I.Imagistica medicală și ramurile ei.Radiații ionizante. Radioprotecția.

1. Imagistica medicală. Definiție.

Imagistica medicală este ramura medicinei care se ocupă cu studierea organelor și a sistemelor corpului
uman cu scop de diagnosticare, control al tratamentului și profilaxie a proceselor patologice, folosind
unde electromagnetice.

2. Părţile componente ale imagisticii medicale.

Imagistica medicală include 5 părți componente, și anume:

1. Radiologia

2. Ultrasonografia

3. Imagistica prin rezonanța magnetic

4. Medicina nuclear

5. Termografia

Diferența între aceste ramuri (părți componente) rezidă în energia (undele), a cărei utilizare stă la
baza obținerii imaginii. Radiologia, imagistica prin rezonanța magnetică, medicina nucleară și
termografia utilizează undele electromagnetice propriu-zise, iar ultrasonografia – undele acustice
mecanice.

3. Radiații ionizante și acțiunea lor asupra organismelor vii.

4. Dozimetria.

5. Unităţi de măsură pentru radiaţii. Sistemul internaţional de unităţi.

6. Doza absorbită. Doza biologică.

7. Protecţia radiologică a pacientului.

8. Protecția radiologică a personalului implicat în lucru cu radiații ionizante

II. Metode radiologice de examinare

1. Radiologie. Definiţie.

2. Natura radiaţiilor Rontgen

Radiația (razele) Roentgen sunt radiații electromagnetice cu lungimi de undă mici cuprinse între 0,01 și
100 Å (ångström). Razele X pot fi produse când un fascicul de electroni în mișcare foarte rapidă este
frânat brusc, de obicei la lovirea unei ținte metalice, iar energia cinetică a electronilor este transformată
în unde electromagnetice cu frecvențe ale undelor suficient de înalte pentru a atinge spectrul razelor X.

3. Construcţia şi principiul de lucru a tubului radiologic.

În imagistica medicală razele X sunt produse în tubul radiogen numit și tub generator de radiații sau tub
Roentgen. Obținerea lor implică două etape, prima constând în obţinerea unui fascicul de electroni
accelerați pentru a avea o energie suficient de mare. A doua etapă constă în frânarea bruscă a
electronilor care au fost accelerați prin lovirea de o țintă metalică, energia lor cinetică transformându-se
în unde electromagnetice (fotoni) cu lungimea de undă în spectrul razelor X.

Acesta reprezintă un tub vidat ce conține doi electrozi numiți catod și anod, care sunt uniți printr-un
circuit electric de înaltă tensiune.

Catodul (polul negativ) reprezintă sursa de electroni și este format dintr-un filament spiralat de tungsten
(wolfram), care rezistă până la o temperatură de 3400°C, și un dispozitiv de focalizare. Filamentul este
conectat la un circuit electric de joasă tensiune (6-12 volți), iar în momentul încălzirii până la
incandescenţa tungstenului în jurul filamentului se formează un nor de electroni, care sunt apoi
accelerați spre anod.

Dispozitivul de focalizare are formă semicilindrică și este, de regulă, compus din molibden. Fiind parte
componentă a polului negativ, dispozitivul de focalizare are sarcină negativă și are menirea de a
respinge electronii din jurul filamentului, facilitând direcționarea acestora spre anod.

Anodul (polul pozitiv) reprezintă componentul tubului unde sunt atrași și frânați electronii. Anodului îi
revin 2 funcții principale: convertirea energiei cinetice a electronilor în raze X și disiparea căldurii create
în acest proces. Anodul este format din placa sau ”pastila” lovită de electroni, care este încorporată într-
un bloc metalic conectat la un sistem de răcire. Placa sau ”pastila” ce reprezintă ținta electronilor și este
situată în central anodului poartă denumirea de focus sau focarul tubului.

Catodul și anodul sunt unite prin intermediul unui circuit electric, iar diferența de potențial creată
accelerează electronii emiși de filamentul catodului către anod. În timpul lovirii anodului, energia
cinetică a electronilor accelerați este transformată în unde electromagnetice (radiații). Tensiunea între
catod și anod poate fi ajustată prin intermediul unui transformator pentru reglarea capacității de
penetrare a razelor X emise. Adițional, în timpul lovirii țintei metalice o mare parte a electronilor
accelerați vor cauza excitarea electronilor din orbitele exterioare sau nu vor fi frânați brusc de un singur
nucleu pentru a emite un singur foton cu energie suficient de înaltă, energia acestora transformându-se
în căldură

4. Proprietăţile razelor X.

5. Proprietăţile imaginii radiologice.

6. Radiografia. Definiţie.

7. Formarea imaginii radiografice.

8. Legile formării imaginii radiografice.

9. Criteriile calităţii imaginii radiografice.

10. Metodele radiologice speciale.

11. Substanţe de contrast radiologice. Clasificare.

12. Reacţiile adverse la substanţele de contrast.