot pământul a ieşit vestirea
lor şi la marginile lumii cuvintele lor.
8 Dar ce zice?: Aproape de tine este cu-
vântul, în gura ta şi’n inima ta – ceea 19 Dar zic: Nu cumva Israel n’a înţeles?
ce’nseamnă cuvântul credinţei pe care- Moise spune cel dintâi: Geloşi vă voi
l propovăduim. face pe cei ce nu-s popor; asupra unui
popor de nepricepuţi4 vă voi stârni mâ-
9 Că dacă cu gura ta vei mărturisi că
nia.
Iisus este Domnul, şi’n inima ta crezi
că Dumnezeu L-a înviat din morţi, te 20 Dar Isaia îndrăzneşte şi zice: Celor
vei mântui. ce nu Mă căutau M’am arătat, celor ce
de Mine nu’ntrebau M’am fost aflat.
10 Căci cu inima crezi în vederea în-
21 Iar către Israel zice: Toată ziua Mi-
dreptăţirii, iar cu gura mărturiseşti în
3 am întins mâinile spre un popor nesu-
vederea mântuirii .
pus şi cârtitor.
11 Că zice Scriptura: Tot cel ce crede în
El nu va fi ruşinat.
12 Fiindcă între iudeu si elin nu există 11
deosebire, de vreme ce Acelaşi este
Domnul tuturor, Care-i îmbogăţeşte pe Rămăşiţa lui Israel. Mântuirea pă-
toţi cei ce-L cheamă. gânilor. Restaurarea lui Israel.
13 Că oricine va chema numele Domnu- 1 Aşadar, zic: Nu cumva Dumnezeu Şi-
lui se va mântui. a lepădat poporul? Doamne fereşte!
14 Dar cum Îl vor chema pe Acela în
Că şi eu sunt israelit, din seminţia lui
care n’au crezut? şi cum vor crede în Avraam, din tribul lui Veniamin.
Acela de care n’au auzit? şi cum vor 2 Nu Şi-a lepădat Dumnezeu poporul
auzi fără propovăduitor? pe care mai dinainte l-a cunoscut. Sau
nu ştiţi ce zice Scriptura despre Ilie?
15 şi cum vor propovădui, de nu vor fi
cum I se ruga lui Dumnezeu împotriva
trimişi? Precum este scris: Cât de fru-
lui Israel, zicând:
moase sunt picioarele celor ce vestesc
pacea, ale celor ce vestesc bunele ves- 3 Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât,
tiri! jertfelnicele Tale le-au surpat şi eu
am rămas singur şi ei umblă să-mi ia
3 Paralelă sinonimică distributivă: întru- viaţa!
cât îndreptăţirea (în faţa lui Dumnezeu) este
aproape echivalentă cu mântuirea (în Dumne- 4 Literal: neam lipsit de inteligenţă; incapabil

zeu), credinţa prin inimă şi mărturisirea prin de înţelegere. Prin acest verset Pavel pregăteşte
grai sunt două căi care duc spre aceeaşi ţintă. versetele 12 şi 14 din capitolul următor.
ROMANI 11 1929

4 Dar ce-i spune dumnezeiescul răs- 13 Dar v’o spun eu vouă, păgânilor4 :
puns?: Mi-am pus deoparte şapte mii În măsura’n care eu sunt într’adevăr
de bărbaţi, cei ce nu şi-au plecat ge- apostol al neamurilor, îmi slăvesc slu-
nunchiul în faţa lui Baal. jirea
5 Deci, tot astfel, şi’n vremea de acum 14 în nădejdea că voi aţâţa gelozia celor
există o rămăşiţă1 , aleasă prin har. din neamul meu şi-i voi mântui pe unii
6 – Dar dacă este prin har, atunci nu din ei.
mai e din fapte; altfel, harul n’ar mai fi 15 Căci dacă înlăturarea lor a fost reîm-
har. Iar dacă este din fapte, atunci nu păcarea lumii, atunci reprimirea lor ce
mai e har; altfel, fapta n’ar mai fi faptă va fi, dacă nu o înviere din morţi?5
–. 6
16 Iar dacă pârga este sfântă, aşa e
7 Asta ce’nseamnă? Ceea ce caută şi frământătura; şi dacă rădăcina este
Israel, aceea n’a dobândit; au dobân- sfântă, atunci şi ramurile sunt.
dit însă cei aleşi. Cât despre ceilalţi, 17 Dar dacă unele din ramuri au fost tă-
ei s’au împietrit2 . iate şi dacă tu, măslin sălbatic, ai fost
7
8 Aşa cum este scris: Datu-le-a Dumne- altoit în locul lor şi-ai devenit părtaş
zeu duh de amorţire, ochi ca să nu vadă al rădăcinii şi-al grăsimii măslinului,
şi urechi ca să nu audă până’n ziua de 18 nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă
azi. te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci
9 Şi David zice: Facă-se masa lor cursă rădăcina pe tine. . .
şi laţ şi piatră de poticnire şi răsplătire 19 Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile
lor! ca să fiu altoit eu. . .
10 Întunece-se ochii lor ca să nu 20 Bine! Ele au fost tăiate din pricina
vadă, iar spinarea lor să le-o’ncovoi necredinţei, dar tu stai prin credinţă.
fără’ncetare. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
11 Aşadar, zic: Nu cumva s’au poticnit 21 că dacă Dumnezeu n’a cruţat ramu-
ei ca să cadă? Doamne fereşte! Dar rile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.
prin poticnirea lor le-a venit păgânilor
22 Vezi dar bunătatea şi asprimea lui
mântuirea, aşa ca lor să le aţâţe gelo-
Dumnezeu: asprimea faţă de cei ce-au
zia.
căzut, dar faţă de tine, bunătatea lui
12 Dar dacă poticnirea lor îi este lumii Dumnezeu, dacă vei rămâne în această
bogăţie şi dacă’mpuţinarea lor le e bo- bunătate; altfel, şi tu vei fi tăiat.
găţie păgânilor, cu cât mai mult depli-
4 Creştini convertiţi dintre păgâni (cărora Pa-
nătatea lor?!3
vel li se adresează, totuşi, ca un fiu al lui Israel).
1 DinIsrael cel neascultător a rămas un rest 5 Literal: viaţă din morţi.

întru credincioşie (Iş 1, 9), rezerva şi instrumen-
tul lui Dumnezeu pentru aducerea la mântuire
atât a păgânilor, cât şi a „rămăşiţei” lui Israel
(vezi demonstraţia care urmează).
2 Împietriţi (la inimă) = insensibili, nesimţi-
tori faţă de realităţile spirituale.
3 = Totalitatea fiilor lui Israel; participarea lor
în massă la actul mântuirii.
6 Pâinea (la noi, prescura) dusă ca ofrandă la
altar. În limbajul liturgic, prin pârgă se înţeleg
primele fructe coapte pe care credincioşii le aduc
la biserică spre mulţumire şi binecuvântare.
7 Pavel cutează ideea unei altoiri inverse (săl-
batic pe domestic) tocmai pentru a sublinia ca-
racterul extraordinar, „nefiresc”, al convertirii
păgânilor.
ROMANI 12
23 Dar şi aceia, de nu vor rămâne în
necredinţă vor fi altoiţi, că putere are
Dumnezeu să-i altoiască din nou.
24 Căci dacă tu ai fost tăiat din măsli-
nul cel din fire sălbatic şi’mpotriva firii
ai fost altoit în măslin bun, cu cât mai
mult aceştia, cei ce sunt după fire, vor
fi altoiţi în chiar măslinul lor!
25 Dar ca nu cumva să vă socotiţi pe voi
înşivă înţelepţi, nu vreau ca voi, fraţi-
lor, să nu ştiţi taina aceasta: lui Israel
i s’a făcut împietrire în parte până ce
întregul număr8 al păgânilor va fi in-
trat.
26 Şi’n felul acesta, întregul Israel se
va mântui, precum este scris: Din Sion
va veni Izbăvitorul şi necredincioşiile
le va îndepărta de la Iacob;
27 şi acesta este legământul Meu cu ei,
când voi ridica păcatul lor.
28 E adevărat că, potrivit Evangheliei,
ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră;
dar, potrivit Alegerii, ei sunt iubiţi din
pricina părinţilor.
29 Pentru că darurile şi chemarea lui
Dumnezeu nu pot fi luate înapoi.
30 Aşa cum voi odinioară n’aţi ascultat
de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi
prin neascultarea lor,
31 tot astfel şi ei n’au ascultat acum,
pentru ca prin mila dăruită vouă9 să
fie şi ei miluiţi acum.
32 Căci Dumnezeu pe toţi i-a închis în
neascultare, pentru ca pe toţi să-i mi-
luiască.
33 O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciu-
nii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât
sunt căile Lui de necercetat şi judecă-
ţile Sale de nepătruns!
8=Plenitudinea.
9 Literal:
mila către voi; acordată vouă (de
Dumnezeu).
1930
34Căci cine a cunoscut gândul Domnu-
lui sau cine a fost sfetnicul Lui?
35Sau cine I-a dat Lui primul ca să
poată fi plătit în schimb?
36Pentru că din El şi prin El şi’ntru
El sunt toate10 , Lui fie-I slava în veci.
Amin!
12
Viaţa cea nouă întru Hristos. Rân-
duieli ale vieţii creştine.
1 Vă îndemn deci, fraţilor, pentru
îndurările lui Dumnezeu, să înfăţi-
şaţi trupurile1 voastre ca pe o jertfă
vie, sfântă, bineplăcută lui Dumne-
zeu; e închinarea voastră cea duhovni-
cească2 .
2 Şi nu vă potriviţi acestui veac3 , ci
schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca
să deosebiţi care este voia lui Dumne-
zeu: ce este bun şi bineplăcut şi desă-
vârşit.
3 Că prin harul ce mi s’a dat îi spun fie-
căruia din voi: Să nu te crezi mai mult
decât trebuie să-ţi crezi, ci să-ţi crezi
întru crezarea măsurii4 , după cum ţi-a
împărţit Dumnezeu măsura credinţei.
4 Că după cum într’un singur trup
avem multe mădulare şi mădularele
10 Gândirea trinitară a lui Pavel: toate sunt din
Tatăl prin Fiul şi întru Duhul Sfânt.
1 Trup înseamnă aici toată fiinţa; personalita-
tea în întregul ei.
2 Spre deosebire de jertfele sângeroase din cul-
tul iudaic şi păgân; închinarea „în duh şi în ade-
văr” (In 4, 23).
3 Veac, aici cu înţelesul de lume; lumea
aceasta, contingentă, cea de sub timp.
4 Omul să nu se supraestimeze, dar nici să-şi
piardă încrederea decentă în ceea ce-i este pro-
priu. (În original, joc de patru cuvinte cu aceeaşi
rădăcină.)
ROMANI 13
nu au toate aceeaşi lucrare,
5 tot aşa şi noi, cei mulţi, un trup sun-
tem în Hristos, şi fiecare ne suntem
mădulare unii altora,
6având însă daruri felurite, după ha-
rul ce ni s’a dat: profeţie5 ?: după mă-
sura credinţei;
7 slujbă?: slujind; învăţătură?: învă-
ţând;
8 mângâiere?: mângâind; cel ce dăru-
ieşte, întru mărinimie; cel ce stă în
frunte, întru râvnă; cel ce miluieşte, cu
voie bună s’o facă.
9Iubirea să fie nefăţarnică. Urâţi răul,
alipiţi-vă de bine.
10 Întru frăţească prietenie iubiţi-vă
unii pe alţii, unii pe alţii întrecându-vă
cu cinstirea6 .
11 În râvnă nu pregetaţi;
fiţi arzători cu
duhul; Domnului slujiţi-I;
12 întru nădejde bucuraţi-vă; fiţi răb-
dători întru necaz, stăruitori în rugă-
ciune;
7
13 luaţi parte la nevoile sfinţilor ; iubi- Hristos.
rii de străini8 daţi-i urmare.
14 Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: stăpâniri; că nu este stăpânire decât
binecuvântaţi şi nu blestemaţi.
15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plân- Dumnezeu sunt rânduite.
geţi cu cei ce plâng.
5 Profeţia: nu neapărat darul de a profeţi,
adică de a prezice viitorul, ci, în principal, ha-
risma de a profetiza, adică de a învăţa după Ade-
văr şi de a citi în inimile oamenilor (vezi FA 11, 3 Că dregătorii nu pentru fapta bună
27 şi nota). Textul de faţă (6-8), eliptic, de o mare sunt frică, ci pentru cea rea2 . Vrei dar
concentrare stilistică (deseori tradus prin para-
fraze) se referă la modul, limitele şi nivelul la
care fiecare trebuie să-şi exercite darul.
6 = Dându-vă reciproc întâietatea.
7 Sfinţi: membrii comunităţii creştine pri-
mare (vezi FA 9, 13 şi nota).
8 Iubirea de străini: ospitalitatea (cf. Mt 25,
35). A-i da urmare: a o pune în practică.
1931
16 Fiţi într’acelaşi gând unii pentru al-
ţii; nu vă gândiţi la cele de slavă, ci spre
cele smerite aplecaţi-vă. Nu vă socotiţi
voi înşivă înţelepţi.
17 Nu plătiţi nimănui cu rău pentru
rău. Îngrijiţi-vă de cele bune în faţa tu-
turor oamenilor.
18 Dacă-i cu putinţă, pe cât ţine de voi,
trăiţi în pace cu toţi oamenii.
19 Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci
daţi-i loc mâniei grăite de Domnul, căci
scris este: A Mea este răzbunarea; Eu
voi răsplăti.
20 Dimpotrivă, dacă duşmanul tău e
flămând, dă-i să mănânce; dacă-i e
sete, dă-i să bea; căci făcând aceasta,
cărbuni de foc vei grămădi pe capul lui.
21 Nu te lăsa biruit de rău, ci răul cu
binele biruieşte-l.
13
Supunerea faţă de stăpâniri. Iubi-
rea frăţească. Apropierea Zilei lui
1
1 Tot sufletul să se supună înaltelor
de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la
2 Ca atare, cel ce se împotriveşte stăpâ-
nirii, rânduielii lui Dumnezeu i se îm-
potriveşte. Iar cei ce se împotrivesc îşi
vor atrage osândă.
1 Suflet: aici, cu înţelesul de persoană; fiecare;
fiece ins (ca în expresia: acolo trăiesc atâtea su-
flete).
2 Fapta rea: delictul, infracţiunea sau crima
de drept comun; aceea care tulbură viaţa socie-
tăţii şi contravine legilor ideale (aşa cum Pavel
le consideră pe acelea ale imperiului).
ROMANI 14 1932

să nu-ţi fie frică de stăpânire?: Fă bi- nericului şi să ne îmbrăcăm în armura

nele şi vei avea laudă de la ea; luminii.
4 căci ea ţie îţi este slujitoare a lui 13 Aşa ca’n plină zi, să umblăm cuvi-
Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci incios, nu în ospeţe şi’n beţii, nu în
rău, teme-te, că nu’n zadar poartă sa- desfrânări şi’n fapte de ruşine, nu în
bia; pentru că ea este slujitoare a lui ceartă şi’n invidie;
Dumnezeu, răzbunare a mâniei Lui 14 ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus
asupra celui ce săvârşeşte răul. Hristos, iar grija pentru trup să nu o
5 Pentru aceasta e nevoie să vă supu- faceţi spre pofte.
neţi, nu numai din pricina mâniei, ci şi
în virtutea conştiinţei.
6 Că de aceea şi plătiţi dări; căci dre- 14
gătorii sunt slujitori ai lui Dumnezeu,
ca’ntru aceasta să stăruiască. Să nu-l judeci pe aproapele tău. Să
7 Daţi-le tuturor cele datorate: celui cu nu-i fi fratelui tău piatră de potic-
darea, darea; celui cu vama, vama; ce- nire.
lui cu teama, teama; celui cu cinstea, 1 Pe cel slab în credinţă primiţi-l fără
cinstea. să-i judecaţi gândurile1 .
8 Nimănui cu nimic să nu-i fiţi datori, 2 Unul crede că poate să mănânce de
decât cu iubirea unuia faţă de altul; fi- toate; cel slab însă mănâncă legume.
indcă cel ce-l iubeşte pe altul a plinit
3 Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască
legea.
pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mă-
9 Pentru că porunca: să nu săvârşeşti nâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă;
adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu pentru că Dumnezeu l-a primit.
mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti şi
4 Cine eşti tu, cel ce judeci pe servul
oricare alta se cuprind în acest cuvânt,
altuia2 ? Pentru stăpânul său stă el în
adică: să-l iubeşti pe aproapele tău ca
picioare sau cade. Dar se va ţine’n pi-
pe tine însuţi.
cioare, căci Domnul are putere să-l facă
10 Iubirea nu-i face rău aproapelui; să stea drept.
aşadar, iubirea e plinirea legii.
5 Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul
11 Şi aceasta, întrucât cunoaşteţi tim- judecă toate zilele la fel. Fiecare să-şi
pul; că de-acum e ceasul să vă treziţi aibă’n minte deplina sa încredinţare.
din somn; că mântuirea este acum mai 3
6 Cel ce ţine ziua , pentru Domnul o
aproape de noi decât în clipa când am
ţine; şi cel ce nu ţine ziua, pentru Dom-
crezut.
nul n’o ţine. Şi cel ce mănâncă, pen-
12 Noaptea-i pe sfârşite, apropiatu-s’a
Ziua3 . Să lepădăm dar lucrurile întu- necunoscut (Mt 24, 36), aşteptarea lui în stare
de veghe constituie unul din principalii piloni ai
3 „Ziua”
sau „Ziua Domnului” (1 Co 1, 8; 5, 5; 2 moralei creştine.
1 Fără să-i puneţi întrebări asupra părerilor
Co 1, 14) desemnează momentul celei de A Doua
Veniri (Parusia), moment pe care creştinii vea- lui (încă neconsolidate).
2 = Al lui Dumnezeu.
cului primar îl simţeau aproape. Chiar dacă, în
perspectiva istorică, acest moment rămâne încă 3 Ziua rânduită de lege ca sărbătoare.
ROMANI 15
tru Domnul mănâncă, fiindcă-I mulţu-
meşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mă-
nâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi-
I mulţumeşte lui Dumnezeu.
7 Că nimeni dintre noi nu trăieşte pen-
tru sine şi nimeni nu moare pentru
sine.
8 Că dacă trăim, pentru Domnul trăim;
şi dacă murim, pentru Domnul murim.
Aşadar, şi dacă trăim, şi dacă murim,
ai Domnului suntem.
9 Căci pentru aceasta a trăit şi a mu-
rit şi a înviat4 Hristos, ca El să stăpâ-
nească şi peste morţi şi peste vii.
10 Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău?
sau tu, pe fratele tău de ce-l dispre-
ţuieşti? Fiindcă toţi ne vom înfăţişa
înaintea scaunului de judecată al lui
Dumnezeu.
11 Că scris este: Viu sunt Eu! – zice
Domnul –; Mie Mi se va pleca tot ge-
nunchiul şi toată limba Îi va da slavă
lui Dumnezeu.
12 Astfel că fiecare din noi va da seama
despre sine înaintea lui Dumnezeu.
13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe
alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta:
să nu pui în calea fratelui piatră de alu-
necare sau de poticnire5 .
14 Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Ii-
sus că nimic nu este spurcat prin sine6 ;
dar pentru cel ce gândeşte că ceva e
spurcat, pentru acela spurcat este.
4 În unele variante manuscrise: a murit şi a
înviat. În textul de faţă, opţiune pentru varianta
cea mai cuprinzătoare: Hristos e Domn peste viii
din toate timpurile, atât pentru cei din vremea
Sa, cât şi pentru cei de după înviere.
5 Înţeles dublu: să nu-i întinzi fratelui tău o
cursă prin care să se’mpiedice sau să cadă; să nu
i te faci pe tine însuţi, prin exemplul tău prost,
pricină de împiedicare sau cădere.
6 E vorba de alimentele supuse restricţiilor
cultuale.
1933
15 Dacă însă, din pricina mâncării7 ,
fratele tău se mâhneşte, tu nu mai um-
bli potrivit iubirii. Cu mâncarea ta nu-
l da pierzării pe acela pentru care a
murit Hristos.
Aşadar, să nu fie bunul vostru defăi-
16
mat,
17 căci împărăţia lui Dumnezeu nu este
mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace
şi bucurie întru Duhul Sfânt;
18 şi cel ce’ntru aceasta-I slujeşte lui
Hristos este bineplăcut lui Dumnezeu
şi cinstit de oameni.
19 Drept aceea, să le urmăm pe cele
spre pace şi pe cele spre zidirea unuia
de către altul.
20Nu strica, de dragul mâncării, lucrul
lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar
sunt un rău pentru omul care mănâncă
spre’mpiedicare.
21E bine să nu mănânci carne, nici să
bei vin, nici să faci ceva de care fratele
tău se’mpiedică, se poticneşte sau slă-
beşte.
22 Credinţa pe care o ai, s’o ai pentru
tine însuţi în faţa lui Dumnezeu. Feri-
cit este cel ce nu se osândeşte pe sine
în ceea ce alege8 .
23Dar cel ce are îndoieli e osândit dacă
mănâncă, fiindcă n’o face din credinţă.
Şi tot ce nu-i din credinţă e păcat.
15
Să-i placi semenului tău, nu ţie în-
suţi. Aria misionară a lui Pavel.
Un plan de călătorie la Roma.
7 = Pentru faptul că tu consumi o mâncare su-
pusă restricţiilor.
8 = În ceea ce discerne; în opţiunea lui.
ROMANI 15 1934

1 Datori suntem noi cei tari să pur- 12 Şi iarăşi, zice Isaia: Fi-va rădăcina
tăm slăbiciunile celor neputincioşi şi lui Iesei Cel ce Se ridică să domnească
nu nouă înşine să ne facem plăcuţi; peste neamuri; întru Acela neamurile
2 ci fiecare din noi să i se facă plăcut vor nădăjdui.
aproapelui său în ceea ce este bun spre 13 Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple
zidire. pe voi de toată bucuria şi pacea în cre-
3 Că şi Hristos, nu Luişi făcutu-S’a plă-
dinţă, ca prin puterea Duhului să pri-
3
cut, ci după cum este scris: Ocările ce- sosiţi întru nădejde.
lor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asu- 14 Însă, fraţii mei, şi eu însumi sunt
pra Mea. încredinţat asupră-vă că şi voi sunteţi
4 Fiindcă toate câte mai’nainte s’au
plini de bunătate, plini de toată cunoş-
scris, spre învăţătura noastră s’au tinţa, putând şi voi înşivă să vă povă-
scris, ca prin răbdarea1 şi mângâierea ţuiţi unii pe alţii.
Scripturilor să avem nădejde. 15 Dar, fraţilor, v’am scris pe-alocuri
mai cu îndrăzneală, spre a vă face să
5 Iar Dumnezeul răbdării şi-al mângâi-
vă aduceţi aminte de harul ce mi-a fost
erii să vă dea vouă ca unii pentru al-
dat de Dumnezeu,
ţii să fiţi într’un gând, potrivit lui Iisus
Hristos, 16 să fiu eu slujitor al lui Iisus Hristos
la neamuri, preoţeşte slujind Evanghe-
6 pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură
lia lui Dumnezeu, pentru ca prinosul4
gură să-L slăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl
neamurilor, sfinţit în Duhul Sfânt, să
Domnului nostru Iisus Hristos.
fie bineprimit.
7 De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, aşa
17 Aşadar, în Iisus Hristos am lauda în
cum şi Hristos v’a primit pe voi, spre
cele ce sunt către Dumnezeu.
slava lui Dumnezeu.
18 Căci nu voi îndrăzni să vorbesc ceva
8 Căci spun: Pentru adevărul lui Dum-
din cele ce n’a lucrat Hristos prin mine
nezeu S’a făcut Hristos slujitor al tăie- spre aducerea neamurilor la ascultare,
rii’mprejur2 , ca să se plinească făgădu- cu vorba şi cu fapta,
inţele date părinţilor.
19 cu puterea semnelor şi a minuni-
9 Cât despre neamuri, ele să-L slă-
lor, cu puterea Duhului Sfânt, aşa în-
vească pe Dumnezeu pentru mila Lui, cât de la Ierusalim şi’mprejurimile lui
precum este scris: Pentru aceasta Te până în Iliria am împlinit propovădui-
voi lăuda între neamuri şi numelui Tău rea Evangheliei lui Hristos,
îi voi cânta.
20 râvnind astfel să binevestesc nu
10 Şi iarăşi zice: Voi, neamuri, veseliţi- acolo unde Hristos fusese numit5 , ca să
vă cu poporul Său. nu zidesc pe temelia altuia,
11 Şi iarăşi: Lăudaţi pe Domnul toate 3 = Să vă întreceţi pe voi înşivă.
neamurile; lăudaţi-L pe El toate po- 4 = Ofranda. Apostolatul e o Liturghie în care
poarele. sufletele celor convertiţi sunt ofranda pe care Ii-
sus Hristos I-o aduce lui Dumnezeu prin mijloci-
1 Răbdarea ca forţă de a rezista; perseverenţa rea oficiantului.
în faţa obstacolelor sau încercărilor. 5 = Unde numele lui Hristos a ajuns deja să fie
2 = Al celor tăiaţi împrejur. rostit.
ROMANI 16
21 ci după cum e scris: Cei cărora nu le-
a fost vestit Îl vor vedea; şi cei ce n’au
auzit de El vor înţelege.
22 E pricina pentru care am şi fost de
multe ori împiedicat să vin la voi.
6
23 Dar acum, nemaiavând loc în aceste
ţinuturi şi de multe ori având dorinţa
să vin la voi
24 când va fi să mă duc în Spania. . .
7
Căci nădăjduiesc să vă văd în trecere
şi să fiu însoţit de voi acolo, de va fi ca
mai întâi să mă bucur de voi pentru o
vreme.
25 Acum însă mă duc la Ierusalim în
slujba sfinţilor.
26 Căci Macedonia şi Ahaia au binevoit
să facă o strângere de ajutoare pentru
săracii dintre sfinţii din Ierusalim.
27 Au binevoit şi le sunt datori. Că dacă
neamurile s’au împărtăşit de cele du-
hovniceşti ale lor, datoare sunt şi ele
să le slujească în cele trupeşti.
28 Aşadar, după ce voi face aceasta şi le
voi încredinţa această roadă8 , voi trece
în Spania pe la voi.
29 Şi ştiu că venind la voi, cu deplinăta-
tea binecuvântării lui Hristos voi veni.
30 Dar vă rog, fraţilor, pentru Dom-
nul nostru Iisus Hristos şi pentru iubi-
rea Duhului, ca împreună cu mine să
vă luptaţi în rugăciunile voastre către
Dumnezeu pentru mine,
31 ca să scap de necredincioşii din Iu-
deea şi ca slujirea mea la Ierusalim să
6 Nemaiavând spaţiu de propovăduire.
7 Frazăneterminată; suspendată, probabil,
sub semnul incertitudinii. De altfel, nu ştim
cu siguranţă dacă Pavel şi-a realizat această do-
rinţă de a ajunge până în Spania.
8 = Rezultatul colectei iniţiate de Pavel printre
creştinii din Asia Mică în favoarea celor înfome-
taţi din Ierusalim (vezi şi Ga 2, 10; 1 Co 16, 1-4;
2 Co 8-9).
1935
fie bineprimită de către sfinţi,
32 aşa ca prin voia lui Dumnezeu să vin
la voi cu bucurie şi’n mijlocul vostru să-
mi iau oarecare odihnă9 .
33Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi cu
toţi. Amin!
16
Urările lui Pavel pentru cei din
Roma. Doxologie.
1 V’o încredinţez pe Febe, sora noas-
tră1 , care este diaconiţă2 a Bisericii din
Chenhreea,
2 ca s’o primiţi în Domnul, cu vrednicia
cuvenită sfinţilor, şi să-i fiţi de ajutor
în orice lucru ar avea nevoie din partea
voastră. Că şi ea multora le-a fost de
ajutor, şi mie însumi.
3 Îmbrăţişaţi-i pe Priscila şi Acvila,
împreună-lucrători cu mine în Hristos
Iisus
4 – cei ce capul şi l-au pus
3
pentru viaţa
mea şi cărora nu numai eu le mulţu-
mesc, ci şi toate Bisericile neamurilor
–,
5 precum şi Biserica din casa lor.
Îmbrăţişaţi-l pe Epenet, iubitul meu,
care este pârga întru Hristos a Asiei.
9 Înţelesul exact al verbului: a se odihni în
urma unui efort, spre refacerea puterilor în vede-
rea următorului (pauza unui sportiv între două
întreceri).
1 După toate probabilităţile, purtătoarea epis-
tolei.
2 În Biserica primară exista instituţia diaconi-
ţelor (diaconeselor), femei evlavioase în serviciul
comunităţii, dedicate mai ales asistenţei bolna-
vilor şi săracilor; e posibil să fi avut un rol auxi-
liar şi în ritualul botezării femeilor.
3 Literal: şi-au plecat grumazul ( = şi-au oferit
viaţa; au riscat). Pentru Acvila şi Priscila vezi
FA 18, 2.
ROMANI 16 1936

6 Îmbrăţişaţi-o pe Maria, care mult s’a Că unii ca aceştia nu-I slujesc Dom-
18
ostenit pentru voi. nului nostru Iisus Hristos, ci pânte-
7 Îmbrăţişaţi-i pe Andronic şi pe Iu- celui lor; şi prin vorbe atrăgătoare şi
nias, cei de un neam cu mine4 şi fraţii cuvântări plăcute înşeală inimile celor
mei de temniţă, care sunt vestiţi între simpli.
apostoli şi care înaintea mea au fost în- 19 Fiindcă ascultarea6 voastră este cu-
tru Hristos. noscută de toţi. Mă bucur deci de voi,
8 Îmbrăţişaţi-l pe Ampliat, iubitul meu dar vreau să fiţi prevăzători cu binele
întru Domnul. şi neamestecaţi cu răul7 .
9 Îmbrăţişaţi-i pe Urban, împreună- 20 Iar Dumnezeul păcii îl va zdrobi cu-
lucrător cu noi întru Hristos, şi pe Sta- rând pe Satana sub picioarele voastre.
his, iubitul meu. Harul Domnului nostru Iisus Hristos
cu voi!
10 Îmbrăţişaţi-l pe Apelles, cel încercat
întru Hristos. Îmbrăţişaţi-i pe cei din 21 Vă îmbrăţişează Timotei, cel
casa lui Aristobul. împreună-lucrător cu mine, şi Luciu şi
Iason şi Sosipatru, cei de un neam cu
11 Îmbrăţişaţi-l pe Irodion, cel de un
mine.
neam cu mine. Îmbrăţişaţi-i pe cei din
casa lui Narcis, care sunt întru Dom- 22 Vă îmbrăţişez în Domnul 8
eu, Ter-
nul. tius, care am scris epistola .
23 Vă îmbrăţişează Gaius, gazda mea
12 Îmbrăţişaţi-i pe Trifena şi pe Tri-
fosa, cei ce s’au ostenit întru Domnul. şi a toată Biserica. Vă îmbrăţişează
Îmbrăţişaţi-o pe draga Persida, care Erast, vistiernicul cetăţii, şi fratele
mult s’a ostenit întru Domnul. Cvartus.
13 Îmbrăţişaţi-i pe Ruf, cel ales întru 24 Harul Domnului nostru Iisus Hris-
Domnul, şi pe mama lui şi a mea. tos să fie cu voi cu toţi. Amin!
25 Iar Celui ce putere are să vă întă-
14 Îmbrăţişaţi-i pe Asinerit, pe Flegon,
pe Hermes, pe Patrova, pe Herma şi pe rească după Evanghelia mea şi după
fraţii care sunt împreună cu ei. propovăduirea lui Iisus Hristos, potri-
vit cu descoperirea tainei celei ascunse
15 Îmbrăţişaţi-i pe Filolog şi pe Iulia, pe
din timpuri veşnice,
Nereu şi pe sora lui, pe Olimpan şi pe
26 dar arătată acum şi, prin Scriptu-
toţi sfinţii care sunt împreună cu ei.
rile profeţilor, după porunca veşnicului
16 Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu să-
Dumnezeu, cunoscută la toate neamu-
rutare sfântă. Pe voi vă îmbrăţişează rile spre ascultarea credinţei –
toate Bisericile lui Hristos.
zanţii, ale căror metode devin tipice pentru toţi
17Şi vă rog, fraţilor, să vă păziţi de cei cei de mai târziu.
care fac dezbinări şi poticniri împotriva 6 În dublu sens: ascultarea mesajului evan-

învăţăturii pe care aţi primit-o. Feriţi- ghelic şi supunerea faţă de el (vezi şi 1, 5 şi nota).
7 Înţelepţi (prudenţi) în faţa binelui (care
vă de ei5 .
poate înşela, ca în cazul sectanţilor de care e
4 În
sensul foarte larg: aparţinând aceluiaşi vorba) şi fără compromisuri faţă de agresiunea
neam. Vezi şi 9, 3. răului.
5 E vorba de primii sectanţi ai Bisericii: iudai- 8 Tahigraful căruia Pavel i-a dictat epistola.
ROMANI 16 1937

27 Unuia Înţeleptului Dumnezeu fie-I

slava prin Iisus Hristos în vecii vecilor.
Amin!
1 CORINTENI 1938

Epistola întâi către

Corinteni

1 coperirii2 Domnului nostru Iisus Hris-

tos,
Salutări şi mulţumiri. Dezbinări 8 Care vă va şi întări până la capăt, ca
în Biserică. Hristos, puterea şi în- să fiţi nevinovaţi în ziua Domnului nos-
ţelepciunea lui Dumnezeu. tru Iisus Hristos.
1
1 Pavel, apostol chemat al lui Iisus 9 Credincios3 este Dumnezeu prin Care
Hristos prin voia lui Dumnezeu, şi fra- voi aţi fost chemaţi la împărtăşirea cu
tele Sostene, Fiul Său Iisus Hristos, Domnul nostru.
2 Bisericii lui Dumnezeu, care este în
10Vă rog, fraţilor, pentru numele Dom-
Corint, celor sfinţiţi întru Iisus Hris- nului nostru Iisus Hristos, ca toţi să fiţi
tos, chemaţi să fie sfinţi împreună cu într’o vorbă şi’n sânul vostru să nu fie
toţi cei ce cheamă numele Domnului dezbinări; ci să fiţi cu totul uniţi în ace-
nostru Iisus Hristos în tot locul, şi al laşi gând şi’n aceeaşi dreaptă judecată;
lor, şi al nostru:
11 fiindcă despre voi, fraţii mei, prin oa-
3Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Ta-
meni de-ai Hloiei4 mi s’a făcut cunos-
tăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus
cut că la voi sunt certuri.
Hristos!
12 Şi ei spun aceasta, că fiecare din voi
4 Mulţumesc pururea Dumnezeului
meu pentru voi, pentru harul lui Dum- zice: Eu sunt al lui Pavel!, sau: Eu,
nezeu dat vouă întru Hristos Iisus,
2 La sfârşitul veacurilor, Iisus Hristos nu nu-
5că’ntru El în toate pe deplin v’aţi îm-
mai că Se va arăta, dar şi Se va descoperi în toată
bogăţit, în tot cuvântul şi’n toată cu- gloria Sa, inclusiv tainele încă neştiute şi nebă-
noştinţa nuite.
3
În sensul de: fidel; plin de credincioşie; Cel
6 – aşa cum mărturia lui Hristos
ce-Şi ţine cuvântul faţă de propriile Sale făgădu-
s’a’mputernicit întru voi –, inţe. Expresie frecventă în Vechiul Testament,
7 aşa încât voi nu sunteţi lipsiţi de nici pe care Pavel o foloseşte în mod deliberat.
4 Literal: cei ce îi aparţin Hloei (probabil an-
un dar duhovnicesc în aşteptarea des- gajaţi, oameni de încredere, sclavi sau liberţi).
Nu ştim cine era această Hloe. E sigur însă că
1 Despre „apostol chemat” vezi nota de la Rm Pavel (care se afla în Efes) îşi scrie epistola în
1, 1. urma relatărilor primite prin aceştia.
1 CORINTENI 1 1939

al lui Apollo5 !, sau: Eu, al lui Chefa6 !, drept nebună înţelepciunea lumii aces-
sau: Eu, al lui Hristos! teia?
13 Împărţitu-S’a oare Hristos? Nu 21 Că de vreme ce prin înţelepciune
cumva Pavel s’a răstignit pentru voi? lumea nu L-a cunoscut pe Dumne-
sau în numele lui Pavel aţi fost bote- zeu întru’nţelepciunea lui Dumnezeu,
zaţi? atunci, pe cei ce cred a binevoit Dum-
nezeu să-i mântuiască prin nebunia
14 Mulţumesc lui Dumnezeu că pe nici-
propovăduirii.
unul din voi n’am botezat, decât pe
Crispus şi pe Gaiu, 22 Şi’n timp ce Iudeii cer semne şi Elinii
caută înţelepciune,
15 ca să nu zică cineva că aţi fost bote-
23 noi Îl propovăduim pe Hristos-Cel-
zaţi în numele meu. . .
7 8
Răstignit: pentru Iudei, piatră de po-
16 – ba nu!, am botezat şi casa lui Şte-
ticnire; iar pentru păgâni, nebunie;
fanas –; încolo, nu ştiu să mai fi botezat
24 dar pentru cei chemaţi, şi Iudei şi
pe altcineva.
Elini: Hristos-Puterea-lui-Dumnezeu-
17 Căci Hristos nu m’a trimis să şi-Înţelepciunea-lui-Dumnezeu.
botez, ci să binevestesc, nu în-
25 Pentru că nebunia lui Dumnezeu e
tru’nţelepciunea vorbirii9 , ca nu
mai înţeleaptă decât oamenii, şi slă-
cumva crucea lui Hristos să rămână
biciunea lui Dumnezeu mai puternică
deşartă10 .
decât oamenii.
18 Căci cuvântul crucii nebunie este
26 Fiindcă uitaţi-vă la chemarea voas-
pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei tră, fraţilor: că nu mulţi sunt înţelepţi
ce ne mântuim, este puterea lui Dum- după trup11 , nu mulţi sunt puternici,
nezeu. nu mulţi sunt de neam bun12 ;
19 Că scris este: Pierde-voi înţelepciu- 27 dar tocmai pe cele nebune ale lumii
nea înţelepţilor şi deşteptăciunea celor le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de ru-
deştepţi o voi ascunde. şine pe cei înţelepţi; şi tocmai pe cele
20 Unde este înţeleptul? unde este căr- slabe ale lumii le-a ales Dumnezeu ca
turarul? unde este întrebătorul aces- să-i dea de ruşine pe cei tari;
tui veac? Oare n’a arătat Dumnezeu 28 şi tocmai pe cele de neam de jos
ale lumii, pe cele dispreţuite le-a ales
5 Asupra lui Apollo vezi nota de la FA 18, 24.
6 = Numele aramaic al lui Petru.
Dumnezeu; pe cele ce nu sunt, ca să le
7 Stil oral. Dictând, Pavel îşi aminteşte şi se facă de nimic13 pe cele ce sunt,
corectează. 29 aşa ca nici un trup să nu se laude în
8 Prin „casa” cuiva se înţeleg toţi membrii fa-
faţa lui Dumnezeu.
miliei, inclusiv copiii şi, după caz, servitorii şi
sclavii. 30 Din El dar sunteţi voi întru Hristos
9 Arta elocinţei. Îngrijorat de faptul că în Iisus, Cel ce de la Dumnezeu S’a fă-
Corint există tendinţa de a „filosofa” pe seama
11 = Înţelepţi în planul şi la nivelul omenesc.
Evangheliei, în cele ce urmează Pavel pune
faţă’n faţă „înţelepciunea lumii” (omenească) cu 12 Nobili prin naştere (ironii menite să invite la
înţelepciunea („nebunia”) lui Dumnezeu. modestie).
10 Literal: să fie golită (de conţinut); redusă la 13 Literal: să le abolească; să le anuleze pute-

nimic; fără efect. rea activă.

1 CORINTENI 2 1940

cut pentru noi înţelepciune, dreptate şi veac6 , care sunt pieritori,

sfinţire şi răscumpărare, 7 ci grăim înţelepciunea lui Dumne-
31 pentru ca, după cum este scris, cel ce zeu cea întru taină7 , cea ascunsă, pe
se laudă, în Domnul să se laude. care Dumnezeu mai înainte de veci a
rânduit-o spre slava noastră,
pe care nimeni din stăpânitorii aces-
8
2 tui veac n’a cunoscut-o; că dacă ar
fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe
A-L propovădui pe Hristos-Cel- Domnul slavei;
Răstignit. Descoperirea prin Du- 9 ci precum este scris: Pe cele ce ochiul
hul lui Dumnezeu. nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi
1 Şi când am venit la voi, fraţilor, nu la inima omului nu s’au suit, pe acelea
cu greutatea1 cuvântului sau a înţelep- le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc.
ciunii am venit eu să vă vestesc taina 10 Nouă însă ni le-a dezvăluit Dumne-
lui Dumnezeu. zeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul pe
2 Că n’am socotit ca’ntre voi să ştiu toate le cercetează, chiar şi adâncurile
altceva decât pe Iisus Hristos; şi pe lui Dumnezeu.
Acesta, răstignit. . . 11 Căci cine dintre oameni le ştie pe
3 Şi’ntru slăbiciune şi cu frică şi cu cele ale omului, în afară de duhul omu-
mare cutremur2 am fost la voi. lui, care este în el? Aşa şi cele ale lui
4 Şi cuvântul meu şi propovădui-
Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, în
rea mea nu stăteau în cuvântări afară de Duhul lui Dumnezeu.
de’nduplecare3 ale înţelepciunii ome- 12 Dar noi nu duhul lumii l-am primit,
neşti, ci în arătarea Duhului şi a pu- ci Duhul Cel de la Dumnezeu, ca să cu-
terii4 , noaştem cele prin har dăruite nouă de
5 pentru ca credinţa voastră să nu fie
Dumnezeu;
întru înţelepciunea oamenilor, ci întru 13 pe care le şi grăim, nu în cu-
puterea lui Dumnezeu. vinte învăţate din înţelepciunea ome-
6 Celor desăvârşiţi însă le grăim înţe- nească, ci în cuvinte învăţate de la
5

lepciunea, dar nu înţelepciunea aces- Duhul Sfânt, pe cele duhovniceşti

tui veac, nici a stăpânitorilor acestui supunându-le spre judecată celor ce
sunt duhovniceşti8 .
1 Literal: superioritatea; autoritatea; presti-

giul. 6 Forţele diavoleşti şi stăpânitorii prin care ele

2 „Cu frică şi cu cutremur”, expresie vechites-
tamentară: respect şi responsabilitate faţă de
Dumnezeu şi de cele sfinte.
3 Discursuri convingătoare prin măiestria re-
torică.
4 = Minunile care au însoţit predica lui Pavel.
5 „Cei desăvârşiţi”: nu o elită de „iniţiaţi” ai
comunităţii, ci acei creştini care au atins treapta
cea mai înaltă a înţelegerii şi trăirii duhovni-
ceşti.
se manifestă (vezi In 12, 31; 14, 30; 16, 11; Ef 2,
2; 6, 12).
7 = Cea care se manifestă în chip tainic; de ne-
pătruns.
8 Ultima frază, text dificil: dând lucrurile du-
hovniceşti spre dezbatere oamenilor duhovni-
ceşti. Alte traduceri: alăturând – asemănând,
comparând – pe cele duhovniceşti cu cele duhov-
niceşti; lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor
duhovniceşti; exprimând realităţi – adevăruri –
1 CORINTENI 3 1941

14 Omul firesc însă nu primeşte pe cele 6 Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dum-
ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu, căci nezeu a făcut să crească.
pentru el sunt nebunie şi el nu le poate 7 Aşa că nici cel ce sădeşte e ceva, nici
înţelege, fiindcă ele se judecă duhovni- cel ce udă, ci Dumnezeu, Cel ce face să
ceşte; crească.
15 cel duhovnicesc însă pe toate le ju- 8 Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una,
decă, dar el nu-i să fie judecat de ni- dar fiecare-şi va primi plata după oste-
meni; neala sa.
16 căci cine a cunoscut gândul Domnu- 9 Că noi împreună-lucrători cu Dum-
lui, ca să-L înveţe pe El? Noi însă avem nezeu1 suntem; voi sunteţi ogorul lui
gândul9 lui Hristos. Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
Potrivit harului lui Dumnezeu ce mi
10
s’a dat, eu ca un iscusit meşter-ziditor2
3 am pus temelia; un altul însă zideşte
pe ea. Dar fiecare să ia seama la felul
Apostolii, colaboratori ai lui Dum- cum zideşte;
nezeu. 11 că o altă temelie nu poate nimeni să

1 Şi eu, fraţilor, n’am putut să vă vor-

pună în afara celei puse, care este Iisus
besc ca unor oameni duhovniceşti, ci Hristos.
ca unora trupeşti, ca unor prunci întru 12 Iar dacă pe această temelie zideşte
Hristos. cineva cu aur, cu argint, cu pietre
scumpe, cu lemn, cu fân, cu paie3 ,
2 Cu lapte v’am hrănit, nu cu bucate,
căci încă nu eraţi în stare; şi nici chiar 13 lucrul fiecăruia se va face cunoscut;
acum nu sunteţi în stare, îl va vădi Ziua4 ; fiindcă el în foc se des-
coperă, şi focul însuşi va lămuri5 cum
3 fiindcă sunteţi încă trupeşti. Atâta
anume e lucrul fiecăruia.
vreme cât între voi există invidie şi
ceartă şi dezbinări, nu sunteţi oare 14 Dacă lucrul pe care cineva l-a zidit
trupeşti, şi nu după firea omenească vă deasupra rămâne, acela plată va primi;
purtaţi? 15 dacă lucrul cuiva va fi ars, păgubit

4 Când unul zice: Eu sunt al lui Pavel!, va fi; el însă se va mântui, dar aşa ca
iar altul: Eu sunt al lui Apollo!, oare 1 = Colaboratori ai lui Dumnezeu. Acţiunea
nu sunteţi oameni trupeşti? comună divino-umană: synergia.
2
Literal: arhitect.
5 Ei bine, ce este Apollo? dar Pavel, ce 3 Ca şi construcţia, materialele sunt simbo-
este?: Slujitori prin care voi aţi crezut, lice; enumerarea se face în ordine descrescândă
şi după cum i-a dat fiecăruia Dumne- faţă de rezistenţa lor la foc (vezi versetul urmă-
zeu. tor).
4 „Ziua Domnului” sau „Ziua Judecăţii” (vezi

duhovniceşti în termeni duhovniceşti. Formula- nota de la Rm 13, 12).

rea de faţă, în acord cu contextul, e întregită şi 5 A lămuri prin foc: veche şi frumoasă expre-
luminată de următoarele două versete. sie românească; a alege, a discerne, a identifica;
9 În sensul de: gândirea, mintea, inteligenţa, acţiunea prin care focul separă metalele – în spe-
raţiunea. cial, aurul – la punctul lor de topire.
1 CORINTENI 4 1942

prin foc6 . 2Or, ceea ce se caută mai mult la ico-

16 Nu ştiţi oare că voi sunteţi templul 7 nomi e ca fiecare să fie găsit credincios.
lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumne- 3 Pentru mine însă prea puţin în-
zeu locuieşte’ntru voi? seamnă că sunt judecat de voi sau de
17 De va strica cineva templul lui Dum-
vreo judecată omenească1 ; de altfel,
nezeu, îl va strica pe el Dumnezeu, nici eu însumi nu mă judec;
pentru că sfânt este templul lui Dum- 4 că nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar
nezeu, care sunteţi voi. nu prin aceasta m’am îndreptăţit; Cel
ce mă judecă pe mine este Domnul.
18 Nimeni să nu se înşele pe sine.
Dacă’ntre voi i se pare cuiva că-i înţe- 5 Aşadar, nu judecaţi ceva înainte de
lept în veacul acesta, să se facă nebun vreme, înainte de a veni Domnul, Cel
ca să devină înţelept. ce va aduce la lumină pe cele ascunse
ale întunericului şi va vădi gândurile2
19 Că înţelepciunea lumii acesteia ne-
inimilor. Şi atunci fiecare-şi va avea de
bunie este în faţa lui Dumnezeu; pen-
la Dumnezeu lauda.
tru că scris este: Cel ce-i prinde pe cei
înţelepţi în viclenia lor. 6 Iar pe acestea, fraţilor, despre mine şi
despre Apollo le-am zis de dragul vos-
20 Şi iarăşi: Domnul cunoaşte gându-
tru, pentru ca din pilda noastră să nu
rile înţelepţilor, că sunt deşarte.
treceţi peste ce este scris3 , ca să nu vă
21 Aşa că nimeni să nu se laude cu oa- făliţi cu unul sau cu altul împotriva ce-
menii; fiindcă totul e al vostru, luilalt4 .
22 fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lu- 7 Căci cine te deosebeşte pe tine de al-
mea, fie viaţa, fie moartea, fie cele de ţii? Şi ce ai tu pe care să nu-l fi primit?
acum, fie cele viitoare, toate sunt ale Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti ca
voastre; şi cum nu l-ai fi primit?
23iar voi, ai lui Hristos; iar Hristos, al 8 Iată, sunteţi sătui!. . . , iată, v’aţi îm-
lui Dumnezeu. bogăţit!. . . ; fără noi aţi ajuns regi!. . . ,
şi măcar de-aţi fi ajuns, ca să domnim
şi noi împreună cu voi5 !. . .
4 9 Căci mi se pare că pe noi, aposto-
lii, Dumnezeu ne-a arătat ca pe cei din
Slujba apostolilor. 1 Literal: zi omenească; ironie la adresa celor

ce credeau că pot anticipa Judecata de Apoi (Ziua

1 Aşa să ne socotească pe noi fiecare Domnului) prin propria lor judecată.
om: ca slujitori ai lui Hristos şi iconomi 2 = Proiectele, planurile, intenţiile, scopurile

ai tainelor lui Dumnezeu. (ascunse în inimă).

3 Referire probabilă la un proverb cunoscut ci-
6 = Ca şi cum ar scăpa dintr’un incendiu fu- titorilor.
gind printre flăcări. Nici chiar teologii romano- 4 Partizanatul pentru unul sau altul din apos-

catolici nu sunt toţi convinşi că acest text e su-
ficient pentru fundamentarea doctrinei asupra
Purgatoriului.
7 Literal: naosul; partea în care se află alta-
rul.
toli nu le poate fi decât dăunător celorlalţi şi,
până la urmă, tuturor.
5 Suită de sarcasme la adresa celor ce credeau
că prin ei înşişi au pus mâna pe împărăţia ceru-
rilor şi pe toate bunătăţile ei.
1 CORINTENI 5 1943

urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la tos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni în

moarte; fiindcă privelişte6 lumii ne-am toată Biserica.
făcut, şi îngerilor, şi oamenilor. 18 Ca şi cum ar fi ca eu să nu mai vin la
9
10 Noi suntem nebuni pentru Hristos, voi, unii s’au împăunat .
dar voi, înţelepţi întru Hristos; noi 19 Dar voi veni la voi degrabă – dacă
suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteţi Domnul va vrea – şi voi cunoaşte nu
ţinuţi în slavă, dar noi în necinste! vorba celor împăunaţi, ci puterea lor.
11 Noi până’n ceasul de acum flămân- 20 Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă
zim şi însetăm, suntem goi şi suntem în cuvânt, ci în putere.
pălmuiţi şi pribegim
21 Ce vreţi?: Să vin la voi cu toiagul,
12 şi ne ostenim lucrând cu mâinile
sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?
noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm;
prigoniţi fiind, răbdăm;
13 defăimaţi fiind,
mângâiem. Ca guno- 5
iul lumii am ajuns, lepădătura tuturor
pân’acum.
Judecata asupra celor imorali.
14 Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea,
ci ca să vă dojenesc ca pe nişte copii ai 1 De peste tot se aude că’ntre voi există
mei iubiţi. desfrânare, şi’ncă o astfel de desfrâ-
nare cum nici între păgâni nu se po-
15 Că de-aţi avea zeci de mii de învăţă-
meneşte, ca unul să trăiască cu femeia
tori7 în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi tatălui său1 !
părinţi; că pe voi eu v’am născut întru
2 Şi voi, vă împăunaţi!, în loc ca mai de-
Hristos Iisus prin Evanghelie.
grabă să fi fost cuprinşi de jale, pentru
16 Aşadar, vă rog eu pe voi: călcaţi pe
ca cel ce a făcut această faptă să fie scos
urmele mele8 ! din mijlocul vostru.
17 Pentru aceasta l-am trimis la voi pe
3 Ci eu, deşi departe cu trupul, dar de
Timotei, care este fiul meu iubit şi cre- faţă cu duhul, ca şi cum aş fi de faţă l-
dincios întru Domnul. El vă va aduce am şi judecat pe cel ce a făcut una ca
aminte de căile mele cele întru Hris- aceasta:
6 = Spectacol; expuşi în văzul tuturor (aseme-
4 În numele Domnului nostru Iisus
nea condamnaţilor ce urmează să fie devoraţi de
Hristos, voi şi duhul meu fiind adu-
fiare în arena circului).
7 Textual: pedagogi. În antichitate, pedagog naţi cu puterea Domnului nostru Iisus
era sclavul însărcinat să-i conducă pe copiii stă- Hristos,
pânului la şcoală şi să-i supravegheze în timpul
liber. Desigur, distanţa dintre pedagog şi părin-
5 pe unul ca acesta să-l daţi Satanei
tele copilului era mare; la aceasta se referă Pa- spre pieirea trupului, pentru ca sufle-
vel. tul să se mântuiască în ziua Domnului
8 Literal: imitaţi-mă pe mine; urmaţi-mi
9 Literal: s’au umflat. Ca scăpaţi de sub con-
exemplul (aşa cum fiul devine continuatorul pă-
rintelui său). În unele ediţii româneşti există şi trol, şi-au arogat calităţi şi drepturi pe care nu
adaosul: „precum şi eu Îi urmez lui Hristos”, dar le au.
el nu se justifică prin cele mai autorizate texte 1 Mama vitregă. Incest condamnat atât de le-

originale. gea iudaică (Lv 18, 8), cât şi de dreptul roman.

1 CORINTENI 6
Iisus2 !
6 Lauda voastră nu e bună3 . Oare
nu ştiţi că puţin aluat4 dospeşte toată
frământătura?
7 Curăţiţi-vă deci de aluatul cel vechi,
ca să fiţi frământătură nouă, aşa cum
şi sunteţi fără aluat; căci Hristos, Paş-
tile nostru, S’a jertfit pentru noi.
8 De aceea să prăznuim nu cu aluatul
cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al
vicleşugului, ci cu azimele curăţiei şi
ale adevărului.
5 caţi lucrurile cele mai neînsemnate?
9 V’am scris în epistolă să nu vă ames-
tecaţi cu desfrânaţii;
10 nu pe de-a’ntregul cu desfrânaţii
acestei lumi, sau cu lacomii şi hrăpito-
rii, sau cu închinătorii la idoli, că altfel
ar trebui să ieşiţi din lume;
11 dar acum v’am scris să nu vă ameste-
caţi cu vreunul care, deşi numindu-se
frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau
închinător la idoli, sau ocărâtor, sau
beţiv, sau hrăpitor. Cu unul ca acesta
nici să nu mâncaţi.
6 6 Ci frate cu frate se judecă, şi aceasta
12 Căci ce-am eu cu cei din afară
, ca să-
i judec eu? Iar pe cei dinlăuntru, nu-i
judecaţi voi?
13Pe cei din afară însă îi va judeca
Dumnezeu. Pe cel rău scoateţi-l din
mijlocul vostru!
2 Excomunicat şi lăsat pradă chinurilor provo-
cate de Satana, osânditului îi rămâne, totuşi, în
viziunea lui Pavel, speranţa mântuirii prin sufe-
rinţă (idee ce avea să fie preluată magistral de
Dostoievski).
3 = N’aveţi de ce să vă lăudaţi.
4 Ca şi la Mt 16, 6, aluatul este aici simbo-
lul alterării (prin fermentaţie), spre deosebire de
azimă (consumată de Evrei la Paşti), simbol al
purităţii.
5 Epistolă anterioară acesteia, pe care unii
specialişti o numesc „precanonică” şi care nu ni
s’a păstrat.
6 = Din afara comunităţii.
1944
6
Creştini în faţa tribunalelor pă-
gâne. Slăviţi-L pe Dumnezeu în
trupurile voastre!
1 Dacă cineva dintre voi are o pâră îm-
potriva altuia, îndrăzneşte el să se ju-
dece în faţa celor nedrepţi1 şi nu în faţa
celor sfinţi?
2 Oare nu ştiţi că sfinţii vor judeca lu-
mea2 ? Şi dacă voi sunteţi judecătorii
lumii, sunteţi voi nevrednici să jude-
3 Nu ştiţi oare că noi vom judeca în-
geri3 ? Cu cât mai mult, lucruri din
viaţa aceasta!
4 Care va să zică, dacă voi aveţi de ju-
decat lucruri din viaţa aceasta, tocmai
pe cei mai puţin preţuiţi în Biserică îi
puneţi să vă judece4 !. . .
5 O spun spre ruşinea voastră.
Oare’ntre voi nu-i nici un om înţe-
lept care să poată judeca între frate şi
frate?
în faţa necredincioşilor?!. . .
7 Negreşit, însuşi faptul că aveţi jude-
căţi unii cu alţii este o înfrângere pen-
tru voi. De ce nu suferiţi mai degrabă
nedreptatea? de ce nu răbdaţi mai de-
grabă paguba?
8 Dar voi înşivă faceţi nedreptate şi
aduceţi pagubă; şi aceasta, fraţilor!. . .
1 = Judecătorii păgâni, în opoziţie cu creştinii
care, în limbajul Noului Testament, sunt numiţi
„sfinţi”.
2 Părtaşi la prerogativele Dreptului Judecă-
tor, drepţii vor împărţi dreptatea (vezi şi Mt 19,
28).
3 = Îngerii căzuţi.
4 Ironie la adresa lipsei de criterii a Corinte-
nilor în a-şi desemna pe propriii lor judecători.
(Într’o seamă de manuscrise greceşti, întreaga
frază e formulată ca întrebare.)
1 CORINTENI 7
9 Nu ştiţi oare că nedrepţii nu vor moş-
teni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă
amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închină-
torii la idoli, nici adulterii, nici stricaţii
de tot felul5 , nici sodomiţii,
10 nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii,
nici batjocoritorii sau hrăpitorii6 nu
vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
11 Şi aşa eraţi voi, unii. Dar v’aţi spă-
lat, dar v’aţi sfinţit, dar v’aţi îndreptă-
ţit întru numele Domnului Iisus Hris-
tos şi întru Duhul Dumnezeului nos-
tru.
12 Toate-mi sunt îngăduite, dar nu
toate-mi sunt de folos. Toate-mi sunt
îngăduite, dar eu nu voi fi stăpânit de
ceva.
13 Bucatele sunt pentru pântece şi pân-
tecele pentru bucate, dar Dumnezeu le
va nimici – şi pe acesta ca şi pe acelea.
Trupul însă nu este pentru desfrânare,
ci pentru Domnul, şi Domnul este pen-
tru trup.
14 Iar Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe
Domnul, ne va învia şi pe noi prin pu-
terea Sa.
15 Nu ştiţi oare că trupurile voastre
sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua
deci mădularele lui Hristos ca să fac
din ele mădularele unei desfrânate?
Să nu fie!
16 Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de
desfrânată este un trup cu ea? Că vor
fi – zice Scriptura – cei doi un trup.
17 Iar cel ce se lipeşte de Domnul este
un duh cu El.
18 Fugiţi de desfrânare! Orice păcat
pe care-l va face omul este în afară de
5=
Pervertiţii sexuali sub orice formă.
6 = Atât tâlharii (care fură prin violenţă), cât
şi rapacii (cei ce, aparent paşnic, îşi însuşesc pe
nedrept bunul altuia).
1945
trup; dar cel ce se desfrânează, păcătu-
ieşte în trupul său.
19 Sau nu ştiţi că trupul vostru este
templu7 al Duhului Sfânt, Cel ce este
întru voi, Cel pe care de la Dumnezeu
Îl aveţi?; şi că voi nu sunteţi ai voştri?:
20 căci cu preţ aţi fost cumpăraţi8 !
Slăviţi-L dar pe Dumnezeu în trupul
vostru şi în duhul vostru, care sunt ale
lui Dumnezeu!
7
Despre căsătorie, necăsătorie şi
văduve.
1 Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine
este pentru om să nu se atingă de fe-
meie.
2 Dar, din pricina desfrânării1 , fiecare
să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-
şi aibă bărbatul ei.
3 Bărbatul să-i dea femeii ceea ce-i da-
torează2 ; de asemenea şi femeia, băr-
batului.
4 Femeia nu este stăpână pe trupul
său, ci bărbatul; tot aşa, nici bărbatul
nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5 Să nu vă lipsiţi unul de altul decât
prin bună înţelegere, pentru un timp,
ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu ru-
găciunea; şi apoi să fiţi din nou împre-
ună, ca nu cumva Satana să vă ispi-
tească prin neputinţa voastră de a vă
stăpâni.
7 Sanctuarul
(vezi nota de la 3, 16).
8=
Cu preţul sângelui lui Hristos.
1 Din cauza tentaţiei spre desfrânare, care
poate fi generată de abstinenţă.
2 = Iubirea şi devoţiunea conjugală.
1 CORINTENI 7 1946

6Şi aceasta o spun ca pogorământ3 , nu Dacă însă cel necredincios se des-

15
ca poruncă. parte, să se despartă. În astfel de îm-
7 Fiindcă vrerea mea este ca toţi oame-
prejurare, fratele sau sora nu sunt le-
nii să fie ca mine. Dar fiecare îşi are de gaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre
la Dumnezeu darul lui: unul aşa, iar pace.
altul într’alt fel. 16 Fiindcă ce ştii tu, femeie, dacă-ţi vei

8 Celor necăsătoriţi şi văduvelor le

mântui bărbatul? sau ce ştii tu, băr-
spun: Bine este pentru ei să rămână bate, dacă-ţi vei mântui femeia?
ca mine. Atât numai: fiecare să-şi meargă
17

9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se că-

drumul aşa cum i-a făcut parte Dum-
sătorească. Fiindcă mai bine este să se nezeu, aşa cum pe fiecare l-a chemat
căsătorească decât să ardă. Dumnezeu. Şi aşa poruncesc eu în
toate Bisericile.
10 Iar celor căsătoriţi le poruncesc – nu
18 A fost cineva chemat fiind tăiat îm-
eu, ci Domnul: Femeia să nu se des-
prejur?: Să nu-şi ascundă semnele tă-
partă de bărbat
ierii7 . A fost cineva chemat fiind netă-
11 – dar dacă se va despărţi, să rămână iat împrejur?: Să nu se taie’mprejur.
nemăritată sau să se împace cu bărba-
19 Tăierea’mprejur nu este nimic, şi ne-
tul ei –; şi nici bărbatul să nu-şi lase
tăierea’mprejur nimic nu este, ci paza
femeia.
poruncilor lui Dumnezeu.
12 Iar celorlalţi le grăiesc – eu, nu Dom-
20 Întru chemarea’n care-a fost chemat,
nul: Dacă un frate4 are femeie necre-
într’aceea să rămână fiecare.
dincioasă5 şi ea vrea să locuiască cu el,
să nu se despartă de ea. 21 Ai fost chemat fiind rob?: N’avea
grijă; mai mult îţi foloseşte, chiar dacă
13 Şi femeia, dacă are bărbat necredin-
poţi ajunge liber8 .
cios şi el vrea să locuiască cu ea, să nu-
şi lase bărbatul. 22 Căci robul chemat al Domnului e
dezrobit al Domnului. Tot aşa, şi cel
14 Fiindcă bărbatul necredincios se
chemat, fiind liber, este rob al lui Hris-
sfinţeşte6 prin femeia credincioasă şi
tos.
femeia necredincioasă se sfinţeşte prin
bărbatul credincios. Fiindcă altfel co- 23 Cu preţ aţi fost cumpăraţi!: Nu de-
9
piii voştri ar fi necuraţi; dar acum ei veniţi robi ai oamenilor!
sunt sfinţi. 24 Fiecare, fraţilor, în starea’n care-a

3 Concesie; îngăduinţă faţă de condiţia 7 Printr’o anume operaţie chirurgicală, în re-

umană. Pogorământul e practicat de ierarhia
Bisericii Ortodoxe în cazuri excepţionale, prin
derogare de la litera canoanelor.
4 Frate: membru al comunităţii creştine.
5 = Care nu e de aceeaşi credinţă cu soţul (în
speţă, necreştină).
6 Nu în sensul că devine sfânt, ci că participă
la viaţa socială şi se adaptează bunelor moravuri
ale creştinilor.
ferire la 1 Mac 1, 15.
8 Chemarea la credinţă valorează mai mult
decât libertatea în sine, fiind ea însăşi libertate
(vezi versetul următor).
9 Cu preţul sângelui Său (vezi 6, 20), Hristos
ne-a cumpărat din robia păcatului omenesc şi ne-
a trecut sub propria Sa stăpânire; dar robia întru
Hristos e suprema noastră libertate (vezi şi Ga 5,
1).
1 CORINTENI 8
fost chemat, în aceea să rămână îna-
intea lui Dumnezeu.
25 Cât despre fecioare, nu am poruncă
de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu,
ca unul care-am fost miluit de Domnul
să fiu vrednic de crezare.
26 Socotesc dar că, la trebuinţa de-
acum10 , aceasta este bine, că adică
bine este pentru fiecare să fie astfel:
27 Eşti legat de femeie?: Nu căuta dez-
legare. Te-ai dezlegat de femeie?: Nu
căuta femeie.
28 Dacă totuşi te-ai însurat, n’ai păcă-
tuit. Numai că unii ca aceştia vor avea
suferinţă în trupul lor, şi eu aş vrea să
vă cruţ.
29 Şi pe aceasta v’o spun, fraţilor: Că
de-acum vremea se scurtează, aşa că
şi aceia care au femei să fie ca şi cum
n’ar avea;
30 şi cei ce plâng, ca şi cum n’ar plânge;
şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s’ar bu-
cura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n’ar
fi stăpâni;
31 şi cei ce se folosesc de lumea aceasta,
ca şi cum nu s’ar folosi deplin; căci chi-
pul lumii acesteia trece.
32 Dar aş vrea ca voi să fiţi lipsiţi de
grijă. Cel neînsurat se îngrijeşte de ale
Domnului, cum să-I placă Domnului;
33 dar cel însurat se îngrijeşte de ale
lumii, cum să-i placă femeii,
11
34 şi iată-l împărţit . Şi femeia nemă-
ritată, şi fecioara se îngrijeşte de ale
10 Presiunea timpului; conştiinţa că intervalul
dintre cele două veniri ale lui Hristos se scur-
tează (vezi Rm 13, 11 şi, mai jos, v. 29).
11 = Împărţit între Dumnezeu şi căsnicie. În
manuscrisele greceşti, versetul 34 e formulat în
mai multe variante, folosite şi de numeroşi tra-
ducători români. Urmând ediţia critică cea mai
nouă, redactarea de faţă e cea mai corectă şi mai
limpede.
1947
Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul
şi cu duhul; dar cea măritată se îngri-
jeşte de ale lumii, cum să-i placă băr-
batului.
35Şi aceasta spre folosul vostru o spun,
nu ca să vă întind un laţ12 , ci spre buna
rânduială şi spre alipirea, fără aba-
tere, de Domnul.
36 Iar de crede cineva că pentru fata
lui e o necinste dacă trece de floarea
vârstei şi că trebuie s’o mărite, facă
ce vrea; nu păcătuieşte; să se căsăto-
rească.
37 Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi
nu e strâns de vreo nevoie, şi stăpânire
are peste voinţa lui şi aceasta a hotărât
el în inima sa: să-şi ţină fata fecioară,
bine va face.
38 Aşadar, cel ce-şi mărită fata, bine
face; dar cel ce n’o mărită, mai bine
face13 .
39 Femeia este legată de lege câtă
vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă
bărbatul ei va muri, liberă este să se
mărite cu cine vrea, numai întru Dom-
nul.
40 Dar, după părerea mea, e mai feri-
cită dacă rămâne cum e. Şi cred că şi
eu am Duhul lui Dumnezeu.
8
Hrana jertfită idolilor.
1 Cât despre cărnurile jertfite idolilor1 ,
12 Figură de stil: nu spre a vă impune restricţii
prin argumente meşteşugite.
13 Desigur, e vorba de societatea în care tatăl
hotărăşte asupra destinului fiicei sale.
1 Cărnuri aduse ca ofrandă zeilor, consumate
la mesele comune din templu sau case particu-
lare; uneori vândute drumeţilor ca hrană. Tră-
1 CORINTENI 9 1948

ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoş- 10 Că dacă cineva te va vedea şezând

tinţa însă îngâmfă, dar iubirea zideşte. la masă în templul idolilor pe tine, cel
2 Dacă i se pare cuiva că ştie ceva, acela
care ai cunoştinţa, oare conştiinţa lui,
încă n’a cunoscut cum trebuie să cu- a celui slab, nu va găsi temei să mă-
noască. nânce din cele jertfite idolilor?
3 Dar dacă cineva Îl iubeşte pe Dumne- 11 Prin cunoştinţa ta deci va pieri cel
zeu, acela este cunoscut de El2 . slab, fratele tău pentru care a murit
Hristos!
4 Aşadar, în ce priveşte a mânca din
cărnurile jertfite idolilor, noi ştim că 12 Şi astfel, păcătuind voi împotriva
idolul nu este nimic în lume şi că nu fraţilor şi lovindu-le conştiinţa lor cea
este alt Dumnezeu decât numai Unul. slabă, împotriva lui Hristos păcătuiţi.
13 De aceea, dacă mâncarea-i devine
5 Că deşi sunt unii aşa-zişi dumnezei,
fie în cer, fie pe pământ – aşa cum sunt fratelui meu piatră de poticnire, în
mulţi dumnezei şi mulţi domni3 –, veac nu voi mânca eu carne, ca să nu-l
poticnesc pe fratele meu.
6 totuşi pentru noi este un singur
Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate
şi’ntru Care suntem noi, şi un singur
Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt 9
toate şi prin care suntem noi.
4 Drepturile unui apostol.
7 Dar nu toţi au cunoştinţa . Căci unii,
din obişnuinţa de până acum cu idolul, 1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apos-
mănâncă din cărnuri jertfite ca atare tol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Dom-
idolilor; şi conştiinţa lor, fiind slabă, se nul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu
întinează5 . întru Domnul?
8 Dar nu mâncarea ne va pune pe noi 2 Dacă altora nu le sunt apostol, cel pu-
înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă ţin vouă vă sunt. Că voi sunteţi, întru
vom mânca ne prisoseşte, nici dacă nu Domnul, pecetea apostoliei mele.
vom mânca ne lipseşte. 3Apărarea mea către cei ce mă judecă,
9 Aveţi grijă însă ca nu cumva aceasta este:
această libertate a voastră să de- 4 Oare nouă nu ne stă’n putere1 să
vină’mpiedicare pentru cei slabi. mâncăm şi să bem?

ind laolaltă cu păgânii, şi invitaţi la ospeţele lor,

mulţi creştini îşi făceau procese de conştiinţă din
a accepta sau nu să mănânce din ele.
2 În sens biblic: iubit de Dumnezeu.
3 Domni: semizei; oameni divinizaţi (în mito-
5 Oare nouă nu ne stă’n putere să pur-
tăm cu noi o femeie-soră2 , ca şi ceilalţi
apostoli şi ca fraţii Domnului3 şi ca Ch-
efa?

logia antică). 1 = Puterea de a folosi un drept (acela de a se

4 Nu toţi creştinii sunt în posesia adevărului
(enunţat mai sus).
5 Neavând conştiinţa clară că zeii nu există,
nu-şi dau seama că nici jertfele oferite lor nu pot
avea un caracter sacral şi, în consecinţă, cred că
fac un păcat.
hrăni pe seama comunităţii).
2 Femeie creştină; din categoria celor ce, ase-
menea sfintelor femei (Lc 8, 2-3), îi însoţeau pe
apostoli făcândule menajul şi scutindu-i astfel de
grijile mărunte.
3 Rudele Domnului (vezi nota de la Mt 12, 46).
1 CORINTENI 9
6 Sau numai mie şi lui Barnaba nu
ne stă’n putere să nu ne’ntreţinem din
muncă?4
7 Cine slujeşte vreodată în oaste cu
solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mă-
nâncă din roada ei? Sau cine paşte o
turmă şi nu mănâncă din laptele tur-
mei?
8 Oare după judecata omenească spun
eu acestea? Oare nu şi legea le spune?
9 Că scris este în legea lui Moise: Să nu
legi gura boului care treieră. Oare de
boi Se îngrijeşte Dumnezeu,
10 sau chiar de dragul nostru o spune?
Că de dragul nostru s’a scris: Cel ce ară
trebuie să are cu nădejde, şi cel ce tre-
ieră trebuie să treiere cu nădejdea că-şi
va avea partea lui.
11 Dacă noi am semănat la voi pe
cele duhovniceşti, mare lucru este oare
dacă pe cele pământeşti ale voastre le
vom secera?
12 Dacă altora le stă’n putere drep-
tul asupra voastră, nu mai mult oare
nouă? Noi însă nu ne-am folosit de
această putere; dimpotrivă, pe toate le
răbdăm spre a nu-i pune piedică Evan-
gheliei lui Hristos.
13 Oare nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele
sfinte mănâncă de la templu? că cei
care-i slujesc altarului, de la altar au
parte?
14 În acelaşi chip şi Domnul le-a porun-
cit celor ce propovăduiesc Evanghelia,
ca din Evanghelie să trăiască.
15 Eu însă de nimic din acestea nu
m’am folosit şi n’am scris acestea pen-
tru ca şi cu mine să se facă aşa. Că pen-
4 Alternativăla versetele 4 şi 5: Oare nu-
mai nouă ne este interzis să ne abţinem de
la’ntreţinerea prin muncă? Barnaba, colabora-
torul lui Pavel.
1949
tru mine mai bine-i să mor decât să-mi
zădărnicească cineva lauda.
16Că dacă eu binevestesc Evanghelia,
nu am de ce să mă laud; fiindcă asupra
mea stă trebuinţa5 . Că vai mie dacă nu
voi binevesti!
17 Că dacă fac aceasta de bunăvoie, am
plată; dar dacă o fac fără voie, am doar
o sarcină ce mi s’a încredinţat.
18 Atunci, care este plata mea? Aceea
că, binevestind Evanghelia, o vestesc
fără plată, fără să mă folosesc de pu-
terea pe care mi-o dă Evanghelia.
19 Fiindcă deşi sunt liber faţă de toţi,
rob tuturor m’am făcut, pentru ca pe
cei mai mulţi să-i dobândesc.
20Cu Iudeii ca un iudeu am fost, ca să-i
dobândesc pe Iudei. Cu cei de sub lege,
ca unul de sub lege – deşi eu nu sunt
sub lege –, ca să-i dobândesc pe cei de
sub lege.
21 Cu cei ce nu au legea, ca unul ce nu
are legea – deşi nu sunt fără lege în
faţa lui Dumnezeu, ci întru legea lui
Hristos –, ca să-i dobândesc pe cei ce
nu au legea.
22Slab m’am făcut cu cei slabi, ca să-i
dobândesc pe cei slabi. Tuturor toate
m’am făcut, pentru ca’n orice chip să-i
mântuiesc pe unii.
23 Dar pe toate de dragul Evangheliei
le fac, ca să-i fiu părtaş.
24Nu ştiţi că cei ce aleargă’n stadion6
aleargă toţi, dar numai unul ia pre-
miul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi.
5 = Necesitatea stringentă de a propovădui;
obligaţia de a împlini o poruncă.
6 Aici şi’n următoarele trei versete Pavel folo-
seşte o terminologie analogică, împrumutată din
viaţa atleţilor, ale căror antrenamente şi compe-
tiţii presupun austeritate şi autocontrol.
1 CORINTENI 10
25 Şi orice luptător, de la toate
se’nfrânează. Ei însă, ca să ia o
cunună stricăcioasă; dar noi, una
nestricăcioasă.
26 Ei bine, eu aşa alerg, nu ca
la’ntâmplare; eu aşa mă lupt cu pum-
nul7 , nu ca şi cum aş lovi în aer.
8
27 Ci-mi chinuiesc trupul şi-l supun
robiei, de teamă ca nu cumva după ce
le-am fost altora crainic, să devin eu în-
sumi de neluat în seamă9 .
10
Feriţi-vă de idolatrie! Pe toate să
le faceţi spre slava lui Dumnezeu.
1 Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu
ştiţi că părinţii noştri au fost toţi sub
nor şi toţi au trecut prin mare
1
2 şi’ntru Moise toţi s’au botezat în nor
şi în mare
3 şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare du-
hovnicească2
4 şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească
au băut3 – pentru că beau din duhov-
niceasca piatră care-i urma, iar piatra
era Hristos4 .
7 Exact:dau lovituri pugilistice.
8= Mortific.
9 = Nu cumva, după ce am anunţat cu voce tare
regulile competiţiilor, să mă trezesc eu însumi
descalificat.
1 Profetul era nu numai exponentul poporului,
ci şi elementul unificator prin încorporare spiri-
tuală.
2 = Mana cu care Dumnezeu i-a hrănit pe
Evrei în pustie.
3 = Apa ce s’a revărsat din stânca pe care Mo-
ise a lovit-o cu toiagul (Iş 17, 5-6).
4 Pavel pare a prelua o tradiţie rabinică, potri-
vit căreia stânca dătătoare de apă i-a însoţit pe
Evrei de-a lungul rătăcirii lor în pustie; ea Îl pre-
figurează pe Hristos, încă de pe atunci prezent în
viaţa lui Israel.
1950
5 Dar cei mai mulţi din ei nu I-au plăcut
5
lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie .
6
6 Şi aceste pilde pentru noi s’au făcut,
ca să nu poftim la cele rele, aşa cum au
poftit aceia.
7 Nici închinători la idoli să nu vă fa-
ceţi, ca unii din ei; precum este scris:
A şezut poporul să mănânce şi să bea
şi s’au sculat să joace;
8 nici să nu ne desfrânăm, aşa cum s’au
desfrânat unii din ei şi’ntr’o singură zi
au căzut douăzeci şi trei de mii;
9 nici să-L ispitim pe Domnul, aşa cum
L-au ispitit unii din ei şi au pierit de
şerpi;
10 nici să cârtiţi, aşa cum au cârtit unii
din ei, şi nimiciţi au fost de către Nimi-
citor7 .
11 Şi toate acestea li s’au întâmplat lor
ca pilde şi au fost scrise spre povăţui-
rea noastră, a celor care-am ajuns sfâr-
şiturile veacurilor8 .
12 Prin urmare, cel căruia i se pare că
stă’n picioare să ia seama să nu cadă.
9
13 Ispită nu v’a cuprins decât la mă-
sura omenească. Dar credincios este
Dumnezeu10 , Care nu va îngădui să fiţi
ispitiţi mai mult decât vă stă’n putere,
ci odată cu ispita vă va aduce şi calea
de a ieşi din ea, ca s’o puteţi răbda.
5 Le-au rămas leşurile risipite prin pustie.
Gramatical, efectul motivează cauza.
6 Exemple; chipuri prefigurative. Evenimente
reale cărora planul lui Dumnezeu le-a conferit şi
o încărcătură simbolică (în cazul de faţă, avertis-
ment). Vezi, în completare, versetul 11.
7 În Iş 12, 23: îngerul care a executat pedep-
sele divine.
8 = Timpurile mesianice.
9 Ispită, în înţelesul de încercare, probă, test,
mijloc de verificare. În traducere literală: Nu v’a
cuprins ispită decât omenească.
10 Despre „credincioşia lui Dumnezeu” vezi
nota de la 1,9.
1 CORINTENI 11
14 De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închi-
narea la idoli.
15 Ca unor înţelepţi vă vorbesc; jude-
caţi voi ce vă spun.
16 Paharul binecuvântării pe care noi îl
binecuvântăm, nu este oare împărtăşi-
rea cu Sângele lui Hristos? Pâinea pe
care noi o frângem, nu este oare împăr-
tăşirea cu Trupul lui Hristos?
17 De vreme ce este o singură Pâine,
noi, cei mulţi, un singur trup suntem,
fiindcă toţi dintr’o singură Pâine ne
împărtăşim.
18 Priviţi-l pe Israel cel după trup: Cei
ce mănâncă jertfele, nu sunt ei oare
părtaşi altarului?
19 Ce vreau să spun?: că ceea ce i s’a
jertfit idolului este ceva?, sau că idolul
este ceva?
20 Nu, ci doar că ceea ce jertfesc păgâ-
nii, jertfesc demonilor şi nu lui Dumne-
zeu. Şi eu nu vreau ca voi să deveniţi
părtaşi ai demonilor.
21 Nu puteţi bea paharul Domnului şi
paharul demonilor; nu vă puteţi împăr-
tăşi din masa Domnului şi din masa
demonilor.
22 Oare vrem să stârnim gelozia lui
Dumnezeu11 ? Suntem noi mai tari de-
cât El?. . .
23 Toate-mi sunt îngăduite, dar nu
toate folosesc. Toate-mi sunt îngădu-
ite, dar nu toate zidesc.
24 Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fi-
ecare pe ale celuilalt.
25 Mâncaţi tot ce se vinde în măcelă-
rie, fără să puneţi întrebări pe temei
de conştiinţă,
11 Trimitere la Dt 32, 21; Dumnezeu devine ge-
los oridecâteori poporul Său alunecă în idolatrie
(închinare la dumnezei neadevăraţi = „alţi dum-
nezei”).
1951
26căci al Domnului e pământul şi pli-
nirea lui.
27Dacă cineva dintre necredincioşi vă
cheamă la masă şi vreţi să vă duceţi,
mâncaţi orice vă este pus înainte, fără
să puneţi nici o întrebare pe temei de
conştiinţă.
28 Dar dacă cineva vă va spune:
Aceasta este din jertfa idolilor!, să nu
mâncaţi, din pricina celui ce v’a spus
şi pe temei de conştiinţă –
29dar conştiinţa, zic eu, nu a ta, ci a ce-
luilalt; căci de ce să fie libertatea mea
judecată de o altă conştiinţă12 ?
30Dacă eu sunt părtaş întru a da mul-
ţumire13 , de ce să fiu defăimat pentru
ceea ce mulţumesc?
31 Aşa că: ori de mâncaţi, ori de beţi,
ori altceva de faceţi, toate spre slava lui
Dumnezeu să le faceţi.
32Nu le fiţi poticnire nici Iudeilor, nici
Elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,
33 aşa cum şi eu tuturor le plac întru
toate, necăutând folosul meu, ci pe al
celor mulţi, pentru ca ei să se mântu-
iască.
11
Ţinuta femeii la slujbele religi-
oase. Necuviinţe ale Corintenilor
la Cina Domnului. Întemeierea
Cinei Domnului. Împărtăşirea în
stare de nevrednicie.
12 Nu din supunere faţă de conştiinţa (falsă) a
celuilalt, ci din respect faţă de ea.
13 = Sunt parte a celor ce-I mulţumesc lui Dum-
nezeu pentru ceea ce El ne-a oferit în dar – ca
rezultat al harului. În cazul de faţă, grecescul
háris înseamnă exprimarea recunoştinţei cuiva
faţă de cineva pentru ceva.
1 CORINTENI 11 1952

