MINISTERUL EDUCATIEI

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA de STAT din MOLDOVA

Facultatea de DREPT

Lucru individual
Principiul egalitatii in drepturi intre soti

A studentei anului II
Zaharia Alivia

A verificat
Valentina Cebotari

Chisinau, 2017
 Principiile dreptului familiei sunt acele idei calauzitoare care determina
esenta acestei ramuri de drept si care sint obligatorii, fiind intrunite in normele
juridice ale Codului Familiei si Constitutiei. Articolul 2 alin. 3 Codul familiei
stipuleaza ca, relatiile familiale sunt reglementate in conformitate cu urmatoarele
principii:
monogamie, casatorie liber consimtita intre barbat si femeie, egalitate in drepturi a
sotilor in familie, sprijin reciproc moral si material, fidelitate conjugala, prioritate a
educatiei copilului in familie, manifestare a grijii pentru intretinerea, educatia si
apararea drepturilor si interesolor membrilor minori si a ale celor inapti de munca
ai familiei, solutionare pe cale amiabila, a tuturor problemelor vietii familiale,
inadmisibilitate a amestecului deliberat in relatiile familiale, liber acces la
apararea, pe cale judecatoreasca, a drepturilor si intereselor legitime ale membrilor
familiei.
Luind nota de actele normative internationale, Republica Moldova opteaza
pentru o egalitate deplina dintre barbat si femeie in toate domeniile politic, social,
economic, cultural, familial, etc. Legislatia Republicii Moldova, mai ales dupa
1990, incearca a aduce in concordanta prevederile nationale cu cele internationale.
Principiul egalitatii in drepturi a sotilor deriva din egalitatea deplina a
femeii cu barbatul în toate domeniile vietii sociale, egalitate ce este consacrata de
Constitutia Republicii Moldova în art. 16 alin. 2 unde “Toţi cetăţenii Republicii
Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere
sau de origine socială.”, iar în ceea ce-i priveste pe soti legea fundamentala arata ca
familia se întemeiaza si pe egalitatea sotilor “Familia se întemeiază pe căsătoria
liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi
îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor” (art. 48
alin. 2). Egalitatea femeii cu barbatul este prevazuta si în numeroase acte
internationale.
Constitutia Republicii Moldova, in art. 16 alin. 2 prevede: “Toti cetatenii
Republicii Moldova sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire
de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta
politica, avere sau de origine sociala”. Egalitatea in drepturi dintre barbat si femeie
este prevazuta si in art. 48 al Constitutiei.
Aceste prevederi constitutionale sunt confirmate si in Codul Familiei care
in art. 5 alin. 1 stipuleaza: “Toate persoanele casatorite au drepturi si obligatii egale
in relatiile familiale, indiferent de sex, rasa, nationalitate, origine etnica, limba,
religie, opinie, apartenenta politica, avere si origine sociala”. Toate problemele
vietii familiale se solutioneaza de catre soti in comun, in conformitate cu principiul
egalitatii lor in relatiile familiale (art. 16 alin 1 C.F.). În privinta numelui, legea
(art. 17 alin. 1 C.F.) permite sotilor fie sa-si pastreze, fiecare, numele avut înainte
de încheierea casatoriei, fie sa-si aleaga numele unuia dintre ei sau numele lor
reunite. Si în raporturile patrimoniale ale sotilor îsi face aplicatiunea acelasi
principiu al egalitatii. Asa fiind, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 1 C.F. „bunurile
dobândite de catre soti in timpul casatoriei apartin ambilor cu drept de proprietate
in devalmasie, conform legislatiei.”. Parintii au aceleasi drepturi si obligatii fata de
copii (art. 58 C.F.). Sotii au obigatii egale in ceea ce priveste intretinerea copiilor si
isi datoreaza totodata reciproc intretinere in caz de nevoie.
In doctrina juridica se mai vorbeste si despre principiul exercitarii
drepturilor si al indeplinirii indatoririlor parintesti in interesul copiilor, precum si
despre cel al obligatiei membrilor de familie de a-si acorda, reciproc, sprijin moral
si material. Primul dintre ele isi gaseste precizarea expresa tot in dispozitiile art.62
alin.1 din Codul familiei prin ceea ca “drepturile parintesti nu pot fi exercitate
contrar intereselor copilului lor” si este realizat prin toate celelalte dispozitii ale
Codului Familiei ce cuprind reglementari in acest sens. Ultimul principiu despre
care am facut vorbire rezulta din cuprinsul dispozitiilor art.18 alin. 2 C.F.,
legiuitorul statuind ca “sotii isi datoreaza reciproc sprijin moral si material”.
Expresia practica a acestuia se regaseste, in special, in masurile stabilite privind
obligatia sotilor de a contribui la cheltuielile casniciei, precum si in cele relative la
bunurile comune ale acestora.

