Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chimia
Chimia
Aprinderea spontană 1
Descrierea experimentului
Într-o capsulă se realizează un amestec de KMnO4 şi H2SO4 concentrat. Se
introduce bagheta în amestec şi apoi se atinge fitilul unei spirtiere cu alcool. Fitilul
se va aprinde spontan.
Care este explicaţia?
Bagheta a fost introdusă într-un amestec format din două substanţe
( permanganat de potasiu şi acid sulfuric concentrat) care au provocat
aprinderea spirtului de pe fitilul spirtierei.
Aprinderea spontană 2
Descrierea experimentului
Credeţi că pot exista scântei sau flăcări sub apă? Acest lucru este posibil!
Scântei sub apă
Descrierea experimentului
Într-un vas de sticlă se toarnă 150 ml apă, se adaugă cca. 5 g KClO3 şi câteva
bobiţe de fosfor alb. Printr-o pâlnie cu gâtul lung înfipt în stratul de KClO3 se
picură H2SO4 concentrat. Se vor observa scântei datorate aprinderii fosforului.
Efectul se observă mai bine la întuneric.
Acum v-aţi convins, sper, că focul există chiar sub apă. Dar pe apă? Eu o
să vă arat că pot face ca focul să stea pe apă şi în acelaşi timp să transform
apa în vin. Atenţie!
Vulcanul chimic
.
Descrierea experimentului
Pe o sită de azbest se pun câteva grame (cca. 10g) de bicromat de amoniu.
Beţe de chibrit aprinse (1-2 poate mai multe) se înfig în grămăjoară de la bază spre
vârf. Bicromatul se descompune sub influenţa căldurii băţului de chibrit dând
impresia unei erupţii vulcanice.
Focul rece
O batistă poate rămâne întreagă chiar dacă arde cu flacără.
Descrierea experimentului
Batista se înmoaie în apă, se stoarce bine, apoi se înmoaie în
alcool. Când ii dăm foc, căldura degajată va fi folosită pentru uscarea
batistei.
Flăcări şi fum
Descrierea experimentului
Într-un creuzet se realizează un amestec din părţi egale de zahăr şi KClO3 (1-
2g din fiecare). Se pot adăuga şi pulberi metalice (Mg, Fe). Cu pipeta se adaugă 1-
2 picături de H2SO4 concentrat. Amestecul se aprinde arzând cu flacără vie de
culoare violet.
Efectul este spectaculos.
Lumini în eprubetă
Descrierea experimentului
Se încălzeşte o eprubetă ce conţine un amestec de MnO2 şi KClO3. Când se
observă degajarea de gaz se aruncă câteva pastile de sulf. Imediat va apare în
eprubetă o lumină albastră spectaculoasă.
Focuri bengale
In apropierea sărbătorilor de iarnă jocul strălucitor şi multicolor al focurilor
de artificii stârneşte admiraţia oricărui privitor.
Descrierea experimentului
Orice foc bengal conţine trei categorii de substanţe:
- un combustibil (cărbune sau sulf)
- un oxidant (clorat de potasiu, azotat de potasiu, etc.)
- o substanţa care colorează flacăra (specifică pentru fiecare culoare).
Toate cele trei substanţe trebuie să fie bine uscate şi sub formă de pulberi fine.
Din pulberile celor trei categorii de substanţe se fac amestecuri cât mai
omogene. Din fiecare amestec se iau 1-2g care vor fi aşezate pe o hârtie de
filtru sau sugativă nitrată în prealabil (înmuiată într-o soluţie concentrată de
azotat de sodiu sau potasiu şi lăsată la să se usuce în aer liber). Ea se aprinde
uşor şi arde cu repeziciune. Hârtia se pune pe o sită de azbest, se ridică puţin de
la un colţ şi I se dă foc. Când flacăra atinge grămăjoara, aceasta se va aprinde
arzând cu flacără vie, colorată.
Ex. de reţete:
- pentru culoarea roşie:
31 g clorat de potasiu
8 g sulf
11 g clorură de calciu
- pentru culoarea verde:
30 g clorat de potasiu
8 g sulf
12 g carbonat de bariu
- pentru culoarea galbenă:
3 g clorat de potasiu
1,6 g sulf
1,5 g carbonat de sodiu anhidru
- pentru culoarea albastră:
13 g clorat de potasiu
2 g sulf
1,5 g sulfat dublu de aluminiu si potasiu anhidru
1,5 g de CuCO3 · Cu(OH)2
Ştiţi că ceaţa este un fenomen natural întâlnit destul de des în anumite perioade ale
anului. Ea se formează datorită condensării vaporilor de apă din atmosferă. În
laborator putem produce ceaţa folosind un simplu vas de sticlă.
Ceaţa
Descrierea experimentului
Sticla a avut în ea acid clorhidric iar dopul a fost introdus initial în
amoniac. Cele două substanţe când s-au întâlnit au produs un fum ca ceaţa
( o substanţă nouă numită ştiinţific clorură de amoniu, iar popular - ţipirig).