Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fig. 1.
Curentul i prin toate elementele înseriate ale circuitului este acelaşi şi se
consideră cunoscut, cu formă de undă sinusoidală, având următoarea expresie a
valorii instantanee:
i 2 I sin(t i ). (1)
Presupunând cunoscute valorile parametrilor R, L, C şi curentul i, în cele
ce urmează se determină valorile instantanee ale tensiunii u la bornele
circuitului şi ale căderilor de tensiune uR, uL şi uC la bornele elementelor notate
prescurtat R, L, respectiv C. În acest scop se aplică legea conducţiei (legea lui
Ohm) generalizată (numită şi teorema lui Joubert) sau teorema a II-a a lui
Kirchhoff în circuitul dat şi se obţine relaţia:
u u R u L uC (2)
în care, aşa cum s-a arătat anterior (Curs2) căderile de tensiune la bornele
elementelor de circiut au expresiile următoare:
u R Ri RI 2 sin(t i ) ,
di
u L L X L I 2 sin(t i / 2) , (3)
dt
u 1 i d t X I 2 sin(t / 2).
C
C C i
Substituind (3) în (2) rezultă pentru circuitul analizat o ecuaţie integro-
diferenţială liniară, cu coeficienţi constanţi, de forma:
di 1
dt C
u Ri L idt , (4)
a cărei soluţie, dificil de obţinut direct (în valori instantanee), se poate determina
simplu prin aplicarea metodei de reprezentare simbolică în complex simplificat
(R.C.S.).
Z R 2 ( X X ) 2 R 2 X 2 ; [ Z ]
L C
XL XC (
Z arg Z arctg ; Z [0; π / 2] rad. 8
R
)
Impedanţa complexă Z a circuitului RLC serie
se reprezintă geometric în planul complex prin
afixul şi vectorul său de poziţie (fig.2). Partea reală
a impedanţei este rezistenţa circuitului, R, iar
partea imaginară este reactanţa totală a circuitului
RLC serie, X = XL - XC , conform relaţiilor:
Fig. 2
R Z cos Z 0,
(9)
X Z sin Z sau 0.
i:
a) XL > XC, respectiv = u - i > 0; caracter preponderent inductiv,
b) XL < XC, respectiv = u - i < 0; caracter preponderent capacitiv,
c) XL = XC, respectiv = u - i = 0 ; rezonanţa tensiunilor (serie).
+j UL= jXL I +j
+j
UL= jXL I
0
UC = -jXC I
UL= jXL I
ZI
U= X = XL- XC>0
>0 UC= -jX C0 I
UR = R I
UR= R I I +1 0 I +1 U= UR I +1
U = ZI 0
UC = -jXC I
Fig. 1
Se consideră cunoscuţi parametrii R, L, C şi trebuie determinaţi curenţii
iR, iL, iC şi i. Teorema I-a a lui Kirchhoff aplicată în nodul M furnizează relaţia:
i iR i L iC , (2)
în care , conform celor stabilite anterior, expresiile curenţilor funcţie de
tensiunea cunoscută, sunt:
u U
i R 2 sin(ωt γ u ),
R R
1 U
i L u d t 2 sin(ωt γ u π / 2),
(2.1)
L XL
i C d u U 2 sin(ωt γ π / 2).
C dt XC
u
Substituind (2.1) în (2), rezultă pentru circuitul R L C derivaţie analizat o
ecuaţie integro-diferenţială liniară, cu coeficienţi constanţi, de forma:
u 1 du
i udt C .
R L dt (3)
Ca şi anterior, rezolvarea ecuaţiei (3) se poate efectua uşor prin utilizarea
simbolurilor (v.e.c. /f.p.c.) din reprezentarea în complex simplificat (RCS).
U U e j u . (4)
Substituind (4) în ecuaţia integro-diferenţială (3) a circuitului şi aplicând
corespondenţa operaţiilor se obţine:
U U
I jCU
R j L (5)
Se introduc următoarele notaţii şi definiţii:
(6)
1
G - conductanţa rezistorului ideal, R ;
R
1
BL - susceptanţa inductivă a bobinei ideale, L ;
XL
1
BC - susceptanţa capacitivă a condensatorului ideal,C;
XC
B BL BC - susceptanţa rezultantă (totală) a circuitului .
Astfel, ecuaţia (5) devine:
I G j ( B L BC )U (G jB )U Y U , (7)
unde:
Y G jB Y e j Y (8)
se numeşte admitanţa complexă a circuitului RLC derivaţie.
Modulul şi argumentul admitanţei Y sunt date de relaţiile:
Y G 2 ( BL BC ) 2 G 2 B 2 ,
( BL BC )
, y / 2...0... / 2 .
(9)
Y arg( Y ) arctg
G
Fig. 2
Triunghiul admitanţei complexe Y a circuitului RLC derivaţie (Fig. 2),
furnizează relaţiile pentru părţile reală şiimaginară:
G Y cos Y 0 ,
(10)
B Y sin Y sau 0.
2e
i m j t
I m
2 e j t I e j i
m 2 e
(12)
jt
YU e j ( u Y ) YU 2 sin(t u Y )
+j +j IC =jBC U +j IC =jBC 0U
I L=-jBL U
IC =jBC U
YU
I=
0 I L=-jBL 0U
I R=GU
>0 U +1 I R=GU U +1 I=IR =GU U +1
-B
I =Y U
I L=-jBL U
a) BL > BC, (XL < XC) b) BL < BC , (XL > XC ) c) BL = BC, (XL = XC )
Circuit activ-inductiv, Circuit activ-capacitiv, Circuit pur activ, =0 (-Y =0)
>0; (= - Y) <0; ( = - Y) rezonanţa curenţilor(paralel)