Tema: Metode și tehnici de ambalare

5.1 Ambalarea colectivă și porționată.

5.2 Ambalarea tip aerosol.
5.3 Ambalarea în folii contractibile.
5.4 Ambalarea aseptică.
5.5 Ambalarea în vid.
5.6 Ambalarea în atmosferă modificată.

5.1 Ambalarea colectivă și porționată.

Ambalarea colectivă este metoda care permite gruparea într-o singură unitate de
vânzare a mai multor produse. Materialele utilizate sunt cartonul și foliile contractibile.
Ambalarea colectivă se poate realiza și prin gruparea produselor în hârtie Kraft, celofan
sudabil etc., obținându-se pachete paralelipipedice paletizate.
Ambalarea porționată este procedeul de ambalare în care cantitatea de produs care
urmează să fie cuprins în ambalaj este stabilită astfel, încât să fie consumată la o singură
folosire.
Pentru ambalarea porționată pot fi folosite: folii contractibile, folii termosudabile din
aluminiu sau hârtii metalizate.
5.2 Ambalarea tip aerosol.
Spuma de ras, frișca, deodorantele și spray-urile sunt produse ambalate la tub, iar
conținutul lor se eliberează prin pulverizare. Ambalarea tip aerosol este o metodă ce se
folosește pentru produsele cosmetice (ex. deodorante, spray), insecticide, produse
farmaceutice, anumitor produse alimentare (ex. frișca, sosuri, creme, maioneze, înghețată),
produse industriale sau de curățare. Acest tip de ambalare în domeniul alimentar este o
metodă mai recentă față de celelalte metode, fiind cunoscută ca și ambalarea sub presiune a
produselor.

Pentru realizarea acestor ambalaje se folosesc în special metale rezistente, aluminiu,

tabla cositorită, dar și materiale plastice sau sticla. Ambalarea tip aerosol presupune
introducerea produsului împreună cu un gaz comprimat și lichefiat. Datorită suprapresiunii
din interior gazul propulsează produsul printr-o valvă.
Noțiunea de aerosol se referă la o dispersie de particule solide sau lichide foarte fine,
susceptibile de a rămâne timp îndelungat în suspensie în atmosferă.
 În conformitate cu Directiva Europeană din mai 1975 ”prin generator de aerosol se
înțelege un ansamblu constituit dintr-un recipient nereutilizabil, din metal, sticlă, material
plastic, care conține un gaz comprimat, lichefiat și prevăzut cu un dispozitiv ce permite
ieșirea conținutului sub formă de particule solide sau lichide aflate în suspensie într-un gaz
sub formă de spumă, pastă, pudră, sau în stare lichidă”.
Gazul propulsor intră în contact cu produsul ambalat și deci trebuie să fie compatibil cu
produsul, să nu corodeze materialele ambalajului,să nu fie inflamabil, să nu prezinte riscul
unei explozii, să nu irite pielea, să nu interacționeze cu produsul.
Pentru realizarea ambalării tip aerosol se folosesc câteva tipuri de gaze comprimate:
 butanul si propanul – sunt netoxice, se combină ușor cu hidrocarburile lichefiate,
dar sunt inflamabile și devin toxice;
 azotul – gaz inert față de majoritatea substanțelor farmaceutice și alimentare, este
incolor, netoxic, insolubil, neinflamabil, inodor;
 dioxidul de carbon - protejează produsele împotriva oxidării, nu permite
dezvoltarea bacteriilor, este un bun agent propulsor, netoxic, neinflamabil.

Recipientele trebuie sa reziste la o presiune de aproximativ 30 kgf/cm2. Această metodă

constă în introducerea unui produs împreună cu un gaz lichefiat sau comprimat  (gaz
propulsor) într-un recipient rezistent, de unde poate fi evacuat, prin deschiderea unei valve,
datorită suprapresiunii din interior. Un astfel de ambalaj constă din: un recipient de presiune,
o valvă comandată de un buton, un agent propulsor și produsul activ.
Principiul de funcționare al unui ambalaj aerosol se bazează pe diferența de presiune
interioară a propulsorului și presiunea atmosferică, această diferență asigurând energia
necesară, la  deschiderea valvei prin apăsarea butonului dispersor, pentru forțarea produsului,
să urce prin tubul plonjor și să fie eliberat la exterior.
În prezent, în domeniul ambalării tip aerosol se urmărește sterilizarea accesoriilor de
ambalare înaintea operației de umplere, care elimină astfel o posibilă recontaminare în timpul
ambalării. Sterilizarea se poate face prin temperatură ridicată sau cu radiații gama. A doua
metodă este mai bună, dar mai costisitoare.
Produsele ambalate tip aerosol conțin avertismente care atrag atenția consumatorului
asupra faptului că recipientul se afla sub presiune și felul în care trebuie păstrat. Majoritatea
acestor ambalaje trebuie ferite de temperaturi ridicate, nu trebuie ținute în lumina directă a
soarelui și nu trebuie perforate sau aruncate în foc chiar și după ce au fost golite, pentru că
prezintă risc inflamator.

