FIȘA NR.

4 28 OCTOMBRIE 2020
SILABA. ACCENTUL

SILABA este formată fie dintr-o vocală, fie dintr-un grup de sunete care conține o vocală și care se
pronunță cu un singur efort respirator.
Silaba este sunetul sau grupul de sunete care se pronunță cu o singură deschidere a gurii.
Rostiți, pe rând, silabele următoare:

Cuvintele sunt alcătuite din una sau mai multe silabe, așa cum vedeți în exemplele următoare:
1. cuvinte alcătuite dintr-o singură silabă: leu, brad, sunt, bun, doi, în; cal, măr, ns, păr, om, ochi,ac
2. cuvinte alcătuite din două silabe: car-tea, mâ-nă, a-re, ver-de, lân-gă; fa-tă, bă-iat, mas-că, cre-ion
3. cuvinte alcătuite din trei silabe: si-la-be, e-le-fanți, ma-și-nă, al-bas-tru, a-lă-turi; pă du-re, po-ia-nă
4. cuvinte alcătuite din patru silabe: te-le-fo-nul, mun-ci-toa-re, por-to-ca-le, doi-spre-ze-ce;
5. cuvinte alcătuite din cinci silabe: pi-si-cu-țe-le, să-ră-că-cioa-să, po-ves-ti-ri-le, te-le-vi-zo-rul.
Atunci când un cuvânt nu are loc să fie scris în întregime la capăt de rând, se desparte în silabe și se trec
pe rândul următor silabele întregi.
Iată variantele de scriere corectă a unei propoziții, despărțind în silabe la sfârșitul rândului, cuvântul
multicolore:
ACCENTUL

Accentul reprezintă pronunțarea mai intensă a unei silabe dintr-un cuvânt.

În limba română, accentul nu are loc fix, pe prima sau pe ultima silabă, ca în alte limbi. Accentul poate
diferenția sensul cuvintelor scrise la fel (de exemplu: ácele și acéle)
Astfel, DOOM (Dictionarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al limbii române), ediția a doua, adăugită
și revizuită, stabilește, o singură posibilitate de accentuare a unor cuvinte precum: caractér, regízor, avárie,
dóctoriță, fenomén, únic, adícă, áripă, călúgăriță, sevér.
În cazul altor cuvinte, mai vechi sau mai noi, se acceptă două posibilități de accentuare, preferată fiind, însă,
prima trecută în dicționar: profésor/profesór, ántic/antíc, íntim/intím, tráfic/trafíc, gíngas/gingáș.
O alta situatie specifica limbii romane este si distinctia, prin accent, intre omografe (cuvinte care se scriu
la fel, dar se pronunta diferit), avand sensuri distincte : tórturi/tortúri, cópii/copíi, éra/erá, ácele/acéle,
compánie/companíe, véselă/vesélă, nódul/nodúl, etc.

Ex. 1/37 accentul: ac-cen-tul; poteci: po-teci; scârțâi: scâr-țâ-i; țăruș: ță-ruș.
Ex 2./37 din, puși, o, ce, mei, pe, trei, de, vor, vreo, mult, gând, cu, ca, un.
Ex.3/ 37 a) 15 silabe ; b)14 silabe
Ex. 5/37 bine: bi-ne; Claudia: Cla-u-di-a; compunere: com-pu-ne-re; istorie: is-to-ri-e
matematică: ma-te-ma-ti-că; română: rom-mâ-nă.
Ex. 6/37 cu, se, din, poți, să, în, și, nu, o, ei, le, ci, cel, tot, mai,

TEMĂ DIN caietul elevului paginile 24-25 exercitiile: 1, 2, 3, 4, 5, 6