In timpul casatoriei sotul si sotia au drepturi si responsabilitati egale in cadrul

familiei. Acest statut de egalitate se extinde asupra oricarei schimbari produse in
relatia celor doi, ea continua sa fie valabila in cazul unor angajamente privind
separarea legala sau desfacerea casatoriei, tutela copilului, dreptul la vizite,
pierderea sau recuperarea autoritatii parintesti si este recunoscut atit in dreptul
international si cel national, cit si de dreptul canonic.
Astfel, ambii soti au drepturi si indatoriri egale cu privire la comunitatea de
viata, stabileste Canonul 1135 CDC. Egalitatea dintre barbat si femeie se bazeaza
pe insasi natura creata de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea sa. Barbatul si
femeia care, prin pactul conjugal “nu mai sunt doi, ci un singur trup”, isi ofera unul
altuia ajutor si slujire prin unirea intima a persoanelor si actiunilor lor. Depasind
principiul superioritatii tatalui asupra mamei, CDC stabileste, de exempli, ca locul
de origine a copilului este locul in care parintii isi aveau domiciliul, cind copilul s-
a nascut, iar daca parintii nu aveau amindoi acelasi domiciliu, locul de origine este
locul unde mama isi avea domiciliul. Totusi, principiul egalitatii in drepturi si
datorii nu trebuie sa fie in dauna complementaritatii celor doi soti, dimensiune
esentiala a aliantei si vietii matrimoniale, care se bazeaza pe modul diferit in care
ei participa la asemanarea cu Dumnezeu si o manifesta.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata si proclamata de

Adunarea Generala a ONU din 10 decembrie 1948, in art.1 proclama: “Toate
fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi...”. Fiecare se poate
bucura de toate drepturile si de toate libertatile proclamate in Declaratie, fara nici o
deosebire, in special de rasa, de culoare, de sex, de limba, de religie, de opinie
politica sau de orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, de avere, de
nastere sau decurgind din orice alta situatie.
“Cu incepere de la virsta nubila, barbatul si femeia fara nici o restrictie in
privinta rasei, cetateniei sau religiei, au dreptul sa se casatoreasca si sa intemeieze
o familie. Ei au drepturi egale la incheierea casatoriei, in decursul casatoriei si la
desfacerea ei” (art. 16, alin. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului).

Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femeie, in

art. 15, recunoaste egalitatea femeii cu barbatul in fata legii. “Egalitatea in fata
legii” include si aspectele ce tin de casatorie si familie si care sunt specificate in
art. 16 al conventiei mentionate. Astfel, in sensul acestui articol:
- Statul trebuie sa asigure egalitatea in casatorie si in relatiile familiale;
- Femeile trebuie sa dispuna de acelasi drept la casatorie ca si barbatii, in baza
consimtamintului liber, si sa beneficieze de libertatea la alegerea sotului;
- Statele se obliga sa stabileasca virsta minima de casatorie si inregistrare a
tuturor casatoriilor. Logodna intre copil nu are putere juridica;
- Femeile trebuie sa aiba drepturi egale cu barbatii atit in perioada casniciei, cit
si la desfacerea ei;
- Femeile au aceleasi drepturi asupra propriilor copii, numarului lor, asupra
planificarii nasterilor, au acelasi acces la informatii si la mijloace necesare pentru
exercitarea drepturilor sus-mentionate. Ele trebuie sa se bucure de drepturi egale cu
barbatii in materie de tutela, curatela si adoptie;
- De asemenea, femeile vor avea aceleasi drepturi ca si sotii lor la alegerea
numelui, profesiei sau ocupatiei, precum si in materie de proprietate si
administrare a bunurilor.