5.3 Ambalarea în folii contractibile.

Principiul acestei metode de ambalare este dispunerea produselor aflate sub formă de
bucăți mici și uniforme, pe o placă suport, plană sau cu alveole termoformate, urmată de
închiderea prin acoperire cu folie și apoi de termosudare. Foliile contractibile ”îmbracă”
produsele solide de formă regulată sau neregulată, individuale sau în grupuri, ce pot fi
manipulate ca o singură unitate, prin așezarea pe o placă suport. Este o metodă de largă
utilizare și cu un ritm de dezvoltare rapid.

Folia contractibilă este din material plastic, etirată (întinsă) în momentul fabricării, cu
tensiuni interne fixate prin răcire și care în momentul încălzirii revine la poziția inițială.

Materialele plastice utilizate sunt din: policlorura de vinil, polietilena termo-

conductibilă, policlorura de viniliden, polipropilena etc.

Principiul de realizare a ambalajelor din folie contractibiliă este următorul: produsul ce

se ambalează este înfăşurat în folie, se face sudarea foliei pentru închiderea totală, după care
acest sistem este trecut printr-un tunel de încălzire pentru contractarea foliei. În cele mai
multe cazuri, la ieşirea din tunelul de încălzire, ambalajul este trecut printr-un jet de aer rece
pentru a putea fi manipulat. Foliile contractibile sunt utilizate pentru ambalarea prăjiturilor, a
bomboanelor şi a altor produse preambalate în tăviţe sau cutii.

Sunt mai multe procedee de ambalare, precum:

Ambalarea tip „skin“ utilizează o placă suport plană, iar ambalarea se face sub vid. Se
utilizează pentru ambalarea produselor alimentare se urmărește obținerea unei permeabilități
ridicate față de oxigen (ceea ce permite, de exemplu, păstrarea aspectului cărnii pin formarea
oximioglobinei), precum și o mai bună prezentare a produselor. Se folosește pentru ambalarea
produselor cosmetice, medicamente, obiecte din porțelan, sticla etc. Acest procedeu permite o
manevrare ușoară și se bucură de o opinie favorabilă din partea consumatorilor.

Ambalarea tip „blister“ este identică cu tipul „skin“ cu deosebirea că nu folosește vidul,
are alveole termoformate, cu deosebirea că închiderea se poate face prin termosudare sau
capsare.

Ambalarea alveolara este identica cu tipul „blister“ cu deosebirea că închiderea se face

numai prin termosudare.

Se aseamănă cu ambalarea în folii extensibile. Foliile contractibile sunt concurate de

foliile extensibile care pot îndeplini aceleași funcții, fără a fi necesară trecerea produselor
ambalate în folii, prin tunele de contracție.
5.4 Ambalarea aseptică.
5.5 Ambalarea în vid.
5.6 Ambalarea în atmosferă modificată.
4.1. Ambalarea aseptica, presupune absenta sau excluderea microorganismelor, garantand
securitatea microbiologica a elementelor fara ca acestea sa-si piarda caracteristicile organoleptice si
nutritive /62/.

Cele mai folosite procedee de sterilizare sunt:

-        HTST (high temperature short time);

-        UHT (ultra high temperature).

Procedeul HTST consta in incalzirea rapida a produsului la o temperatura cuprinsa intre 90 si

120sC, timp de cateva secunde. Se aplica produselor puternic acide care se mentin sterile la temperaturi
scazute.

Procedeul UHT consta in incalzirea produselor la temperatura cuprinsa intre 135-150sC,

mentinerea timp de cateva secunde la aceasta temperatura, urmata de o racire brusca. La produsele cu o
vascozitate mica (laptele) se utilizeaza temperatura maxima, (150sC) iar la cele cu vascozitate mare
temperatura la limita inferioara (135sC).

Materialele de ambalare se aleg in functie de: natura produsului, costul produsului si ambalajului
si preferintele consumatorilor. Cele mai folosite sunt materialele complexe pe baza de hartie si carton.