1 Fiţi următori ai mei, aşa cum şi eu bat5 –.

sunt al lui Hristos1 . 10 De aceea femeia este datoare să aibă
2 Fraţilor, vă laud că’ntru toate vă adu- văl6 pe capul său, de dragul îngerilor7 .
ceţi aminte de mine şi păstraţi preda- 11 Totuşi, întru Domnul nici femeia
niile aşa cum vi le-am predat eu2 . fără bărbat şi nici bărbatul fără femeie,
3 Vreau însă ca voi să ştiţi că Hristos
12 fiindcă aşa cum femeia este din băr-
este capul oricărui bărbat, iar capul fe-
bat, tot astfel şi bărbatul este prin fe-
meii este bărbatul, iar capul lui Hris-
3 meie; şi toate sunt de la Dumnezeu.
tos este Dumnezeu .
13 Judecaţi voi înşivă: E cuviincios oare
4 Orice bărbat care se roagă sau profe-
4 ca o femeie să se roage lui Dumnezeu
tizează având capul acoperit, îşi face
cu capul descoperit?
capul de ruşine;
14 Oare nu însăşi firea vă învaţă că pen-
5 iar orice femeie care se roagă sau pro-
tru bărbat e ruşinos dacă-şi poartă pă-
fetizează cu capul neacoperit, îşi face
rul lung,
capul de ruşine – căci tot una este ca şi
cum ar fi rasă. 15 în timp ce dacă femeia-şi poartă pă-

6 Că dacă o femeie nu se acoperă cu văl,

rul lung e spre slava ei? Căci părul i-a
atunci să se tundă! Dar dacă pentru o fost dat ca acoperământ.
femeie e ruşinos să se tundă ori să se 16 Iar dacă i se pare cuiva că pentru
radă, atunci să-şi pună văl! asta trebuie să se certe, noi nu avem
7 Bărbatul nu trebuie să-şi acopere ca-
un astfel de obicei, şi nici Bisericile lui
8
pul, de vreme ce el este chip şi slavă Dumnezeu .
a lui Dumnezeu; dar femeia este slava 17 Dar aceasta poruncindu-vă eu vouă,
bărbatului nu vă laud; că voi vă adunaţi nu spre
8 – pentru că nu bărbatul este din fe-
mai bine, ci spre mai rău.
meie, ci femeia din bărbat, 18 Fiindcă’n primul rând aud – şi’n

9şi pentru că nu bărbatul a fost zidit parte cred – că atunci când vă adunaţi
9
pentru femeie, ci femeia pentru băr- ca Biserică , între voi sunt dezbinări.
1 Ca 5 Paranteză în sprijinul argumentaţiei; refe-
idee şi conţinut, acest verset este conclu-
zia capitolului precedent – pe care, de fapt, îl în- rire la Fc 2, 2123.
cheie. 6 Literal: stăpânire. Vălul ca semn de autori-
2 Altfel formulat: păstraţi tradiţiile aşa cum vi tate.
le-am transmis eu. Tradiţie (predanie): transmi- 7 Este vorba de îngerii care participă, nevă-

terea mai întâi orală şi apoi scrisă a învăţăturilor
doctrinare, morale şi liturgice, pe care Biserica
le-a codificat apoi în canonul Noului Testament.
În completare, vezi textul, şi mai explicit, de la 2
Tes 2, 15.
3 O ierarhie a autorităţii, nu a sfinţeniei. În
următoarele opt versete, cuvântul „cap” e folo-
zuţi, la slujbele religioase. Într’o rugăciune de
taină a Liturghiei ortodoxe, preoţii se referă la
„sfinţii Tăi îngeri care slujesc şi se roagă împre-
ună cu noi”. Conştientizarea acestei prezenţe,
provocată de Pavel, poate contribui la o mai bună
ordine şi cuviinţă în biserică.
8 Argument menit să reteze orice altă discuţie

sit în jocul dintre două înţelesuri: acela de parte pe această temă.

anatomică a corpului şi acela de conducător, şef, 9 În adunări anume constituite pentru cele-
superior, întâistătător. brarea cultului (Euharistiei), spre deosebire de
4 Pentru „a profetiza” vezi nota de la Rm 12, 6. cele obişnuite, cu caracter nesacramental.
1 CORINTENI 12 1953

19 Căci între voi trebuie să fie şi ere- Pahar.

suri, pentru ca să se vădească’ntre voi 29 Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevred-
cei încercaţi. nicie, osândă îşi mănâncă şi bea, neso-
20 Aşadar, când vă adunaţi laolaltă, nu cotind Trupul Domnului.
e Cina Domnului aceea pe care o mân- 30 De aceea sunt mulţi dintre voi nepu-
caţi, tincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
21 că fiecare o ia’nainte să mănânce 31 Că dacă ne-am judeca noi înşine, nu
de’ndată ce s’a aşezat la masă, şi unul am mai fi judecaţi;
e flămând în timp ce altul se îmbată10 .
32 dar când ne judecă Domnul, ni se dă
22 Oare n’aveţi voi case ca să mâncaţi o pedeapsă, ca să nu fim osândiţi îm-
şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui preună cu lumea.
Dumnezeu şi-i ruşinaţi pe cei ce nu au?
33 De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi
Ce să vă spun? Să vă laud? Întru
ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe al-
aceasta nu vă laud.
ţii.
23 Fiindcă eu de la Domnul am primit
34 Iar dacă cuiva îi este foame, să mă-
ceea ce v’am predat şi vouă: Că Dom-
nânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre
nul Iisus, în noaptea în care a fost vân-
osândă. Cât despre celelalte, le voi
dut, a luat pâine
rândui când voi veni.
24 şi, mulţumind, a frânt şi a zis: „Lu-
aţi, mâncaţi; acesta este Trupul Meu
Cel ce se frânge pentru voi. Aceasta să 12
faceţi spre pomenirea Mea”.
25 Asemenea şi paharul după cină, zi- Darurile duhovniceşti. Multe mă-
când: „Acest pahar este Legea11 cea dulare, un singur trup.
Nouă întru Sângele Meu. Aceasta să 1 Iar în ceea ce priveşte darurile duhov-
faceţi oridecâteori veţi bea, spre pome- niceşti, nu vreau, fraţilor, ca voi să fiţi
nirea Mea”. în necunoştinţă.
26 Fiindcă de câte ori veţi mânca pâi-
2 Voi ştiţi că la vremea când eraţi pă-
nea aceasta şi veţi bea paharul acesta, gâni vă duceaţi la idolii cei necuvântă-
moartea Domnului o vestiţi până când tori ca şi cum aţi fi fost nişte apucaţi1 .
El va veni.
3 De aceea vă fac cunoscut că nimeni
27 Astfel, oricine va mânca pâinea sau grăind în Duhul lui Dumnezeu nu zice:
va bea paharul Domnului cu nevredni- Anatema fie Iisus!, şi nimeni nu poate
cie, vinovat va fi faţă de Trupul şi de
1 Opera lui Pavel – mai ales printr’o anumită
Sângele Domnului.
terminologie – îl arată şi ca pe un cunoscător al
28Să se cerceteze dar omul pe sine, şi religiilor păgâne, dintre care unele aveau ritua-
aşa să mănânce din Pâine şi să bea din luri orgiastice menite să-i scoată pe participanţi
de sub controlul propriu şi să-i împingă irezisti-
10 Pavel osândeşte năravul Corintenilor de a se
bil spre manifestări dezordonate, asemenea unor
ospăta în aşteptarea celor întârziaţi şi înainte de posedaţi. Apostolul demonstrează că autentici-
Cina propriu-zisă. tatea vieţii religioase nu e certificată de astfel de
11 „Legea” este termenul consacrat în cult pen- manifestări, ci, dimpotrivă, de calm, echilibru,
tru „legământul”. raţionalitate, sfinţenie senină.
1 CORINTENI 12 1954

să zică: Domn este Iisus!, decât întru 14 Că nici trupul nu este un singur mă-
Duhul Sfânt. dular, ci multe.
4 Sunt felurimi de daruri duhovni- 15Dacă piciorul ar zice: Pentru că nu
ceşti2 , dar e Acelaşi Duh; sunt mână, eu nu sunt din trup!, asta
5 şi sunt felurimi de slujiri, dar e Ace- nu’nseamnă că el nu e din trup;
laşi Domn; şi dacă urechea ar zice: Pentru că
16

6 şi felurimi de lucrări sunt, dar Acelaşi

nu sunt ochi, eu nu sunt din trup!, asta
Dumnezeu este Cel care pe toate în toţi nu’nseamnă că ea nu e din trup.
le lucrează .3 17 Şi dacă întregul trup ar fi ochi, unde-
4 ar fi auzul? şi dacă ar fi pe de-a’ntregul
7 Şi arătarea Duhului i se dă fiecăruia
auz, unde-ar fi mirosul?
spre folosul tuturor.
18 Dar aşa cum e, Dumnezeu a pus mă-
8 Unuia i se dă prin Duhul cuvânt de
dularele în trup, pe fiecare din ele, aşa
înţelepciune; iar altuia, cuvânt de cu-
cum a vrut El.
noaştere, potrivit Aceluiaşi Duh;
19 Dacă ele toate ar fi un singur mădu-
9 şi unuia într’Acelaşi Duh i se dă cre-
lar, unde-ar fi trupul?
dinţă; iar altuia, darurile vindecărilor,
20 Dar aşa cum e, sunt multe mădulare,
într’Acelaşi Duh;
dar un singur trup.
10 unuia, faceri de minuni; iar altuia,
profeţie; unuia, deosebirea duhurilor; 21 Şi nu poate ochiul să-i zică mâinii:
iar altuia, felurimea limbilor; iar al- N’am nevoie de tine!; sau, tot aşa, ca-
tuia, tălmăcirea limbilor. pul să le zică picioarelor: N’am nevoie
de voi!
11 Şi pe toate acestea Unul şi Ace-
laşi Duh le lucrează, fiecăruia în parte 22 Dimpotrivă, cu mult mai mult: mă-
împărţindu-i după cum vrea El. dularele trupului socotite a fi mai
slabe, ele sunt mai trebuincioase;
12 Că după cum trupul este unul şi are
23 şi pe cele ce ni se par că sunt mai
multe mădulare, dar toate mădularele
de necinste ale trupului, pe acelea cu
trupului, deşi multe, sunt un trup, aşa-
mai multă cinstire le încingem, şi cele
i şi cu Hristos.
necuviincioase ale noastre au parte de
13 Pentru că noi toţi într’un Duh ne- mai multă cuviinţă,
am botezat, pentru ca să fim un singur
24 de care cele cuviincioase ale noastre
trup – fie Iudei, fie Elini, fie robi, fie li-
nu au nevoie. Dar Dumnezeu a întoc-
beri – şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
mit astfel trupul, dând mai multă cin-
2 „Dar duhovnicesc” îl traduce pe grecescul stire celui căruia îi lipseşte,
hárisma: favoare personală acordată de Dumne- 25ca să nu fie dezbinare în trup, ci mă-
zeu, prin Duhul Sfânt, unor aleşi ai Săi din Bi-
serica primară (harismatici), cu misiuni speciale
dularele să se îngrijească deopotrivă
şi specifice în răspândirea şi consolidarea Evan- unele de altele.
gheliei. 26 Şi dacă un mădular suferă, toate mă-
3 Versetele 4, 5 şi 6 cuprind o referire clară la

Persoanele Sfintei Treimi.

dularele suferă cu el; şi dacă un mădu-
4 Revelarea dinamică; modul de a se mani- lar este slăvit, toate mădularele se bu-
festa. cură cu el.
1 CORINTENI 13 1955

27 Iar voi sunteţi trupul lui Hristos, şi Şi toate averile mele de le-aş împărţi
3
mădulare fiecare în parte. şi trupul meu de mi l-aş da să-l ardă,
28 Şi pe unii i-a pus Dumnezeu în Bise- dar dacă n’am iubire, nimic nu-mi folo-
rică: întâi, apostoli; al doilea, profeţi; seşte.
al treilea, învăţători. . . Apoi sunt mi- 4 Iubirea rabdă’ndelung; iubirea se dă-
nunile, apoi darurile vindecărilor, aju- ruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte,
torările, cârmuirile, felurimea limbi- nu se îngâmfă;
lor.
5 ea nu se poartă cu necuviinţă, nu-şi
29 Oare toţi sunt apostoli? oare toţi
caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu
sunt profeţi? oare toţi sunt învăţători?
ţine’n seamă răul,
oare toţi fac minuni?
30 oare toţi au darurile vindecărilor? 6 nu se bucură de nedreptate, ci de ade-
oare toţi vorbesc în limbi? oare toţi pot văr se bucură;
să tălmăcească?. . . 7 pe toate le suferă, pe toate le crede, pe
31 Râvniţi însă la darurile cele mai toate le nădăjduieşte, pe toate le rabdă;
bune. Şi-am să v’arăt acum o cale şi
8 iubirea niciodată nu se trece. Fie
mai înaltă:
ele profeţiile: pieri-vor; fie ele limbile:
înceta-vor; fie ea ştiinţa: pieri-va.
13 9 Că’n parte cunoaştem şi’n parte pro-
feţim.
Iubirea. 10 Dar când va veni ceea ce-i desăvârşit,
1 De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale atunci ceea ce-i în parte se va desfiinţa.
îngerilor, dar dacă n’am iubire1 făcutu-
11 Când eram copil, vorbeam ca un co-
m’am aramă sunătoare şi chimval zăn-
pil, gândeam ca un copil, judecam ca
gănitor2 .
un copil; dar când am devenit bărbat,
2 Şi de-aş avea darul profeţiei şi de-aş le-am desfiinţat pe cele ale copilului.
cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi
3
de-aş avea credinţa toată să pot muta 12 Căci acum vedem prin oglindă , ca’n
şi munţii, dar dacă n’am iubire, nimic ghicitură; dar atunci, faţă către faţă.
nu sunt. Acum cunosc în parte; atunci însă de-
plin voi cunoaşte, aşa cum şi eu deplin
1 Despre iubirea duhovnicească (agápe) vezi
sunt cunoscut.
nota de la In 11, 5. Ea este tema acestui splen-
did capitol, devenit celebru în literatura univer- 13Şi acum rămân: credinţa, nădej-
sală, un adevărat imn închinat virtuţii creştine
supreme şi inserat aici de Pavel ca operă elabo- dea, iubirea, acestea trei4 ; dar cea mai
rată. mare din ele este iubirea.
2 Chimval (din grecescul kýmvalon): instru-

ment muzical compus din două talgere de alamă

lovite unul de altul cu amândouă mâinile. Era fo-
losit în cult, dar însoţea, amplificându-le, şi răc-
netele războinicilor când porneau la atac. Ideea
este aceea, ironică, de zgomot mare în amplitu-
dine şi gol de conţinut.
3 Oglinda din vechime: o suprafaţă de metal
şlefuit, cu imaginea neclară. Ideea esenţială: nu
vedem realitatea directă, ci reflectată (cu even-
tualele distorsiuni).
4 = Cele trei virtuţi teologice.
1 CORINTENI 14 1956

14 şi dacă trâmbiţa va scoate un sunet

8
fără semn5 , cine se va pregăti de răz-
Limbile şi profeţia. Toate, făcute boi?,
cu rânduială. 9 aşa şi voi: Dacă prin limba voastră nu
1
1 Urmăriţi iubirea şi râvniţi la daru- veţi scoate cuvânt lesne de’nţeles, cum
rile duhovniceşti, dar mai ales la acela se va cunoaşte ce-aţi grăit? Veţi vorbi
de a profetiza2 . în vânt.
3
2 Pentru că cel ce vorbeşte într’o limbă 10 În lume sunt nu ştiu câte feluri de
nu oamenilor le vorbeşte, ci lui Dumne- limbi, dar nici una din ele nu-i fără
zeu; căci nimeni nu-l înţelege, dar el în semn6 .
duh grăieşte taine. 11 Deci, dacă nu voi şti înţelesul sem-
3 Dimpotrivă, cel ce profetizează le vor- nului, eu voi fi barbar7 pentru cel ce
beşte oamenilor: spre zidire, îndemn şi vorbeşte, iar cel ce vorbeşte va fi bar-
mângâiere. bar pentru mine.
4 Cel ce grăieşte într’o limbă, pe sine în-
12 Aşa şi voi, de vreme ce râvniţi la da-
suşi se zideşte; dar cel ce profetizează, ruri duhovniceşti, căutaţi să le aveţi cu
zideşte Biserica. prisosinţă spre zidirea Bisericii.
5 Eu pe toţi vă vreau să grăiţi în limbi,
13 De aceea, cel ce grăieşte într’o limbă
dar cu mult mai mult să profetizaţi.
să se roage ca să şi poată tălmăci.
Cel ce profetizează e mai mare decât
cel ce grăieşte’n limbi, în afară numai 14 Că dacă mă rog într’o limbă, duhul
dacă acesta şi tălmăceşte, pentru ca meu se roagă, dar mintea mea e nero-
Biserica să primească zidire. ditoare8 .
6 Iar acum, fraţilor, dac’aş veni la voi 15 Atunci, ce-am să fac?: Mă voi ruga
grăind în limbi, de ce folos v’aş fi cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea;
dacă nu vă vorbesc: fie’ntru descope- voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu
rire, fie’ntru cunoştinţă, fie’ntru profe- mintea.
ţie, fie’ntru învăţătură? 16 Altfel, dacă tu vei binecuvânta cu
9

7 Căci aşa cum instrumentele muzi- duhul, cum va zice Amin după mulţu-
cale4 – fie flaut, fie ţiteră: de nu vor mirea ta cel ce stă’n locul omului de
scoate sunete deosebite, cum se va cu- rând10 , de vreme ce el nu ştie ce zici?
noaşte care este din flaut sau care este
5 = Fără semnalul specific, convenţional.
din ţiteră?; 6 Literal: fără sunet (specific). Fiecare limbă
1= Faceţi din iubire ţinta voastră supremă. îşi are propriul ei limbaj inteligibil.
2 Pentru „a profetiza” şi „a profeţi” vezi notele 7 Barbari erau numiţi toţi cei care nu vorbeau

de la FA 11, 27 şi Rm 12, 6. limba greacă; Elinii considerau că aceştia scot

3 A vorbi în una sau mai multe limbi străine
constituia darul glosolaliei, una din harismele
Bisericii primare, deloc lipsită de spectaculozi-
tate, şi poate că tocmai de aceea râvnită de nu-
meroşi creştini. Pavel caută să-i tempereze în fa-
sunete fără noimă, simple bolboroseli.
8 Pentru distincţia terminologică dintre duh
(pneuma) şi minte (nóos) vezi nota de la Rm 1,
9.
9 A binecuvânta (aici): a-I mulţumi lui Dum-

voarea sobrietăţii şi profunzimii pe care le oferea nezeu.

harisma profeţiei. 10 = Neştiutor; neiniţiat; cel ce nu posedă ha-
4 Literal: cele neînsufleţite care dau sunet. risma glosolaliei.
1 CORINTENI 14
17 Căci tu, într’adevăr, tu mulţumeşti
bine, dar celălalt nu se zideşte.
18 Mulţumesc Dumnezeului meu că
vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;
19 dar în Biserică vreau să grăiesc cinci
cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi
pe alţii, decât zece mii de cuvinte într’o
limbă oarecare.
20 Fraţilor, nu fiţi copii în gândire; în
răutate, da, fiţi prunci, dar în gândire
fiţi desăvârşiţi.
21 În lege este scris: Grăi-voi acestui
popor în alte limbi şi prin buzele altora,
şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Dom-
nul.
22 Aşa că limbile sunt semn nu pentru
cei credincioşi, ci pentru cei necredin-
cioşi; dar profeţia, nu pentru cei necre-
dincioşi, ci pentru cei credincioşi.
23 Deci, dacă Biserica toată s’ar aduna
laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar
intra neştiutori sau necredincioşi, oare
nu vor zice că sunteţi nebuni?
24 Dar dacă toţi ar profetiza şi ar intra
un necredincios sau un neştiutor11 , el
este dovedit de toţi, judecat de toţi,
25 cele ascunse ale inimii lui se dau
pe faţă şi astfel, căzând el cu faţa
la pământ, I se va închina lui Dum-
nezeu mărturisind că Dumnezeu este
într’adevăr întru voi.
26 Aşadar, fraţilor, ce trebuie făcut?:
Când vă adunaţi împreună, fiecare din
voi are o cântare, are o învăţătură, are
o descoperire, are o limbă, are o tălmă-
cire: toate spre zidire să se facă.
27 Dacă se grăieşte într’o limbă, să fie
câte doi sau cel mult trei şi să grăiască
11 Cineva
din afara comunităţii; un neiniţiat;
un ignorant al tainelor duhovniceşti, a cărui
inimă însă va fi citită de întreaga comunitate
prin harisma profeţiei.
1957
pe rând, iar unul să tălmăcească;
28 iar dacă nu se află tălmăcitor, atunci
să tacă’n Biserică şi să-şi grăiască nu-
mai lui şi lui Dumnezeu.
29 Profeţii să vorbească doi sau trei, iar
ceilalţi să judece12 .
30 Iar dacă altuia care şade i se va des-
coperi ceva, cel dintâi să tacă.
31 Fiindcă toţi puteţi profetiza, unul
câte unul, aşa ca toţi să înveţe şi toţi
să se mângâie.
32 Şi duhurile profeţilor li se supun pro-
feţilor,
33 pentru că Dumnezeu nu este al neo-
rânduielii, ci al păcii. Ca în toate Bise-
ricile sfinţilor13 ,
34 femeile voastre să tacă’n adunările
bisericeşti; fiindcă lor nu le este îngă-
duit să vorbească, ci să se supună, aşa
cum spune şi legea.
35 Iar dacă vor să înveţe ceva, să-i în-
trebe pe bărbaţii lor acasă, căci este
ruşinos ca femeile să vorbească’n Bise-
rică.
36 Oare de la voi a ieşit cuvântul lui
Dumnezeu?, sau numai până la voi a
ajuns?
37 Dacă i se pare cuiva că este pro-
fet sau om duhovnicesc, să recunoască
faptul că ceea ce vă scriu eu e o poruncă
a Domnului.
38 Dar dacă cineva nu vrea să ştie, să
nu ştie!. . .
39 Prin urmare, fraţii mei, râvniţi a
profetiza şi nu opriţi să se grăiască’n
limbi;
40 dar toate să se facă’n cuviinţă şi
după rânduială.
12 =Să cumpănească ceea ce se spune.
13 Sfârşitde verset care, de fapt, începe un nou
paragraf; Pavel argumentează printr’o cutumă a
timpului.
1 CORINTENI 15 1958

15 în mine n’a fost în zadar; dimpotrivă,

m’am ostenit mai mult decât ei toţi –
Învierea lui Hristos. Învierea mor- dar nu, nu eu, ci harul lui Dumnezeu
ţilor. Cum vor învia trupurile. care este în mine.
1 Vă aduc însă aminte, fraţilor, de 11 Prin urmare, ori că sunt eu, ori că
Evanghelia pe care v’am binevestit-o, sunt ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa
pe care aţi şi primit-o, întru care şi aţi crezut.
staţi cu tărie, 12 Iar dacă se propovăduieşte că Hris-

2 prin care şi sunteţi mântuiţi dacă o tos a înviat din morţi, atunci cum de
ţineţi cu tărie aşa cum v’am binevestit- zic unii dintre voi că nu există înviere
o eu; dacă nu, în zadar aţi crezut. a morţilor3 ?
3 Căci înainte de toate v’am predat ceea 13 Dacă nu există înviere a morţilor,
ce şi eu am primit: că Hristos a murit atunci nici Hristos n’a înviat.
pentru păcatele noastre, potrivit Scrip- 14 Iar dacă Hristos n’a înviat, atunci
turilor, zadarnică este propovăduirea noastră,
4 că a fost îngropat şi că a înviat a treia zadarnică e şi credinţa voastră.
zi, după Scripturi1 ; 15 Ba încă ne aflăm şi martori minci-

5 şi că i S’a arătat lui Chefa, apoi celor noşi ai lui Dumnezeu, pentru că împo-
doisprezece; triva lui Dumnezeu am mărturisit că
El L-a înviat pe Hristos, pe Care deci
6 după aceea S’a arătat în acelaşi timp
nu L-a înviat, de vreme ce morţii nu în-
la peste cinci sute de fraţi – dintre care
vie.
cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar
unii au adormit –; 16 Că dacă morţii nu învie, atunci nici
Hristos n’a înviat.
7 după aceea i S’a arătat lui Iacob, apoi
tuturor apostolilor; 17 Iar dacă Hristos n’a înviat, zadar-
nică vă este credinţa, voi sunteţi încă
8 iar la urma tuturor, ca unui născut
în păcatele voastre.
înainte de vreme2 , mi S’a arătat şi mie.
18 Şi atunci, şi cei ce au adormit întru
9 Căci eu sunt cel mai mic dintre apos-
Hristos au pierit.
toli; nici nu sunt vrednic să mă numesc
apostol, pentru că am prigonit Biserica 19 Iar dacă noi numai pentru viaţa
lui Dumnezeu. aceasta nădăjduim în Hristos, suntem
mai de plâns decât toţi oamenii.
10 Dar prin harul lui Dumnezeu sunt
ceea ce sunt, şi harul Său care este 20 Dar nu!: Hristos a înviat din morţi,
pârgă celor adormiţi4 .
1 Formulă introdusă în Simbolul de Credinţă
de la Niceea, în anul 325. 3 Credinţă încă neconsolidată printre creştinii
2 = Prunc încă neîmplinit. După unii comen- din Corint, sub influenţa mediilor sociale etero-
tatori occidentali, comparaţia ar fi o aluzie la mo- gene. Evreii aveau o idee destul de vagă despre
dul „chirurgical” în care Pavel a fost convertit învierea morţilor, în timp ce Grecii o considerau
pe drumul Damascului. Ea însă pare mai de- de-a dreptul aberantă (vezi reacţia Atenienilor la
grabă o expresie a smereniei pe care Apostolul predica lui Pavel, FA 17, 32).
şi-o asumă adesea, în alternanţă cu propria con- 4 Întâiul fruct care s’a copt (pârga) e semnul şi

ştiinţă de sine (vezi versetele următoare). garanţia că celelalte vor veni după el.
1 CORINTENI 15 1959

21 Că de vreme ce printr’un om a venit 32 Dacă’n planul omenesc m’am luptat

moartea, tot printr’un om a venit şi în- eu cu fiarele’n Efes7 , care-mi e folosul?
vierea morţilor. Dacă morţii nu învie, să bem şi să mân-
22 Că după cum toţi mor în Adam, tot căm, căci mâine vom muri!. . .
aşa toţi vor învia întru Hristos. Nu vă lăsaţi înşelaţi: „Tovărăşiile
33

23 Dar fiecare în ceata sa: Hristos, ca rele strică obiceiurile bune8 ”.

pârgă; apoi cei ai lui Hristos, la Veni- 34 Treziţi-vă cum se cuvine şi nu pă-
rea Lui. cătuiţi. Căci unii n’au cunoştinţă de
24 Apoi vine sfârşitul, când Domnul Îi Dumnezeu; o spun spre ruşinea voas-
va preda lui Dumnezeu-şi-Tatăl împă- tră.
răţia, când va desfiinţa toată domnia şi 35 Dar va zice careva: Cum învie mor-
toată stăpânirea şi toată puterea5 . ţii? şi cu ce trup vin9 ?
25 Căci El trebuie să împărăţească 36 Nebun ce eşti! Ceea ce semeni tu nu
până ce-Şi va pune pe toţi vrăjmaşii capătă viaţă dacă nu moare.
sub picioarele Sale. 37 Şi ceea ce semeni tu nu este trupul
26Cel din urmă vrăjmaş care va fi ni- ce va să fie, ci un bob gol-goluţ, fie de
micit este moartea; grâu, fie de altceva din celelalte;
27 căci pe toate I le-a supus sub picioa- 38 iar Dumnezeu îi dă un trup aşa cum
rele Sale. Dar când spune că toate I-au vrea El, fiecărei seminţe un trup.
fost supuse Lui, e limpede că în afară
39 Nu toate trupurile carnale sunt ace-
de Cel care I le-a supus Lui pe toate.
laşi trup carnal, ci unul este trupul car-
28 Iar când toate-I vor fi supuse Lui, nal al oamenilor şi altul este trupul
atunci şi Fiul I Se va supune Celui care carnal al dobitoacelor şi altul este tru-
I le-a supus Lui pe toate, pentru ca pul carnal al păsărilor şi altul este tru-
Dumnezeu să fie totul întru toate. pul carnal al peştilor.
29 Altminteri, ce vor face aceia care se
7 Probabil, o metaforă în relaţie cu o expe-
botează pentru morţi6 ? Dacă morţii
rienţă a lui Pavel pe care n’o cunoaştem din alte
nicidecum nu învie, de ce se mai bo- izvoare.
tează pentru ei? 8 Vers din poetul Menandru, devenit zicală

populară (în proverbele româneşti: „merele pu-

Şi noi, noi de ce mai înfruntăm pri-
30
trede le strică pe cele bune”).
mejdia’n tot ceasul? 9 În versetele 35-44, terminologia paulină tre-

31 Eu mor în fiecare zi!; v’o jur, fraţi-
lor, pe lauda’ntru voi pe care o am întru
Hristos Iisus, Domnul nostru!
5 = Forţele demonice care I se împotrivesc lui
Dumnezeu (vezi şi nota de la Rm 8, 38).
6 Aceasta e singura informaţie asupra obice-
iului unor creştini de a se boteza în numele celor
dragi care muriseră, probabil, în stare de catehu-
menat, adică înainte de a fi primit botezul, cre-
zând că prin aceasta le-ar putea fi întrucâtva de
folos. Argument suplimentar al lui Pavel.
buie citită şi înţeleasă astfel: a) „trup carnal”
(sárx): carnea, natura materiei care alcătuieşte
trupul; b) „trup” (sóma): forma organizată, cu
chip specific, a materiei carnale; c) „trup firesc”
(psyhikós): trupul înzestrat cu suflet viu, dar
care trăieşte doar la nivelul afectelor şi pasiuni-
lor, pradă labilităţii psihologice; d) „trup duhov-
nicesc” (pneumatikós): trupul transfigurat prin
înviere, asemănător cu trupul înviat al lui Iisus
Hristos, liber nu numai de materia coruptibilă, ci
şi de labilitatea psihologică, dominat de propriul
său duh în comuniune cu Duhul Sfânt, devenit
capabil să participe la slava lui Dumnezeu.
1 CORINTENI 16
40 Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri
pământeşti; dar una este slava celor ce-
reşti şi alta a celor pământeşti.
41 Una este strălucirea soarelui şi alta
strălucirea lunii şi alta strălucirea ste-
lelor; căci stea de stea se deosebeşte în
strălucire.
42 Aşa-i şi cu învierea morţilor: Se sea-
mănă întru stricăciune, învie întru ne-
stricăciune;
43 se seamănă întru necinste, învie în-
tru slavă; se seamănă întru slăbiciune,
învie întru putere;
44 se seamănă trup firesc, învie trup
duhovnicesc. Dacă există trup firesc,
există şi trup duhovnicesc,
45 aşa cum este scris: Făcutu-s’a omul
cel dintâi, Adam, întru suflet viu;
Adam cel de pe urmă10 , cu duh făcător
de viaţă.
46 Dar nu cel duhovnicesc este întâi, ci
cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47 Omul cel dintâi este din pământ,
pământesc; omul cel de-al doilea este
din cer.
48 Precum cel pământesc, aşa şi cei
pământeşti; şi precum Cel ceresc, aşa
şi cei cereşti.
49 Şi după cum am purtat chipul celui
pământesc, vom purta şi chipul Celui
ceresc11 .
50 Pe aceasta însă v’o spun eu vouă, fra-
ţilor: Carnea şi sângele nu pot moş-
teni împărăţia lui Dumnezeu, nici stri-
căciunea nu moşteneşte nestricăciu-
nea.
51 Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi
vom muri, dar toţi ne vom schimba,
10 = Iisus Hristos.
11 Versetele 48-49: relaţia dintre tip şi arhetip
(cele două modele arhetipale fiind Adam şi Hris-
tos).
1960
52 deodată, într’o clipire de ochi, la
trâmbiţa de apoi. Căci trâmbiţa va
suna şi morţii vor învia nestricăcioşi,
iar noi ne vom schimba.
53 Căci trebuie ca fiinţa aceasta stri-
căcioasă să se îmbrace în nestricăciune
şi fiinţa aceasta muritoare să se îm-
brace în nemurire.
54 Iar când fiinţa aceasta stricăcioasă
se va îmbrăca în nestricăciune şi fiinţa
aceasta muritoare se va îmbrăca în ne-
murire, atunci va fi cuvântul care este
scris: Înghiţitu-s’a moartea’ntru biru-
inţă.
55Unde-ţi este, moarte, biruinţa?
Moarte, unde-ţi este boldul?
56 Iar boldul morţii este păcatul, iar pu-
terea păcatului este legea.
57Dar să-I dăm mulţumire lui Dumne-
zeu, Care ne-a dat biruinţa prin Dom-
nul nostru Iisus Hristos!
58 Drept aceea, iubiţii mei fraţi, fiţi
tari, neclintiţi, totdeauna sporind în
lucrul Domnului, ştiind că osteneala
voastră nu este zadarnică’ntru Dom-
nul.
16
Ajutoare pentru fraţi. Plan de că-
lătorie. Ultime îndemnuri. Salu-
tări.
1 Cât despre strângerea de ajutoare
pentru sfinţi1 : precum le-am poruncit
Bisericilor Galatiei, aşa să faceţi şi voi.
2În ziua întâi a săptămânii fiecare din
voi să-şi pună deoparte, strângând cât
1 = Colecta iniţiată şi condusă de Pavel pentru
ajutorarea creştinilor din Ierusalim. Vezi FA 24,
17; Rm 15, 26-28; 2 Co 8-9; Ga 2, 10.
1 CORINTENI 16
poate, ca să nu se facă strângere abia
atunci când voi veni eu.
3 Iar când voi veni, pe cei pe care voi
îi veţi socoti, pe aceia îi voi trimite cu
scrisori să ducă darul vostru la Ierusa-
lim.
4 Şi de se va cuveni să merg şi eu, vor
merge împreună cu mine.
5 Dar la voi am să vin când voi trece
prin Macedonia, că prin Macedonia
trec.
6 Poate că la voi mă voi opri mai mult,
sau chiar voi şi ierna, ca să mă petre-
ceţi oriunde mă voi duce.
7 Că nu vreau să vă văd acum doar în
treacăt, ci nădăjduiesc să rămân la voi
câtăva vreme, dacă Domnul va îngă-
dui.
8 Voi rămâne însă în Efes până la săr-
bătoarea Cincizecimii,
9 că uşă mare mi s’a deschis şi rodnică,
şi sunt mulţi potrivnici.
10 Iar de va veni Timotei, vedeţi să fie
la voi fără teamă; că lucrul Domnului
îl lucrează ca şi mine.
2
11 Nimeni deci să nu-l dispreţuiască ;
ci să-l petreceţi cu pace, ca să vină la
mine; că-l aştept cu fraţii.
12 Cât despre fratele Apollo, l-am rugat
mult să vină la voi cu fraţii; totuşi nu
i-a fost voia să vină acum, dar va veni
când va găsi prilej.
13 Privegheaţi, staţi în credinţă pe
picioarele voastre, îmbărbătaţi-vă,
întăriţi-vă.
14 Toate ale voastre cu iubire să se facă.
15 Încă ceva, fraţilor: Voi ştiţi casa lui
Ştefanas3 , că este pârga Ahaiei şi că
2 Însensul: să nu-l subestimeze.
3 Casa lui Ştefanas: vezi nota de la 1, 16. Şte-
fanas şi toţi ai săi fuseseră botezaţi de Pavel.
1961
spre slujirea sfinţilor s’au rânduit pe ei
înşişi;
16vă rog ca şi voi să vă supuneţi unora
ca aceştia şi oricui lucrează şi se oste-
neşte împreună cu ei.
17 Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a
lui Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că ei
au împlinit lipsa voastră,
18 că mi-au odihnit duhul, pe al meu
şi pe al vostru. Pe unii ca ei, aşadar,
învăţaţi-vă să-i cunoaşteţi.
19 Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă
îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila
şi Priscila, împreună cu Biserica din
casa lor.
20 Vă îmbrăţişează fraţii toţi.
Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu să-
rutare sfântă.
21 Salutarea, cu mâna mea, a lui Pa-
vel4 .
22Dacă cineva nu-L iubeşte pe Dom-
nul, să fie anatema5 ! Maranata6 !
23Harul Domnului Iisus Hristos să fie
cu voi!
24Dragostea mea e cu voi toţi întru
Hristos Iisus! Amin.
4 Versetele 21-24 nu-i sunt dictate tahigrafu-
lui, ci scrise direct de mâna lui Pavel.
5 = Blestemat, exclus din comunitate, destinat
pieirii (vezi şi Rm 9, 3).
6 În aramaică: Doamne, vino! (cf. Ap 22, 20).
Cele două cuvinte aramaice pot fi legate şi altfel:
Maran atha, în care caz (cum fac unii traducă-
tori), expresia înseamnă: Domnul vine! (corectă
şi ea, în acord cu gândirea lui Pavel – vezi Rm
13, 12).
2 CORINTENI
Epistola a doua către
Corinteni
1 îndurăm.
Salutare. Mulţumiri lui Dumne-
zeu pentru necazuri şi suferinţe.
Amânarea vizitei lui Pavel.
1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus,
prin vrerea lui Dumnezeu, şi Timo-
tei, fratele, Bisericii lui Dumnezeu ce-
lei din Corint, împreună cu toţi fraţii
care sunt în Ahaia:
2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Ta-
tăl nostru, şi de la Iisus Hristos!
3 Binecuvântat este Dumnezeul şi Ta-
tăl Domnului nostru Iisus Hristos,
Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a
toată mângâierea,
4 Cel ce ne mângâie pe noi în tot ne-
cazul nostru, pentru ca pe cei ce se
află’n tot necazul să-i putem şi noi
mângâia prin mângâierea cu care noi
înşine suntem mângâiaţi de Dumne-
zeu.
5 Că după cum prisosesc întru noi pa-
timile lui Hristos, tot aşa prisoseşte şi
mângâierea noastră prin Hristos.
6 Şi dacă noi suferim necaz, aceasta-
i pentru mângâierea şi mântuirea
voastră; iar dacă suntem mângâiaţi,
aceasta-i pentru a voastră mângâiere,
care vă întăreşte să înduraţi cu răb-
dare aceleaşi suferinţe pe care şi noi le
1962
7 Şi neclintită-i nădejdea noastră pen-
tru voi, ştiind că aşa cum sunteţi păr-
taşi suferinţelor, tot astfel şi mângâie-
rii.
8 Căci nu voim, fraţilor, ca voi să nu
ştiţi de necazul nostru care ni s’a făcut
în Asia; că peste măsură, peste puteri
am fost îngreuiaţi, încât nu mai aveam
nici o nădejde pentru viaţa noastră.
9 Dar noi întru noi înşine ne-am socotit
osândiţi la moarte, ca să nu ne punem
încrederea în noi, ci în Dumnezeu Cel
care-i învie pe cei morţi1 ,
10 Cel care ne-a izbăvit pe noi dintr’o
moarte ca aceasta şi ne izbăveşte, şi’n
Care nădăjduim că încă ne va mai iz-
băvi,
11 dacă şi voi ne veţi ajuta prin rugă-
ciune, pentru ca darul2 acesta primit
de noi din partea multora, multora să
le fie prilej de mulţumire pentru noi.
12 Căci lauda noastră aceasta este:
mărturia conştiinţei noastre că ne-am
1 Cel ce-şi asumă moartea nu se mai teme de
moarte, de vreme ce teama de moarte este anu-
lată prin credinţa în înviere.
2 = Darul lui Dumnezeu. Binefacerile dum-
nezeieşti obţinute de un creştin prin rugăciunea
obştească devin obiectul mulţumirii pe care obş-
tea I-o aduce lui Dumnezeu în numele şi în fa-
voarea beneficiarului.
2 CORINTENI 2 1963

purtat în lume, şi mai ales între voi, – n’a fost Da-şi-Nu, ci’ntru El a fost nu-
întru sfinţenia şi curăţia care vin de mai Da;
la Dumnezeu, nu întru înţelepciune căci toate făgăduinţele lui Dumne-
20
pământească3 , ci întru harul lui Dum- zeu sunt Da întru El; de aceea prin El
nezeu. este din parte-ne Amin-ul, spre slavă
13 Căci nu vă scriem nimic altceva de- lui Dumnezeu.
cât ceea ce voi citiţi şi înţelegeţi; şi 21 Iar Cel ce’n Hristos ne întăreşte pe
nădăjduiesc că ne veţi înţelege pe de- noi împreună cu voi şi ne-a uns este
a’ntregul, Dumnezeu,
14 după cum în parte ne-aţi şi înţeles,
22 Care Şi-a şi pus pecetea pe noi şi a
anume că noi suntem lauda voastră,
dat arvuna Duhului7 în inimile noas-
aşa cum şi voi veţi fi lauda noastră4 în
tre.
ziua Domnului nostru Iisus.
23 Dar eu Îl chem pe Dumnezeu ca mar-
15 Cu această încredinţare plănuiam
tor asupra sufletului meu, că spre a vă
eu mai întâi să vin la voi, ca să aveţi
cruţa pe voi n’am venit încă în Corint.
un al doilea har5 ,
24 Nu că am fi noi stăpâni pe cre-
16 şi pe la voi să trec în Macedonia, şi
dinţa voastră; suntem însă împreună-
din Macedonia să vin iarăşi la voi, şi de
lucrători ai bucuriei voastre, căci voi vă
voi să fiu însoţit în Iudeea.
ţineţi tari în credinţă.
17 Aşadar, dacă aceasta am plănuit,
purtatu-m’am oare cu uşurinţă?; sau
oare după trup plănuiesc eu ceea ce
plănuiesc, aşa încât la mine Da să fie 2
în acelaşi timp Nu?6
18 Pe credincioşia lui Dumnezeu, că Amânarea vizitei lui Pavel (conti-
vorba noastră către voi n’a fost Da-şi- nuare). Iertare pentru cel ce a
Nu, greşit. Nerăbdarea şi uşurarea lui
19 căci Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hris-
Pavel.
tos, Cel propovăduit vouă prin noi – 1 Şi’n sinea mea am socotit aceasta, să
prin mine, prin Silvan şi prin Timotei nu vin la voi din nou cu întristare1 .

3 Literal:
înţelepciune carnală; derivată din
raţiunile materiei.
4 În limbajul biblic, a fi cineva lauda cuiva: a-
i fi devenit pricină de mândrie (în înţelesul bun
al cuvântului), aşa cum părinţii sunt mândri de
copiii lor şi viceversa.
5 În variantă: ca să aveţi o îndoită bucurie.
Oricum, vizita lui Pavel este un „har”, o favoare
pe care Dumnezeu le-o acordă Corintenilor prin
el.
6 Pavel respinge acuzaţia unora că între timp
el şi-a schimbat planul de călătorie, dând prin
aceasta dovadă de ambiguitate.
2 Că dacă eu vă întristez, cine este cel
care să mă înveselească, dacă nu cel în-
tristat de mine?
7 ArvunaDuhului (la Rm 8, 23: pârga Duhu-
lui): Duhul Sfânt Care ne-a fost dat este doar un
avans, o promisiune şi o garanţie pentru pleni-
tudinea darurilor dumnezeieşti ce vor veni odată
cu „Ziua Domnului”.
1 Unii comentatori cred că e vorba de o vizită
„intermediară”, probabil cu caracter dramatic,
făcută de Pavel în Corint între cele două epistole
cunoscute; vizita însă rămâne ipotetică.
2 CORINTENI 3 1964
2
3 Şi pentru aceasta v’am scris eu vouă , 12Şi venind eu la Troa pentru Evan-
ca nu cumva la venirea mea să am în- ghelia lui Hristos şi uşa fiindu-mi des-
tristare de la aceia care trebuie să mă chisă în Domnul,
bucure, fiind eu încredinţat despre voi 13 nu mi-am avut odihnă’n duh,
din pri-
toţi că bucuria mea este şi a voastră, a cină că nu l-am găsit pe Tit, fratele
tuturor. meu; aşa că m’am despărţit de ei şi am
4 Că din multă supărare şi cu strângere plecat în Macedonia.
de inimă v’am scris, cu multe lacrimi, 14 Mulţumire fie-I adusă deci lui Dum-
nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaş- nezeu, Celui ce pururea ne face biru-
teţi iubirea pe care cu prisosinţă o am itori întru Hristos, şi prin noi desco-
către voi. peră’n tot locul mireasma4 cunoştinţei
5 Iar dacă m’a întristat cineva , nu pe Sale!
3

mine m’a întristat, ci într’o oarecare 15 Pentru că noi Îi suntem lui Dumne-
măsură – ca să nu spun mai mult – pe zeu bună mireasmă a lui Hristos între
voi toţi. cei ce se mântuiesc şi’ntre cei ce pier:
6 Destul este pentru un astfel de om 16 unora, adică, mireasmă a morţii spre
pedeapsa ce i s’a dat de către cei mai moarte; iar altora, mireasmă a vieţii
mulţi, spre viaţă. Şi pentru aceasta cine-i
7 aşa încât voi, dimpotrivă, mai de- destoinic?
grabă să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, 17 Că noi nu suntem precum cei mulţi,
pentru ca un astfel de om să nu fie co- care negustoresc5 cuvântul lui Dumne-
pleşit de prea multă întristare. zeu; ci ca din curăţia inimii, ci ca din
8 De aceea vă rog să-i dovediţi iubire.
partea lui Dumnezeu în faţa lui Dum-
nezeu grăim întru Hristos.
9 Că de aceea v’am şi scris, ca să
vă’ncerc, şi prin aceasta să cunosc
dacă’n toate sunteţi ascultători.
3
10 Iar cui îi iertaţi voi ceva, îi iert şi eu;
pentru că şi eu, dacă am iertat ceva,
Slujitorii Noului Legământ.
de dragul vostru am iertat în faţa lui
Hristos, 1 Începem oare din nou să spunem cine
suntem? Sau nu cumva avem nevoie –
11 ca să nu ne lăsăm covârşiţi de Sa-
cum au unii – de scrisori de’nfăţişare1
tana, căci gândurile lui nu ne sunt ne-
către voi sau de la voi?
cunoscute.
4 Aromatele fumegânde ce însoţeau întoarce-
2Oprobabilă scrisoare anterioară, numită de rea triumfală a împăratului biruitor, din al că-
unii critici „epistola aspră”, care însă nu ni s’a rui cortegiu făceau parte atât învingătorii (spre
păstrat. O seamă de analişti pretind a o recu- viaţă) cât şi învinşii (spre moarte); vezi şi urmă-
noaşte în capitolele 10-13 ale prezentei epistole, toarele două versete.
dar argumentele lor nu rezistă. 5 Înţelesul exact: cei ce fac trafic cu cuvântul
3 Fie incestuosul din Corint (vezi 1 Co 5, 1 şi lui Dumnezeu (Evanghelia), tratându-l ca pe o
nota), fie un adversar personal al lui Pavel (din- marfă măruntă, uneori falsificată, din care pot
tre iudaizanţi), sancţionat de comunitate cu ma- dobândi cu uşurinţă profituri mari.
joritate de voturi. 1 = Scrisori de recomandare.
2 CORINTENI 4 1965

2 Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă 12 Având deci o astfel de nădejde, noi
în inimile noastre, cunoscută şi citită lucrăm cu multă îndrăznire,
de toţi oamenii; 13 şi nu ca Moise, care-şi punea un văl
3 voi arătaţi că sunteţi scrisoare a lui pe faţă pentru ca fiii lui Israel să nu
Hristos încredinţată slujirii noastre2 , vadă sfârşitul a ceea ce era trecător. . .
scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul 14 Dar minţile lor s’au învârtoşat; că
Dumnezeului Celui-Viu, nu pe table de până’n ziua de azi, la citirea Vechiu-
piatră, ci pe tablele de carne ale inimii. lui Testament, acelaşi văl rămâne fără
4 Şi o astfel de încredinţare avem noi să se ridice, fiindcă el prin Hristos se
prin Hristos faţă de Dumnezeu; desfiinţează;
5 nu că de la noi înşine am fi destoinici 15 ci până astăzi, când se citeşte Moise,
să pretindem ceva ca venind de la noi; stă un văl pe inima lor;
dimpotrivă, destoinicia noastră e de la
16 dar când se vor întoarce la Domnul,
Dumnezeu,
vălul se va ridica.
6 Cel ce ne-a şi învrednicit să fim sluji-
17 Domnul însă este Duhul; şi unde
tori ai unui Nou Testament, nu ai li-
este Duhul Domnului, acolo este liber-
terei, ci ai duhului; pentru că litera
tate.
ucide, dar duhul face viu.
18 Iar noi toţi, cei ce cu faţa descope-
7 Iar dacă slujirea morţii, săpată în
rită privim ca’n oglindă slava Domnu-
litere pe piatră, s’a făcut întru atâta
lui, întru aceeaşi icoană ne schimbăm
slavă încât fiii lui Israel nu-şi puteau
din slavă’n slavă, ca de la Duhul Dom-
aţinti ochii la faţa lui Moise din pricina
nului4 .
slavei feţei lui, care se veştejea,
8 atunci, slujirea Duhului, cum să nu
fie ea mai mult întru slavă?
9 Că dac’a avut parte de slavă slujirea
4
osândei, cu mult mai mult prisoseşte’n
slavă slujirea dreptăţii! Comoara din vasele de lut. A trăi
prin credinţă.
10 Ba încă, în această privinţă, nici ceea
ce era slăvit nu este slăvit faţă de slava 1 Iată de ce, având noi această slujire
cea covârşitoare3 . după cum am fost miluiţi1 , nu pierdem
din curaj,
11 Că dacă ceea ce era trecător s’a să-
vârşit prin slavă, cu mult mai mult va 2 ci ne-am dezis de ascunzişurile ruşi-
fi întru slavă ceea ce este netrecător. 4 Fiinţa reflectată care-şi atrage propria-i
2 Literal: slujită de noi. Înţelesul poate fi imagine. Text fundamental referitor la îndum-
foarte larg: Apostolii sunt, în acelaşi timp, ta- nezeirea treptată a omului prin contemplaţie.
higrafii cărora Hristos le dictează scrisoarea, şi Cuvântul „icoană” îl traduce pe eikón = chip,
cei care le-o înmânează destinatarilor. imagine, portret, reprezentare, chip reflectat în
3 = Relaţia dintre cele două Testamente; lu- oglindă; verbul metamorfóo = a (se) schimba, a
mina celui Vechi păleşte în strălucirea celui Nou, (se) transforma, a (se) transfigura, este acelaşi
asemenea unei lumânări care arde’n razele soa- cu cel folosit în Mc 9, 2 pentru schimbarea la faţă
relui (grecescul dóxa înseamnă şi slavă, şi stră- a Domnului.
lucire). 1 Prin mila lui Dumnezeu.
2 CORINTENI 4 1966

nii2 , nu cu viclenie purtându-ne, nici nu striviţi; în stări fără ieşire, dar nu

poleind3 cuvântul lui Dumnezeu, ci deznădăjduiţi;
dimpotrivă, prin arătarea adevărului 9 prigoniţi, dar nu părăsiţi; doborâţi,
făcându-ne cunoscuţi oricărei conşti- dar nu nimiciţi;
inţe omeneşti în faţa lui Dumnezeu.
10 totdeauna purtând în trup mersul
3 Iar dacă şi Evanghelia noastră este spre moarte al lui Iisus, aşa ca şi viaţa
acoperită, ea este acoperită pentru cei lui Iisus să se arate în trupul nostru.
ce pier,
11 Căci pururea noi, cei vii, suntem daţi
4 în mijlocul cărora dumnezeul veacu- spre moarte din pricina lui Iisus, aşa ca
lui acestuia4 a orbit minţile necredin- şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul
cioşilor, pentru ca ei să nu vadă lumina nostru cel muritor.
Evangheliei slavei lui Hristos, Cel care
12 Astfel că în noi lucrează moartea, iar
este chipul lui Dumnezeu.
în voi viaţa.
5 Căci nu pe noi înşine ne propovăduim,
13 Dar având acelaşi duh al credinţei
ci pe Hristos Iisus Domnul; iar noi în-
– după cum este scris: Crezut-am, de
şine suntem robii voştri de dragul lui
aceea am grăit –, şi noi credem; pentru
Iisus.
aceea şi grăim,
6 Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Stră-
14 ştiind că Cel ce L-a înviat pe Dom-
lucească din întuneric lumina!, El este nul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus,
Cel ce a strălucit în inimile noastre, şi’mpreună cu voi ne va aşeza alături
pentru ca ele să fie luminate de cunoş- de El7 .
tinţa slavei lui Dumnezeu întru faţa5
15 Fiindcă toate de dragul vostru sunt,
lui Hristos Iisus.
pentru ca harul, înmulţindu-se8 , prin
7 Comoara aceasta însă o avem în vase
mai mulţi să facă prisos de mulţumită,
de lut6 , pentru ca această covârşitoare spre slava lui Dumnezeu.
putere să fie aceea a lui Dumnezeu, şi
16 De aceea nu pierdem din curaj; dim-
nu de la noi.
potrivă, chiar dacă omul nostru cel din
8 Noi întru toate suntem necăjiţi, dar
afară se trece, cel dinlăuntru se înno-
2 În opoziţie cu curajul: frica ruşinoasă; arta ieşte din zi în zi.
laşă a propovăduitorului de a evita, îndulci sau 17 Căci o clipă uşoară de necaz trecător
răstălmăci unele adevăruri dure ale Evanghe-
liei, spre a se menaja pe sine de eventualele re-
ne aduce nouă, din prisosinţă’n priso-
9
acţii ale adversarilor care-l ascultă; tehnică ora- sinţă , veşnică plinătate de slavă,
torică ruşinoasă în vreme de prigoană. 18 nouă, celor ce nu privim la cele ce se
3 = Falsificând prin disimulare.
4 = Diavolul. E singurul text în care Satana văd, ci la cele ce nu se văd; fiindcă cele
e numit astfel (aşa cum îl iau, desigur, adepţii ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce
lui). În alte texte: „stăpânitorul lumii acesteia” nu se văd sunt veşnice.
(In 12, 31; 14, 30; 16, 11 etc).
5 Substantivul prósopon înseamnă nu numai 7 „de El” (de Iisus) e subînţeles în text.
faţă, ci şi persoană. Slava lui Hristos nu este în- 8 Exact: multiplicându-se; distribuindu-se pe
veliş exterior, ci un dat lăuntric. o arie cât mai întinsă. Sau: din urcuş în urcuş;
6 Suportul material al fiinţei omeneşti, făcut într’o măsură care întrece orice comparaţie.
din pământ (Fc 2, 7), în fragilitatea şi limitele 9 Sau: din urcuş în urcuş; într’o măsură care

lui. întrece orice comparaţie.

2 CORINTENI 5 1967

5 să plecăm din trup şi să petrecem

lângă Domnul.
A trăi prin credinţă (continuare). 9 De aceea ne şi străduim ca, fie că pe-
Slujirea împăcării. trecem în trup, fie că plecăm din el, să-I
1 Fiindcă noi ştim că dacă acest cort – fim bineplăcuţi Lui.
locuinţa noastră pământească1 – se va 10 Pentru că noi toţi trebuie să ne în-
desface, avem zidire de la Dumnezeu, făţişăm înaintea scaunului de judecată
casă nefăcută de mână, veşnică în ce- al lui Hristos, pentru ca fiecare să pri-
ruri. mească după cele ce a făcut prin trup,
2 Că’ntru aceasta şi suspinăm, întru ori bine, ori rău.
dorul de a ne îmbrăca pe deasupra cu 11 Cunoscând deci frica de Domnul, că-
locuinţa noastră cea din cer, utăm să-i înduplecăm4 pe oameni; lui
3 astfel încât, după ce vom fi fost îmbră- Dumnezeu însă Îi suntem binecunos-
caţi cu ea, să nu fim găsiţi goi2 . cuţi; şi nădăjduiesc că binecunoscuţi
4 Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suntem şi’n conştiinţele voastre.
suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce do- 12 Căci nu vă spunem din nou cine sun-
rim nu să ne scoatem haina, ci pe dea- tem, ci vă dăm vouă prilej să vă lăudaţi
supra să ne îmbrăcăm cu cealaltă, pen- cu noi, ca să aveţi ce răspunde acelora
tru ca ceea ce este muritor să fie înghi- care se laudă cu ceea ce se vede şi nu
ţit de viaţă3 . cu ceea ce este în inimă;
5 Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este 13 că dacă ne-am ieşit din fire, a fost
Dumnezeu, Carele ne-a dat nouă ar- pentru Dumnezeu; iar dacă suntem
vuna Duhului. cumpăniţi la minte, e pentru voi5 .
6 Aşadar, întotdeauna plini de încre-
14 Căci dragostea lui Hristos ne ţine, pe
dere şi ştiind noi că petrecând în trup noi, cei ce socotim că dacă unul a murit
suntem departe de Domnul, pentru toţi, iată că toţi au murit.
7 căci umblăm prin credinţă, nu prin 15 Şi El a murit pentru toţi, pentru ca
vedere. . . , cei ce viază să nu mai vieze loruşi, ci
8 avem încredere, şi mai degrabă vrem Aceluia Care pentru ei a murit şi a în-

1 viat.
Trupul firesc, fizic, trecător, în paralelă cu
trupul duhovnicesc, nepieritor, pe care-l vom do-
bândi la învierea morţilor (vezi 1 Co 15, 44). În-
cepând cu versetul 16 al capitolului precedent,
Pavel deschide o paranteză care se încheie cu 5,
10.
2 = Cu sufletul lipsit de acoperământul trupu-
lui.
3 Pavel vorbeşte aici de perspectiva celor pe
care Venirea Domnului îi va surprinde vii, nu
morţi (cf. 1 Tes 4, 15-17). Trupul firesc va fi îm-
brăcat (vezi pasivul verbului precedent) de Dum-
nezeu în trup duhovnicesc, iar acesta îl va „ab-
sorbi” pe cel dintâi, într’un fulgerător proces de
transfigurare.
16Aşadar, de acum înainte noi pe ni-
meni nu-l mai cunoaştem după trup;
chiar dacă L-am cunoscut pe Hristos
4=
Să-i convingem.
5 Text
dificil. Fie că se referă la acuzaţiile ad-
versarilor săi, fie că face o aluzie la „epistola as-
pră” (vezi nota de la 2, 3), Pavel enunţă: ceea ce
unora li se pare a fi „nebunie”, de fapt e iubire
de Dumnezeu; aceasta însă trebuie uneori pusă
sub controlul intelectului, moderată, cumpănită,
mai ales pentru cei ce n’o pot percepe ca atare,
cum sunt Corintenii.
2 CORINTENI 6
după trup, acum nu-L mai cunoaştem
astfel.
17 Prin urmare, dacă este cineva întru
Hristos, el e făptură nouă: cele vechi
au trecut, iată că toate au devenit noi.
18 Dar toate sunt de la Dumnezeu, Cel
ce ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi
ne-a dat nouă slujirea împăcării.
19 Pentru că Dumnezeu era Cel ce întru
Hristos împăca lumea cu Sine Însuşi,
nesocotindu-le lor greşalele şi punând
întru noi cuvântul împăcării.
20 Aşadar, noi suntem purtători de cu-
vânt6 ai lui Hristos, ca şi cum Dumne-
zeu ar îndemna prin noi. În numele
lui Hristos vă rugăm: împăcaţi-vă cu
Dumnezeu!
21 De dragul nostru L-a făcut El păcat
7 noscuţi; ca nişte muribunzi, şi iată că
pe Cel ce n’a cunoscut păcatul, pentru
ca’ntru El să devenim noi dreptate a lui
Dumnezeu.
6 nimic şi pe toate le stăpânesc.
Slujirea împăcării (continuare).
Templul Dumnezeului Celui-Viu.
1 Fiind dar noi împreună-lucrători cu
El, vă îndemn ca harul lui Dumnezeu
să nu-l primiţi în zadar;
2 căci zice: La vreme potrivită te-am
ascultat şi’n ziua mântuirii te-am aju-
tat; iată acum vremea potrivită, iată
acum ziua mântuirii –
3 nimănui întru nimic dându-i noi pri-
lej de poticnire, pentru ca slujirea
noastră să nu fie defăimată;
6 = Ambasadori; cei ce vorbesc în locul Celui ce
i-a mandatat.
7 = Jertfă pentru păcat. Pe Hristos Cel în
afara oricărui păcat L-a trimis Dumnezeu-Tatăl
să-Ţi asume chipul omului păcătos şi să Se aducă
pe Sine jertfă pentru păcatele tuturor.
1968
4 dimpotrivă, întru toate înfăţişându-
ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dum-
nezeu: în multă răbdare, în necazuri,
în nevoi, în strâmtorări,
5 în bătăi, în temniţe, în tulburări, în
osteneli, în privegheri, în posturi,
6 în curăţie, în cunoştinţă, în
îndelungă-răbdare, în bunătate,
în Duhul Sfânt, în iubire nefăţarnică,
7în cuvântul adevărului, în puterea lui
Dumnezeu; prin armele dreptăţii cele
de-a dreapta şi cele de-a stânga1 ,
8 prin slavă şi necinste, prin defăimare
şi laudă; ca nişte amăgitori, şi totuşi
iubitori de adevăr;
9 ca nişte necunoscuţi,
şi totuşi bine cu-
trăim; ca nişte pedepsiţi, şi totuşi nu
ucişi;
10 ca nişte întristaţi, dar pururea
bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe
mulţi îmbogăţindu-i; ca unii care n’au
11 Gura noastră deschisu-s’a către voi,
o, Corintenilor, inima noastră s’a lăr-
git.
12 Strâmtoraţi nu sunteţi întru noi,
ci’n
inimile voastre sunteţi strâmtoraţi.
13Plătiţi-ne şi voi cu aceeaşi plată – vă
vorbesc ca unor copii ai mei –, lărgiţi-
vă şi voi inimile!
14 Nu vă înjugaţi la jug străin2 cu cei
necredincioşi, căci ce însoţire are drep-
tatea cu fărădelegea? sau ce părtăşie
are lumina cu întunericul?
1 = Armele ofensive şi defensive (cum ar fi sa-
bia’n dreapta şi scutul în stânga).
2 Un jug care nu se potriveşte, la care nu puteţi
fi împerecheaţi. O paranteză-avertisment împo-
triva infiltraţiilor păgâne în doctrina şi morala
Bisericii.
2 CORINTENI 7 1969

15 şi ce învoire este între Hristos şi Ve- necazul nostru, sunt covârşit de bucu-
liar3 ? sau ce are laolaltă un credincios rie!
cu un necredincios? 5 Căci chiar după ce am venit în Ma-
16 sau ce înţelegere este între templul cedonia, trupul nostru n’a avut nici o
lui Dumnezeu şi idoli? Că noi suntem odihnă, necăjiţi fiind în toate chipurile:
templu al Dumnezeului Celui-Viu, aşa din afară, lupte; din lăuntru, temeri.
cum a zis Dumnezeu că întru ei voi lo- 6 Dar Dumnezeu, Cel care-i mângâie
cui şi voi umbla şi Eu voi fi Dumnezeul pe cei smeriţi, ne-a mângâiat pe noi cu
lor şi ei vor fi poporul Meu. venirea lui Tit,
17 De aceea ieşiţi din mijlocul lor şi 7 şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu
osebiţi-vă, zice Domnul, şi de nimic ne- mângâierea cu care el a fost mângâiat
curat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi la voi, după cum ne-a vestit el nouă do-
primi pe voi. rul vostru, plânsul vostru, râvna voas-
18 Şi vă voi fi vouă Tată şi voi Îmi veţi tră pentru mine, aşa încât eu mai mult
fi Mie fii şi fiice, zice Domnul Atotţiito- să mă bucur.
rul. 8 Că chiar dacă v’am întristat prin scri-
soare, nu-mi pare rău (deşi mi-a părut
rău); fiindcă văd că scrisoarea aceea,
7 fie şi numai pentru un timp, v’a întris-
tat.
Bucuria lui Pavel întru pocăinţa 9 Acum mă bucur, nu pentru că v’aţi în-
Bisericii. tristat, ci pentru că v’aţi întristat spre
1 Având deci aceste făgăduinţe, iubiţi- pocăinţă; fiindcă după Dumnezeu v’aţi
lor, să ne curăţim pe noi de toată înti- întristat, pentru ca să nu aveţi nici o
narea trupului şi a duhului, desăvâr- pagubă din partea noastră.
şind sfinţenia în frica lui Dumnezeu. 10 Căci întristarea cea după Dumne-
2 Faceţi-ne loc în inimile voastre1 ! Pe zeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără
nimeni n’am nedreptăţit, pe nimeni părere de rău; iar întristarea lumii2
n’am vătămat; pe nimeni n’am înşelat. aduce moarte.
3 N’o spun spre osândirea voastră, căci 11 Căci iată, însuşi faptul acesta că v’aţi
v’am spus dinainte că sunteţi în ini- întristat după Dumnezeu, câtă sârgu-
mile noastre, ca împreună să murim şi inţă v’a adus!, şi câtă dezvinovăţire!,
împreună să trăim. şi câtă mâhnire!, şi câtă teamă!, şi
4 Multă îmi este încrederea în voi, câtă dorinţă!, şi câtă râvnă!, şi câtă
multă îmi este lauda pentru voi; ispăşire! Întru totul aţi dovedit că’n
umplutu-m’am de mângâiere! Cu tot această privinţă sunteţi curaţi.
3 Veliar sau Belial, un alt nume al Satanei, des
12 Aşa că, deşi v’am scris, aceasta n’a
întâlnit în literatura rabinică şi în manuscrisele
fost nici din pricina celui care a nedrep-
de la Qumran; pomenit şi în imnografia bizan- tăţit, nici din pricina celui care a fost
tină (antifonul 3 din utrenia glasului al doilea).
1 Pavel închide paranteza şi reia firul între- 2 = Întristarea lumească, cea după criteriile şi

rupt la 6, 14. socotinţele omeneşti.

2 CORINTENI 8 1970

nedreptăţit, ci pentru ca la voi să se în- 4 cu multă rugăminte cerându-ne fa-

vedereze în faţa lui Dumnezeu sârgu- voarea1 de a lua şi ei parte la ajutora-
inţa voastră pentru noi. rea sfinţilor2 .
13 De aceea ne-am mângâiat. Pe lângă 5 Şi-au făcut-o nu după cum am nădăj-
mângâierea noastră însă ne-am bucu- duit noi, ci pe ei înşişi s’au dat mai în-
rat mai ales de bucuria lui Tit, căci du- tâi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui
hul său s’a liniştit dinspre partea voas- Dumnezeu.
tră a tuturor. 6 Aşa încât l-am rugat pe Tit ca şi’ntre
14 Că dacă’n faţa lui m’am lăudat cu voi să ducă la bun sfârşit darul acesta,
ceva pentru voi, n’am fost dat de ru- aşa cum mai înainte l-a început.
şine; ci dimpotrivă, aşa cum noi pe 7 Ci precum întru toate prisosiţi – în
toate vi le-am grăit întru adevăr, tot credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în
astfel şi lauda noastră faţă de Tit a de- toată sârguinţa, în iubirea voastră că-
venit adevăr. tre noi – aşa şi’n acest dar să prisosiţi.
15 Şi inima lui este şi mai mult la 8 N’o spun ca pe o poruncă, ci ca prin
voi, aducându-şi aminte de ascultarea sârguinţa altora să pun la’ncercare şi
voastră a tuturor, cum l-aţi primit cu curăţia iubirii voastre.
frică şi cu cutremur3 . 9 Căci cunoaşteţi harul Domnului nos-
16 Mă bucur că’ntru totul pot să mă în- tru Iisus Hristos; că El, bogat fiind, a
cred în voi. sărăcit de dragul vostru, pentru ca voi
prin sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi.
10 Şi’n această privinţă vă dau un sfat:
8 că aceasta vă este de folos vouă, cei ce
încă de anul trecut aţi început nu nu-
A da de bunăvoie. Tit şi însoţitorii mai să faceţi, ci şi să voiţi.
săi. 11 Duceţi dar acum fapta până la capăt,

1 Şi vă facem cunoscut, fraţilor, harul

aşa încât ardoarea voastră de a voi să
lui Dumnezeu care-a fost dat în Biseri- fie tot una cu aceea de a şi îndeplini din
cile Macedoniei; ceea ce aveţi.
12 Căci dacă e vorba de ardoare, ea e bi-
2 că’n multul lor necaz cu care-au fost
neprimită după cât are cineva, nu după
încercaţi, prisosul şi adânca lor sărăcie
cât nu are.
au sporit la ei în bogăţia dărniciei.
13 Nu e vorba de a-i uşura pe alţii
3 Că de voia lor au dat – v’o mărturisesc
împovărându-vă pe voi, ci, deopotrivă,
–, după putere şi peste putere,
14 prisosul vostru în ceasul de acum să
3 Expresia „cu frică şi cu cutremur” nu tre- împlinească lipsa acelora, pentru ca şi
buie înţeleasă literal. Ea este preluată din Ps 2,
1 Literal: harul (în sensul primar al cuvântu-
11, unde sensul ei spiritual e evident: „Slujiţi-I
Domnului cu frică şi bucuraţi-vă de El întru cu- lui, acela de favoare acordată de Dumnezeu omu-
tremur”. Întâlnirea Corintenilor cu Tit, trimisul lui şi, prin analogie, de om semenului său).
şi slujitorul lui Dumnezeu, le-a pricinuit senti- 2 E vorba de colecta iniţiată şi condusă de Pa-

mentul de frică sacră şi bucurie cutremurătoare, vel pentru ajutorarea creştinilor din Ierusalim
în duhul psalmistului. (vezi Rm 15, 26).
2 CORINTENI 9 1971

prisosul lor să împlinească lipsa voas- 24 Arătaţi-le deci, în faţa Bisericilor, do-
tră; aşa se face potrivirea, vada iubirii voastre, ca şi pe aceea a la-
15 precum este scris: Celui cu mult nu i- udei noastre pentru voi.
a prisosit, şi celui cu puţin nu i-a lipsit.
16Mulţumire fie-I adusă lui Dumne-
zeu, Cel ce a pus în inima lui Tit ace- 9
eaşi râvnă pentru voi,
Strângerea de ajutoare pentru
17 că s’a’nvoit cu îndemnul nostru; dar
sfinţii din Ierusalim.
făcându-se el şi mai sârguitor, de bună
voie a plecat la voi. 1 Despre slujirea în folosul sfinţilor e de
prisos să vă scriu,
18 Şi’mpreună cu el l-am trimis şi pe
fratele a cărui laudă întru Evanghelie 2 pentru că vă cunosc ardoarea cu care
este’n toate Bisericile3 mă laud pentru voi către Macedoneni,
anume că Ahaia s’a pregătit de anul
19 – şi nu numai atât, dar a fost şi ales
trecut1 , şi râvna voastră i-a însufleţit
de către Biserici să ne fie însoţitor în
pe cei mai mulţi.
călătoria acestui dar pe care noi îl slu-
jim spre slava Domnului Însuşi şi’ntru 3 Dar pe fraţi i-am trimis pentru ca la-
ardoarea noastră –, uda noastră pentru voi să nu fie de-
şartă în această privinţă, ci să fiţi pre-
20 prin aceasta ferindu-ne ca cineva să
gătiţi, aşa cum am spus-o,
ne defaime în această strângere de da-
ruri slujită de noi, 4 ca nu cumva, dacă Macedonenii vor
veni împreună cu mine şi vă vor găsi
21 pentru că de cele bune ne’ngrijim nu
nepregătiţi, să ne dăm de ruşine noi –
numai în faţa Domnului, ci şi’n faţa oa-
ca să nu zicem voi – pentru această în-
menilor.
credere.
22 Şi’mpreună cu ei l-am trimis şi pe
5 Am socotit deci că este nevoie să-i rog
fratele nostru, căruia de multe ori
pe fraţi să vină la voi înaintea mea şi să
în multe i-am încercat sârguinţa, dar
pregătească din vreme darul vostru cel
care acum este şi mai sârguitor prin
făgăduit, aşa ca el să fie gata, ca un act
multa încredere pe care o are în voi.
de mărinimie2 , nu ca o faptă de zgârce-
23 Aşa că dacă-i vorba de Tit, el e fâr- nie.
tatele meu şi împreună-lucrător la voi;
6 V’o spun însă: Cel ce seamănă cu
dacă-i vorba de fraţii noştri, ei sunt tri-
zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera; iar
mişi ai Bisericilor, slavă a lui Hristos.
cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie
3 Nu cunoaştem numele acestuia. După unii va şi secera.
comentatori, ar fi vorba de Luca; în acest caz, la-
7 Să dea fiecare aşa cum socoteşte el cu
uda sa „întru Evanghelie” nu se referă la opera
ce-i poartă numele (care încă nu era scrisă), ci inima, nu cu părere de rău sau de silă,
la lucrarea sa de evanghelizare. Oricum, prin el, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă
ca delegat al Bisericilor, Pavel se pune la adăpost cu voie bună.
de eventuala suspiciune că ar fi administrat co-
1 Vezi
Rm 15, 26.
lecta numai prin el însuşi şi prin Tit, omul său
de încredere. În general, Pavel e foarte atent la 2 = Dar generos,
asemenea unei binecuvântări
bunul nume al creştinilor. (evlogía).
2 CORINTENI 10 1972

8 Şi Dumnezeu poate să prisosească blândeţea1 şi îngăduinţa2 lui Hristos –

tot darul la voi, pentru ca’ntotdeauna eu, cel smerit între voi faţă către faţă,
întru toate având toată îndestularea, dar care’ndrăzneşte spre voi atunci
spre tot lucrul bun să prisosiţi când nu-i de faţă3 –,
9 aşa cum este scris: Împărţit-a, dat- 2 mă rog dar ca nu cumva când voi
a săracilor; dreptatea lui rămâne în fi de faţă să îndrăznesc cu încrede-
veac. rea cu care cred că voi îndrăzni împo-
3
10 Iar Cel ce-i dă pe deasupra semă-
triva unora care socotesc că noi um-
4
nătorului sămânţă şi pâine spre mân- blăm după trup .
care, vă va da şi va înmulţi sămânţa 3 Pentru că, deşi umblăm în trup, nu
voastră şi va face să crească roadele ne luptăm trupeşte –
dreptăţii voastre. 4 de vreme ce armele luptei noastre nu
11 Întru toate vă veţi îmbogăţi, spre sunt trupeşti, dar pentru Dumnezeu
toată dărnicia care-I aduce prin noi au puterea de a surpa întăriturile. Noi
mulţumire lui Dumnezeu – surpăm socotinţele minţii5
12pentru că slujirea acestui dar nu nu- 5 şi toată trufia care se ridică împo-
mai că împlineşte lipsurile sfinţilor, ci triva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi tot
prisoseşte şi prin multe mulţumiri că- gândul îl robim spre supunerea faţă de
tre Dumnezeu: Hristos,
13 având ei în faţă dovada acestei slu- 6 şi gata suntem să pedepsim toată
jiri, prin ea Îl vor slăvi pe Dumne- neascultarea, atunci când supunerea
zeu pentru supunerea voastră întru voastră va fi deplină.
mărturisirea Evangheliei lui Hristos şi 7 Priviţi lucrurile’n faţă! Dacă cineva
pentru dărnicia prin care cu ei şi cu toţi se încrede’n sine că este al lui Hristos,
vă faceţi părtaşi; tot astfel suntem şi noi6 .
14 şi’n rugăciunea lor pentru voi vă vor 8 Şi chiar dacă mă voi lăuda ceva mai
dori, de dragul harului lui Dumnezeu mult cu puterea noastră, pe care Dom-
care prisoseşte’n voi. nul ne-a dat-o spre zidirea şi nu spre
15 Mulţumire lui Dumnezeu pentru da- surparea voastră, nu mă voi ruşina.
rul Său cel de negrăit! 9 Să nu par însă că v’aş înfricoşa prin
scrisori.
1= Dulceaţa inimii.
10 2= Moderaţia; temperanţa; largheţea sufletu-
lui.
3 Citare ironică a ceea ce-i imputau lui Pavel
Pavel îşi apără apostolatul.
adversarii din Corint.
1 Eu însumi, Pavel, vă îndemn prin 4 A umbla după trup: a se comporta după cri-

teriile omeneşti, în opoziţie cu principiile creş-

3 Verbul epihoregéo înseamnă a adăuga la tine.
5 = Raţionamentele; sofismele.
ceea ce ai dat, a suplimenta. Ideea textului: prin
puterea lui Dumnezeu, semănătorul recoltează 6 Replică la adresa exclusiviştilor care pretind

nu numai ceea ce a semănat, ci cu mult pe dea- că deţin monopolul credinţei şi, deci, al mântui-
supra. rii.
2 CORINTENI 11 1973

10 „Că scrisorile lui – spun ei – sunt cu 11

greutate şi pline de putere, dar înfăţi-
şarea trupului său e slabă şi cuvântul Pavel şi apostolii mincinoşi.
său e vrednic de dispreţ”. 1 O, de mi-aţi răbda puţină nebunie !
1

11 Cel ce vorbeşte astfel să-şi dea seama Dar îmi şi răbdaţi.

că aşa cum suntem în cuvânt prin scri- 2 Sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dum-
sori când nu suntem de faţă, tot astfel nezeu2 , pentru că v’am logodit unui
şi’n faptă când suntem de faţă. singur Bărbat: ca pe o fecioară nepri-
hănită să vă înfăţişez lui Hristos3 .
12 Căci nu îndrăznim să ne numărăm
sau să ne asemănăm cu unii din aceia 3 Dar mă tem ca nu cumva, precum şar-
care se laudă singuri; dar când ei se pele a amăgit-o pe Eva prin viclenia
măsoară şi se aseamănă pe ei cu ei în- lui, tot aşa şi gândurile voastre să se
şişi, nu au pricepere. abată de la curăţia şi nevinovăţia cea
întru Hristos.
13 Iar noi nu ne vom lăuda fără măsură,
4 Că dacă veneticul vă propovăduieşte
ci după măsura dreptarului7 cu care
un alt Iisus decât Cel pe Care L-am
ne-a măsurat nouă Dumnezeu: aceea
propovăduit noi, sau dacă primiţi un
de a ajunge şi până la voi.
alt duh decât Cel pe Care l-aţi primit,
14 Că nu ne întindem peste măsură, ca sau altă evanghelie decât Aceea pe care
şi cum n’am fi ajuns la voi; căci noi am aţi primit-o4 , voi l-aţi îngădui foarte
fost cei dintâi care-am ajuns şi la voi cu bine.
Evanghelia lui Hristos. 5 Dar eu socotesc că’ntru nimic nu sunt
5
15 Nu ne lăudăm peste măsură cu os- mai prejos decât aceşti prea-foarte
tenelile altora; dar avem nădejde că, dintre apostoli.
odată cu creşterea’ntru voi a credinţei 1 Despre „nebunia” lui Dumnezeu, a crucii, a

voastre, cu prisosinţă vom creşte după apostolatului, vezi în special 1 Co 1, 11 şi urm.

dreptarul nostru, Despre „nebunia” lui Pavel vezi mai jos v. 17 şi
16 ca să propovăduim Evanghelia şi’n
ţinuturile de dincolo de voi, dar fără să
ne lăudăm cu dreptar străin, în cele de-
a gata8 .
17 Iar cel ce se laudă, în Domnul să se
laude.
18Pentru că nu cel ce se laudă singur
este dovedit bun, ci acela pe care Dom-
nul îl laudă.
7 Măsura dreptarului: limitele regulii pe care
Pavel şi-a impus-o, prin descoperire, în activita-
tea sa de apostol.
8 Regula generală a lui Pavel este aceea de a
nu zidi pe temelie pusă de altul (vezi Rm 15, 20).
12, 11.
2 La Iş 20, 5 (în traducere corectă): „Eu sunt
un Dumnezeu gelos” („Să nu ai alţi dumnezei în
afară de Mine” — 20, 3). Vezi şi Dt 4, 24; 1 Co
10, 22. Grecescul zelos înseamnă zel, ardoare,
râvnă, dar şi gelozie, emulaţie, rivalitate; sensul
specific e dictat de context.
3 Ca prieten al Mirelui, Pavel este cel ce-I pre-
zintă logodnica, identificându-se şi cu sentimen-
tul de „gelozie” al Acestuia: Mire unic al poporu-
lui Său, Dumnezeu nu admite să fie împărţit cu
nimeni. Ideea e îndrăzneaţă, dar nu nouă; vezi
Ir 2, 2; 3, 1; 31, 22; 51, 5; Mt 25, 1-12. Pavel o
reia în Ef5, 22-32.
4 = Aţi acceptat-o; la care aţi consimţit.
5 Grecescul hyperlían înseamnă excesiv, supe-
rior, deasupra oricăruia. De-a lungul întregului
Nou Testament este folosit numai aici şi la 12,
11 (în acelaşi context). Cuvântul are o evidentă
conotaţie ironică la adresa acelor „apostoli” (vezi
2 CORINTENI 11 1974

6 Şi chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, mă aşa, ca pe un nebun, ca să mă laud

nu însă în ştiinţă; dimpotrivă, întru to- şi eu puţin –.
tul am arătat-o între voi toţi. 17 Ceea ce grăiesc, nu după Dom-
7 Sau făcut-am oare un păcat că, nul grăiesc, ci ca întru nebunie, întru
smerindu-mă pe mine însumi pentru această stare de lăudăroşenie;
ca voi să vă înălţaţi, în dar v’am bine- 18 de vreme ce mulţi se laudă după
vestit Evanghelia lui Dumnezeu? trup8 , mă voi lăuda şi eu.
8 Am prădat alte Biserici primind de la 19 Pentru că voi bucuros îi răbdaţi pe
ele plată ca să vă slujesc pe voi. Şi’n cei nebuni, voi, cei ce sunteţi înţelepţi!
vreme ce eram la voi şi’n lipsuri, nimă- 20 Căci răbdaţi dacă cineva vă robeşte,
nui nu i-am făcut supărare, dacă vă înfulecă, dacă vă jefuieşte,
9 fiindcă lipsurile mele le-au împlinit dacă vă priveşte cu semeţie, dacă vă lo-
cu prisosinţă fraţii veniţi din Macedo- veşte peste faţă.
nia. Şi’ntru toate m’am păzit să vă fiu 21 O spun spre ruşinea noastră, ca şi
povară, şi mă voi păzi. cum noi am fi fost slabi. . . Dar în orice
10 Pe adevărul lui Hristos care este’n ar îndrăzni cineva – o spun în nebunie
mine, că lauda aceasta nu-mi va fi în- –, voi îndrăzni şi eu!:
grădită6 în ţinuturile Ahaiei! 22 Sunt ei Evrei?: şi eu sunt! sunt ei
11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? Ştie Israeliţi?: şi eu sunt! sunt ei sămânţa
Dumnezeu7 . lui Avraam?: şi eu sunt!;
12 Dar ceea ce fac, voi mai face, ca să tai 23 slujitori ai lui Hristos? – nebu-
prilejul celor ce ar pofti un prilej de-a fi neşte vorbesc –: eu, mai mult decât
găsiţi aidoma nouă în ceea ce se laudă. ei! În osteneli, mai mult; în închisori,
13 Pentru că unii ca aceştia sunt apos-
mai mult; sub lovituri, fără număr; la
toli mincinoşi, lucrători vicleni care-şi moarte, adeseori.
iau chip de apostoli ai lui Hristos. 24 De cinci ori am primit de la Iudei cele

14 Şi nu-i de mirare, de vreme ce însuşi

patruzeci de lovituri fără una9 ;
Satana îşi ia chip de înger al luminii; 25 de trei ori am fost bătut cu vergi; o
dată, împroşcat cu pietre10 ; de trei ori
15 aşadar, nu-i mare lucru dacă şi sluji-
s’a sfărâmat corabia cu mine; o noapte
torii lui îşi iau chip de slujitori ai drep-
şi o zi am petrecut în prăpastia mării;
tăţii; al căror sfârşit va fi după faptele
lor. 26 în călătorii, adeseori; primejdii de
la râuri, primejdii de la tâlhari, pri-
16 O spun din nou: Să nu mă creadă
mejdii de la neamul meu, primejdii de
cineva că sunt nebun; – iar de nu, luaţi-
la păgâni; primejdii’n cetăţi, primej-
mai jos, v. 13), infiltraţi prin impostură în lu- dii’n pustiu, primejdii pe mare, primej-
crarea evanghelică şi pe care mulţi dintre Corin- dii’ntre fraţii cei mincinoşi!
teni, înşelaţi de aparenţe, îi consideră superiori.
(Echivalentul „prea-foarte” îi aparţine Bibliei lui 8= Cu merite omeneşti.
Şerban, 1688.) 9 Într’o biciuire se aplicau exact treizeci şi
6 = Limitată, împiedicată, înăbuşită (de cei ce nouă de lovituri, spre a nu fi depăşit numărul
cred că ar putea-o face: adversarii lui Pavel). maxim de patruzeci, prescris în Dt 25, 3.
7 În sensul: Dumnezeu ştie că vă iubesc. 10 = Lapidat.
2 CORINTENI 12 1975

27 În osteneală şi’n trudă, deseori în 4 că a fost în rai şi a auzit cuvinte de ne-

privegheri, în foame şi’n sete, deseori spus, pe care nu-i este îngăduit omului
în posturi, în frig şi’n golătate. să le grăiască3 .
28 Lăsându-le deoparte pe cele din 5 Pentru omul acesta mă voi lăuda; dar
afară, ceea ce zilnic mă’mpresoară e pentru mine însumi nu mă voi lăuda
grija pentru Bisericile toate. decât numai întru slăbiciunile mele.
29Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Că dac’aş vrea să mă laud, nu voi
6
Cine se poticneşte şi eu să nu ard? fi nebun, fiindcă voi spune adevărul;
30 Dacă trebuie să mă laud, cu slăbiciu- dar mă feresc de aceasta, pentru ca nu
nile mele mă voi lăuda. cumva cineva să mă creadă mai presus
de ceea ce vede la mine sau decât aude
31 Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru
de la mine.
Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci,
ştie că nu mint. 7 Şi pentru ca să nu mă trufesc cu bogă-
ţia4 descoperirilor, datu-mi-s’a mie un
32 În Damasc, dregătorul regelui Areta
ghimpe în trup, un înger al Satanei să
păzea cetatea Damascului, ca să mă
mă bată peste obraz, ca să nu mă tru-
prindă,
fesc5 .
33 dar printr’o fereastră’n zid m’au co-
8 Pentru aceasta de trei ori L-am ru-
borât într’un coş; şi-am scăpat din mâi-
gat pe Domnul, ca să-l îndepărteze de
nile lui.
la mine;
şi mi-a zis: De-ajuns îţi este harul
9

12 Meu, căci puterea Mea întru slăbiciune

se desăvârşeşte! Aşadar, foarte bucu-
ros mă voi lăuda mai degrabă întru slă-
Vedenii şi descoperiri.
biciunile mele, pentru ca’ntru mine să
1 Trebuie să mă laud; asta nu-mi folo- locuiască puterea lui Hristos.
seşte, dar voi veni la vedenii şi la des-
10 De aceea mă bucur în slăbiciuni,
coperiri ale Domnului.
în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în
2 Cunosc un om întru Hristos, care strâmtorări pentru Hristos; căci când
acum paisprezece ani1 – dac’a fost în sunt slab, atunci sunt tare. . .
trup, nu ştiu; dac’a fost în afară de
11 Devenit-am nebun lăudându-mă; voi
trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie – omul
m’aţi silit; căci se cuvenea ca voi să
acesta a fost răpit până la al treilea
2 mă vorbiţi de bine, pentru că eu întru
cer .
nimic nu sunt mai prejos decât aceşti
3 Şi-l ştiu pe acest om – fie în trup, fie în prea-foarte dintre apostoli, cu toate că
afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie
3 Cuvinte inefabile; nu numai că nu pot fi
–
transpuse în limbaj omenesc, dar sunt şi mult
1 Epistola
a fost scrisă în anul 57, ceea ce în- prea sfinte faţă de nevrednicia omului.
seamnă că extazul lui Pavel a avut loc în anul 4 Termenul cuprinde atât numărul, cât şi va-

43, pe când el se afla în Cilicia sau în Antiohia, loarea excepţională (a revelaţiilor).