In modelul traditional al familiei sotul detinea autoritatea. Comportamentul

traditional masculin consta intr-o constelatie de caracteristici si orientari de
scopuri, cum ar fi: competitivitatea, agresivitatea, increderea in sine. El lua
deciziile privind bugetul si alte chestiuni importante si avea forta de a impune si
copiilor respectul fata de deciziile lui. Pe de alta parte, constelatia rolului feminin
traditional consta in caracteristici expresive, cum ar fi: grijulie, compasiva,
afectiva, sensibila la nevoia altuia. Responsabilitatile de baza ale sotiei erau: grija
casei, a copiilor si asigurarea confortului si satisfacerii nevoilor sexuale ale sotului.

Noul ideal marital este egalitarismul in toate dimensiunile vietii maritale.

Aceasta implica o participare in masura egala a sotilor, intr-o cooperare privind
suportul financiar, ingrijirea domestica si ingrijirea copiilor. Studiile efectuate dupa
cel de-al doilea razboi mondial consemneaza modificarile importante legate de
optica sociala, dar si a permisivitatii sau restrictiilor impuse de familie, religie si
morala.
Unul din rezultatele majore ale acestei schimbari este faptul ca ambii soti au
libertatea de a-si urma propriile interese, fara a avea sentimentul ca sunt presati. De
exemplu: “noul barbat” poate sa imparta cu sotia indeplinirea unor sarcini
domestice sau de ingrijire a copiilor fara a se simti neaparat demasculinizat. Si
invers “noua femeie” poate sa se investeasca in anumite preocupari privind
afacerile sau chiar in profesii ca ofiter de politie, fara a resimti o pierdere a
feminitatii. Aceste schimbari, vizand egalitatea dintre sexe, modifica atit relatiile
familiale, cit si cele premaritale. Asa, de pilda, se accepta acum ca o femeie sa
propuna intilnire unui barbat, sa ia initiativa in comportamentul sexual, sa participe
ca un egal in luarea deciziilor si chiar sa propuna casatorie unui barbat. Barbatul nu
mai are intotdeauna dreptate cu orice pret, dar acum este liber sa-si exprime
sentimentele, sa-si impartaseasca temerile, durerile si tipurile de activitati. Barbatii
preiau din ce in ce mai mult activitati domestice (gatit, spalat, ingrijirea copiilor
etc); femeile se simt atrase tot mai mult si practica activitati, destinate pina atunci
doar barbatilor (legislatie, administratie, medicina, pilotaj, etc.).

În zilele noastre există un mare pericol pentru unitatea şi stabilitatea familiei,