Se utilizeaza o folie mica, multistratificata, care combina caracteristicile hartiei, materialului

plastic si aluminiului. De exemplu cutiile pentru bauturi au o structura formata din 70% hartie, care asigura
rigiditatea si rezistenta, 24% polietilena pentru etansietate si o folie subtire de aluminiu (6%) care formeaza
o bariera impotriva aerului si luminii care pot distruge aroma si substantele nutritive din alimente. Aceste
trei materiale formeaza 6 straturi distincte pentru asigurarea unei ambalari aseptice bune.

Tipurile de ambalaje Tetra-Rex si Tetra-Pak* sunt cele mai cunoscute pentru produsele alimentare
pasteurizate (sunt sterilizate cu apa oxigenata in combinatie cu un sistem de radiatii ultraviolete).

Durata de conservare se prelungeste pana la 60 de zile in cazul produselor lactate si intre 60 si 120
zile pentru sucurile de fructe. Inventia sistemului de ambalare Tetra-Pak este considerata ca fiind cea mai
importanta din ultimii 50 de ani din domeniul industriei alimentare /62/.

4.4. Ambalarea in atmosfera modificata

Metoda are doua variante: ambalarea in vid si ambalarea in atmosfera modificata /62/.

- Ambalarea in vid consta in asezarea produsului intr-un ambalaj impermeabil la gaze si extragerea

aerului din interior. Prezenta oxigenului, chiar in cantitati mici, determina declansarea unor reactii cu produsul,
mai ales cand sunt durate mai mari de depozitare, producand alterarea produsului.

Avantajele ambalarii in vid sunt:

-        se mentine forma regulata a produsului;

 -        se asigura integritatea produselor sensibile la frecare.

Dezavantajele metodei constau in;

-        deteriorarea produselor sensibile la exercitarea unei presiuni mai mari asupra lor;

-        riscul de a face masa cu folia de ambalaj a produselor sensibile.

-        aparitia unor defecte la produsele care contin grasimi cand acestea sunt supuse unor
temperaturi mai mari decat temperatura de topire a grasimilor.

Se folosesc materiale termosudabile impermeabile din carton si folie din materiale complexe de
ambalare.

Proprietatile foliei complexe de ambalaj sunt: rezistenta mecanica buna, protectia impotriva

luminii, rezistenta la actiunea substantelor agresive, rezistenta la temperatura, rezistenta buna la
strapungere (ex. combinatii dintre poliamida si polietilena). Protectia la lumina este realizata de foliile
complexe care contin un strat de aluminiu. Rezistenta la temperaturi inalte sau joase este asigurata de folia
complexa formata din poliamida si polietilena. Materialul cel mai folosit la ambalarea sub vid este punga
cu margini sudabile formata dintr-o folie complexa transparenta si dintr-o folie complexa cu aluminiu.
Astfel se asigura vizualizarea produsului si protectia fata de lumina.

Procedeul de ambalare in vid Cryovac este cel mai utilizat pentru branzeturi, carne, preparate din
carne, fructe si legume proaspete etc. /75/. Esenta acestui procedeu consta in:

-        eliminarea aerului din ambalaj prin absorbtie, dupa ce s-a introdus produsul in pungile
Cryovac;

-        inchiderea automata cu un clips de aluminiu,

-        introducerea produsului ambalat intr-un rezervor cu apa la temperatura de 92-97sC, timp de o

secunda pentru contractarea foliei tip Cryovac cu 50-85% determinand etanseizarea produ-
sului. Folia trebuie sa fie impermeabila si contractibila, de aceea se foloseste un copalimer
format din clorura de vinil cu clorura de viniliden.

Ambalarea in atmosfera modificata („M.D.P.“ - modified atmosphere packaging) se

preconizeaza a se aplica la 50% din produsele alimentare, in special proaspete.

Atmosfera naturala din interiorul ambalajului este modificata prin introducerea unor gaze formate
din bioxid de carbon, azot si oxigen.

Ambalajul se prezinta sub forma de caserate termoformate, flexibile si acoperite cu o pelicula

multistrat tip bariera. Stratul extern al peliculei bariera se realizeaza din polipropilena care prezinta
rezistenta termica de pana la 120sC, are bune proprietati optice si estetice si are un impact ambiental
scazut. Stratul de acoperire este din polietilena tereftalat care are bune proprietati de protectie si permite
totodata inscriptionarea ambalajului. Filmul bariera propriu-zis se obtine din clorura de viniliden, celofan,
poliamida 6 amorfa (ce are permeabilitate la oxigen si bioxid de carbon 
3 2
< 0,5cm /m  24 hbar) sau polietilena tereftalat /62/.