înainte de prima sa călătorie misionară. 5 E vorba de o suferinţă ascunsă care, în ciuda
2 În limbaj simbolic: până’n adâncul cel mai nenumăratelor ipoteze şi speculaţii ale comenta-
înalt al cerului. torilor, continuă să ne rămână necunoscută.
2 CORINTENI 13
nu sunt nimic.
6
12 Semnele apostolului s’au arătat la
voi întru toată răbdarea, în semne, în
minuni şi’n puteri.
13 Căci cu ce sunteţi voi mai prejos
decât celelalte Biserici, fără numai că
eu nu v’am fost povară? Iertaţi-mi
această nedreptate!. . . 7
14 Iată, a treia oară sunt gata să vin la
voi; şi nu vă voi fi povară, că nu pe ale
voastre le caut, ci pe voi. Fiindcă nu co-
piii sunt datori să agonisească pentru
părinţi, ci părinţii pentru copii.
15 Iar eu foarte bucuros voi cheltui şi
mă voi cheltui pentru sufletele voastre.
Şi dacă eu vă iubesc mai mult, fi-voi
oare iubit mai puţin?8
16 Dar fie, nu eu v’am împovărat; dar, fi-
ind viclean, v’am prins cu meşteşug. . . 9
17 Am tras eu foloase de la voi prin vre-
unul din aceia pe care i-am trimis?
18 L-am rugat pe Tit, şi împreună cu
el l-am trimis pe fratele. A tras oare
Tit vreun folos de la voi? N’am umblat
noi în acelaşi duh? N’am călcat noi pe
aceleaşi urme?
19 Vi se pare că de mult ne apărăm faţă
de voi? Dar noi în faţa lui Dumnezeu
grăim, întru Hristos; şi toate acestea,
iubiţii mei, pentru zidirea voastră.
20 Căci mă tem ca nu cumva, atunci
când voi veni, să vă găsesc pe voi aşa
cum n’aş vrea eu, iar pe mine să mă
găsiţi aşa cum n’aţi vrea voi; mă tem
adică de certuri, de invidie, de mânii,
de întărâtări, de clevetiri, de şoptiri, de
îngâmfări, de tulburări;
6 Subînţeles: adevăratului apostol.
7 Una din ironiile tipice ale lui Pavel.
8 Variantă: chiar dacă, iubindu-vă mai mult,
eu voi fi iubit mai puţin.
9 Aserţiune a adversarilor lui Pavel (n’a profi-
tat direct, personal, ci prin interpuşi).
1976
21mă tem ca nu cumva, când voi veni
din nou, să mă umilească Dumnezeul
meu faţă de voi şi să-i plâng pe mulţi
care-au păcătuit înainte şi nu s’au po-
căit de necurăţia şi de desfrânarea şi
de necumpătarea pe care le-au făcut.
13
Îndemnuri finale şi salutări.
1Aceasta e a treia oară când vin la voi.
Din gura a doi şi trei martori se va sta-
tornici tot ce se spune.
2 Celor ce-au păcătuit înainte şi tutu-
ror celorlalţi le-am spus-o din vreme şi,
precum atunci când am fost de faţă a
doua oară, le-o spun iarăşi din vreme
şi acum, când nu sunt de faţă: dacă vin
din nou, voi fi necruţător,
3 de vreme ce voi căutaţi o dovadă
că’ntru mine grăieşte Hristos, Cel ce
nu este slab faţă de voi, ci puternic în-
tru voi.
4 Că deşi a fost răstignit în virtutea slă-
biciunii, El, dimpotrivă, este viu în vir-
tutea puterii lui Dumnezeu. Că şi noi
suntem slabi întru El, dar vom fi vii îm-
preună cu El, prin puterea lui Dumne-
zeu faţă de voi.
5 Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sun-
teţi în credinţă, puneţi-vă la’ncercare;
sau cumva voi nu recunoaşteţi că Hris-
tos Iisus este întru voi? în afară numai
dacă sunteţi ne’ncercaţi1 .
6Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că
noi nu suntem ne’ncercaţi.
1 Ideea cuprinzătoare: dacă n’aţi trecut prin
încercare; dacă aţi căzut la încercarea (proba)
căreia v’aţi supus; dacă nu cumva încercarea
(proba, evidenţa) s’a pronunţat împotriva voas-
tră.
2 CORINTENI 13 1977

7Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca voi să

nu săvârşiţi nimic rău; nu ca să ne
arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi
să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte
ne’ncercaţi.
8Că noi putere nu avem împotriva ade-
vărului, ci pentru adevăr.
9 Fiindcă ne bucurăm când noi sun-
tem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta
o şi cerem în rugăciune: desăvârşirea
voastră.
10 Pricina pentru care vă scriu aces-
tea nefiind de faţă este ca, atunci când
voi fi de faţă, să nu lucrez cu asprime
după puterea pe care mi-a dat-o Dom-
nul spre zidire, şi nu spre dărâmare.
11 Încolo, fraţilor, bucuraţi-vă!
Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi
uniţi în cuget, trăiţi în pace, şi Dum-
nezeul iubirii şi al păcii va fi cu
voi.
12 Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu să-
rutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţi-
şează.
13 Harul Domnului nostru Iisus Hris-
tos şi dragostea lui Dumnezeu şi îm-
părtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi
cu toţi! Amin.
GALATENI
Epistola către Galateni
1 ghelia lui Hristos.
Salutare. Nu există altă Evanghe-
lie. Cum a devenit Pavel apostol.
1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici
prin om1 , ci prin Iisus Hristos şi prin
Dumnezeu-Tatăl Care L-a înviat pe El
din morţi,
2 şi toţi fraţii care sunt împreună cu
mine, Bisericilor Galatiei:
3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu-
Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus
Hristos,
4 Cel ce S’a dat pe Sine pentru păcatele
noastre, ca să ne scoată din acest veac2
rău de acum, după voia Dumnezeului
şi Tatălui nostru,
5 Căruia fie-I slava în vecii vecilor.
Amin!
3
6 Sunt uimit că de la Cel ce v’a chemat
prin harul lui Hristos, voi treceţi atât
de repede la altă evanghelie;
4
7 nu că este alta , ci numai că sunt unii
care vă tulbură şi vor să strice5 Evan-
1 Apăsată precizare iniţială împotriva celor ce
contestau autoritatea lui Pavel, sub pretext că el
nu fusese ucenic direct al lui Iisus Hristos.
2 Veac, în înţelesul de lume; lumea de aici, con-
tingentă, în opoziţie cu cea de dincolo, eternă
(vezi şi Rm 12, 2 şi nota).
3 = Nu-mi vine să cred.
4 Nu sunt două evanghelii (ci numai una).
5 = Să-i schimbe sensul, direcţia; s’o răstoarne
cu susu’n jos.
1978
8 Dar: chiar dacă noi sau înger din cer
v’ar propovădui altceva decât ceea ce
v’am binevestit noi, să fie anatema6 !
9Aşa cum v’am spus-o mai înainte, v’o
spun din nou şi acum: Dacă cineva vă
propovăduieşte altceva decât ceea ce
aţi primit, anatema să fie!
10 Oare caut eu acum să câştig bună-
voinţa oamenilor, sau pe a lui Dumne-
zeu? sau oamenilor caut eu să le plac?
Dacă încă le-aş plăcea oamenilor, n’aş
fi rob al lui Hristos.
11 Căci vă fac cunoscut, fraţilor, că
Evanghelia cea binevestită de mine nu
este după om;
12pentru că nici eu7 nu de la om am
primit-o sau am învăţat-o, ci prin des-
coperirea lui Iisus Hristos.
13Căci aţi auzit de purtarea mea de al-
tădată întru iudaism, că peste măsură
prigoneam Biserica lui Dumnezeu şi o
pustiam,
14 şi spoream în iudaism mai mult de-
cât mulţi din cei ce erau de vârsta mea
în neamul meu, ca nimeni altul fiind eu
râvnitor al predaniilor mele părinteşti.
15 Dar când a binevoit Dumnezeu, Cel
6= Blestemat.
7 În relaţie cu cei doisprezece.
GALATENI 2
ce m’a ales8 încă din pântecele maici9
mele şi prin harul Său m’a chemat
16 ca’ntru mine să-L descopere pe Fiul
Său, pentru ca eu să-L binevestesc la
neamuri, deîndată, fără să fi primit
sfat de la trup şi de la sânge,
17 şi fără să mă fi suit la Ierusalim la
apostolii cei dinainte de mine, m’am
dus în Arabia şi m’am întors iarăşi la
Damasc.
18 Apoi, după trei ani, m’am suit la Ie-
rusalim ca să-l vădi pe Chefa10 şi am
rămas la el cincisprezece zile.
19 Dar pe altul din apostoli n’am văzut,
decât numai pe Iacob, fratele Domnu-
lui.
20 Iar în cele ce vă scriu, iată o spun
înaintea lui Dumnezeu că nu mint.
21 După aceea am venit în ţinuturile Si-
riei şi ale Ciliciei.
11
22 Şi după faţă le eram necunoscut
Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea;
23 ci ele doar auziseră că „cel ce ne pri-
gonea pe noi odinioară, acum bineves-
teşte credinţa pe care altădată o nimi-
cea”;
24 şi-L slăveau pe Dumnezeu întru
mine.
2 propovăduieşte „pe cont propriu”, el ştie prin re-
Pavel acceptat de ceilalţi apostoli.
Ca şi păgânii, Evreii se mântuiesc
8 Sensul exact: m’a pus deoparte şi m’a ţinut
în rezervă (pentru un anume scop).
9 Verbul istoréo înseamnă nu numai a-l vedea
pe cineva, a-i face o vizită, a-l cunoaşte, ci şi a-l
cerceta, a avea cu el discuţii amănunţite asupra
anumitor probleme. Această vizită trebuie să fi
avut loc în anul 35.
10 = Petru.
11 = Direct, personal.
1979
prin credinţă.
1 Apoi, după paisprezece ani, m’am
suit iarăşi la Ierusalim cu Barnaba,
luându-l cu mine şi pe Tit.
2 M’am suit potrivit unei descoperiri1 ;
şi le-am făcut arătare – dar în chip de-
osebit celor mai de seamă2 – despre
Evanghelia pe care o propovăduiesc la
neamuri, pentru ca nu cumva să alerg
sau să fi alergat în zadar.
3 Dar nici Tit, care era cu mine şi era
elin, n’a fost silit să se taie’mprejur; –
4 dar3 din pricina fraţilor mincinoşi
care se strecuraseră să ne iscodească
libertatea pe care o avem în Hristos Ii-
sus, ca să facă din noi nişte sclavi4 ;
5 cărora însă noi nici măcar un ceas
nu ne-am plecat cu supunere, pentru
ca adevărul Evangheliei să rămână ne-
clintit pentru voi.
6 Dar cei ce par a fi ceva5 – oricine-ar
fi fost ei cândva, nu mă priveşte; Dum-
nezeu nu caută la faţa omului –, cei ce
par a fi ceva nu mi-au adăugat nimic,
7ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost
încredinţată Evanghelia pentru cei ne-
tăiaţi împrejur, după cum lui Petru
pentru cei tăiaţi împrejur
1 Deşi, în virtutea misiunii sale speciale, Pavel
velaţie că predica şi poziţiile sale trebuie să aibă
consensul Bisericii-Mame, cu care legătura nu
trebuie niciodată întreruptă.
2 Textul sugerează o întâlnire separată cu
Apostolii Iacob, Petru şi Ioan, „stâlpii” Bisericii
menţionaţi în versetul 9.
3 Subînţeles: Dar toată această situaţie (con-
troversa asupra circumciziei). . .
4 = Robi ai Legii Vechi; aserviţi iudaizanţilor
care cereau ca păgânii convertiţi la creştinism să
fie mai întâi circumcişi şi apoi botezaţi, poziţie
căreia Pavel i se opune cu îndârjire.
5 = Notabilii comunităţii. Textul nu e neapă-
rat ironic, ci uşor umoral.
GALATENI 3 1980

8 – căci Cel ce a lucrat prin Petru credinţa în Iisus Hristos, am crezut şi

în apostolia tăierii’mprejur a lucrat şi noi în Hristos Iisus, pentru ca din cre-
prin mine la neamuri – dinţa în Hristos să ne îndreptăţim, iar
9 şi cunoscând harul ce mi-a fost dat, nu din faptele legii; căci din faptele le-
Iacob şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi gii nimeni nu se va îndreptăţi.
stâlpi, ne-au dat mie şi lui Barnaba 17 Dar dacă’n căutarea noastră de a ne
mâna dreaptă în semn de părtăşie6 , îndreptăţi în Hristos ne-am găsit şi pe
pentru ca noi să binevestim la nea- noi înşine păcătoşi, este oare Hristos
muri, iar ei la cei tăiaţi împrejur, slujitor al păcatului? Ferească Dum-
10 numai să ne aducem aminte de să- nezeu!
raci7 , ceea ce tocmai m’am şi străduit 18 Că dacă pe cele ce eu le-am dărâmat,
să fac. pe acelea le zidesc la loc, mă adeveresc
11 Dar când Chefa a venit în Antiohia, pe mine însumi călcător de poruncă.
eu pe faţă i-am stat împotrivă, căci 19 Fiindcă eu prin lege i-am murit legii,
vrednic era de înfruntare. pentru ca să-I trăiesc lui Dumnezeu:
12 Fiindcă înainte de a fi venit unii de la 20 m’am răstignit împreună cu Hristos;
Iacob, el mânca împreună cu păgânii; şi nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hris-
dar când au venit aceia, el se ferea şi se tos este Cel ce trăieşte în mine; ceea ce
ţinea deoparte, temându-se de cei din trăiesc eu acum în trup, trăiesc întru
tăierea’mprejur. credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce
8
13 Şi’mpreună cu el s’au făţărnicit şi m’a iubit şi pe Sine Însuşi S’a dat pen-
ceilalţi iudei, încât până şi Barnaba a tru mine.
fost atras în făţărnicia lor. 21 Nu lepăd
11
harul lui Dumnezeu; căci
14 Dar când eu am văzut că ei nu calcă dacă dreptatea vine prin lege, atunci
drept, după adevărul Evangheliei, i- Hristos a murit în zadar12 .
am zis lui Chefa, în faţa tuturor: Dacă
tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii
şi nu ca Iudeii, de ce-i sileşti pe păgâni
să trăiască precum Iudeii?
3
15 Noi suntem din fire iudei, iar nu pă-
Lege sau credinţă? Legea şi făgă-
cătoşi dintre păgâni;
duinţa. Robi şi fii.
16 ştiind însă că omul nu se îndreptă-
1 O, Galateni fără minte, cine v’a vră-
ţeşte9 din faptele legii10 , ci numai prin
jit să nu daţi crezare adevărului, voi,
6 Literal: (mâna) dreaptă a comuniunii; sem- cei ce sub ochii voştri L-aţi avut ca’ntr’o
nul prin care apostolii, deşi deosebiţi în lucrare,
rămâneau în comuniune (koinonía) harică. ţiilor vechi-testamentare, printre care şi cele cu
7 = Creştinii săraci din Ierusalim, pentru care
privire la mâncăruri.
Pavel avea să facă o mare colectă în provinciile 11 În sensul: Nu anulez (ceea ce deja am pri-
Ahaia şi Macedonia. mit); nu reziliez (contractul pe care l-am făcut).
8 = Au intrat în jocul duplicitar al lui Petru. 12 Aici se încheie demonstraţia lui Pavel în faţa
9 Nu este socotit drept în faţa lui Dumnezeu
lui Petru, poziţie pe care acesta din urmă o va
şi, prin aceasta, vrednic de mântuire. susţine integral în Sinodul Apostolic de la Ieru-
10 Faptele legii: stricta respectare a prescrip- salim (vezi FA 15, 7-11).
GALATENI 3
icoană pe Hristos răstignit1 ?
2 Doar aceasta vreau să aflu de la voi:
Prin faptele legii primit-aţi voi Duhul,
sau prin ascultarea credinţei?
3 Atât de fără minte sunteţi? După ce
aţi început în Duh, isprăviţi acum în
trup?
4 În zadar aţi pătimit voi atâtea? – şi
de-ar fi doar în zadar!2
5 Aşadar, Cel ce vă dă vouă Duhul şi
face minuni la voi, oare pentru faptele
legii le face, sau pentru că voi aţi ascul-
tat de chemarea credinţei?;
6 aşa cum Avraam a crezut în Dumne-
zeu şi i s’a socotit lui aceasta ca drep-
tate,
7 să ştiţi, prin urmare, că ei, cei năs-
cuţi din credinţă, aceia sunt fii ai lui
Avraam.
8 Iar Scriptura, prevăzând că prin cre-
dinţă îndreptăţeşte Dumnezeu neamu-
rile, mai dinainte i-a binevestit lui
Avraam că întru tine se vor binecu-
vânta toate neamurile.
9 Prin urmare, cei ce sunt din credinţă
se binecuvintează împreună cu credin-
ciosul Avraam.
10 Căci toţi cei ce sunt din faptele legii
sunt sub blestem, că scris este: Bleste-
mat este cel ce nu stăruie întru toate
cele scrise în cartea Legii, ca să le facă.
11 Iar cum că prin lege nimeni nu se în-
dreptăţeşte în faţa lui Dumnezeu este
lucru învederat, pentru că dreptul din
credinţă va fi viu;
1 Răstignirea lui Hristos (alături de înviere,
temă centrală a predicii lui Pavel) le-a fost des-
crisă Galatenilor în mod public, amănunţit şi
plastic, cu maximă concreteţe, ca pe un steag zu-
grăvit.
2 Renegarea credinţei după ce ai pătimit pen-
tru ea te aruncă într’o stare mai rea decât îna-
inte de a fi avut-o.
1981
12legea însă nu este din credinţă3 , dar
cel ce va face acestea va fi viu prin ele.
13Hristos ne-a răscumpărat din bleste-
mul legii, devenind El blestem de dra-
gul nostru; pentru că scris este: Bles-
temat este tot cel spânzurat pe lemn;
14 aceasta, pentru ca binecuvântarea
lui Avraam să ajungă la neamuri în-
tru Hristos Iisus, aşa încât noi prin cre-
dinţă să primim făgăduinţa Duhului.
15Fraţilor, ca un om grăiesc: chiar tes-
tamentul întărit al unui om, nimeni
nu-l strică sau îi mai adaugă ceva.
16 Or, făgăduinţele au fost rostite lui
Avraam şi Seminţiei sale. Nu se zice:
şi „seminţiilor” – ca de mai multe, ci ca
de una singură: şi Seminţiei tale, ceea
ce înseamnă: Hristos.
17Or, eu spun aceasta: Un testament
mai dinainte întărit de Dumnezeu în
Hristos, nu-l desfiinţează legea care a
venit după patru sute treizeci de ani,
aşa încât ea să desfiinţeze făgăduinţa.
18 Că dacă moştenirea este din lege,
atunci nu mai e din făgăduinţă; Dum-
nezeu însă prin făgăduinţă i-a dăruit
lui Avraam moştenirea.
19 Atunci, ce este legea? Ea a fost
adăugată din pricina călcărilor de lege,
până când avea să vină Urmaşul Că-
ruia I s’a dat făgăduinţa; şi a fost rân-
duită prin îngeri în mâna unui mijloci-
tor4 .
20 Mijlocitorul însă nu este al unuia
singur, dar Dumnezeu este Unul.
21 Atunci, este legea împotriva făgă-
duinţelor lui Dumnezeu? Doamne fe-
reşte! Că dacă s’ar fi dat o lege care
3 Legea nu-şi revendică originea ca fiind din
credinţă.
4 Vezi nota de la FA 7, 53.
GALATENI 4 1982

să poată da viaţă, dreptatea ar veni, Tot aşa şi noi: când eram copii, robiţi
3
într’adevăr, din lege. eram sub stihiile lumii1 ;
2
22 Dar Scriptura a închis totul sub pă- 4 dar când a venit plinirea vremii ,
cat, pentru ca prin credinţa în Iisus Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, năs-
Hristos făgăduinţa să fie dată celor ce cut din femeie, născut sub lege,
cred. 5 ca pe cei de sub lege să-i răscumpere,
23 Înainte însă de venirea credinţei noi ca să dobândim înfierea.
eram păziţi sub lege, închişi fiind în ve-6 Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu L-
derea credinţei care avea să se desco- a trimis în inimile noastre pe Duhul Fi-
pere; ului Său care strigă: Avva, Părinte3 !
5
24 aşa că legea ne-a fost dată călăuză 7 În felul acesta, tu nu mai eşti rob, ci
spre Hristos, pentru ca noi să ne în- fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor
dreptăţim prin credinţă; al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
25 iar dacă a venit credinţa, nu mai 8 Atunci însă, când voi nu-L cunoşteaţi
suntem sub călăuză. pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce prin fi-
26 Fiindcă toţi sunteţi fii ai lui Dumne- rea lor nu sunt dumnezei;
zeu prin credinţa în Hristos Iisus. 9 dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe

27 Căci câţi în Hristos v’aţi botezat, în

Hristos v’aţi îmbrăcat.
28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai
este rob, nici liber; nu mai este parte
bărbătească şi parte femeiască; pentru
că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos,
atunci sunteţi odrasla6 lui Avraam,
moştenitori după făgăduinţă.
4 voi. Nu mi-aţi greşit cu nimic.
Robi şi fii (continuare). O alegorie: ciuni a trupului v’am binevestit vouă
Agar şi Sarra.
1 Dar o spun: câtă vreme moştenitorul
este copil, el întru nimic nu se deose-
beşte de rob, deşi e stăpân peste toate,
Dumnezeu – sau mai degrabă după ce
aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu –, cum
de vă întoarceţi din nou la stihiile cele
slabe şi sărace, cărora iarăşi vreţi să le
slujiţi ca mai’nainte?:
10 ţineţi zile şi luni şi anotimpuri şi
ani!. . .
11 Mă tem pentru voi, ca nu cumva să
mă fi ostenit la voi în zadar.
12 Vă rog, fraţilor, fiţi aşa cum sunt eu,
fiindcă şi eu am fost aşa cum sunteţi
13 Dar voi ştiţi că din pricina unei slăbi-
4
întâia oară,
1 = Forţele elementare ale naturii; fixitatea
cosmică, aceea care guvernează rigiditatea şi in-
toleranţa prescripţiilor din Legea Veche.
2 = Termenul hotărât de Dumnezeu pentru ca

2 ci este sub epitropi şi iconomi până la realitatea divină a planului Său mântuitor să de-
vremea rânduită de tatăl său. vină realitate concretă.
3 Vezi nota de la Rm 8, 15.
5 Textual: pedagog. Vezi nota de la 1 Co 4, 15. 4 Probabil,o boală prelungită sau o convales-
6 Textual: sămânţa; descendenţa; urmaşul. cenţă, care la obligat pe Pavel să rămână în mij-
Un singular care, raportat la demonstraţia din locul Galatenilor mai mult decât îşi plănuise în
v. 16, atestă unitatea credincioşilor întru Unul cursul primei sale călătorii misionare (FA 13, 13-
şi Acelaşi Iisus Hristos. 14, 25).
GALATENI 5 1983

14 şi voi nu mi-aţi dispreţuit încerca- unul e cel din muntele Sinai, care naşte
rea care era în trupul meu, nici nu v’aţi spre robie şi care este Agar
scârbit, ci m’aţi primit ca pe un înger al 25 – căci Agar este muntele Sinai în
lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus. Arabia8 – şi-i corespunde Ierusalimu-
15 Unde este deci fericirea voastră? lui de-acum, care este rob împreună cu
Căci vă mărturisesc că, de-ar fi fost cu copiii lui;
putinţă, v’aţi fi scos ochii voştri şi mi 26 dar Ierusalimul-cel-de-sus e liber, cel
i-aţi fi dat mie. ce este mama noastră.
16 Am ajuns deci vrăjmaşul vostru pen- 27 Căci scris este: Veseleşte-te, tu, cea
tru aceea că v’am spus adevărul? stearpă, tu, care nu naşti! Izbucneşte
17 Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând şi strigă, tu, care nu ai durerile naşte-
bun; ci vor să vă despartă de mine ca rii: că mulţi sunt copiii celei părăsite,
să-i râvniţi pe ei. mai mulţi decât ai celei care are băr-
18 Bine este însă ca binele să-l râvniţi bat.
întotdeauna, şi nu numai atunci când 28 Iar noi, fraţilor, potrivit lui Isaac
sunt eu de faţă la voi. suntem fii ai făgăduinţei.
19 O, copiii mei, pentru care sufăr ia- 29 Dar precum atunci cel ce se născuse
răşi durerile naşterii până ce Hristos după trup îl prigonea pe cel ce se năs-
va lua chip în voi! cuse după Duh, tot aşa şi acum.
20 Aş vrea acum să fiu la voi şi să-mi 30 Dar ce zice Scriptura?: Izgoneşte pe
schimb felul de a vorbi5 , că nu mai ştiu roabă şi pe fiul ei, căci fiul roabei nu va
cum să vă iau! moşteni împreună cu fiul celei libere.
21 Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub 31 Astfel că noi, fraţilor, nu suntem co-
lege: nu auziţi legea? pii ai roabei, ci ai celei libere.
22 Căci scris este că Avraam a avut doi
fii: unul dintr’o femeie roabă şi altul
din femeia liberă6 ;
5
23 dar cel din femeia roabă s’a născut
după trup, iar cel din femeia liberă s’a Libertatea creştină. Roada Duhu-
născut prin făgăduinţă. lui şi lucrarea cărnii.
7
24 Acestea sunt spuse ca alegorie ; căci
1 Aşadar, ţineţi-vă tari în libertatea
aceste femei sunt două testamente:
pentru care ne-a eliberat Hristos şi nu
5 = Să găsesc tonul (limbajul) potrivit spre a vă prindeţi iarăşi în jugul robiei.
mă face înţeles.
6 Cf. Fc 21: Ismael, născut din Agar, şi Isaac,
2 Iată, eu, Pavel, vă spun vouă că de
născut din Sarra, soţia legitimă. vă veţi tăia’mprejur, Hristos nu vă va
7 = Au şi un sens alegoric. Faptele istorice folosi la nimic.
relatate în Sfânta Scriptură au şi o încărcătură
alegorică, din ele derivând sensuri duhovniceşti. 8 Dublă
semnificaţie: pe de-o parte, Agar este
Interpretarea alegorică a Scripturii (începută de strămoaşa triburilor arabe; pe de alta, Sinaiul
Filon) va face o carieră strălucită în Alexandria, din Arabia este locul unde a fost dată Legea Ve-
prin şcoala lui Panten şi Origen. che.
GALATENI 5
3 Şi din nou mărturisesc oricărui om
care se taie’mprejur că dator este
să’mplinească toată legea.
4 Cei care vreţi să vă îndreptăţiţi prin
lege v’aţi îndepărtat de Hristos, aţi că-
zut din har;
5 căci noi în Duh aşteptăm nădejdea în-
dreptăţirii prin credinţă.
6 Pentru că în Hristos Iisus nici tă-
ierea’mprejur poate ceva, nici netăie-
rea’mprejur, ci credinţa lucrătoare prin
iubire.
1
7 Era bine cum alergaţi ; cine v’a sleit
2
avântul , ca să nu vă supuneţi adevă-
rului?
3 duhului, iar duhul împotriva trupului;
8 Stăruinţa aceasta nu este de la Cel
care vă cheamă.
9 Puţin aluat dospeşte toată frământă-
tura4 .
10 În privinţa voastră eu am încredere,
întru Domnul, că nimic altceva nu veţi
cugeta; dar cel care vă tulbură îşi va
purta osânda, oricine ar fi el.
11 Dar dacă eu, fraţilor, încă mai pro-
povăduiesc tăierea’mprejur, pentru ce
mai sunt prigonit? Ar însemna că pia-
tra de poticnire a crucii5 a fost înlătu-
rată. . .
6
12 O, tăia-s’ar cu totu’n bucăţele cei ce
1 Metaforă împrumutată din limbajul atletic,
obişnuită la Pavel (vezi 1 Co 9, 24 şi nota).
2 Verbul original (kópto) sugerează hărţuiala;
a uza pe cineva prin oboseală; a-l face să cedeze
prin lovituri repetate şi perseverente; a-l epuiza
prin stăruinţa cu care-l obligi să alerge.
3 Vezi nota precedentă. Imaginea este aceea
că lui Dumnezeu, Care-i cheamă pe alergători
(din faţă) I s’au substituit apostolii mincinoşi,
care-i mână stăruitor şi brutal (din spate).
4 Aluatul ca simbol al alterării (vezi şi nota de
la 1 Co 5,6).
5 Crucea (răstignirea) ca piatră de poticnire;
vezi 1 Co 1, 23.
6 După unii comentatori, posibilă aluzie la
1984
vă destramă7 pe voi!
13 Fiindcă voi, fraţilor, aţi fost chemaţi
la libertate; numai să nu vă folosiţi li-
bertatea ca prilej de a-i sluji trupului,
ci slujiţi-vă unul altuia prin iubire.
14 Căci toată legea se cuprinde într’un
singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe
aproapele tău ca pe tine însuţi.
15Dar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi
vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi
între voi.
16Zic dar: Cu duhul să umblaţi, şi nu
pofta trupului s’o împliniţi!
17 Fiindcă trupul pofteşte împotriva
căci acestea se împotrivesc unul altuia,
astfel ca voi să nu faceţi ceea ce aţi
vrea8 .
18Dar dacă sunteţi duşi de Duhul, nu
sunteţi sub lege.
19Iar faptele trupului sunt cunoscute;
acestea sunt: desfrânare, necurăţie,
neruşinare,
20idolatrie, vrăjitorie, duşmănii, cer-
turi, gelozii, întărâtări, gâlcevi, dezbi-
nări, erezii,
21 invidii, ucideri, beţii, chefuri şi cele
asemănătoare acestora, asupra cărora
vă previn – aşa cum v’am mai prevenit
– că cei ce fac unele ca acestea nu vor
moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
22 Iar roada Duhului este iubire, bu-
curie, pace, îndelungă-răbdare, bună-
tate, facere de bine, credincioşie,
acei păgâni care în timpul ritualurilor orgiastice
ale zeiţei frigiene Cybela ajungeau să se automu-
tileze prin tăierea unor mădulare ale trupului.
7 Literal: cei ce vă întorc pe dos; cei ce vă scot
din liniştea unitară a duhului.
8 Lupta dintre a vrea binele şi a face răul; vezi
Rm 7, 19 şi nota.
GALATENI 6 1985

23 blândeţe, înfrânare, curăţie; împo- 7 Nu vă amăgiţi; Dumnezeu nu Se

triva unora ca acestea nu este lege. lasă batjocorit, căci ce va semăna omul,
24 Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-
aceea va şi secera.
au răstignit trupul împreună cu pati- 8 Cel ce seamănă în propriul său trup,
mile şi cu poftele. din trup va secera stricăciune; dar cel
25 Dacă trăim cu duhul, cu duhul să şi
ce seamănă în Duhul, din Duhul va se-
umblăm. cera viaţă veşnică;
4
26 Să nu fim iubitori de slavă deşartă, 9 să nu slăbim dar în a face binele, căci
întărâtându-ne unii pe alţii, unii pe al- la vremea cuvenită
5
vom secera, dacă
ţii pismuindu-ne. nu ne vom slei .
10 Aşa că, până când avem vreme, să fa-
cem binele către toţi, dar mai ales către
cei de o credinţă cu noi.
6 11 Vedeţi cu ce litere mari v’am scris eu,
6
cu mâna mea .
Purtaţi-vă sarcinile unii altora! 7
12 Câţi vor să fie binevăzuţi în trup ,
Îndemnuri cu mâna lui Pavel. Sa-
aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, nu-
lutare de sfârşit.
mai ca să nu fie ei prigoniţi pentru cru-
1 Fraţilor, chiar de va cădea un om cea lui Hristos.
în vreo greşală, voi, cei duhovniceşti,
13 Fiindcă nici ei înşişi, cei care se
îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul
taie’mprejur, nu păzesc legea, ci vor ca
blândeţii, veghind asupra ta însuţi, ca
voi să vă tăiaţi împrejur pentru ca să
să nu cazi şi tu în ispită.
se laude ei în trupul vostru.
1
2 Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi
14 Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda de-
aşa veţi împlini legea lui Hristos2 .
cât numai în crucea Domnului nostru
3 Că de se crede cineva că este ceva, în Iisus Hristos, prin care lumea este răs-
timp ce el nu este nimic, pe sine însuşi tignită pentru mine şi eu pentru lume.
se amăgeşte.
15 Că în Hristos Iisus nici tăie-
4 Dar fiecare să-şi cerceteze propria sa rea’mprejur este ceva, nici netăie-
faptă, şi atunci se va lăuda numai faţă rea’mprejur, ci făptura cea nouă.
de sine însuşi şi nu faţă de altul;
16 Şi toţi cei ce vor umbla după drep-
5 căci fiecare îşi va purta propria sa po- tarul acesta, pace şi milă asupra lor şi
vară3 . asupra Israelului lui Dumnezeu!
6 Cel ce primeşte cuvântul învăţăturii 4 = Să nu ne pierdem curajul; să nu ne dăm
să-i facă învăţătorului său parte din delăsării.
toate bunurile. 5 = Dacă în noi nu se va istovi râvna (de a face

1 Sensulcomplet: greutăţile slăbiciunilor, du-
rerilor, neputinţelor.
2 = Legea iubirii.
3 Literal: propria sa încărcătură (balot, raniţă
binele).
6 Pavel obişnuia să-şi încheie scrisorile cu
mâna proprie. Literele mari, apăsate, aveau me-
nirea de a sublinia pasajele mai importante
7 = Să se remarce pe ei înşişi după criterii ex-

dusă’n spate); responsabilitatea proprie. terioare (nu după cele duhovniceşti).

GALATENI 6 1986

17De acum înainte nimeni să nu-mi

mai facă supărare; căci eu în trupul
meu port semnele Domnului Iisus8 .
18 Harul Domnului nostru Iisus Hris-
tos să fie cu duhul vostru, fraţilor!
Amin.

8 = Urmele rănilor primite de dragul lui Iisus,

suprema pecete a identităţii lui Pavel

EFESENI
Epistola către Efeseni
1 6spre lauda slavei harului Său cu care
Salutare. Binecuvântări duhovni-
ceşti întru Hristos. Rugăciunea
lui Pavel.
1 Pavel, apostol al lui Iisus Hristos,
prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii
şi credincioşii întru Hristos Iisus care
sunt în Efes,
2 har vouă şi pace de la Dumnezeu, Ta-
tăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hris-
tos!
3 Binecuvântat fie Dumnezeu şi Ta-
tăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel
ce întru Hristos ne-a binecuvântat în-
tru cele cereşti cu toată binecuvânta-
rea duhovnicească1 .
4 Într’acest chip ne-a şi ales întru El
mai’nainte de întemeierea lumii, pen-
tru ca’ntru iubire să fim în faţa Lui
sfinţi şi fără prihană2 ,
5 mai dinainte rânduindu-ne ca, după
buna socotinţă a voii Sale, întru El prin
Iisus Hristos să ne înfieze
1 În textul original, versetele 3-14 alcătuiesc o
singură frază lungă, o perioadă cu multe compli-
caţii sintactice, inaccesibilă cititorului modern.
Urmând exemplul unor traducători străini şi ro-
mâni (printre care şi Galaction-Radu), textul de
faţă segmentează perioada în câteva fraze, asi-
gurând totodată unitatea şi succesiunea ideilor
(vezi notele imediat următoare).
2 Raţiunea şi finalitatea creaţiei: ne-am năs-
cut din iubirea lui Dumnezeu spre a ne desăvârşi
în aceeaşi iubire.
1987
ne-a dăruit întru Cel-Iubit3 .
7 Întru Acesta, prin sângele Său, avem
noi răscumpărarea şi iertarea păcate-
lor, după bogăţia harului Său
8 pe care pentru noi l-a făcut să priso-
sească întru toată înţelepciunea şi pri-
ceperea4 .
9 El ne-a făcut cunoscută taina voii
Sale pe care, potrivit bunăvoinţei Lui,
mai dinainte întru Sine o plănuise5
10spre buna rânduială a plinirii vre-
milor: toate, cele din ceruri şi cele de
pe pământ, să fie iarăşi adunate întru
Hristos6 ; în El,
11 întru Care şi nouă mai dinainte ni
s’a rânduit o moştenire, potrivit cu pla-
nul Celui ce pe toate le lucrează după
sfatul voii Sale,
12pentru ca noi, cei ce mai dinainte am
nădăjduit întru Hristos, să fim spre la-
3 Calea spre desăvârşire: prin unitatea noas-
tră cu – şi întru – Hristos, noi devenim fii ai lui
Dumnezeu prin har, ca fraţi mai mici ai unicului
Său Fiu (vezi Rm 8, 29).
4 = Mijlocul desăvârşirii şi mântuirii noastre:
pogorât în istorie, Fiul lui Dumnezeu ne răscum-
pără prin jertfa Sa pe cruce.
5 = Planul iniţial şi intim al lui Dumnezeu ne-
a fost descoperit prin Revelaţie (vezi şi Rm 16,
25).
6 Plinirea vremilor: vezi Ga 4, 4. Purceasă din
Hristos („prin Carele toate s’au făcut”), întreaga
creaţie se va regăsi întru El.
EFESENI 2 1988

uda slavei Sale7 . cereşti,

13 Întru El de asemenea şi voi, după 21 mai presus decât toată Începătoria
ce aţi auzit cuvântul adevărului, Evan- şi Stăpânia şi Puterea şi Domnia12 şi
ghelia mântuirii voastre, şi după ce aţi decât tot numele ce se numeşte, nu nu-
crezut în El, aţi fost pecetluiţi cu Duhul mai în veacul acesta, ci şi în cel viitor,
cel Sfânt al făgăduinţei8 22 şi pe toate I le-a supus sub picioare,
14 – arvuna moştenirii noastre –, în ve- şi pe El L-a dat peste toate Cap Biseri-
derea răscumpărării celor dobândiţi9 , cii
spre lauda slavei Sale10 . 23 care este trupul Său, plinătatea Ce-
15Iată de ce şi eu, auzind de credinţa lui ce pe toate întru toţi le plineşte.
voastră în Domnul Iisus şi de iubirea
voastră cea către toţi sfinţii,
16nu încetez să mulţumesc pentru voi, 2
pomenindu-vă în rugăciunile mele,
17 pentru ca Dumnezeul Domnului nos- De la moarte la viaţă. Una întru
tru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă Hristos.
dea vouă duh de înţelepciune şi de des- 1 Iar pe voi, care eraţi morţi prin gre-
coperire spre cunoaşterea Lui; şalele şi prin păcatele voastre
18 şi să vă lumineze ochii inimii, pentru
2 în care aţi umblat cândva după dum-
ca voi să pricepeţi care este nădejdea nezeul acestei lumi1 , după stăpânito-
la care El v’a chemat, care este bogăţia rul puterilor văzduhului2 , adică duhul
slavei moştenirii Lui întru cei sfinţi11 care lucrează acum în fiii neascultă-
19 şi cât de covârşitoare este mărimea rii3 . . .
puterii Sale întru noi, cei ce credem, 3 Între ei am petrecut şi noi toţi4 odini-
potrivit cu puterea lucrătoare a tăriei oară după poftele trupului nostru, fă-
Lui când voile trupului şi pe ale simţurilor,
20 pe care El a făcut-o să lucreze şi astfel din fire eram fiii mâniei5 ca şi
în Hristos, sculându-L din morţi şi ceilalţi.
aşezându-L de-a dreapta Sa întru cele
12 Accentul textului cade nu pe enumerarea pu-
7 Poporullui Israel, căruia îi aparţine şi Pavel terilor cereşti, indiferent care le-ar fi numele şi
(pluralul „noi”) este primul şi cel mai important rangul, ci pe faptul că toate Îi sunt subordonate
moştenitor al făgăduinţei lui Dumnezeu, întru lui Iisus Hristos.
pregătirea celorlalte neamuri. 1 Aioon (eon) în accepţia antică: entitate di-
8 Întru Acelaşi Hristos sunt chemaţi şi păgânii vină, zeitate. Pentru „dumnezeul acestei lumi”
la mântuirea pe care Duhul Sfânt o certifică şi o vezi 2 Co 4, 4 şi nota.
garantează. 2 = Satana. În vechea mentalitate iudaică,
9 = Celor câştigaţi de Dumnezeu cu preţul sân- spaţiul dintre pământ şi cer era imperiul diavo-
gelui Fiului Său; celor intraţi în posesia lui Dum- lului.
nezeu. 3 = Urmaşii nemântuiţi ai protopărinţilor
10 Gândirea trinitară a lui Pavel foloseşte în Adam şi Eva, care se menţin în stare de răzvă-
acest pasaj de trei ori sintagma „spre lauda sla- tire împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Frază
vei Sale”: în v. 6, la adresa Tatălui; în v. 12, la rămasă în suspensie.
adresa Fiului; în v. 14, la aceea a Sfântului Duh. 4 = Noi, Iudeii.
11 Despre „sfinţi” vezi nota de la Rm 1, 7. 5 = Fiii mâniei lui Dumnezeu; vezi şi Rm 1, 18.
EFESENI 3
4 Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă,
pentru multa Sa iubire cu care ne-a iu-
bit
5 pe noi, cei ce eram morţi prin greşa-
lele noastre, ne-a făcut vii împreună cu
Hristos – prin har sunteţi mântuiţi! –
6 şi împreună cu El ne-a sculat şi ne-a
făcut să şedem întru cele cereşti întru
Hristos Iisus,
7 pentru ca’n veacurile viitoare să arate
covârşitoarea bogăţie a harului Său,
prin bunătatea Sa faţă de noi întru
Hristos Iisus.
8 Căci în har sunteţi mântuiţi prin cre-
dinţă; iar aceasta nu-i de la voi: e darul
lui Dumnezeu;
9 nu din fapte, pentru ca nimeni să nu
se laude.
10 Fiindcă a Lui făptură suntem, zidiţi
în Hristos Iisus spre fapte bune pe care
Dumnezeu mai dinainte le-a gătit pen-
tru ca noi să umblăm întru ele6 .
11 De aceea, aduceţi-vă aminte că odi-
nioară voi, păgânii cu trupul, numiţi
„Netăiere’mprejur” de către cei numiţi
„Tăiere’mprejur” – făcută de mână în
trup –
12 în vremea aceea eraţi fără Hris-
tos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel
şi străini de aşezămintele făgăduinţei,
lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu
în lume.
13 Dar acum, întru Hristos Iisus, voi
care altădată eraţi departe, aţi devenit
aproape prin sângele lui Hristos.
14 Căci El este pacea noastră, El,
Care’n trupul Său a făcut din cele două
6 Credinţa (v. 8) e o virtute teologică (vezi 1 Co
13, 13 şi nota), dăruită de Dumnezeu, dar ea nu
lucrează singură, ci însoţită de fapta bună (vezi
Iac 2, 26), toate făcând parte din planul iniţial al
lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.
1989
„lumi”7 una, adică a surpat peretele cel
din mijloc al despărţirii – ura –,
15 desfiinţând legea poruncilor în opre-
liştile8 ei, pentru ca să-i clădească’ntru
Sine pe cei doi într’un singur om nou,
făcând pace,
16 şi prin cruce, omorând în ea ura,
să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi,
uniţi într’un singur trup.
17Şi, venind, a binevestit pace vouă ce-
lor de departe şi pace celor de aproape;
18că prin El şi unii şi alţii într’un sin-
gur Duh avem calea deschisă spre Ta-
tăl9 .
19 Prin urmare, voi nu mai sunteţi stră-
ini, şi nici venetici, ci sunteţi concetă-
ţeni ai sfinţilor şi casnici ai lui Dumne-
zeu,
20 zidiţi pe temelia apostolilor şi a pro-
feţilor, piatra cea din capul unghiului
fiind Însuşi Iisus Hristos,
21 întru Care toată zidirea,
bine’ncheiată laolaltă, creşte spre
a fi locaş sfânt întru Domnul;
22 întru El sunteţi şi voi zidiţi împre-
ună, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în-
tru Duhul.
3
Apostolatul lui Pavel printre nea-
muri. A cunoaşte iubirea lui Hris-
tos.
7 = Lumea iudaică şi cea păgână, a căror prin-
cipală relaţie reciprocă o constituia ura.
8 Literal: dispoziţiile (restrictive); prescripţi-
ile formale şi riguroase care-i făceau imposibilă
respectarea integrală.
9 Verset care exprimă, o dată mai mult, gândi-
rea trinitară a lui Pavel.
EFESENI 3 1990

1 Pentru aceasta eu, Pavel, întemniţa- lui Dumnezeu cea de multe feluri4 ,
tul lui Iisus Hristos pentru voi, păgâ- 11 potrivit cu planul cel din veci pe care
nii1 . . . El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul
2 Dacă într’adevăr aţi auzit de icono- nostru,
mia2 harului lui Dumnezeu care mi-a 12 Cel întru Care, prin credinţa în El,
fost dat mie pentru voi, cu încredere avem îndrăznire şi cale
3 anume că prin descoperire mi s’a fă- deschisă „spre Dumnezeu”.
cut cunoscută taina, aşa cum pe scurt 13 De aceea vă rog să nu vă pierdeţi cu-
v’am scris mai sus3 , rajul din pricina necazurilor mele pen-
4 citind acolo, puteţi cunoaşte pricepe- tru voi; ele sunt slava voastră!
rea mea în taina lui Hristos, 14 Pentru aceasta îmi plec genunchii
5 care’n alte generaţii nu s’a făcut cu- înaintea Tatălui Domnului nostru Ii-
noscută fiilor oamenilor aşa cum întru sus Hristos,
Duhul li s’a descoperit acum sfinţilor 15 din Care orice neam5 în cer şi pe
Săi apostoli şi profeţilor, pământ îşi trage numele,
6 cum că păgânii sunt împreună- 16 pentru ca El, după bogăţia slavei
moştenitori şi mădulare ale aceluiaşi Sale, să vă dea ca prin Duhul Său să
trup şi împreună-părtaşi ai făgăduin- fiţi puternic întăriţi în omul cel lăun-
ţei întru Hristos Iisus, prin Evanghe- tric;
lie,
17 ca Hristos să Se sălăşluiască prin
7 căreia eu slujitor m’am făcut, potrivit credinţă în inimile voastre; înrădăci-
cu darul harului lui Dumnezeu ce mi-a naţi şi întemeiaţi în iubire
fost dat prin lucrarea puterii Sale.
18 să puteţi înţelege, împreună cu toţi
8 Mie, celui mai mic dintre toţi sfinţii, sfinţii, ce este lăţimea şi lungimea şi
mi-a fost dat harul acesta de a le bine- adâncimea şi înălţimea6 ,
vesti neamurilor bogăţia cea de nepă- 19 şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos
truns a lui Hristos cea mai presus de cunoaştere, pentru
9 şi tuturor luminat să le arăt care este ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui
iconomia tainei celei din veci ascunse Dumnezeu.
în Dumnezeu, Cel ce pe toate le-a zidit 20 Iar Celui ce, potrivit puterii care lu-
prin Iisus Hristos: crează în noi, poate face cu mult mai
10 anume, ca Începătoriilor şi Stăpâni-
4 Chiar puterile cereşti, pe care unii contem-
ilor celor din ceruri să li se facă acum
porani ai lui Pavel le credeau mai presus de
cunoscută prin Biserică înţelepciunea orice, nu aveau cunoştinţă de planul ascuns al
lui Dumnezeu; nici ele nu-l puteau cunoaşte de-
1A se înţelege: creştinii proveniţi dintre pă- cât prin Biserică.
gâni. Fraza e lăsată aici în suspensie, pentru 5 Înţelesul complet al cuvântului original: des-
intercalarea unui fragment explicativ, şi reluată cendenţă; comunitate – familie, trib, castă, na-
în versetul 14. ţiune, rasă – care se trage dintr’un strămoş co-
2 = Modalitatea (în care Dumnezeu Şi-a pus în mun.
aplicare planul asupra lui Pavel). 6 = Dimensiunea infinită a planului divin (vezi
3 Vezi 1, 9-10. şi Rm 8,39).
EFESENI 4 1991

mult decât tot ceea ce noi cerem sau 9 Iar aceea că S’a suit – ce înseamnă de-
gândim, cât că El mai întâi S’a pogorît în părţile
21 Lui fie-I slava în Biserică şi întru
cele mai de jos ale pământului?
Hristos Iisus, în toate neamurile din 10 Cel ce S’a pogorît, El este şi Cel ce
veacul vecilor! Amin. S’a suit mai presus de toate cerurile,
pentru ca să umple totul5 . –
11 Şi El i-a dat pe unii să fie apostoli,
pe alţii profeţi, pe alţii binevestitori, pe
4 alţii păstori şi învăţători,
12 ca să-i pregătească pe sfinţi pentru
Unitatea trupului Bisericii. Viaţa lucrarea slujirii, spre zidirea trupului
cea veche şi cea nouă. Dreptar lui Hristos,
pentru viaţa cea nouă.
13 până ce toţi vom ajunge la unita-
1 De aceea eu, cel întemniţat întru tea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui
Domnul1 , din suflet vă rog să umblaţi Dumnezeu, la starea de bărbat desă-
cu vrednicie2 , potrivit chemării cu care vârşit, la măsura vârstei plinătăţii lui
aţi fost chemaţi, Hristos;
2 cu toată smerenia şi blândeţea, 14 ca să nu mai fim copii, clătinaţi
cu îndelungă-răbdare, întru iubire de valuri şi purtaţi de orice vânt
îngăduindu-vă unii pe alţii, de’nvăţătură încoace şi’ncolo prin vi-
3 străduindu-vă să păstraţi unitatea clenia oamenilor, prin meşteşugul lor
duhului întru legătura păcii. de a atrage’n rătăcire;
4 Un singur Trup şi un singur Duh, 15 ci’n iubire trăind după adevăr, în
3

aşa cum aţi şi fost chemaţi la o singură toate să creştem întru El Care este Ca-
Nădejde a chemării voastre; pul, Hristos,
5un singur Domn, o singură Credinţă, dintru Care întregul trup, bine alcă-
16

un singur Botez, tuit şi bine încheiat prin toate legătu-

rile care-l hrănesc după lucrarea fiecă-
6 un singur Dumnezeu şi Tată al tu- rei părţi la măsura ei, îşi face creşterea
turor4 , Care este peste toţi şi prin toţi spre a se zidi el însuşi întru iubire6 .
şi’ntru toţi.
17 Aşadar, aceasta spun şi mărturisesc
7 Dar fiecăruia dintre noi i s’a dat harul întru Domnul: de acum să nu mai um-
după măsura darului lui Hristos. blaţi aşa cum umblă păgânii în deşer-
8 Pentru aceea zice: Suindu-Se la înăl- tăciunea minţii lor,
ţime, robit-a robia şi daruri datu-le-a 18 întunecaţi fiind la minte, înstrăinaţi
oamenilor. de viaţa lui Dumnezeu, din pricina ne-
cunoştinţei care este în ei, din pricina
1 Dublă semnificaţie: de dragul Domnului; ro-

bit de Domnul (în dulcea robie a Domnului). 5 Literal:

2 = Să duceţi o viaţă vrednică.
3 = Trupul Bisericii.
4 Versetele 4-6: şapte elemente ale unităţii
creştine.
toate (lucrurile); întreaga existenţă.
6 Versetele
15-16: Fiind Biserica trupul lui
Hristos, Capul este acela care coordonează func-
ţionarea specifică şi totuşi unitară a tuturor com-
ponentelor vitale.
EFESENI 5 1992

împietririi inimii lor; 30 Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al

19 fiind ei în nesimţire, s’au dat pe ei lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pe-
înşişi neruşinării, spre nesăţioasa să- cetluiţi pentru ziua răscumpărării.
vârşire a tot felul de necurăţii. 31 Să piară de la voi toată amărăciunea

20 Voi însă nu aşa L-aţi primit în învă- şi întărâtarea şi mânia şi strigarea şi

ţătură pe Hristos7 , blasfemia împreună cu toată răutatea.
21 dacă într’adevăr L-aţi ascultat şi 32 Ci fiţi buni între voi, milostivi,
dacă aţi fost învăţaţi întru El aşa cum iertându-vă unul altuia, aşa cum şi
este adevărul întru Iisus: Dumnezeu v’a iertat vouă întru Hris-
tos.
22 Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi
al fostului vostru fel de viaţă, care se
strică prin poftele înşelăciunii,
5
23 să vă înnoiţi în duhul minţii voastre
24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, Dreptar pentru viaţa cea nouă
cel zidit după Dumnezeu în dreptatea (continuare). Umblaţi ca fii ai lu-
şi sfinţenia adevărului. minii! Datoriile soţilor şi soţiilor.
25 Pentru aceea, lepădând minciuna, 1 Fiţi dar următori1 lui Dumnezeu, ca
grăiţi adevărul fiecare cu aproapele nişte copii iubiţi,
său, căci unul altuia ne suntem mădu-
2 şi umblaţi întru iubire aşa cum şi
lare.
Hristos ne-a iubit pe noi, şi pentru noi I
8
26 Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi ; peste S’a dat pe Sine lui Dumnezeu prinos şi
mânia voastră să nu apună soarele, jertfă întru miros cu bună mireasmă.
27 nici să-i daţi diavolului prilej. 3 Iar de desfrâu şi de orice necurăţie şi
28 Cine-a furat să nu mai fure, ci mai de lăcomie nici să se pomenească între
degrabă să se ostenească lucrând cin- voi, aşa cum se cuvine sfinţilor;
stit cu mâinile sale, ca să aibă să dea 4 nici de vorbe neruşinate, nebuneşti
celui ce are nevoie. sau glumeţe, care nu se cuvin; ci mai
29 Nici un cuvânt rău să nu iasă din degrabă, de mulţumire.
gura voastră, ci numai cel care este bun 5 Căci pe aceasta s’o ştiţi voi bine, că
spre zidirea cea de trebuinţă, pentru ca nici desfrânat sau necurat sau lacom –
el să dea har celor ce-l aud. care este un închinător la idoli – nu are
7 Literal: Nu aşa L-aţi învăţat pe Hristos. Sin- moştenire în împărăţia lui Hristos şi a
tagmă neobişnuită chiar în greaca veche, ea e cu lui Dumnezeu.
atât mai derutantă în limba română, în care ace-
laşi verb are două direcţii: a învăţa (pe altul), a 6Nimeni să nu vă amăgească cu vorbe
învăţa (ceva, de la altul). Textul de faţă merge deşarte, că din pricina acestora vine
pe această a doua direcţie, ca şi cum ai spune: mânia lui Dumnezeu peste fiii neascul-
Pe Platon l-am învăţat din scoarţă’n scoarţă.
8 Textual: Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Citat tării.
ad literam din Ps 4, 5, în versiunea Septuagintei. 7 Aşadar, nu vă faceţi părtaşi cu ei.
Prin concesie, mânia e firească; păcatul constă în
prelungirea şi amplificarea ei (vezi continuarea 1 Imitatori (ai lui Hristos-Dumnezeu); vezi

şi versetul următor). versetul următor.

EFESENI 5 1993

8 Altădată eraţi întuneric, dar acum lu- 19 vorbind între voi în psalmi şi’n la-
mină sunteţi întru Domnul; ca fii ai lu- ude şi’n cântări duhovniceşti, lăudând
minii să umblaţi şi cântând în inimile voastre Domnu-
9 – pentru că roada luminii este în orice lui,
bunătate, dreptate şi adevăr –, 20întotdeauna pentru toate mulţu-
10osebind2 ce este bine plăcut Domnu- mind lui Dumnezeu şi Tatăl în numele
lui. Domnului nostru Iisus Hristos,
11 Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele ne- 21 supunându-vă unul altuia întru frica
roditoare ale întunericului, ci mai de- lui Hristos.
grabă osândiţi-le făţiş3 ; 22 Femeile să li se supună bărbaţilor lor
12 căci pe cele ce le fac ei întru ascuns, precum Domnului;
ruşine este chiar a le spune. 23 pentru că bărbatul îi este cap femeii,
13Dar toate cele osândite făţiş sunt vă- aşa cum şi Hristos îi este cap Bisericii,
dite de lumină, El, Mântuitorul trupului.
14 căci tot ceea ce-i vădit e lumină4 . 24 Dar aşa cum Biserica I se supune
De aceea zice: Deşteaptă-te tu, cel ce lui Hristos, tot astfel şi femeile să le
dormi, scoală-te din morţi şi-asupra ta fie’ntru toate bărbaţilor lor.
va lumina Hristos.
25 Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre
15 Prin urmare, luaţi bine seama cum
aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi pe
umblaţi: nu ca nişte neînţelepţi, ci pre- Sine S’a dat pentru ea
cum cei înţelepţi,
26 ca s’o sfinţească, curăţind-o prin baie
5
16 răscumpărând vremea , căci zilele
de apă întru cuvânt6 ,
rele sunt.
27 ca s’o înfăţişeze Sieşi Biserică slă-
17 De aceea nu fiţi fără minte, ci înţele-
vită, fără să aibă pată sau creţuri sau
geţi care este voia Domnului.
altceva de acest fel, ci să fie sfântă şi
18 Să nu vă îmbătaţi de vin, în care este fără prihană.
pierzanie, ci vă umpleţi de Duh,
28 Aşa sunt datori bărbaţii să-şi iu-
2 = Punând la încercare prin spirit de discer- bească femeile, ca pe propriile lor tru-
nământ (vezi Rm 2, 18 şi nota); aplicând criteri- puri. Cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine
ile evanghelice la imensa varietate a gândurilor
şi faptelor omeneşti.
se iubeşte.
3 = Denunţaţi-le; demascaţi-le. O traducere
29Că nimeni vreodată nu şi-a urât tru-
mai generoasă a lui elégho (a osândi; a blama; a pul; dimpotrivă, fiecare îl hrăneşte şi-l
reproşa; a reproba), spre a pune verbul în acord
cu contextul. încălzeşte, precum şi Hristos Biserica;
4 A închide ochii asupra faptelor reprobabile
30 pentru că noi suntem mădulare ale
săvârşite într’ascuns, făcându-te că nu le vezi,
e un lucru rău, ca şi cum te-ai solidariza cu
trupului Său, din carnea Lui şi din oa-
ele. Osândirea lor publică aduce un dublu câştig: sele Lui.
făptaşul se ruşinează, ceilalţi iau exemplu şi to-
tul devine lumină. 6 Taina
Botezului, a cărei materie este apa, se
5 = Recuperând timpul pierdut (în păcate) prin consumă în interiorul cuvântului lui Dumnezeu,
maxima folosire a celui prezent (care poate fi exprimat prin mărturisirea de credinţă şi prin
scurt). formula sacramentală (vezi 1 Ptr 1, 23).
EFESENI 6 1994

31 Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl 1 Copii, ascultaţi întru Domnul de pă-
său şi pe mama sa şi se va lipi de fe- rinţii voştri, căci aşa este drept.
meia sa şi cei doi vor fi un trup. 2 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama
32 Taina aceasta mare este; iar eu zic, ta; aceasta este cea dintâi poruncă ur-
în Hristos şi în Biserică7 . mată de făgăduinţă:
33 Dar şi’n ceea ce vă priveşte, fie- 3 ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani
care din voi să-şi iubească femeia ca pe mulţi pe pământ.
sine însuşi, iar femeia spre bărbat să 4 Şi voi, părinţilor, nu-i întărâtaţi pe
se’nfioare8 . copiii voştri spre mânie; dimpotrivă,
creşteţi-i întru învăţătura şi certarea
Domnului.
6 5 Robilor, pe stăpânii voştri cei după
trup1 ascultaţi-i cu frică şi cu cutre-
Copii şi părinţi. Robi şi stăpâni. mur2 întru curăţia inimii voastre, ca şi
Lupta împotriva răului. Salutări pe Hristos,
de încheiere.
6 nu cu slujire doar de ochii lumii, cu
7 Pavel descoperă că în textul din Fc 2, 24 se
gândul de a plăcea oamenilor, ci ca
ascunde taina legăturii organice dintre Hristos
şi Biserica Sa, termen de analogie pentru Taina nişte robi ai lui Hristos, din suflet fă-
Nunţii. când voia lui Dumnezeu,
8 În versiunile curente româneşti: „iar femeia
7 cu bunăvoinţă slujind ca şi Domnului,
să se teamă de bărbat”. Verbul „a se teme” îl tra-
duce exact pe grecescul fovéo, dar textul în sine, şi nu ca oamenilor,
folosit şi în cult (Apostolul de la Cununie), pro- 8 ştiind că de va face cineva ceva bun,
voacă reacţii inconfortabile în mentalitatea so- bunul acela îl va primi de la Domnul
cială modernă, iar aceasta din pricină că nu e
înţeles şi aplicat în interiorul analogiei Hristos- fiecare, ori că e rob, ori că e liber.
Biserică, adică iubire-supunere. Ceva mai sus 9 Şi voi, stăpânilor, faceţi tot aşa faţă de
(v. 21) se vorbeşte de „frica lui (faţă de) Hris-
tos”; Celui ce iubeşte îi răspundem nu numai cu
ei; lăsaţi deoparte ameninţarea, ştiind
iubire, dar şi cu teamă respectuoasă, ca Unuia că Domnul lor şi al vostru este în ceruri
care o inspiră şi o merită. Unii traducători pro- şi că la El nu există părtinire.
testanţi (KJV, RSV, TOB) propun sintagma con-
10 În sfârşit, fraţii mei, întăriţi-vă întru
cesivă: „să respecte pe bărbat”, ceea ce însă e
departe de sensul real, întrucât respectul faţă Domnul şi’ntru tăria puterii Lui.
de cineva e un sentiment rece, distant, neanga- 11 Îmbrăcaţi armura3 lui Dumnezeu,
jant, lipsit de afectivitatea necesară într’o căsni-
cie. Mai nou, o seamă de filologi biblici (Morrish) ca să puteţi sta împotriva uneltirilor
au constatat că verbul fovéo este folosit uneori în diavolului.
Sfânta Scriptură în locul lui frontízo = „a se îngri-
12 Căci lupta noastră nu este’mpotriva
jora”, „a se îngriji” de cineva, „a fi preocupat” de o 4
anume persoană, dar şi în locul lui sévomai = „a cărnii şi a sângelui , ci’mpotriva În-
onora”, „a venera”, cu nuanţa că relaţia cu per- cepătoriilor, împotriva Stăpâniilor, îm-
soana venerată are un pronunţat caracter afec-
1= Stăpânii pământeşti.
tiv, atrăgător şi comuniant, într’un fel de uimire
2 Expresie preluată din Vechiul Testament,
care înfioară, asemenea relaţiei dintre om şi di-
vinitate. Formularea de faţă aşază textul şi în referitoare la respectul datorat lui Dumnezeu şi
concordanţă cu cel din Fc 3, 16: ceea ce în Legea celor sfinte (vezi 1 Co 2, 3 şi nota).
3 = Totalitatea armelor ofensive şi defensive.
Veche părea blestem, în cea Nouă devine binecu-
vântare. 4 Adevărata luptă – dintre bine şi rău – nu se
EFESENI 6 1995

potriva Stăpânitorilor acestei lumi pentru ca despre ea să vorbesc deschis,

de’ntuneric, împotriva duhurilor rău- aşa cum trebuie să vorbesc.
tăţii5 care sunt în stihiile cereşti6 . 21 Iar ca să ştiţi şi voi cum mă aflu şi ce
13 Pentru aceea luaţi armura lui Dum- fac, pe toate vi le va aduce la cunoştinţă
nezeu: pentru ca’n ziua cea rea să fiţi Tihic, fratele iubit şi slujitor credincios
în stare să ţineţi piept; şi după ce veţi întru Domnul.
isprăvi totul, să rămâneţi în picioare. 22 Pentru aceasta l-am trimis la voi, ca
14 Aşadar, staţi în picioare, avându-vă să aflaţi cum suntem şi să vă mângâie
mijlocul încins cu adevărul şi îmbră- inimile.
caţi fiind în platoşa dreptăţii 23 Pace fie-le fraţilor, şi iubire cu cre-
15 şi cu picioarele încălţate’n starea de dinţă, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la
a fi gata pregătiţi pentru Evanghelia Domnul Iisus Hristos.
păcii7 ; 24 Harul fie cu toţi cei ce’n curăţie Îl iu-
16 mai presus de toate luând pavăza besc pe Domnul nostru Iisus Hristos!
credinţei, cu care veţi putea stinge
toate săgeţile înflăcărate8 ale Celui-
Rău.
17Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Du-
hului, care este cuvântul lui Dumne-
zeu,
18 în toată vremea rugându-vă întru
Duhul prin orice rugăciune şi cerere;
şi’ntru aceasta privegheaţi cu toată
stăruinţa, rugându-vă pentru toţi sfin-
ţii
19 şi pentru mine, ca oridecâteori voi
deschide gura, să mi se dea cuvânt spre
a face cu’ndrăznire cunoscută taina
Evangheliei
20 – al cărei sol sunt eu în lanţuri –,
consumă în planul materiei contingente; pasiu-
nile ei sunt determinate de forţe spirituale. În-
tregul verset fundamentează ceea ce literatura
patristică va numi „războiul nevăzut”
5 Pentru forţele care I se împotrivesc lui Dum-

nezeu vezi notele de la Rm 8, 38 şi 1 Co 15, 24.

6 = Spaţiul dintre pământ şi cer ca văzduh al

puterilor diavoleşti (vezi şi nota de la 2, 2).

7 = Promptitudinea cu care să porniţi la pro-

povăduirea Evangheliei păcii.

8 Aluzie la săgeţile sau lăncile incendiare, cu

smocuri de smoală sau răşină aprinsă, pe care

luptătorii romani le anihilau cu scuturile lor
foarte mari.
FILIPENI 1996

Epistola către Filipeni

1 aşa cum drept este să gândesc eu des-

7
pre voi toţi; pentru că pe voi toţi vă am
Salutare. Rugăciunea lui Pavel la inimă, cei ce sunteţi cu mine părtaşi
pentru Filipeni. „Pentru mine a ai harului, şi în lanţurile mele, şi în
trăi este Hristos.” apărarea şi întărirea Evangheliei.
1 Pavel şi Timotei, slujitori ai lui Hris- 8 Martor îmi este Dumnezeu că pe toţi
tos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hris- vă doresc în dorul lui Hristos Iisus.
tos Iisus care sunt în Filipi împreună 9 Şi aceasta mă rog: ca iubirea voas-
cu episcopii1 şi diaconii [lor]: tră încă mai mult şi mai mult să priso-
2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Ta-
sească întru cunoştinţă3 şi’ntru toată
tăl nostru, şi de la Iisus Hristos! priceperea4 ,

3 Mulţumesc Dumnezeului meu ori de 10 să le osebiţi pe cele ce sunt mai bune,

câte ori îmi amintesc de voi. pentru ca să fiţi voi curaţi şi nepotic-
niţi5 în ziua lui Hristos,
4 Întotdeauna în toate rugăciunile
11 plini de roada dreptăţii care vine
mele mă rog pentru voi toţi cu bucurie
prin Iisus Hristos spre slava şi lauda
5 din pricina părtăşiei voastre la Evan- lui Dumnezeu.
ghelie, din ziua cea dintâi până acum,
12 Dar vreau să ştiţi, fraţilor, că cele
6 încredinţat fiind eu de aceasta: cel petrecute cu mine6 s’au întors mai de-
care a început în voi lucrul cel bun îl grabă spre sporirea Evangheliei,
va duce la capăt până în ziua lui Hris-
13 că lanţurile mele pe care le port întru
tos Iisus2 ,
Hristos au ajuns cunoscute întregului
1 În cazul de faţă, cuvântul episcopi (de la pretoriu7 şi tuturor celorlalţi;
epískopos = supraveghetor, protector) îi desem-
3 Înţelesul exact: facultatea de a recunoaşte
nează pe preoţii de vază (presbiterii hirotoniţi în
treapta preoţiei) care aveau menirea de a con- ceva în ceva.
4 = Capacitatea de a vedea dincolo de apa-
duce comunitatea (vezi şi 1 Tim 3, 1); din rândul
lor vor fi recrutaţi episcopii propriu-zişi, pe mă- renţe; clarviziune.
5 = Nepoticnit (în sensul exact): cel ce la ca-
sură ce apostolii vor simţi nevoia unor succesori
direcţi. Acesta este primul text care atestă lim- pătul drumului nu prezintă răni sau semne ale
pede existenţa celor două trepte harice în Bise- unor căderi.
rica primară: preoţi şi diaconi. 6 = Arestarea şi detenţia lui Pavel, ca şi proce-
2 = Ziua celei de A Doua Veniri, întru slavă, a sul care-l aşteaptă.
Domnului (perspectivă constantă în scrierile lui 7 = Garda pretoriană; garnizoana care asigura

Pavel). paza palatului imperial din Roma. Într’o capi-

FILIPENI 2 1997

14 şi cei mai mulţi dintre fraţi, încredin- 22 Dar dacă a trăi în trup înseamnă a-i
ţare având în Domnul prin lanţurile da lucrării mele roadă, atunci nu ştiu
mele, cu mult mai mult îndrăznesc să ce voi alege.
grăiască fără teamă cuvântul lui Dum- 23 Sunt strâns din două părţi: am do-
nezeu. rinţa să mă despart de trup9 şi să fiu
15 Unii, e drept, Îl propovăduiesc pe împreună cu Hristos, că e cu mult mai
Hristos prin invidie şi prin ceartă, dar bine;
alţii prin bunăvoinţă; 24 dar să rămân în trup e mai de trebu-

16 unii o fac din iubire, ştiind că eu stau inţă, de dragul vostru.

aici pentru apărarea Evangheliei; 25 Şi încredinţat fiind eu de aceasta,
8
17 alţii însă din invidie Îl vestesc pe
ştiu că voi rămâne şi că voi petrece cu
Hristos, nu cu gânduri curate, ci soco- voi cu toţi spre propăşirea voastră şi
tind să-mi sporească necazul în lanţu- spre bucuria credinţei,
rile mele. 26 pentru ca lauda voastră’ntru mine să
prisosească’n Hristos Iisus prin reveni-
18 Dar ce-i cu asta? Nimic altceva de-
rea mea la voi.
cât că’n tot chipul, fie din făţărnicie,
fie’ntru adevăr, Hristos Se propovădu- 27 Numa’ să vă purtaţi în chip vrednic
ieşte, şi’ntru aceasta mă bucur. Şi încă de Evanghelia lui Hristos, pentru ca,
mă voi bucura, fie venind eu şi văzându-vă, fie nefiind
de faţă, să aud despre voi că staţi cu
19 fiindcă ştiu că aceasta îmi va fi mie
tărie într’un singur duh, într’un sin-
spre mântuire, prin rugăciunile voas- gur suflet luptându-vă împreună pen-
tre şi cu ajutorul Duhului lui Iisus tru credinţa Evangheliei,
Hristos,
28 fără ca’ntru ceva să vă înfricoşaţi de
20 potrivit cu aşteptarea mea stărui- cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un
toare şi cu nădejdea mea că’ntru nimic semn de pierzare, dar pentru voi, de
nu voi fi ruşinat, ci că’ntru toată în- mântuire; şi aceasta, de la Dumnezeu.
drăznirea, acum ca’ntotdeauna, Hris- 29 Căci de dragul lui Hristos vi s’a dat
tos va fi preamărit în trupul meu, fie vouă nu numai să credeţi în El, dar şi
prin viaţă, fie prin moarte; să pătimiţi pentru El,
21 căci pentru mine a trăi este Hristos, 30 ducând aceeaşi luptă pe care-aţi
şi a muri este câştig. văzut-o la mine şi’n care-acum auziţi
că sunt.
tală de provincie (precum Cezareea sau Efesul),
pretoriul era totalitatea curtenilor şi ofiţerilor
din suita sau palatul guvernatorului. Pavel obiş-
nuia să întreţină conversaţii cu ostaşii care-l pă- 2
zeau; prin aceştia el pătrundea, de fapt, până’n
inima garnizoanei, în cercurile intime ale condu-
cerii de stat. Smerenia creştină şi smerenia lui
8 Mai precis: din spirit de partizanat. Aceşti Hristos. A străluci în lume ca nişte
predicatori nu profesează o învăţătură greşită, lumini. Timotei şi Epafrodit.
dar fac în jurul lui Pavel o agitaţie exagerată,
inutilă şi dăunătoare, uneori chiar cu intenţia de 9 Literal: să mă desfac (întru cele din care am

a-i îngreuia situaţia. fost alcătuit); metaforic: să mor.

