Referat

CARACTERUL ELECTRONEGATIV

Termenul de electronegativitate a fost introdus în anul 1934 de R.S. Mulluken ca

termen unic pentru a exprima în sens larg tendinţa atomilor de a forma ioni pozitivi
şi negativi.
Electronegativitatea este o mărime care reprezintă capacitatea unui atom de a
atrage spre el electroni cu scopul de a forma legături.
Pentru a calcula electronegativitatea Mulliken a pornit de la premisa că aceasta este
egală cu diferenţa dintre potenţialul de ionizare I şi afinitatea pentru electroni A e
:
Ei
Electronegativitatea=I − A= −A e
Z

Chimistul american Linus Pauling a realizat o scală a electronegativităţii cu valori

cuprinse între 1 şi 4. Electronegativitatea cea mai mică aparţine cesiului (elementul
chimic cu caracterul metalic cel mai pronunţat) şi cea mai mare aparţine fluorului
(elementul cu caracterul nemetalic cel mai accentuat).
Referat

Elementele situate în grupele principale IA, IIA şi IIIA îşi realizează configuraţia
stabilă de electroni pe ultimul strat prin cedare de electroni. Aceste elemente au
valori mici ale electronegativităţii, mai mici decât 1,7.
Electronegativitate mare o au elementele care captează cu uşurinţă electroni.
Elementele situate în grupele principale IVA – VIA îşi realizează configuraţia stabilă
prin punere în comun sau prin acceptare de electroni. Aceste elemente au
electronegativităţi mai mari de 1,7, având o tendinţă pronunţată de a atrage
electroni.
În perioadă, electronegativitatea creşte de la grupa IA la VIIA o dată cu creşterea
sarcinii nucleare şi cu creşterea atracţiei nucleului.
În grupă, electronegativitatea creşte de jos în sus, o dată cu descreşterea numărului
de straturi ocupate de electroni şi creşterea atracţiei nucleului.

 Surse: manual clasa a 9 a si wikipedia.