anume, faptul că femeia e din ce în ce mai puţin acasă, în mijlocul copiilor şi al
ocupaţiilor familiale. Acest lucru se întâmplă, în parte, datorită noilor condiţii de
viaţă într-o lume industrializată. În bună măsură însă acest lucru se întâmplă sub
pretextul emancipării şi promovării sociale a femeii, considerându-se că dacă
femeia face aceleaşi munci ca şi bărbatul se realizează adevărata egalitate între
sexe.
Deşi în principiu nu există muncă sau profesie pe care o exercită bărbatul şi
pe care să nu o poată exercita şi femeia, trebuie să recunoaştem că sunt unele
munci mai conforme cu aptitudinile şi firea bărbatului şi altele mai conforme cu
aptitudinile şi firea femeii.
A considera însă că femeia este emancipată şi promovată numai prin faptul
că săvârşeşte activităţi pe care le săvârşea până acum numai bărbatul sau prin
faptul că ocupă funcţii pe care le ocupa până acum numai bărbatul este o tristă
prejudecată. Ca şi cum, de pildă, faptul că femeile au fost excluse până acum de la
serviciul militar şi prin aceasta de la război - adică nu au avut posibilitatea să
măcelărească pe alţii şi să se lase măcelărite - ar fi fost o inferioritate şi o înjosire a
femeii pe care trebuie să o regretăm şi să o remediem neapărat; sau ca şi cum a
construi motoare ar fi un lucru mai important decât a educa copii; sau a fi poliţist şi
a dirija circulaţia ar fi un lucru mai excelent decât a dirija propria casă şi propria
familie; sau a unge o maşină ar fi o ocupaţie mai nobilă decât aceea de a face curat
în propria casă ş.a.m.d.
Dacă se consideră că pentru femeie a fi egală cu bărbatul înseamnă a face
muncile bărbatului, aceasta de fapt nu este egalitate, ci masculinizare a femeii.
Un al doilea motiv pentru care femeia se îndepărtează de ocupaţiile care îi
sunt proprii în sânul familiei este dorinţa de egalitate şi independenţă economică.
Această emancipare economică provine fie din faptul că femeia vrea să-şi
îndeplinească anumite capricii pentru care bărbatul nu e de acord să dea bani, fie că
bărbatul nu dă bani pentru trebuinţele legitime ale familiei.
Prin crearea unei administraţii duble, fiecare având ce e al său, nu numai că
nu se realizează o egalitate între soţi, dar se distruge unitatea şi legătura iubirii care
nu îngăduie ca în familie să existe ceva "al meu" şi ceva "al tău", ci totul trebuie să
existe în comun.
Ceea ce am afirmat mai sus nu vrea să spună că femeia trebuie închisă
neapărat între pereţii casei şi că trebuie interzisă vreo reţea de relaţii şi de activităţi
în afara casei; după cum am afirmat anterior, femeia nu este sclava bărbatului.
În condiţiile actuale de viaţă uneori e necesar sau măcar oportun ca femeia să
contribuie la întreţinerea familiei cu munca sa, să îndeplinească o profesiune.
Papa Paul al VI-lea rezumă astfel condiţia actuală a femeii: "În cadrul vieţii
familiale, legile şi evoluţia moravurilor tind pe bună dreptate să-i recunoască
femeii egalitatea şi coresponsabilitatea cu bărbatul în conducerea căminului. În
domeniul politic ea a dobândit în numeroase ţări puterea de a interveni în treburile
publice pe picior de egalitate cu bărbatul. În domeniul social ea îşi desfăşoară
activitatea în sectoarele cele mai variate, abandonând din zi în zi mai mult cadrul
îngust al căminului. În domeniul cultural, de asemenea, i se oferă femeii noi
posibilităţi de cercetare ştiinţifică şi de succes intelectual".
Cu toate acestea, având în vedere faptul că misiunea esenţială a femeii este
aceea de a fi mamă de familie, este evident că locul ei în primul rând este în
familie.
Chiar atunci când e necesar sau măcar util ca ea să ocupe un serviciu în afara
casei, acest lucru trebuie să se întâmple fără vreun risc pentru drepturile şi
îndatoririle fundamentale ale căsătoriei şi ale familiei, fie în ceea ce priveşte
fidelitatea conjugală, fie în ceea ce priveşte educaţia copiilor.

Insumind cele expuse mai sus putem afirma ca, noul ideal familial este
egalitatea deplina in drepturi intre sot si sotie, insa, pina la atingerea unei egalitati,
care sa fie confortabila si pentru barbati si pentru femeie, este un “drum lung”, care
se asteapta sa continue prin extinderea si cucerirea compatibilitatii si armoniei in
casatorie.
 Bibliografie

1.Bacaci A., Hageanu C., Dumitrache V., Dreptul familiei. Editia a II-a, Editura
C.H.Beck, 2012
2.Hageanu C., Dreptul familiei si actele de stare civila, Bucuresti: Editura
Hamangiu, 2012
3.Margineanu M., Margineanu L., Dreptul familiei, Chisinau, 2002
4.Pinzari V., Dreptul familiei.Note de curs, Universitas, 2000
5. www.profamilia.ro/familia.asp?manual=09, accesat 20 martie 2017, 22:40