FILIPENI 2 1998

1 Aşadar, dacă e vreun îndemn în Hris- rob, devenind asemenea oamenilor şi

tos, dacă e vreo mângâiere a iubirii, la înfăţişare aflându-Se ca un om;
dacă e vreo împărtăşire a Duhului, 8 S’a smerit pe Sine făcându-Se ascul-
dacă e vreun dor şi vreo îndurare, tător până la moarte – şi încă moarte
2 împliniţi-mi bucuria de a gândi la fel, de cruce!
de a avea aceeaşi iubire, un singur su- 9 Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaî-
flet, aceeaşi cugetare. nălţat şi I-a dăruit Lui nume care-i mai
3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă, presus de orice nume,
nici din slavă deşartă, ci’ntru smerenie 10 pentru ca’ntru numele lui Iisus tot
unul să-l socotească pe altul mai de cin- genunchiul să se plece, al celor cereşti,
ste decât pe el însuşi. al celor pământeşti şi al celor dede-
4 Nimeni să nu caute doar spre ale sale, subt,
ci fiecare şi spre ale altora.
11 şi să mărturisească toată limba că
5 Aveţi în voi gândirea aceasta, care era Domn este Iisus Hristos, întru slava lui
şi în Hristos Iisus:1 Dumnezeu-Tatăl.
2 3
6 Cel ce dintru’nceput fiind în chipul 12 Drept aceea, iubiţii mei, aşa cum în-
lui Dumnezeu a socotit că a fi El întoc- totdeauna m’aţi ascultat, nu numai ca
mai cu Dumnezeu nu e o prădare4 , atunci când eram de faţă, ci cu mult
7 dar S’a golit pe Sine luând chip de mai mult acum când sunt departe, cu
5

frică şi cu cutremur lucraţi la mântui-

1 Versetele următoare (6-11) alcătuiesc un
rea voastră;
adevărat imn, de o mare densitate terminologică
şi dogmatică.
2 Verbul ypárho e mult mai mult decât obişnu-
itul auxiliar (a fi); el e construit pe ideea de exis-
tenţă originară, substanţială şi perpetuă, ceea
ce exclude ideea de temporalitate, inconsistenţă
sau alterare.
3 Pavel nu foloseşte cuvântul în sensul tehnic
al filosofiei greceşti (imagine plastică, formă ex-
terioară), ci în sensul de natură, fire, condiţie,
esenţă; mai precis, chip care traduce esenţa.
4 Faptul că Dumnezeu-Fiul este şi Se consi-
deră pe Sine egal şi consubstanţial cu Tatăl nu
înseamnă câtuşi de puţin că Tatăl a fost depose-
dat de propria Sa dumnezeire („Lumină din Lu-
mină”).
5 Verbul kenóo = a goli, a deşerta, a evacua,
a pustii, a aneantiza, a reduce la nimic, im-
plică substantivul kénosis = kenoză, cuvânt fun-
damental în limbajul ortodox al teologiei Întru-
pării. Kenoza nu afectează unirea ipostatică
a Fiului cu Tatăl; ea exprimă doar faptul că,
pe durata Întrupării Sale, Fiul renunţă la pre-
rogativa de a-Şi manifesta în afară dumneze-
iasca Sa slavă (cu excepţia momentului intim
al schimbării la faţă), acceptând o „degradare”
13 căci Dumnezeu este Cel ce’ntru voi le
lucrează şi pe „a vrea” şi pe „a lucra”,
pentru bunăvoirea Sa6 .
14Pe toate să le faceţi fără murmur şi
fără socoteli7 ,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, fii
ai lui Dumnezeu, neîntinaţi în mijlocul
unui neam sucit şi stricat, în care voi
străluciţi ca nişte luminători în lume,
voie supunându-Se Tatălui (în text, „pe Sine” e
mai mult decât un pronume reflexiv; termenul
sugerează voluntariatul). „A se goli pe Sine” (de
slavă) pentru a Se smeri în chipul şi condiţia ro-
bului mai înseamnă că dumnezeiasca strălucire
a Fiului nu este un veşmânt pe dinafară, care
să poată fi îmbrăcat sau dezbrăcat la nevoie sau
după voie, ci un dat interior al Fiinţei divine (vezi
2 Co 4, 6 şi nota).
6 = Pentru scopul în care Dumnezeu a binevoit
asupră-ne.
7 Înţelesul exact: fără calcule (asupra foloase-

treptată (Dumnezeu-om-rob-răstignit), de bună- lor pe care le-aţi trage din ceea ce faceţi).
FILIPENI 3 1999

16 cuvântul vieţii cu tărie ţinându-l trimisul vostru şi slujitorul trebuinţe-

spre lauda mea în ziua lui Hristos, că lor mele,
nu în zadar am alergat şi nici în zadar 26 de vreme ce vă dorea pe toţi şi era
m’am ostenit. neliniştit, fiindcă aţi auzit că a fost bol-
17 Şi chiar dac’ar fi ca sângele meu să nav.
curgă8 peste prinosul şi slujba credin- 27 Şi’ntr’adevăr a fost bolnav aproape
ţei voastre, mă bucur, şi’mpreună cu de moarte; dar Dumnezeu a avut milă
voi toţi mă fericesc. de el – şi nu numai de el, ci şi de mine,
18 Şi voi, de asemenea, bucuraţi-vă, ca să nu am întristare peste’ntristare.
şi’mpreună cu mine fericiţi-vă! 28 Aşadar, mă grăbesc să vi-l trimit în-
11
19 Dar nădăjduiesc întru Domnul Iisus dărăt , pentru ca voi, văzându-l, din
că’n curând am să-l trimit la voi pe Ti- nou să vă bucuraţi, iar eu să fiu mai
motei, pentru ca la rându-mi să prind puţin întristat.
şi eu curaj aflând veşti despre voi. 29 Primiţi-l dar întru Domnul cu toată
20 Că’ntru părtăşia simţămintelor bucuria; şi pe cei ca el întru cinstire să-
mele nu am pe nimeni altul care din i aveţi,
inimă9 să se’ngrijească de treburile 30 fiindcă de dragul lucrării lui Hristos
voastre, a fost el până aproape de moarte,
21 fiindcă toţi caută spre ale lor, nu spre punându-şi viaţa în primejdie ca
ale lui Iisus Hristos. să’mplinească lipsa voastră în a mă
22 Dar voi ştiţi cât e el de’ncercat,
sluji pe mine.
că’ntocmai ca un copil cu tatăl său i-a
slujit Evangheliei împreună cu mine.
23 Pe el deci nădăjduiesc să-l trimit
3
de’ndată ce voi vedea ce va fi cu mine.
Adevărata dreptate. A-L urma pe
24Sunt însă încredinţat în Domnul că Hristos.
eu însumi voi veni în curând.
1 Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă’ntru
25 Am socotit că-i de trebuinţă să Domnul! Ca să vă scriu aceleaşi lu-
vi-l trimit pe Epafrodit, fratele meu cruri1 , mie nu-mi este greu, iar vouă
şi împreună-cu-mine-lucrător şi vă este întărire.
împreună-cu-mine-luptător10 , dar şi
2 Păziţi-vă de câini! Păziţi-vă de lucră-
8 Literal: chiar dac’ar fi să mă ofer pe mine torii cei răi! Păziţi-vă de’mprejurul tă-
însumi ca pe o libaţie sacrificială (libaţie = văr- ierii2 !,
sarea unui lichid – apă, vin, lacrimi, sânge – dea-
supra unei ofrande rituale; la noi, obiceiul de a 11 Textual: l-am trimis mai degrabă. Trecutul

vărsa puţin vin pe colivă – sau pe pământ – în verbului devansează momentul sosirii în Filipi a
amintirea morţilor). lui Epafrodit, purtătorul epistolei.
9 = În mod firesc; cu sinceritate, fără interese 1 După unii comentatori, posibilă aluzie la o

personale. epistolă care nu s’a păstrat.

10 Literal: comiliton; camarad de arme. Misiu- 2 Între acest termen (katatomé) şi cel din ver-

nea creştină e deseori văzută de Pavel ca o per- setul următor (peritomé) e un sarcastic joc de
manentă campanie militară, din care-şi extrage cuvinte prin care Pavel asociază circumcizia iu-
şi limbajul (vezi în special Ef 6, 13-17). daică (mai precis, pe cea a iudaizanţilor) cu auto-
FILIPENI 3 2000

3 pentru că noi suntem tăie- vreme ce şi eu dobândit am fost de

rea’mprejur, noi, cei ce’n duh Îi Hristos Iisus.
slujim lui Dumnezeu şi ne lăudăm
13 Fraţilor, eu încă nu socotesc s’o fi do-
întru Hristos Iisus şi nu ne bizuim pe
bândit, dar una fac: uitând cele ce sunt
trup3 ,
în urma mea şi tinzând la cele dina-
4 deşi eu aş putea să mă bizui şi pe inte,
trup. Dacă vreun altul socoteşte că
se poate bizui pe trup, eu cu atât mai 14 alerg la ţintă către răsplata chemă-
mult: rii de sus a lui Dumnezeu întru Hristos
Iisus.
5 tăiat împrejur la opt zile; din neamul
lui Israel; din seminţia lui Veniamin; 15 Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi, pe
evreu din Evrei; după lege, fariseu; aceasta s’o gândim; şi dacă gândiţi
6 după râvnă, prigonitor al Bisericii; ceva în alt fel, Dumnezeu v’o va desco-
după dreptatea cea din lege, fără pri- peri şi pe aceasta.
hană. 16 Dar de acolo de unde am ajuns, să
7 Dar cele ce-mi erau mie câştig, pe urmăm acelaşi dreptar, să gândim la
acestea le-am socotit pentru Hristos fel.
pagubă. 4
17 Fiţi laolaltă următorii mei, fraţilor,
8 Mai mult însă, eu pe toate le soco-
şi uitaţi-vă la aceia care se poartă aşa
tesc pagubă faţă de nepreţuitul preţ al cum aveţi voi pildă de la noi.
cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul
meu, de dragul Căruia m’am lăsat pă- 18 Fiindcă mulţi – despre care v’am vor-
gubit de toate şi le socotesc drept gu- bit adeseori, iar acum v’o spun chiar
noaie pentru ca să-L câştig pe Hristos plângând – se poartă ca duşmani ai
crucii lui Hristos.
9 şi să mă aflu întru El, având nu pro-
pria mea îndreptăţire, cea din lege, 19 Sfârşitul lor este pieirea; dumnezeul
ci pe aceea care este prin credinţa în lor este pântecele; iar slava lor, întru
Hristos, îndreptăţirea cea de la Dum- ruşinea lor; ei pe cele pământeşti le cu-
nezeu, întemeiată pe credinţă, getă.
10 ca să-L cunosc pe El şi puterea în-
20 Căci pentru noi, cetatea noastră e
vierii Lui şi părtăşia la patimile Lui; de la’nceput în ceruri, de unde-L şi aş-
asemănându-mă cu moartea Lui, teptăm ca Mântuitor pe Domnul Iisus
11să pot ajunge cumva la învierea cea Hristos,
din morţi.
21 Care va schimba trupul nostru de
12 Nu că am şi dobândit-o sau că de smerenie spre a-l face după chipul tru-
pe-acum am ajuns la desăvârşire; dar pului Său de slavă, potrivit cu lucrarea
o urmăresc, că doar o voi dobândi, de puterii Lui ca pe toate Sieşi să le su-

mutilările corporale din ritualurile orgiastice pă-

pună.
gâne (vezi şi Ga 5, 12 şi nota).
3 = Nu punem preţ pe circumcizie ca semn de

apartenenţă la poporul lui Dumnezeu. 4 Şi aici, a urma = a imita.

FILIPENI 4 2001

4 şeşte toată mintea, să vă păzească ini-

mile şi cugetele întru Hristos Iisus.
Sfaturi şi îndemnuri. Pavel con- 8 Încolo, fraţilor, câte sunt adevărate,
firmă darul Filipenilor. Urări şi câte sunt de cinste, câte sunt drepte,
salutări. câte sunt curate, câte sunt vrednice de
1 Aşadar, fraţii mei iubiţi şi mult do- iubire, câte sunt cu nume bun, dacă-i
riţi, bucuria mea şi cununa mea, aşa virtute şi dacă-i de laudă, pe acestea
să staţi întru Domnul, iubiţilor! să le gândiţi.
2 O rog mult pe Evodia şi mult o rog pe 9 Cele ce-aţi învăţat şi-aţi primit şi-aţi
Sintihia1 să aibă aceleaşi gânduri în- auzit şi-aţi văzut la mine, pe acestea
tru Domnul; să le faceţi, şi Dumnezeul păcii va fi cu
voi.
3 te rog de asemenea şi pe tine, ade-
văratule Sizig2 , ajută-le şi tu, ca unora 10 Mult m’am bucurat în Domnul că din
care laolaltă cu mine s’au luptat întru nou a’nflorit purtarea voastră de grijă
Evanghelie, aşa cum şi Clement şi cei- pentru mine – aşa cum, de altfel, o şi
lalţi împreună-lucrători cu mine, ale aveaţi, numai că v’a lipsit prilejul.
căror nume sunt scrise în Cartea Vie- 11 N’o spun fiindcă aş duce lipsă, căci
ţii. eu m’am deprins să mă îndestulez cu
4 Bucuraţi-vă pururea întru Domnul!;
ceea ce am.
şi iarăşi vă spun: Bucuraţi-vă! Ştiu şi să fiu smerit, ştiu şi să am de
12

5 Tuturor oamenilor să le fie cunos-

prisos, în orice şi’n toate m’am învăţat
cută blândeţea voastră. Domnul este să fiu şi sătul, şi flămând, şi să am de
aproape. prisos, şi să duc lipsă.
6 De nimic nu vă’ngrijoraţi, ci’ntru to- 13 Pe toate le pot întru Hristos, Cel ce
tul faceţi-I cunoscute lui Dumnezeu ce- mă întăreşte.
rerile voastre prin rugăciune şi rugă cu 14 Bine-aţi făcut însă c’aţi luat parte la
mulţumire3 . necazul meu.
7 Şi pacea lui Dumnezeu, care covâr- 15 Dar şi voi înşivă ştiţi, Filipenilor, că
la începutul Evangheliei, când am ple-
1 Două credincioase cu divergenţe de păreri.
cat eu din Macedonia, în afară de voi
2 Syzygos în greceşte înseamnă tovarăş de jug.
singuri nici o Biserică nu s’a făcut păr-
Unii traducători îl redau ca atare (soţ, însoţitor,
tovarăş, asociat, împreună-lucrător), în timp ce taşă cu mine prin dare şi primire de da-
alţii îl tratează ca pe un nume propriu. Tex- ruri pe seama mea.
tul de faţă optează pentru cea de a doua soluţie,
16 Că şi’n Tesalonic, o dată – ba de două
având în vedere şi faptul că Pavel face uneori jo-
curi de cuvinte pe nume proprii, cum este acela ori – mi-aţi trimis ceea ce-mi era de tre-
al lui Onisim (vezi Flm 10-11 şi nota). Adjectivul buinţă.
(adevărat, veritabil) – om careşi merită numele
– vine în sprijinul acestei opţiuni. 17Nu că eu caut darul, dar caut câşti-
3 Pentru ceea ce-I ceri lui Dumnezeu, să-I şi gul care prisoseşte pe seama voastră.
mulţumeşti chiar în clipa când te rogi, ca şi cum
18 Am de toate şi am şi de prisos;
ţi-ar fi dat. Pentru legătura intimă şi simultană
dintre cerere şi mulţumire, prin credinţă, vezi m’am îndestulat primind de la Epafro-
nota de la Mc 11, 24. dit cele ce mi-aţi trimis, miros cu bună
FILIPENI 4 2002

mireasmă, jertfă primită, bine-plăcută

lui Dumnezeu.
19 Iar Dumnezeul meu să’mplinească
toate trebuinţele voastre după bogăţia
Sa, cu slavă, întru Hristos Iisus.
20 Iar lui Dumnezeu şi Tatăl nostru,
slavă în vecii vecilor! Amin.
21 Îmbrăţişaţi-l pe fiecare dintre sfin-
ţii întru Hristos Iisus. Pe voi vă îm-
brăţişează fraţii care sunt împreună cu
mine.
22Vă îmbrăţişează toţi sfinţii, mai ales
cei din casa cezarului4 .
23 Harul Domnului Iisus Hristos să fie
cu duhul vostru! Amin.

4 E vorba, desigur, de funcţionarii, sclavii şi li-

berţii din serviciul curţii imperiale, convertiţi la

creştinism.
COLOSENI 2003

Epistola Sfântului Apostol

Pavel către Coloseni

1 iubitul nostru împreună-slujitor, cel ce

pentru voi este credincios slujitor al lui
Salutare. Pavel Îi mulţumeşte lui Hristos
Dumnezeu pentru Coloseni. Per- 8 şi care ne-a adus la cunoştinţă iubirea
soana şi lucrarea lui Hristos. Slu- voastră întru Duh2 .
jirea lui Pavel în Biserică. 9 Iată de ce şi noi, din ziua în care am
1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, auzit-o, nu încetăm în a ne ruga pen-
prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Ti- tru voi şi în a cere să vă umpleţi de cu-
motei, noaşterea voii Sale întru toată înţelep-
2 sfinţilor şi fraţilor credincioşi întru ciunea şi priceperea duhovnicească,
Hristos, care sunt în Colose: Har vouă 10 umblând cu vrednicie înaintea Dom-
şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, nului, pentru ca’ntru toate să-I fiţi plă-
şi de la Domnul nostru Iisus Hristos! cuţi, aducând roadă în toată lucrarea
3 Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl cea bună şi sporind în cunoaşterea lui
Domnului nostru Iisus Hristos, întot- Dumnezeu,
deauna rugându-ne pentru voi; 11 şi după puterea slavei Sale
4 căci am auzit de credinţa voastră în întărindu-vă cu toată puterea spre
Hristos Iisus şi de iubirea pe care o toată stăruinţa şi îndelunga-răbdare,
aveţi către toţi sfinţii 12 cu bucurie mulţumind Tatălui, Ce-
5 în virtutea nădejdii care vă este pre- lui ce v’a învrednicit să luaţi parte la
gătită vouă în ceruri; pe ea mai dina- moştenirea sfinţilor întru lumină,
inte aţi auzit-o în cuvântul adevărului 13 Cel ce ne-a scos de sub stăpânirea
Evangheliei întunericului şi ne-a strămutat în îm-
6 care a ajuns la voi; aşa cum în toată părăţia Fiului iubirii Sale,
lumea ea aduce roadă şi creşte, tot ast- 14 întru Care prin sângele Său avem
fel şi la voi, din ziua’n care aţi auzit şi răscumpărarea, iertarea păcatelor.
aţi cunoscut harul lui Dumnezeu întru
Flm 23, este continuatorul lui Pavel în întemeie-
adevăr, rea Bisericii din Colose.
7 aşa cum aţi învăţat de la Epafras1 , 2 = Iubirea ce se naşte şi lucrează înlăuntrul

Duhului Sfânt; inspirată de Sfântul Duh (ca vir-

1 Epafras, menţionat de asemenea în 4, 12 şi tute teologică – vezi 1 Co 13,13).
COLOSENI 2
15 El este chipul nevăzutului Dumne-
zeu, Întâi-Născut a toată zidirea3 ,
16 pentru că’ntru El au fost zidite toate,
cele din ceruri şi de pe pământ, cele vă-
zute şi cele nevăzute, fie Tronuri, fie
Domnii, fie Începătorii, fie Stăpânii4 .
Toate prin El şi pentru El s’au zidit
17 şi El este mai înainte decât toate, şi
toate’ntru El se ţin împreună.
18 Şi El este Capul trupului, al Bise-
ricii, El, Care este Începutul, Întâiul-
Născut din morţi, ca să fie El Cel dintâi
întru toate.
19 Căci în El a binevoit „Dumnezeu” să
sălăşluiască toată plinătatea5
20 şi prin El pe toate’ntru El să le îm-
pace6 , fie cele de pe pământ, fie cele din
ceruri, pace făcând prin El, prin sân-
gele crucii Sale.
21 Şi pe voi, cei ce oarecând în fap-
tele voastre cele rele eraţi înstrăinaţi
şi vrăjmaşi cu mintea,
22 acum El prin moarte v’a împăcat în
trupul Său de carne, pentru ca înain-
tea Lui să vă înfăţişeze sfinţi, fără pri-
hană şi nevinovaţi,
23 dacă într’adevăr rămâneţi înteme-
iaţi în credinţă, întăriţi şi neclintiţi
3 = Fiul născut din Tatăl înaintea oricărei făp-
turi. Atributul Unul-Născut (monogenés) (In 1,
14, 18 ş. a.) indică unicitatea Fiului în raport
cu Sfânta Treime, ca singur născut din Tatăl, pe
când acela de Întâi-Născut (protótokos) din tex-
tul de faţă indică anterioritatea naşterii Fiului
în raport cu crearea lumii. Acest verset lumi-
nează, o dată mai mult, sensul exact al textului
din Lc 2, 7: aşa cum aici Fiul nu este „cap de se-
rie” al făpturilor, nici acolo Iisus, Fiul Mariei, nu
este „cap de serie” al unor „fraţi” mai mici.
4 Privitor la numele şi ierarhia puterilor ce-
reşti, ca şi la intenţia textului paulin, vezi nota
de la Ef 1, 21.
5 Pléroma: totalitatea a tot ce există.
6 Paralelă soteriologică a finalului ontologic
din versetul 16.
2004
de la nădejdea Evangheliei pe care-aţi
auzit-o, cea care a fost propovăduită la
toată făptura de sub cer şi al cărei slu-
jitor făcutu-m’am eu, Pavel.
24 Acum mă bucur de suferinţele mele
pentru voi, şi’n trupul meu împlinesc
lipsurile necazurilor lui Hristos pentru
trupul Său, adică Biserica,
25 al cărei slujitor am devenit în vir-
tutea iconomiei lui Dumnezeu ce mi-a
fost dată pentru voi, aceea de a plini7
cuvântul lui Dumnezeu,
26 taina cea din veci ascunsă şi din ge-
neraţii, dar acum descoperită sfinţilor
Săi;
27 lor a vrut Dumnezeu să le arate care
este bogăţia slavei acestei taine între
neamuri, adică Hristos Cel dintru voi,
nădejdea slavei!
28 Pe El Îl vestim noi, pe tot omul
sfătuindu-l şi pe tot omul învăţându-l
întru toată înţelepciunea, pentru ca pe
tot omul să-l înfăţişăm desăvârşit în-
tru Hristos Iisus.
29 Spre aceasta mă şi ostenesc,
luptându-mă potrivit lucrării Lui,
care’n mine se săvârşeşte cu putere.
2
Slujirea lui Pavel în Biserică (con-
tinuare). Plinătatea vieţii întru
Hristos. Viaţa cea nouă întru Hris-
tos.
1 Căci vreau să ştiţi cât de mare e lupta
mea pentru voi şi pentru cei din Laodi-
ceea1 şi pentru toţi câţi nu mi-au văzut
faţa trupească,
7 A plini: a traduce în fapt; a converti virtualul
în real.
1 Oraş în Asia Mică, nu departe de Colose.
COLOSENI 2
2 pentru ca inimile lor să se mângâie;
fiind ei în iubire, să aibă toată bogă-
ţia deplinei înţelegeri pentru cunoaşte-
rea tainei lui Dumnezeu-Tatăl şi a lui
Hristos,
3 întru care sunt ascunse toate vistie-
riile înţelepciunii şi ale cunoaşterii.
4 Vă spun aceasta pentru ca nimeni să
nu vă înşele prin vorbe amăgitoare.
5 Căci deşi sunt departe cu trupul,
cu duhul însă sunt împreună cu voi,
bucurându-mă să văd buna voastră
rânduială şi tăria credinţei voastre în
Hristos.
6 Prin urmare, aşa cum L-aţi primit pe
Hristos Iisus Domnul, aşa să umblaţi
întru El,
7 înrădăcinaţi şi zidiţi fiind într’Însul,
întăriţi în credinţă aşa cum aţi învăţat-
o şi prisosind în ea cu mulţumire.
8 Luaţi aminte ca nu cumva cineva să
facă din voi o pradă prin filosofie2 şi
prin deşarta înşelăciune din predania
omenească, după stihiile lumii3 şi nu
după Hristos.
9 Căci întru El locuieşte trupeşte toată
deplinătatea dumnezeirii,
10 şi deplini sunteţi voi întru El, Cel ce
este Cap a toată Domnia şi Stăpânia4 .
2 Pretinsa
filosofie a celor ce încercau să facă
din creştinism o „gnoză”; nucleul se formase încă
din vremea lui Pavel şi avea să se dezvolte, ca o
ciupercă, în următoarele două secole.
3 Pentru „stihiile lumii” vezi nota de la Ga 4,
3.
4 Accent împotriva gnosticilor, al căror sistem
„filosofic”, „raţional”, implica o seamă de „eoni”,
fiinţe divine intermediare între Dumnezeu şi om
(„Domnii”, „Stăpânii” etc.), un fel de suflete ale
astrelor, menite să facă din Iisus, în cel mai bun
caz, un egal al lor (sub alte forme şi denumiri,
erezia persistă şi’n zilele noastre). Ca şi în Epis-
tola către Efeseni (1, 21-23), Pavel atestă că Iisus
Hristos este nu doar mai presus, ci şi altceva de-
cât ele.
2005
11 Întru El aţi fost tăiaţi împrejur cu
tăiere’mprejur nefăcută de mână, prin
dezbrăcarea de trupul cărnii întru tă-
ierea’mprejur a lui Hristos.
12 Îngropaţi cu El prin botez, întru El
aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea
lui Dumnezeu Care L-a înviat pe El din
morţi.
13 Iar pe voi, cei ce eraţi morţi în gre-
şalele voastre şi în netăierea’mprejur a
trupului vostru, v’a făcut vii împreună
cu El, iertându-vă toate greşalele,
14 ştergând zapisul ce era asupra noas-
tră, potrivnic nouă prin opreliştile lui5 ,
pe care ni l-a luat din cale pironindu-l
pe cruce;
15 prin ea biruit-a El Începătoriile şi
Stăpâniile, dezbrăcându-le şi dându-
le’n privelişte6 .
16 Aşadar, nimeni să nu vă judece pen-
tru mâncare sau băutură sau cu pri-
vire la vreo sărbătoare sau lună nouă
sau sâmbete;
17 ele sunt o umbră a celor viitoare, dar
trupul7 e al lui Hristos.
18 Nimeni să nu vă lipsească de
răsplată prin „smerenie-de-bunăvoie”8
sau prin „slujire-de-îngeri”9 , vârându-
se el în cele ce n’a văzut şi’n zadar
5=Actul contractual al Legii Vechi, înrobitor
prin mulţimea restricţiilor şi interdicţiilor for-
male (vezi Ef 2, 5 şi nota; mai jos, versetele 20-
21).
6 Imagine împrumutată din cortegiile trium-
fale ale împăraţilor care-şi dezbrăcau captivii şi-i
expuneau astfel batjocurii publice.
7 Trupul: realitatea; substanţa (în opoziţie cu
umbra).
8 Literal: smerenie voluntară; deliberată;
pusă la cale; programată.
9 Terminologie împrumutată din religiile mis-
terice ale Frigiei, cărora le aparţineau, proba-
bil, inovatorii din comunitatea Colosenilor, ace-
iaşi care pretindeau că au şi „viziuni” (vezi mai
departe).
COLOSENI 3 2006

semeţindu-se cu mintea lui cea tru- unde este Hristos şezând de-a dreapta
pească lui Dumnezeu;
19 în loc să se ţină strâns de Capul din 2 la cele de sus cugetaţi, nu la cele de
care întregul trup – prin încheieturi pe pământ;
şi legături hrănindu-se şi întocmindu- 3 căci voi aţi murit, iar viaţa voas-
se – creşte prin creşterea lui Dumne- tră este împreună cu Hristos ascunsă’n
zeu10 . Dumnezeu.
20 Aşadar, dacă împreună cu Hristos 4 Când Hristos, viaţa voastră, Se va
aţi murit faţă de stihiile lumii, atunci arăta, atunci şi voi împreună cu El vă
de ce, ca şi cum încă aţi trăi în lume, veţi arăta întru slavă.
vă supuneţi unor porunci ca:
5 Prin urmare, ucideţi mădularele
21 „nu lua!”, „nu gusta!”, „nu atinge!”, voastre cele pământeşti: desfrânarea,
22 – privind lucruri care toate pier prin necurăţia, patima, pofta cea rea şi lă-
folosire? acestea sunt rânduieli şi în- comia – care este închinare la idoli –,
văţături omeneşti; 6 din pricina cărora vine mânia lui
23 ele au, într’adevăr, o înfăţişare de Dumnezeu peste fiii neascultării,
înţelepciune, cu a lor „religiozitate-în- 7 întru care şi voi aţi umblat odinioară,
sine”, cu a lor „smerenie-de-bunăvoie”, pe când trăiaţi în ele.
cu a lor „necruţare-a-trupului”, dar nu
8 Acum însă şi voi pe toate să le
au nici un preţ, nici măcar pentru mul-
11 lepădaţi: mânia, întărâtarea, răuta-
ţumirea trupului .
tea, blasfemia, cuvântul neruşinat din
gura voastră.
9Nu vă minţiţi unul pe altul, de vreme
3 ce v’aţi dezbrăcat de omul cel vechi la-
olaltă cu faptele lui,
Viaţa cea nouă întru Hristos (con- 10 şi v’aţi îmbrăcat cu cel nou, care spre
tinuare). Datorii sociale întru cunoaştere se reînnoieşte după chipul
viaţa cea nouă. Celui ce l-a zidit.
1 Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu 1
11 Acolo nu este elin şi iudeu, tă-
Hristos, pe cele de sus căutaţi-le, acolo iere’mprejur şi netăiere’mprejur, bar-
10 =
bar, scit2 , rob, liber, ci Hristos, totul în-
Biserica, trupul lui Hristos; vezi şi Ef 1,
22-23; 4, 15-16. tru toţi.
11 Ultima frază a acestui verset implică enorme
12 Aşadar, ca nişte sfinţi şi iubiţi aleşi
dificultăţi de traducere, iar experţii secolului
ai lui Dumnezeu, îmbrăcaţi-vă cu sim-
nostru încă n’au realizat un acord. În context:
Falsul ascetism propovăduit de unii iudaizanţi ţăminte de’ndurare, de bunătate, de
nu are un suport doctrinar în Legea Veche şi, în
1 Acolo unde este Hristos (prin extrapolare din
consecinţă, e lipsit de valoare (ca orice morală
fără fundament teoretic); mai mult, el contra- v. 1).
zice însuşi dreptul trupului (cărnii) de a-şi îm- 2 Sciţi, locuitorii din nordul Mării Negre, cei

plini trebuinţele elementare, în interiorul acelei mai îndepărtaţi dintre „barbari” (adică dintre
virtuţi pe care Pavel o recomandă constant: cum- toţi cei ce nu vorbeau limba greacă – vezi 1 Co
pătarea. 14, 11 şi nota).
COLOSENI 4 2007

smerenie, de blândeţe, de’ndelungă- răsplata moştenirii; slujiţi-I Domnului

răbdare, Hristos;
13 îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând 25 căci cel ce face nedreptate îşi va
unul altuia dacă are cineva vreo plân- primi nedreptatea; şi părtinire nu
gere împotriva cuiva; aşa cum Hristos poate fi.
v’a iertat vouă, tot astfel şi voi.
14 Mai presus de toate acestea,
îmbrăcaţi-vă întru iubire, care este 4
legătura desăvârşirii.
Datorii sociale întru viaţa cea
15 Şi’n inimile voastre să domnească
nouă (continuare). Salutări. În-
pacea lui Hristos, întru care aţi fost
cheiere.
chemaţi ca să fiţi un singur trup; şi fiţi
mulţumitori. 1 Stăpânilor, daţi-le robilor voştri ce
este drept şi potrivit, ştiind că şi voi
16 Cuvântul lui Hristos să locuiască
aveţi Stăpân în ceruri1 .
întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi
povăţuiţi-vă între voi cu toată înţelep- 2 Stăruiţi în rugăciune, priveghind în
ciunea. Cântaţi în inimile voastre lui ea cu mulţumire,
Dumnezeu, mulţumindu-I în psalmi, 3 rugându-vă totodată şi pentru noi,
în laude şi’n cântări duhovniceşti. ca Dumnezeu să-i deschidă cuvântului
17 Şi orice aţi face, cu cuvântul sau cu
nostru o uşă spre a grăi taina lui Hris-
lucrul, pe toate să le faceţi în numele tos pentru care sunt eu în lanţuri,
Domnului Iisus, prin El mulţumindu-I 4 ca s’o arăt aşa cum trebuie să grăiesc.
lui Dumnezeu-Tatăl. 5 Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei
2
18 Femeilor, fiţi supuse bărbaţilor voş- ce sunt în afară , răscumpărând vre-
3
tri, aşa cum se cuvine întru Domnul. mea .
19 Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre 6 Cuvântul vostru să fie’ntotdeauna
şi nu fiţi amarnici faţă de ele. plăcut, dres cu sare, ca să ştiţi cum tre-
buie să-i răspundeţi fiecăruia.
20 Copiilor, întru toate ascultaţi-i pe
părinţii voştri, căci aceasta este bine- 7 Toate câte mă privesc pe mine vi
plăcut Domnului. le va face cunoscute Tihic, iubitul
frate şi slujitor credincios şi împreună-
21 Părinţilor, nu-i întărâtaţi pe copiii
ostenitor întru Domnul.
voştri, ca să nu se deznădăjduiască.
8 Anume pentru aceasta l-am trimis, ca
22 Robilor, întru toate ascultaţi-i pe
să ştiţi cum ne aflăm şi ca să vă mân-
stăpânii voştri cei după trup, nu cu slu-
gâie inimile,
jire doar de ochii lumii, cu gândul de a
1 În fapt, acest verset este finalul capitolului
plăcea oamenilor, ci întru curăţia ini-
precedent. De aici, adresarea e generală.
mii, temându-vă de Domnul; 2 = Cei ce sunt în afara comunităţii; necreşti-
23 orice aţi face,
lucraţi din toată inima, nii.
3 Pentru „răscumpărarea vremii” vezi nota de
ca pentru Domnul şi nu ca pentru oa-
meni, la Ef 5, 16. În cazul de faţă, recuperarea timpu-
lui se poate face şi prin folosirea oricărui prilej
24 ştiind că de la Domnul veţi primi de a răspândi Evanghelia printre păgâni.
COLOSENI 4 2008

9 împreună cu Onisim, credinciosul şi 16 Şi după ce scrisoarea aceasta se va

iubitul frate, care este dintre voi4 ; ei vi citi la voi, faceţi în aşa fel ca ea să fie
le vor face cunoscute pe toate cele de citită şi în Biserica Laodiceenilor; iar
aici. pe cea din Laodiceea14 s’o citiţi şi voi.
10 Vă îmbrăţişează Aristarh5 , cel în- 17 Şi spuneţi-i lui Arhip15 : Ia seama la
temniţat împreună cu mine; şi Marcu6 , slujba pe care ai primit-o întru Dom-
vărul lui Barnaba – în privinţa căruia nul, ca s’o împlineşti.
aţi primit porunci; dacă vine la voi, 18 Salutarea, cu mâna mea, a lui Pavel.
primiţi-l; Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele.
7
11 şi Isus cel numit Iustus . Aceştia Harul fie cu voi! Amin.
sunt singurii dintre cei tăiaţi împrejur
care au lucrat împreună cu mine pen-
tru împărăţia lui Dumnezeu; ei mi-au
fost încurajare.
12 Vă îmbrăţişează Epafras8 , care este
dintre voi; rob al lui Iisus Hristos, el
pururea se luptă pentru voi în rugăciu-
nile sale9 , ca să staţi desăvârşiţi şi’ntru
totul să pliniţi voia lui Dumnezeu.
13 Căci mărturisesc eu despre el că
multă osteneală-şi ia pentru voi şi pen-
tru cei din Laodiceea şi din Ierapole10 .
14Vă îmbrăţişează Luca11 , doctorul cel
iubit, precum şi Dimas12 .
15Îmbrăţişaţi pe fraţii din Laodiceea şi
pe Nimfas şi Biserica din casa lui13 .
4 Despre Onisim, originar din Colose, vezi mai

pe larg în Epistola către Filimon.

5 Aristarh îl însoţise pe Pavel în cea de a treia

călătorie misionară şi apoi în drumul spre Roma.

6 Marcu, autorul Evangheliei care-i poartă

numele.
7 Despre acest Isus-Iustus nu avem ştiri şi din

alte surse.
8 Despre Epafras vezi nota de la 1, 7.
9 Lupta prin rugăciune (vezi şi Rm 15, 30) e

una din ideile-forţă ale lui Pavel.

10 Ierapole, oraş în apropiere de Colose.
11 Luca, autorul Evangheliei a treia şi al Fap-

telor Apostolilor. munităţi creştine.

12 Dimas, menţionat şi în Flm 24. Din 2 Tim 4, 14 Majoritatea comentatorilor biblici cred că

10 ştim însă că, „în dragoste cu veacul de-acum”, această scrisoare către creştinii din Laodiceea
l-a părăsit pe Pavel şi s’a dus la Tesalonic. este una şi aceeaşi cu Epistola către Efeseni.
13 Nimfas, a cărui casă – probabil destul de 15 Arhip, colaborator al lui Pavel; menţionat şi

largă – devenise locaş de închinare al unei co- în Flm 2

1 TESALONICENI 2009

Epistola întâi către

Tesaloniceni

1 cum voi ştiţi bine felul în care de dragul

vostru am fost între voi.
Salutare. Credinţa şi exemplul Te- 6 Şi voi v’aţi făcut următorii noştri şi
salonicenilor. ai Domnului, întru mult necaz primind
1 Pavel şi Silvan şi Timotei, Bisericii Cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt,
Tesalonicenilor întru Dumnezeu-Tatăl 7 aşa că pildă v’aţi făcut tuturor credin-
şi Domnul Iisus Hristos: Har vouă şi cioşilor din Macedonia şi din Ahaia.
pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi 8 Că de la voi a răsunat cuvântul Dom-
de la Domnul Iisus Hristos! nului nu numai în Macedonia şi în
2 Întotdeauna Îi mulţumim lui Dum- Ahaia, ci’n tot locul a pătruns credinţa
nezeu pentru voi toţi, pomenindu-vă în voastră în Dumnezeu; aşa că nu-i ne-
rugăciunile noastre, voie să mai spunem noi ceva,
3 ne’ncetat aducându-ne aminte în faţa 9 de vreme ce asupra noastră ei înşişi
lui Dumnezeu şi Tatăl nostru de lu- povestesc despre ce fel de primire am
crarea credinţei voastre şi de osteneala avut la voi şi cum v’aţi întors voi la
iubirii voastre şi de stăruinţa nădejdii Dumnezeu de la idoli, ca să-I slujiţi
voastre în Domnul nostru Iisus Hris- Dumnezeului-Celui-Viu şi adevărat
tos,1 10 şi să-L aşteptaţi pe Fiul Său din ce-
4 ştiind noi, fraţilor iubiţi de Dumne- ruri5 , pe Care El L-a înviat din morţi,
zeu, că El v’a ales, pe Iisus Cel ce ne izbăveşte din mânia
5că Evanghelia noastră n’a fost la voi ce va să vină.
doar în cuvânt, ci şi’n putere2 şi’n Du-
hul Sfânt3 şi’n multă deplinătate4 , aşa
1 Credinţa,
2
iubirea şi nădejdea, cele trei vir-
tuţi teologice definite în 1 Co 13, 13.
2 = Puterea minunilor săvârşite de Dumnezeu Predica lui Pavel în Tesalonic. Do-
prin apostoli. rinţa lui Pavel de a vizita din nou
3 = Manifestările vizibile ale Duhului Sfânt,
Biserica Tesalonicului.
atât de frecvente în Biserica primară.
4 = Bogăţia darurilor Sfântului Duh. Sin- nu a cunoscut în Tesalonic piedicile şi împotrivi-
tagma poate să semnifice şi plenitudinea predicii rile din alte oraşe (precum, de pildă, în Efes).
celor trei apostoli, a căror putere de convingere 5 Ideea: să vină din ceruri.
1 TESALONICENI 2
1Fiindcă voi înşivă, fraţilor, ştiţi că ve-
nirea noastră la voi n’a fost zadarnică;
2 dimpotrivă, după ce mai întâi am pă-
timit şi am fost ocărâţi în Filipi, aşa
cum o ştiţi, am îndrăznit întru Dumne-
zeul nostru să grăim către voi, în multă
luptă, Evanghelia lui Dumnezeu.
3Pentru că îndemnul1 nu venea din ră-
tăcire, nici din necurăţie, nici din vicle-
şug,
4 ci aşa cum am fost noi socotiţi de
Dumnezeu vrednici să ni se încredin-
ţeze Evanghelia, aşa şi grăim, nu să
plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu
Care ne încearcă inimile.
5 Căci niciodată n’am folosit cuvinte de
linguşire, după cum ştiţi, nici vreo per-
dea2 pentru pofta de câştig – Dumne-
zeu e martor –,
6nici n’am căutat slavă de la oameni –
nici de la voi, nici de la alţii –, deşi, ca
apostoli ai lui Hristos, puteam să atâr-
năm greu3 .
7 Dimpotrivă, noi am fost blânzi în mij-
locul vostru. Aşa cum o doică îşi îngri-
jeşte4 pe propriii săi copii,
8 tot astfel noi,
în fierbintele nostru dor,
eram bucuroşi să vă dăm nu numai
Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi
sufletele noastre, fiindcă ne-aţi căzut
1= Zelul de a predica Evanghelia.
2= Pretext plauzibil. În versetele 3-6, Pavel
respinge insinuările răuvoitorilor – invidioşilor
– de care niciodată n’a dus lipsă.
3 = Vă puteam face să ne simţiţi greutatea. În-
ţelesul e dublu: oameni cu greutate (în sens mo-
ral) şi povară (în sens material); vezi mai departe
versetul 9.
4 Verbul original e mai puternic: a îngriji cu
căldura ce izvorăşte din lumina soarelui; a învă-
lui în căldura dragostei. Acest verset împreună
cu cel următor reactualizează imaginea Păsto-
rului celui bun în comparaţie cu cel plătit (In10,
11-13).
2010
cu drag.
9 Voi vă aduceţi aminte, fraţilor, de
munca şi de osteneala noastră: lu-
crând zi şi noapte, ca să nu-i fim povară
cuiva dintre voi, aşa v’am propovăduit
Evanghelia lui Dumnezeu.
10 Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu,
cu câtă sfinţenie şi cu câtă dreptate şi
cu câtă neprihănire ne-am purtat între
voi, cei credincioşi.
11 După cum ştiţi, ca un părinte pe co-
piii săi, pe fiecare din voi v’am îndem-
nat şi v’am încurajat şi v’am îndatorat
12 să umblaţi în chip vrednic de Dum-
nezeu Care vă cheamă în împărăţia Sa
şi’n slava Sa.
13 De aceea şi noi ne’ncetat Îi mulţu-
mim lui Dumnezeu că voi, primind cu-
vântul lui Dumnezeu pe care l-aţi au-
zit de la noi, nu ca pe un cuvânt al oa-
menilor l-aţi primit, ci potrivit cu ceea
ce este el într’adevăr, ca pe un cuvânt
al lui Dumnezeu, care şi lucrează întru
voi, cei ce credeţi.
14 Că voi, fraţilor, v’aţi făcut următori
Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în
Iudeea întru Hristos Iisus, fiindcă şi
voi aţi îndurat de la cei de un neam cu
voi aceleaşi „suferinţe” ca şi ele de la
Iudei,
15 cei ce şi pe Domnul Iisus L-au
omorât precum pe profeţi, iar pe noi
ne-au prigonit; şi neplăcuţi Îi sunt lui
Dumnezeu şi potrivnici le sunt tuturor
oamenilor,
16 pentru că ne’mpiedică să le vorbim
neamurilor ca ele să se mântuiască –
aşa ca ei întotdeauna să pună vârf pă-
catelor lor. Dar la urmă a ajuns peste
ei mânia lui Dumnezeu.
17 Iar noi, fraţilor, fiind pentru o vreme
despărţiţi de voi – cu faţa, nu cu inima
1 TESALONICENI 3 2011

–, cu mare dor ne-am sârguit să vă ve- 6 Acum însă ne-a venit de la voi Timotei
dem faţa. şi ne-a dat veste bună despre credinţa
18 De aceea am vrut să venim la voi – şi iubirea voastră şi că’ntotdeauna
adică eu, Pavel, şi nu o dată –, dar ne-a aveţi o bună amintire despre noi, cu ar-
împiedicat Satana. doare dorind să ne vedeţi, aşa cum şi
noi pe voi.
19 Căci care este nădejdea noastră, bu-
curia noastră, cununa laudei noastre – 7 Iată de ce, fraţilor, în toată ne-
dacă nu voi – înaintea Domnului nos- voia şi necazul nostru ne-am mângâiat
tru Iisus la venirea Sa? asupră-vă prin credinţa voastră.
3
8 Căci noi trăim acum dacă voi staţi
20 Da, voi sunteţi slava noastră şi bu-
curia! neclintiţi întru Domnul.
9 Şi ce mulţumire Îi putem noi da în
schimb lui Dumnezeu pentru voi, pen-
3 tru toată bucuria cu care ne bucurăm
de voi înaintea Dumnezeului nostru,
Trimiterea lui Timotei. Rugăciu- 10 noaptea şi ziua cu prisosinţă
nea pentru Tesaloniceni. rugându-ne să vă vedem faţa şi
să’mplinim lipsurile credinţei voastre?
1 Iată de ce, nemaiputând răbda, am
socotit că e bine să rămânem singuri la 11 Dar Însuşi Dumnezeu şi Tatăl nos-
Atena tru şi Domnul nostru Iisus Hristos să
ne îndrepte calea spre voi!
2 şi l-am trimis pe Timotei, fratele nos-
tru şi împreună-lucrătorul lui Dumne- 12 Cât despre voi, facă-vă Domnul să
zeu întru Evanghelia lui Hristos, ca să sporiţi şi să prisosiţi în iubire unul pen-
vă întărească şi să vă îndemne în cre- tru altul şi pentru toţi, aşa cum e şi a
dinţa voastră, noastră pentru voi;
13 să vă’ntărească inimile neprihănite
3 pentru ca nimeni să nu se clatine în
aceste necazuri. Fiindcă voi înşivă o întru sfinţenie înaintea lui Dumnezeu
ştiţi că pentru aceasta suntem rându- şi Tatăl nostru la venirea Domnului
iţi;1 nostru Iisus Hristos cu toţi sfinţii Săi!

4 căci şi când eram la voi v’am spus-o

mai dinainte că vom avea de suferit ne-
cazuri, aşa cum s’a şi întâmplat şi cum
4
voi o ştiţi.
Viaţa plăcută lui Dumnezeu. Veni-
5 Pentru aceea şi eu, nemaiputând
rea Domnului.
răbda, am trimis ca să cunosc2 cre-
dinţa voastră, de teamă ca nu cumva 1 În sfârşit, fraţilor, vă rugăm şi vă în-
ispititorul să vă fi ispitit şi osteneala demnăm în Domnul Iisus: precum aţi
noastră să fie zadarnică. învăţat de la noi cum trebuie să vă pur-
taţi şi să-I plăceţi lui Dumnezeu – în
1 = Asta e partea ce ni s’a dat; pentru asta sun-

tem făcuţi (a îndura necazuri). 3 În sensul: simţim că trăim; trăim

2 = Să am noutăţi la zi despre. . . într’adevăr.
1 TESALONICENI 5
care chip vă şi purtaţi –, aşa să sporiţi
din ce în ce mai mult.
2 Fiindcă ştiţi ce porunci v’am dat noi
vouă prin Domnul Iisus1 .
3 Căci voia lui Dumnezeu aceasta este,
sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrâ-
nare;
4 fiecare din voi să ştie să-şi stăpâ-
nească trupul2 în sfinţenie şi cinste,
5 nu în patima poftei – aşa cum fac nea-
murile care nu-L cunosc pe Dumnezeu
–;
6 în această privinţă nimeni să nu în-
calce dreptul fratelui său3 şi nici să-l
păgubească, fiindcă Domnul este răz-
bunător pentru toate acestea, după
cum mai înainte v’am şi spus şi v’am
mărturisit.
7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la ne-
curăţie, ci’ntru sfinţenie.
8 Aşadar, cel ce se leapădă de acestea,
nu de un om se leapădă, ci de Dumne-
zeu, Care vi L-a dat vouă pe Duhul Său
cel Sfânt.
9 Cât despre iubirea de fraţi, nu aveţi
nevoie să vă scriu, pentru că voi înşivă
sunteţi învăţaţi de Dumnezeu să vă iu-
biţi unii pe alţii,
10 aşa cum o şi faceţi către toţi fraţii din
Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţi-
lor, să prisosiţi din ce în ce mai mult
11 şi, aşa cum v’am poruncit noi, să râv-
niţi a trăi în linişte, să vă vedeţi fiecare
de treburile sale şi să lucraţi cu mâinile
voastre,
1 „Prin Domnul Iisus” este o variantă stilistică
a sintagmei „în Domnul Iisus” din versetul pre-
cedent. Înţelesul: prin dumnezeiasca autoritate
a Domnului Iisus.
2 Literal: vasul (metaforă pentru trup ca re-
ceptacol al sufletului).
3 Dreptul aproapelui de a păstra neîntinată de
cineva castitatea mariajului.
2012
12 aşa încât să vă purtaţi cuviincios
faţă de cei din afară şi să nu aveţi ne-
voie de nimeni.
13 Dar, fraţilor, nu vrem ca voi să fiţi
în neştiinţă despre cei ce au adormit4 ,
ca să nu vă întristaţi precum ceilalţi5 ,
care nu au nădejde.
14 Pentru că de credem6 că Iisus a mu-
rit şi a înviat, tot aşa pe cei adormiţi
prin Iisus îi va aduce Dumnezeu împre-
ună cu El7 .
15 Căci pe aceasta v’o spunem noi prin
cuvântul Domnului: că noi, cei vii, cei
rămaşi până la venirea Domnului, nu
le-o vom lua înainte celor adormiţi.
16Că la un semn poruncitor, la glasul
arhanghelului şi’n trâmbiţa lui Dum-
nezeu, Însuşi Domnul Se va pogorî din
cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia
întâi;
17 după aceea noi, cei vii, cei rămaşi,
împreună cu ei vom fi răpiţi în nori ca
să-L întâmpinăm pe Domnul în văz-
duh; şi astfel pururea cu Domnul vom
fi.
18 Aşadar, cu aceste cuvinte mângâiaţi-
vă unii pe alţii.
5
Venirea Domnului (continuare).
Îndemnuri şi salutări.
4 În credinţa generală că Parusia (venirea
Domnului) e foarte aproape. Tesalonicenii se în-
trebau ce se va întâmpla cu cei ce au murit îna-
inte de această venire.
5 = Păgânii, care credeau că odată cu moartea
se termină totul.
6 Acest condiţional nu introduce un dubiu, ci
premisa a ceea ce urmează. Procedeu stilistic (
= de vreme ce credem).
7 = Cu Iisus.
1 TESALONICENI 5 2013

1 Iar despre ani şi despre vremi, fraţi- sunt mai-marii voştri întru Domnul şi
lor, nu aveţi nevoie să vă scriem noi, vă dojenesc4 ;
2căci voi înşivă ştiţi bine că precum un 13 şi pentru lucrarea lor să-i socotiţi
fur noaptea, aşa vine ziua Domnului. vrednici de prisoselnică iubire. Fiţi cu
3 Atunci când vor zice: „Pace şi aşe- pace între voi.
zare”1 , atunci fără de veste va veni 14 Şi vă îndemnăm, fraţilor, să-i
peste ei pieirea precum durerea celei ce dojeniţi pe cei fără de rânduială;
are în pântece; şi scăpare nu vor avea. îmbărbătaţi-i pe cei slabi de înger, spri-
4 Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întu-
jiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-
neric pentru ca ziua aceea să vă prindă răbdători faţă de toţi.
ca un fur. Vedeţi ca nu cumva cineva să-
15

5 Fiindcă voi sunteţi toţi fii ai luminii

i răsplătească cuiva răul cu rău,
şi fii ai zilei; noi nu suntem ai nopţii, ci’ntotdeauna să urmăriţi binele: şi
nici ai întunericului. unul către altul, şi fiecare către toţi.
6 Drept aceea, să nu dormim precum 16 Bucuraţi-vă’ntotdeauna,
ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji 17 rugaţi-vă ne’ncetat,
asupră-ne2 . 18 mulţumiţi întru toate; căci aceasta
7 Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi este voia lui Dumnezeu întru Hristos
cei ce se îmbată, noaptea se îmbată. Iisus pentru voi.
8 Dar noi, cei ce suntem ai zilei, să fim 19 Duhul să nu-l stingeţi,
treji asupră-ne, îmbrăcându-ne cu pla- 20 profeţiile5 să nu le dispreţuiţi.
toşa credinţei şi iubirii, şi drept coif 6
21 Supuneţi totul încercării , păstraţi
având nădejdea mântuirii.
ce e bine,
9 Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre
22 feriţi-vă de orice fel de rău.
mânie, ci spre dobândirea mântuirii
prin Domnul nostru Iisus Hristos, 23 Şi Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfin-
ţească în chip desăvârşit; şi întregul
10 Cel ce pentru noi a murit pentru ca
vostru duh şi suflet şi trup7 păzească-
noi – ori de veghem, ori de dormim3 –
împreună cu El să vieţuim. 4 = Vă aduc aminte de ceea ce aţi uitat.
5
În Biserica primară, harisma profeţiei nu în-
11 De aceea,îndemnaţi-vă unul pe altul
semna în primul rând – sau neapărat – darul de
şi unul pe altul zidiţi-vă, aşa cum o şi a prezice viitorul, ci acela de a interpreta corect
faceţi. Scripturile, de a-i povăţui pe cei slabi, de a citi în
12 Dar vă rugăm, fraţilor, să-i aveţi în sufletele oamenilor. Vezi şi nota de la FA 11, 27.
6 = Treceţi totul prin spiritul vostru de discer-
cinste pe cei ce se ostenesc între voi şi nământ („dreapta socotinţă”, virtute capitală a
părinţilor pustiei).
1 În
sensul: Câtă pace avem şi câtă siguranţă! 7 Pentru aparenta trihotomie a fiinţei umane
2 = Să fim într’o stare de permanent autocon-
vezi nota de la Rm 1, 9. Duhul şi sufletul nu sunt
trol; sobri; înfrânaţi; prevăzători. două entităţi deosebite; în timp ce prin suflet se
3 Aici „a dormi” are sensul de „a fi adormit” (în- înţelege, în general, sediul afectelor, principiul
tru Domnul). Dar poate fi şi somnul natural în vital, duhul este partea superioară, fină, a aces-
timpul căruia lucrează rugăciunea neîntreruptă tuia, capabilă de a se pune în contact cu Sfântul
(a minţii în inimă). Duh şi de a-I deveni sălaş.
1 TESALONICENI 5 2014

se fără prihană întru venirea Domnu-

lui nostru Iisus Hristos.
24Credincios8 este Cel ce vă cheamă;
El o va face.
25 Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
26 Pe toţi fraţii îmbrăţişaţi-i cu săru-
tare sfântă9 .
27 Vă conjur întru Domnul: scrisoarea
aceasta s’o citiţi tuturor fraţilor.
28 Harul Domnului nostru Iisus Hris-
tos să fie cu voi! Amin.

8 = Devotat; fidel cuvântului dat; cel ce-şi ţine

promisiunea.
9 Sărutarea liturgică, practicată şi’n zilele

noastre de preoţii altarului, precum şi de credin-

cioşi în ziua Învierii, la Paşti.
2 TESALONICENI 2015

Epistola a doua către

Tesaloniceni

1 Domnului Iisus cu îngerii puterii Sale1

în foc învăpăiat2 , răzbunare aducând
8
Salutare. Judecata de la venirea asupra celor ce nu-L cunosc pe Dum-
lui Hristos. nezeu3 şi asupra celor ce nu se supun4
1 Pavel, Silvan şi Timotei către Bise-
Evangheliei Domnului nostru Iisus.
rica Tesalonicenilor întru Dumnezeu, 9 Ei vor primi ca pedeapsă veşnica
Tatăl nostru, şi întru Domnul nostru pieire5 de la faţa Domnului şi de la
Iisus Hristos: slava puterii Lui,
2Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Ta- 10 când în ziua aceea va veni să Se prea-
tăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hris- mărească întru sfinţii Săi şi cu uimire
tos! să fie privit de toţi cei ce au crezut, pen-
3 Datori suntem ca’ntotdeauna să-I
tru că mărturia noastră către voi a fost
mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, crezută.
fraţilor, aşa cum se cuvine, fiindcă 11 Pentru aceasta ne şi rugăm întot-
mult creşte credinţa voastră, iar iubi- deauna pentru voi, ca Dumnezeul nos-
rea fiecăruia dintre voi toţi prisoseşte, tru să vă facă vrednici de chemarea Sa
a unuia faţă de altul, şi cu putere să’mplinească toată bună-
4 încât noi înşine ne lăudăm cu voi în
vrerea voastră de a face binele şi toată
Bisericile lui Dumnezeu pentru stator- lucrarea credinţei voastre,
nicia şi credinţa voastră în toate prigo- 1 Îngerii ca expresie a puterii şi a majestăţii
nirile şi necazurile pe care le’nduraţi: dumnezeieşti.
2 Nu e vorba de focul iadului, ci de înflăcărarea
5 dovadă a dreptei judecăţi a lui Dum-
cosmică, grandioasă, ce constituie cadrul mari-
nezeu, anume că vrednici sunteţi voi de lor revelaţii divine (vezi şi Iş 3, 2; Is 66, 15) şi
împărăţia lui Dumnezeu pentru care şi care va însoţi A Doua Venire a Domnului.
pătimiţi – 3 = Asupra păgânilor.
4= În primul rând asupra Iudeilor, dar şi asu-
6 de vreme ce drept este înaintea lui pra celor ce li se pune’n faţă Evanghelia, dar o
Dumnezeu ca El cu necaz să le răsplă- refuză.
5 „Veşnica pieire” nu înseamnă aneantizare,
tească celor ce vă necăjesc,
absorbţie în nefiiinţă, ci ne’ncetată prăbuşire de
7iar vouă, celor necăjiţi, cu odihnă, îm- la faţa (prósopon însemnând şi persoana) lui Ii-
preună cu noi, la arătarea din cer a sus Hristos.
2 TESALONICENI 2 2016

12 ca numele Domnului nostru Iisus să aşeze el în templul lui Dumnezeu şi să

se preamărească’ntru voi şi voi întru se arate pe sine că este dumnezeu.
El, după harul Dumnezeului nostru şi 5 Oare nu vă aduceţi aminte că vă spu-
al Domnului Iisus Hristos. neam aceste lucruri încă de când eram
la voi?
6 Şi acum voi ştiţi ce-l opreşte5 , aşa ca
2 el să se arate la vremea lui6 .

Venirea Domnului. Cei aleşi pen- 7 Pentru că taina fărădelegii e la lucru

tru mântuire. încă de pe acum; numai să fie scos din
drum cel care o ţine pe loc,
1 În ceea ce priveşte venirea Domnului
nostru Iisus Hristos şi adunarea noas- 8 şi atunci se va arăta Cel-fără-de-lege,
tră împreună cu El, vă rugăm, fraţilor, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu su-
flarea gurii Sale şi-l va nimici cu ară-
2 ca nu degrab să vă pierdeţi cumpă-
tarea venirii Lui.
tul1 şi nici să vă’nspăimântaţi, nici de
vreun duh2 , nici de vreo vorbă, nici de 9 Iar arătarea aceluia va fi prin lucra-
vreo epistolă ca pornită de la noi3 , cum rea lui Satan, cu toată puterea şi cu tot
că ziua Domnului a şi sosit. felul de semne şi minuni mincinoase
3 Să nu vă amăgească nimeni în nici 10 şi cu toată amăgirea nedreptăţii pen-
un chip, căci ziua Domnului nu va sosi tru cei ce pier din pricină ca n’au primit
7
până ce mai întâi nu va veni lepăda- iubirea adevărului spre a se mântui.
rea de credinţă şi nu se va arăta Omul- 11 Şi de aceea le trimite Dumnezeu lu-
nelegiuirii, Fiul-pierzării, crare de amăgire, pentru ca ei să dea
4 Potrivnicul , cel ce se înalţă mai pre- crezare minciunii
4

sus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau 12 şi să fie osândiţi toţi cei ce n’au dat
e făcut pentru’nchinare, aşa ca să se crezare adevărului, ci s’au complăcut
1
în nedreptate.
Literal: să nu vă clătinaţi cu mintea. În lim-
bajul lui Pavel (şi în context) „mintea” înseamnă 13 Dar noi datori suntem ca’ntotdeauna
puterea omului de a-şi folosi propria-i judecată, să-I mulţumim lui Dumnezeu pen-
de a-şi menţine echilibrul interior (de a nuşi vicia
gândirea în funcţie de anumite zvonuri prăpăs-
tru voi, fraţilor iubiţi de Domnul, că
tioase). dintru’nceput v’a ales Dumnezeu spre
2 Adică de vreo persoană care pretinde că vor- mântuire întru sfinţirea duhului şi cre-
beşte sub inspiraţia Duhului Sfânt. dinţa adevărului,
3 E limpede că printre Tesaloniceni erau puse

în circulaţie false epistole ale lui Pavel, prin care
agitatorii apocaliptici căutau să se folosească de
autoritatea numelui său. E unul din motivele
pentru care Apostolul îşi pune scrisul şi semnă-
tura proprie la sfârşitul unor scrisori, ca semn de
autenticitate (vezi 3, 17).
4 Aceste trei apelative se referă la una şi ace-
14 la care v’a chemat prin Evanghelia
5 O taină ştiută de Tesaloniceni, care o păs-
trau cu sfinţenie, dar care nouă şi comentatorilor
biblici (inclusiv Fericitului Augustin) ne rămâne
necunoscută.
6 Şi nu înainte.

eaşi persoană. După Sfântul Ioan Hrisostom, 7 „Iubirea adevărului” poate însemna fie iubi-

această persoană nu va fi Satana, ci un om care rea de adevăr (genitivul obiectiv), fie iubirea care
se va folosi din plin de puterile înşelătoare ale izvorăşte din adevăr (genitivul subiectiv). Ori-
Satanei. cum, textul e superb.
2 TESALONICENI 3 2017

noastră, ca să dobândiţi voi slava Dom- 5 Iar Domnul să vă îndrepte inimile

nului nostru Iisus Hristos. spre iubirea lui Dumnezeu şi spre răb-
15 Astfel că, fraţilor, staţi neclintiţi şi darea Iui Hristos!
ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, 6 Fraţilor, în numele Domnului nostru
fie prin cuvânt, fie prin epistola noas- Iisus Hristos vă poruncim să vă feriţi
tră8 . de orice frate care umblă fără rându-
16 Iar Însuşi Domnul nostru Iisus Hris- ială şi nu după predania pe care aţi
tos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, Care primit-o de la noi.
ne-a iubit pe noi şi prin harul Său ne- 7 Că voi înşivă ştiţi cum trebuie să ne
a dat veşnică mângâiere şi bună nă- urmaţi; că noi n’am umblat fără rân-
dejde, duială între voi,
9
17 să vă mângâie inimile şi să le întă- 8 nici n’am mâncat de la cineva pâine în
rească în tot lucrul şi cuvântul bun. dar, ci cu muncă şi cu osteneală am lu-
crat noaptea şi ziua, ca pe nimeni din-
tre voi să nu-l împovărăm:
3 nu doar că n’aveam puterea3 , ci pen-
9
tru ca pe noi înşine să ne dăm vouă
Rugaţi-vă pentru noi! Avertisment pildă, spre a ne urma.
împotriva neorânduielii. Binecu- 10 Că şi’n timp ce eram la voi vă porun-
vântare. ceam: Dacă cineva nu vrea să lucreze,
4
1 În sfârşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru nici să nu mănânce .
noi, pentru ca cuvântul Domnului să- 11 Fiindcă auzim că pe la voi umblă unii
şi plinească alergarea1 şi să fie slăvit fără rânduială, nu să facă treabă, ci să
aşa cum e şi la voi se afle’n treabă5 .
2 şi să ne izbăvim de oamenii nesocotiţi 12 Unora ca aceştia le poruncim şi-i în-
şi răi; căci credinţa nu le e dată tuturor. demnăm în Domnul Iisus Hristos: să
2
3 Dar credincios este Domnul, Cel ce lucreze’n linişte şi să-şi mănânce pro-
vă va întări şi vă va păzi de Cel-Rău. pria lor pâine.
4 Cât despre voi, încredinţaţi suntem 13 Iar voi, fraţilor, nu vă descurajaţi în
în Domnul că pe cele ce vi le poruncim a face binele.
le faceţi şi le veţi face. 14 Şi dacă cineva nu ascultă de ceea ce

8 Despre tradiţia orală şi scrisă a Bisericii vezi spunem noi prin această epistolă, pe
nota de la 1 Co 11, 2. acela să-l însemnaţi6 şi să nu aveţi de-a
9 Precum în 1 Ptr 3, 4, „inima” poate să sem-
3 Autoritatea; dreptul de a pretinde întreţine-
nifice omul lăuntric (în totalitatea gândurilor şi
simţămintelor lui). rea în schimbul muncii de evanghelizare.
1 Dimensiunea vizată de Pavel nu e cea geo- 4 Regula de aur a regimului muncii în creşti-

grafică, spaţială, de „propagare” a Evangheliei, nism. Porunca nu vizează neputinţa, incapaci-

ci istorică, temporală, a unui drum ce trebuie
parcurs cu repeziciune într’o singură direcţie,
aceea a eshatonului, la capătul căruia alergarea
devine propria ei cunună „slăvită”.
2 Credincios: cel ce-şi ţine cuvântul dat.
tatea, ci refuzul de a munci.
5 Literal: nimic lucrând, ci’n toate
amestecându-se. Formularea de faţă încearcă
să redea jocul ironic de cuvinte al originalului.
6 Nu în sensul de a-l înfiera, de a-i pune un
2 TESALONICENI 3 2018

face cu el7 , ca să se ruşineze.

15 Dar să nu-l socotiţi ca vrăjmaş, ci
povăţuiţi-l ca pe un frate.
16 Iar Domnul păcii Însuşi să vă dea
vouă pacea în toată vremea şi’n tot chi-
pul. Domnul fie cu voi cu toţi!
17Salutarea, cu mâna mea – a lui Pa-
vel. Acesta este semnul meu în orice
scrisoare: aşa scriu8 .
18 Harul Domnului nostru Iisus Hris-
tos să fie cu voi cu toţi! Amin.

stigmat pe frunte, ci de a-l ţine minte (a-l nota

undeva, într’o evidenţă, dar în aşa fel încât el să
fie conştient de aceasta).
7 Literal: să nu aveţi amestec.
8 Vezi nota de la 2, 2.
1 TIMOTEI
Epistola Sfântului Apostol
Pavel întâia către Timotei
1 5 iar ţinta poruncii „aceleia” este iu-
Salutare. Avertisment împotriva
falselor învăţături. Mulţumiri
pentru mila Domnului.
1 Pavel, apostol al lui Iisus Hristos
după porunca lui Dumnezeu, Mântui-
torul nostru, şi a lui Iisus Hristos, nă-
dejdea noastră,
2 către Timotei, adevărat fiu în
credinţă: Har, milă, pace de la
Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus,
Domnul nostru.
3 Când am plecat în Macedonia te-am
îndemnat să rămâi în Efes ca să le po-
runceşti unora să nu înveţe învăţături
străine1 ,
4nici să ia aminte la basme şi la ge-
nealogii fără de sfârşit2 , care aduc mai
degrabă certuri3 decât iconomia4 lui
Dumnezeu cea întru credinţă;
1 Alteledecât aceea pe care o propovăduieşte
Pavel.
2 = Speculaţiile iudaizanţilor asupra unor în-
crengături genealogice ale patriarhilor şi ale al-
tor personaje din Vechiul Testament, menite să
complice lucrurile şi să-L aşeze pe Iisus Hristos
în umbră.
3 = Dispute; controverse; încrucişări de păreri
şi cuvinte, de cele mai multe ori sterile.
4 = Planul lui Dumnezeu pentru mântuirea
omului şi grija Sa ca acesta să se plinească.
2019
birea din inimă curată, din conştiinţă
bună şi din credinţă nefăţarnică,
6 de la care unii, îndepărtându-se, s’au
abătut spre vorbărie deşartă;
7 vrând ei să fie învăţători ai legii, nu
înţeleg nici ceea ce spun, nici cele pe
care le susţin cu atâta tărie.
8 Noi însă ştim că legea-i bună dac’o fo-
loseşti legal5 ;
9 ştiind aceasta, că legea nu-i pentru
cel drept, ci pentru cei fărădelege şi
nesupuşi, pentru cei necredincioşi şi
păcătoşi, pentru necuvioşi şi spurcaţi,
pentru ucigaşii de tată şi ucigaşii de
mamă, pentru asasini,
10 pentru cei desfrânaţi, pentru so-
domiţi, pentru vânzătorii de oameni,
pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură
strâmb şi pentru tot ceea ce se împotri-
veşte învăţăturii sănătoase
11 după Evanghelia slavei fericitului
Dumnezeu, care mi-a fost încredinţată
mie.
12 Mulţumesc Celui ce m’a întărit, lui
Hristos Iisus, Domnul nostru, că m’a
socotit credincios6 prin aceea că m’a
5 Literal: dacă cineva se foloseşte de ea potri-
vit legii; în conformitate cu ceea ce spune legea
însăşi.
6 = Fidel; demn de încredere.
1 TIMOTEI 2 2020

pus să-I slujesc, dru, pe care i-am dat Satanei11 ca să

13 pe mine, cel ce mai’nainte eram se’nveţe să nu blasfemieze.
blasfemiator şi prigonitor şi batjocori-
tor. Dar am fost miluit, fiindcă’ntru ne-
credinţă am făcut-o din neştiinţă7 ; 2
14 şi harul Domnului nostru
Învăţături despre credinţă.
cu’mbelşugare a prisosit împreună
cu credinţa şi cu iubirea cea întru 1 Aşadar, înainte de toate vă îndemn să
Hristos Iisus. faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mul-
ţumiri pentru toţi oamenii,
15 Vrednic de crezare şi de toată primi-
2 pentru împăraţi şi pentru toţi cei
rea este cuvântul că Iisus Hristos a ve-
ce sunt în înalte dregătorii, ca să pe-
nit în lume să-i mântuiască pe cei pă-
trecem viaţă paşnică şi liniştită, întru
cătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu;
toată cuvioşia şi bunăcuviinţa;
16 dar pentru aceasta am fost eu mi-
3 că acesta este lucru bun şi primit îna-
luit, ca mai întâi în mine să-Şi arate
intea lui Dumnezeu, Mântuitorul nos-
Iisus Hristos toată îndelunga Sa răb-
tru,
dare, ca o pildă pentru cei ce vor crede
4 Cel ce voieşte ca toţi oamenii să se
în El spre viaţa veşnică.
mântuiască şi la cunoştinţa adevărului
17 Iar Împăratului veacurilor, nemu-
să vină.
ritorului, nevăzutului, unicului Dum-
5 Căci unul este Dumnezeu, unul este
nezeu, cinste şi slavă în vecii vecilor!
şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oa-
Amin.
meni: Omul Hristos Iisus,
18 Această poruncă îţi încredinţez, fi-
6 Cel ce S’a dat pe Sine preţ de răscum-
ule Timotei, potrivit profeţiilor făcute
părare pentru toţi – mărturia, la vre-
mai’nainte asupră-ţi8 , ca’ntru ele9 să
mea ei1 .
te lupţi lupta cea bună,
7 Spre aceasta am fost eu pus propovă-
19 având credinţă şi conştiinţă bună.
duitor şi apostol – spun întru Hristos
Pe aceasta „din urmă” lepădând-o unii, adevărul, nu mint –, învăţător neamu-
şi-au pierdut credinţa10 ; rilor întru credinţă şi adevăr.
20 între ei sunt Imeneu şi Alexan- 8 Aşadar, vreau ca bărbaţii să se roage

7 Necredinţa – nu prin refuzul de a crede, ci

în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără
prin absenţa revelaţiei – este izvor al ignoranţei
mânie şi fără şovăire.
şi, ca urmare, circumstanţă atenuantă acordată 9 Tot aşa şi femeile, în îmbrăcăminte
de Dumnezeu celor ce, în interiorul ei, săvârşesc cuviincioasă, cu sfială şi cuminţenie să
răul: „De nu le-aş fi spus, păcat n’ar avea” (In 15,
22). Pavel se referă la atitudinea şi faptele lui de 11 Formulă (încă incertă) de excludere din co-
dinainte de convertire. munitate, pedeapsă care însă îi lăsa celui vino-
8 Din 4, 14 reiese că hirotonia lui Timotei fu-
vat şansa unei reabilitări târzii; vezi 1 Co 5, 5.
sese precedată sau însoţită de unele revelaţii 1 Mărturia (aici, în înţelesul: proba, dovada
profetice, receptate de Pavel. supremă) este însăşi jertfa lui Hristos, care a fost
9 = Inspirat de acele profeţii; graţie lor.
adusă la „plinirea vremii” (Ga 4, 4) adică la tim-
10 Textual: şi-au văzut credinţa naufragiind; pul rânduit de planul lui Dumnezeu pentru mân-
au făcut din credinţa lor o epavă. tuirea omului.
1 TIMOTEI 3 2021

se împodobească: nu cu împletituri de 3 nu beţiv, nu bătăuş, ci potolit, nu cer-

păr şi cu aur sau cu mărgăritare sau cu tăreţ, nu iubitor de argint,
vestminte scumpe, 4 bine chivernisindu-şi casa lui,
10 ci cu fapte bune, aşa cum li se cuvine avându-şi copiii ascultători cu toată
unor femei care fac mărturie de evla- bunăcuviinţa
vie. 5 – că dacă cineva nu ştie să-şi rân-
11 Femeia să asculte învăţătura’n li- duiască propria sa casă, cum va purta
nişte, cu toată supunerea. grijă de Biserica lui Dumnezeu? –;
12 Eu nu-i îngădui femeii nici să înveţe 6 să nu fie de curând botezat3 , ca
pe altul, nici să aibă stăpânire asupra nu cumva, orbit de trufie, să cadă în
bărbatului, ci să stea’n linişte. osânda diavolului4 .
13 Fiindcă Adam a fost zidit întâi, apoi 7 Dar trebuie să aibă mărturie bună de
Eva; la cei din afară5 , ca nu cumva să cadă
14 şi Adam n’a fost amăgit; dar femeia, în ocară şi’n cursa diavolului.
fiind amăgită, s’a făcut călcătoare de 8 Diaconii, de asemenea, să fie cuviin-
poruncă. cioşi6 , nu vorbind în doi peri, nu dedaţi
15 Ea însă se va mântui prin naştere la vin mult, nu agonisitori de câştig ru-
de copii, dacă cu simplitate2 rămâne’n şinos,
credinţă, în iubire şi’n sfinţenie. 9 păstrând taina credinţei în cuget cu-
rat.
10 Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi
3 la încercare; apoi să fie făcuţi diaconi,
dacă sunt fără prihană.
Însuşirile episcopilor. Însuşirile 11 Femeile, de asemenea, să fie veghe-
diaconilor. Taina credinţei noas- toare asupră-le, nu clevetitoare, cum-
tre. pătate, credincioase întru toate.
1
1 Vrednic de crezare este cuvântul : De 12 Diaconul7 să fie bărbat al unei sin-
pofteşte cineva episcopie, bun lucru do- gure femei, să-şi chivernisească bine
reşte. casa şi pe copiii săi.
2 Trebuie însă ca episcopul să fie fără 13 Fiindcă cei ce-şi fac bine slujba, rang
prihană, bărbat al unei singure femei2 , bun îşi dobândesc şi mult curaj în cre-
veghetor asupră-şi, măsurat, cuviin- dinţa cea întru Hristos Iisus.
cios, primitor de străini, destoinic să-i
înveţe pe alţii, 3 Literal: neofit; prea nou (fără suficientă ve-

chime) în trebile bisericeşti.

