"CONTABILITATE ŞI AUDIT" № 2, 2020

Главная » Архив журнала » № 2, 2020 » СОЦИАЛЬНОЕ И МЕДИЦИНСКОЕ СТРАХОВАНИЕ

ВЕРСИЯ ДЛЯ ПЕЧАТИ

Ghenadie BEJAN
doctor în economie

Declararea perioadei de incapacitate temporară de muncă achitate

din mijloacele angajatorului
ÎNTREBARE: Unul dintre angajaţii entităţii a prezentat certificatul de concediu medical pentru o perioadă de 14
zile. La examinarea certificatului am constatat că persoana respectivă nu are dreptul la indemnizaţia pentru
incapacitate temporară de muncă, deoarece nu dispune de stagiul de cotizare prevăzut de legislaţie. Este
necesar sau nu să declarăm, în cazul dat, perioada primelor 5 zile ale concediului medical cu codul categoriei
15311 şi cu suma 0? Vor fi luate în calcul sau nu zilele respective la determinarea depăşirii plafonului de 15 zile
cumulative pe parcursul anului calendaristic achitate din mijloacele angajatorului?

RĂSPUNS: Potrivit prevederilor art. 6 din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte
prestaţii de asigurări sociale nr. 289/2004, asiguraţii au dreptul la prestaţii de asigurări sociale în cazul în care au un
stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani. Asiguraţii cu stagiul total de cotizare de până la 3 ani beneficiază de dreptul
la prestaţii de asigurări sociale dacă confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin 9 luni în ultimele 24 de luni
premergătoare datei producerii riscului asigurat sau datei naşterii copilului în cazul riscului asigurat creşterea copilului.
Articolul la care am făcut referinţă nu precizează necesitatea confirmării stagiului de cotizare doar pentru stabilirea
indemnizaţiilor achitate din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat, fiind vorba, în general, despre toate tipurile
de prestaţii, inclusiv indemnizaţia pentru primele 5 zile de incapacitate temporară de muncă achitată din mijloacele
angajatorului. Prin urmare, pentru a beneficia de dreptul la indemnizaţie, angajatul entităţii trebuie să confirme stagiul
de cotizare specificat în art. 6 din Legea nr. 289/2004. Dacă angajatul nu are stagiul necesar, reglementat prin lege,
angajatorul va utiliza certificatul de concediu medical doar la completarea tabelului de pontaj pentru a confirma lipsa
motivată de la serviciu a persoanei respective.
Este de menţionat şi faptul că, conform art. 5 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156/1998, în sistemul
public de pensii stagiul de cotizare însumează toate perioadele contributive. Totodată, potrivit alin. (2) lit. c) din
acelaşi articol, perioada în care asiguratul a beneficiat de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de
muncă, de ajutor de şomaj, de alocaţie pentru integrare sau reintegrare profesională se consideră perioadă
necontributivă a asiguratului asimilată stagiului de cotizare.
Din cele expuse mai sus rezultă că perioada aflării persoanei asigurate în incapacitate temporară de muncă, fără
dreptul de a beneficia de indemnizaţia respectivă, nu se va include în stagiul de cotizare. Astfel, nu este necesar ca
perioada în cauză să fie declarată în tabelul nr. 3 din Darea de seamă IPC 18 cu codul categoriei  15311 „Persoană,
care a beneficiat de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de
accidente nelegate de muncă, achitată din contul angajatorului” şi cu suma indemnizaţiei „0”.
Un alt aspect important, care merită a fi menţionat, ţine de faptul că perioadele de incapacitate temporară de muncă
pentru care indemnizaţia se achită din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat de asemenea se omit din
raportare.
În ceea ce priveşte determinarea celor 15  zile achitate din mijloacele angajatorului este de ştiut că, potrivit art. 4 alin.  
(21) din Legea nr. 289/2004, plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite
sau de accidente nelegate de muncă, cu excepţia indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de
tuberculoză, SIDA, o maladie oncologică sau de apariţia riscului de întrerupere a sarcinii, precum şi a celei pentru
incapacitate temporară de muncă a femeilor gravide aflate la evidenţă în instituţiile medico-sanitare, se efectuează în
modul următor:
a) primele cinci zile calendaristice de incapacitate temporară de muncă se plătesc din mijloacele angajatorului, însă
nu mai mult de 15 zile cumulative pe parcursul unui an calendaristic în cazul mai multor perioade de incapacitate
temporară de muncă. În cazul şomerilor, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte din
mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat din prima zi;
b) începând cu a şasea zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă, iar în cazul mai multor perioade de
incapacitate temporară de muncă – începând cu prima zi după expirarea celor 15 zile cumulative plătite din
mijloacele angajatorului, indemnizaţia se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

Deci, după cum rezultă din norma expusă, plafonul de 15 zile se referă doar la zilele de incapacitate temporară de
muncă plătite din mijloacele angajatorului.
În încheiere vom menţiona că, conform art. 5 alin. (2) lit. b) din Legea nr.  156/1998, perioada de îngrijire a unui
copil până la vârsta de 3 ani este o perioadă necontributivă, dar care se asimilează stagiului de cotizare. Altfel
spus, în cazul în care angajatul entităţii nu a realizat o perioadă contributivă prin achitarea contribuţiilor de asigurări
sociale, ci s-a aflat în concediul de îngrijire a copilului până la 3 ani, el poate beneficia de indemnizaţia pentru
incapacitate temporară de muncă. Prin urmare, persoanele angajate care au revenit la serviciu din concediul în
cauză, chiar dacă nu confirmă perioada contributivă menţionată la art. 6 din Legea 289/2004, vor avea dreptul la
indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, inclusiv pentru primele 5 zile ale concediului medical
achitate din mijloacele angajatorului.