Aceasta metoda se aplica la ambalarea carni, pestelui, cafelei, legumelor si fructelor proaspete.

Procedeul permite controlul reactiilor chimice, enzimatice sau microbiene in scopul reducerii sau
eliminarii proceselor de degradare a marfurilor.
 Factorii care determina ambalarea in atmosfera modificata sunt:

-        natura produsului si a materialului de ambalat;

-        alegerea gazului sau amestecului gazos;

-        adaptarea materialului de ambalaj la tehnica de ambalare utilizata si la masina de ambalat.

Alegerea gazului sau a amestecului gazos depinde de natura produsului si de principalele tipuri
posibile de deteriorarea calitatii produsului (cresterea microbiana, oxidarea produsului).

Introducerea azotului (inlocuitor al oxigenului) se face pentru a reduce oxidarea grasimilor. Azotul
este inert, inodor si putin solubil in apa si grasimi.

Dioxidul de carbon este un agent „bacteriostatic“ si „fungistatic“ care poate incetini faza de crestere
exponentiala si poate reduce viteza de multiplicare a bacteriilor aerobe si a mucegaiurilor. In sistemele
aerobe se utilizeaza 20-30% CO 2, iar in sistemele anaerobe atmosfera contine 100% CO 2. Dioxidul de
carbon este foarte solubil in apa si grasimi, de aceea este absorbit de alimente.

Oxigenul este utilizat drept component al amestecului gazos, desi este evitat, in general, la
ambalarea produselor. Se utilizeaza la ambalarea carnii pentru a mentine culoarea rosie a acesteia.

Un factor important care influenteaza calitatea produselor ambalate in atmosfera modificata este
temperatura. De aceea temperatura este controlata si mentinuta intre limitele prescrise in timpul depozitarii
pentru fiecare produs perisabil.

• ambalarea in recipiente (sticle pentru lichide alimentare, cutii din hartie si carton sau din materiale
complexe pentru fluide si semifluide);
• ambalarea tip aerosol (ambalarea sub presiune a produselor). Utilizarea aerosolilor in domeniul alimentar
este de data mai recenta, fiind preconizata pentru substante aromatizante, creme, inghetata, sosuri,
maioneze, branzeturi topite, mustar etc.;
• ambalarea sub vid (eliminarea aerului din ambalajul impermeabil la gaz in care s-a plasat produsul). Se
urmareste suprimarea oxigenului pentru produse sensibile la actiunea acestuia: carne, branzeturi,
mezeluri, vanat, pasari etc.;
• ambalarea in atmosfera controlata (inchiderea produsului intr-un ambalaj impermeabil la gaz in care
gazele de referinta si vaporii de apa au suferit modificari si sunt controlate selectiv). Procedeul este mai
putin intalnit in practica comerciala;
• ambalarea in atmosfera modificata (inchiderea produsului intr-un ambalaj in care atmosfera din interior
este modificata). Atmosfera modificata utilizeaza azotul, dioxidul de carbon sau oxigenul, iar alegerea
gazului protector depinde de natura produsului si de posibilele deteriorari ale acestuia. Se foloseste mai
ales pentru produse sub forma de bucati, pulberi, granule (condimente, supe in pulberi, ceai, lapte praf,
alimente pulverulente pentru sugari, produse refrigerate). Desi oxigenul este evitat in procesul ambalarii,
poate fi utilizat drept component in amestecul gazos (de ex emplu, la ambalarea carnii are rolul de a
mentine culoarea rosie specifica si de a evita aparitia germenilor patogeni anaerobi).
• ambalarea in pelicula aderenta (aplicarea pe suprafata produselor, prin pulverizare, a acetogliceridelor
sau emulsiilor de adezivi ce formeaza dupa uscare un str at aderent, rezistent si impermeabil). Se aplica in
domeniul alimentar pentru branzeturi.
• ambalarea aseptica (introducerea unui produs sterilizat destinat comercializarii intr-un ambalaj sterilizat,
in conditii aseptice). Ambalarea aseptica a produselor alimentare este o tehnologie ce garanteaza
securitatea microbiologica a alimentelor, fara ca acestea sa-si piarda calitatile nutritive si organoleptice.
Pot fi ambalate aseptic produse lichide, vascoase, pulverulente sau solide: lactate, semipreparate culinare,
bauturi, sucuri, diferite mancaruri (indeosebi pentru copii), precum si alte produse care impun conditii
igienice deosebite pentru un timp de pastrare indelungat.