2=
Cu modestie; cu măsurată conştiinţă de
sine.
1 Ca şi la 1, 15, sintagma trebuie înţeleasă: e
sigur ceea ce s’a spus; sau: un lucru e cert.
2 Celibatul episcopilor, recrutaţi dintre călu-
4 = În aceeaşi osândă cu diavolul, a cărui că-
dere a fost pricinuită de păcatul său capital: tru-
fia.
5 = De la necreştini.
6 = Demni; respectabili; serioşi.

gări, e o practică mai târzie a Bisericii, încă ne- 7 În original, substantivul e la plural; în româ-

cunoscută în vremea lui Pavel; accentul cade pe neşte e preferabil singularul generic (ca în verse-
monogamie şi pe căsătoria unică. tul 2).
1 TIMOTEI 4
14 Pe acestea ţi le scriu nădăjduind să
vin la tine cât de curând;
15 dar dacă zăbovesc, să ştii cum tre-
buie să te porţi în casa lui Dumnezeu,
care este Biserica Dumnezeului-Celui-
Viu, stâlp şi temelie a adevărului.
8
16 Şi’ntr’adevăr , mare este taina cre-
dinţei celei bune: Fost-a El9 arătat
în trup10 , îndreptăţit în Duh11 , văzut
de îngeri12 , propovăduit între neamuri,
crezut în lume, înălţat întru slavă.
4 făgăduinţa vieţii de acum şi a celei vii-
Prezicerea lepădării de credinţă.
Bunul slujitor al lui Iisus Hristos.
1 Dar Duhul grăieşte lămurit că’n vre-
mile cele de apoi unii se vor îndepărta
de la credinţă, luând aminte la duhu-
rile cele înşelătoare şi la învăţăturile
demonilor
2 prin făţărnicia unor mincinoşi însem-
naţi cu fierul roşu în propriile lor cu-
gete1 .
3 Aceştia opresc de la căsătorie şi de
la unele bucate pe care Dumnezeu le-
a făcut ca din ele să se împărtăşească
cu mulţumire cei ce cred şi au cunoscut
adevărul;
4 fiindcă tot ce a făcut Dumnezeu este
bun, şi nimic nu e de lepădat dacă se ia
8 Cuvântul original e mai cuprinzător: adevăr
omologat; acceptat şi mărturisit de toată lumea;
evident; fără putinţă de contestare. Ceea ce ur-
mează e un imn de o mare densitate şi frumu-
seţe, intrat şi în cântarea bisericească.
9 Iisus Hristos.
10 La naştere.
11 La botez.
12 La înviere.
1 Asemenea criminalilor şi sclavilor evadaţi,
care purtau pe trup, spre identificare, un anume
semn făcut cu fierul înroşit în foc.
2022
cu mulţumire:
5căci se sfinţeşte prin cuvântul lui
Dumnezeu şi prin rugăciune.
6 Punându-le pe acestea înaintea fraţi-
lor, vei fi bun slujitor al lui Hristos Ii-
sus, hrănit cu cuvintele credinţei şi ale
bunei învăţături căreia i-ai urmat.
7 Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti
fereşte-te. Întrece-te zilnic2 în credinţa
cea bună;
8 căci zilnica’ntrecere trupească e’ntru
puţin folositoare, dar credinţa cea
bună e folositoare’ntru totul, având ea
toare3 .
9 Vrednic de crezare e cuvântul, şi de
toată primirea;
10 fiindcă spre aceasta ne şi ostenim
şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, că
ne-am pus nădejdea’n Dumnezeul-Cel-
Viu, Care este Mântuitor al tuturor oa-
menilor, mai ales al credincioşilor.
11 Pe acestea porunceşte-le şi învaţă-le.
12 Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tine-
reţea; dimpotrivă, fă-te credincioşilor
pildă în cuvânt, în purtare, în iubire,
în duh, în credinţă, în curăţie.
13Până ce voi veni eu, îndeletniceşte-te
cu citirea, cu îndemnul, cu învăţarea4 .
14 Nu nesocoti harul care este întru
tine5 , care ţi s’a dat prin profeţie6 cu
2 Foarte exact: exersează-te; antrenează-te
(asemenea unui gimnast care înregistrează pro-
grese zilnice).
3 Antrenamentul fizic e util numai pentru
viaţa de acum, dar exerciţiul spiritual e util pen-
tru amândouă.
4 Activităţile publice ale lui Timotei: a citi
Scriptura cu voce tare şi a o explica; a-i îndemna
pe credincioşi la fapta bună (desigur, preocupări
curente, pe care Pavel doar i le aminteşte).
5 = Darul hirotoniei.
6 Vezi nota de la 1, 18.
1 TIMOTEI 5
punerea mâinilor preoţimii7 .
15 Pe acestea pune-le la inimă; de aces-
tea ţine-te, pentru ca propăşirea ta să
le fie vădită tuturor.
16 Ia aminte la tine însuţi şi la învă-
ţătura ta; stăruie în ele, căci făcând
aceasta te vei mântui – şi pe tine, şi pe
cei ce te ascultă.
5 ospeţit pe cei străini, dacă a spălat pi-
Datorii faţă de alţii.
1 Pe cel bătrân să nu-l înfrunţi, ci să-
l îndemni ca pe un părinte; pe cei mai
tineri, ca pe fraţi;
2 pe femeile bătrâne, ca pe mame; pe
cele tinere, ca pe surori, în toată cură-
ţia.
3 Pe văduve cinsteşte-le, pe cele cu ade-
vărat văduve.
4 Iar dacă o văduvă are copii sau ne-
poţi, ei să se înveţe mai întâi să-şi do-
vedească evlavia faţă de propria lor fa-
milie1 şi să-şi răsplătească părinţii, fi-
indcă bun este lucrul acesta şi primit
înaintea lui Dumnezeu.
5 Cea cu adevărat văduvă şi rămasă
singură şi-a pus nădejdea’n Dumne-
zeu şi stăruieşte’n cereri şi’n rugăciuni
noaptea şi ziua;
6 iar cea care trăieşte’n desfătări, deşi
trăieşte, e moartă.
7 Porunceşte-le şi aceasta, pentru ca
ele2 să fie la adăpost de orice învinuire.
7 Termen generic pentru „colegiul preoţilor”,
în care se includ şi episcopii menţionaţi la 3, 2 şi
urm. Mai mult, din 2Tim 1, 6 reiese că la hiroto-
nia lui Timotei a participat însuşi Pavel.
1 Literal: faţă de propria lor casă. În limbajul
Noului Testament, „casă” înseamnă totalitatea
membrilor familiei (vezi nota de la 1 Co 1, 16).
2 Ele: adevăratele văduve (cele care merită
2023
8 Dacă însă cineva nu poartă grijă de
ai săi, şi mai ales de cei din casa lui,
acela s’a lepădat de credinţă şi e mai
rău decât un necredincios.
9 Pentru ca o văduvă să fie înscrisă ca
atare, ea trebuie să aibă cel puţin şai-
zeci de ani, să fi fost femeia unui singur
bărbat,
10 să aibă mărturie pentru faptele ei
frumoase: dacă a crescut copii, dacă i-a
cioarele sfinţilor, dacă i-a ajutat pe cei
strâmtoraţi, dacă s’a dăruit pe sine în-
tregii fapte bune.
11 Dar pe văduvele tinere
îndepărtează-le3 ; că atunci când
dorinţele le abat de la Hristos, vor să
se mărite
12 şi osândă-şi iau asupră-le, pentru că
şi-au călcat credinţa cea dintâi4 ;
13 în acelaşi timp însă, leneşe fiind, se
învaţă să umble din casă’n casă; şi nu
numai că sunt leneşe, dar sunt şi gu-
ralive şi iscoditoare, vorbind ce nu tre-
buie.
14 Aşadar, eu vreau ca văduvele tinere
să se mărite, să aibă copii, să-şi vadă
de casă şi să nu-i dea potrivnicului nici
un prilej de ocară;
15 că unele s’au şi abătut pe urmele Sa-
tanei.
16 Dacă un credincios sau o credin-
cioasă are „în îngrijire” văduve, să le
stea într’ajutor, pentru ca Biserica să
nu fie împovărată, ci să le ajute pe cele
cu adevărat văduve.
cinstire şi sprijin material). Pavel stabileşte cri-
teriile vizibile pentru determinarea celor două
categorii: felul lor de viaţă.
3 Adică: refuză înscrierea lor în evidenţa vă-
duvelor din subsistenţa Bisericii.
4 = Făgăduinţa iniţială de a fi femeia unui sin-
gur bărbat.
1 TIMOTEI 6 2024

17 Preoţii care cârmuiesc bine să se 6

învrednicească de îndoită cinste5 , mai
ales cei ce se ostenesc cu cuvântul şi cu Datorii faţă de alţii (continuare).
învăţătura; Învăţătura mincinoasă. Adevă-
rata bogăţie. Lupta cea bună a cre-
18 că zice Scriptura: Să nu legi gura bo-
dinţei.
ului care treieră; şi: Vrednic este lucră-
1 Cei ce se află sub jug ca robi să-şi soco-
torul de plata sa.
tească pe stăpânii lor vrednici de toată
19 Pâră împotriva preotului să nu pri- cinstea, pentru ca numele lui Dumne-
meşti, fără numai de la doi sau trei zeu şi învăţătura să nu fie blasfemiate.
martori. 2 Iar cei ce au stăpâni credincioşi,

20 Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de faţă

să nu-i dispreţuiască pentru aceea că
cu toţi, pentru ca şi ceilalţi să aibă sunt fraţi; dimpotrivă, cu atât mai
teamă. mult să-i slujească, tocmai fiindcă cei
ce se bucură de slujirea lor sunt cre-
21 În faţa lui Dumnezeu şi a lui Iisus dincioşi şi iubiţi. Învaţă aceasta şi în-
Hristos şi a îngerilor celor aleşi6 te con- deamnă!
jur ca pe acestea să le păzeşti fără gând 3 Dacă cineva învaţă altă învăţătură şi
precumpănit,7 nimic făcând cu părti- nu se alipeşte de sănătoasele cuvinte
nire. ale Domnului nostru Iisus Hristos şi
22 Nu-ţi pune degrabă mâinile peste ni-
de învăţătura care e după credinţa cea
meni, nici nu te face părtaş la păcatele bună,
altora. Păstrează-te curat. 4 acela este un orbit de trufie care nu
ştie nimic, dar care are boala întrebă-
23 De acum nu bea numai apă, ci folo- rilor şi a certurilor de cuvinte, din care
seşte puţin vin, din pricina stomacului se nasc: invidie, ceartă, defăimări, bă-
tău şi a deselor tale slăbiciuni. nuieli nedrepte,
24 Păcatele unor oameni sunt învede- 5 necurmate’ncrucişări de vorbe ale oa-
rate, mergând înaintea lor la judecată; menilor stricaţi la minte şi lipsiţi de
ale altora însă se ivesc după ea. adevăr, care socotesc că evlavia este un
mijloc de câştig. De unii ca aceştia
25 Tot aşa şi faptele cele bune sunt în- îndepărtează-te!
vederate, iar cele ce sunt altfel nu pot 6 Evlavia e un mare câştig pentru cel
fi ascunse. ce se mulţumeşte cu ce are.
7 Că noi n’am adus nimic în lume, după
5 Originalul sugerează şi ideea de îndoită răs- cum e vădit că nici nu putem să ducem
plată; remuneraţie dublă (vezi şi versetul urmă- ceva;
tor). 8 dar dacă avem hrană şi îmbrăcă-
6 Îngerii aleşi, în opoziţie cu cei căzuţi; ei Îl vor

însoţi pe Domnul la A Doua Sa Venire (cf. Mt 25,

31).
7 = Fără prejudecată sau preconcepţie; fără ca
balanţa judecăţii să se încline dinainte în favoa-
rea cuiva.
minte, vom fi mulţumiţi cu ele.
9 Dar cei ce vor să se îmbogăţească,
aceia cad în ispită şi în cursă1 şi în
1 Literal: în plasă (în năvodul propriei lor bo-
1 TIMOTEI 6 2025

multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, să-şi pună nădejdea în bogăţia cea ne-
care-i cufundă pe oameni în ruină şi’n statornică, ci în Dumnezeul-Cel-Viu,
pierzare; Cel ce pe toate le dă din belşug spre
10 fiindcă iubirea de argint este rădă-
desfătarea noastră;
cina tuturor relelor; pe care poftind-o 18 să facă binele, să se îmbogăţească’n
unii cu înfocare, s’au rătăcit de la cre- fapte bune; să fie darnici, cu inimă
dinţă şi de multe dureri au fost străpu- largă,
nşi. 19 agonisindu-şi bună temelie’n
11 Dar tu, omule al lui Dumnezeu, fugi veacul viitor, ca să dobândească
de aceste lucruri şi urmăreşte drepta- viaţa’ntr’adevăr veşnică.
tea, evlavia, credinţa, iubirea, răbda- 20 O, Timotei, păzeşte vistieria ce ţi-a
rea, blândeţea. fost încredinţată4 , îndepărtează-te de
12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei, vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împo-
cucereşte viaţa veşnică la care ai fost trivirile ştiinţei mincinoase;
chemat şi pentru care mărturisirea cea 21 pe aceasta mărturisind-o unii, s’au
bună ai mărturisit în faţa multor mar- rătăcit de la credinţă. Harul fie cu tine!
tori. Amin.
13 Înaintea lui Dumnezeu, Cel ce pe
toate le aduce la viaţă, şi înaintea lui
Iisus Hristos, Cel ce’n faţa lui Pon-
ţiu Pilat a mărturisit mărturisirea cea
bună, îţi poruncesc:
14 să păzeşti Porunca neîntinată, la
adăpost de orice’nvinuire, până la ară-
tarea Domnului nostru Iisus Hristos,
15 pe care la vremea ei o va arăta fe-
ricitul şi unicul Stăpânitor, Împăratul
împăraţilor şi Domnul domnilor,
16 Cel ce singur are nemurire şi locu-
ieşte întru lumină neapropiată2 , Cel pe
Care nimeni dintre oameni nu L-a vă-
zut şi nici nu poate să-L vadă; Lui fie-I
cinstea şi stăpânirea veşnică! Amin.
17 Celor bogaţi în veacul de acum3
porunceşte-le să nu se semeţească, nici

găţii).
2 Veche şi frumoasă expresie românească pen-

tru „lumină inaccesibilă”; esenţa luminoasă a lui

Dumnezeu, în care creatura nu poate pătrunde,
ea însă putând fi beneficiara „energiilor divine”
izvorâte din fiinţa lui Dumnezeu. 4 Depositum custodi; bun încredinţat spre
3 = În lumea aceasta (trecătoare). păstrare. Tezaurul doctrinar.
2 TIMOTEI 2026

Epistola Sfântului Apostol

Pavel a doua către Timotei

1 să reînsufleţeşti5 harul lui Dumnezeu

care este în tine prin punerea mâinilor
6
Salutare. Credincioşia faţă de mele .
Evanghelie. 7 Că Dumnezeu nu ne-a dat duh de te-

1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus,

mere, ci de putere şi de iubire şi de
7
prin voia lui Dumnezeu după făgădu- minte’nţeleaptă .
inţa vieţii care este’n Hristos Iisus, Aşadar, nu te ruşina de mărturisirea
8
1
2 lui Timotei, iubitului fiu : Har, milă,
asupra Domnului nostru, nici de mine,
pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la înlănţuitul Său8 , ci fii părtaş la sufe-
Hristos Iisus, Domnul nostru! rinţă pentru Evanghelie, potrivit pute-
rii lui Dumnezeu
3 Când zi şi noapte ne’ncetat te pome-
nesc în rugăciunile mele, Îi mulţumesc 9 Care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu
lui Dumnezeu pe Care din strămoşi2 Îl chemare sfântă, nu după faptele noas-
slujesc în conştiinţă curată. tre, ci potrivit planului Său şi harului
dat nouă întru Hristos Iisus mai îna-
4 Aducându-mi aminte de lacrimile
inte de timpurile veşnice9 ,
tale3 , cu dor doresc să te văd ca să mă
10 dar care acum s’a vădit prin ară-
umplu de bucurie.
tarea Mântuitorului nostru Hristos Ii-
5 Plin sunt şi de amintirea neprefăcu-
sus, Cel ce a nimicit moartea şi a adus
tei credinţe care este’n tine, aceea care la lumină viaţa şi nemurirea, prin
mai întâi s’a sălăşluit în bunica ta Lo-
ida şi’n maica ta Eunichi şi despre care 5 Odată dăruit, harul lui Dumnezeu nu se

sunt încredinţat că e şi’n tine4 . stinge şi nu e retras, dar poate deveni o existenţă
6 E pricina pentru care te îndemn
1 Timotei îi este lui Pavel „adevărat fiu în cre-
dinţă” (1Tim 1, 2).
2 Strămoşii lui Pavel erau credincioşi practi-
canţi.
3 Când Pavel l-a lăsat pe Timotei singur în
Efes (vezi 1 Tim 1, 3).
4 Admirabil exemplu de educaţie religioasă
latentă, nelucrătoare, asemenea unui foc mocnit,
prin nepăsarea sau lenea celui ce-l posedă.
6 Vezi nota de la 1 Tim 4, 14.
7 = Stăpânire de sine; autocontrol; conştiinţa
propriilor tale puteri.
8 Dublă semnificaţie: înlănţuit din pricina (de
dragul) Domnului; înlănţuitul (robul, prizonie-
rul) Domnului. Din versetul 17 ştim că Pavel se
afla în temniţă la Roma.
9 = Eternitatea în care taina lui Dumnezeu era

transmisă şi moştenită în sânul familiei. ascunsă (vezi Rm 16, 25).

2 TIMOTEI 2 2027

Evanghelia 2 şi cele ce-ai auzit de la mine

11 pentru care am fost eu pus propovă- în faţa multor martori, pe acestea

duitor şi apostol şi învăţător al neamu- încredinţează-le unor oameni credin-
rilor. cioşi care vor fi destoinici să-i înveţe şi
pe alţii.
12 Pentru care pricină şi îndur aceste
suferinţe; dar nu mă ruşinez, fiindcă 3 Ia-ţi partea ta de suferinţă, ca un bun
ştiu în Cine mi-am pus credinţa; şi ostaş al lui Hristos Iisus.
sunt încredinţat că puternic este El 4 Nici un ostaş nu se încurcă cu trebu-
să păzească vistieria pe care mi-a rile vieţii dacă vrea să-i placă celui ce
încredinţat-o10 până la Ziua aceea. l-a adus în oaste;
13 Întipăreşte-ţi în minte cuvintele să- 5 iar dacă cineva ia parte la luptele
nătoase pe care le-ai auzit de la mine, atletice, nu e încununat dacă nu s’a
în credinţa şi’n iubirea cea întru Hris- luptat după legile acestora.
tos Iisus.
6 Plugarul care se osteneşte trebuie
14 Păzeşte vistieria cea bună ce ţi-a fost să fie cel dintâi care să mănânce din
încredinţată prin Duhul Sfânt Care lo- roade.
cuieşte’ntru noi.
7 Înţelege ceea ce-ţi spun, căci Domnul
15 Tu ştii că toţi cei din Asia s’au lepă-
îţi va da pricepere în toate.
dat de mine, între care Fighel şi Ermo-
8 Adu-ţi aminte de Iisus Hristos Cel în-
ghen.
viat din morţi, din seminţia lui David,
16 Domnul să aibă milă de casa lui Oni-
11
după Evanghelia mea1
sifor , căci de multe ori m’a însufleţit,
iar de lanţurile mele nu s’a ruşinat; 9 pentru care sufăr până la a fi legat
în lanţuri ca un făcător de rele; dar cu-
17 dimpotrivă, de’ndată ce-a venit în
vântul lui Dumnezeu nu e legat.
Roma, cu multă osârdie m’a căutat şi
m’a găsit. 10 De aceea pe toate le rabd de dragul
celor aleşi, pentru ca şi ei să aibă parte
18 Să-i dea Domnul ca’n Ziua aceea să
de mântuirea cea întru Hristos Iisus,
afle milă de la Domnul. Şi cât de mult
cu slava veşnică.
m’a slujit el în Efes, tu o ştii prea bine.
11 Vrednic de crezare este cuvântul:
Dacă’mpreună cu El am murit, împre-
2 ună cu El vom şi via2 ;

1= În conformitate cu Evanghelia predicată

Ostaşul cel bun al lui Iisus Hristos. de Pavel (Rm 2, 16; 16, 25) sau de el împreună
Lucrător cu faţa curată. cu apostolii autentici (2 Co 4, 3; 1 Tes 1, 5; 2 Tes
2, 14).
1Tu deci, fiul meu, întăreşte-te în ha- 2 Vechi, frumos şi cuprinzător cuvânt româ-
rul care este în Hristos Iisus; nesc: a via = a trăi permanent; a vieţui în durată;
a fi viu în eternitate. Această frază, împreună cu
10 Vezi nota de la 1 Tim 6, 20. cele din următoarele două versete (12-13) au în
11 Onisifor, creştin din Efes care, venit la Roma, original o structură ritmică, de unde supoziţia că
i-a fost de mare ajutor lui Pavel în închisoare fragmentul intrase deja în imnografia liturgică a
(vezi şi 4, 19). vremii.
2 TIMOTEI 3 2028

12 dacă răbdăm, împreună cu El vom şi 22 Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte

împărăţi; dacă-L tăgăduim, şi El ne va dreptatea, credinţa, iubirea, pacea cu
tăgădui; cei ce din inimă curată Îl cheamă pe
13 dacă nu-I suntem credincioşi, El ne
Domnul.
rămâne credincios – fiindcă El nu Se 23 Întrebările nebuneşti şi nesocotite
poate tăgădui pe Sine. îndepărtează-le; tu ştii că ele nasc cer-
14 Aminteşte-le aceste lucruri, conjură-
turi5 ,
i înaintea lui Dumnezeu să nu se ia la 24 dar un slujitor al Domnului nu tre-
certuri pentru cuvinte; ele la nimic nu buie să se certe, ci să fie blând faţă de
slujesc, ci la surparea celor ce ascultă. toţi, învăţător destoinic, îngăduitor,
15 Străduieşte-te să te arăţi în faţa lui 25 cu blândeţe povăţuindu-i pe cei ce
Dumnezeu ca un om încercat, ca un lu- stau împotrivă, ca doar le va da Dum-
crător care nu are de ce să se ruşineze, nezeu pocăinţă să cunoască adevărul
drept învăţând cuvântul adevărului. 26 şi să scape din mreaja diavolului

16 Iar de deşartele vorbiri lumeşti

care-i ţine’n prinsoare spre a-i face
fereşte-te, căci „cei ce le fac” vor îm- voia.
pinge tot mai mult spre necredinţă;
cuvântul lor va roade ca o cangrenă.
17
Dintre ei sunt Imeneu şi Filet,
3
18 care s’au rătăcit de la adevăr zicând Oamenii în vremile din urmă. Po-
că învierea s’a şi petrecut, şi răstoarnă runci către Timotei.
credinţa unora. 1
1 Şi pe aceasta s’o ştii, că’n vremile din
19 Însă temelia cea tare a lui Dum- urmă veni-vor vremuri grele.
nezeu stă neclintită, având pecetea 2 Că oamenii vor fi iubitori de sine2 ,
aceasta: Cunoscut-a Domnul pe cei ce iubitori de argint, lăudăroşi, trufaşi,
sunt ai Săi; şi: Să se depărteze de la ne- blasfemiatori, neascultători de părinţi,
dreptate oricine cheamă numele Dom- nerecunoscători, pângăritori,
nului. 3
3 fără inimă , neînduplecaţi, cleveti-
20 Iar într’o casă mare nu sunt doar
tori, neînfrânaţi, cruzi, duşmani ai bi-
vase3 de aur şi de argint, ci şi de lemn nelui4 ,
şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar
4 trădători, obraznici, orbiţi de trufie,
altele spre necinste.
iubitori mai mult de plăceri decât de
21 Deci, dacă cineva se va curăţi pe sine
5 = Dispute; discuţii interminabile, violente şi
de acestea4 , va fi vas de cinste, sfinţit,
inutile.
de bună folosinţă Stăpânului, potrivit 1 Literal: în zilele. La 1 Tim 4, 1: în vremile.
pentru tot lucrul bun. Perioada eshatologică, al cărei început pare să fi
fost chiar în timpul lui Pavel şi al cărei sfârşit (A
3 Grecescul
skévos înseamnă nu numai vas, ci Doua Venire a Domnului) rămâne o taină numai
şi orice obiect sau instrument de utilitate cas- a lui Dumnezeu (Mt 24, 36).
2 = Egoişti.
nică.
4 = De învăţăturile mincinoase ale falşilor 3 = Inumani; abrutizaţi.

apostoli şi profeţi. 4 Şi ai oamenilor de bine.

2 TIMOTEI 4 2029

Dumnezeu, 15 şi fiindcă din pruncie cunoşti Sfin-

10
5 având înfăţişarea credinţei celei tele Scripturi , cele ce pot să te înţe-
bune5 dar tăgăduindu-i puterea. lepţească spre mântuire prin credinţa
Îndepărtează-te şi de aceştia. cea întru Hristos Iisus.
11
16 Toată Scriptura este însuflată de
6 Că dintre aceştia sunt cei ce se stre-
coară prin case şi vânează femeiuşti Dumnezeu şi de folos spre dare de învă-
împovărate de păcate, purtate de felu- ţătură, spre mustrare,12
spre îndreptare,
rite pofte, spre deprinderea cea întru dreptate,
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie
7 cei ce mereu învaţă şi niciodată nu pot
desăvârşit, bine pregătit13 pentru tot
ajunge la cunoaşterea adevărului.
lucrul bun.
6
8 Aşa cum Iannes şi Iambres i s’au îm-
potrivit lui Moise, tot astfel şi aceştia
stau împotriva adevărului, oameni 4
stricaţi la minte şi netrebnici pentru
credinţă. Porunci către Timotei (continu-
9 Dar mai departe nu vor merge; fi- are). Salutări de sfârşit.
indcă nebunia lor le va fi tuturor vă- 1 Aşadar, te conjur în faţa lui Dumne-
dită, aşa cum a fost şi a acelora. zeu şi a lui Hristos Iisus Cel ce va să
10 Tu însă mi-ai urmat mie în învăţă- judece viii şi morţii, şi pe arătarea Lui
tură, în purtare, în năzuinţă7 , în cre- şi pe împărăţia Lui:
dinţă, în iubire, în stăruinţă8 , 2 Propovăduieşte cuvântul, stăruie

11 în prigonirile şi suferinţele mele câte cu timp şi fără timp, mustră, ceartă,

mi-au fost în Antiohia, în Iconiu, în îndeamnă, întru toată îndelunga-
1
Listra. Câte prigoniri am răbdat!, şi răbdare şi întru toată’nvăţătura .
din toate m’a izbăvit Domnul. 3 Că va veni vremea când nu vor mai

12 Prigoniţi vor fi şi toţi cei ce voiesc să suferi învăţătura sănătoasă, ci după

trăiască cucernic în Hristos Iisus. poftele lor îşi vor îngrămădi învăţători
să le răsfeţe auzul
13 Cât despre oamenii răi şi amăgitori,
ei vor merge din rău în mai rău, înşe- 4 şi auzul şi-l vor întoarce de la adevăr
lători şi înşelaţi9 . şi către basme se vor abate.
5 Tu însă fii treaz întru toate; îndură
14 Tu însă rămâi în cele ce-ai învăţat şi
necazul; fă lucrare de evanghelist; slu-
de care eşti încredinţat, deoarece ştii
jba ta fă-o deplin!
de la cine le-ai învăţat
10 = Prin bunică şi mamă (vezi 1, 5).
5 Şia evlaviei. 11 Pavel foloseşte acelaşi cuvânt ca în Fc 2, 7:
6 După tradiţia ebraică, aşa se numeau vrăji- asupra primului om, făcut din ţărână, Dumne-
torii care i s’au opus lui Moise în faţa lui Faraon zeu a suflat suflare de viaţă. Text fundamen-
(Iş 7, 11). tal (versetele 16-17) pentru inspiraţia dumneze-
7 Înţeles mai larg: în planul şi mijloacele de iască a Sfintei Scripturi.
a-mi atinge scopul. 12 = Educarea; instruirea.
8 = În statornicia cu care-mi urmăresc ţinta. 13 = Bine echipat; înzestrat cu tot ce-i trebuie.
9 = Pe măsură ce îi rătăcesc pe alţii, se cufundă 1 = Răbdarea ca metodă, şi doctrina ca sferă

în propria lor rătăcire. de lucru.

2 TIMOTEI 4 2030

6 Că eu de-acum sânger spre jertfă2 , şi şi toate neamurile s’o audă; şi eu am

vremea plecării mele a sosit.
7 Lupta cea bună am luptat, alergarea
mi-am împlinit-o3 , credinţa am păzit-o.
8 De acum mi s’a gătit cununa drep-
tăţii, pe care în Ziua aceea mi-o va da
Domnul, Dreptul Judecător; şi nu nu-
mai mie, ci şi tuturor celor ce I-au iubit
arătarea.
9 Străduieşte-te să vii la mine curând;
10 că Dimas, în dragoste cu veacul de-
acum, m’a lăsat şi s’a dus la Tesalonic;
Crescent, în Galatia; Tit, în Dalmaţia.
4
11 Numai Luca este cu mine. Ia-l pe
5
Marcu şi adu-l cu tine, că tare-mi este
de folos în slujire.
12 Pe Tihic l-am trimis la Efes.
fost izbăvit din gura leului8 .
18Domnul mă va izbăvi de toată lucra-
rea cea rea şi mă va mântui spre împă-
răţia Sa cea cerească. Lui fie-I slava în
vecii vecilor! Amin.
19 Îmbrăţişează-i pe Priscila şi pe Ac-
vila9 şi casa lui Onisifor.
20 Erast a rămas în Corint, iar pe Tro-
fim10 l-am lăsat în Milet, fiind bolnav.
21 Străduieşte-te să vii mai înainte de
începutul iernii11 . Te îmbrăţişează Eu-
vul, Pudenţiu, Linos, Claudia şi fraţii
toţi.
22Domnul fie cu duhul tău! Harul fie
cu voi! Amin.

13 Când vei veni, adu-mi felonul pe care

l-am lăsat în Troada, la Carp; şi căr-
ţile, mai ales pergamentele.
6
14 Alexandru arămarul mi-a făcut
mult rău; Domnul să-i răsplătească
după faptele lui.
15 Păzeşte-te şi tu de el, că tare mult s’a
împotrivit cuvintelor noastre.
7
16 La întâia mea apărare nimeni nu
mi-a stat alături; dimpotrivă, toţi m’au
părăsit. Să nu li se ţină’n seamă!
17 Dar mi-a stat alături Domnul şi m’a
întărit, pentru ca prin mine propovă-
duirea să fie pe de-a’ntregul adeverită
2 Literal: mă revărs ca o libaţie sacrificială.

Vezi Flp 2, 17 şi nota.

3 Vezi FA 13, 25 şi nota cu privire la „călătoria”

lui Ioan Botezătorul. Verbul „a împlini” nu sem-

nifică un simplu sfârşit, ci încununarea ostenelii
prin atingerea ţintei – pe care ţi-ai propus-o sau
care ţi-a fost încredinţată.
4 = Luca Evanghelistul.
5 = Marcu Evanghelistul.
6 Menţionat la 1 Tim 1, 20 printre cei bleste-
8 Parafrazădin Ps 21, 21.
9 DespreAcvila şi Priscila vezi FA 18, 2, 18;
Rm 16, 3; 1Co 16, 19.
10 Trofim cel menţionat în FA 20, 4; 21, 29.

maţi. 11 Când se întrerupea navigaţia pe Medite-

7 În tribunal. rana.
TIT
Epistola Sfântului Apostol
Pavel către Tit
1 preoţi aşa cum ţi-am poruncit eu:
Salutare. Lucrarea lui Tit în
Creta.
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apos-
tol al lui Iisus Hristos spre a-i aduce1
pe aleşii lui Dumnezeu la credinţă şi
la cunoaşterea adevărului care-şi po-
triveşte sieşi evlavia2
2 – întru nădejdea vieţii veşnice pe care
mai’nainte de toţi vecii3 a făgăduit-o
Dumnezeu, Cel ce nu minte
3 şi Cel care, la timpul potrivit, Şi-a
făcut cunoscut cuvântul prin propovă-
duirea încredinţată mie după porunca
Mântuitorului nostru Dumnezeu –,
4 lui Tit, adevărat fiu după una şi ace-
eaşi credinţă4 : Har, milă şi pace de la
Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus
Hristos, Mântuitorul nostru.
5 Pentru aceasta te-am lăsat în Creta,
ca să pui rânduială în cele ce-au mai
rămas5 şi ca’n fiecare cetate să aşezi
1 În original, verbul e inclus în particula pre-
poziţională şi i se aliniază gândirii lui Pavel.
2 = Adevărul care duce spre evlavie şi o atrage
spre sine. Doctrina şi morala, două realităţi care
devin coincidente.
3 Literal: mai înainte de anii vecilor (vezi şi 2
Tim 1, 9).
4 = Fiu duhovnicesc în credinţa comună.
5 De obicei, Pavel pune temelia unei noi comu-
2031
6 dacă cineva este fără prihană, bărbat
al unei singure femei, având copii cre-
dincioşi şi’n afara oricărei învinuiri de
rele purtări sau de nesupunere.
7 Fiindcă episcopul trebuie să fie fără
prihană, ca un iconom al lui Dumne-
zeu, nu îngâmfat, nu mânios, nu beţiv,
nu bătăuş, nu poftitor de câştig ruşi-
nos,
8 ci primitor de străini, iubitor al bine-
lui, cu stăpânire de sine, drept, cuvios,
înfrânat,
9 strâns legat de cuvântul cel vrednic
de crezare al învăţăturii, destoinic atât
să’ndemne întru învăţătura cea sănă-
toasă, cât şi să-i mustre pe cei ce vor-
besc împotriva ei.
10 Pentru că sunt mulţi nesupuşi, grăi-
tori în deşert şi înşelători, mai ales cei
din tăierea’mprejur,
11 cărora trebuie să li se închidă gura ca
unora care pentru câştig ruşinos răvă-
şesc familii’ntregi, învăţând ce nu tre-
buie.
12 Unul dintre ei, chiar profet de-al lor,
a zis: „Cretanii, pururea mincinoşi, fi-
are rele, pântece leneşe”6 .
nităţi şi lasă pe seama ucenicilor continuarea lu-
crării.
6 Citat din poetul cretan Epimenide, secolul
TIT 2
13 Mărturia aceasta este adevărată;
pentru care pricină mustră-i cu as-
prime, ca să fie sănătoşi în credinţă
14 şi să nu-şi plece mintea la basmele
iudaice şi la poruncile unor oameni
care se abat de la adevăr.
15 Toate sunt curate pentru cei curaţi.
Dar pentru cei întinaţi şi necredincioşi
nimic nu e curat; dimpotrivă, lor li s’au
întinat şi mintea, şi conştiinţa.
16 Ei mărturisesc că-L cunosc pe Dum-
nezeu, dar Îl tăgăduiesc cu faptele lor,
fiind dezgustători, nesupuşi şi netreb-
nici pentru toată lucrarea cea bună.
2 învăţăturii
Învăţătura cea sănătoasă pentru
credincioşi feluriţi.
1 Tu însă grăieşte ceea ce i se cuvine
învăţăturii sănătoase.
2 Bătrânii să fie treji la minte, cumpă-
taţi, sănătoşi în credinţă, în iubire, în
răbdare;
3 bătrânele, de asemenea, să fie
cu’nfăţişare de sfântă cuviinţă, nu cle-
vetitoare, nu robite vinului mult; să în-
veţe ce e bine,
4 ca să le’ndrumeze pe cele tinere să-şi
iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii
5 şi să fie cuminţi, curate, gospodine,
bune, plecate bărbaţilor lor, aşa încât
cuvântul lui Dumnezeu să nu fie defă-
imat1 .
VI î. H. Atributele de „profet” se referă proba-
bil la calitatea poeţilor de a avea intuiţii clarvă-
zătoare. De altfel, în limbajul antichităţii elene,
verbul „a cretaniza” însemna a întoarce adevă-
rul pe dos (asociere posibilă cu verbul a răvăşi –
a’ntoarce cu susu’n jos – din versetul precedent).
1 = Doctrina creştină să nu fie compromisă
prin abateri de la propria ei morală.
2032
6De asemenea, îndeamnă-i pe cei ti-
neri să fie cuminţi,
7întru toate arătându-te pe tine însuţi
pildă de fapte bune: curăţie în învăţă-
tură, cuviinţă,
8 cuvânt sănătos, de nelovit2 , pentru ca
cel potrivnic să se ruşineze, neavând de
zis nimic rău de noi.
9 Robii să li se supună’ntru toate stăpâ-
nilor lor; să fie plăcuţi, să nu întoarcă
vorba,
10 să nu dosească ceva, ci să
arate’ntreaga lor bunăcredinţă,
pentru ca’ntru toate să-i facă cinste
Mântuitorului nostru
Dumnezeu.
11Căci harul lui Dumnezeu li s’a ară-
tat, mântuitor, tuturor oamenilor,
12învăţându-ne să lepădăm fărădele-
gea şi poftele lumeşti, şi’n veacul de
acum să trăim cu stăpânire de sine, cu
dreptate şi cucernicie,
13aşteptând fericita nădejde şi arăta-
rea slavei marelui Dumnezeu şi Mân-
tuitorului nostru Iisus Hristos3 ,
14Cel ce pe Sine S’a dat pentru noi ca
să ne răscumpere din toată fărădele-
gea şi să-Şi curăţească Sieşi popor ales,
râvnitor de fapte bune.
15 Pe acestea grăieşte-le şi mustră şi în-
4
deamnă cu toată tăria . Nimeni să nu
te dispreţuiască!
2=Inatacabil, prin soliditate intrinsecă.
3 Sau:marelui nostru Dumnezeu şi Mântui-
tor, Iisus Hristos.
4 = Cu întreaga autoritate (pe care ţi-o conferă
mandatul).
TIT 3 2033

3 fie’n frunte la fapte bune. Acestea sunt

bune4 şi folositoare oamenilor.
Stăruinţa’n faptele bune. Ultime 9 Dar de întrebările nebuneşti şi de ge-
îndemnuri şi salutări. nealogii5 şi de certuri şi de’ncrucişările
1 Adu-le aminte să se supună stăpâni- de vorbe asupra legii fereşte-te: sunt
rilor şi dregătorilor, să asculte, să fie nefolositoare şi deşarte.
gata la orice lucru bun. 10 Pe omul eretic, după întâia şi a doua

2 Să nu defaime pe nimeni, să fie mustrare îndepărtează-l,

paşnici, îngăduitori, arătând blân- 11 ştiind că unul ca acesta s’a înstră-
deţe’ntreagă faţă de toţi oamenii. inat6 şi rătăceşte’n păcat7 , osândit de
8
3 Că şi noi eram cândva fără de minte, sine însuşi .
neascultători, rătăciţi, slujind poftelor 12 Când îl voi trimite la tine pe Arte-
şi feluritelor desfătări, petrecându-ne mas sau pe Tihic, străduieşte-te să vii
viaţa în răutate şi invidie, urâţi fiind la mine, la Nicopole, căci acolo m’am
şi unul pe altul urându-ne. hotărât să iernez.
9 10
4 Dar când s’a arătat bunătatea lui 13 Pe Zenas legistul şi pe Apollo
Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi iu- trimite-i înainte, şi ai grijă să nu le lip-
birea Sa de oameni, sească nimic.
5 El nu din pricina faptelor pe care le- 14 Ai noştri să înveţe şi ei să fie’n frunte
am făcut noi întru dreptate, ci după la fapte bune atunci când trebuinţa o
mila Sa ne-a mântuit prin baia naşterii cere, ca să nu fie ei neroditori.
din nou1 şi prin înnoirea Duhului Sfânt 15 Te îmbrăţişează toţi cei ce sunt cu
6 pe Care din belşug L-a vărsat peste mine. Îmbrăţişează-i pe cei ce ne iu-
noi prin Iisus Hristos, Mântuitorul besc întru credinţă. Harul fie cu voi cu
nostru, toţi! Amin.
7pentru ca, îndreptăţiţi fiind prin ha-
rul Său, întru nădejde2 să devenim
moştenitori ai vieţii veşnice.
8 Cuvântul e vrednic de crezare, şi
vreau ca aceste lucruri să le spui răs-
picat3 , pentru ca cei ce I s’au încre-
dinţat lui Dumnezeu să aibă grijă să
4 Sens dublu: bune şi frumoase.
1 Botezul 5 Vezi nota de la 1 Tim 1, 4.
creştin. Sintagmă cu dublă semni-
6 Cuvântul original e mai puternic: s’a perver-
ficaţie: spălarea omului de păcate şi regenera-
rea lui într’o viaţă nouă, sub imperiul Duhului tit; şi-a schimbat propria-i natură (asemenea di-
Sfânt. avolului).
2 Literal: după nădejde; potrivit nădejdii. În 7 În sensul: continuă să rătăcească fără capa-

gândirea şi limbajul lui Pavel, nădejdea nu e o citatea de a-şi mai găsi drumul.
8 = Cu care nu mai e nimic de făcut.
simplă speranţă umbrită de îndoieli sau condi-
ţionări, ci o certitudine în interiorul căreia Dum- 9 Jurisconsultul Zenas nu ne este cunoscut din

nezeu rămâne credincios propriilor Sale făgădu- alte texte.

inţe. 10 Pentru faimosul Apollo vezi FA 18, 24; 19, 1
3 = Să le afirmi cu tărie. şi mai ales 1 Co 1, 12; 3, 4-6, 22; 16, 12.
FILIMON 2034

Epistola Sfântului Apostol

Pavel către Filimon

1 Fie ca părtăşia credinţei tale să de-

6
vină lucrătoare în cunoaşterea oricărui
Salutare. Iubirea şi credinţa lui bine pe care-l putem face pentru Hris-
Filimon. Pavel intervine pentru tos Iisus!
Onisim. 7 Că multă bucurie şi mângâiere am
1
1 Pavel, înlănţuitul lui Iisus Hristos ,
avut din iubirea ta, frate, fiindcă ini-
5
şi Timotei fratele, către Filimon, iubi- mile sfinţilor s’au odihnit prin tine .
tul nostru’mpreună-lucrător, 8 Ca atare,deşi întru Hristos am multă
2
2
şi către Apfia , sora noastră, şi că- îndrăznire să-ţi poruncesc ce se cuvine,
tre Arhip, împreună-cu-noi-luptător3 , 9 totuşi mai degrabă te rog în numele
şi către Biserica din casa ta4 : iubirii – eu, aşa cum sunt, bătrânul Pa-
3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Ta-
vel, iar acum şi înlănţuit al lui Hristos
tăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hris- Iisus –,
tos! 10te rog pentru copilul meu pe care l-
4 Întotdeauna când te pomenesc în ru- am născut în lanţuri, pentru Onisim6 ,
găciunile mele Îi mulţumesc Dumneze- 11 cel care altădată îţi era nefolositor,
ului meu, dar care acum e folositor7 , şi ţie, şi mie.
5 ca unul ce aud despre iubirea şi cre- 12 Pe acesta ţi l-am trimis înapoi, însuşi
dinţa pe care le ai faţă de Domnul Iisus pe el, adică inima mea.
şi faţă de toţi sfinţii. 13 Eu voiam să-l ţin la mine, pentru

1 Dublă semnificaţie: înlănţuit din pricina (de
dragul) lui Iisus Hristos; robit de (întru) iubirea
lui Hristos.
2 Probabil, soţia lui Filimon.
3 Literal: camarad de arme (vezi şi Flp 2, 25
şi nota). Activitatea misionară e frecvent văzută
de Pavel ca o acţiune pe câmpul de luptă (vezi Ef
6, 12-17).
4 Om cu stare, Filimon îşi pusese casa la dis-
poziţia comunităţii creştine din Colose, ea deve-
nind astfel locaş de cult (ca în mai toate cazurile
Bisericii primare).
5 = Şi-au recăpătat forţele (prin asistenţa spi-
rituală şi materială a lui Filimon). Sfinţii = creş-
tinii credincioşi.
6 Onisim, sclav al lui Filimon, fugit după ce-
şi furase stăpânul, ajuns în Roma şi convertit în
închisoare de către Pavel, căruia îi devenise fiu
duhovnicesc şi slujitor devotat.
7 Nefolositor-folositor: joc de cuvinte asupra
numelui lui Onisim, care în greceşte înseamnă
„Folositor”; inutil ca sclav nesupus şi hoţ, deve-
nit util prin convingerea creştină cu care înţelege
să-şi slujească stăpânii creştini.
FILIMON 1 2035

ca’n locul tău să-mi slujească’n lanţu- împreună-cu-mine-întemniţat întru

rile mele pentru Evanghelie; Hristos Iisus,
14 dar n’am vrut să fac nimic fără în- 24 Marcu13 , Aristarh14 , Dimas15 ,
cuviinţarea ta, pentru ca fapta ta cea Luca16 , cei împreună-cu-mine-
bună să nu fie ca de silă, ci de bună- lucrători.
voie. 25 Harul Domnului nostru Iisus Hris-
15 Căci poate de aceea a fost el despărţit tos să fie cu duhul vostru! Amin.
de tine pentru o vreme: ca să-l recapeţi
pentru veşnicie;
16 dar nu ca un rob, ci mai mult decât
un rob: frate iubit8 , mai cu seamă mie,
dar cu cât mai mult ţie, şi în trup, şi în
Domnul.
17 Aşadar, dacă mă ai pe mine părtaş,
primeşte-l pe el ca şi cum aş fi eu.
18 Iar de te-a păgubit cu ceva sau îţi
este dator, pune aceasta’n socoteala
mea;
19 eu, Pavel, o scriu cu mâna mea: eu
îţi voi plăti – ca să nu-ţi spun că tu îmi
eşti mie datornic cu tine însuţi9 .
10
20 Da, frate: să mă folosesc şi eu de
tine întru Domnul, odihneşte-mi inima
întru Hristos!
21 Ţi-am scris încredinţat de ascultarea
ta, ştiind că tu vei face chiar mai mult
decât îţi spun eu.
22 În acelaşi timp însă pregăteşte-mi şi
loc de găzduit, deoarece nădăjduiesc că
prin rugăciunile voastre vă voi fi dă-
ruit11 .
12
23 Te îmbrăţişează Epafras cel-
8 Text important pentru rolul creştinismului

în abolirea sclaviei, dar nu prin violenţă sau re-

formă socială, ci pe dinlăuntru, prin transforma-
rea omului interior.
9 Filimon fusese convertit de Pavel în timpul

şederii sale la Colose.

10 În rădăcina verbului onínemi (a fi folositor)

e implicat numele lui Onisim (Folositorul).

11 Pavel consideră că posibila sa eliberare din
temniţă e un dar al lui Dumnezeu în favoarea
creştinilor care se roagă pentru el.
12 Despre Epafras vezi nota de la Col 1, 7.
13 = Evanghelistul.
14 Asupra lui Aristarh vezi nota de la Col 4, 10.
15 Dimas: vezi nota de la Col 4, 14.
16 = Evanghelistul.
EVREI 2036

Epistola Sfântului Apostol

Pavel către Evrei

1 devenind El cu atât mai presus de în-

4
geri, cu cât numele pe care l-a moştenit
Dumnezeu a grăit prin Fiul Său. e mai presus de ei.
Fiul e mai presus de îngeri. 5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dum-

1 În multe rânduri şi’n multe feluri nezeu vreodată: Fiul Meu eşti Tu, Eu
grăindu-le Dumnezeu odinioară părin- astăzi Te-am născut; şi iarăşi: Eu Îi voi
ţilor noştri prin profeţi1 , fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu?
2 în zilele acestea de pe urmă2 ne-a 6 Şi iarăşi, când Îl aduce’n lume pe Cel-
6
grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus Întâi-Născut , El zice: Şi să I se în-
moştenitor a toate, prin Care şi veacu- chine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu.
3
rile le-a făcut. 7 Şi despre îngeri zice: Cel ce face pe

3 Fiind El strălucirea slavei Sale şi chi- îngerii Săi duhuri şi pe slugile Sale foc
pul fiinţei Sale4 , şi pe toate ţinându-le arzător;
cu cuvântul puterii Lui, după ce prin 8 dar despre Fiul: Scaunul Tău, Dum-
El Însuşi a săvârşit curăţirea păcate- nezeule, este în veacul veacului şi to-
lor noastre a şezut de-a dreapta Slavei5 iagul dreptăţii este toiagul împărăţiei
întru cele preaînalte, Tale.
1 În înţelesul larg: nu numai prin profeţii cu- 9Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădele-
noscuţi ca atare, ci şi prin toţi cei ce, într’un fel gea; de aceea Te-a uns pe Tine Dum-
sau altul, au exprimat voinţa lui Dumnezeu de-a nezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelem-
lungul Vechiului Testament. nul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii
2 La „plinirea vremii” (vezi Ga 4, 4).
3 Aici, mai mult decât în alte texte ale Nou- Tăi.
lui Testament, grecescul aioona înseamnă şi „lu- 10 Şi: Întru început Tu, Doamne,
mile”: cerul şi pământul, operă a Fiului partici- pământul l-ai întemeiat şi cerurile
pant la creaţie: „toate printr’Însul s’au făcut” (In
1, 3). sunt lucrul mâinilor Tale;
4 Foarte exact: amprenta (ipostasului) lui 11ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate
Dumnezeu; „pecete asemenea chipului” (Sf. Va- ca o haină se vor învechi;
sile cel Mare); „chipul (văzut) al nevăzutului
Dumnezeu” (Col 1, 15). Vezi şi nota de la In 6, 12 ca pe o velinţă le vei împătura şi ca
27.
5 = De-a dreapta Tatălui. Slavă: metonimie 6 Întâiul-Născut e echivalent cu Unul-Născut.

pentru „Dumnezeu” (vezi şi la 8, 1). Pentru detalii vezi nota de la Lc 2, 7.

EVREI 2 2037

o haină se vor schimba, dar Tu acelaşi lurite puteri şi prin daruri ale Duhului
eşti, şi anii Tăi nu se vor sfârşi. Sfânt împărţite după voia Lui?
13 Şi căruia dintre îngeri i-a zis vreo- 5 Că nu îngerilor le-a supus El lumea
dată: Şezi de-a dreapta Mea până ce-i viitoare despre care vorbim.
voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut pi- 6 Dar cineva a mărturisit undeva4 , zi-
cioarelor Tale? când: Ce este omul, că-Ţi aminteşti de
14 Oare nu sunt toţi duhuri menite să el? sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
slujească, trimise spre slujire de dra- 7 Micşoratu-l-ai pentru-o clipă5 mai
gul celor ce trebuie să moştenească prejos de îngeri; cu slavă şi cu cinste
mântuirea7 ? l-ai încununat şi l-ai pus peste lucrul
mâinilor Tale.
Tu pe toate le-ai supus sub picioarele
8
2 lui. Şi dacă I le-a supus pe toate, atunci
nimic nu I s’a lăsat nesupus. Dar acum
Mântuirea cea mare. Hristos, În- noi încă nu vedem că toate I-au fost su-
cepătorul mântuirii. puse.
1 Pentru aceea trebuie ca noi să ne ţi-
9 Dar pe Cel ce pentru-o clipă mai pre-
nem cu atât mai aproape de cele ce- jos de îngeri a fost micşorat, pe Iisus, Îl
am auzit1 , ca nu cumva să plutim pe- vedem încununat cu slavă şi cu cinste
alături de ele2 . din pricina morţii pe care a suferit-o,
3
2 Că dacă cuvântul grăit prin îngeri în aşa fel ca, prin harul lui Dumnezeu,
s’a adeverit, şi dacă orice încălcare de pentru fiecare să fi gustat moartea.
poruncă şi neascultare şi-a primit răs- 6
10 Fiindcă Lui , Cel pentru Care sunt
plata cea dreaptă,
toate şi prin Care sunt toate, Lui, Cel
3 atunci, cum vom scăpa noi dacă fi- ce pe mulţi fii i-a dus către slavă, Lui I
vom nepăsători faţă de o astfel de se cădea să-L desăvârşească prin păti-
mântuire care, avându-şi începutul în mire pe Începătorul7 mântuirii lor.
însăşi propovăduirea Domnului, ne-
11 Că şi Cel ce sfinţeşte, şi cei ce se
a fost adeverită de către cei ce au
sfinţesc, dintru Unul sunt toţi; din care
ascultat-o,
pricină nu se ruşinează să-i numească
4 împreună cu ei mărturisind şi Dum- pe ei fraţi,
nezeu prin semne şi minuni şi prin fe-
12 zicând: Vesti-voi fraţilor Mei numele
7 Faţă de Fiul, Care e Domn, îngerii nu sunt Tău, în mijlocul adunării Îţi voi cânta
decât nişte servitori la ordinele lui Dumnezeu. laudă.
1 = De cuvintele lui Iisus Hristos, transmise
4 Ps 8, 4-6, cu discreţie citat de Pavel după
prin apostolii Săi şi prin martorii Săi direcţi.
2 Mai exact: să nu intrăm în derivă. Septuaginta.
3 După tradiţia rabinică, Legea de pe Sinai a 5 Pavel preferă sensul temporal din Septua-

fost dată de îngeri prin mijlocirea lui Moise. In-
vocat de Ştefan în rechizitoriul său din faţa sin-
edriului (FA 7, 53 şi nota), argumentul este pre-
luat de Pavel (vezi şi Ga 3, 19) pentru a demon-
stra superioritatea Legii lui Iisus Hristos (Cel
mai presus de îngeri) faţă de legea lui Moise.
ginta: „pentru scurtă vreme” (pe durata întrupă-
rii Fiului Omului), în locul celui spaţial-calitativ
din Textul Ebraic: „cu puţin” (sub nivelul îngeri-
lor).
6 = Dumnezeu-Tatăl.
7 = Fiul.
EVREI 3 2038

13 Şi încă: Eu voi fi încrezător în El; şi 3 Pentru că El S’a învrednicit de mai

încă: Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a multă slavă decât Moise, aşa cum zi-
dat Dumnezeu. ditorul unei case are mai multă cinste
14 Aşadar, de vreme ce pruncii îşi aveau decât casa.
părtăşie în sânge şi în trup, tot astfel şi 4 – Că orice casă e zidită de cineva, dar
El: aceloraşi li S’a făcut părtaş, pentru Ziditorul a toate este Dumnezeu –.
ca prin moarte să-l surpe pe cel ce are
5 Spre a da mărturie celor ce aveau să
stăpânia morţii, adică pe diavolul,
fie spuse4 , Moise a fost în toată casa
15 şi să-i elibereze pe cei ce de frica mor- Domnului credincios ca o slugă,
ţii erau toată viaţa ţinuţi în robie.
6 dar Hristos, ca Fiu a fost peste casa
16 Fiindcă e de la sine’nţeles că nu pe
Lui. Şi casa Lui suntem noi, numai
îngeri i-a luat El în grijă, ci pe urmaşii
dacă pân’ la sfârşit ţinem cu tărie li-
lui Avraam i-a luat.
bertatea mărturisirii şi mândria nă-
17 Pentru aceea era El dator să li Se dejdii5 .
asemene’ntru totul fraţilor, ca să de-
7 De aceea, precum zice Duhul Sfânt:
vină El Arhiereu milostiv şi credincios
Astăzi, dacă veţi auzi glasul Său,
în slujba lui Dumnezeu, spre a ispăşi
păcatele poporului. 8 nu vă învârtoşaţi inimile ca atunci, la

18 Că El Însuşi fiind încercat prin ceea

Răzvrătire, în ziua ispitirii în pustie6 ,
ce a pătimit, şi celor ce sunt în încercări 9 unde părinţii voştri M’au ispitit şi
poate să le ajute. M’au pus la’ncercare, şi timp de patru-
zeci de ani Mi-au văzut faptele!
De aceea M’am mâniat pe neamul
10
3 acesta şi am zis: Ei pururea rătăcesc
cu inima, şi căile Mele nu le-au cunos-
Iisus e mai presus de Moise. cut;
Odihnă pentru poporul lui Dum-
11 aşa că juratu-M’am întru mânia
nezeu.
Mea: Întru odihna Mea nu vor intra!
1 De aceea, fraţi sfinţi, părtaşi ai unei
chemări cereşti, luaţi aminte la Apos- 12 Luaţi aminte, fraţilor, ca nu cumva
tolul1 şi Arhiereul2 mărturisirii noas- în vreunul dintre voi să fie o inimă
tre, la Iisus Hristos:
4= Să ateste avant la lettre adevărurile ce
2El credincios Îi este Celui ce L-a rân- aveau să fie descoperite mai târziu de către pro-
duit, aşa cum şi Moise „a fost” în toată feţi.
5 = Mândria de a nădăjdui (în venirea împără-
casa lui3 .
ţiei lui Dumnezeu). Pavel foloseşte destul de des
1 Apostol
înseamnă trimis. În acest sens, Fiul acest termen (într’o variantă a limbajului biblic
este trimisul Tatălui, model după care şi El îi tri- românesc: laudă) spre a desemna, în sensul cel
mite pe apostolii Săi (vezi In 20, 21). bun, sentimentul demnităţii (şi chiar al superio-
2 Arhiereu înseamnă Mare-Preot. Iisus Hris- rităţii), al celui ce posedă certitudinea că s’a an-
tos ca mijlocitor între Dumnezeu şi oameni (tema gajat pe Calea cea dreaptă.
centrală a întregii Epistole). 6 Referire la episodul din Iş 17, 1-7 (chinuiţi
3 Casa pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu: de sete şi exasperaţi, Evreii au pus la îndoială
casa (poporul) lui Israel. prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lor).
EVREI 4 2039

vicleană’ntru necredinţă7 , care să 4

vă’ndepărteze de la Dumnezeul Cel-
Viu. Odihnă pentru poporul lui Dum-
13 Dimpotrivă, unii pe alţii îndemnaţi-
nezeu (continuare). Iisus, Marele
vă în fiecare zi, atâta vreme cât putem Preot.
s’o chemăm astăzi, pentru ca nimeni 1 Aşadar, atâta vreme cât ne-a fost lă-
dintre voi să nu se învârtoşeze cu în- sată făgăduinţa de a intra întru odihna
şelăciunea păcatului. Sa, să ne temem ca nu cumva cineva
dintre voi să pară că n’a mai prins-o din
14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hris-
urmă1 .
tos, numai dacă pân’la sfârşit vom ţine
cu tărie începutul fiinţării noastre în- 2 Pentru că şi nouă ca şi lor ni s’a bi-
tru El8 , nevestit, dar lor cuvântul propovădui-
rii nu le-a fost de nici un folos, deoa-
15 de vreme ce s’a zis: Astăzi, dacă veţi rece, în cei ce l-au auzit, el nu s’a unit
auzi glasul Său, să nu vă învârtoşaţi cu credinţa.
inimile ca atunci, la Răzvrătire. 3 Pe când noi, cei ce am crezut, noi sun-

16 Cine sunt cei ce auzind s’au răzvră- tem cei ce intrăm întru odihnă, după
tit? Oare nu toţi cei ce au ieşit din cum s’a zis: Juratu-M’am întru mâ-
Egipt cu Moise? nia Mea: Întru odihna Mea nu vor in-
tra!, cu toate că lucrurile erau înche-
17 Şi pe cine S’a mâniat El timp de pa- iate încă de la întemeierea lumii,
truzeci de ani? Oare nu pe cei ce au pă- 4 fiindcă astfel a zis undeva despre ziua
cătuit, ale căror oase au căzut în pus- a şaptea: Şi în ziua a şaptea S’a odihnit
tie? Dumnezeu de toate lucrurile Sale.
18Şi cui i S’a jurat că nu vor intra în- 5 Dar aici, în acest loc, încă o dată: În-
tru odihna Sa9 , dacă nu celor ce n’au tru odihna Mea nu vor intra!
ascultat10 ? 6 Prin urmare, pentru că unora le

19 Şi vedem că din pricina necredinţei rămâne să intre întru odihnă, iar pri-
lor n’au putut să intre. mii cărora li s’a binevestit nu au intrat
din pricina nesupunerii lor,
7 Dumnezeu rânduieşte din nou o
7 Viclenia necredinţei: aceea de a mima cre- zi, astăzi, după atâta vreme rostind
dinţa – aşa cum diavolul („cel-viclean”) mimează El prin David, aşa cum s’a spus
deseori puritatea şi chiar sfinţenia.
8 Adică puritatea credinţei şi curăţia compor- mai’nainte: Astăzi, dacă veţi auzi gla-
tamentală proprii neofitului, nealterate de ru- sul Său, nu vă învârtoşaţi inimile.
tină sau de influenţe străine. 8 Că dacă odihna le-ar fi adus-o Io-
9 În contextul citatului: odihna din Ţara Făgă-

duinţei, la capătul drumului prin Sinai; în sub-
textul introdus de Pavel: odihna în împărăţia
lui Dumnezeu, la capătul Căii deschise de Iisus
Hristos.
10 Şi aici, cuvânt cu dublu sens: a asculta (prin
auzire) şi a se supune (prin voinţă).
sua, atunci Dumnezeu n’ar mai fi vor-
bit după aceea de o altă zi de odihnă.
1 Dinamica lui Pavel: întregul proces al mân-
tuirii se desfăşoară din mers, ca o întrecere la
alergări.
EVREI 5
9 Aşadar, poporului lui Dumnezeu i s’a
lăsat o altă sărbătoare de odihnă.
10 Fiindcă cel ce a intrat întru odihna
lui Dumnezeu s’a odihnit şi el de lucru-
rile lui, aşa precum Dumnezeu de ale
Sale.
11 Prin urmare, să ne străduim a intra
întru acea odihnă, pentru ca nimeni să
nu cadă după aceeaşi pildă a neascul-
tării.
12 Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu
şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sa-
bie cu două tăişuri, şi pătrunde pân’la
despărţitura2 sufletului şi a duhului, a
încheieturilor şi a măduvei, şi este ju-
decător al simţirilor şi al cugetelor ini-
mii.
13 Şi’n faţa Lui nici o făptură nu-i as-
cunsă, ci toate sunt goale şi descoperite
în ochii Celui căruia noi vom da soco-
teală.
14 Drept aceea, având noi un Mare Ar-
hiereu Care a străbătut cerurile, pe Ii-
sus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ţinem cu
tărie mărturisirea;
15 că nu avem un Arhiereu care să nu
poată suferi cu noi în slăbiciunile noas-
tre, ci Unul după asemănarea noastră
întru toate ispitit, în afară de păcat.
16 Să ne apropiem deci cu încredere
de tronul harului, pentru ca milă să
primim şi har să aflăm spre ajutor la
vreme potrivită.
5 şi greu este de tâlcuit, pentru că voi
Iisus, Marele Preot (continuare).
Mustrări şi îndemnuri împotriva
2=Punctul de separaţie; hotarul incert, mar-
ginea subţire, fină, insesizabilă, prin care două
elemente învecinate se separă, dar şi comunică,
prin aceasta putând fi confundate.
2040
apostaziei.
1 Căci orice arhiereu, fiind luat dintre
oameni, pentru oameni este pus în slu-
jba lui Dumnezeu, ca să aducă daruri
şi jertfe pentru păcate.
2 El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori
şi rătăciţi, deoarece şi el e cuprins de
slăbiciune,
3 şi din această pricină dator este ca
pentru păcate să aducă jertfe şi pentru
el însuşi, aşa ca şi pentru popor.
4 Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea
aceasta, ci numai cel chemat de Dum-
nezeu, precum Aaron.
5 Aşa şi Hristos, nu El Şi-a dat Lui
şi slava de a deveni Arhiereu, ci Acela
Care I-a grăit: Fiul Meu eşti Tu, Eu
astăzi Te-am născut,
6 aşa cum în alt loc El zice: Tu eşti
preot în veac, după rânduiala lui Mel-
chisedec.
1
7 El este Cel ce, în zilele trupului Său ,
cu strigăt tare şi cu lacrimi a adus ce-
reri şi rugăciuni către Cel care putea
să-L mântuiască din moarte; şi ascul-
tat a fost, de dragul evlaviei Sale.
8 Şi cu toate că era Fiu, din cele ce-a
pătimit a învăţat ascultarea
2
9 şi, odată devenit desăvârşit , tuturor
celor ce-L ascultă le-a devenit pricină
de mântuire veşnică,
10 numit de Dumnezeu Arhiereu după
rânduiala lui Melchisedec.
11 Despre aceasta avem multe de spus,
v’aţi făcut greoi la auz.
1 = În vremea vieţuirii Sale în trup, pe
pământ.
2 Repetată menţiune a lui Pavel asupra „desă-
vârşirii” lui Iisus Hristos prin moarte şi înviere,
ca supremă atestare a autenticităţii mântuitoa-
rei Sale misiuni.
EVREI 6
12 Fiindcă voi, cei ce de multă vreme
ar fi trebuit să fiţi învăţători, încă mai
aveţi nevoie ca cineva să vă înveţe în-
tâile gânguriri3 ale cuvintelor lui Dum-
nezeu; şi aţi ajuns să aveţi nevoie de
lapte, nu de hrană tare.
13Că tot cel ce se hrăneşte cu lapte e
un nepriceput în cuvântul dreptăţii, fi-
indcă e prunc;
14 iar hrana tare e pentru cei desăvâr-
şiţi, care prin sârguinţă4 au simţurile
deprinse să deosebească binele şi răul.
6 netrebnic se face şi-i aproape de bles-
Mustrări şi îndemnuri împotriva
apostaziei (continuare). Făgădu-
inţa cea întru adevăr a lui Dumne-
zeu.
1 De aceea, lăsând cuvântul de’nceput1
asupra lui Hristos, să ne îndreptăm
spre ceea ce este desăvârşit, fără să
mai punem din nou temelia învăţătu-
rii despre pocăinţa de faptele moarte2
şi despre credinţa în Dumnezeu,
2 a învăţăturii despre botezuri, despre
punerea mâinilor, despre învierea mor-
ţilor şi judecata veşnică.
3Vom face-o şi pe aceasta, dacă va în-
gădui Dumnezeu.
4 Fiindcă aceia care s’au luminat o dată
şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi
s’au făcut Duhului Sfânt
3 Textual: primele elemente; primele noţiuni
simple; începutul elementar (asemenea pruncu-
lui care învaţă să vorbească în timp ce e încă su-
gar).
4 Foarte exact: prin exerciţiu susţinut şi repe-
tat.
1 = Învăţătura elementară.
2 = Faptele celui ce a murit sufleteşte (vezi şi
Rm6, 16, 21, 23).
2041
5 şi au gustat cuvântul cel bun al lui
Dumnezeu şi puterile veacului ce va să
vină
3 4
6 şi au căzut , cu neputinţă este ca ei
să se înnoiască încă o dată spre pocă-
inţă, fiindcă ei pe seama lor înşişi Îl
răstignesc a doua oară pe Fiul lui Dum-
nezeu şi-L fac de batjocură.
5
7 Când un pământ bea ploaia ce-i
6
vine adesea şi rodeşte ierburi folosi-
toare celor pentru care-au fost lucrate,
el binecuvântare de la Dumnezeu pri-
meşte;
8 dar dacă face spini şi ciulini, atunci
tem; iar sfârşitul îi este să ardă.
9 Dar cu toate că noi vorbim aşa, to-
tuşi despre voi, iubiţilor, suntem încre-
dinţaţi de lucruri mai bune şi prielnice
mântuirii.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept, în-
cât să uite lucrarea voastră şi iubirea
pe care-aţi arătat-o pentru numele Lui
prin aceea că le-aţi slujit sfinţilor, şi
încă le slujiţi.
11 Dorim dar ca fiecare din voi să
arate aceeaşi râvnă pentru adeverirea7
pân’la sfârşit a nădejdii,
12 aşa încât să nu fiţi lenevoşi, ci urmă-
tori8 ai celor ce prin credinţă şi răbdare
moştenesc făgăduinţele.
13 Că atunci când Dumnezeu i-a dat fă-
găduinţă lui Avraam, deoarece El nu
3 = Au căzut în apostazie şi în negarea Evan-
gheliei prin comportamentul moral.
4 În textul original, acest predicat figurează la
începutul versetului 4; plasat aici pentru o mai
bună topică în româneşte.
5 Singular generic: ploile.
6 În original: iarba (în sensul de vegetaţie,
plante cultivabile).
7 Mai exact: pentru menţinerea nădejdii în
toată certitudinea şi deplinătatea ei.
8 = Imitatori.
EVREI 7 2042

avea pe nimeni mai mare pe care să Se 7

jure, S’a jurat pe Sine Însuşi,
14zicând: Cu adevărat pe deplin te voi Rânduiala preoţească a lui Melchi-
binecuvânta şi pe deplin te voi înmulţi. sedec.
15 Şi’n felul acesta având el „Avraam” 1 Căci acest Melchisedec, rege al Sa-
îndelungă-răbdare, a dobândit făgădu- lemului, preot al Dumnezeului-Celui-
inţa. Preaînalt, care l-a întâmpinat pe
16 Fiindcă oamenii se jură pe cel mai Avraam când acesta se’ntorcea de la în-
mare, şi jurământul, ca chezăşie, pune frângerea regilor şi l-a binecuvântat,
capăt oricărei neînţelegeri dintre ei. el, căruia Avraam i-a făcut parte, ze-
2

17 În acelaşi fel Dumnezeu, vrând ca ciuială din toate1 , „al cărui nume” se
mai mult să le arate moştenitorilor tâlcuieşte mai întâi „rege al dreptă-
2
făgăduinţei nestrămutarea hotărârii ţii” , dar care mai este şi rege al Sa-
Sale, a pus la mijloc jurământul lemului, adică „rege al păcii”3 ,
18pentru ca, prin două lucruri de ne- 3 fără tată, fără mamă, fără spiţă de
schimbat9 , în care e cu neputinţă ca neam, neavând nici început al zilelor,
Dumnezeu să mintă, noi, cei ce-am că- nici sfârşit al vieţii, dar asemănat Fiu-
utat scăpare la liman, să avem puter- lui lui Dumnezeu, el rămâne preot de-a
nică îmbărbătare de a prinde’n mână10 pururi.
nădejdea ce ne stă înainte, 4 Vedeţi dar cât de mare este acesta, că-

19 pe care noi o avem ca pe o ancoră a ruia chiar şi Avraam i-a dat zeciuială
sufletului sigură şi tare, cea care pă- din prada de război, el, patriarhul!
trunde’n adâncul catapetesmei11 , 5 Cei dintre fiii lui Levi care primesc

20 acolo unde Iisus a intrat pentru noi preoţia au poruncă, după lege, să ia ze-
ca înaintemergător, devenit Arhiereu ciuială de la popor, adică de la fraţii lor,
în veac, după rânduiala lui Melchise- cu toate că şi aceştia au ieşit din coap-
dec. sele lui Avraam;
9= 6 dar el „Melchisedec”, care nu-şi trage
Făgăduinţa şi jurământul.
10 Literal: a prinde; a apuca; a pune mâna pe. neamul din ei, a primit el zeciuială de
Imaginea este aceea a unor navigatori pe furt- la Avraam, şi l-a binecuvântat pe cel ce
ună, în căutarea unui refugiu. Subtilitatea tex- avea făgăduinţele!
tului rezidă în ideea că prin credinţă ai intrat
deja în posesia unui bun pe care încă nu-l ai, dar 7Or, nu-i nici o îndoială, cel mai mic ia
care ţi s’a făgăduit. binecuvântare de la cel mai mare.
11 Catapeteasmă: perdeaua care, în templul

iudaic, despărţea sfânta de sfânta-sfintelor,
aceasta din urmă fiind spaţiul profund şi intim
(altarul) în care putea să intre numai arhiereul,
şi numai o dată pe an. În contextul imaginii,
printr’o genială răsturnare, profunzimea mării
devine profunzimea eshatonului şi a cerului du-
hovnicesc. Expresia „adâncul catapetesmei” (lă-
untrul ei intim) inculcă ideea că, virtual, spaţiul
misterului e concentrat în însăşi limita carel as-
cunde.
8 Iar aici iau zeciuială nişte oameni
1 Episod relatat în Fc 14, 18-20. Prin inter-
pretarea Scripturilor în plan duhovnicesc, Pavel
demonstrează că Melchisedec este superior lui
Avraam şi urmaşului său Levi (începătorul cas-
tei preoţeşti).
2 Sensul etimologic al numelui compus Mel-
chisedec.
3 Traducerea ebraicului Salem.
EVREI 8 2043

muritori; dar acolo, unul care e măr- schimb, ni s’a adus o mai bună nădejde
turisit că este viu. prin care ne apropiem de Dumnezeu,
9Şi, ca să spun aşa, prin Avraam a dat 20 şi încă nu fără jurământ; căci aceia7
zeciuială şi Levi, cel ce ia zeciuială, fără jurământ au devenit preoţi,
10 căci el era încă în coapsele lui 21 dar El, cu jurământ, prin Cel ce I-
Avraam când pe acesta l-a întâmpinat a grăit: Juratu-S’a Domnul şi nu-I va
Melchisedec. părea rău: Tu eşti preot în veac.
11 Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin 22 Şi cu aceasta, Iisus a devenit cheza-
preoţia Leviţilor – căci sub ea i s’a dat şul unui mai bun testament.
poporului legea –, ce nevoie mai era ca 23 Şi încă ceva: aceia mai-mulţi au de-
un alt preot să se ridice după rânduiala venit preoţi, fiindcă moartea îi împie-
lui Melchisedec, şi să nu se zică „după dica să dăinuiască,
rânduiala lui Aaron”?
24 dar Iisus are o preoţie netrecătoare
12 Căci unei schimbări a preoţiei îi ur- prin aceea că El rămâne în veac.
mează neapărat şi o schimbare a legii.
25 De aceea şi poate să-i mântuiască
4
13 Fiindcă Acela despre Care se spun în chip desăvârşit pe cei ce prin El se
aceste lucruri face parte dintr’o altă se- apropie de Dumnezeu, fiind El pururea
minţie, din care nimeni n’a slujit alta- viu ca să mijlocească pentru ei.
rului;
26 Un Arhiereu ca Acesta ne şi tre-
14 deoarece învederat este că Domnul buia nouă: sfânt, lipsit de răutate, fără
nostru a odrăslit din Iuda5 , seminţie pată, osebit de cei păcătoşi şi devenit
despre care Moise n’a spus nimic cu mai înalt decât cerurile,
privire la preoţi.
27 Care nu are nevoie, precum arhie-
15 Acesta e un lucru şi mai învederat reii, ca’n fiecare zi să aducă jertfe, în-
dacă, după asemănarea lui Melchise- tâi pentru propriile lui păcate şi apoi
dec, se ridică un alt preot pentru ale poporului, căci El a făcut
16 care S’a făcut nu după legea unei po- aceasta o singură dată, aducându-Se
runci trupeşti6 , ci după puterea unei jertfă pe Sine Însuşi.
Vieţi nepieritoare; 28 Căci legea aşază arhierei oameni
17 căci se mărturiseşte despre El: Tu supuşi slăbiciunii, dar cuvântul ju-
eşti preot în veac, după rânduiala lui rământului, care a venit mai târziu de-
Melchisedec. cât legea8 , a aşezat un Fiu desăvârşit
18 Astfel, prima poruncă se desfiin-
în veac.
ţează din pricina neputinţei şi a nefo-
losului ei
19 – căci legea n’a desăvârşit nimic –; în
8
4 Iisus
Hristos. Arhiereul unui testament nou şi
5 Ca
„fiu al lui David”, acesta fiind el însuşi mai bun.
descendent al lui Iuda, unul din fiii lui Iacob.
6 Preoţia leviţilor se transmitea din tată’n fiu, 7= Leviţii.
din generaţie’n generaţie. 8 Prin David, care l-a descoperit în Ps 109, 4.
EVREI 9 2044

1 Dar lucrul cel mai de seamă’n cele gământul Meu, de aceea şi Eu i-am pă-
spuse este acela că noi un astfel de Ar- răsit – zice Domnul.
hiereu avem, Care a şezut de-a dreapta 10 Că acesta este legământul pe care-
tronului Slavei în ceruri, l voi face cu casa lui Israel după acele
2 slujitor al altarului şi al cortului celui zile – zice Domnul: pune-voi legile
adevărat1 , pe care nu un om l-a ridicat, Mele în cugetul lor, şi’n inima lor le voi
ci Dumnezeu. scrie, şi le voi fi lor Dumnezeu şi ei Îmi
3 Fiindcă orice arhiereu este pus să
vor fi Mie popor.
aducă daruri şi jertfe; ca urmare, era 11 Şi nu va mai învăţa fiecare pe ve-
de trebuinţă ca şi Acesta să aibă ceva cinul său şi fiecare pe fratele său, zi-
de adus. când: Cunoaşte-L pe Domnul!, fiindcă
4 Dacă deci ar fi pe pământ, El n’ar
toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic
fi nici măcar preot, de vreme ce sunt: al lor pân’la cel mai mare;
aceia care aduc darurile potrivit legii, că milostiv voi fi cu nedreptăţile lor,
12
2
5 cei ce slujesc pecetea şi umbra celor
iar de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce-
cereşti, aşa cum dumnezeieşte i s’a po- aminte.
runcit lui Moise când avea să ridice cor- 13 Dar zicând nou, l-a învechit pe cel
tul: Ia seama – i se spune – să faci to- dintâi. Iar ceea ce se învecheşte şi îm-
tul după izvodul ce ţi-a fost arătat în bătrâneşte, aproape-i de pieire.
munte.
6 Acum însă „Arhiereul nostru” a do-
bândit o slujire cu atât mai înaltă cu 9
cât El este şi Mijlocitor al unui testa-
ment mai bun, care a fost întemeiat pe Altarul pământesc şi altarul ce-
mai bune făgăduinţe. resc. Superioritatea jertfei lui
7 Căci dacă acel prim „testament” ar fi Hristos faţă de acelea ale Vechiu-
fost fără cusur, nu s’ar fi căutat loc pen- lui Testament.
tru un al doilea. 1 E adevărat că şi cel dintâi avea rân-
8 Or, ceea ce le zice le-o zice mustrându- duieli pentru sfintele slujbe, şi altarul
i: Iată vin zile, zice Domnul, când voi pământesc;
face un nou legământ cu casa lui Israel 2 căci s’a pregătit un cort, primul, în
şi cu casa lui Iuda; care erau sfeşnicul şi masa şi pâinile
9 nu după legământul pe care l-am fă- punerii-înaintea; acesta se numeşte
1
cut cu părinţii lor în ziua când i-am sfânt .
luat de mână ca să-i scot din ţara Egip- 3 Iar înapoia celei de a doua cata-
tului; pentru că ei n’au rămas în le- petesme2 era un cort numit sfânta-
1
sfintelor,
Aluzie la cortul mărturiei, ridicat de Moise
în pustie (Iş 25-26); despre cortul ridicat (sau im- 4 având altarul de aur al tămâierii şi
plantat) de Dumnezeu vezi profeţia din Nm 24,
6. 1 Literal: punerea’nainte a pâinilor; proadu-
2 = Imaginea; urma; copia; amprenta origina- cerea; ofranda pentru jertfa de pâine.
lului. 2 Despre catapeteasmă vezi nota de la 6, 19.
EVREI 9 2045

chivotul legământului3 , peste tot fere- în sfânta-sfintelor, nu cu sânge de

cat cu aur. În chivot era urna de aur ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele
care avea mana, şi toiagul lui Aaron, Său, aflându-ne nouă răscumpărare
cel ce odrăslise, şi tablele Legii. veşnică.
5 Deasupra chivotului erau Heruvimii 13 Fiindcă dacă sângele de ţapi şi de ta-
slavei, care umbreau altarul împăcă- uri şi cenuşa de junincă, stropindu-i pe
rii4 – dar despre acestea nu putem cei întinaţi, îi sfinţeşte prin curăţirea
vorbi acum cu de-amănuntul. trupului,
6 Astfel fiind întocmite lucrurile, pre- 14 atunci sângele lui Hristos, cel ce
oţii intrau întotdeauna în primul cort, fără prihană prin veşnic Duh I s’a adus
săvârşind sfintele slujbe; lui Dumnezeu, cu cât mai mult va cu-
7 în cel de-al doilea însă numai arhie- răţi conştiinţa voastră de faptele cele
reul, o dată pe an, şi nu fără sânge, pe moarte, ca să-I slujiţi Dumnezeului-
care-l aducea pentru sine însuşi şi pen- Celui-Viu!
tru păcatele cele din neştiinţă ale popo- 15 Şi iată pentru ce este El Mijlocitor
rului. al unui nou testament: ca prin moar-
8 Prin aceasta Duhul Sfânt ne deschide tea pe care El a suferit-o spre a răs-
ochii că drumul către altar5 nu era lim- cumpăra greşalele de sub întâiul tes-
pede arătat, atâta vreme cât primul tament, să primească cei chemaţi făgă-
cort încă mai stătea în picioare. duinţa moştenirii veşnice.
9 Aceasta era o parabolă6 pentru tim- 16 Căci acolo unde este testament tre-
pul de astăzi, cum că sunt daruri şi buie neapărat să fie arătată moartea
jertfe care nu au putere să ducă la de- celui care l-a făcut.
săvârşire conştiinţa celui ce slujeşte, 17 Un testament îşi capătă puterea de
10 ele fiind doar legiuiri despre mân- la morţi, dat fiind că el nu are nici o pu-
căruri, despre băuturi, despre felurite tere câtă vreme cel ce l-a făcut trăieşte.
spălări, puse pentru trup până la vre- 18 Ca urmare, nici cel dintâi n’a fost
mea îndreptării. sfinţit fără sânge.
11 Dar Hristos, Arhiereu al bunătăţi- 19 Într’adevăr, după ce Moise i-a rostit
lor celor viitoare, venind prin cortul cel întregului popor toate poruncile după
mai mare şi mai desăvârşit – nu făcut lege, a luat sângele viţeilor şi ţapilor,
de mână, adică nu din zidirea aceasta cu apă şi cu lână roşie şi cu isop, a stro-
–, pit şi cartea însăşi, şi pe tot poporul,
12 a intrat o dată pentru totdeauna 20şi a zis: Acesta este sângele le-
3=Al Testamentului. Simbol al legământului gământului pe care Dumnezeu l-a po-
dintre Dumnezeu şi poporul lui Israel. Greces- runcit pentru voi!
cul diathéke înseamnă şi „legământ”, şi „testa-
ment”, în funcţie de context; vezi şi nota de la Ir 21Şi tot aşa a stropit cu sânge cortul şi
31, 31. toate vasele pentru slujbă.
4 = Al împăcării printr’un ritual de purificare.

Despre ilastérion vezi nota de la Rm 3, 25. 22După lege, aproape toate se curăţesc
5 Către sfânta-sfintelor. cu sânge, şi fără vărsare de sânge nu
6 = Un simbol; un fapt cu tâlc. există iertare.
EVREI 10 2046

23 Trebuia deci ca, pe de-o parte, pe- 10

ceţile7 celor cereşti să fie curăţite prin
acestea şi, pe de alta, cele cereşti însele Superioritatea jertfei lui Hristos,
să fie, dar prin jertfe mai bune decât singura mântuitoare. Îndemnuri
acestea8 . şi mustrări.
24 Căci Hristos n’a intrat într’un altar 1 Într’adevăr, având doar umbra bu-
făcut de mâini – închipuirea celui ade- nurilor viitoare, şi nu chipul însuşi
vărat –, ci în cerul însuşi, pentru ca al lucrurilor, cu aceleaşi jertfe care
pentru noi să Se înfăţişeze înaintea lui ne’ncetat se aduc an după an, legea nu-
Dumnezeu; i poate niciodată face desăvârşiţi pe cei
ce se apropie.
25 dar nu ca să Se aducă pe Sine jertfă 2 Altfel, n’ar fi încetat ele oare să mai
de mai multe ori, ca arhiereul care in- fie aduse, de vreme ce, odată curăţiţi,
tră’n altar în fiecare an cu sânge străin; cei ce slujesc n’ar mai avea nici o con-
ştiinţă a păcatelor?
26 altfel, ar fi trebuit ca de 3 Dimpotrivă, prin ele în fiecare an se
la’ntemeierea lumii să pătimească face amintirea păcatelor,
de mai multe ori; dar El o singură
dată S’a arătat, acum, la sfârşitul 4 şi aceasta, pentru că-i cu neputinţă ca
veacurilor, pentru ca prin jertfa Sa să sângele de tauri şi de ţapi să înlăture
desfiinţeze păcatul. păcatele.
5 Iată de ce, intrând El „Hristos” în
27 Şi aşa cum oamenilor le este rânduit lume, zice: Jertfă şi prinos n’ai voit,
ca o singură dată să moară – după care dar mi-ai întocmit un trup;
e judecata –, 6 arderi-de-tot şi jertfe pentru păcat nu
Ţi-au plăcut.
28tot astfel şi Hristos, după ce o sin-
gură dată a fost adus jertfă ca să ridice 7 Atunci am zis: Iată, vin! – scris este
păcatele multora, a doua oară fără de despre mine în sulul cărţii –, ca să fac
păcat9 Se va arăta celor ce-L aşteaptă voia Ta, Dumnezeule.
spre mântuirea lor. 8 Zicând mai sus că jertfă şi prinoase şi
arderile-de-tot şi jertfele pentru păcat
n’ai voit, nici nu Ţi-au plăcut – cele ce
se aduc după lege –;
7 Ca şi la 8, 5: copiile, amprentele realităţilor
9 atunci, zice El, iată, vin ca să fac voia
cereşti.
8 În altă formulare: „Dacă deci era necesar ca Ta, Dumnezeule. Aşadar, El desfiin-
urmele realităţilor cereşti să fie purificate prin ţează ceea ce este întâi pentru ca să-l
astfel de rituri, realităţile cereşti se cereau ele statornicească pe cel de-al doilea.
însele purificate, dar prin jertfe mai bune decât
acestea de jos”. În fapt, cele cereşti nu sunt im- 10 Întru această voinţă suntem noi
pure („curăţirea” lor având doar un aspect inau- sfinţiţi, odată pentru totdeauna, prin
gural), dar întreaga frază e o figură de stil ora- jertfa trupului lui Iisus Hristos.
toric.
9 = Fără să mai fie încărcat cu păcatele oame- 11 Orice preot stă în fiecare zi slujind
nilor. şi de mai multe ori aducând aceleaşi
EVREI 10 2047

jertfe, pe cele ce niciodată nu pot înlă- 22 să ne apropiem cu inimă curată, în-

tura păcatele; tru deplinătatea credinţei, stropindu-
12 Acesta însă, dimpotrivă, după ce
ne inimile spre curăţire de toată con-
o singură jertfă a adus pentru pă- ştiinţa cea rea şi spălându-ne trupul cu
cate, pentru totdeauna S’a aşezat de-a apă curată;
dreapta lui Dumnezeu, să păstrăm cu neclintire mărturisi-
23

13 aşteptând ca de aci’nainte vrăjma-

rea nădejdii, căci credincios ne este Cel
şii Săi să fie puşi aşternut picioarelor ce a făgăduit;
Sale. 24 şi unii către alţii să luăm seama spre
a ne îndemna la iubire şi la fapte bune;
14 Căci prin aducerea unei singure
jertfe, El pentru totdeauna i-a desăvâr- 25 să nu ne părăsim propria noastră
şit pe cei ce se sfinţesc. adunare, aşa cum le este unora obi-
ceiul, ci cu atât mai mult să ne în-
15 Este şi ceea ce Duhul cel Sfânt ne
demnăm cu cât vedeţi că Ziua aceea se
mărturiseşte; căci după ce a zis:
apropie.
16 Acesta este legământul pe care-l voi
26 Dacă de bunăvoie păcătuim după ce
face cu ei după acele zile – zice Domnul:
am primit cunoaşterea adevărului, nu
Pune-voi legile Mele în inimile lor, şi’n
mai rămâne o jertfă pentru păcate,
cugetele lor le voi scrie
27 ci o’nfricoşătoare aşteptare a judecă-
17 şi de păcatele lor şi de fărădelegile
ţii şi iuţimea focului care-i va mistui pe
lor nu-Mi voi mai aduce-aminte. cei potrivnici.
18 Or, unde este iertarea păcatelor nu
28 Dacă cineva încalcă legea lui Moise,
mai este nici jertfă pentru ele1 . fără milă este ucis pe cuvântul a doi
19Prin urmare, fraţilor, având noi în- sau trei martori;
drăznire să intrăm în altar2 prin sân- cu cât mai aspră credeţi voi că va fi
29
gele lui Hristos, pedeapsa meritată de cel ce L-a călcat
20 pe calea cea nouă şi vie pe care în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi I-a
El pentru noi a deschis-o prin catape- nesocotit4 sângele testamentului prin
teasmă3 , adică prin trupul Său, care s’a sfinţit, şi a batjocorit Duhul ha-
21 şi având noi Mare Preot peste casa
rului?
lui Dumnezeu, 30 Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a
zis: A Mea este răzbunarea; Eu voi răs-
1 Literal: unde există iertare pentru acestea
plăti. Şi încă: Domnul va judeca pe po-
ăpăcate şi fărădelegiî nu mai există jertfă pentru porul Său.
păcate.
2 = În sfânta-sfintelor. Acolo unde intră Hris- 31 Înfricoşător lucru este să cazi în mâi-
tos au acces şi cei sunt împreună cu El. nile Dumnezeului-Celui-Viu!
3 Aici prepoziţia „prin” nu are conotaţia in-

strumentală, mediatoare, din versetul prece- 4 Înţelesul complet: l-a socotit ca pe ceva co-

dent, ci pe cea circumstanţială, cum ar fi „a des-
chide un tunel prin stâncă”. Sensul acestui text
devine şi mai limpede dacă-i asociem faptul că în
clipa morţii lui Iisus „catapeteasma tempului s’a
sfâşiat în două, de sus până jos” (Mt 27, 51).
mun, obişnuit, de rând; i-a ignorat sau tăgăduit
sfinţenia; l-a profanat prin desconsiderare. E
evident că sintagma îi vizează pe cei ce credeau
că natura şi valoarea Sângelui euharistic sunt
pur comemorative (vezi şi 1 Co 11, 29).
EVREI 11 2048

32 Amintiţi-vă însă de zilele de dinainte 2 Că prin ea primit-au cei vechi bună

când, după ce aţi fost luminaţi, aţi în- mărturie3 .
durat o grea luptă cu suferinţele, 3 Prin credinţă înţelegem noi că
33 uneori în faţa lumii fiind supuşi la printr’un cuvânt al lui Dumnezeu
defăimări şi necazuri, alteori făcându- întemeiatu-s’au lumile4 , cele ce se
vă părtaşi cu cei ce sufereau în acest văd alcătuindu-se astfel din cele ce nu
fel. par5 .
34 Că’mpreună aţi pătimit cu cei în- 4 Prin credinţă I-a adus Abel lui Dum-
chişi, şi cu bucurie aţi primit răpirea nezeu o jertfă mai bună decât Cain,
averilor voastre, ştiind că aveţi o avere prin ea primit-a el mărturie că este
mai bună şi care rămâne. drept, Însuşi Dumnezeu mărturisind
5
35 Aşadar, nu vă lepădaţi încrederea , despre darurile lui, şi prin ea el încă
aceasta având o mare răsplată. vorbeşte, deşi a murit.
36 Fiindcă nevoie aveţi de răbdare, pen- 5 Prin credinţă a fost strămutat Enoh
tru ca făcând voia lui Dumnezeu să vă ca să nu vadă moartea şi n’a fost gă-
bucuraţi de făgăduinţă6 . sit, pentru că Dumnezeu îl strămutase;
37 Că încă puţin, foarte puţin, şi Cel ce căci mai’nainte de strămutare avut-a el
va să vină va veni şi nu va’ntârzia; mărturie că I-a bineplăcut lui Dumne-
zeu.
38 cel drept al Meu din credinţă va trăi;
dar dacă se dă deoparte, sufletul Meu 6 Or, fără credinţă nu-i cu putinţă să
nu va binevoi întru el. fim bineplăcuţi; fiindcă cel ce se apro-
pie de Dumnezeu trebuie să creadă că
39 Noi însă nu suntem din cei ce se dau
El există şi că răsplătitor Se face celor
deoparte spre pieire, ci din cei ce cred
ce-L caută.
spre dobândirea sufletului.
cunoaşte peste 15 variante de traducere. El nu
e construit, totuşi, pe principiul paralelismului
11 sinonimic, aşa cum îl tratează unii traducători.
Primul termen vizează evenimente viitoare (ca
obiect al nădejdii), pe când cel de al doilea se re-
Credinţa. feră la entităţi deja existente şi inaccesibile sim-
ţurilor, care devin „palpabile” prin „argumentul”
1 Or, credinţa e fiinţarea celor nădăjdu- credinţei.
ite1 , dovada lucrurilor celor nevăzute2 . 3 = Atestare din partea lui Dumnezeu.
4 Vezi nota de la 1, 2: acelaşi cuvânt grecesc în-
5 = Încrederea de a îndrăzni întru Cel ce-Şi
seamnă şi „veacuri”, şi „lumi”. Cele două noţiuni
ţine făgăduinţele sunt, totuşi, inseparabile, de vreme ce odată cu
6 Literal: să primiţi făgăduinţa (în roadele ei).
crearea materiei (prin definiţie, mişcare) a fost
1 Foarte literal: substanţa (hypóstasis) celor creat şi timpul. Introducere la seria exemplelor
nădăjduite. În clipa’n care crezi (total) în obiec- ce urmează, din Vechiul Testament.
tul speranţei tale, acesta devine deja o reali- 5 = Crearea lumii din nimic, prin Cuvântul lui
tate, capătă substanţă; virtualul se converteşte Dumnezeu, şi organizarea ei în forme vizibile
în real. Compară cu textul din Mc 11, 24 (cre- dintr’o primă materie amorfă. Nu poate fi vorba
dinţa’n rugăciune, care transformă obiectul ce- de o materie preexistentă creaţiei, ci de lumea
rerii în realitate imediată). ca realitate într’un Dumnezeu Care, practic, nu
2 = Argumentul (palpabil) al realităţilor invi- cunoaşte virtualitatea, Cel ce „pe cele ce nu sunt
zibile. Întregul verset reprezintă un text dificil şi le cheamă ca şi cum ar fi” (vezi Rm 4, 17 şi nota).
EVREI 11
7 Prin credinţă, luând Noe dumneze-
iască înştiinţare despre cele ce încă nu
se vedeau, cu evlavie a alcătuit o cora-
bie spre mântuirea casei sale; şi prin
ea a osândit el lumea şi a devenit moş-
tenitor al dreptăţii celei după credinţă.
8Prin credinţă s’a supus Avraam când
a fost chemat să plece la locul pe care
avea să-l primească spre moştenire; şi
a plecat fără să ştie’ncotro merge.
9 Prin credinţă a locuit el vremelnic
în ţinutul făgăduinţei ca’ntr’un ţinut
străin, trăind în corturi cu Isaac şi cu
Iacob, cei împreună-moştenitori ai ace-
leiaşi făgăduinţe;
fiindcă el aştepta cetatea care are te-
10
melii, al cărei izvoditor şi ziditor6 este
Dumnezeu.
11 Prin credinţă însăşi Sarra primit-a
putere să zămislească fiu, deşi trecuse
de vârsta cuvenită, pentru că şi L-a so-
cotit credincios pe Cel ce făgăduise;
12 iată deci cum dintr’un singur om, şi
acela ca şi mort, s’au născut atâţia ur-
maşi – mulţi ca stelele cerului şi ca ni-
sipul cel fără de număr de pe ţărmul
mării.
13 Întru credinţă murit-au toţi aceştia,
fără să fi primit roadele făgăduin-
ţelor, dar de departe văzându-le şi
îmbrăţişându-le7 , şi mărturisind că
străini sunt ei şi călători pe pământ.
14Fiindcă cei ce vorbesc astfel fac do-
vadă că-şi caută patrie;
15şi dacă s’ar fi gândit la aceea din care
ieşiseră, ar fi avut vreme să se’ntoarcă;
16dar de fapt ei doresc una mai bună,
adică cerească. Iată de ce Dumnezeu
6 Izvoditor şi ziditor: totodată arhitect şi con-
structor.
7 Ca pe nişte realităţi. Vezi prima notă de la
v. 1.
2049
nu Se ruşinează să Se numească Dum-
nezeul lor: că le-a pregătit cetate.
17 Prin credinţă l-a adus Avraam pe
Isaac spre jertfă atunci când a fost pus
la’ncercare; el, cel ce primise făgăduin-
ţele, îl aducea spre jertfă pe singurul
său născut,
18 el, cel căruia i se spusese că numai
cei din Isaac se vor numi urmaşii tăi!
19 El a socotit că Dumnezeu putere
are chiar să învie pe cineva din morţi;
drept aceea, el l-a primit înapoi, dar
şi’n prefigurare8 .
20 Prin credinţă şi’n vederea celor vi-
itoare i-a binecuvântat Isaac pe Iacob
şi pe Esau.
21 Prin credinţă i-a binecuvântat Iacob,
când a murit, pe fiecare din fiii lui Iosif,
şi s’a închinat rezemându-se pe vârful
toiagului său.
22 Prin credinţă Iosif, spre sfârşitul
său, a pomenit despre ieşirea9 fiilor lui
Israel şi a dat porunci cu privire la ose-
mintele sale.
23 Prin credinţă, când s’a născut Moise,
a fost el ascuns de părinţii săi timp de
trei luni, căci l-au văzut prunc frumos:
şi nu s’au temut de porunca regelui.
24 Prin credinţă Moise, când a crescut
mare, n’a vrut să fie numit fiul fiicei lui
Faraon,
25 alegând ca mai bine să’ndure lao-
laltă cu poporul lui Dumnezeu decât
să aibă desfătarea păcatului cea trecă-
toare;
26 mai mare bogăţie decât comorile
Egiptului a socotit el ocara lui Hris-
8 Subliniere importantă pentru simbolismul
Vechiului Testament, ale cărei evenimente reale
au şi o valoare parabolică. În cazul de faţă, învi-
erea lui Iisus Hristos.
9 = Exodul; eliberarea din robia egipteană.
EVREI 12 2050

tos10 , fiindcă se uita’nainte, drept la 36 iar alţii au suferit batjocoriri şi bice,

răsplată. şi chiar lanţuri şi’nchisoare,
27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul 37 au fost ucişi cu pietre, sfârtecaţi, au
fără să se teamă de mânia regelui; ca murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei
şi cum L-ar fi văzut pe Cel-Nevăzut, a de oaie şi’n piei de capră, strâmtoraţi,
rămas neclintit. necăjiţi, înjosiţi,
28 Prin credinţă a rânduit el Paştile şi 38 – ei, de care lumea nu era vrednică!
stropirea cu sânge, ca nu cumva Nimi- – rătăcind în pustiuri, în munţi, în peş-
citorul să-i atingă pe cei întâi-născuţi teri şi’n crăpăturile pământului.
ai lor11 . 39 Şi toţi aceştia, deşi primiseră bună
12
29 Prin credinţă au trecut ei Marea mărturie pe temeiul credinţei lor, n’au
Roşie ca pe uscat, în timp ce Egiptenii, primit roadele făgăduinţei14 ;
încercându-se şi ei, au fost înghiţiţi. 40 pentru că Dumnezeu prevăzuse pen-
30 Prin credinţă au căzut zidurile Ieri- tru noi ceva mai bun, aşa ca ei să nu
honului după ce timp de şapte zile-au ajungă fără noi la desăvârşire15 .
fost înconjurate.
31Prin credinţă Rahab desfrânata n’a
pierit laolaltă cu cei nesupuşi, fiindcă 12
cu pace primise iscoadele.
32 Şi ce să mai zic? Că timpul nu-mi Pilda de răbdare şi sfinţenie a lui
va ajunge să vorbesc cu de-amănuntul Iisus Hristos Însuşi. Îndemnuri
de Ghedeon, de Barac, de Samson, de spre virtute.
Ieftae, de David, de Samuel şi de pro- Astfel că şi noi, având împrejuru-
1
feţi, ne atâta nor de martori1 , să lepădăm
33 care prin credinţă au biruit împără- tot ceea ce îngreuiază şi tot păcatul ce
ţii, au făcut dreptate, au dobândit fă- cu uşurinţă ne’mpresoară, şi cu stă-
găduinţe, au astupat gurile leilor, ruinţă să alergăm la întrecerea ce ne
34 au stins puterea focului, au scăpat
stă’nainte,
de ascuţişul săbiei, s’au întărit din pro- 2 cu ochii ţintă la Cel ce începe credinţa
pria lor slăbiciune, s’au făcut puternici şi o desăvârşeşte, la Iisus, Cel ce’n locul
în războaie, năvălirile vrăjmaşilor le- 14 În toată enumerarea de mai sus s’a observat
au preschimbat în fugă, izbitorul contrast dintre ceea ce li se făgăduise
35 femei care şi-au luat morţii înviaţi; drepţilor şi ceea ce au primit ei în realitate. Con-
iar alţii au fost chinuiţi, nevrând să pri- vingere care va fi temelia martirajului şi nevoin-
ţelor creştine.
mească eliberarea, pentru a-şi dobândi 15 Aceeaşi idee la Flp 3, 12
13
una mai bună, învierea ; 1 Ca şi la 2 Tim 4, 7, imaginea este aceea a

unor alegători pe stadion, înconjuraţi de mulţi-

10 Expresie citată din Ps 88,50-51, unde se vor-
beşte de ocara la care a fost supus Unsul (Hris-
tosul) lui Dumnezeu.
11 = Ai Israeliţilor.
12 = Israeliţii.
13 Literal: o înviere mai bună.
mea spectatorilor din tribune. Cuvântul „mar-
tori” are însă şi o conotaţie spirituală, el însem-
nând şi „martiri”, „mucenici” – atât cei enume-
raţi în capitolul precedent, cât şi cei prefiguraţi
printr’un text cu o evidentă dimensiune profe-
tică.
EVREI 12 2051

bucuriei care-I stătea’nainte a îndurat cele slăbite şi genunchii cei slăbăno-

crucea, în dispreţul ruşinii, şi a şezut giţi;
de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. 13 faceţi cărări drepte pentru picioarele
3 Gândiţi-vă dar la Cel ce asupră-Şi a voastre, aşa încât ceea ce e şchiop să
răbdat de la păcătoşi o astfel de împo- nu calce-alături, ci mai degrabă să se
trivire, ca să nu vă lăsaţi pradă oboselii vindece.
prin slăbirea sufletelor voastre. 14 Căutaţi pacea cu toţi, şi sfinţenia,
4 Voi încă nu v’aţi împotrivit până la fără de care nimeni nu-L va vedea pe
sânge luptându-vă cu păcatul Domnul,
5 şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte 15 veghind ca nimeni să nu se lipsească
ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui cer- de harul lui Dumnezeu şi ca nu cumva
tarea Domnului, nici nu te descuraja vreo rădăcină a amarului, odrăslind
atunci când El te mustră; deasupra3 , să vă facă tulburare şi prin
6 căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l ea să se’ntineze mulţi;
iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă 16 să nu fie cineva desfrânat sau ne-
de grijă. curat ca Esau, care pentru o singură
7 Dacă e să’nduraţi, e pentru certarea mâncare şi-a vândut dreptul de întâi-
voastră; Dumnezeu Se poartă cu voi născut;
precum cu nişte fii. Şi care este fiul pe 17 voi ştiţi că şi după aceea, vrând el să
care tatăl său nu-l ceartă? moştenească binecuvântarea, drumul
4
8 Dar dacă voi sunteţi scutiţi de această i-a fost închis ; că n’a mai aflat loc pen-
certare de care toţi au avut parte, tru pocăinţă, deşi cu lacrimi îl căuta.
atunci sunteţi copii nelegitimi, iar nu 18 Fiindcă voi nu v’aţi apropiat de un
fii. munte ce poate fi pipăit5 , şi de foc ar-
9 Pe de altă parte, noi i-am avut pe pă- zător şi de negură şi de’ntuneric şi de
rinţii noştri după trup care să ne certe vijelie
şi pe care i-am respectat; oare nu cu 19 şi de glas de trâmbiţă şi de sunet al
atât mai mult ne vom supune Tatălui unor cuvinte în urma cărora cei ce le-
duhurilor, şi prin aceasta să trăim? au auzit rugatu-s’au ca nici un cuvânt
10 Pentru că ei ne pedepseau pentru să li se mai adauge,
puţine zile, după cum li se părea lor, 20 deoarece nu puteau suferi porunca:
dar Acesta spre folosul nostru o face, Chiar fiară de se va atinge de munte,
ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui. să fie ucisă cu pietre.
11 Certarea, oricare ar fi ea, nu 21 Şi atât de înfricoşătoare era prive-
pare la’nceput că e spre bucurie, ci liştea, încât Moise a zis: Înspăimântat
spre’ntristare; dar mai târziu, celor ce- sunt şi mă cutremur!
au fost încercaţi2 prin ea le pune’nainte 3 Citat liber din Dt 29, 18 (rădăcina din care
roada cea paşnică a dreptăţii. răsare otravă şi pelin).
4 Literal:
12 Pentru aceea, îndreptaţi-vă mâinile (Esau) a fost refuzat; respins.
5= Muntele Sinai, în care Moise a experiat te-
2 Mai precis: celor exersaţi, antrenaţi în vede- ribila sa întâlnire cu Dumnezeu (Iş 19, 18; 20,
rea unui scop. 19; Dt 4, 11).
EVREI 13 2052

22 Dimpotrivă, voi v’aţi apropiat 13

de muntele Sionului şi de cetatea
Dumnezeului-Celui-Viu, de Ierusali- Slujire bineplăcută lui Dumnezeu.
mul ceresc şi de zeci de mii de îngeri Binecuvântare şi salutări.
în sărbătorească adunare,
1 Să dăinuie iubirea frăţească.
23 şi de adunarea întâilor-născuţi care 1
2 Nu uitaţi iubirea de străini ; că prin
sunt scrişi în ceruri6 , şi de Dumne- aceasta unii, fără s’o ştie, au găzduit
zeu Judecător al tuturor, şi de duhurile îngeri2 .
drepţilor celor ajunşi la desăvârşire,
3 Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi
24 şi de Iisus, Mijlocitorul unui nou cum aţi fi legaţi împreună cu ei; de cei
testament, şi de un sânge de stropire ce’ndură rele, de vreme ce şi voi sunteţi
care grăieşte mai bine decât acela al lui în trup.
Abel.
4 Cinstită’ntru totul să fie căsnicia, şi
25 Vedeţi să nu-I întoarceţi spatele Ce- patul ei fie ne’ntinat, căci Dumnezeu îi
lui ce grăieşte; că dacă n’au scăpat de va judeca pe desfrânaţi şi pe adulteri.
pedeapsă aceia, care I-au întors spa- 5 Purtarea să vă fie fără iubire de ar-
tele Celui ce prin cuvinte le aducea ce- ginţi3 ; mulţumiţi-vă cu ceea ce aveţi,
rul pe pământ, cu atât mai mult noi, de căci Însuşi El a zis: Nu te voi lăsa, nici
ne vom îndepărta de Cel ce ne grăieşte nu te voi părăsi,
chiar din ceruri;
6 aşa ca noi să putem avea curajul de a
26 al Cărui glas a cutremurat atunci zice: Domnul este ajutorul meu, nu mă
pământul, iar acum a făgăduit, zicând: voi teme! Ce-mi va face mie omul?
Încă o dată zdruncina-voi nu numai 7 Aduceţi-vă aminte de mai-marii voş-
pământul, ci şi cerul. tri, cei ce v’au grăit vouă cuvântul lui
27 Iar cuvintele încă o dată arată
Dumnezeu; la a căror săvârşire4 luând
schimbarea celor zdruncinate, ca a seama, urmaţi-le credinţa.
unor lucruri făcute, spre a rămâne cele 8 Iisus Hristos este Acelaşi, ieri şi azi
ce sunt de nezdruncinat. şi în veci.
28 De aceea, pentru că noi primim o 9 Nu vă lăsaţi amăgiţi de învăţături fe-
împărăţie de nezdruncinat, să mulţu- lurite şi străine, căci bine este ca inima
mim prin aceea că’ntru evlavie şi frică să fie întărită prin har, nu prin mâncă-
Îi aducem lui Dumnezeu bineplăcută 1 = Filoxenia; ospitalitatea.
slujbă. 2 Celebra „filoxenie a lui Avraam” (Fc 18, 1-8),

29 Căci Dumnezeul nostru e foc mistu- dar3 şi ospitalitatea lui Lot (Fc 19, 2 şi urm.).
= Dezinteresată.
itor. 4 Sfârşit al vieţii. Felul în care cineva şi-a în-

cheiat viaţa este garanţia credibilităţii lui în faţa

6=Creştinii din toate timpurile şi locurile.
Asimilaţi întâilor-născuţi ai lui Israel, ei se bu-
cură de toate prerogativele şi privilegiile aces-
tora (vezi şi nota de la Lc 2, 7).
celor îndemnaţi să-l imite (din nou: a urma = a
imita). Spre deosebire însă de oameni, care, ori-
cât de sfinţi, pot avea umbre sau pot fi controver-
saţi, modelul suprem de imitat rămâne tot Iisus
Hristos (precizarea în versetul următor).
EVREI 13 2053

ruri de la care cei ce s’au dedat la ele sus, Marele Păstor al oilor prin sângele
n’au avut nici un folos5 . unui testament veşnic8 ,
10Noi avem un Altar6 de la care cei ce să vă înzestreze cu tot ceea ce e bun
21
slujesc Cortului7 n’au dreptul să mă- spre a-I face voia, lucrând întru noi
nânce. ceea ce e bineplăcut înaintea Lui, prin
11 Într’adevăr, trupurile animalelor al Iisus Hristos, Căruia fie-I slava în vecii
căror sânge e adus de arhiereu în al- vecilor! Amin.
tar ca jertfă pentru păcat sunt arse în 22 Şi vă rog, fraţilor, să fiţi îngăduitori
afara taberei. cu acest cuvânt de îndemnare, căci vi
12 Iată de ce şi Iisus, pentru ca El să
l-am scris pe scurt.
sfinţească poporul cu sângele Său, a 23 Să ştiţi că fratele Timotei a fost pus
pătimit în afara porţii. în libertate. Dacă vine mai degrabă, vă
13 Să ieşim aşadar la El în afara tabe-
voi vedea împreună cu el.
rei, purtându-I ocara; Îmbrăţişaţi-i pe toţi mai-marii voştri
24

14 că nu avem aici cetate stătătoare, ci

şi pe toţi sfinţii. Vă îmbrăţişează cei
căutăm pe aceea ce va să fie. din Italia.
25 Harul fie cu voi toţi! Amin.
15 Prin El deci să-I aducem pururea lui
Dumnezeu jertfă de laudă, adică roada
buzelor care-I mărturisesc numele.
16 Nu uitaţi facerea-de-bine şi părtăşia
bunurilor, căci în jertfe ca acestea gă-
seşte Dumnezeu plăcere.
17 Ascultaţi de mai-marii voştri şi
supuneţi-vă lor, că ei priveghează pen-
tru sufletele voastre, ca unii ce au să
dea seamă de ele: s’o facă cu bucurie
şi nu suspinând, ceea ce nu v’ar fi de
folos.
18 Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem
încredinţaţi că avem o conştiinţă bună,
voind ca’ntru totul să ne purtăm cum
trebuie.
19 Dar vă rog s’o faceţi cât mai devreme,
pentru ca eu să vă fiu înapoiat cât mai
curând.
20 Iar Dumnezeul păcii, Cel ce L-a scu-
lat din morţi pe Domnul nostru Ii-
5 = Prescripţiile alimentare ale Legii Vechi,

precum şi alimentele jertfite idolilor. 8 Jertfa de pe cruce este aceea prin care Iisus
6 = Jertfa de pe cruce şi cina euharistică.
a devenit Marele nostru Păstor, „Cel ce sufletul
7 = Cortul mărturiei, din Vechiul Testament. Său Şi-l pune pentru oi” (In 10, 11)
IACOB
Epistola Sobornicească a
Sfântului Apostol Iacob
1 Cel ce tuturor le-o dă cu simplitate şi
Salutare. Credinţă şi înţelep-
ciune. Sărăcie şi bogăţie. Încer-
care şi ispită. A asculta cuvântul
şi a-l îndeplini.
1 Iacob, robul lui Dumnezeu şi al Dom-
nului Iisus Hristos, celor douăsprezece
seminţii care sunt în Diaspora1 , salu-
tare!
2 Toată bucuria să v’o puneţi în seamă,
fraţilor, când daţi de2 felurite ispite3 ,
3 ştiind că încercarea credinţei voastre
naşte răbdarea;
4 dar răbdarea să-şi aibă lucrare desă-
vârşită, pentru ca voi să fiţi desăvârşiţi
şi întregi, întru nimic ştirbiţi.
5 Şi dacă cineva din voi e lipsit de în-
ţelepciune, s’o ceară de la Dumnezeu,
1 PrinDiaspora (Împrăştiere) se înţelege emi-
graţia iudaică (vezi nota de la FA 2, 5). Iacob fo-
loseşte termenul pentru ai desemna pe creştinii
răspândiţi în toată lumea, cei ce alcătuiesc Ieru-
salimul cel nou, adevăratul „Israel al lui Dumne-
zeu” (Ga 6, 16).
2 Literal: când cădeţi în. Verbul peripípto = a
cădea (între tâlhari, Lc 10, 30) şi a cădea întâm-
plător peste cineva, a da de ceva (de un dâmb de
nisip, FA 27, 41), care te poate salva din primej-
die. În contextul de faţă, sensul e bivalent.
3 Ispita nu e o cădere propriu-zisă, ci o încer-
care, o probă, un examen pe care poţi să-l câştigi
sau să-l pierzi.
2054
fără’nfruntare, şi i se va da.
6 Să ceară însă cu credinţă, întru nimic
îndoindu-se, pentru că cel ce se îndo-
ieşte e asemenea valului mării, mişcat
de vânt şi aruncat încoace şi încolo.
7Omul acela să nu gândească el că va
primi ceva de la Domnul:
8 om cu sufletu’n doi peri4 , nestatornic
în toate căile sale.
9 Fratele cel smerit să se bucure întru
înălţarea sa,
10 şi cel bogat întru smerenia sa, fi-
indcă el ca floarea ierbii va trece;
11 că soarele a răsărit odată cu arşiţa
şi a uscat iarba, şi floarea ei a căzut
şi frumuseţea chipului ei a pierit; aşa
se va veşteji şi bogatul în alergăturile
sale.
12 Fericit bărbatul care rabdă ispita;
fiindcă la capătul încercării5 va primi
cununa vieţii, pe care Dumnezeu le-a
făgăduit-o celor ce-L iubesc.
13Nimeni, când este ispitit, să nu zică:
De la Dumnezeu sunt ispitit!, pentru
că Dumnezeu e la adăpost de ispita ră-
4 Literal: bărbat cu suflet dublu (duplicitar,
din care niciodată nu ştii ce să alegi; fără o pozi-
ţie fermă şi constantă).
5 Literal: odată devenit încercat.
IACOB 2
ului şi El în Sine nu ispiteşte pe ni-
meni;
14 ci fiecare este ispitit de propria sa
poftă atunci când e tras şi momit de ea.
15 Apoi pofta, zămislind, naşte păcat;
iar păcatul, odată săvârşit, odrăsleşte
moarte.
16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei preaiubiţi:
17 toată darea cea bună şi tot darul de-
săvârşit de sus este, pogorându-se de
la Părintele luminilor, la care nu există
primenire6 sau umbră de schimbare7 .
18 El întru libera Sa voinţă ne-a năs-
cut prin cuvântul adevărului8 , pentru
ca noi să fim un fel de pârgă9 a făptu-
rilor Sale.
19 Să ştiţi, preaiubiţii mei fraţi: tot
omul să fie grabnic să asculte, zăbav-
nic să vorbească, zăbavnic la mânie,
20 căci mânia omului nu lucrează drep-
tatea lui Dumnezeu.
21 Pentru aceea, lepădând toată spur-
căciunea şi toată rămăşiţa răutăţii,
primiţi cu dulceaţă Cuvântul sădit în
voi, cel ce poate să vă mântuiască su-
fletele.
22 Fiţi dar împlinitori ai Cuvântu-
lui, şi nu numai ascultători ai lui –
amăgindu-vă pe voi înşivă.
23 Că dacă cineva este ascultător al
Cuvântului fără a-i fi şi împlinitor,
el seamănă cu omul care-şi priveşte’n
oglindă faţa sa firească:
24 s’a privit şi s’a dus şi’ndată a uitat
cum era;
6 Serie de mişcări succesive ascendente (ca-
litativ sau cantitativ) imposibile la Dumnezeu,
Care e perfect.
7 = Revenire sau întoarcere la ceea ce a fost;
trecere de la o stare la alta; variaţie.
8 = Prin Evanghelie.
9 Primele roade; din ele I se aduc ofrande lui
Dumnezeu.
2055
25 dar cel ce se uită cu luare-aminte
într’o lege desăvârşită, aceea a libertă-
ţii, şi a rămas în ea, fiind el nu un as-
cultător care uită, ci un împlinitor care
face, acela fericit va fi în faptele sale.
26Dacă cineva se crede că e cucernic10 ,
dar nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală
inima, cucernicia lui e zadarnică.
27 Cucernicia curată şi neîntinată
înaintea lui Dumnezeu-şi-Tatăl este
aceasta: să-i cercetezi pe orfani şi pe
văduve în necazul lor şi să te păzeşti
pe tine nepătat din partea lumii11 .
2
Împotriva părtinirii. Credinţa
fără fapte este moartă.
1
1 Fraţii mei, nu întru părtinire să vă
aveţi voi credinţa în Domnul nostru Ii-
sus Hristos, Domnul slavei.
2 Că dacă’n adunarea voastră va intra
un om cu inel de aur şi’n haină strălu-
cită, şi va intra şi un om sărac în haină
murdară,
3 dar voi vă uitaţi la cel ce poartă haina
strălucită şi-i ziceţi: Aşază-te aici, în
locul cel bun!, iar săracului îi ziceţi: Tu
stai acolo, în picioare!, sau: Tu aşază-
te jos, la picioarele mele!,
4 oare’n gândul vostru n’aţi făcut voi
deosebire între unul şi altul, şi nu v’aţi
făcut voi judecători cu gânduri viclene?
10 În
sensul: religios; practicant al unui cult.
11 Sensul
exact presupune şi o distanţare faţă
de lume (desigur, lumea păcatului).
1 Preferinţa pentru o persoană sau alta în
funcţie de poziţia ei socială, ceea ce de multe ori
înseamnă o răsturnare a valorilor şi o viciere a
credinţei în Dumnezeu „la Care nu există părti-
nire” (Rm 2, 11).
IACOB 2
5 Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Oare nu
Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt să-
raci în ochii lumii pentru ca să fie ei bo-
gaţi în credinţă şi moştenitori ai împă-
răţiei pe care El a făgăduit-o celor ce-L
iubesc?
6 Iar voi, voi l-aţi necinstit pe cel să-
rac!. . . Oare nu bogaţii vă asupresc pe
voi, şi nu ei vă târăsc în judecăţi?
7 Nu ei sunt cei ce blasfemiază numele
cel bun care-a fost chemat asupră-vă2 ?
8 Dacă într’adevăr împliniţi legea îm-
părătească, potrivit Scripturii: Să iu-
beşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi,
bine faceţi;
9 dar dacă cu părtinire cătaţi la faţa
omului, faceţi păcat, şi legea vă osân-
deşte ca pe nişte călcători de lege.
10 Fiindcă cel ce va păzi toată legea,
dar o va călca într’un singur loc, faţă
de toate s’a făcut vinovat3 .
11 Pentru că Cel ce a zis: Să nu să-
vârşeşti adulter!, a zis şi: Să nu ucizi!
Şi dacă nu săvârşeşti adulter dar ucizi,
te-ai făcut călcător de lege.
12 Aşa să vorbiţi şi aşa să faceţi, ca unii
care va să fiţi judecaţi prin legea liber-
tăţii.
13 Căci judecata e fără milă pentru cel
ce n’a făcut milă; dar mila e biruitoare
asupra judecăţii4 !
2 Numele lui Iisus Hristos, invocat la botez
asupra noului creştin.
3 Legea lui Dumnezeu nu e o colecţie de po-
runci diverse, independente una faţă de cele-
lalte, ci o singură lege, unitară, omogenă şi in-
divizibilă, sub semnul suprem al iubirii faţă de
Dumnezeu şi de aproapele.
4 Judecata, aici, în sensul de condamnare. Ac-
centul textului original e mai puternic: pusă’n
faţa unei sentinţe de condamnare a omului, mila
(ca fruct al iubirii de aproapele) e atât de puter-
nică, încât o priveşte de sus, o dispreţuieşte, îşi
râde de ea.
2056
14 Ce folos, fraţii mei, dacă cineva zice
că are credinţă, dar fapte nu are? Oare
poate credinţa să-l mântuiască?
15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi
lipsiţi de hrana zilnică
16 şi cineva dintre voi le-ar zice: Mer-
geţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!,
dar fără să le dea cele trebuincioase
trupului, care-ar fi folosul?
17 Aşa şi credinţa: dacă nu are fapte,
doar în ea însăşi5 e moartă.
18 Dar va zice cineva: Tu ai credinţă,
iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta
fără fapte, şi eu din faptele mele îţi voi
arăta credinţa mea.
19 Tu crezi că unul este Dumnezeu?:
Bine faci; dar şi demonii cred şi se cu-
tremură. . .
20 Dar vrei tu să’nţelegi, omule uşura-
tic, că credinţa fără fapte este moartă6 ?
21 Avraam, părintele nostru, oare nu
din fapte a fost el îndreptăţit7 când l-
a pus pe jertfelnic pe fiul său Isaac?
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu
faptele lui şi că prin ele s’a desăvârşit
credinţa
23 şi s’a plinit Scriptura care zice: Şi
I-a crezut Avraam lui Dumnezeu, şi
aceasta i s’a socotit ca dreptate; şi el
a fost numit prieten al lui Dumnezeu.
24 Vedeţi că din fapte este îndreptăţit
omul, şi nu numai din credinţă.
25 În acelaşi fel şi Rahab desfrânata:
oare nu din fapte s’a îndreptăţit ea
când i-a primit pe cercetaşi şi i-a scos
afară pe altă cale?
5 = Singură; izolată de ceea ce-i poate conferi
eficienţă.
6 Variantă manuscrisă: stearpă.
7 „A fi cineva îndreptăţit” sau „a se îndreptăţi”:
a avea elementele prin care să fie socotit drept în
faţa lui Dumnezeu; vrednic de mântuire.
IACOB 3
Şi după cum trupul fără suflet este 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul-şi-
26
mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este Tatăl, cu ea îi blestemăm pe oamenii
moartă. care sunt făcuţi după asemănarea lui
Dumnezeu.
3 şi blestemul. Fraţii mei, asta nu tre-
Limba. Înţelepciunea cea de sus.
1 Nu mulţi dintre voi să deveniţi învă-
ţători, fraţii mei, ştiind că noi, aceştia,
vom fi supuşi unei judecăţi mai aspre.
2 Fiindcă noi în multe greşim. Dacă e
cineva care să nu greşească’n cuvânt,
apoi acela e bărbat desăvârşit, în stare
să-şi înfrâneze şi trupul întreg.
3 Că dacă le punem cailor zăbala’n gură
spre a ni-i supune, cârmuim şi trupul
lor întreg.
4 Uitaţi-vă şi la corăbii: cât sunt ele de
mari şi mânate de vânturi puternice,
purtate sunt de o cârmă foarte mică
oriîncotro le îndreaptă vrerea cârmaci-
ului.
5 Aşa şi limba: mic mădular este, dar
cu mari lucruri se făleşte! Iată: puţin
foc, şi câtă pădure aprinde!
6 Foc este şi limba; lume a fărădelegii,
limba îşi are locul ei între mădularele
noastre, cea care spurcă trupul întreg
şi pune foc pe roata lumilor1 , ea însăşi
fiind aprinsă de gheenă2 .
7 Că orice soi de fiare şi de păsări, de
târâtoare şi de vietăţi din mare e domo-
lit şi a fost domolit de soiul omenesc,
8 dar limba, nimeni dintre oameni n’o
poate domoli: rău fără odihnă, plină cu
venin aducător de moarte.
1 Textual:
ciclul creaţiei; nu e vorba doar de
viaţa omului ca individ, ci şi de întregul angrenaj
al cosmosului care se mişcă ciclic.
2 Gheenă: metaforă pentru iad, infern. Vale
din vecinătatea Ierusalimului, unde se depozi-
tau şi ardeau în permanenţă gunoaiele oraşului.
2057
10 Din aceeaşi gură ies binecuvântarea
buie să fie-aşa!
11 Oare izvorul, el din aceeaşi gură
varsă apă şi dulce şi amară?
12Smochinul, fraţii mei, poate el oare
să facă măsline?; sau viţa de vie, smo-
chine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate
da apă dulce.
13 Cine este’ntre voi înţelept şi price-
put?: Din buna sa purtare să-şi arate
faptele întru blândeţea înţelepciunii.
14Dar dacă’n inimile voastre aveţi invi-
die amară şi zavistie, nu vă lăudaţi şi
nu minţiţi împotriva adevărului.
15Înţelepciunea aceasta nu-i coborâtă
de sus, ci-i pământească, animalică3 ,
demonică.
16Fiindcă unde este invidie şi zavistie,
acolo-i neorânduială şi tot lucrul rău.
17 Dar înţelepciunea cea de sus este
mai întâi curată, apoi paşnică, îngă-
duitoare, ascultătoare, plină de milă şi
de roade bune, nepărtinitoare, nefăţar-
nică.
18 Şi roada dreptăţii întru pace li se
seamănă celor ce fac pace.
4
Prietenia cu lumea. A-l judeca pe
fratele tău. Mustrări împotriva
trufiei.
3 Stricto sensu: supusă afectelor şi pasiunilor;
neduhovnicească; ceea ce se consumă la nivelul
psihicului.
IACOB 5
1 De unde războaiele, şi de unde lup-
tele dintre voi? Oare nu de aici: din
poftele voastre care vi se războiesc în
mădulare?
2 Râvniţi şi nu aveţi; ucideţi şi geloziţi
şi nu puteţi dobândi; vă luptaţi şi vă
războiţi. Nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3 Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi
rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre.
1 sau mâine vom merge în cutare cetate,
4 Adulterilor ! Nu ştiţi oare că priete-
nia cu lumea e duşmănie cu Dumne-
zeu? Aşadar, cel ce vrea să fie prieten
cu lumea I se face vrăjmaş lui Dumne-
zeu.
5 Sau vi se pare că’n deşert grăieşte
Scriptura: Spre invidie tinde duhul pe
care El l-a sălăşluit întru noi2 ?
6 Dar harul pe care El îl dă e mai
mare. De aceea zice: Dumnezeu le
stă’mpotrivă celor mândri, dar celor
smeriţi le dă har.
7 Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu.
Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi
de la voi.
8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi Se va
apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâi-
nile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inima,
voi, cei cu sufletu’n doi peri!
9 Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-
vă şi vă jeliţi. Râsul să vi se întoarcă’n
plâns, şi bucuria voastră în întristare.
10 Smeriţi-vă în faţa Domnului, şi El vă
va înălţa.
3
11 Nu vă vorbiţi de rău unul pe altul ,
fraţilor! Cel care-l vorbeşte de rău pe
1 În concepţia şi limbajul Vechiului Testament
(în special la profeţi), trădarea mariajului spiri-
tual dintre Dumnezeu şi Israel era socotită drept
adulter (vezi în continuare).
2 Text inexistent în Vechiul Testament, proba-
bil preluat dintr’o tradiţie orală.
3 În sensul: nu calomniaţi; nu debitaţi neade-
văruri ofensatoare pe seama cuiva.
2058
un frate, sau îl judecă pe fratele său,
acela vorbeşte de rău legea şi judecă le-
gea; dar dacă judeci legea, nu eşti îm-
plinitor al legii, ci judecătorul ei.
12 Unul este Legiuitorul şi Judecătorul:
Cel ce poate să mântuiască şi să dea
pierzării. Dar tu, cine eşti tu care-l ju-
deci pe aproapele?. . .
13 Acum către voi, cei ce ziceţi: Astăzi
vom sta acolo un an şi vom face negoţ
şi vom câştiga. . . ,
14 voi, cei ce nu ştiţi ce se va întâm-
pla mâine! Căci ce este viaţa voastră?:
Abur sunteţi, care se arată o clipă şi-
apoi dispare.
15În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul
vrea, vom trăi şi vom face aceasta şi
aceea. . .
16Dar nu!, voi vă lăudaţi acum întru
lăudăroşeniile voastre! Toată lauda de
acest fel este rea.
17Aşadar, cel ce ştie să facă binele şi
nu-l face, păcat îşi este sieşi4 .
5
Mustrări împotriva celor bogaţi.
Răbdare şi rugăciune.
1Acum către voi, bogaţilor! Plângeţi şi
tânguiţi-vă de necazurile ce vor să vină
asupra voastră!
2Bogăţia voastră a putrezit, şi hainele
voastre le-au mâncat moliile.
3 Aurul vostru şi argintul au ruginit,
şi rugina lor va fi mărturie’mpotriva
voastră, şi trupurile voastre ca focul le
4 Nu numai că se încarcă pe sine cu un păcat,
dar devine el însuşi o sursă de păcat pentru pro-
pria fiinţă.
IACOB 5
va mânca. Strâns-aţi grămezi în zilele
din urmă1 !
4 Iată, plata pe care voi le-aţi oprit-
o lucrătorilor ce v’au secerat ţarinile,
strigă; şi strigătele secerătorilor au
ajuns la urechile Domnului Sabaot.
5 V’aţi desfătat pe pământ şi v’aţi
dezmierdat; îmbuibatu-v’aţi inimile în
ziua înjunghierii!
6 Osânditu-l-aţi pe cel drept şi l-aţi
omorât; el nu vă ţine piept.
7 Aşadar, fraţilor, înarmaţi-vă cu răb-
dare până la venirea Domnului. Iată,
plugarul aşteaptă preţioasa roadă a
pământului, înarmat cu răbdare până
ce primeşte ploaia timpurie şi târzie.
8 Fiţi şi voi înarmaţi cu răbdare;
întăriţi-vă inimile, căci venirea Dom-
nului s’a apropiat.
9 Nu gemeţi, fraţilor, unii împotriva al-
tora2 , ca să nu fiţi judecaţi; iată, Jude-
cătorul stă’n faţa uşilor!
10 Luaţi-i, fraţilor, drept pildă de sufe-
rinţă şi de îndelungă-răbdare pe profe-
ţii care-au grăit în numele Domnului.
11 Iată, îi fericim pe cei ce au răbdat:
de răbdarea lui Iov aţi auzit şi dez-
nodământul3 Domnului l-aţi văzut, că
mult-milostiv este Domnul şi îndură-
tor.
12 Dar înainte de toate, fraţii mei, să nu
vă juraţi, nici pe cer, nici pe pământ,
nici cu orice alt jurământ; ci Da-ul vos-
tru să fie da şi Nu-ul vostru să fie nu,
ca să nu cădeţi sub judecată.
1 = Zilele premergătoare sfârşitului; cu pu-
ţin înainte de venirea Domnului, care e aproape
(vezi vv. 8-9).
2 În sensul: nu scoateţi gemete de victimă ne-
vinovată, persecutată de cineva (ceea ce presu-
pune resentimente faţă de pretinsul agresor).
3 Asupra bogăţiei semantice a cuvântului télos
vezi nota de la Rm 10, 4.
2059
13 Este vreunul dintre voi în suferinţă?:
să se roage! Este cineva cu inimă
bună?: să cânte laude!
14 Este cineva’ntre voi bolnav?: să-i
cheme pe preoţii Bisericii, şi ei să se ro-
age pentru el, ungându-l cu untdelemn
în numele Domnului;
15şi rugăciunea credinţei îl va mântui
pe cel bolnav, şi Domnul îl va ridica; şi
de va fi făcut păcate, i se vor ierta4 .
16 Mărturisiţi-vă aşadar unul altuia
păcatele5 şi rugaţi-vă unul pentru al-
tul, ca să vă vindecaţi. Mult poate ru-
găciunea6 dreptului cea lucrătoare7 .
17 Ilie era un om asemănător cu noi
la fire; şi’n rugăciune s’a rugat să nu
plouă, şi timp de trei ani şi şase luni
n’a plouat pe pământ.
18 Şi s’a rugat din nou, şi cerul a dat
ploaie şi pământul şi-a odrăslit roada
sa.
4 Versetele 14-15: text care, alături de cele de
la Mc 6, 13 şi Lc 10, 34, fundamentează Taina
Sfântului Maslu.
5 Prin particula „aşadar”, versetul 16 este con-
cluzia celor trei care-l preced şi nu poate fi des-
părţit de versetul 14, cu care devine paralel: aşa
cum cei împovăraţi de boală trebuie să meargă
la preoţii Bisericii spre a se vindeca (prin Taina
Maslului), tot astfel cei împovăraţi de păcat tre-
buie să meargă la preoţii Bisericii spre a se vin-
deca (prin Taina Mărturisirii). Dacă’n vremea
Vechiului Testament, când nu exista preoţie ha-
rică, omul I se mărturisea numai lui Dumnezeu
(cf. Ps 135, 1: „Mărturisiţi-vă Domnului”), în îm-
părăţia Noului Testament intervine preoţia ca
Taină mijlocitoare, prin care se obţine iertarea
păcatelor (vezi şi In 20, 23). În textul de faţă,
„unii” sunt penitenţii, „altora” sunt preoţii (pre-
oţii putând fi şi ei penitenţi, ca unii ce se spove-
desc între ei). De altfel, atât aici cât şi în Ps 135,
1 (Septuaginta) se foloseşte unul şi acelaşi verb:
exomologéo = a (se) mărturisi.
6 Grecescul déisis înseamnă întotdeauna ru-
găciune de mijlocire; rugăciunea pe care o faci
nu pentru tine, ci pentru alţii.
7 = Activă; eficientă; în stare să producă efecte.
IACOB 5 2060

19Fraţii mei, dacă vreunul din voi se

va rătăci de la adevăr şi cineva îl va în-
toarce,
20 să ştie el că cel ce l-a întors pe păcă-
tos din rătăcirea căii lui îşi va mântui
sufletul din moarte şi mulţime de pă-
cate îşi va acoperi.
1 PETRU
Epistola Sobornicească
întâia a Sfântului Apostol
Petru
1 teţi păziţi prin credinţă pentru o mân-
Salutare. Nădejdea cea vie. Che-
mare la viaţă sfântă.
1 Petru, apostol al lui Iisus Hristos, că-
tre cei aleşi, aflaţi în trecere prin Dias-
pora1 – în Pont, în Galatia, în Capado-
cia, în Asia şi în Bitinia,
2 după preştiinţa lui Dumnezeu-Tatăl
„aleşi” întru sfinţirea Duhului spre a I
se supune lui Iisus Hristos şi a fi stro-
piţi2 cu sângele Său: Harul şi pacea să
vi se’nmulţească!
3 Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl
Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce
după marea Sa milă ne-a născut din
nou prin învierea din morţi a lui Iisus
Hristos, spre nădejde vie,
4 spre moştenire nestricăcioasă şi neîn-
tinată şi neveştejită, păstrată în ceruri
pentru voi,
5 cei ce cu puterea lui Dumnezeu sun-
1 Despre Diaspora vezi nota de la Iac 1, 1. În
cazul de faţă, diaspora e o lume în care creştinii
se află doar în trecere (aşezare temporară), aşa
cum suntem toţi pe pământ.
2 În Legea Veche, purificarea poporului se fă-
cea prin stropire cu sângele animalelor jertfite
pe altar.
2061
tuire gata să se descopere în vremea de
apoi.
6 Întru aceasta bucuraţi-vă, cu toate că
acum pentru scurtă vreme ar trebui să
fiţi întristaţi prin felurite încercări,
7 pentru ca încercarea credinţei voas-
tre – mult mai scumpă decât aurul cel
pieritor, dar lămurit prin foc – să se afle
spre laudă, mărire şi cinste la arătarea
lui Iisus Hristos
8 pe Care-L iubiţi fără să-L fi văzut; în-
tru Carele crezând fără ca încă să-L ve-
deţi, bucuraţi-vă cu bucurie de negrăit
şi preamărită,
3
9 dobândind sfârşitul credinţei voas-
tre: mântuirea sufletelor.
10 Mântuirea aceasta au căutat-o şi-au
cercetat-o profeţii care au profeţit des-
pre harul ce avea să fie al vostru,
4
11 cercetând ei timpul şi împrejurările
pe care Duhul lui Hristos Care era’ntru
ei le arăta atunci când mai dinainte
mărturisea despre patimile lui Hristos
şi despre măririle de după ele.
3 Sfârşitul, dar şi cu înţelesul: scopul, ţinta,
finalitatea, corolarul (vezi şi nota de la Rm 10,
4).
4 Literal: în care şi’n ce fel de vreme.
1 PETRU 2 2062

12 Lor le-a fost descoperit că nu pentru 22Avându-vă voi sufletele curăţite prin
ei înşişi, ci pentru voi slujeau ei aceste aceea că vă supuneţi adevărului spre
lucruri care vi s’au vestit vouă acum nefăţarnică iubire de fraţi, din toată
prin cei ce’ntru Duhul Sfânt trimis din inima cu ardoare iubiţi-vă unii pe alţii,
cer v’au propovăduit Evanghelia – cele ca unii ce sunteţi născuţi din nou,
23
spre care şi îngerii doresc să privească.nu din sămânţă stricăcioasă, ci nestri-
13 De aceea, încingeţi-vă coapsele cu- căcioasă, prin cuvântul cel viu al lui
getului5 , fiţi treji, nădăjduiţi pe de- Dumnezeu şi care rămâne în veac.
a’ntregul în harul pe care-l veţi primi 24 Pentru că tot trupul este ca iarba, şi
la arătarea lui Iisus Hristos. toată slava lui ca floarea ierbii; uscatu-
14 Ca fii ai ascultării, nu vă potri- s’a iarba şi floarea a căzut,
viţi poftelor de-odinioară, din vremea 25 dar cuvântul Domnului rămâne în
neştiinţei voastre; veac. Iar cuvântul acesta este, care vi
15 ci aşa cum Cel ce v’a chemat pe voi e s’a binevestit vouă.
sfânt, fiţi şi voi sfinţi în întreaga voas-
tră purtare.
16 Că scris este: Voi veţi fi sfinţi, pentru 2
că Eu sunt sfânt.
17 Şi dacă-L chemaţi ca pe un Tată pe Piatra cea vie şi neamul cel sfânt.
Cel ce cu nepărtinire judecă după lu- Trăiţi ca slujitori ai lui Dumnezeu!
crarea fiecăruia, trăiţi-vă întru frică zi- Exemplul suferinţei lui Hristos.
lele vremelniciei voastre6 , 1 Aşadar, lepădând toată răutatea şi
18 ştiind voi că nu cu lucruri stri- tot vicleşugul şi făţărniciile şi invidiile
căcioase, cu argint sau cu aur aţi fost şi toate clevetirile,
răscumpăraţi din deşarta voastră viaţă 2 ca nişte prunci nou-născuţi să do-
moştenită de la părinţi, riţi neprefăcutul lapte duhovnicesc1 ,
19 ci cu sângele cel scump – ca al unui ca prin el să creşteţi spre mântuire,
miel nevinovat şi neprihănit – al lui 3 de vreme ce aţi gustat şi aţi văzut că
Hristos, bun este Domnul.
20 Cel ce rânduit a fost mai’nainte 4 Apropiaţi-vă de El, Piatra cea vie,
de’ntemeierea lumii, dar Care’n anii într’adevăr neluată’n seamă de oa-
cei mai de pe urmă S’a arătat de dragul meni, dar aleasă la Dumnezeu şi pre-
vostru, ţioasă;
21 cei ce printr’Însul aţi crezut în Dum- 5 şi voi înşivă, ca nişte pietre vii
nezeu Care L-a înviat din morţi şi I-a zidiţi-vă’n casă duhovnicească, preoţie
dat slavă, în aşa fel încât credinţa şi sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovni-
nădejdea voastră să fie’n Dumnezeu. ceşti, plăcute lui Dumnezeu prin Iisus
Hristos.
5 = Strângeţi-vă sufletu’n centură (asemenea

unui ostaş în stare de veghe). 1 Textual: curatul (nefalsificatul) lapte cuvân-

6 Zilele vremelniciei: viaţa de pe pământ vă- tător. Despre laptele duhovnicesc vezi şi 1 Co 3,
zută ca un exil. 2; Evr 5, 12-13.
1 PETRU 2
6 Pentru că scris este în Scriptură:
Iată, pun în Sion Piatra din capul un-
ghiului, aleasă, preţioasă, şi cel ce se
va încrede’n Ea nu va fi ruşinat.
7 Aşadar, pentru voi, cei ce credeţi, ea e
preţioasă; dar pentru cei ce nu cred ea
este piatra pe care ziditorii n’au băgat-
o’n seamă, care a ajuns să fie’n capul
unghiului
8 şi piatră de’mpiedicare şi piatră de
poticnire, de care ei s’au împiedicat
pentru că nu s’au supus cuvântului;
spre aceasta au şi fost ei rânduiţi2 .
9 Dar voi sunteţi seminţie aleasă, pre-
oţie împărătească, neam sfânt, popor
agonisit de Dumnezeu3 ca să vestiţi în
lume bunătăţile Celui ce v’a chemat
din întuneric la lumina Sa cea minu-
nată,
10 voi, cei ce odinioară nu eraţi po-
por4 , dar care acum sunteţi poporul
lui Dumnezeu; voi, cei ce odinioară nu
aveaţi parte de milă, dar care acum
sunteţi miluiţi.
11 Iubiţilor, vă îndemn ca pe nişte stră-
ini şi călători5 , să vă feriţi de poftele
cele trupeşti care se războiesc împo-
triva sufletului.
12 Purtaţi-vă cu cinste’ntre păgâni,
pentru ca’n timp ce ei vă pârăsc6 ca pe
nişte făcători de rele, la o mai apro-
piată privire spre faptele voastre cele
bune să preamărească pe Dumnezeu în
Ziua cercetării.
13 Supuneţi-vă, pentru Domnul, orică-
2 Împiedicarea, poticnirea, căderea sunt con-
secinţa firească a necredinţei, a refuzului de a
primi Evanghelia.
3 Literal: popor pe care El (Dumnezeu) Şi l-a
pus în posesie.
4 Popor ales (titlul de nobleţe al lui Israel).
5 Vezi nota de la 1, 17.
6 Sensul exact: vă calomniază.
2063
rei orânduieli omeneşti: fie împăratu-
lui, fiindcă este înalt stăpânitor,
14fie dregătorilor, ca unora ce sunt tri-
mişi de el să-i pedepsească pe făcătorii
de rele şi să-i laude pe făcătorii de bine;
15căci aşa este voia lui Dumnezeu: voi,
făcând binele, să’nchideţi gura necu-
noştinţei7 proştilor.
16 Trăiţi ca oameni liberi, dar nu ca
şi cum aţi avea libertatea drept aco-
perământ al răutăţii, ci ca robi ai lui
Dumnezeu.
17 Tuturor daţi-le cinstire, iubiţi fră-
ţia, temeţi-vă de Dumnezeu, cinstiţi-l
pe împărat.
18 Slugilor, supuneţi-vă cu toată frica
stăpânilor voştri, nu numai celor buni
şi blânzi, ci şi celor greu de mulţumit.
19Fiindcă e un dar acesta, ca de dragul
lui Dumnezeu să sufere cineva întris-
tare şi să rabde pe nedrept.
20Căci ce laudă este dacă răbdaţi când
sunteţi bătuţi pentru greşeli? dar
dacă răbdaţi suferind când faceţi bine,
aceasta-I este plăcut lui Dumnezeu.
21 Că spre aceasta aţi fost chemaţi,
pentru că şi Hristos a pătimit pentru
voi, lăsându-vă pildă spre a călca pe ur-
mele Lui,
22 El,
Cel ce păcat n’a săvârşit şi’n a Că-
rui gură nici că s’a aflat vicleşug;
23 Cel ce, ocărât fiind, nu răspundea
cu ocară; suferind, nu ameninţa, ci Se
lăsa în seama Celui ce judecă cu drep-
tate;
24El, Cel ce pe lemn8 a purtat în tru-
pul Său păcatele noastre, pentru ca
noi, morţi fiind păcatelor, să-i vieţuim
7= Ignoranţei.
8= Pe cruce.
1 PETRU 3 2064

dreptăţii; El, cu a Cărui rană9 v’aţi vin- aşa cum Sarra i se supunea lui
6
decat. Avraam numindu-l domn; ale cărei
25 Că eraţi ca nişte oi rătăcite, dar v’aţi fiice deveniţi voi, dacă faceţi binele şi
5
întors la Păstorul şi la Veghetorul10 su- nu vă temeţi de nici o patimă .
fletelor voastre. 7 Voi, bărbaţilor, de asemenea, duceţi-
vă căsnicia cu înţelegere, ca pe lângă
o fiinţă mai slabă, femeia, căreia să-
3 i daţi partea ei de cinstire, ca unei
împreună-moştenitoare a harului Vie-
Îndemnuri pentru soţi. A suferi de ţii; în felul acesta, rugăciunile voastre
dragul dreptăţii. nu vor cunoaşte piedică.
1 Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi- 8În sfârşit, fiţi toţi într’un gând, com-
vă bărbaţilor voştri, pentru ca, chiar pătimitori, iubitori de fraţi, mărini-
dacă sunt unii care nu i se supun Cu- moşi, smeriţi,
vântului1 , ei în afara cuvântului2 să fie nerăsplătind răul cu rău sau ocara cu
9
câştigaţi prin felul de a fi al femeilor ocară, ci dimpotrivă, binecuvântând;
lor, că spre aceasta aţi fost chemaţi: să
2 prin aceea că văd mai îndeaproape fe- moşteniţi binecuvântarea.
lul vostru de a fi, curat întru frică3 . 10 Fiindcă cel ce vrea să iubească viaţa
3 Podoaba voastră să fie nu cea din şi să vadă zile bune, să-şi înfrâneze
afară: împletituri ale părului, cu- limba de la rău şi buzele sale să nu gră-
nuniţe de aur sau purtare de haine iască vicleşug;
scumpe, 11 să se îndepărteze de rău şi să facă
4
4 ci să fie fiinţa cea tainică a inimii , bine; să caute pacea şi s’o urmeze;
întru nestricăcioasa podoabă a duhului 12 căci ochii Domnului sunt peste cei
blând şi liniştit, ceea ce e de mare preţ drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile
înaintea lui Dumnezeu. lor; dar faţa Domnului este’mpotriva
5 Că aşa se împodobeau odinioară şi celor ce fac rele.
sfintele femei care nădăjduiau în Dum- 13 Şi cine vă va face vouă rău dacă voi
nezeu şi se supuneau bărbaţilor lor, sunteţi râvnitori ai binelui?
9 Rană: metaforă pentru întregul proces al pa-
14Dar chiar dacă veţi suferi de dragul
timilor şi morţii lui Hristos. dreptăţii, fericiţi veţi fi. De frica lor nu
10 „Veghetorul” îl traduce pe grecescul epísko-

pos (vezi nota de la FA 20, 28).

vă temeţi şi nici vă tulburaţi,
1 = Evangheliei.
15 ci sfinţiţi-L pe Domnul, pe Hristos, în
2 = Fără o anume catehizare formală; prin pro-
inimile voastre, şi’ntotdeauna fiţi gata
povăduire indirectă.
3 Paralela dintre frica (respectuoasă) a femeii să răspundeţi oricui vă cere socoteală
faţă de bărbat şi frica (respectuoasă) a omului despre nădejdea voastră,
în general faţă de Dumnezeu o găsim şi la Pavel
(vezi Ef 5, 22-33 şi notele).
16dar cu blândeţe şi teamă, având o
4 Literal: omul cel tainic al inimii (fiinţa as- conştiinţă curată, pentru ca în chiar
cunsă în propria ei intimitate, singura auten-
tică). 5= Dacă ştiţi să vă dominaţi pasiunile.
1 PETRU 4 2065

ceea ce sunteţi voi defăimaţi6 să se facă 4

de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea
voastră cea bună întru Hristos. Buni iconomi ai harului lui Dum-
17 Că-i mai bine să suferiţi pentru fa- nezeu. A suferi ca un creştin.
cere de bine, dacă aşa e voia lui Dum- 1 Aşadar, de vreme ce Hristos a păti-
nezeu, decât pentru facere de rău. mit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu ace-
laşi gând: cel ce a suferit în trup a is-
18 Că şi Hristos o singură dată a suferit
prăvit cu păcatul,
moartea pentru păcate, El, Cel drept
pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe 2 pentru ca timpul pe care-l mai are de
noi la Dumnezeu, omorât în trup, dar trăit în trup să nu-l mai trăiască’ntru
viu făcut în duh, poftele oamenilor, ci după voia lui
Dumnezeu.
19 întru care „duh” pogorându-Se, le-
a propovăduit şi duhurilor ţinute’n în- 3 Destul este că’n vremile trecute aţi fă-
chisoare7 , cut voia păgânilor, umblând în desfrâ-
nări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în che-
20 celor ce odinioară fuseseră neas- furi şi’ntru nelegiuite slujiri idoleşti.
cultătoare, atunci când îndelunga-
4 De aceea ei se miră că voi nu mai aler-
răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zi-
gaţi cu ei în aceeaşi revărsare a relelor
lele lui Noe, pe durata pregătirii coră-
purtări, şi vă defaimă;
biei în care puţine suflete, anume opt,
5 ei vor da seama în faţa Celui ce este
s’au mântuit prin apă.
gata să judece viii şi morţii.
21 Aceasta era prefigurarea botezului
6 Că spre aceasta li s’a binevestit chiar
care vă mântuieşte şi pe voi astăzi: el
şi morţilor1 , pentru ca ei să fie judecaţi
nu e o ştergere a necurăţiei trupului, ci
ca oameni după trup, dar după Dum-
făgăduirea8 către Dumnezeu a conşti-
nezeu să vieze cu duhul.
inţei celei bune, prin învierea lui Iisus
Hristos, 7 Sfârşitul a toate s’a apropiat; fiţi aşa-
dar cumpăniţi la minte şi privegheaţi
22 Cel ce este de-a dreapta lui Dumne-
în rugăciuni,
zeu după ce S’a suit la cer, Căruia I se
8 înainte de toate avându-vă’ntre voi
supun îngerii şi Stăpâniile şi Puterile.
iubire arzătoare, fiindcă ea, iubirea,
6 Exact: calomniaţi. Cunoaştem şi din alte
acoperă mulţime de păcate.
2
surse că primii creştini erau ţinta unor nume- 9 Fiţi primitori de oaspeţi unii către
roase calomnii, până într’acolo încât erau acu- alţii, fără să murmuraţi.
zaţi de antropofagie, ca unii care „mâncau” şi
10 Fiecare după darul pe care l-a pri-
„beau” trupul şi sângele lui Hristos.
7 Text care fundamentează teologia „pogorârii mit, slujiţi-vă unii altora ca nişte buni
în iad” a lui Hristos, eveniment cu care, de fapt, iconomi ai harului celui de multe feluri
„a început învierea” (cf. Stăniloae). Iconografia al lui Dumnezeu:
ortodoxă a promovat această teologie – în paralel
cu imnografia – prin cea mai autentică icoană a 11 Dacă cineva vorbeşte, cuvintele să-
Învierii Domnului, aceea care-L înfăţişează „sfă- i fie ca ale lui Dumnezeu; dacă cineva
râmând porţile iadului” şi „dezlegându-i pe cei
legaţi din veac”. 1 Vezi 3, 19 şi nota.
8 = Angajarea. 2 Literal: iubitori de străini; ospitalieri.
1 PETRU 5 2066

slujeşte, slujba să-i fie ca din pute- nezeu să-şi încredinţeze sufletele întru
rea pe care i-o dă Dumnezeu; pentru săvârşirea binelui.
ca’ntru toate să fie Dumnezeu slăvit
prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava
şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin!
5
12 Iubiţilor,nu vă miraţi de focul aprins
între voi ca să vă’ncerce3 , ca şi cum vi
s’ar întâmpla ceva străin, A păstori turma lui Dumnezeu. Sa-
lutări de sfârşit.
13 ci de vreme ce sunteţi părtaşi la su-
1
ferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pen- 1 Pe cei dintre voi care sunt preoţi îi
tru ca şi la descoperirea slavei Sale cu îndemn eu, cel împreună-preot şi mar-
veselie să vă bucuraţi4 . tor al patimilor lui Hristos şi părtaş al
slavei ce va să se descopere:
14 De sunteţi ocărâţi pentru numele lui
Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul sla- 2 Păstoriţi turma lui Dumnezeu ce vi
vei şi al lui Dumnezeu5 Se odihneşte s’a dat în seamă, veghind asupra ei nu
peste voi; blasfemiat de ei, de voi e de nevoie, ci de bunăvoie, după Dum-
preamărit. nezeu, nu pentru câştig ruşinos, ci din
tragere de inimă,
15 Nimeni dintre voi să nu sufere ca uci-
gaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca 3 nu ca şi cum aţi2fi stăpânii celor ce
iscoditor6 ; v’au căzut la sorţi , ci voi făcându-vă
pilde ale turmei.
16 dar dacă suferă pentru că e creş-
tin, să nu se ruşineze, ci’ntru numele 4 Iar când Se va arăta Mai-Marele păs-
acesta să-L preamărească pe Dumne- torilor, veţi primi cununa cea neveşte-
zeu. jită a măririi.
17 Căci vremea este ca judecata 5 De asemenea, voi, cei mai tineri,
să’nceapă de la casa lui Dumnezeu; şi supuneţi-vă celor bătrâni. Îmbrăcaţi-
dacă’ncepe de la noi, care va fi sfârşitul vă toţi întru smerenie unii faţă de alţii,
celor ce nu se supun Evangheliei lui pentru că Dumnezeu le stă’mpotrivă
Dumnezeu? celor mândri, dar celor smeriţi le dă
har.
18 Şi dacă dreptul abia se mântuieşte,
necredinciosul şi păcătosul unde se vor 6 Prin urmare, smeriţi-vă sub mâna
arăta? cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca El
la timpul cuvenit să vă înalţe.
19 Aşa încât cei ce suferă după voia lui
Dumnezeu, Lui, credinciosului Dum- 7 Toată grija voastră lăsaţi-I-o lui
Dumnezeu, căci El are grijă de voi.
3 = Calomniile din partea păgânilor; vezi 3, 16.
4 Rezonanţa finalului „Fericirilor” din Predica 1 Pentru preoţi-prezbiteri vezi nota de la FA
de pe Munte, Mt 5, 12. 11, 30.
5 Variantă manuscrisă: „Duhul slavei şi al pu- 2 Sau: ai celor ce v’au căzut la împărţirea unei
terii şi al lui Dumnezeu”; crescendo atributiv, moşteniri (un bun obţinut prin noroc sau întâm-
care însă se referă la Unul şi Acelaşi Duh. plare, asupra căruia posesorul nu se simte răs-
6 = Indiscret; cel ce-şi aruncă ochiul în viaţa punzător şi pe care-l consideră la discreţia sa –
sau treburile altora; delator. exemplul Fiului risipitor, Lc 15, 11-32).
1 PETRU 5 2067

8 Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul

vostru, diavolul, umblă ca un leu răc-
nind, căutând pe cine să înghită;
9 staţi-i împotrivă, tari în credinţă, şti-
ind că aceleaşi suferinţe le îndură şi
fraţii voştri3 care sunt în lume.
10 Dar după ce veţi suferi puţină vreme,
Dumnezeul a tot harul, Cel ce v’a che-
mat la slava Sa cea veşnică întru Hris-
tos Iisus, El Însuşi vă va întrema4 , vă
va întări, vă va împuternici, vă va face
de neclintit.
11 Lui fie-I slava şi puterea în vecii ve-
cilor. Amin!
12 V’am scris aceste puţine lucruri prin
Silvan5 , pe care-l socotesc frate credin-
cios, ca să vă îndemn şi să vă mărtu-
risesc că acesta este adevăratul har al
lui Dumnezeu: cel în care staţi voi.
13Vă îmbrăţişează Biserica cea aleasă
din Babilon6 , precum şi Marcu7 , fiul
meu.
14Îmbrăţişaţi-vă unul pe altul cu săru-
tarea iubirii. Pace vouă tuturor, celor
întru Hristos Iisus! Amin.

3 Exact: frăţimea voastră; comunitatea fraţi-

lor voştri (răspândiţi în lume). Creştinii sunt vă-

zuţi ca o confrerie ai cărei membri, deşi împrăş-
tiaţi geografic, rămân unitari în acelaşi corp (Bi-
serica universală).
4 În sensul: vă va restabili (în starea cea din-

tâi, după suferinţele care v’au slăbit); va face să

vă reveniţi (prima treaptă dintr’o enumerare as-
cendentă).
5 Una şi aceeaşi persoană cu Sila din FA 15,

40, însoţitorul lui Pavel în cea de a doua călăto-

rie misionară; secretar al lui Petru şi purtător al
epistolei.
6 Nume peiorativ al cetăţii Roma, capitala pă-

gânismului (vezi şi Ap 14, 8 etc.).

7 = Marcu Evanghelistul, ucenic apropiat al

lui Petru.
2 PETRU 2068

Epistola Sobornicească a
doua a Sfântului Apostol
Petru

1 e’n lume, să deveniţi părtaşi ai firii ce-

lei dumnezeieşti.
Salutare. Chemarea şi alegerea 5 Pentru aceasta, punându-vă întreaga
creştinilor. Slava lui Hristos. Cu- sârguinţă, credinţei voastre adăugaţi-i
vântul profeţilor. vârtutea; vârtuţii, cunoştinţa;
1 Simeon1 Petru, rob şi apostol al lui Ii- 6 cunoştinţei, înfrânarea; înfrânării,
sus Hristos, către cei ce prin dreptatea răbdarea; răbdării, evlavia;
Dumnezeului nostru şi a Mântuitoru- 7 evlaviei, prietenia frăţească; priete-
lui Iisus Hristos au dobândit o credinţă niei frăţeşti, iubirea.
de acelaşi preţ cu a noastră:
8 Că dacă acestea sunt în voi şi sporesc,
2 Har vouă şi pace!, înmulţească-vi-se ele nu vă vor lăsa trândavi şi nici fără
ele întru cunoaşterea2 lui Dumnezeu şi roadă în cunoaşterea Domnului nostru
a lui Iisus, Domnul nostru! Iisus Hristos.
3 Că dumnezeiasca Lui putere ne-a dă- 9 Fiindcă cel ce nu le are e un orb, un
ruit toate cele ce sunt spre viaţă şi evla- ins cu vederea scurtă4 , care-a dat uită-
vie, făcându-ne să-L cunoaştem pe Cel rii curăţirea păcatelor lui de-odinioară.
ce ne-a chemat prin propria Lui slavă
10 De aceea, fraţilor, cu atât mai
şi prin vârtutea3 Sa,
mult străduiţi-vă să vă faceţi chema-
4 prin care ne-a dăruit preţioase şi rea temeinică şi alegerea, căci făcând
foarte mari făgăduinţe pentru ca, scă- aceasta nu veţi greşi niciodată.
paţi fiind voi de stricăciunea poftei care
11 Fiindcă aşa, cu bogăţie vi se va da in-
1 Simeon: o altă formă a numelui Simon. Vezi trarea în veşnica împărăţie a Domnu-
şi FA 15,14. lui nostru şi Mântuitorului Iisus Hris-
2 Termenul implică nu cunoaşterea teoretică,
tos.
sistematică, discursivă, ci cunoaşterea directă,
de la persoană la persoană. 12E pricina pentru care va trebui ca eu
3 Vârtute: însuşirea de a excela în tot ceea pururea să vă aduc aminte de acestea,
ce e bun, frumos şi adevărat. Cuvânt românesc
vechi, intrat în limbajul liturgic. 4= Miop.
2 PETRU 2
cu toate că voi le ştiţi şi că sunteţi în-
tăriţi în adevărul pe care-l aveţi5 .
13 Cred că e drept ca, atâta vreme cât
sunt în acest cort6 , să vă ţin treji prin
aducere aminte,
14 ştiind eu că degrabă îmi voi lepăda
cortul, aşa cum şi Domnul nostru Iisus
Hristos mi-a arătat.
15 Dar mă voi strădui ca şi după ieşi-
rea7 mea să fiţi în stare ca’n orice clipă
să vă amintiţi de aceste lucruri.
16 Fiindcă nu luându-ne după basme
meşteşugite v’am făcut noi cunoscute
puterea şi venirea Domnului nostru Ii-
sus Hristos, ci pentru că noi înşine cu
ochii noştri I-am văzut măreţia8
17 atunci când, primind El de la
Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă, un
glas ca acesta I-a venit din înălţimea
slavei: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit
întru Carele am binevoit”;
18 noi suntem cei ce-am auzit glasul
acesta pogorându-se din cer când eram
cu El în muntele cel sfânt9 .
19 Şi cuvântul profetic îl avem mai în-
tărit10 , la care voi bine faceţi că luaţi
aminte ca la o făclie ce străluceşte’n loc
întunecos până când se va lumina de
ziuă şi luceafărul va răsări în inimile
voastre.
20 Dar mai’nainte de toate, voi pe
aceasta s’o ştiţi: nici o profeţie a Scrip-
5= În adevărul prezent; care e de faţă.
6 Metaforă pentru trup; trupul văzut ca înveliş
şi adăpost al sufletului.
7 = După ieşirea din trup.
8 = Am fost martorii oculari ai măreţiei Sale.
9 Muntele Tabor, în care s’a petrecut schimba-
rea la faţă (Petru fiind unul din cei trei apostoli
prezenţi).
10 = Mai sigur; confirmat; adeverit (profeţiile
mesianice din Vechiul Testament nu mai sunt
doar obiect al credinţei şi aşteptării, ci au deve-
nit o realitate atestată de martori oculari).
2069
turii nu se tâlcuieşte după socotinţa fi-
ecăruia;
21pentru că profeţie nu s’a făcut nici-
odată din voia omului, ci purtaţi11 de
Duhul Sfânt au grăit oameni din par-
tea lui Dumnezeu12 .
2
Profeţii şi învăţătorii mincinoşi.
1 Dar au fost în popor şi profeţi minci-
noşi, după cum şi’ntre voi vor fi învăţă-
tori mincinoşi, care vor strecura erezii
pierzătoare şi, tăgăduindu-L chiar pe
Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor
aduce loruşi grabnică pieire.
2 Şi mulţi le vor urma destrăbălările,
iar calea adevărului va fi blasfemiată
din pricina lor.
3 Şi’n lăcomie vă vor înşela1 cu vorbe
prefăcute, ei, a căror osândă de mult
pregătită nu zăboveşte şi a căror pier-
zare nu dormitează.
4 Că dacă Dumnezeu nu i-a cruţat pe
îngerii care-au păcătuit, ci’n iad2 i-a
zvârlit şi’n lanţuri de’ntuneric3 i-a dat
să fie ţinuţi spre judecată;
5 şi dacă n’a cruţat lumea cea veche,
ci l-a păstrat numai pe Noe, al optulea
11 = Mânaţi; împinşi. Verbul sugerează mişca-
rea vântului care suflă’n pânzele unei corăbii.
12 Text capital asupra inspiraţiei divine a Sfin-
tei Scripturi. (Variantă manuscrisă: „purtaţi de
Duhul Sfânt au grăit oamenii cei sfinţi ai lui
Dumnezeu”).
1 Verbul original se referă la acţiunea de a
înşela pe cineva în comerţ, vânzându-i mărfuri
false, prezentate în vorbe tot atât de false. Tex-
tul implică şi intenţia ereziarhilor de a face bani
pe seama celor naivi.
2 Textual: în Tartar.
3 Variantă manuscrisă: „în hăuri de’ntuneric”
(cratere adânci şi întunecoase).
2 PETRU 2 2070

ins4 , propovăduitor al dreptăţii, atunci pete şi ocară sunt cei ce’n rătăcirile lor
când a adus potopul peste o lume de ne- îşi fac o plăcere din a se ospăta cu voi
credincioşi; la agapele8 voastre;
6 şi dacă cetăţile Sodomei şi Gomorei 14 avându-şi ochii plini de desfrânare şi
le-a prefăcut în cenuşă, osândindu-le nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele
la pieire şi dându-le pe ele drept pildă cele nestatornice; inima lor e deprinsă
necredincioşilor din viitor; la lăcomie; fii ai blestemului!
7 şi dacă pe dreptul Lot l-a izbăvit, pe 15 Părăsind calea cea dreaptă, au rătă-
el, cel întristat de traiul desfrânat al cit şi au apucat calea lui Balaam, fiul
celor nelegiuiţi lui Bosor9 , care a iubit plata nedreptă-
ţii,
8 – pentru că dreptul acesta, locuind în-
tre ei, zi de zi îşi chinuia sufletul său cel 16 dar a primit mustrare pentru călca-
drept din pricina faptelor lor nelegiuite rea lui de lege; că dobitocul necuvântă-
pe care le vedea şi auzea –, tor pe care era călare a cuvântat cu glas
omenesc şi a oprit nebunia profetului.
9 ”toate acestea, pentru că” Domnul
ştie să-i scape din încercări pe cei cre- 17 Aceştia sunt izvoare fără apă şi ne-
dincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păs- guri purtate de vifor, cărora întuneri-
treze spre a fi pedepsiţi în Ziua jude- cul beznelor le-a fost păstrat.
căţii, 18 Că rostind ei vorbe mari şi găunoase,

10 dar mai ales pe cei ce’ntru pofta

cu poftele trupului îi momesc la desfrâ-
spurcării lor i se supun cărnii şi dis- nări pe cei care de-abia au scăpat de cei
5

preţuiesc Domnia Cerească6 . Îndrăz- ce trăiesc în rătăcire.

neţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să 19 Le făgăduiesc libertate în timp ce
blasfemieze Slăvile7 , ei înşişi sunt robii stricăciunii; fiindcă
ceea ce te biruie, aceea te şi stăpâneşte.
11 în timp ce îngerii, deşi sunt mai
mari în tărie şi’n putere, nu aduc 20 Că dacă ei, după ce prin cunoaşte-
împotrivă-le judecată blasfemiatoare rea Domnului şi Mântuitorului nostru
în faţa Domnului. au scăpat de’ntinările lumii, se’ncurcă
din nou în ele şi sunt învinşi, starea lor
12 Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără
de pe urmă a devenit mai rea decât cea
minte, din fire făcute să fie prinse şi ni-
dintâi.
micite, blasfemiind ceea ce nu cunosc,
întru stricăciunea lor vor şi pieri, 21 Fiindcă mai bine era pentru ei să nu
fi cunoscut calea dreptăţii decât, după
13 luându-şi plata nedreptăţii din pro-
ce au cunoscut-o, să se’ntoarcă de la
pria lor nedreptate. Ei cred că e o plă-
sfânta poruncă ce li se încredinţase.
cere aceea de a se desfăta în fiecare zi;
22 Cu ei s’a întâmplat adevărul zicăto-
4 În sensul: al optulea supravieţuitor al poto- rii: Câinele la vărsătura lui se’ntoarce
pului. Referire probabilă la faptul că Noe a fost şi: scroafa spălată se tăvăleşte’n mo-
ultimul din cei opt care au intrat în corabie (Fc
cirlă.
7, 13; 1 Ptr 3, 20).
5 Literal: umblă potrivit cărnii. 8 Agape: mesele frăţeşti ale creştinilor.
6 Literal: Suprema Suveranitate. 9 Variantă:Beor. Despre istoria lui Balaam
7 Adică: slăvitele înălţimi ale îngerilor. vezi Nm 22-24.
2 PETRU 3
3 9 Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa,
Făgăduinţa venirii Domnului.
1 Iubiţilor, aceasta este acum a doua
epistolă pe care v’o scriu; în amândouă
vă trezesc în amintire1 judecata lim-
pede,
2 ca să vă aduceţi aminte de cuvintele
cele mai’nainte grăite de sfinţii profeţi
şi de porunca Domnului şi Mântuitoru-
lui, dată prin apostolii voştri.
3 Mai întâi pe aceasta trebuie s’o ştiţi:
că’n zilele cele de apoi vor veni cu ba-
tjocură batjocoritori care vor trăi după
poftele lor
4 şi vor zice: Unde este făgăduinţa veni-
rii „Lui”? că de când au adormit părin-
ţii2 , toate rămân aşa ca de la’nceputul
zidirii. . .
5 Fiindcă ei se fac a nu şti că, la cuvân-
tul Domnului, cerurile erau de demult
şi că pământul s’a închegat din apă şi
prin apă,
3
6 că prin ele a pierit lumea de atunci,
înecată de apă.
7 Cât despre cerurile şi pământul de
acum, ele prin acelaşi cuvânt sunt ţi-
nute şi păstrate pentru focul din Ziua
Judecăţii şi a pieirii oamenilor necre-
dincioşi.
8 Dar pe aceasta una să n’o uitaţi, iu-
biţilor: o singură zi înaintea Domnului
este ca o mie de ani, şi o mie de ani ca
o singură zi4 .
1 = Procesul de a readuce în amintire lucruri
ştiute, dar care între timp au fost contaminate
de confuzii.
2 = Creştinii din prima generaţie, adormiţi
fără să fi văzut Ziua Domnului, pe care şi ei o
crezuseră iminentă.
3 = Prin ape (cele de deasupra şi cele dede-
subt).
4 Citat din Ps 89, 4, prin care problema Paru-
2071
după cum socotesc unii că e întârziere,
ci îndelung-rabdă pentru voi, nevrând
El ca vreunul să piară, ci ca toţi să
ajungă la pocăinţă.
10 Dar Ziua Domnului va veni ca un fur,
când cerurile vor pieri cu vuiet mare,
stihiile arzând se vor desface şi pămân-
tul şi lucrurile de pe el se vor mistui.
11 Dacă acestea toate astfel se vor desfi-
inţa, cât de mare e trebuinţa ca voi să
umblaţi întru viaţă sfântă şi’n cucerni-
cie,
12 aşteptând şi grăbind venirea Zilei
Domnului, din pricina căreia cerurile,
luând foc, se vor nimici, iar stihiile,
aprinse, se vor topi!
13Dar noi, potrivit făgăduinţelor Lui,
aşteptăm ceruri noi şi pământ nou, în
care locuieşte dreptatea.
14Pentru aceea, iubiţilor, de vreme ce
voi pe acestea le aşteptaţi, străduiţi-vă
să fiţi aflaţi de El fără prihană şi fără
vină, în pace,
15 iar îndelungă-răbdarea Domnului
nostru socotiţi-o mântuire, aşa cum şi
iubitul nostru frate Pavel v’a scris după
înţelepciunea dată lui,
16 cum vorbeşte el despre toate acestea
în epistolele sale, în care sunt unele lu-
cruri cu anevoie de înţeles, pe care cei
neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc
– ca şi pe celelalte Scripturi – spre a lor
pierzare.
17 Aşadar, iubiţilor, cunoscându-le voi
de mai’nainte pe acestea, păziţi-vă ca
nu cumva, târâţi de rătăcirea nelegiui-
ţilor, să cădeţi din întărirea voastră;
siei (Venirii Domnului) e tratată radical: ea nu
poate fi calculată după criteriile şi dimensiunile
omeneşti, ci exclusiv după acelea ale lui Dumne-
zeu.
2 PETRU 3 2072

18 ci creşteţi în harul şi’n cunoaşterea

Domnului nostru şi Mântuitorului Ii-
sus Hristos. Lui fie-I slava: şi acum,
şi’n ziua veacului5 ! Amin.

5 Ziua veacului: veşnicia.

1 IOAN 2073

Epistola Sobornicească
întâia a Sfântului Apostol
Ioan

1 5 Şi aceasta e vestea pe care noi de la El

am auzit-o şi v’o vestim: că Dumnezeu
Cuvântul Vieţii. Dumnezeu este este lumină şi că’ntru El nu-i nici un
lumină. întuneric.
1 Ceea ce era de la’nceput, ceea ce noi 6 Dacă noi zicem că avem părtăşie cu
am auzit, ceea ce cu ochii noştri am vă- El, dar umblăm întru întuneric, min-
6
zut, ceea ce am privit1 şi ceea ce mâi- ţim şi nu săvârşim adevărul;
nile noastre au pipăit despre Cuvântul 7 dar dacă umblăm întru lumină, aşa
Vieţii cum El Însuşi este în lumină, atunci
2
2 – şi viaţa s’a arătat, şi noi am văzut- avem părtăşie unul cu altul, şi sângele
o şi mărturisim, şi vă vestim viaţa de lui Iisus, Fiul Său, ne curăţeşte pe noi
veci care la Tatăl era şi care nouă ni de tot păcatul.
s’a arătat –,
8 Dacă zicem că noi nu avem păcat, pe
3 ceea ce am văzut şi ceea ce am auzit, noi înşine ne amăgim şi adevărul nu
aceea vă vestim şi vouă, pentru ca şi voi este’ntru noi.
să aveţi părtăşie3 cu noi; iar părtăşia
noastră, din parte-ne, este cu Tatăl şi 9 Dacă ne mărturisim păcatele, credin-
cu Fiul Său Iisus Hristos4 . cios este El şi drept ca să ne ierte pă-
catele şi să ne curăţească de toată ne-
4 Şi pe acestea vi le scriem, pentru ca
dreptatea.
bucuria noastră5 să fie deplină.
10 Dacă zicem că n’am păcătuit, Îl fa-
1 În sensul: am contemplat. cem pe El mincinos, şi cuvântul Său nu
2 Despre Logos ca izvor şi sălaş al vieţii vezi
este’ntru noi.
nota de la In 1, 4.
3 = Comuniune; comunicare directă şi lăun-

trică, duhovnicească. plică tocmai comuniunea de care s’a vorbit: bu-

4 Prin comuniunea lor cu apostolii, creştinii curia noastră laolaltă.
intră în comuniune şi cu Dumnezeu. 6 = Nu-l facem; nu-l punem în practică; nu rea-
5 Variantă manuscrisă (existentă şi în primele lizăm acordul dintre ceea ce mărturisim şi prac-
ediţii româneşti): voastră. Opţiunea de faţă im- ticăm.
1 IOAN 2 2074

2 10 Cel ce-l iubeşte pe fratele său

rămâne în lumină, şi piatră de potic-
Hristos, Mijlocitorul nostru. Po- nire nu-i în el.
runca cea nouă. Antihrist. Copii 11 Dar cel ce-şi urăşte fratele este în în-
ai lui Dumnezeu. tuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie
1 Copilaşii mei, pe acestea vi le scriu ca încotro se duce, pentru că întunericul
să nu păcătuiţi. Şi dacă a păcătuit ci- i-a orbit ochii.
neva, noi avem Mijlocitor1 către Tatăl, 12 Vă scriu vouă, copiilor, pentru că de
pe Iisus Hristos, Cel-Drept. dragul numelui Său v’au fost iertate
2 El este jertfa de ispăşire pentru păca- păcatele.
tele noastre, dar nu numai pentru ale
13 Vă scriu vouă, părinţilor, pentru
noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.
că L-aţi cunoscut pe Cel ce este de
3 Şi întru aceasta ştim că L-am cunos- la’nceput. Vă scriu vouă, tinerilor, pen-
cut: dacă-I păzim poruncile. tru că l-aţi biruit pe Cel-Rău. V’am
4 Cel ce zice: L-am cunoscut!, dar nu- scris vouă, copiilor, pentru că L-aţi cu-
I păzeşte poruncile, mincinos este şi noscut pe Tatăl.
adevărul nu este’ntru el. 14 V’am scris vouă, părinţilor, pentru
5 Dar cel ce-I păzeşte cuvântul, în- că L-aţi cunoscut pe Cel ce este de
tru acela iubirea lui Dumnezeu este la’nceput. V’am scris vouă, tinerilor,
într’adevăr desăvârşită. După aceasta pentru că sunteţi tari şi cuvântul lui
cunoaştem că suntem întru El. Dumnezeu rămâne’ntru voi şi pe Cel-
6 Cel ce zice că rămâne întru El, dator Rău l-aţi biruit.
este ca şi el să umble2 aşa cum Acela a 15 Nu iubiţi lumea, nici pe cele ce sunt
umblat. în lume. Dacă cineva iubeşte lumea,
7 Iubiţilor, nu vă scriu poruncă nouă, iubirea Tatălui nu este’n el;
ci o poruncă veche pe care-o aveaţi de
16 pentru că tot ceea ce este în lume –
la’nceput; porunca cea veche este cu-
pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia
vântul pe care l-aţi auzit.
vieţii – nu sunt de la Tatăl, ci din lume
8 Şi totuşi, poruncă nouă vă scriu – ceea sunt.
ce este adevărat în El şi’n voi –, pentru
17 Şi lumea trece, şi pofta ei; dar cel
că întunericul se duce, iar lumina cea
ce face voia lui Dumnezeu rămâne în
adevărată începe să răsară.
veac.
9 Cel ce zice că este în lumină şi-l
urăşte pe fratele său, acela este în în- 18 Copiii mei, este ceasul de pe urmă;
tuneric până acum. şi precum aţi auzit că vine Antihrist,
aşa şi acum mulţi antihrişti s’au ară-
1 Substantivul parákletos din Noul Testa-
tat: de aici cunoaştem noi că-i ceasul
ment: în relaţie cu Fiul = Mijlocitor; în relaţie cu
Sfântul Duh = Mângâietor (In 14, 16). Termenul de pe urmă.
în sine desemnează o persoană pe care o chemi în 19Dintre noi au ieşit, dar nu erau din-
ajutor: avocat, apărător, intercesor, consolator.
2 Aici şi mai departe, verbul a umbla are sens tre noi; că de-ar fi fost dintre noi, ar fi
figurat: a se purta, a se comporta, a avea o con- rămas cu noi. Dar aceasta, pentru ca
duită. să se arate că nu toţi sunt dintre noi.
1 IOAN 3 2075

20 Iar voi, ungere aveţi de la Cel-Sfânt 3

şi pe toate le ştiţi.
21 V’am scris nu pentru că nu ştiţi ade- Copii ai lui Dumnezeu (continu-
vărul, ci pentru că-l ştiţi; şi ştiţi că din are). Iubiţi-vă unul pe altul! Încre-
adevăr nu vine nici o minciună. derea în Dumnezeu.
1 Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit
22 Cine este mincinosul, dacă nu cel
ce tăgăduieşte că Iisus este Hristos? nouă Tatăl, ca noi să ne numim fii ai
Acela este antihrist, cel ce tăgăduieşte lui Dumnezeu; şi suntem! De aceea nu
pe Tatăl şi pe Fiul. ne cunoaşte pe noi lumea: pentru că nu
L-a cunoscut pe El.
23 Oricine-L tăgăduieşte pe Fiul, nu-L
2 Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dum-
are nici pe Tatăl; cine-L mărturiseşte
nezeu; şi ce vom fi, încă nu s’a arătat.
pe Fiul, Îl are şi pe Tatăl.
Ştim că, dacă El Se va arăta, noi vom fi
24 Aşadar, ceea ce-aţi auzit de asemenea Lui, pentru că-L vom vedea
la’nceput, în voi să rămână; de va pe El aşa cum este1 .
rămâne’n voi ceea ce aţi auzit de 3 Şi tot cel ce are această nădejde în El,
la’nceput, veţi rămâne şi voi în Fiul şi se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela cu-
în Tatăl. rat este.
25 Şi aceasta este făgăduinţa pe care El Tot cel ce săvârşeşte păcatul săvâr-
4
ne-a făgăduit-o: Viaţa veşnică. şeşte şi fărădelegea; păcatul e fărăde-
26 Pe acestea vi le-am scris cu privire la
legea.
cei ce vă amăgesc. 5 Voi ştiţi că El S’a arătat ca să ridice
păcatele, şi păcat în El nu este.
27 Cât despre voi, ungerea pe care-aţi
primit-o de la El rămâne’ntru voi şi 6 Tot cel ce rămâne întru El, nu păcă-
n’aveţi nevoie să vă înveţe cineva; dar tuieşte; tot cel ce păcătuieşte, nu L-a
de vreme ce ungerea Lui vă învaţă des- văzut şi nici nu L-a cunoscut.
pre toate, şi învăţătura aceasta este 7 Copilaşilor, nimeni să nu vă amă-
adevărată şi nu e minciună, aşa cum gească; cel ce’nfăptuieşte dreptatea2
ea v’a învăţat, rămâneţi întru El. este drept, aşa cum Acela drept este.
28 Şi acum, copilaşi, rămâneţi întru El, 8 Cel ce săvârşeşte păcatul e de la
pentru ca atunci când El Se va arăta diavolul, pentru că diavolul încă de
să avem îndrăznire3 şi la venirea Lui la’nceput păcătuieşte. Pentru aceasta
să nu stăm ruşinaţi înainte-I4 . S’a arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să
strice lucrurile3 diavolului.
29 Dacă ştiţi că El este drept, cunoaşteţi
că tot cel ce face dreptate este născut 1 Pronumele personale din această frază se re-

din El. feră la Iisus Hristos. Prin capacitatea noastră

de a-L percepe în slava Lui finală, noi Îi devenim
asemenea, ca unii ce suntem părtaşi ai acestei
3 În sensul de: încredere; deplină siguranţă; slave.
libertatea interioară de a-L privi cu sentimentul 2 = Cel ce pune’n practică ceea ce este drept în

unei conştiinţe curate. faţa lui Dumnezeu.

4 = Departe de El. 3 Sens general: lucrările; operele; isprăvile.
1 IOAN 4 2076

9 Tot cel ce este născut din Dumne- 19 Întru aceasta vom cunoaşte că sun-
zeu nu săvârşeşte păcat, pentru că tem din adevăr şi’n faţa Sa ne vom li-
sămânţa Sa rămâne în el; şi el nu poate nişti inimile6 ;
păcătui, pentru că e născut din Dum- 20 că dacă inima noastră ne osândeşte,
nezeu. Dumnezeu e mai mare decât inima
4
10 Întru aceasta se învederează fiii lui noastră şi cunoaşte totul.
Dumnezeu şi fiii diavolului: cel ce nu 21 Iubiţilor, dacă inima noastră nu
săvârşeşte dreptate nu este din Dum- ne osândeşte, avem îndrăznire către
nezeu, nici cel ce nu-l iubeşte pe fratele Dumnezeu
său.
22 şi orice cerem de la El primim, pen-
11 Că aceasta este vestea pe care-aţi
tru că-I păzim poruncile şi facem ceea
auzit-o de la’nceput: să ne iubim unii ce e plăcut înainte-I.
pe alţii.
23 Şi aceasta este porunca Lui: ca noi
12 – Nu precum Cain, care era de la
să credem întru numele lui Iisus Hris-
Cel-Rău şi şi-a înjunghiat fratele. Şi tos, Fiul Său, şi să ne iubim unii pe al-
de ce l-a înjunghiat?: pentru că faptele ţii, aşa cum ne-a dat El poruncă.
lui erau rele, iar ale fratelui său erau
24 Şi cel ce-I păzeşte poruncile rămâne
drepte. –
în El şi El într’însul; şi’ntru aceasta cu-
13 Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă
noaştem că El rămâne în noi: din Du-
urăşte. hul pe Care ni L-a dat.
14 Noi ştim că am trecut din moarte la
viaţă, pentru că-i iubim pe fraţi; cel ce
nu-l iubeşte pe fratele său rămâne în 4
moarte.
15 Tot cel ce-şi urăşte fratele e ucigaş
Duhul lui Dumnezeu şi duhul lui
de oameni; şi ştiţi că orice ucigaş de Antihirist. Dumnezeu este iubire.
oameni nu are viaţă veşnică rămânând
1 Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui
întru el.
duh, ci puneţi duhurile la’ncercare1 ,
16 Întru aceasta am cunoscut noi iubi-
dacă sunt de la Dumnezeu; pentru
rea: că El Şi-a pus sufletul5 pentru noi; că mulţi profeţi mincinoşi au ieşit în
datori suntem şi noi ca sufletele să ni le lume.
punem pentru fraţi.
2 Întru aceasta să cunoaşteţi voi duhul
17 Dar cel ce are bogăţia lumii şi-l vede
lui Dumnezeu: fiece duh care-L măr-
pe fratele său în lipsuri şi inima şi- turiseşte pe Iisus Hristos ca venit în
o’nchide faţă de el, cum rămâne’ntru el
iubirea lui Dumnezeu? 6 = Ne vom potoli conştiinţa (în cazul când

aceasta ne judecă după criterii mai aspre decât

18Copilaşii mei, să nu iubim cu vorba, ale lui Dumnezeu).
nici cu vorbirea, ci’n faptă şi’n adevăr. 1 Principala strategie a duhurilor rele, patro-

nate de diavol, este aceea de a produce şi semăna

4= Se manifestă; îşi arată caracterele speci- confuzie. Creştinilor li se recomandă spirit de
fice. discernământ (vezi şi 1 Tes 5, 21), iar pentru
5 = Şi-a dat viaţa. aceasta ei trebuie să aibă anumite criterii.
1 IOAN 4 2077

trup2 , este de la Dumnezeu; 12 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut

3 şi fiece duh care nu-L mărturiseşte pe vreodată; dar dacă noi ne iubim unii pe
Iisus, nu este de la Dumnezeu; el este alţii, Dumnezeu rămâne’ntru noi şi iu-
al lui Antihrist, despre care aţi auzit că birea Lui în noi este desăvârşită.
vine, şi acum chiar este în lume. 13 Întru aceasta cunoaştem că rămâ-
4 Voi sunteţi din Dumnezeu, copilaşii nem întru El şi El întru noi: că nouă
mei, şi i-aţi biruit3 , pentru că Cel care din Duhul Său ne-a dat.
este’n voi e mai mare decât cel care
14 Şi noi am văzut şi mărturisim că Ta-
este’n lume.
tăl L-a trimis pe Fiul, Mântuitor al lu-
5 Ei sunt din lume; de aceea grăiesc ca
mii.
din lume, şi lumea îi ascultă.
15 Cel ce va mărturisi că Iisus este Fiul
6 Noi suntem din Dumnezeu; cel ce-L
cunoaşte pe Dumnezeu, ascultă de noi; lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în-
cel ce nu este din Dumnezeu, nu as- tru el şi el întru Dumnezeu.
cultă de noi. Din aceasta cunoaştem 16 Şi noi am cunoscut iubirea pe care
noi duhul adevărului şi duhul rătăcirii. Dumnezeu o are pentru noi, şi am
7 Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, crezut-o. Dumnezeu este iubire, şi cel
pentru că iubirea este de la Dumne- ce rămâne în iubire rămâne în Dumne-
zeu, şi tot cel ce iubeşte este născut zeu şi Dumnezeu rămâne în el.
din Dumnezeu şi-L cunoaşte pe Dum-
17 Întru aceasta este desăvârşită iubi-
nezeu.
rea Lui pentru noi: ca noi să avem în-
8 Cel ce nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe
drăznire în Ziua Judecăţii, pentru că
Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este iu- aşa cum este Acela, aşa suntem şi noi
bire. în lumea aceasta.
9 Întru aceasta s’a arătat iubirea lui
Dumnezeu pentru noi, că Dumnezeu 18 În iubire nu este frică; ci iubirea de-
L-a trimis în lume pe Fiul Său Cel săvârşită alungă frica, pentru că frica
Unul-Născut, pentru ca noi să viem merge mână’n mână cu pedeapsa, iar
printr’Însul. cel ce se teme nu este desăvârşit în iu-
bire.
10 Întru aceasta este iubirea: nu pen-
tru că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci 19 Noi Îl iubim pe Dumnezeu, pentru că
pentru că El ne-a iubit pe noi şi L-a tri- El ne-a iubit întâi.
mis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pen-
20 Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dum-
tru păcatele noastre.
nezeu!, dar pe fratele său îl urăşte,
11 Iubiţilor, dacă Dumnezeu în acest fel mincinos este. Pentru că cel ce nu-
ne-a iubit pe noi, datori suntem ca şi şi iubeşte fratele pe care-l vede, nu-L
noi să ne iubim unii pe alţii. poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L
2 Îşi făcuse apariţia erezia dochetiştilor, potri- vede.
vit căreia trupul lui Iisus nu a fost real, ci apa-
rent; în consecinţă, şi suferinţa Sa de pe cruce a
21Şi această poruncă o avem de la El:
fost tot aparentă. Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, să-l
3 = Pe profeţii mincinoşi. iubească şi pe fratele său.
1 IOAN 5 2078

5 fiindcă aceasta este mărturia lui Dum-

nezeu: El a mărturisit despre Fiul Său.
Credinţa e biruinţă asupra lumii. 10 Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu
Întreita mărturie despre Fiul. Cu- are mărturia în el; cel ce nu-L crede pe
noaşterea vieţii veşnice. Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru
1 Tot cel ce crede că Iisus este Hristos, că n’a crezut în mărturia pe care Dum-
este născut din Dumnezeu; şi tot cel ce nezeu a mărturisit-o despre Fiul Său.
iubeşte pe Cel care a născut, Îl iubeşte 11 Şi mărturia este aceasta: Dumnezeu
şi pe Cel care S’a născut din Acesta. ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă
2 Întru aceasta cunoaştem că-i iubim este în Fiul Său.
pe fiii lui Dumnezeu: dacă-L iubim pe
12 Cel care-L are pe Fiul, are viaţa; cel
Dumnezeu şi-I împlinim poruncile.
care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu, nu
3 Căci iubirea de Dumnezeu aceasta are viaţa.
este: Să-I păzim poruncile. Şi porun-
13 Pe acestea vi le-am scris vouă, cei ce
cile Lui nu sunt grele,
credeţi întru numele Fiului lui Dumne-
4 pentru că tot cel ce e născut din Dum-
zeu, pentru ca voi să ştiţi că aveţi viaţă
nezeu biruieşte lumea; şi aceasta-i bi- veşnică.
ruinţa care-a biruit lumea: credinţa
noastră. 14 Şi aceasta este încrederea pe care o
avem către El: Dacă cerem ceva după
5 Cine-i dar biruitorul lumii, dacă nu
voinţa Lui, El ne ascultă.
cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dum-
3
nezeu? 15 Şi dacă ştim că El ne ascultă în tot

6 Acesta este Cel care a venit prin apă

ceea ce-I cerem, atunci ştim că avem
4
şi prin sânge; Iisus Hristos; nu numai cererile pe care le-am cerut de la El.
prin apă; ci prin apă şi prin sânge1 ; şi 16 Dacă cineva îl vede pe fratele său
Duhul Cel ce mărturiseşte, pentru că păcătuind – păcat nu de moarte –, să
Duhul este adevărul. se roage, şi „Dumnezeu” îi va da viaţă
7 Fiindcă Trei sunt Cei ce mărturisesc – celor ce nu păcătuiesc de moarte.
în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh; Există şi păcat de moarte; nu pentru
şi Aceştia Trei Una sunt. un astfel de păcat zic eu să se roage.
8 Şi trei sunt cei ce mărturisesc pe 17 Orice nedreptate este păcat, dar este
pământ: Duhul şi apa şi sângele; şi şi păcat care nu e de moarte.
aceştia trei întru una sunt2 . 18 Noi ştim: tot cel ce e născut din
9 Dacă noi primim mărturia oamenilor, Dumnezeu nu păcătuieşte; dimpotrivă,
mărturia lui Dumnezeu este mai mare, Cel-Născut-din-Dumnezeu îl păzeşte,
1
şi Cel-Rău nu-l atinge.
= Apa şi sângele care au ţâşnit din coasta lui
Iisus pe cruce (In 19, 34-35), elemente care au şi
o încărcătură simbolică: purificare şi răscumpă- 3 În sensul: dacă credem cu tărie, necondiţio-

rare; Botezul şi Euharistia. nat.

2 Textual: aceştia trei sunt (orientaţi) spre 4 Desigur, conţinutul cererilor. Despre pute-

unul (şi acelaşi centru), dar cu ideea dinamică rea credinţei de a converti virtualul în real vezi
de intercomuniune nota de la Mc 11, 24.
1 IOAN 5 2079

19 Ştim că noi5 suntem din Dumnezeu

şi că lumea întreagă zace6 sub puterea
Celui-Rău.
20 Dar ştim că Fiul lui Dumnezeu
a venit şi ne-a dat nouă pricepere,
ca să-L cunoaştem pe Dumnezeul-
Cel-Adevărat; şi noi suntem în Cel-
Adevărat, în Fiul Său Iisus Hristos.
Acesta este Dumnezeul-Cel-Adevărat
şi viaţa veşnică.
21 Fiilor, păziţi-vă de idoli7 ! Amin.

5 = Noi, în opoziţie cu lumea (vezi mai de-

parte).
6 Înţelesul complet al verbului original este

acela de a fi întins la orizontală într’o stare de

anormalitate (suferinţă, boală, agonie) sau insa-
lubritate.
7 Dumnezeii mincinoşi, cei ce I se opun

Dumnezeului-Celui-Adevărat; aceştia pot fi zeii

păgânilor sau idolii inimii (forţele care o abat de
la Adevăratul Dumnezeu).
2 IOAN
Epistola Sobornicească a
doua a Sfântului Apostol
Ioan
1 aşa cum aţi auzit-o de la’nceput: să tră-
Salutare. Adevăr şi iubire.
1
1 Bătrânul , către aleasa Doamnă şi
2 în lume4 , care nu mărturisesc că Iisus
către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru
adevăr – şi nu numai eu, ci şi toţi cei
ce-au cunoscut adevărul –
2 în virtutea adevărului care rămâne
întru noi şi’n veac va fi cu noi:
3 Har, milă, pace fie cu voi de la
Dumnezeu-Tatăl şi de la Iisus Hristos,
Fiul Tatălui, întru adevăr şi iubire!
4 Foarte m’am bucurat că pe unii din
fiii tăi i-am aflat trăind3 întru adevăr,
aşa cum am primit noi poruncă de la
Tatăl.
5 Şi acum te rog, Doamnă – nu ca
şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci
pe aceea pe care noi o avem încă de
la’nceput –: să ne iubim unii pe alţii.
6 Şi aceasta este iubirea: să trăim după
poruncile Lui; şi aceasta este porunca,
1 Autorul epistolei. Denumirea indică nu nu-
mai o vârstă înaintată, ci şi autoritatea morală.
2 Una din Bisericile creştine ale Asiei Mici.
Numită „Doamnă” pentru că e soţia lui Hristos
şi mama celor aleşi.
3 Literal: umblând; comportându-se; urmând
îndeaproape.
2080
iţi întru iubire.
7 Pentru că mulţi amăgitori au ieşit
Hristos a venit în trup; unul ca acesta
e amăgitorul şi antihristul.
8 Luaţi aminte la voi înşivă, ca să nu
pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi
plată deplină.
5
9 Tot cel ce o apucă’nainte şi nu
rămâne în învăţătura lui Hristos, nu-L
are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în în-
văţătura Lui Îi are, acela, şi pe Tatăl,
şi pe Fiul.
10 Dacă vine cineva la voi şi nu aduce
învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în
casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!;
11 fiindcă cel ce-i zice: Bun venit! se
face părtaş la faptele lui cele rele.
12 Deşi am multe să vă scriu, n’am vrut
s’o fac pe hârtie şi cu cerneală; dar
nădăjduiesc să vin la voi şi să vă vor-
besc gură către gură, pentru ca bucu-
ria noastră să fie deplină.
4 Dochetiştii. Vezi nota de la 1 In 4, 2.
5= Cel ce părăseşte disciplina învăţătoare a
Bisericii şi, în numele râvnei de a-şi lua un
avans, se hazardează în speculaţii ce pot duce
foarte uşor la erezie.
2 IOAN 1 2081

13 Te îmbrăţişează copiii surorii tale ce-

lei alese6 .

6 = Membrii comunităţii creştine din mijlocul

căreia scrie, probabil, autorul.

3 IOAN
Epistola Sobornicească a
treia a Sfântului Apostol
Ioan
1 ajuţi în călătoria lor într’un chip vred-
Salutare. Colaborare şi împotri-
vire.
1 Bătrânul1 , către Gaiu2 cel iubit, pe
care-l iubesc întru adevăr.
2 Iubitule, mă rog ca’ntru toate să spo-
reşti şi să ai tot atâta sănătate precum
îţi este sufletul de spornic.
3 Mult m’am bucurat când au venit
fraţii şi au mărturisit despre adevărul
tău, despre felul cum trăieşti tu întru
adevăr.
4 Mai mare bucurie decât aceasta nu
am: să aud că fiii mei umblă întru ade-
văr.
5 Iubitule, ceea ce faci tu faţă de fraţi o
faci cu credincioşie3 , şi aceasta pentru
străini4 ,
6care’n faţa Bisericii au dat mărturie
despre iubirea ta. Bine vei face să-i
1 Vezinota de la 2 In 1.
2 Despre acest Gaiu nu ştim nimic din altă
parte. Din context: personaj important, rămas
credincios Apostolului într’o comunitate tulbu-
rată de disidenţa unui oarecare Diotref.
3 Cu fidelitate faţă de îndatoririle creştine.
4 Pentru oaspeţi; pentru creştinii din alte co-
munităţi, aflaţi în trecere.
2082
nic de Dumnezeu;
7 că pentru numele Său au plecat ei la
drum, fără să primească nimic de la
păgâni.
8 Noi, deci, datori suntem să-i spriji-
nim pe unii ca aceştia, ca să le fim
împreună-lucrători pentru adevăr.
9 Eu am scris ceva Bisericii; dar Dio-
tref, care ţine să fie primul între ei, nu
ne primeşte5 .
10 Pentru aceea, dacă voi veni, îi
voi aminti de faptele pe care le face,
defăimându-ne cu vorbe urâte; şi ne-
mulţumit fiind el cu acestea, nici că el
îi primeşte pe fraţi, nici că-i lasă pe cei
ce vor să-i primească, şi-i dă afară din
Biserică.
6
11 Iubitule, nu urma răul, ci binele.
Cel ce face binele, din Dumnezeu este;
cel ce face răul, nu L-a văzut pe Dum-
nezeu.
7
12 Lui Dimitrie i s’a dat mărturie din
partea tuturor şi din partea adevărului
5 În sensul: refuză să ne recunoască autorita-
tea (apostolică).
6 În sensul: nu imita.
7 Fie un membru de seamă al comunităţii, fie
purtătorul epistolei.
3 IOAN 1 2083

însuşi; mărturie îi dăm şi noi, şi tu ştii

că mărturia noastră este adevărată.
13 Aveam multe să-ţi scriu, dar nu
vreau să ţi le scriu cu cerneală şi con-
dei.
14Nădăjduiesc însă ca’n curând să te
văd, şi vom vorbi gură către gură.
15Pace ţie! Prietenii te îmbrăţişează.
Îmbrăţişaţi pe prieteni, pe fiecare după
numele lui.
IUDA
Epistola Sobornicească a
Sfântului Apostol Iuda
1 pază sub întuneric, în lanţuri veşnice,
Salutare. Judecarea apostolilor
mincinoşi. Mustrări şi îndemnuri.
Binecuvântare.
1 Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate
al lui Iacob, celor care sunt chemaţi, iu-
biţi întru Dumnezeu-Tatăl şi păstraţi
pentru Iisus Hristos:
2 Înmulţească-vi-se mila, pacea şi iubi-
rea!
3 Iubiţilor, punându-mi eu toată sâr-
guinţa în a vă scrie despre mântuirea
noastră obştească, m’am văzut nevoit
să vă scriu şi să vă îndemn ca să vă lup-
taţi pentru credinţa care odată pentru
totdeauna le-a fost dată sfinţilor.
4 Căci printre voi s’au strecurat unii
oameni mai demult rânduiţi spre
această osândă, nelegiuiţi care prefac
în desfrânare harul Dumnezeului nos-
tru şi-L tăgăduiesc pe singurul nostru
Stăpân şi Domn, Iisus Hristos.
5 Vreau dar să vă amintesc vouă, celor
ce odată pentru totdeauna le-aţi ştiut
pe toate acestea, că Domnul, după ce l-
a izbăvit pe poporul Său din ţara Egip-
tului, după aceea i-a dat pierzării pe cei
ce n’au crezut.
6 Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vred-
nicia, ci şi-au părăsit locaşul, i-a pus în
2084
spre judecata Zilei celei Mari;
7 aşa cum Sodoma şi Gomora şi cetă-
ţile dimprejurul lor care’n acelaşi chip
ca ele s’au dat la desfrânare şi au um-
blat după trup nefiresc1 , stau înainte
ca pildă, suferind pedeapsa focului ce-
lui veşnic.
8 Tot astfel şi aceşti visători:
pângăresc
trupul, leapădă Stăpânirea şi blasfe-
miază Slăvile2 .
9 Dar Mihail, arhanghelul, când i se
împotrivea diavolului certându-se cu el
pentru trupul lui Moise3 , n’a îndrăznit
să-i aducă judecată defăimătoare, ci a
zis: „Ceartă-te pe tine Domnul!”
10Aceştia însă blasfemiază tot ceea ce
nu cunosc; dar cele pe care ei le cu-
nosc fireşte4 , ca dobitoacele necuvântă-
toare, întru ele-şi găsesc pieirea.
11Vai lor! că au umblat în calea lui
Cain, şi pentru plată s’au dat cu totul
1 Literal: după altă carne = după legea nefi-
rească a cărnii.
2 = Slăvile îngereşti.
3 Autorul preia o tradiţie rabinică, consem-
nată în cartea apocrifă Înălţarea lui Moise, po-
trivit căreia diavolul îşi revendica trupul neînsu-
fleţit al lui Moise sub cuvânt că acesta, de vreme
ce omorâse un om, nu merita să fie îngropat.
4 = Prin instinct (nu prin raţiune şi nici prin
descoperire).
IUDA 1 2085

în rătăcirea lui Balaam şi au pierit ca’n meni fireşti9 , care nu-L au pe Duhul.
răzvrătirea lui Core! 20 Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi în-
5
12 Aceştia sunt curse ascunse la aga- şivă întru preasfânta voastră credinţă,
pele6 voastre, fără sfială mâncând îm- rugându-vă în Duhul Sfânt.
preună cu voi şi îmbuibându-se; nori 21 Păstraţi-vă întru iubirea lui Dumne-
fără apă purtaţi de vânturi!; pomi zeu, aşteptând mila Domnului nostru
tomnatici fără roade, de două ori uscaţi Iisus Hristos spre viaţa cea veşnică.
şi dezrădăcinaţi!;
22 Şi de unii, de cei şovăielnici, fie-vă
13 valuri sălbatice ale mării, care-şi milă10 ;
spumegă propria lor ruşine!; stele ră- 23 iar pe alţii mântuiţi-i smulgându-i
tăcitoare, cărora’n veac li se păstrează din foc; de alţii însă fie-vă milă’ntru
întunericul întunericului! teamă11 , urând şi cămaşa’ntinată de
14 Dar despre ei a profeţit şi Enoh, al carnea lor.
şaptelea „patriarh” de la Adam, zicând: 24 Iar Celui ce poate să vă păzească pe
Iată, venit-a Domnul întru miile de mii voi de toată căderea, şi’naintea Slavei
de sfinţi ai Lui7 , Sale să vă pună pe voi neprihăniţi, în-
15 ca să facă judecată’mpotriva tuturor tru bucurie,
şi pe toţi nelegiuiţii să-i mustre pen- 25 singurului Dumnezeu, Mântuitorul
tru toate faptele nelegiuirii lor în care- nostru prin Iisus Hristos Domnul nos-
au făcut fărădelege, şi pentru toate tru: slavă, preamărire, putere şi stăpâ-
cuvintele aspre pe care le-au rostit nire, mai’nainte de toţi vecii12 şi acum
împotrivă-I păcătoşii netrebnici8 . şi’ntru toţi vecii13 ! Amin.
16 Aceştia sunt cei ce murmură, cei ne-
mulţumiţi cu soarta lor, cei ce trăiesc
după poftele lor; şi gura lor grăieşte
vorbe umflate, pe oameni lăudându-i
ca să tragă folos.
17 Dar voi, iubiţilor, amintiţi-vă cuvin-
tele prezise de apostolii Domnului nos-
tru Iisus Hristos,
18că ei vă spuneau: În vremea de pe
urmă vor fi batjocoritori trăind după
9 Textual: oameni psihici; călăuziţi de afecte
poftele lor nelegiuite.
şi pasiuni instabile (spre deosebire de oamenii
19 Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, oa- duhovniceşti, călăuziţi de criteriile sigure şi pu-
terea Sfântului Duh; distincţie clară făcută şi de
5 Literal: stânci marine acoperite de apă, în Apostolul Pavel).
apropierea ţărmului (primejdioase pentru navi- 10 Variantă manuscrisă: (pe unii. . . )
gatorii nepricepuţi sau imprudenţi). convingeţi-i.
6 = Mesele frăţeşti ale creştinilor. 11 Asistaţi-i cu precauţie, ca nu cumva să fiţi şi
7 Textual: miriade; număr infinit. Prin „sfinţii voi contaminaţi.
Lui” se înţeleg îngerii Lui. 12 Literal: mai’nainte de tot veacul; înainte de
8 Versetele 14-15: citat din Cartea lui Enoh, a se fi născut timpul şi lumea.
operă de autoritate în tradiţia rabinică. 13 În viitor; de-a lungul nesfârşit al timpului.
APOCALIPSA 2086

Apocalipsa Sfântului Ioan

1 cel credincios, Cel Întâi-Născut din

morţi5 şi Domnul împăraţilor pămân-
Introducere. Salutare către cele tului. Celui ce ne iubeşte şi prin sân-
şapte Biserici. Vedenie pregăti- gele Său ne-a dezlegat din păcatele
toare. noastre
1 Descoperirea1 lui Iisus Hristos, pe 6 şi ne-a făcut pe noi împărăţie, preoţi
care Dumnezeu I-a dat-o pentru ca să Dumnezeului şi Tatălui Său, Lui fie-I
le arate robilor Săi cele ce trebuie să se slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
petreacă’n curând; şi El, prin trimite- 7Iată, El vine cu norii, şi fiece ochi Îl va
rea îngerului Său2 , i-a destăinuit-o ro- vedea, şi cei ce L-au împuns; şi din pri-
bului Său Ioan, cina Lui se vor tângui toate seminţiile
2 care a mărturisit cuvântul lui Dum- pământului. Da! Amin!
nezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, pe 8 Eu sunt Alfa şi Omega6 , zice Domnul
toate câte le-a văzut. Dumnezeu, Cel-ce-Este, Cel-ce-Era şi
3 Fericit este cel care citeşte şi cei ce Cel-ce-Vine, Atotţiitorul.
ascultă cuvântul acestei profeţii şi păs- 9 Eu, Ioan, fratele vostru şi împreună
trează cele scrise într’însa!; pentru că cu voi părtaş la necazul şi la împără-
vremea e aproape. ţia şi la răbdarea întru Iisus, fost-am
7
4 Ioan, celor şapte Biserici care sunt în în insula ce se cheamă Patmos , pen-
Asia3 : Har vouă şi pace de la Cel-ce- tru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru
Este şi Cel-ce-Era şi Cel-ce-Vine4 şi de mărturisirea lui Iisus.
la cele şapte duhuri care sunt înaintea 10 În duh am fost8 în zi de Duminică9 ,
tronului Său, şi’n urma mea am auzit un glas mare
5 şi de la Iisus Hristos, Martorul ca de trâmbiţă,

1 Traducerea grecescului apokálypsis (apoca- 5 „Pârga celor adormiţi” (1 Co 15, 20); primul

lipsă). fruct al învierii, garanţia că toate celelalte vor

2 Îngerul Său: intermediarul dintre Iisus
Hristos şi autorul scrierii.
3 Provincia romană Asia, în vestul Asiei Mici,
a cărei capitală era Efesul. Bisericile din ea (enu-
merate în v. 11) sunt selectate în funcţie de cifra
7, simbolul plenitudinii şi al universalităţii.
4 Întreită dezvoltare a numelui Yahvé, în jurul
veni după El.
6 Alfa şi Omega, prima şi ultima literă a alfa-
betului grecesc.
7 Insulă mică din arhipelagul Sporadelor, în
Mediterana, la câteva ore sud-vest de Milet.
8 = Răpit; în stare de extaz.
9 Literal: Ziua Domnului. În latineşte: Do-

definiţiei din Iş 3, 14. mini Dies = Duminica.

APOCALIPSA 2 2087

11 care zicea: „Ceea ce vezi scrie într’o îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşni-
carte şi trimete-o celor şapte Biserici: cele cele şapte sunt şapte Biserici.
la Efes şi la Smirna şi la Pergam şi la
Tiatira şi la Sardes şi la Filadelfia şi la
Laodiceea” 2
12 Şi m’am întors să văd glasul care vor-
bea cu mine. Şi’ntorcându-mă, am vă- Trimiteri către Bisericile din Efes,
zut şapte sfeşnice de aur; Smirna, Pergam şi Tiatira.
13 şi’n mijlocul sfeşnicelor, pe Cineva 1 Îngerului1 Bisericii din Efes scrie-i:
asemenea cu Fiul Omului, îmbrăcat în Aşa grăieşte2 Cel ce ţine’n dreapta Sa
veşmânt lung până’n pământ şi încins cele şapte stele, Cel ce umblă’n mijlo-
pe sub sân cu cingătoare de aur. cul celor şapte sfeşnice de aur:
14 Capul Său şi părul Său erau albe ca 2 Îţi ştiu faptele şi osteneala şi răbda-
lâna albă, ca zăpada; şi ochii Săi, ca rea şi că nu-i poţi suferi pe cei răi şi
para focului; că i-ai pus la’ncercare pe cei ce-şi spun
15 şi picioarele Lui erau asemenea apostoli şi nu sunt, şi că i-ai aflat min-
bronzului lămurit în cuptor10 ; şi glasul cinoşi,
Său era ca vuietul apelor multe; 3 şi că ai răbdare şi c’ai îndurat de dra-
16 în mâna Lui cea dreaptă avea şapte gul numelui Meu şi că n’ai obosit.
stele; şi din gura Lui ieşea o sabie as- 4 Dar am împotriva ta că ţi-ai părăsit
cuţită, cu două tăişuri; iar faţa Sa era iubirea dintâi.
ca soarele când străluceşte’n puterea
5 Adu-ţi aminte deci de unde ai căzut şi
lui.
pocăieşte-te şi fă-ţi faptele cele dintâi;
17 Şi când L-am văzut, am căzut la pi- dar dacă nu, Eu vin la tine şi voi muta
cioarele Lui ca mort. Şi El Şi-a pus sfeşnicul tău din locul lui. . . , dacă nu
peste mine mâna dreaptă, zicând: „Nu te vei pocăi.
te teme; Eu sunt Cel-dintâi şi Cel-de-
6 Dar o ai pe aceasta: că urăşti faptele
pe-urmă
nicolaiţilor3 , pe care şi Eu le urăsc.
18 şi Cel-Viu. Mort am fost, şi iată, sunt
7 Cel ce are urechi, să audă ceea ce Du-
viu în vecii vecilor, şi am cheile morţii hul le zice Bisericilor: Biruitorului4 ,
şi pe ale iadului11 .
1
Îngerul (aici): duhul care patronează Bise-
19Scrie deci cele ce-ai văzut şi cele ce
rica; conducătorul ei spiritual (episcopul).
sunt şi cele ce-au să fie după acestea. 2 Literal: pe acestea le zice. Reformulat în spi-

20 Taina celor şapte stele pe care le-ai ritul vechiului limbaj profetic.
3 Nicolaiţii: membrii unei secte gnostice obs-
văzut în dreapta Mea şi a celor şapte
cure, care-şi revendicau – fără nici o acoperire –
sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt paternitatea lui Nicolae, unul din cei şapte dia-
coni (FA 6, 5). Proveniţi dintre păgâni, practi-
10 = Metal purificat şi devenit lucios prin ar- cau încă anumite forme de idolatrie şi libertina-
dere. jul erotic.
11 Textual: Hades; numele prin care vechii 4 = Celui ce, asemenea lui Iisus Hristos (In 16,

Greci desemnau împărăţia (subterană) a morţi- 33), va învinge pân’la capăt încercările la care
lor. este supus.
APOCALIPSA 2
lui îi voi da să mănânce din pomul vie-
ţii, care este’n raiul lui Dumnezeu5 .
8 Iar îngerului Bisericii din Smirna
scrie-i: Aşa grăieşte Cel-dintâi şi Cel-
de-pe-urmă, Cel ce a murit şi a revenit
la viaţă:
9 Îţi ştiu necazul şi sărăcia (tu însă eşti
bogat6 ) şi defăimarea din partea celor
ce-şi spun iudei şi nu sunt7 , ci sinagogă
a Satanei.
10 Nu te teme de cele ce ai să păti-
meşti. Iată, pe unii dintre voi va să-
i arunce diavolul în temniţă, ca să fiţi
puşi la’ncercare, şi veţi avea zece zile8
de necaz. Fii credincios9 pân’la moarte
şi-ţi voi da cununa vieţii.
11 Cel ce are urechi, să audă ceea ce
Duhul le zice Bisericilor: Biruitorul nu
va fi vătămat10 de moartea cea de-a
doua11 .
12 Iar îngerului Bisericii din Pergam
scrie-i: Aşa grăieşte Cel ce are sabia
ascuţită’n două tăişuri:
13 Ştiu unde locuieşti: acolo unde-i sca-
unul Satanei12 . Şi te ţii de numele
Meu, şi credinţa nu Mi-ai tăgăduit-o
5 Pomul vieţii din Fc 2, 9; aici: fericirea fă-
găduită de Dumnezeu celor ce vor moşteni viaţa
veşnică.
6 = Bogăţia duhovnicească a creştinilor din
Smirna, în opoziţie cu sărăcia lor materială.
7 Biserica e noul Israel; cei ce-o tăgăduiesc sau
o persecută au rămas iudei doar cu numele.
8 „Zece zile” indică o perioadă relativ scurtă
(vezi Dn 1, 12).
9 = Rămâi fidel faţă de credinţa în care te-ai
angajat.
10 În sensul: va scăpa neatins; răul va trece pe
lângă el fără să-l rănească.
11 Spre deosebire de moartea cea dintâi, care
este despărţirea sufletului de trup, moartea cea
de-a doua va fi despărţirea sufletului de Dumne-
zeu, pedeapsa veşnică, echivalentă cu moartea
însăşi a sufletului.
12 Pergamul era un centru faimos al cultului
imperial şi al ritualurilor idolatre.
2088
nici chiar în zilele lui Antipa13 , marto-
rul Meu, credinciosul Meu, care-a fost
ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.
14 Dar împotriva ta am câteva lucruri:
Ai acolo pe unii care se ţin de învăţă-
tura lui Balaam14 , cel care-l învăţa pe
Balac să pună piatră de poticnire îna-
intea fiilor lui Israel, ca să mănânce
carne jertfită idolilor şi să se desfrâ-
neze.
15 Aşa şi tu, îi ai pe unii care se ţin de
învăţătura nicolaiţilor.
16 Aşadar, pocăieşte-te; dar dacă nu,
Eu vin la tine curând şi Mă voi război
împotrivă-le cu sabia gurii Mele.
17 Cel ce are urechi, să audă ceea ce
Duhul le zice Bisericilor: Biruitorului
îi voi da din mana cea ascunsă15 şi-i
voi da o pietricică albă16 şi pe pietricică
scris un nume nou, pe care nimeni nu-l
ştie decât cel care-l primeşte17 .
18 Iar îngerului Bisericii din Tiatira
scrie-i: Aşa grăieşte Fiul lui Dumne-
zeu, Cel căruia Îi sunt ochii ca para fo-
cului şi picioarele asemenea bronzului:
19 Îţi ştiu faptele şi iubirea şi credinţa
şi slujirea şi răbdarea şi că faptele tale
cele de pe urmă sunt mai multe decât
cele dintâi.
20 Dar am împotriva ta că o’ngădui pe
femeia Izabela18 , care-şi spune prooro-
13 Textul îl indică drept mucenic creştin în
epoca apostolică. Grecescul mártys înseamnă
martor, mărturisitor, martir.
14 Vezi istoria lui Balaam în Nm 22-24.
15 = Hrană cerească.
16 Gemă (pe care se poate grava). Albul e sim-
bol al biruinţei şi păcii.
17 Vezi şi 19, 12.
18 Proorociţă falsă, idolatră şi perversă, aseme-
nea soţiei cu acelaşi nume a regelui Ahab (3 Rg
16, 31; 4 Rg 9, 22). În variantă manuscrisă: „fe-
meia ta, Izabela”; în acest caz, nume simbolic (ca
acela al lui Balaam).
APOCALIPSA 3 2089

ciţă şi-i învaţă şi-i amăgeşte pe robii 3

Mei să se desfrâneze şi să mănânce căr-
nuri jertfite idolilor. Trimiteri către Bisericile din Sar-
21 Şi i-am dat timp să se pocăiască şi des, Filadelfia şi Laodiceea.
nu vrea să se pocăiască de desfrânarea 1 Iar îngerului Bisericii din Sardes
ei. scrie-i: Aşa grăieşte Cel ce are cele
22 Iată, pe ea o arunc bolnavă’n pat; şi şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele
pe cei ce se desfrânează cu ea, în mare şapte stele: Îţi ştiu faptele, că-ţi merge
1
necaz, dacă nu se vor pocăi de faptele numele că trăieşti , şi eşti mort.
lor. 2 Priveghează şi întăreşte ce-a mai ră-

23 Şi pe fiii ei
19
cu moarte-i voi ucide, mas şi era să moară. Că faptele tale nu
şi toate Bisericile vor cunoaşte că Eu le-am găsit împlinite’n faţa Dumneze-
sunt Cel care cercetez rărunchii şi ini- ului Meu.
mile şi vă voi da vouă, fiecăruia, după 3 Adu-ţi aminte deci cum ai primit şi-ai
faptele voastre. auzit; şi păstrează şi te pocăieşte. Dar
dacă nu vei priveghea, Eu voi veni ca
24 Dar v’o spun Eu vouă, celorlalţi din
un fur şi tu nu vei şti în care ceas voi
Tiatira câţi nu au învăţătura aceasta,
veni asupră-ţi.
celor ce n’au cunoscut, aşa cum spun
2
ei, adâncurile Satanei20 : nu pun peste 4 Dar ai în Sardes câteva nume , „oa-
voi o altă greutate, meni” care nu şi-au întinat veşmintele;
ele vor umbla cu Mine în alb, căci vred-
25 dar ceea ce aveţi, ţineţi cu tărie până
nice sunt.
ce voi veni.
5 Biruitorul va fi îmbrăcat astfel în veş-
26 Iar biruitorului şi celui ce păzeşte
minte albe şi numele lui nu-l voi şterge
pân’la capăt faptele Mele îi voi da stă- din cartea vieţii şi-i voi mărturisi nu-
pânire peste neamuri21 mele înaintea Părintelui Meu şi ’nain-
27 şi cu toiag de fier le va păstori şi ca pe tea îngerilor Săi.
vasele de lut le va sfărâma, aşa cum şi 6 Cel ce are urechi, să audă ceea ce Du-
Eu am primit putere de la Tatăl Meu; hul le zice Bisericilor.
28 şi-i voi da Steaua cea de Dimi- 7 Iar îngerului Bisericii din Filadel-
neaţă22 . fia scrie-i: Aşa grăieşte Cel-Sfânt, Cel-
29 Cel ce are urechi, să audă ceea ce Du- Adevărat, Cel ce are cheia lui David3 ,
hul le zice Bisericilor. Cel ce deschide şi nimeni nu va închide
19 = Cei ce-i urmează învăţătura şi exemplul.
şi Cel ce închide şi nimeni nu va des-
20 = Treapta cea mai de jos a ereziei şi păcatu- chide:
lui. „Aşa cum spun (cum o numesc) ei”: expre- 8 Ştiu faptele tale – iată, am lăsat în
sie curentă, extrasă probabil din doctrinele eso- faţa ta o uşă deschisă pe care nimeni
terice. Vezi contrastul cu „adâncurile lui Dum-
nezeu” din 1 Co 2, 10. 1 Literal: că ai un nume că trăieşti.
21 Neamuri (aici): neamuri păgâne; totalitatea 2= Fiinţe omeneşti. Relaţia intimă dintre
celor ce au respins mesajul lui Dumnezeu prin nume şi persoană. Vezi mai sus 2, 3 şi nota de
Iisus Hristos; comunităţile celor necredincioşi la FA 4, 10.
(vezi şi nota de la FA 13, 47). 3 Cheia lui David: simbol al autorităţii (cf Is
22 = Pe Iisus Hristos Însuşi (vezi 22, 16). 22, 22).
APOCALIPSA 4 2090

nu poate s’o închidă –; că tu ai putere 17 De vreme ce tu zici: Sunt bogat şi

mică şi Mi-ai păzit cuvântul şi nu Mi-ai m’am îmbogăţit şi de nimic n’am ne-
tăgăduit numele. voie!, şi pentru că nu ştii că tu eşti cel
9 Iată, din sinagoga Satanei ţi-i dau pe
ticălos şi vrednic de plâns şi sărac şi
cei ce-şi spun iudei şi nu sunt, ci mint; orb şi gol,
iată, îi voi face să vină şi să se’nchine 18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine
înaintea picioarelor tale şi să-şi dea aur lămurit în foc ca să te’mbogăţeşti,
seama4 că te-am iubit. şi veşminte albe ca să te’mbraci şi să
10 Pentru că tu ai păzit cuvântul răb-
nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii
7
dării Mele , şi Eu te voi păzi pe tine de tale, şi alifie ca să-ţi ungi ochii şi să
5

ceasul încercării, cel ce peste toată lu- vezi.

mea va să vină ca să-i încerce pe cei ce 19 Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi-
locuiesc pe pământ. i pedepsesc8 ; fii râvnitor aşadar şi
11 Vin curând; ţine ce ai, pentru ca ni-
pocăieşte-te.
meni să nu-ţi ia cununa. Iată, Eu stau la uşă şi bat; de-Mi va
20
auzi cineva glasul şi va deschide uşa,
12 Biruitorul, pe el îl voi face stâlp
voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu
în templul Dumnezeului Meu şi afară
Mine.
nu va mai ieşi; şi voi scrie pe el nu-
mele Dumnezeului Meu şi numele ce- 21 Biruitorului, lui îi voi da să şadă cu
tăţii Dumnezeului Meu – al noului Ie- Mine pe tronul Meu, aşa cum şi Eu am
rusalim care se pogoară din cer de la biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe tro-
Dumnezeul Meu – şi numele Meu cel nul Său.
nou. 22 Cel ce are urechi, să audă ceea ce Du-

13 Cel ce are urechi, să audă ceea ce Du- hul le zice Bisericilor”.

hul le zice Bisericilor.
14 Iar îngerului Bisericii din Laodiceea
scrie-i: Aşa grăieşte Amin-ul6 , Marto- 4
rul cel credincios şi adevărat, începutul
zidirii lui Dumnezeu: Tronul lui Dumnezeu şi corul ce-
resc.
15 Îţi ştiu faptele: tu nu eşti nici rece,
nici fierbinte. O, de-ai fi rece sau fier- 1 După aceasta m’am uitat: şi iată, o
binte! uşă era deschisă’n cer; şi glasul cel din-
tâi – cel pe care-l auzisem vorbind cu
16 Aşa, pentru că eşti căldicel – nici fi-
mine ca o trâmbiţă – mi-a zis: „Suie-te
erbinte, nici rece –, am să te vărs din aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să fie după
gura Mea. acestea!”
4 Literal:
să cunoască. 7 Textual: collyr = unguent pentru afecţiunile
5 Învăţăturaîntemeiată pe răbdarea lui Iisus oftalmice.
Hristos (2 Tes 3, 5; Evr 12, 1-2;); de unde, răbda- 8 Grecescul paidévo are sensul de a pedepsi
rea sfinţilor (13, 10; 14, 12). într’un sistem de educaţie şi instruire; a aplica
6 Amin-ul: Iisus Hristos (vezi 2 Co 1, 20); Da- unui copil o corecţie cu scopul de a-l îndrepta. E
ul prin excelenţă, garanţia absolută a adevăru- pedeapsa care’n vechea limbă română se cheamă
lui. „certarea lui Dumnezeu”.
APOCALIPSA 5 2091

2 Îndată am fost în duh1 ; şi iată, un pe dinlăuntru sunt pline de ochi; şi

tron era în cer; şi pe tron şedea Cineva. odihnă nu au ziua şi noaptea, zicând:
3 Şi Cel care şedea semăna la vedere cu
„Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumne-
piatra de iasp2 şi de sardiu3 , iar de jur- zeu, Atotţiitorul, Cel-ce-Era şi Cel-ce-
împrejurul tronului era un curcubeu4 Este şi Cel-ce-Vine”.
cu înfăţişarea smaraldului5 . 9 Şi de câte ori acele Fiinţe Îi vor

4 Şi’mprejurul tronului, douăzeci şi pa-

da slavă, cinste şi mulţumită Celui ce
tru de tronuri; şi pe tronuri, şezând, şade pe tron, Celui ce este viu în vecii
douăzeci şi patru de Bătrâni6 îmbră- vecilor,
caţi în veşminte albe; şi pe capetele lor, 10 cei douăzeci şi patru de Bătrâni vor
cununi de aur. cădea înaintea Celui ce şade pe tron şi I
se vor închina Celui ce este viu în vecii
5 Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi
vecilor şi-şi vor aşterne cununile înain-
tunete; şi’n faţa tronului ardeau şapte
tea tronului, zicând:
făclii de foc, care sunt cele şapte duhuri
11 „Vrednic eşti Tu, Domnul şi Dumne-
ale lui Dumnezeu.
zeul nostru, să primeşti slava şi cinstea
6 Şi’n faţa tronului, ca o mare de sticlă
şi puterea, fiindcă Tu ai zidit8 toate lu-
asemenea cristalului. Şi’n mijlocul tro- crurile, şi prin voia Ta au fost9 şi s’au
nului şi’mprejurul tronului, patru Fi- zidit10 ”.
inţe pline de ochi dinainte şi dinapoi.
7 Şi Fiinţa cea dintâi, asemenea leu-
lui; a doua Fiinţă, asemenea juncului; 5
a treia Fiinţă are faţa ca a unui om;
iar a patra Fiinţă, asemenea vulturu- Cartea cu şapte peceţi şi Mielul.
lui care zboară7 . 1 Am văzut apoi în mâna dreaptă a
8 Şi cele patru Fiinţe au fiecare din Celui ce şedea pe tron o carte scrisă
ele câte şase aripi; de jur-împrejur şi pe dinlăuntru şi pe dos1 , pecetluită cu
şapte peceţi2 .
1 = În stare de extaz.
2 Piatră preţioasă; poate avea culori diferite. 2 Şi-am văzut un înger puternic care
3 Piatră preţioasă transparentă, de culoare striga cu glas mare: „Cine oare este
brună; dacă e roşie: cornalină. vrednic să deschidă cartea şi să-i des-
4 Curcubeul e simbolul milei lui Dumnezeu, al
facă peceţile?”
împăcării şi al păcii (Fc 9, 13, 16).
5 Piatră preţioasă de culoare verde. Desigur, 3 Dar nimeni în cer, nici pe pământ,
semnificaţia tuturor acestor nestemate nu izvo- nici sub pământ nu putea să deschidă
răşte din forma, ci din culorile lor, ele simboli- cartea, nici să se uite’n ea.
zând splendoarea Celui ce şade pe tron.
6 Semnificaţii posibile: cei 12 patriarhi ai Ve- 8= Ai creat.
9= Au venit în existenţă.
chiului Testament şi cei 12 apostoli ai Domnu-
10 În limba română, reflexivul cu conotaţie de
lui; cele 24 de ordine sacerdotale menţionate în 1
Par 24, 1-19. Oricum, prin tronurile şi cununile pasiv (m’am născut = am fost născut); vezi şi In
lor, Bătrânii participă la slava dumnezeiască, pe 1, 3.
care o laudă asemenea îngerilor. 1 Cartea: o foaie lungă de papirus, pergament
7 În iconografia răsăriteană, cele patru ase- sau aramă, scrisă pe ambele feţe, înfăşurată ca
mănări ale acestor fiinţe au devenit simboluri ale un sul.
celor patru evanghelişti. 2 = Caracterul secret al conţinutului.
APOCALIPSA 6 2092

4 Şi eu mult plângeam că nimeni n’a mărul lor era miriade de miriade6 şi

fost găsit vrednic să deschidă cartea, mii de mii7 ,
nici să se uite’n ea. 12 zicând cu glas mare: „Vrednic este
5 Şi unul dintre Bătrâni mi-a zis: „Nu El, Mielul cel înjunghiat, să primească
plânge! Iată, Leul din seminţia lui puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi
Iuda3 , rădăcina lui David, El a biruit tăria şi cinstea şi slava şi binecuvân-
să deschidă cartea şi cele şapte peceţi tarea!”
ale ei”. 13 Şi toată făptura care este’n cer şi pe
6Şi’n mijlocul tronului şi al celor patru pământ şi sub pământ şi’n mare, şi pe
Fiinţe şi’n mijlocul Bătrânilor am vă- toate câte sunt într’însele le-am auzit,
zut un Miel, stând ca înjunghiat4 ; El zicând: „Celui ce şade pe tron şi Mielu-
avea şapte coarne şi şapte ochi5 , care lui, Lor fie-le binecuvântarea şi cinstea
sunt cele şapte duhuri ale lui Dumne- şi slava şi puterea în vecii vecilor!”
zeu trimise’n tot pământul. 14 Şi cele patru Fiinţe ziceau: „Amin!”
7 Şi El a venit şi a luat cartea din Iar Bătrânii căzură la pământ şi
dreapta Celui ce şedea pe tron. se’nchinară.
8 Şi când a luat cartea, cele patru Fi-
inţe şi cei douăzeci şi patru de Bă-
trâni au căzut înaintea Mielului, fie- 6
care având o ţiteră şi cupe de aur pline
cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţi-
Primele şase peceţi.
lor.
1 Şi-am văzut când Mielul a deschis-o
9 Şi cântau o cântare nouă, zicând:
„Vrednic eşti să iei cartea şi să-i des- pe cea dintâi din cele şapte peceţi; şi
chizi peceţile, pentru că Tu ai fost în- pe una din cele patru Fiinţe am auzit-
junghiat, şi cu sângele Tău I-ai răs- o, zicând cu glas ca de tunet: „Vino şi
cumpărat lui Dumnezeu oameni din fi- vezi!”
ece seminţie şi limbă şi popor şi neam; Şi m’am uitat: şi iată, un cal alb; şi
2

10 şi i-ai făcut pe ei împărăţie şi preoţi

cel ce şedea pe el avea un arc; şi i s’a
Dumnezeului nostru, şi ei vor domni pe dat o cunună1 şi a pornit biruind şi să
pământ”. biruiască.
11 Şi-am văzut şi-am auzit glas de în- 3 Când a deschis pecetea a doua, am
geri mulţi, de jur-împrejurul tronului auzit-o pe cea de a doua Fiinţă, zicând:
şi-al Fiinţelor şi-al Bătrânilor; şi nu- „Vino şi vezi!”
2
4 Şi un alt cal a ieşit, roşu ca focul ;
3 Iisus Hristos din profeţia mesianică a patri-
şi celui ce şedea pe el i s’a dat să ia
arhului Iacob (Fc 49, 9-10).
4 = Iisus Hristos (de 28 de ori menţionat în pacea de pe pământ, ca oamenii să
Apocalipsă sub numele de Miel). Vezi contrastul
6 Literal: zeci de mii de zeci de mii (10.000:
dintre „Leul” (puternic, triumfalist) în viziunea
Vechiului Testament şi „Mielul înjunghiat” (ne- simbol pentru numărul infinit; miriade).
7 Vezi şi Dn 7, 10.
vinovăţia sacrificială) în aceea a creştinismului.
5 Dublu simbol: plenitudinea puterii Sale şi a 1 Albul şi cununa: simboluri ale biruinţei.

capacităţii de a scruta adâncurile existenţei. 2 Roşu: simbol al violenţelor războinice.

APOCALIPSA 6 2093

se’njunghie între ei; şi o sabie mare i 10 Şi strigau cu glas mare şi ziceau:

s’a dat. „Stăpâne sfinte şi adevărate, până
5 Şi când a deschis pecetea a treia, am
când oare nu judeci şi nu răzbuni sân-
auzit-o pe cea de a treia Fiinţă, zicând: gele nostru, „cerându-l”
10
de la cei ce lo-
„Vino şi vezi!” Şi m’am uitat: şi iată, un cuiesc pe pământ? ”
cal negru3 ; şi cel ce şedea pe el avea în Şi fiecăruia din ei i s’a dat un veş-
11
mâna lui un cântar. mânt alb; şi li s’a spus să stea’n odihnă
6 Şi-am auzit ca un glas în mijlocul ce- încă puţină vreme, până ce vor împlini
11
lor patru Fiinţe, care zicea: Măsura de numărul şi cei împreună-slujitori cu
grâu, un dinar4 şi trei măsuri de orz, ei, şi fraţii lor, cei ce aveau să fie
un dinar; cât despre untdelemn şi vin, omorâţi ca şi ei.
nu le vătăma5 . 12 Şi când El a deschis pecetea a şa-
7 Şi când El a deschis pecetea a patra, sea, eu m’am uitat; şi iată, cutremur
am auzit glasul celei de a patra Fiinţe, mare a fost; soarele s’a făcut negru ca
zicând: „Vino şi vezi!” un sac de pâslă şi luna’ntreagă s’a fă-
6
8 Şi m’am uitat: şi iată, un cal şarg ; şi
cut ca sângele,
numele celui ce şedea pe el era Moar- 13 şi stelele cerului au căzut pe pământ
tea; şi Iadul7 se ţinea în urmă-i. Şi aşa cum smochinul îşi leapădă smochi-
peste a patra parte a pământului li nele verzi când e zgâlţâit de vijelie;
s’a dat lor putere să ucidă cu sabie şi
14 iar cerul s’a’ndepărtat ca o
cu foamete şi cu moarte şi cu fiarele
carte’nvălătucită12 , şi fiece munte
pământului.
şi insulă s’au mişcat din locurile lor.
9 Şi când a deschis pecetea a cincea,
am văzut sub Jertfelnic8 sufletele celor 15 Şi împăraţii pământului şi domnii şi
înjunghiaţi din pricina cuvântului lui căpeteniile şi bogaţii şi puternicii, şi tot
Dumnezeu şi din pricina mărturiei pe robul şi tot omul liber s’au ascuns în
care o aveau9 . peşterile şi’n stâncile munţilor,
16 strigându-le munţilor şi stâncilor:
3 Negru: simbol al sărăciei, lipsurilor şi foa-

metei ce-i urmează războiului. „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de

4 O măsură: ceva mai mult de un litru; un di- faţa Celui ce şade pe tron şi de mânia
nar: plata medie pentru o zi de lucru (Mt 20, 2). Mielului;
Pentru o măsură, dinarul e un preţ exorbitant.
5 = Cruţă-le. Pentru „a vătăma” vezi nota de 17 c’a venit Ziua, „ziua” cea mare a
la 2, 11. mâniei Lor, şi cine poate să stea’n pi-
6 Gălbui; verde-palid; simbol al molimei şi
cioare?”
morţii.
7 Textual: Hades-ul; împărăţia morţilor; spa-

ţiul care va colecta recolta (ca o remorcă în urma 10 = Cât oare vei mai întârzia să faci judecată

secerătoarei). şi răzbunare împotriva celor ce ne-au ucis?

8 = Sub altarul pe care se aduc jertfele. Înjun- 11 Un număr pe care Dumnezeu îl ştie mai di-

ghiaţi asemenea Mielului, martirii participă la nainte. Persecuţiile şi martirajul vor continua
jertfa Acestuia şi sunt aşezaţi sub altarul ceresc. până la împlinirea acestui număr, după care va
9 Fie că purtau mărturia lui Iisus pe care-L urma judecata.
mărturisiseră, fie că purtau semnele propriei lor 12 Ca un pergament scris care se face sul

mărturisiri. (ascunzându-şi conţinutul).

APOCALIPSA 7 2094

7 din seminţia lui Simeon, douăspre-

7
zece mii; din seminţia lui Levi, două-
Cei 144.000 de pecetluiţi ai lui sprezece mii; din seminţia lui Isahar,
Israel. douăsprezece mii;
1 După aceasta am văzut patru îngeri 8 din seminţia lui Zabulon, douăspre-
1

stând la cele patru colţuri ale pămân- zece mii; din seminţia lui Iosif, două-
tului şi ţinând în frâu cele patru vân- sprezece mii; din seminţia lui Venia-
turi ale lui, pentru ca vânt să nu su- min, douăsprezece mii de pecetluiţi.
fle pe pământ, nici pe mare, nici peste 9 După acestea, m’am uitat: şi iată,
vreun copac. mulţime multă pe care nimeni nu pu-
2 Şi-am văzut un alt înger, care se ri- tea s’o numere, din tot neamul şi „din
dica de la Soare-Răsare şi avea pece- toate” seminţiile şi popoarele şi lim-
tea2 Viului Dumnezeu; el a strigat cu bile, stând înaintea tronului şi îna-
glas puternic către cei patru îngeri că- intea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte
rora li s’a dat să vatăme pământul şi albe şi cu ramuri de finic în mâinile lor
marea, 10 şi strigau cu glas mare, zicând:
5
3 zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici „Mântuirea Îi este Dumnezeului nos-
marea, nici copacii, până ce nu-i vom tru Celui ce şade pe tron şi Mielului!”
pecetlui pe robii Dumnezeului nostru 11 Şi toţi îngerii stăteau împrejurul tro-
pe frunţile lor”. nului şi al Bătrânilor şi al celor patru
4 Şi-am auzit numărul celor pecetluiţi: Fiinţe, şi au căzut pe feţele lor înaintea
o sută patruzeci şi patru de mii3 de pe- tronului şi I s’au închinat lui Dumne-
cetluiţi, din toate seminţiile fiilor lui zeu,
Israel4 : 12 zicând: „Amin! Binecuvântarea şi
5 Din seminţia lui Iuda, douăsprezece slava şi înţelepciunea şi mulţumirea şi
mii de pecetluiţi; din seminţia lui Ru- cinstea şi puterea şi tăria fie-I Dumne-
ben, douăsprezece mii; din seminţia lui zeului nostru în vecii vecilor. Amin!”
Gad, douăsprezece mii; 13 Iar unul dintre Bătrâni a luat cuvân-
6 din seminţia lui Aşer, douăsprezece tul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îm-
mii; din seminţia lui Neftali, douăspre- brăcaţi în veşminte albe, cine sunt ei şi
zece mii; din seminţia lui Manase, do- de unde-au venit?”
uăsprezece mii; 14 Şi eu i-am spus: „Domnul meu, tu o
1 Acest capitol este un interludiu între pecetea ştii”. Şi el mi-a spus: „Aceştia sunt cei
a şasea şi a şaptea (aşa cum va fi un interludiu ce vin din necazul cel mare; veşmintele
între a şasea şi a şaptea trâmbiţă – 10, 11; 11, şi le-au spălat şi le-au înălbit în sân-
14).
2
gele Mielului6 .
Sigiliul; obiectul gravat cu care se sigilează,
prin marcare, ceva sau cineva. 15 Iată de ce sunt ei înaintea tronului
3 Numărul simbolic: 122 x 1000 (pătratul nu- lui Dumnezeu, şi’n templul Său Îi slu-
mărului sfânt – Israel – înmulţit cu numărul du-
ratei lungi, indefinite); desemnează pléroma, to- 5=
Îi aparţine (puterea de a mântui).
talitatea, întregul, plenitudinea (nu lipseşte nici 6 Conotaţieantinomică: sângele lui Hristos
unul din cei ce urmau să se mântuiască). este cel ce purifică şi conferă imacularea (pentru
4 Simbol: noul Israel (Biserica lui Hristos). „a înălbi” vezi Mc 9,3).
APOCALIPSA 8
jesc ziua şi noaptea; şi Cel ce şade pe
tron îi va sălăşlui în cortul Său:
16 nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai
înseta, nici soarele nu se va mai prăvăli
peste ei, şi nici o arşiţă.
17 Fiindcă Mielul Care stă’n mijlocul
tronului îi va paşte pe ei7 şi-i va duce
la izvoarele apelor vieţii; şi Dumnezeu
va şterge toată lacrima de pe ochii lor”.
8 buşit în mare. Şi o treime din mare s’a
Pecetea a şaptea şi cădelniţa de
aur. Primele patru trâmbiţe.
1 Şi când Mielul a deschis pecetea a
şaptea, tăcere s’a făcut în cer, ca la o
jumătate de ceas1 .
2 Şi-am văzut pe cei şapte îngeri care
stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s’au
dat lor şapte trâmbiţe2 .
3 Şi un alt înger a venit şi a stat la altar,
având o cădelniţă de aur; şi i s’a dat lui
tămâie multă, pentru ca’mpreună cu
rugăciunile tuturor sfinţilor s’o aducă
pe altarul de aur cel de dinaintea tro-
nului.
4 Şi fumul tămâiei s’a suit din mâna în-
gerului, împreună cu rugăciunile sfin-
ţilor, înaintea lui Dumnezeu.
5 Şi îngerul a luat cădelniţa şi a
umplut-o din focul altarului şi a arun-
cat pe pământ; şi s’au pornit tunete şi
glasuri şi fulgere şi cutremur.
7 Antinomie: Mielul devenit Păstor („Păstorul
cel bun”, vezi In 10, 1-16).
1 În simbol: perioadă relativ scurtă, dar încor-
dată, sub tensiune, în aşteptarea teribilelor eve-
nimente ce vor urma; liniştea văzduhului înain-
tea furtunii.
2 Trâmbiţa (trompeta): instrument muzical
simbolic, care anunţă marile intervenţii justi-
ţiare ale lui Dumnezeu (vezi şi cele şapte plăgi
ale Egiptului, Iş 9, 23 şi urm.)
2095
6 Iar cei şapte îngeri care aveau cele
şapte trâmbiţe s’au gătit să trâmbi-
ţeze.
7 Şi a trâmbiţat întâiul înger:şi s’a por-
nit grindină şi foc amestecat cu sânge
şi au căzut pe pământ; şi a ars o tre-
ime din pământ, şi au ars o treime din
copaci, şi a ars iarba verde toată.
8Şi a trâmbiţat al doilea înger: şi ceva
ca un munte mare arzând în foc s’a pră-
prefăcut în sânge,
9şi o treime din făpturile cu viaţă’n ele
care sunt în mare au murit, şi o treime
din corăbii s’au sfărâmat.
10 Şi a trâmbiţat al treilea înger: şi o
stea uriaşă a căzut din cer arzând ca
o făclie, şi a căzut peste o treime din
râuri şi peste izvoarele apelor.
11 Şi numele stelei: i se zice Pelin3 . Şi
o treime din ape s’au făcut ca pelinul şi
mulţi dintre oameni au murit din pri-
cina apelor, că se făcuseră amare.
12 Şi a trâmbiţat al patrulea înger: şi o
treime din soare a fost lovită, şi-o tre-
ime din lună şi o treime din stele, pen-
tru ca o treime din ele să se’ntunece, şi
ziua să-şi piardă o treime din lumină,
şi noaptea tot aşa.
13 Şi-am văzut şi-am auzit un vultur
care zbura spre înaltul cerului şi striga
cu glas mare: „Vai, vai celor ce locu-
iesc pe pământ, vai lor din pricina ce-
lorlalte glasuri ale trâmbiţei celor trei
îngeri care-s gata să trâmbiţeze!”
3 Textual: Absint. Plantă amară, socotită
otrăvitoare; simbol al amărăciunii şi nocivităţii
pedepselor.
APOCALIPSA 9
9 8 Aveau păr ca părul de femei6 , şi dinţii
Trâmbiţele a cincea şi a şasea.
1 Şi a trâmbiţat al cincilea înger: şi-am
văzut o stea căzută din cer pe pământ1 ;
şi i s’a dat cheia fântânii adâncului2 ,
2şi ea a deschis fântâna adâncului; şi
din fântână s’a ridicat un fum ca fumul
unui mare cuptor; şi soarele şi văzdu-
hul s’au întunecat de fumul fântânii.
3
3 Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ
şi li s’a dat lor putere precum putere au
scorpiile pământului.
4 Şi li s’a poruncit să nu vatăme iarba
pământului şi nici o verdeaţă şi nici un
copac, ci numai pe oamenii care nu au
pe frunţile lor pecetea lui Dumnezeu.
5Şi li s’a dat lor nu ca să-i omoare, ci ca
ei să fie chinuiţi timp de cinci luni4 ; şi
chinul lor este la fel ca chinul de scorpie
când înţeapă un om.
6 Şi’n zilele acelea vor căuta oamenii
moartea şi nu o vor afla; şi vor dori să
moară. . . şi moartea va fugi de ei.
7 Iar înfăţişarea lăcustelor era aseme-
nea unor cai pregătiţi de război. Şi
aveau pe capete cununi ca de aur5 ; şi
feţele le erau ca nişte feţe de oameni.
1 Simbol posibil: un înger căzut; Satana însuşi
(Lc 10, 18); Abaddon (v. 11).
2 Fântâna adâncului: craterul abisului; des-
chiderea spre adâncul-fără-fund („cele mai de jos
ale pământului”), sălaşul normal şi definitiv al
diavolilor (vezi Lc 8, 31 şi nota).
3 Lăcustele: simbol clasic al devastării. Des-
cripţiile de mai jos le prezintă însă ca pe nişte
fiinţe demonice, sub comanda lui Abaddon.
4 Jumătatea lui 10 (număr perfect), 5 semni-
fică, de obicei, măsura sau durata unei pedepse,
a unei penalizări (Iş 22, 1; Nm 3, 47; 18, 16). În
cazul de faţă, durata invaziei lăcustelor.
5 Nu „de aur”, ci „ca de aur”; preconizând bi-
ruinţa.
2096
lor erau ca ai leilor.
9 Şi aveau pieptare ca platoşele de fier,
iar vuietul aripilor lor era ca vuietul
unor care de luptă cu mulţi cai ce-
aleargă’n bătălie.
10 Şi aveau cozi asemenea scorpiilor, şi
bolduri7 ; şi’n cozile lor le este puterea
de a-i vătăma pe oameni timp de cinci
luni.
11 Şi ca’mpărat al lor îl au pe îngerul
adâncului, al cărui nume în evreieşte
este Abaddon8 , iar în elineşte are nu-
mele Apollion9 .
12 Întâiul „vai” a trecut; iată că după
aceasta vin încă două „vai”-uri.
13 Şi a trâmbiţat al şaselea înger: şi-
am auzit un glas din cele patru cornuri
ale altarului de aur care este’naintea
lui Dumnezeu,
14 zicând către îngerul al şaselea, cel
care avea trâmbiţa: „Dezleagă-i pe cei
patru îngeri care sunt legaţi la râul cel
mare, Eufratul10 ”.
15 Şi cei patru îngeri, care erau ţinuţi
gata pentru ceasul şi ziua şi luna şi
anul acela, au fost dezlegaţi pentru ca
să omoare o treime din oameni.
16 Şi numărul oştirilor călărimii era de
douăzeci de mii de ori câte zece mii11 ;
le-am auzit numărul.
17 Şi caii şi pe cei ce şedeau pe ei i-am
văzut astfel în vedenie: aveau platoşe
6 Imaginea războinicilor barbari, care luptau
despletiţi, cu coamele’n vânt.
7 Ace în vârfurile cozilor.
8 În ebraică, abaddon înseamnă distrugere,
nimicire, pustiire, ruină.
9 Nimicitorul; Distrugătorul.
10 Fluviu în Mesopotamia; frontiera de răsărit
a imperiului roman, cea care stăvilea invaziile
Mezilor şi Parţilor.
11 Vezi nota de la 5, 11.
APOCALIPSA 10 2097

de foc şi de iachint12 şi de pucioasă, iar Şi când cele şapte tunete au vorbit2 ,

4
capetele cailor semănau cu capetele le- eu eram să scriu, şi-am auzit o voce
ilor, şi din gurile lor ieşea foc şi fum şi care zicea din cer: „Pecetluieşte cele
pucioasă. ce-au vorbit cele şapte tunete şi nu le
18 De aceste trei plăgi au fost ucişi o tre- scrie!”
ime din oameni: de focul şi de fumul şi 5 Iar îngerul pe care l-am văzut stând
de pucioasa care ieşea din gurile lor; pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna
19 pentru că puterea cailor le este’n dreaptă către cer
gură şi’n cozi; căci cozile lor sunt ase- 6 şi s’a jurat pe Cel ce este viu în vecii
menea şerpilor: având capete, vatămă vecilor, pe Cel ce a făcut cerul şi cele ce
şi cu acestea. sunt în cer, şi pământul şi cele ce sunt
20 Dar ceilalţi oameni, care n’au mu- pe pământ, şi marea, şi cele ce sunt în
rit de plăgile acestea, nu s’au pocăit de mare, că timp nu va mai fi3 ,
faptele mâinilor lor: să nu se mai în- 7 ci’n zilele când cel de al şaptelea în-
chine demonilor şi idolilor de aur şi de ger va grăi – când va fi să trâmbiţeze –,
argint şi de aramă şi de piatră şi de atunci taina lui Dumnezeu, aşa cum le-
lemn, care nu pot nici să vadă, nici să a binevestit El robilor Săi profeţii, este
audă, nici să umble; încheiată4 .
21 şi nu s’au pocăit de crimele lor, nici 8 Iar glasul din cer pe care-l auzisem a
de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea vorbit din nou cu mine şi a zis: „Mergi
lor, nici de hoţiile lor. de ia cartea cea deschisă’n mâna înge-
rului care stă pe mare şi pe pământ!”
9 Şi m’am dus la înger şi i-am zis să-mi
10 dea cărticica. Şi mi-a răspuns: „Ia-o şi
mănânc-o5 ; şi pântecele ţi-l va amărî,
Îngerul şi cartea cea mică1 . dar în gura ta va fi dulce ca mierea”.
1 Şi-am văzut un alt înger puternic, 10 Şi-am luat din mâna îngerului căr-
pogorându-se din cer, învăluit într’un ticica şi am mâncat-o; şi’n gura mea
nor; şi pe capul său, curcubeul; şi faţa era dulce ca mierea, dar după ce am
lui, ca soarele; şi picioarele lui, ca nişte mâncat-o mi s’a amărât pântecele6 .
stâlpi de foc. 7
11 Şi mi s’a spus : „Tu trebuie ca din
2 Şi’n mână avea o carte mică, deschisă. nou să profeţeşti8 la o mulţime de po-
Şi şi-a pus piciorul cel drept pe mare,
2 Vocea amplificată a lui Dumnezeu (vezi Ps
iar pe cel stâng pe pământ,
28, 3).
3 şi a strigat cu glas mare, aşa cum răc- 3 = Nici o amânare.
4 = Dusă până la sfârşit.
neşte un leu. Iar când a strigat, cele
5 = Asimilează-i conţinutul.
şapte tunete şi-au slobozit glasurile. 6 Dulce, pentru că ea cuprinde cuvintele lui
12 Iachint: un fel de safir sau ametist, albastru- Dumnezeu şi mila Sa; amară, pentru că vesteşte
violet. Cele trei elemente din acest verset (focul, înfricoşătoarea Judecată.
iachintul şi pucioasa) implică şi simbolica culori- 7 De către Dumnezeu sau de către înger.

lor. 8 = Să aduci la cunoştinţă planul şi voia lui

1 Interludiu între trâmbiţele a şasea şi a şap- Dumnezeu. Din nou (probabil): ceea ce urmează;
tea (vezi nota de la 7, 1). a doua jumătate a Apocalipsei (capitolele 12-22).
APOCALIPSA 11 2098

poare şi de neamuri şi de limbi şi 7 Şi când îşi vor isprăvi mărturia, Fiara

de’mpăraţi”. care se ridică din adânc5 va face război
cu ei şi-i va birui şi-i va omorî.
8 Şi leşurile lor vor zăcea în piaţa cetă-
11 ţii celei mari, care simbolic6 se cheamă
Sodoma şi Egipt7 , acolo unde şi Dom-
Cei doi martori. A şaptea trâm- nul lor a fost răstignit.
biţă. 9 Şi timp de trei zile şi jumătate, oa-
1 Şi mi s’a dat o trestie asemenea unui meni din popoare şi din seminţii şi din
toiag, spunându-mi-se: „Scoală-te şi limbi şi din neamuri le vor privi leşu-
măsoară templul lui Dumnezeu şi al- rile şi nu vor îngădui ca trupurile lor
tarul şi pe cei ce se închină în el1 . moarte să fie puse’n mormânt.
2 Şi curtea cea din afară a templului 10 Şi-asupra lor se vor bucura locuito-
las-o pe dinafară şi n’o măsura, pen- rii de pe pământ şi se vor veseli şi-şi
tru că ea le-a fost dată neamurilor, vor trimite daruri unii altora, pentru
iar acestea vor călca’n picioare ceta- că aceşti doi profeţi i-au chinuit pe lo-
tea sfântă timp de patruzeci şi două de cuitorii de pe pământ.
luni2 . 11 Şi după cele trei zile şi jumătate, duh
3
3 Şi celor doi martori ai Mei le voi da de viaţă de la Dumnezeu a intrat în
putere şi ei vor profeţi, îmbrăcaţi în ei şi-au stat pe picioarele lor; şi frică
sac4 , o mie două sute şi şaizeci de zile”. mare a căzut peste cei ce se uitau la ei.
4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele 12 Şi au auzit un glas puternic din cer,
două sfeşnice care stau înaintea Dom- zicându-le: „Suiţi-vă aici!” Şi s’au suit
nului pământului. la cer într’un nor; şi duşmanii lor au
5 Şi dacă vrea cineva să-i vatăme, foc privit la ei.
le iese din gură şi le mistuie vrăjmaşii; 13 Şi’n ceasul acela s’a făcut cutremur
şi dacă ar vrea cineva să-i vatăme, tot mare; şi a zecea parte din cetate s’a
aşa trebuie şi el ucis. prăbuşit şi au pierit în cutremur şapte
6 Aceştia putere au să’nchidă cerul, mii de oameni; iar ceilalţi s’au înfrico-
pentru ca ploaia să nu plouă în zilele şat şi I-au dat slavă Dumnezeului ce-
profeţiei lor, şi putere au peste ape să le rului.
schimbe’n sânge şi să lovească pămân- 14 Al doilea „vai” a trecut; al treilea
tul cu orice fel de plagă, oridecâteori „vai”, iată, vine de’ndată8 .
vor voi. 15 Şi a trâmbiţat al şaptelea înger: şi
1 Măsurătoare în vederea cruţării lor de la
au fost în cer glasuri puternice, zicând:
dezastru (vezi Za 2, 5-6).
2 42 de luni = 1260 zile = 3 ani şi jumătate; o 5 Pentru „adânc” vezi nota de la 9, 1. „Fiara”:

perioadă destul de lungă, dar limitată. Antihrist.

3 Aceştia nu sunt numiţi, dar ei trebuie cre- 6 Literal: duhovniceşte; în plan spiritual; ale-

zuţi. Simbol al celor ce-L vor mărturisi pe Hris- goric.

tos în faţa prigonitorilor, având ca prototipuri ve- 7 Ierusalimul; în Is 1, 9-10 e numit Sodoma

chitestamentare pe Ilie şi Moise (vezi mai jos). (din pricina păcatelor lui).
4 Semn că misiunea lor este aceea de a în- 8 Sfârşitul interludiului dintre trâmbiţele a

demna la pocăinţă. şasea şi a şaptea.

APOCALIPSA 12
Împărăţia lumii a devenit a Domnului
nostru şi a Hristosului Său şi El9 va
împărăţi în vecii vecilor.
16 Şi cei douăzeci şi patru de Bătrâni
care’n faţa lui Dumnezeu şed pe tronu-
rile lor au căzut cu feţele la pământ şi
I s’au închinat lui Dumnezeu,
17 zicând: „Îţi mulţumim Ţie, Doamne
Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel-ce-Eşti
şi Cel-ce-Erai şi Cel-ce-Vii, că Ţi-ai luat
puterea Ta cea mare şi-ai început să
împărăţeşti.
18 Şi neamurile s’au mâniat, dar a ve-
nit mânia Ta şi vremea ca cei morţi să
fie judecaţi şi să-i răsplăteşti pe robii
Tăi profeţii şi pe sfinţi şi pe cei ce se
tem de numele Tău, pe cei mici şi pe
cei mari, şi să prăpădeşti pe cei ce pră-
pădesc pământul”.
19 Şi templul lui Dumnezeu s’a deschis,
cel din cer, şi’n templul Său s’a văzut
chivotul testamentului Său; şi-au fost
fulgere şi vuiete şi tunete şi cutremur
şi grindină mare.
12
Cele şapte semne. Primul: Femeia
şi Balaurul.
1 Şi-un mare semn s’a arătat în cer:
O Femeie1 înveşmântată cu soarele; şi
sub picioarele ei, luna; şi pe capul său,
o cunună din douăsprezece stele2 .
2 Şi era însărcinată; şi striga
chinuindu-se şi muncindu-se să
9 Singularul „El” se referă, deopotrivă, la
Domnul (Dumnezeul) nostru şi la Hristosul Său.
1 Identificată cu Fecioara Maria, „Eva cea
nouă”.
2 Cele douăsprezece seminţii ale lui Israel,
neam căruia îi aparţine Femeia, dar şi cei doi-
sprezece apostoli ai Bisericii (noul Israel).
2099
nască.
3Şi-un alt semn s’a arătat în cer: Iată,
un Balaur3 mare, roşu ca focul, având
şapte capete şi zece coarne4 ; şi pe ca-
pete, şapte cununi împărăteşti5 .
4 Şi coada lui târa o treime din stelele
cerului; şi le-a aruncat pe pământ6 . Şi
Balaurul a stat înaintea Femeii care
era să nască, pentru ca să-i înghită co-
pilul când îl va naşte.
5 Şi ea a născut un Copil de parte băr-
bătească, Cel ce cu toiag de fier va să
păstorească toate neamurile7 . Şi Co-
pilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la
tronul Său8 ,
6iar Femeia a fugit în pustie9 , acolo
unde are ea loc pregătit de Dumnezeu,
pentru ca acolo s’o hrănească timp de o
mie două sute şi şaizeci de zile10 .
7 Şi război s’a făcut în cer: Mihail11 şi
îngerii lui au pornit război cu Balau-
rul. Şi se războia Balaurul, şi îngerii
lui;
8şi el n’a răzbit, nici că locul lor s’a mai
găsit în cer.
9Şi aruncat a fost Balaurul cel mare,
şarpele cel de demult, care se cheamă
3 = Diavolul; duşmanul din vechime al Femeii
(Fc 3, 15).
4 Simboluri ale forţei.
5 Puterea regală a diavolului, „stăpânitorul lu-
mii acesteia” (In 12, 31).
6 Oastea diavolului: îngerii căzuţi. Balaurul
îşi pregăteşte forţele pentru lupta ce urmează să
înceapă (v. 7 şi urm.).
7 = Iisus Hristos; Mielul devenit Păstor (7, 17);
citat din Ps 2, 9 (profeţie mesianică).
8 Trecere directă de la naştere la înălţarea în-
tru slavă; diavolul nu se poate atinge de El.
9 Pustie: în limbajul biblic, locul de refugiu al
celor prigoniţi.
10 Vezi 11, 3.
11 = Arhanghelul Mihail, comandantul oştilor
cereşti (Dn 10, 13, 21; 12, 1).
APOCALIPSA 13
diavol şi Satana, cel ce pe toată lu-
mea12 o înşeală – aruncat a fost pe
pământ; şi îngerii săi aruncaţi au fost
cu el.
10 Şi-am auzit un glas mare’n cer, zi-
când: „Acum s’a făcut mântuirea şi pu-
terea şi împărăţia Dumnezeului nos-
tru şi stăpânirea Hristosului Său, căci
aruncat a fost pârâşul fraţilor noştri,
cel ce ziua şi noaptea-i pâra în faţa
Dumnezeului nostru.
11 Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului
şi prin cuvântul mărturiei lor şi prin
aceea că viaţa până la moarte nu şi-au
iubit-o13 .
12 Pentru aceasta bucuraţi-vă, ceruri,
şi voi, cei ce locuiţi în ele! Vai vouă,
pământule şi mare, căci diavolul a co-
borât la voi având mare mânie, fiindcă
el ştie că puţină vreme are”.
13 Şi când Balaurul a văzut c’a fost
aruncat pe pământ, a prigonit-o14 pe
Femeia care născuse Pruncul.
14 Şi i s’au dat Femeii cele două aripi
ale vulturului celui mare15 , ca să zbo-
are’n pustie la locul ei, acolo unde,
departe de faţa şarpelui, este hră-
nită o vreme şi vremi şi-o jumătate de
vreme16 .
15 Şi şarpele a aruncat după Femeie
12 Nu universul (kósmos), ci oamenii ca lume
(oikouméne).
13 Şi-au dispreţuit viaţa până într’acolo încât
au acceptat să moară (ca martori-martiri ai Mie-
lului); vezi In 12, 25.
14 În prelungirea şi completarea simbolului,
Femeia (Fecioara Maria) e însăşi Biserica, su-
pusă’n istorie duşmăniei diavolului, atât în per-
secuţii cât şi’n timp de pace.
15 Simbol ascuns. E foarte probabil însă ca
acest text să fi inspirat icoana-frescă a Maicii
Domnului înaripate, din biserica mânăstirii Go-
vora.
16 Expresie preluată din Dn 7, 25; 12, 7 spre a
indica o perioadă limitată a suferinţei.
2100
din gură-i apă ca un râu, ca s’o ia pu-
hoiul.
16 Şi pământul i-a venit Femeii
într’ajutor; că şi-a deschis pământul
gura şi a’nghiţit râul pe care Balaurul
îl aruncase din gura sa.
17Şi Balaurul s’a aprins de mânie asu-
pra Femeii şi a pornit să facă război cu
ceilalţi din seminţia ei17 , cei ce păzesc
poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia
lui Iisus18 .
18 Şi a stat pe nisipul mării19 .
13
Al doilea semn: Fiara mării. Al tre-
ilea: Fiara pământului.
1Şi-am văzut ridicându-se din mare o
Fiară1 având zece coarne2 şi şapte ca-
pete3 ; şi pe coarnele ei, zece steme; şi
pe capetele ei, nume blasfemiatoare4 .
2Şi Fiara pe care-am văzut-o era ase-
menea leopardului, picioarele ei erau
ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de
17 Vezi Fc 3, 15; descendenţii spirituali ai Evei
celei noi (vezi mai departe).
18 Pentru mărturia lui Iisus vezi nota de la 6,
9.
19 De unde va continua lupta, cu ajutorul celor
două Fiare.
1 Reuneşte caracteristicile celor patru Fiare
din Dn 7, 2-8. Identificată cu imperiul ro-
man, prototipul oricărei puteri politice organi-
zate care, sub comanda obscură a Balaurului, I
se opune Mielului şi seamănă confuzia printre
oameni.
2 = Cei zece regi din 17, 9.
3 Cele şapte coline ale Romei.
4 Literal: nume de blasfemie. Atributele şi ti-
tlurile divine pe care şi le reclamau împăraţii ro-
mani (zeu, dumnezeu, august, fiu al zeilor, sal-
vator, domn etc.), tot atâtea blasfemii la adresa
unicului şi adevăratului Dumnezeu.
APOCALIPSA 13
leu. Şi Balaurul i-a dat Fiarei puterea
lui şi tronul său5 şi stăpânire mare.
3 Şi unul din capetele Fiarei era ca în-
junghiat de moarte, dar rana ei cea de
moarte a fost vindecată; şi tot pămân-
tul s’a minunat ţinându-se după Fi-
ară6 .
4 Şi i s’au închinat Balaurului, pen-
tru că el i-a dat Fiarei stăpânirea; apoi
i s’au închinat Fiarei, zicând: „Cine-i
asemenea Fiarei şi cine poate să se răz-
boiască împotrivă-i7 ?. . . ”
5 Şi i s’a dat8 ei gură să grăiască vorbe
mari şi blasfemii; şi putere i s’a dat să
lucreze timp de patruzeci şi două de
luni9 .
6 Şi gura şi-a deschis-o spre blasfemii
împotriva lui Dumnezeu, să-I blasfe-
mieze numele şi locuinţa, pe cei ce lo-
cuiesc în cer.
7 Şi i s’a dat să facă război asupra sfin-
ţilor şi să-i biruie; şi i s’a dat ei stăpâ-
nire peste toată seminţia şi poporul şi
limba şi neamul.
8 Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc
pe pământ, ale căror nume nu sunt de
la’ntemeierea lumii scrise’n cartea vie-
ţii Mielului înjunghiat10 .
5 Tronul celui ce este „stăpânitorul lumii aces-
teia” (In 14,30). = Învestitura satanică.
6 Oamenii atraşi şi înşelaţi de ceea ce pare o
minune.
7 Lozincă de massă, parodiind laudele adre-
sate lui Dumnezeu (vezi Iş 15, 11; Ps 88, 7; 112,
5).
8 Forma reflexiv-pasivă a verbului indică fap-
tul că, chiar în condiţii apocaliptice, totul se face
cu ştirea şi permisiunea lui Dumnezeu, Care-Şi
menţine suveranitatea (vezi şi In 19,11).
9 Vezi nota de la 11, 2.
10 Cei slabi şi laşi, în opoziţie cu creştinii tari şi
curajoşi, prevăzuţi în planul lui Dumnezeu. „De
la’ntemeierea lumii”: vezi Mt 25, 34. În redac-
tarea, mult mai textuală, a Bibliei lui Şerban:
„. . . cărora nu-s scrise numele în cartea vieţii,
2101
9 Dacă are cineva urechi, să audă!:
10 Cine duce’n robie, în robie e dus; cine
ucide cu sabia, de sabie trebuie ucis.
Aici e răbdarea şi credinţa sfinţilor11 .
11 Şi-am văzut o altă Fiară12 ,
ridicându-se din pământ; şi avea
două coarne, asemenea unui miel, dar
grăia ca un balaur.
12 Şi toată puterea primei Fiare o face
13
în faţa acesteia. Şi face ca pământul
şi locuitorii de pe el să se’nchine Fia-
rei celei dintâi, a cărei rană de moarte
fusese vindecată.
13 Şi face semne mari, pân’la a face ca
foc să se coboare din cer pe pământ îna-
intea oamenilor;
14 şi prin semnele ce i s’a dat să facă’n
faţa Fiarei îi amăgeşte pe cei ce locu-
iesc pe pământ, spunându-le celor ce
locuiesc pe pământ să-i facă chip14 Fia-
rei care poartă rană de sabie şi a rămas
în viaţă.
15 Şi i s’a dat ei să-i dea chipului Fiarei
un duh15 , pentru ca chipul Fiarei să şi
grăiască şi să facă’n aşa fel ca toţi cei
ce nu se vor închina chipului Fiarei să
fie ucişi.
16 Şi pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari,
a Mielului celui jungheat, de la izvodirea lumii”.
Desigur, în ambele redactări, nu poate fi vorba
de predestinare, ci de preştiinţa lui Dumnezeu.
11 Răbdarea’ntru credinţă: aceea că, până la
urmă, dreptatea lui Dumnezeu îi va răzbuna pe
cei drepţi.
12 Adversar în plan religios, intelectual şi mo-
ral, cu înfăţişare mai potolită, dar cu o mare
capacitate mimetică („coarne asemenea unui
miel”): religiile şi filosofiile sincretiste, erezi-
ile şi sectele de toată mâna, ideologiile careşi
revendică asemănări sau înrudiri cu creştinis-
mul, toate însă fiind în slujba primei Fiare (iar
aceasta, la rându-i, în aceea a Balaurului).
13 = O exercită.
14 = Portret; efigie; bust; statuie.
15 O suflare; aparenţa unei fiinţe însufleţite.
APOCALIPSA 14 2102

şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei 2 Şi-am auzit un glas din cer ca un vu-
liberi şi pe robi îi face să-şi pună semn iet de ape multe şi ca bubuitul unui tu-
pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, net puternic; iar glasul pe care l-am au-
17 încât nimeni să nu poată cumpăra
zit era ca al ţiteraşilor ţiterindu-şi ţite-
2
sau vinde16 , fără numai cel ce are sem- rele .
nul: numele Fiarei sau numărul nu- 3 Şi cântare nouă cântau înaintea tro-
melui17 Fiarei. nului şi înaintea celor patru Fiinţe şi
18 Aici e’nţelepciunea! Cine are price-
a Bătrânilor; şi nimeni nu putea să în-
pere, să socotească numărul Fiarei; că veţe cântarea decât cei o sută patruzeci
e număr de om. Şi numărul ei este şase şi patru de mii care fuseseră răscum-
sute şaizeci şi şase18 . păraţi de pe pământ.
Aceştia sunt cei ce nu s’au întinat
4
cu femei; că sunt feciorelnici3 . Aceştia
sunt cei ce-I urmează Mielului oriunde
14 Se va duce. Aceştia au fost răscumpă-
raţi dintre neamuri, pârgă lui Dumne-
Al patrulea semn: Mielul şi fecio- zeu şi Mielului.
relnicii. Al cincilea: cei trei îngeri.
Al şaselea: un Fiu al Omului. Sece- 5 Şi’n gura lor nu s’a aflat minciună, fi-
rişul. indcă sunt fără prihană.
6 Şi-am văzut un alt înger care zbura
1Şi m’am uitat; şi iată, Mielul stătea
în înaltul cerului, având o Evanghelie
pe muntele Sionului; şi cu El, o sută
veşnică s’o binevestească celor ce locu-
patruzeci şi patru de mii1 care aveau
iesc pe pământ şi la tot neamul şi se-
numele Lui şi numele Tatălui Său scris
minţia şi limba şi poporul.
pe frunţile lor.
7 Şi striga cu glas puternic: „Temeţi-
16 =
Constrângere economică. vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, că cea-
17 Evreii şi Grecii din antichitate obişnuiau
sul judecăţii Sale a venit; şi închinaţi-
uneori să convertească fiecare literă sau con-
soană a unui nume propriu în valoarea ei nume- vă Celui ce a făcut cerul şi pământul şi
rică din alfabetul respectiv şi să facă un total; marea şi izvoarele apelor!”
nume încifrat.
18 Pe seama acestui număr s’au făcut nume- 8Şi un alt înger, al doilea, a urmat, zi-
roase speculaţii, fiecare în funcţie de alfabetul şi când: „A căzut, a căzut Babilonul cel
maniera în care se operează calculul. Cea mai mare4 , cel ce din vinul pătimaşei sale
probabilă rămâne aceea care, în valorile nume- desfrânări5 a adăpat toate neamurile!”
rice ale alfabetului ebraic, îl indică pe Caesar Ne-
ron, împăratul Romei, primul mare persecutor al 9 Şi un alt înger, al treilea, le-a urmat,
creştinilor: QSR = 100 + 60 + 200; NRON = 50
2 Traducere oarecum forţată, dar foarte lite-
+ 200 + 6 + 50; totalul: 666. Semnificaţia poate
fi însă şi de ordin mai general: cifra 7 (simbolul rală şi numai pentru a reda jocul de cuvinte al
perfecţiunii) minus 1 = simbolul imperfecţiunii, originalului, care sugerează că muzica era aceea
repetată de trei ori în 666; acest număr îl poate a unor voci acompaniate de ţitere (instrument în-
desemna pe omul total imperfect, pe cel ce întru- tâlnit şi la 5, 8).
3 În contrast cu cei dedaţi desfrâului păgân.
chipează tot ce este mai rău. În cazul lui Nero
(sau Neron), el poate fi persoana istorică reală, 4 Babilonul: simbol al Romei păgâne (vezi 1

dar şi arhetipul celor ca el de-a lungul istoriei. Ptr 5, 13 şi nota).

1 Vezi nota de la 7, 4. 5 Literal: din vinul patimei desfrânării sale.
APOCALIPSA 15
zicând cu glas mare: „Dacă cineva i
se închină Fiarei şi chipului ei şi-i pri-
meşte semnul pe fruntea sau pe mâna
lui,
10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dum-
nezeu, turnat neamestecat în cupa mâ-
niei Sale, şi se va chinui în foc şi’n pu-
cioasă dinaintea sfinţilor îngeri şi di-
naintea Mielului”.
11 Şi fumul chinului lor se suie’n vecii
vecilor. Şi nici ziua şi nici noaptea nu
au odihnă cei ce se închină Fiarei şi chi-
pului ei, şi oricine primeşte semnul nu-
melui ei.
12 Aici este răbdarea sfinţilor, cei ce
păzesc poruncile lui Dumnezeu şi cre-
dinţa lui Iisus.
13 Şi-am auzit un glas din cer, zicând:
„Scrie: Fericiţi sunt morţii care de-
acum înainte mor întru Domnul! Da,
grăieşte Duhul, odihnească-se de oste-
nelile lor, căci faptele lor îi însoţesc”.
14 Şi m’am uitat: şi iată, un nor alb; şi
Cel ce şedea pe nor era asemenea Fi-
ului Omului6 , având pe cap cunună de
aur şi’n mână o seceră ascuţită.
15 Şi un alt înger a ieşit din templu,
strigându-I cu glas mare Celui ce şe-
dea pe nor: „Trimite-Ţi secera şi se-
ceră, c’a venit ceasul de secerat, că se-
cerişul pământului s’a copt”.
16 Şi Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat
secera pe pământ, şi pământul a fost
secerat.
17 Şi un alt înger a ieşit din templul cel
din cer, având şi el o sabiţă7 ascuţită.
6 Imagine-simbol preluată din Dn 7, 13-14;
vezi nota.
7 Literal: o seceră. Conform principiului filo-
logic menţionat în nota de la FA 11, 30, grecescul
drépanon = seceră e tradus aici prin sabiţă (cuţit
încovoiat, cosor, rizacă), numele uneltei cu care
se recoltează strugurii.
2103
18 Şi un alt înger a ieşit din altar, cel
ce are putere asupra focului; şi i-a stri-
gat cu glas mare celui ce avea sabiţa
ascuţită şi a grăit: „Trimite-ţi sabiţa
cea ascuţită şi culege ciorchinii viei
pământului, că strugurii ei s’au copt”.
19 Şi îngerul şi-a aruncat sabiţa pe
pământ şi a cules via pământului şi
a aruncat „totul” în linul8 cel mare al
mâniei lui Dumnezeu.
20 Şi linul a fost călcat afară din cetate;
şi din lin a ieşit sânge pân’la zăbalele
cailor pe o mie şase sute de stadii9 .
15
Al şaselea semn: îngerii celor din
urmă plăgi. Cele şapte cupe.
1 Şi-am văzut în cer un alt semn mare
şi minunat: Şapte îngeri având şapte
plăgi1 – cele din urmă, căci cu ele s’a
sfârşit mânia lui Dumnezeu.
2 Am văzut ceva ca o mare de sticlă
amestecată cu foc, şi pe biruitorii Fi-
arei şi-ai chipului ei şi-ai numărului
numelui ei stând pe marea de sticlă şi
având ţiterele lui Dumnezeu.
3 Şi cântau cântarea lui Moise, robul
lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, zi-
când: „Mari şi minunate sunt lucru-
rile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotţi-
8 Lin: cuvă mare de lemn în care strugurii re-
coltaţi erau zdrobiţi prin călcare cu picioarele.
Simbol al modului cum un erou biruitor îşi zdro-
beşte duşmanii sub picioarele lui şi ale cailor, pe
câmpul de luptă.
9 O stadie: 185 metri. 42 x 100: numărul celor
patru puncte cardinale ridicat la pătrat şi înmul-
ţit cu o sută; imensitatea ariei în care va curge,
înalt, sângele celor pedepsiţi de Dumnezeu pen-
tru fărădelegile lor.
1 Nu în sensul de răni, ci de cauze aducătoare
de răni.
APOCALIPSA 16 2104

itorule!; drepte şi adevărate sunt căile mort1 , şi toată suflarea vieţii care
Tale, Împărate al neamurilor! este’n mare a murit.
4 Cine nu se va teme de Tine, Doamne, 4 Şi cel de al treilea şi-a vărsat cupa în
şi nu va slăvi numele Tău? Că Tu sin- râuri şi’n izvoarele apelor; şi ele s’au
gur eşti sfânt, şi toate neamurile vor prefăcut în sânge.
veni şi se vor închina înaintea Ta, pen- 5 Şi l-am auzit pe îngerul apelor, zi-
tru că judecăţile Tale au fost arătate”. când: „Drept eşti Tu, Cel-ce-Eşti şi Cel-
5 Şi după aceasta m’am uitat; şi tem- ce-Erai, Sfinte, că ai judecat acestea;
plul cortului mărturiei s’a deschis în 6 de vreme ce ei au vărsat sângele sfin-
cer. ţilor şi profeţilor, tot sânge le-ai dat să
6 Şi din templu au ieşit cei şapte îngeri bea. Vrednici sunt!”
cu cele şapte plăgi, îmbrăcaţi în in cu- 7 Şi-am auzit zicându-se din altar:
rat strălucitor şi’ncinşi pe sub sân cu „Da, Doamne Dumnezeule Atotţiito-
cingători de aur. rule, adevărate şi drepte sunt judecă-
7 Şi una din cele patru Fiinţe le-a dat
ţile Tale!”
celor şapte îngeri şapte cupe de aur 8 Şi al patrulea înger şi-a vărsat cupa
pline de mânia lui Dumnezeu Cel-Viu în soare; şi i s’a dat lui să-i dogorească
în vecii vecilor. pe oameni cu foc.
8 Şi templul s’a umplut cu fum din 9 Şi oamenii au fost dogorâţi cu mare
slava lui Dumnezeu şi din puterea Lui; arşiţă şi au blasfemiat numele lui
şi nimeni nu putea să intre în tem- Dumnezeu Care are putere peste plă-
plu până ce se vor fi isprăvit cele şapte gile acestea, şi nu s’au pocăit ca să-I
plăgi ale celor şapte îngeri. dea slavă.
10 Şi al cincilea şi-a vărsat cupa pe sca-
unul Fiarei; şi împărăţia ei s’a întune-
cat şi oamenii îşi muşcau limbile de du-
16 rere,
11 şi din pricina durerilor şi a bubelor
Cele şapte cupe ale mâniei lui lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul ce-
Dumnezeu. rului, dar de faptele lor nu s’au pocăit.
1 Şi-am auzit glas mare din templu, 12 Şi al şaselea înger şi-a vărsat cupa
zicându-le celor şapte îngeri: „Duceţi- peste râul cel mare, peste Eufrat2 , şi
vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe apa lui a secat ca să fie gătită ca-
ale mâniei lui Dumnezeu!” lea’mpăraţilor de la Soare-Răsare.
2 Şi s’a dus cel dintâi şi şi-a vărsat cupa 13 Şi-am văzut „ieşind” din gura Balau-
pe pământ. Şi s’a ivit o bubă rea şi vă- rului şi din gura Fiarei şi din gura Pro-
tămătoare pe oamenii care aveau sem- fetului Mincinos trei duhuri necurate,
nul Fiarei şi care se’nchinau chipului ca nişte broaşte;
Fiarei.
1 Expresia sugerează sângele unei fiinţe în-
3 Şi al doilea înger şi-a vărsat cupa junghiate: vâscos; o mocirlă roşie.
în mare; şi s’a făcut sânge ca al unui 2 Vezi nota de la 9, 14.
APOCALIPSA 17
14 fiindcă ele sunt duhuri de diavoli, fă-
cătoare de semne, care se duc la împă-
raţii lumii’ntregi să-i adune la războiul
Zilei celei mari a lui Dumnezeu Atotţi-
itorul.
15 – „Iată, Eu vin ca un fur. Fericit cel
ce priveghează şi-şi păstrează veşmin-
tele3 , ca să nu umble gol şi să i se vadă
ruşinea4 !” –
16 Şi i-a strâns la locul care’n evreieşte
se cheamă Armagheddon5 .
17 Al şaptelea înger şi-a vărsat cupa’n
văzduh; şi din templul cerului, de la
tron, a ieşit o voce mare, strigând: „S’a
făcut!”
18 Şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete
şi s’a făcut cutremur mare, aşa cum de
când e omul pe pământ n’a mai fost un
cutremur atât de mare.
6
19 Şi cetatea cea mare s’a rupt în trei
părţi, şi cetăţile păgânilor s’au prăbu-
şit. Şi de Babilonul cel mare s’a amin-
tit înaintea lui Dumnezeu, pentru ca
El să-i dea paharul vinului aprinderii
mâniei Lui.
20 Şi tot ce fusese insulă a fugit, şi
munţi nu s’au mai aflat.
7 5 Iar pe fruntea ei, scris un nume,
21 Şi grindină mare ca talantul s’a
prăvălit din cer peste oameni. Şi oame-
3 Cel
ce priveghează rămâne îmbrăcat.
4 În
contrast cu veşmântul purităţii din 19, 8.
5 Nume enigmatic, probabil de origine ebraică.
S’ar traduce „muntele Meghiddo” (vezi nota de la
4 Rg 23, 29), deşi geografia sau istoria universală
nu cunoaşte un munte cu acest nume. El suge-
rează, totuşi, localitatea Meghiddo, din câmpia
Esrom, unde s’au adunat armate şi s’au dat bă-
tălii sângeroase (cf. Jd 5, 19; 4 Rg 9, 27; Za 12, 11
– T. M.). Din context: simbol al ultimei lupte ide-
ologice dintre bine şi rău, dintre forţele luminii
şi ale întunericului, dintre Dumnezeu şi Satana.
6 Roma (numită mai departe, în paralelă, „Ba-
bilonul cel mare”, ca în 14, 8).
7 Un talant (în sistemul de măsuri al epocii):
aproximativ 40 de kilograme.
2105
nii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din
pricina plăgii cu grindină, căci mare e
plaga aceasta, foarte mare.
17
Babilonul, Desfrânata cea mare;
Fiara.
1 Şi a venit unul din cei şapte îngeri
care aveau cele şapte cupe şi a grăit că-
tre mine, zicând: „Vino să-ţi arăt jude-
cata Desfrânatei celei mari1 , care şade
pe ape multe2 ,
2 cu care s’au desfrânat regii pământu-
lui, iar locuitorii pământului s’au îm-
bătat de vinul desfrânării ei”.
3
3 Şi’ntru duh m’a dus în pustiu; şi-am
văzut o femeie şezând pe o Fiară sta-
cojie, plină de nume blasfemiatoare4 ,
având şapte capete şi zece coarne.
4 Şi femeia era îmbrăcată’n purpură
şi’n stacojiu şi’mpodobită cu aur şi
cu pietre scumpe şi cu mărgăritare5 ,
având în mână un pahar de aur, plin
de urâciune şi de necurăţiile desfrână-
rii ei.
o taină: Babilonul-cel-mare, mama
1 Marea Prostituată: Roma imperială, centru
universal al idolatriei şi imoralităţii, dar şi prin-
cipala persecutoare a creştinismului. În Vechiul
Testament, cu acest nume sunt denunţate oraşe
ca Ninive (Naum 3, 4), Tir (Is 23, 15-16), Ierusa-
limul (Is 1, 21). Deja anunţată de două ori, ju-
decata „Marelui Babilon” este, în fapt, sentinţa
finală de condamnare şi execuţia, aşa cum e des-
crisă în versetul 16. Nu trebuie uitată însă şi
dimensiunea ei arhetipală.
2 = Popoarele imperiului roman, dominate de
capitală (vezi v. 15).
3 În stare de extaz (vezi şi 1, 10; 4, 2).
4 Titlurile divine pe care şi le reclamau cezarii
Romei (vezi nota de la 13, 1).
5 Culori şi podoabe imperiale.
APOCALIPSA 17 2106

desfrânatelor şi-a urâciunilor pămân- tere’mpărătească, dar care vor lua pu-
tului. tere ca de’mpăraţi, pentru un ceas, îm-
11
6 Şi-am văzut-o pe femeie beată de sân- preună cu Fiara .
gele sfinţilor şi de sângele mucenicilor 13 Aceştia au un singur gând: şi tăria
lui Iisus; şi văzând-o eu, cu mare mi- şi puterea12 lor i-o dau13 Fiarei.
rare m’am mirat. 14 Ei vor porni război împotriva Mielu-
7 Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Eu lui, dar Mielul îi va birui, pentru că El
îţi voi spune taina femeii şi pe a Fiarei este Domnul domnilor şi Împăratul îm-
care-o poartă, cea care are cele şapte păraţilor; şi cei împreună cu El, che-
capete şi cele zece coarne. maţi şi aleşi şi credincioşi14 „vor birui
8 Fiara pe care-ai văzut-o era şi nu şi ei”.
este6 ; şi va să se ridice din adânc şi să 15 Şi mi-a zis: „Apele pe care le-ai vă-
meargă spre pieire. Şi cei ce locuiesc pe zut şi deasupra cărora şade Desfrânata
pământ, ale căror nume nu sunt scrise sunt popoare şi gloate şi neamuri şi
de la’ntemeierea lumii în cartea vieţii, limbi.
se vor mira văzând Fiara, că era şi că 16 Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut
nu este şi că va să vină. şi Fiara o vor urî pe Desfrânată şi-o vor
9 Aici e minte7 care are’nţelepciune. face pustie şi goală, şi carnea ei o vor
Cele şapte capete sunt şapte munţi8 mânca, iar pe ea o vor arde’n foc15 ;
deasupra cărora şade femeia. Şi sunt 17 pentru că Dumnezeu le-a pus în
şi şapte împăraţi: inimi16 ca ei să facă pe gândul Său şi
10 cinci au căzut, unul este, celălalt într’un gând să se’ntâlnească, şi împă-
încă n’a venit – şi când va veni, puţin răţia lor să i-o dea Fiarei până ce cu-
trebuie să rămână9 . vintele lui Dumnezeu se vor plini17 .
11Şi Fiara care era şi nu este, este ea 18 Iar femeia pe care-ai văzut-o
însăşi un al optulea „împărat”; şi ea este cetatea cea mare, care are pu-
este dintre cei şapte10 şi merge spre tere’mpărătească peste regii pămân-
pieire. tului”.
12 Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut 11 Este vorba, probabil, de guvernatori, satrapi
sunt zece regi care încă n’au primit pu- locali şi conducători barbari vasali ai Romei, care
pentru foarte scurtă vreme vor fi învestiţi cu pu-
6 Reversparodic al definiţiei lui Dumnezeu: teri speciale de a-i persecuta şi ucide pe credin-
„Cel-ce-Este şi Cel-ce-Era. . . ” (vezi 1, 4), în spi- cioşii Mielului.
12 = Autoritatea (de obicei, exercitată prin
ritul Fiarei care-L parodiază pe Iisus Hristos
în chiar viaţa, moartea, învierea şi venirea Lui mandat).
(vezi versetul întreg). 13 = I-o pun la dispoziţie.
7 Inteligenţă; raţiune penetrantă. 14 = Aliaţii Mielului, aşa cum regii din v. 12
8 Cele şapte coline ale Romei. Dar cele şapte sunt aliaţii Fiarei.
coarne au dublu simbol (vezi v. 10). 15 Execuţia Desfrânatei se face chiar prin unel-
9 Există mai multe ipoteze asupra identităţii tele ei, ceea ce denotă că forţele răului sfârşesc
împăraţilor romani vizaţi, dar nici una nu e con- prin a se devora ele între ele.
cludentă; textul rămâne enigmatic. Oricum, e 16 = I-a inspirat.

vorba de prigonitori ai creştinilor. 17 Aliaţi ai Fiarei şi ai Desfrânatei, cei zece

10 Un al optulea, dar cu atributul comun al ce- regi (coarne) deveniseră, de fapt, instrumente
lor şapte, acela de persecutor al creştinilor. ale planului lui Dumnezeu (cf. Pr 21, 1).
APOCALIPSA 18 2107

18 lucit6 , tot pe-atâta daţi-i chin şi bocet.

Fiindcă zice ea în inima ei: Stau ca
Căderea Babilonului. o’mpărăteasă, şi văduvă nu sunt, şi bo-
cet nu voi vedea. . .
1 După acestea am văzut un alt în-
ger pogorându-se din cer, având putere 8 Pentru aceea, într’o singură zi îi vor
mare; şi pământul s’a luminat de slava veni plăgile: moarte şi bocet şi foa-
lui. mete; şi’n foc va fi mistuită, că puternic
este Domnul Dumnezeu Care-o judecă.
2 Şi a strigat cu glas puternic, zicând:
7
„A căzut!, a căzut Babilonul cel mare şi 9 Iar împăraţii pământului care s’au
a devenit sălaş al demonilor şi cuibar1 desfrânat cu ea şi s’au bucurat de stră-
a tot duhul necurat şi cuibar a toată pa- lucirea ei vor plânge şi se vor bate’n
sărea spurcată şi urâtă2 ”. piept asupră-i când vor vedea fumul ar-
derii ei,
3 Pentru că toate neamurile au băut
din vinul aprinderii desfrânării ei, 10 departe stând de frica chinurilor ei şi
şi împăraţii pământului cu ea s’au zicând: Vai!, vai!, tu, cetatea cea mare,
desfrânat3 , şi neguţătorii lumii din pu- Babilonul, cetatea cea tare, că’ntr’un
terea strălucirii4 ei s’au îmbogăţit. ceas ţi-a venit judecata!. . .
4 Şi-am auzit un alt glas din cer, zicând: 11 Şi neguţătorii pământului vor
„Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă plânge şi vor boci asupră-i, că nimeni
faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu pri- nu le mai cumpără marfa,
miţi din plăgile ei, marfă de aur şi de argint şi de pietre
12

5 fiindcă păcatele ei au ajuns pân’la cer preţioase şi de mărgăritare şi de vison

şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de ne- şi de porfiră şi de mătase şi de stofă sta-
dreptăţile ei. cojie, tot lemnul bine-mirositor şi tot
5 lucrul de fildeş, şi tot lucrul de lemn
6 Plătiţi-i aşa cum şi ea a plătit,
de mare preţ şi de bronz şi de fier şi de
şi cu’ndoită măsură îndoit măsuraţi-i
marmură,
după faptele ei; în paharul în care a
13 şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii
turnat, turnaţi-i de două ori pe-atât.
şi mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi
7 Şi cât s’a slăvit ea pe sine şi a stră-
făinuţă albă şi grâu şi vite şi oi şi cai şi
1 Grecescul fylaké înseamnă pază, suprave- căruţe şi robi8 şi suflete de oameni.
ghere, strajă (Mt 14, 25), închisoare, temniţă (Mt 14 Şi dusu-s’au de la tine roadele după
14, 3; Ap 2, 10; 20, 7). Aici însă are sensul de adă-
post, loc de refugiu, ţarc în care cineva se simte care-ţi tânjea sufletul, şi de la tine
bine. Imaginea este aceea a unei cetăţi pustii, pierit-au toate cele grase şi strălucite,
ruinate, părăsite; un astfel de pustiu e locul pre- şi niciodată nu s’or mai afla. . .
ferat al duhurilor necurate.
2 Urâtă, în sensul: urâtă de alţii, detestată. 6 Maiexact: s’a bucurat de o viaţă de lux.
(Consumarea păsărilor impure era interzisă de 7 Nouă schimbare de registru narativ (ver-
Legea Veche). setele 9-19): dezastrul Babilonului e descris
3 = S’au prostituat.
prin gura împăraţilor, negustorilor şi armatori-
4 Sensul exact: luxului. lor care au beneficiat de gloria şi prosperitatea
5 Aici registrul adresării se schimbă: porun- cetăţii.
cile le sunt date îngerilor pedepsitori, cei ce 8 Aici sóma în sensul din Tob 10, 10 şi 2 Mac

aplică dreptatea dumnezeiască. 8, 11.

APOCALIPSA 19 2108

15 Neguţătorii acestora, cei ce s’au îm- 23 Şi lumină de lampă, nu, niciodată nu

bogăţit de pe urma ei, departe vor se va mai ivi’ntru tine; şi glas de mire
sta de frica chinului ei, plângând şi şi de mireasă, nu, niciodată nu se vor
jelindu-se mai auzi’ntru tine, pentru că neguţă-
16 şi zicând: Vai!, vai!, cetatea cea
torii tăi erau mai-marii pământului şi
mare, cea învestmântată’n vison şi’n pentru că toate neamurile s’au rătăcit
porfiră şi’n stofă stacojie şi’mpodobită prin vraja ta. . .
cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgă- 24 Şi s’a găsit în ea sânge de profeţi şi
ritare! de sfinţi şi-al tuturor celor înjunghiaţi
17 Că’ntr’un ceas s’a pustiit atâta bogă- pe pământ”.
ţie! Şi tot căpitanul de vas şi tot călăto-
rul pe mare şi corăbierii şi toţi câţi tră-
iesc de pe urma mării stăteau departe 19
18 şi strigau uitându-se la fumul arderii
ei, zicând: Care cetate era asemenea Căderea Babilonului (continuare).
cetăţii celei mari?. . . Cina nunţii Mielului. Călăreţul ca-
19 Şi-şi puneau ţărână pe capete şi stri- lului alb.
gau, plângând şi jelindu-se şi zicând: 1 După acestea am auzit ca un glas pu-
Vai!, vai!, cetatea cea mare, din a cărei ternic de mulţime multă’n cer, zicând:
îmbuibare s’au îmbogăţit toţi cei ce au „Aliluia! Mântuirea şi slava şi puterea
corăbii pe mare, că’ntr’un ceas s’a pus- sunt ale Dumnezeului nostru!
tiit!”. . .
2 Pentru că adevărate şi drepte sunt
9
20 „Veseleşte-te de ea, cerule, şi voi, judecăţile Sale! Pentru că a judecat-
sfinţi şi apostoli şi profeţi; că judecata o pe Desfrânata cea mare, care a stri-
voastră asupră-i a judecat-o Dumne- cat pământul cu desfrânarea ei, şi din
zeu!10 ” mâna ei a răzbunat sângele robilor
21 Iar un înger puternic a ridicat o pia- Săi”.
tră cât o piatră mare de moară şi a 3 Şi au zis a doua oară: „Aliluia!” Şi fu-
aruncat-o’n mare, zicând: „Aşa, dintr’o mul „arderii” ei se ridică în vecii vecilor.
lovitură, aşa va fi aruncat Babilonul,
cetatea cea mare, şi nu se va mai 4 Iar cei douăzeci şi patru de Bătrâni
afla!. . . şi cele patru Fiinţe au căzut şi I s’au
închinat lui Dumnezeu Cel ce şade pe
22 Şi vocea ţiteraşilor şi-a muzicanţilor
tron, zicând: „Amin! Aliluia!”
şi-a flautiştilor şi-a trâmbiţaşilor nu se
va mai auzi de-acum în tine; şi nici un 5 Şi un glas a ieşit din tron, zicând: „Lă-
meşteşugar din orice meşteşug nu se udaţi pe Dumnezeul nostru, voi, toţi
va mai afla în tine; şi’n tine cântec de robii Săi, voi, cei ce vă temeţi de El,
moară nu se va mai auzi. mici şi mari!”
6 Atunci am auzit ca un glas de mul-
9 Textul reia vocea autorului – sau pe cea ve-

nită din cer (v. 4).

ţime multă şi ca un vuiet de ape multe
10 „A Mea este răzbunarea” (Dt 32, 35; Ps 93, şi ca un bubuit de tunete puternice, zi-
1; Rm 12, 19; Evr 10, 30). când: „Aliluia!, că Domnul Dumnezeul
APOCALIPSA 19
nostru Atotţiitorul S’a împărăţit1 !
7Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I
dăm slavă, căci nunta Mielului a venit
şi mireasa Lui s’a pregătit,
8 şi i s’a dat ei să se înveşmânteze cu vi-
son2 curat, luminos – căci visonul sunt
faptele cele drepte ale sfinţilor”.
9 Şi mi-a zis: „Scrie: Fericiţi cei che-
maţi la cina de nuntă a Mielului!” Şi
mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cu-
vinte ale lui Dumnezeu3 ”.
10 Şi-am căzut înaintea picioarelor
sale, ca să mă’nchin lui. Şi el mi-
a zis: „Vezi să nu faci asta!4 Sunt
împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi
care au mărturia lui Iisus. Lui Dumne-
zeu închină-te, căci mărturia lui Iisus
este duhul profeţiei5 ”.
11Şi-am văzut cerul deschis; şi iată, un
cal alb; şi Cel ce şedea pe el Se nu-
meşte Credincios şi Adevărat, şi’ntru
dreptate judecă şi Se războieşte.
12Iar ochii Lui, ca para focului; şi pe
capul Său, numeroase steme; având un
nume scris, pe care nimeni nu-l ştie de-
cât numai El6 .
1 Şi-a
luat împărăţia în stăpânire.
2 Vison: ţesătură din material foarte fin şi
scump, de obicei albă, din care se confecţionau
veşmintele marilor preoţi, regilor şi oamenilor
bogaţi (Lc 16, 19). Visonul era una din marile
mărfuri de import ale Romei (18, 12), simbol al
luxului ei (18, 16), dar, prin revers, şi simbol al
bogăţiei sfinţilor (vezi şi v. 14).
3 = Atestarea faptică a tuturor profeţiilor des-
pre înviere, judecată şi viaţa veşnică.
4 Act de smerenie, caracteristic tuturor sfinţi-
lor şi îngerilor, asemenea lui Petru care refuzase
închinarea sutaşului Corneliu (FA 10, 25-26).
5 Duhul profeţiei: darul de a tâlcui corect Sfin-
tele Scripturi şi învăţătura Domnului Iisus. Des-
pre harisma profeţiei vezi FA 11, 27.
6 Puterea şi măreţia lui Hristos depăşesc orice
capacitate omenească de cunoaştere şi înţele-
gere.
2109
13 Şi este’mbrăcat într’o mantie stro-
pită cu sânge7 ; şi numele Lui se
cheamă Cuvântul-lui-Dumnezeu.
8
14 Şi oştile din cer Îi urmau călări pe
cai albi, purtând veşminte de vison alb,
curat.
15 Şi din gura Lui iese o sabie ascuţită
cu care să lovească neamurile; şi El cu
toiag de fier le va păstori şi va călca li-
nul9 aprinderii mâniei lui Dumnezeu
Atotţiitorul.
16 Şi pe mantia Lui şi pe coapsa
Lui10 are nume scris: Împăratul-
împăraţilor-şi-Domnul-domnilor.
17 Şi-am văzut un înger stând în soare;
şi el a strigat cu glas puternic, grăindu-
le tuturor păsărilor ce zboară’n mijlo-
cul cerului11 : „Veniţi şi adunaţi-vă la
ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
18 ca să mâncaţi cărnuri de’mpăraţi şi
cărnuri de căpetenii şi cărnuri de pu-
ternici şi cărnuri de cai şi de-ale ce-
lor ce şed pe ei, şi cărnuri de tot soiul
de oameni, şi liberi, şi robi, şi mici, şi
mari”12 .
19 Şi-am văzut Fiara şi pe’mpăraţii
pământului şi oştirile lor adunate ca să
facă război cu Cel ce şade pe cal şi cu
oştirea Lui.
13
20 Şi Fiara a fost prinsă ; şi cu ea,
Profetul Mincinos, cel ce’n faţa ei fă-
cea semne prin care-i amăgise pe cei ce
7=Semnul patimilor Mielului.
8=Oştile îngerilor, dar şi ale martirilor.
9 Despre lin şi călcarea strugurilor (duşmani-
lor) vezi nota de la 14, 19.
10 Anticii obişnuiau uneori ca pe şoldul unei
statui să scrie numele personajului reprezentat.
11 = Cele ce planează’n zenit. Păsări de pradă.
12 Păsările de pradă, ca factor ecologic, sunt
cele ce curăţă de leşuri un câmp pe care s’a dat o
bătălie. Victimele sunt din categoria celor men-
ţionate în 6, 15; 13, 16.
13 = Capturată.
APOCALIPSA 20 2110

purtaseră semnul Fiarei şi pe cei ce se 4 Şi-am văzut tronuri; şi ei3 s’au aşezat
închinau chipului ei. Amândoi au fost pe ele; şi li s’a dat lor putere să judece;
aruncaţi de vii în iezerul de foc, unde şi-am văzut sufletele celor descăpăţâ-
arde pucioasă. naţi din pricina mărturiei lui Iisus şi
21 Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia Ce-
din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi
lui ce şade pe cal, cea care iese din gura care nu i s’au închinat Fiarei şi nici chi-
Lui; şi toate păsările s’au săturat din pului ei şi semnul ei nu l-au primit pe
cărnurile lor. fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat
şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
5 Ceilalţi morţi nu învie până ce nu se
vor sfârşi miile de ani. Aceasta este în-
20 vierea cea dintâi.
6 Fericit şi sfânt cel ce are parte de învi-
Mia şi miile de ani. Înfrângerea erea cea dintâi! Peste aceştia moartea
Satanei. Judecata la marele tron cea de-a doua nu are putere, ci ei vor fi
alb. preoţi ai lui Dumnezeu şi-ai lui Hristos
1 Şi-am văzut un înger pogorându-se şi vor împărăţi cu El de-a lungul miilor
din cer, având cheia adâncului1 şi un de ani.
lanţ mare în mâna lui. 7 Şi când se vor sfârşi miile de ani, Sa-

2 Şi l-a prins pe Balaur, pe şarpele cel tana va fi dezlegat din închisoarea lui.
vechi, care este diavolul şi Satana, şi 8 Şi va ieşi să amăgească neamurile
l-a legat pe o mie de ani2 . care sunt în cele patru colţuri ale
4
3 Şi l-a aruncat în adânc; şi pe acesta l- pământului, pe Gog şi pe Magog , şi să
a închis şi l-a pecetluit deasupră-i, pen- 3 Subiectul propoziţiei nu ne este precizat.
tru ca el să nu mai amăgească popoa- Acesta se poate referi fie numai la cei doisprezece
rele, până ce miile de ani se vor sfârşi. apostoli (Mt 19,28), fie la ei şi la cei menţionaţi
După aceea el trebuie să fie dezlegat în continuarea versetului, potrivit aserţiunii că
„sfinţii vor judeca lumea” (1 Co 6, 23).
pentru puţină vreme. 4 Gog şi Magog: nume preluate din Iz capito-

lele 38-39; cei doi regi de miazănoapte care au

1 Despre „fântâna adâncului” vezi nota de la 9,
1.
2 Ca în tot cuprinsul Apocalipsei, există cifre
şi numere cu valoare simbolică (vezi notele res-
pective), care nu exprimă cantităţi sau raporturi
determinate. Numărul 1000 simbolizează o pe-
rioadă foarte lungă sau o cantitate foarte mare
(aşa cum o foloseşte şi limbajul popular în ex-
presiile: „Să trăieşti o mie de ani!”, sau: „Ţi-am
spus-o de o mie de ori”). Că este aşa – şi aplicând
o traducere foarte riguroasă – o dovedeşte faptul
că în versetele 3, 5, 6 şi 7 textul original grecesc
foloseşte expresia ta hília éte = „miile de ani”, un
plural care nu mai lasă loc la îndoieli. Interpre-
tarea literală – ca şi traducerile neglijente – au
dat naştere multor confuzii şi rătăciri, precum
vechiul hiliasm şi mai noul milenarism.
purtat un război de vârf împotriva lui Dumne-
zeu, dar care’n cele din urmă au fost înfrânţi de
armiile lui Israel. Transferaţi în simbol, ei repre-
zintă împărăţiile lumii care se ridică împotriva
împărăţiei lui Dumnezeu. Ca şi în cazul numă-
rului 666 = QSRNRON (vezi 13, 18 şi nota), n’au
lipsit încercările de a se face pe seama lor iden-
tificări istorice şi geografice concrete. Luând ca
bază expresia din Iz 38, 2: „Gog din ţara lui Ma-
gog, regele ăţinuturilorî Roos şi Mosoh” (în re-
dactarea şi grafia Septuagintei), unii au speculat
cele două denumiri geografice apropiindu-le de
Rusia şi Moscova. Oricum, în literatura apoca-
liptică şi rabinică numele celor doi sunt asociate
cu sfârşitul lumii, când toate vrăjmăşiile organi-
zate împotriva lui Dumnezeu se vor ridica şi vor
fi zdrobite.
APOCALIPSA 21
le adune la război; iar numărul lor este
ca nisipul mării. . .
9 Şi s’au suit pe faţa pământului şi
au înconjurat tabăra sfinţilor şi ceta-
tea cea iubită5 . Dar foc s’a coborât din
cer şi i-a mistuit.
10 Şi diavolul care-i amăgise a fost
aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă,
unde este Fiara şi Profetul Mincinos, şi
vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în ve-
cii vecilor6 .
11 Şi-am văzut un mare tron alb, şi pe
Cel ce şedea pe el, de dinaintea feţei
Căruia pământul şi cerul au fugit7 , şi
loc pentru ele nu s’a mai aflat.
12 Şi i-am văzut pe cei morţi, pe cei
mari şi pe cei mici8 , stând înaintea
tronului; şi cărţile au fost deschise9 ;
şi altă carte a fost deschisă, care este
aceea a vieţii10 . Şi morţii au fost jude-
caţi din cele scrise’n cărţi, potrivit cu
faptele lor.
13 Şi marea i-a dat pe morţii cei din ea,
şi Moartea şi Iadul i-au dat pe morţii
pe care-i aveau; şi au fost judecaţi, fie-
care, după faptele lor.
11
14 Apoi Moartea şi Iadul au fost arun-
cate’n iezerul de foc. Aceasta e moar-
tea cea de-a doua12 : iezerul de foc.
5 = Ierusalimul; Ierusalimul cel nou; Ierusali-
mul ceresc; Biserica lui Hristos.
6 Text clar despre existenţa iadului veşnic.
7 Expresie lapidară şi blândă pentru cataclis-
mul cosmic, cel ce va lăsa spaţiul liber pentru
„naşterea din nou a lumii” (Mt 19, 28), pentru
„un cer nou şi un pământ nou” (21, 1).
8 = Învierea generală (vezi In 5, 29).
9 = Evidenţa faptelor fiecărui om.
10 = Care conţine numele celor mântuiţi.
11 Moartea şi Iadul: personificări ale spaţii-
lor în care locuiesc păcătoşii damnaţi, duşmanii
eterni ai lui Dumnezeu, al căror sfârşit este bi-
ruinţa lui Hristos la învierea morţilor (vezi 1 Co
15, 54-55; de asemenea: 1, 18).
12 = Condamnarea definitivă.
2111
15Şi dacă cineva n’a fost găsit scris în
cartea vieţii, aruncat a fost în iezerul
de foc.
21
Cerul cel nou şi pământul cel nou.
Noul Ierusalim.
1Şi-am văzut un cer nou şi un pământ
nou; fiindcă cerul cel dintâi şi pămân-
tul cel dintâi au trecut, iar marea nu
mai este.
2 Şi-am văzut cetatea cea sfântă,
noul Ierusalim, pogorându-se din cer
de la Dumnezeu, gătită ca o mi-
reasă’mpodobită pentru mirele ei.
3 Şi-am auzit venind din tron un glas
puternic care zicea: „Iată locuirea lui
Dumnezeu cu oamenii; şi El va locui cu
ei, şi ei vor fi poporul Său şi Dumnezeu
Însuşi va fi cu ei.
4 Şi El va şterge toată lacrima din ochii
lor; şi moarte nu va mai fi; nici bocet,
nici strigăt, nici durere nu vor mai fi,
căci cele dintâi lucruri au trecut”.
5 Şi Cel ce şedea pe tron a zis: „Iată,
Eu le fac pe toate noi”. Şi a zis: „Scrie,
fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de
crezare1 şi adevărate”.
6 Şi mi-a zis: „S’a făcut! Eu sunt Alfa
şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui
ce însetează, Eu în dar îi voi da să bea
din izvorul apei vieţii.
7Biruitorul va moşteni acestea şi Eu îi
voi fi Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu.
8 Cât despre cei fricoşi şi necredin-
cioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi
şi vrăjitori şi’nchinători la idoli şi toţi
cei mincinoşi, partea lor este’n iezerul
1 Şi: credincioase faţă de propriul lor adevăr.
APOCALIPSA 21
care arde cu foc şi cu pucioasă, care
este moartea cea de-a doua”.
9 Şi a venit unul din cei şapte îngeri
care aveau cele şapte cupe pline cu cele
şapte plăgi, cele din urmă2 , şi a grăit
către mine, zicând: „Vino, am să-ţi arăt
Mireasa, Femeia Mielului3 ”.
4
10 Şi’n duh m’a dus pe un munte
mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea
sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din
cer, de la Dumnezeu,
5
11 având slava lui Dumnezeu . Lumina
ei era asemănătoare cu aceea a pietrei
de mare preţ, a pietrei de iaspis crista-
lin.
12 Şi avea zid mare şi înalt; şi avea
douăsprezece6 porţi; iar la porţi, doi-
sprezece îngeri; şi nume scrise deasu-
pra, care sunt ale celor douăsprezece
seminţii ale fiilor lui Israel.
13 Şi spre răsărit, trei porţi; şi spre mi-
azănoapte, trei porţi; şi spre miazăzi,
trei porţi; şi spre apus, trei porţi.
14 Iar zidul cetăţii avea douăsprezece
pietre de temelie; şi pe ele, douăspre-
zece nume, ale celor doisprezece apos-
toli ai Mielului.
15 Şi cel care vorbea cu mine avea o mă-
sură, o trestie de aur, ca să măsoare ce-
tatea şi porţile şi zidul ei.
16 Şi cetatea este în patru colţuri; şi
lungimea ei este tot atât cât şi lăţi-
2 Vezi 15, 1.
3 Tot ce urmează este descrierea noului Ieru-
salim, cetatea cea sfântă.
4 = În stare de extaz.
5 Descrierea de mai jos, cu toate detaliile ei
simbolice, creează imaginea unui spaţiu plin de
măreţie, frumuseţe, culoare, puritate, fineţe şi
transparenţă.
6 Tabloul e dominat de numărul 12 ca atare,
de multiplul său (v. 16) sau de pătratul său (v.
17). Simbolul este acela al noului Israel, Biserica
lui Hristos, împărăţia lui Dumnezeu.
2112
mea. Şi a măsurat cetatea cu trestia:
douăsprezece mii de stadii. Lungimea
şi lărgimea şi înălţimea ei sunt deopo-
trivă7 .
17Şi i-a măsurat şi zidul: o sută patru-
zeci şi patru8 de coţi, măsură a unui
om, adică a unui înger9 .
18 Şi plasma zidului ei este de iaspis,
iar cetatea este de aur curat asemenea
sticlei curate.
19 Temeliile zidului cetăţii sunt împo-
dobite cu toată piatra scumpă: întâia
temelie este de iaspis; a doua, de safir;
a treia, de calcedoniu; a patra, de sma-
rald;
20 a cincea, de sardoniu; a şasea, de sar-
diu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de be-
ril; a noua, de topaz; a zecea, de hriso-
pras; a unsprezecea, de iachint; a do-
uăsprezecea, de ametist.
21 Şi cele douăsprezece porţi sunt două-
sprezece mărgăritare: fiecare din porţi
este dintr’un mărgăritar. Şi piaţa cetă-
ţii este de aur curat, ca de sticlă stră-
vezie.
22Dar templu n’am văzut în ea10 , pen-
tru că Domnul Dumnezeu Atotţiitorul
este templul ei, precum şi Mielul11 .
23 Şi cetatea nu are nevoie de soare şi
nici de lună ca s’o lumineze, căci slava
lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei
este Mielul.
24 Şi neamurile vor umbla’n lumina ei,
7 Ceea ce înseamnă un cub, simbol al perfec-
ţiunii.
8 Pătratul numărului 12.
9 Îngerul foloseşte aceeaşi măsură ca şi omul.
10 În împărăţia finală a lui Dumnezeu nu mai
e nevoie de ritualuri şi jertfe.
11 Asociere intimă şi de egalitate între Iisus
Hristos şi Dumnezeu-Tatăl; Ei alcătuiesc unul şi
acelaşi templu ceresc şi împărtăşesc unul şi ace-
laşi tron (vezi 12, 3).
APOCALIPSA 22 2113

şi’mpăraţii pământului într’însa îşi vor şi Domnul, Dumnezeul duhurilor pro-

aduce slava. feţilor, l-a trimis pe îngerul Său să le
25 Şi niciodată porţile ei nu se vor în- arate robilor Săi cele ce trebuie să se
chide ziua, căci noapte acolo nu va mai întâmple’n curând.
fi. 7 Şi iată, Eu vin curând. Fericit cel

26 Şi’ntru ea vor aduce slava şi cinstea

ce păzeşte cuvintele profeţiei acestei
neamurilor. cărţi!”
8 Şi eu, Ioan, sunt cel ce-am auzit şi-am
27 Şi’n ea niciodată nimic întinat nu va
văzut acestea. Şi când am auzit şi-am
intra, şi nici cel ce meştereşte urâciu-
văzut, am căzut să mă închin înaintea
nea şi minciuna, ci numai cei scrişi în
picioarelor îngerului care mi-a arătat
cartea vieţii Mielului.
acestea.
2
9 Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci asta!
Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu
22 fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce păstrează
cuvintele acestei cărţi. Lui Dumnezeu
Noul Ierusalim (continuare). Veni- închină-te!”
rea lui Hristos.
10 Şi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cu-
1 Şi mi-a arătat un râu al apei vieţii, vintele profeţiei acestei cărţi3 , căci vre-
strălucitor ca de cristal, care izvorăşte mea e aproape.
din tronul lui Dumnezeu şi-al Mielului.
11 Cel ce-i nedrept, să mai nedrep-
2 În mijlocul pieţei „cetăţii”, şi de-o tăţească; cel ce-i spurcat, să se mai
parte şi de alta a râului, un pom al vie- spurce; şi cel ce este drept, să mai facă
ţii, rodind de douăsprezece ori, dându- dreptate; şi cel ce este sfânt, să se mai
şi roada’n fiecare lună; şi frunzele po- sfinţească4 ”.
mului sunt spre tămăduirea neamuri- 12 „Iată5 , Eu vin curând, şi plata Mea
lor. este cu Mine, pentru ca fiecăruia să-i
3 Şi nici un blestem nu va mai fi. Şi tro- dau după cum îi este fapta.
nul lui Dumnezeu şi-al Mielului va fi 13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi
într’însa, şi robii Săi I se vor închina1 . Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.
4 Şi ei Îi vor vedea faţa, şi numele Lui 14 Fericiţi cei care-şi spală veşmintele6 ,
va fi pe frunţile lor. pentru ca să aibă ei putere peste pomul
5 Şi noapte nu va mai fi; şi ei n’au ne- vieţii şi prin porţi să intre’n cetate!
voie de lumină de lampă sau de lumină 2 Vezi nota de la 19, 10.
de soare, pentru că Domnul Dumnezeu 3 În contrast cu pecetluirea de la 10, 4, de data

va lumina peste ei şi vor împărăţi în ve- aceasta cuvintele lui Dumnezeu trebuie puse la
cii vecilor. îndemâna tuturor, pentru ca oamenii să ştie ce-i
aşteaptă şi să se pregătească.
6 Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte 4 Timpul e prea scurt pentru ca să se mai

sunt vrednice de crezare şi adevărate; poată schimba ceva; planul lui Dumnezeu se va
împlini oricum.
1 Îi 5 Versetele 12-16 exprimă cuvintele lui Iisus.
vor sluji în calitate de „preoţi ai lui Dum-
nezeu şi ai lui Hristos” (vezi 20, 6), aducându-I 6 = Cei ce le spală şi le înălbesc în sângele Mie-

jertfă de laudă. lului (vezi 7,14).

APOCALIPSA 22 2114

15 Afară câinii7 şi vrăjitorii şi desfrâna-

ţii şi ucigaşii şi închinătorii la idoli şi
toţi cei ce iubesc şi lucrează minciuna!
16 Eu,Iisus, l-am trimis pe îngerul Meu
să vă mărturisească vouă acestea cu
privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi
odrasla lui David, Steaua strălucitoare
a Dimineţii”.
17 Şi Duhul şi Mireasa8 zic: „Vino!” Şi
cel ce aude, să zică: „Vino!” Şi cel înse-
tat să vină, cel ce vrea să primească’n
dar apa vieţii.
18 Şi eu îi mărturisesc oricui ascultă cu-
vintele profeţiei acestei cărţi: Dacă le
va mai adăuga cineva ceva, Dumnezeu
îi va adăuga plăgile care sunt arătate9
în cartea aceasta;
19 iar de va scoate cineva ceva din cu-
vintele cărţii acestei profeţii, Dumne-
zeu îi va scoate partea lui din pomul
vieţii şi din cetatea cea sfântă, care
sunt arătate în cartea aceasta.
20 Cel ce mărturiseşte acestea, zice:
„Da, vin curând10 ”. – „Amin! Vino,
Doamne Iisuse!”11
21 Harul Domnului Iisus Hristos să fie
cu voi cu toţi! Amin.

7 După toate probabilităţile, prin „câini” sunt

desemnaţi pervertiţii erotici de orice fel, dar şi

ereticii.
8 = Mireasa Mirelui (vezi 21, 9): Biserica lui

Hristos, în Care este prezent şi lucrează Duhul

Sfânt.
9 Literal: scrise; descrise.
10 Cuvintele lui Iisus, ca răspuns la chemarea

„Vino!” din v. 17.

11 Replica lui Ioan. Admirabil şi emoţionant fi-

nal al Apocalipsei şi al Noului Testament. Verse-

tul următor, adresat Bisericilor cărora le-a fost
adresată scrierea, reproduce obişnuita formulă
de încheiere a epistolelor pauline şi soborniceşti.
ANEXE 2115

Anexe

Notă asupra ediţiei

Această versiune a Bibliei a fost întocmită prin metoda comparatistă: ediţia
curentă a fost confruntată cu treisprezece versiuni reprezentative, româneşti
şi străine, precum şi cu textele originale, în osteneala de a restaura, pentru
Vechiul Testament, prezenţa şi autoritatea Septuagintei în tradiţia biblică ro-
mânească. Aşadar, Versiunea Ebraică, accesibilă adiacent prin cele mai bune
traduceri occidentale, s‘a aflat în continuă şi amănunţită alăturare cu versiu-
nea greacă, aceasta din urmă fiind reprezentată atât de tălmăcirile româneşti
tipărite între 1688-1914, cât şi de textul ediţiei critice a lui Alfred Rahlfs.
Diferenţele semnificative dintre versiunile greacă şi ebraică sunt semnalate şi,
după caz, comentate în notele infrapaginale.
Deşi versiunea de faţă îşi propune să calce cât mai fidel pe urmele Septuagintei,
numele proprii – de persoane şi localităţi – sunt redate după Versiunea Ebraică.
Actuala lor grafiere însă a ţinut seama nu numai de extracţia lor lingvistică, dar
şi de actualul lor statut lexical, ştiut fiind că ele au intrat în limba română prin
cea greacă şi că nu toate şi-au restaurat pronunţia originală în evoluţia limbii
vorbite.
Pentru Noul Testament a fost folosită ediţia critică a lui Kurt Aland.

Ediţii biblice:

Septuaginta. Id est Vetus Testamentum graece iuxta LXX interpretes. Edidit

Alfred Rahlfs. Stuttgart f.a.
The Septuagint with Apocrypha: Greek and English. Sir Lancelot C. L.
Brenton. Hendrickson, 5th ed. 1995
Biblia Sacra. Iuxta Vulgatam Versionem. Vol. I-II. Stuttgart 1975
Biblia. Bucureşti 1688 (a lui Şerban)
Biblia. Blaj 1795 (a lui Bob)
Biblia. Sibiu 1858 (a lui Şaguna)
ANEXE NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 2116

Biblia. Bucureşti 1914 (ediţia Sfântului Sinod)

Biblia. Traducere de Nicodim Munteanu, Gala Galaction şi Vasile Radu. Bu-
cureşti 1936
Biblia. Traducere de Preoţii Profesori Vasile Radu şi Gala Galaction. Editura
Fundaţiilor Regale. Bucureşti 1938
Biblia. Traducere de Patriarhul Nicodim Munteanu. Bucureşti 1944
The Holy Bible. King James Authorised Version. Oxford University Press
1977
*The New Oxford Annotated Bible. Revised Standard Version. Oxford Uni-
versity Press 1977
Good News Bible. Today‘s English Version. New York 1978
*La Bible de Jérusalem. Paris (Cerf) 1973
*La Bible. Traduction Oecuménique (TOB). Paris (Cerf) 1978
*La Bible. Traduction par Émile Osty avec la collaboration de Joseph Trinquet.
Paris (Seuil) 1973
*The Interpreter‘s Bible. In the King James and Revised Standard Versions.
With general articles and introduction, exegesis, exposition for each book of the
Bible. Vol. I-XII. Arlingdon Press, New York and Nashville (USA) 1957
The Greek New Testament (critical edition) by Kurt Aland, Matthew Black,
Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger and Allen Wirgren. UBS 1975
Noul Testament. Ediţie revizuită de Pr. Prof. C. Corniţescu, Pr. Ioan Mircea,
Pr. Prof. Nicolae Petrescu şi Pr. Prof. Dumitru Radu. Bucureşti 1979
Noul Testament (ediţia 1979 cu îmbunătăţiri). Bucureşti 1983
Noul Testament. Ediţia 1979 revizuită prin adnotări marginale manuscrise de
Pr. Prof. Dumitru Fecioru; revăzută parţial de Pr. Prof. C. Corniţescu (foarte
utilă mai ales prin sesizarea erorilor şi neajunsurilor).

Lucrări auxiliare (selectiv):

*The Interpreter‘s Dictionary of the Bible. Vol. I-V. Nashville, Tennessee

(USA) 1990
*Pr. Prof. Ion Bria, Dicţionar de Teologie Ortodoxă. Bucureşti 1981
*F. Vigouroux, Dictionnaire de la Bible. Vol. I-V (1-10). Paris 1926
Biblia Patristica. Index des citations et allusions bibliques dans la littérature
patristique. Vol. I-V. Paris 1986-1991
*Preot Prof. Dr. Dumitru Abrudan şi Diac. Prof. Dr. Emilian Corniţescu,
Arheologie biblică. Bucureşti 1994
A concordance of the Septuagint. Compiled by George Morrish. Grand Ra-
pids, Michigan (USA) f.a.
ANEXE NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 2117

*Studiul Vechiului Testament (pentru Institutele Teologice). Manual alcă-

tuit de Preoţii Profesori Vladimir Prelipceanu, Nicolae Neaga, Gh. Barna şi
Mircea Chialda. Bucureşti 1985
*Johanna Manley, Grace for Grace: The Psalter and the Holy Fathers.
Menlo Park, California 1992
*Johanna Manley, Isaiah through the ages, Menlo Park, California 1995
*Apostolos Makrakis, Commentary on the Psalms of David. Chicago 1995
*Bruce M. Metzger, A Textual Commentary on the Greek New Testament.
UBS 1975
Kurt Aland, Synopsis Quattuor Evangeliorum, Stuttgart 1978
M. Bardy, O. Odelain, P. Sandevoir, R. Séguineau, Concordance de la Bible.
Nouveau Testament. Paris (Cerf) 1983
Alfred Schmoller, Handkonkordanz zum Griechischen Neuen Testament,
Stuttgart 1973
*Johanna Manley, The Bible and the Holy Fathers for Orthodox, Menlo
Park, California, 1990
*Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament. Bucureşti 1984
The United Bible Societies Translator‘s Guides / Handbooks:
*Robert G. Bratcher, To the Gospel of Matthew. 1981
*Robert G. Bratcher, To the Gospel of Mark. 1981
*Robert G. Bratcher, Eugene A. Nida, Pour l‘évangile de Marc. 1961
*Robert G. Bratcher, To the Gospel of Luke. 1982
*J. Reiling, J. L. Swellengrebel, On the Gospel of Luke. 1971
*Barclay M. Newman, Eugene A. Nida, On the Gospel of John. 1980
*Barclay M. Newman, Eugene A. Nida, On the Letter to the Romans. 1973
*Paul Ellingworth, Howard Hatton, On the First Letter to the Corinthians.
1985
*Robert G. Bratcher, On the First Letter to the Corinthians. 1982
*Robert G. Bratcher, On the Second Letter to the Corinthians. 1983
*Daniel C. Arichea Jr., Eugene A. Nida, On the Letter to the Galatians. 1976
*Robert G. Bratcher, Eugene A. Nida, On the Letter to the Ephesians. 1982
*I-Jin Loh, Eugene A. Nida, On the Letter to the Philippians. 1977
*Robert G. Bratcher, Eugene A. Nida, On the Letter to the Colossians and
Philemon. 1977
*Paul Ellingworth, Eugene A. Nida, On the Letters to the Thessalonians.
1976
*Robert G. Bratcher, To the Letters to Timothy and to Titus. 1983
ANEXE NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 2118

*Daniel C. Arichea, Eugene A. Nida, On the First Letter from Peter. 1980
*Robert G. Bratcher, On the Letters from James, Peter and Jude. 1984
*C. Haas, M. de Jonge, J. L. Swellengrebel, On the Letters of John. 1972
*Robert G. Bratcher, To the Revelation of John. 1984
Lucrările marcate cu asterisc (*) se numără printre cele ce au contribuit la al-
cătuirea introducerilor şi notelor infrapaginale. Redactarea acestora a urmărit
nu numai claritatea, ci şi concizia, în funcţie de economia spaţiului tipografic.
Versiunea e redactată în ortografia clasică a limbii române (abolită în 1953 şi
restaurată parţial în 1991 de Academia Română).
Pentru sistemul de abreviere a cărţilor Sfintei Scripturi încă nu există norme
precise sau un consens general; ca atare, ediţia de faţă introduce sigle mult
simplificate, menite să reducă la jumătate spaţiul tipografic aferent.
Au fost puse între paranteze drepte ă î cuvintele şi expresiile care nu există în
textul original (ca fiind subînţelese), dar necesare în traducere.
Întrucât greaca veche folosea doar câteva semne de punctuaţie, elementare, tra-
ducerile au, în general, o mare libertate în a adopta o punctuaţie adecvată,
aceasta variind de la autor la autor şi de la o limbă la alta. Cea din versiunea
de faţă e pusă în slujba textului nou, a accentelor de conţinut, dar şi în aceea
a unor cadenţe stilistice. Majuscularea sau nemajuscularea pronumelor divine
s‘a făcut în funcţie de calitatea şi atitudinea personajelor care le rostesc.
Ostenitorul versiunii de faţă le este profund recunoscător tuturor celor ce, de-a
lungul a trei secole, au tradus sau revizuit Biblia în limba română. El s‘a stră-
duit ca neîmplinirile unora să fie corectate prin izbânzile altora şi să alcătuiască
astfel un text credincios originalului şi potrivit cu vârsta de acum a limbii ro-
mâne, evitând atât literaturizarea, pe de-o parte, cât şi juxtalinearitatea, pe de
alta. Pentru soluţiile care-i aparţin, atât în echivalenţele lexicale, cât şi în cele
sintactice, îşi asumă, cu umilinţă, cuvenita răspundere în faţa lui Dumnezeu şi
a cititorilor.
Cincizeci şi patru din cărţile biblice ale acestei versiuni au apărut în Editura In-
stitutului Biblic şi în Editura Anastasia, ca ediţii de probă. Ostenitorul le mul-
ţumeşte cu precădere celor ce, răspunzând apelului şi aşteptărilor, i-au oferit
cele mai numeroase şi mai pertinente observaţii critice: preotul Anton Savelo-
vici, doctorand în Teologie, poetul-filolog Miron Scorobete şi poetul-filolog Eugen
Dorcescu.
De asemenea, mulţumiri preotului conf. univ. dr. Ioan Chirilă şi preotului
drd. Anton Savelovici, care au pus la punct aparatul referenţial; primului îi
aparţine şi alcătuirea Concordanţei biblice. Cât priveşte Lecţionarul, acesta i
se datorează arhidiaconului prof. Mircea Oros.
Ostenitorul binecuvintează memoria preotului prof. univ. dr. Dumitru Fecioru,
cel care a iniţiat această versiune, în colaborare, şi cu care ar fi urmat s‘o rea-
lizeze dacă Domnul nu l-ar fi chemat la Sine înainte ca ei, cei doi, să fi alcătuit
împreună prima pagină.
ANEXE NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 2119

Mai presus de toate, însă, mulţumiri şi laudă lui Dumnezeu, pe Care ostenitorul
şi L-a simţit aproape de-a lungul celor unsprezece ani de trudă pe cumpăna
dintre umilinţă şi cutezanţă; El este Cel ce a făcut ca acolo unde a lipsit vrednicia
să prisosească harul şi acolo unde a lipsit priceperea să prisosească osteneala.
Lui fie-I slava şi închinarea, în veci!