Universitatea Politehnica București Facultatea de Inginerie Aerospațială

Spl. Independenței 313 Str. Gh. Polizu 1-5

060042 București Tel. +40 21 402 3812
România
www.aero.pub.ro
www.upb.ro inginerie.aerospatiala@upb.ro

SECURI
TATE,
CALIT
ATE Ș I
AUDIT

Realizat de: Alexandru – Florin Grupa: 951 IMA

LUNGU Coordonator: Conf.Dr.Ing. N.S.TOMESCU
 Elemente generale privind securitatea
aeronautică

Cuprins
1. Legislația internațională și internă privind securitatea aeronautică..............................................2

2. Descrierea pe scurt a PNPSA..........................................................................................................5

3. Programul naţional de control al calităţii în domeniul securităţii aeronautice, PNCC-SECA..........7

Bibliografie:.........................................................................................................................................11

1. Legislația internațională și internă privind securitatea

aeronautică

Securitatea aeronautică există pentru prevenirea actelor rău voitoare îndreptate împotriva
aeronavelor și a pasagerilor și echipajului acestora. În urma atacurilor teribile din 2001, UE a adoptat
un ansamblu de norme de securitate pentru protecția aviației civile. Aceste norme sunt actualizate
periodic pentru a aborda riscurile în continuă schimbare. Statele membre își mențin dreptul de a
aplica măsuri mai stricte.

 Obiective:
Securitatea aeronautică urmărește prevenirea actelor de intervenție ilicită, în principal prin
împiedicarea introducerii în aeronave a obiectelor periculoase precum armele sau explozivele. Acest
punct s-a aflat pe ordinea de zi timp de decenii, însă a devenit o preocupare majoră în urma
atacurilor teroriste din septembrie 2001. Din acel moment, cadrul normativ din acest domeniu s-a
extins considerabil pe plan mondial, fie la nivel național sau prin intermediul unor cooperări/acorduri
internaționale, fie prin intermediul Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) și al anexei 17 la
Convenția de la Chicago și al programului universal de control al securității USAP legat de aceasta.
Uniunea Europeană, la rândul ei, a dezvoltat o politică adecvată care este actualizată periodic pentru
a ține seama de amenințările și riscurile în continuă schimbare, precum și de progresele tehnologice.
  Realizări:
Ca urmare a atacurilor teroriste din septembrie 2001, a fost adoptat Regulamentul (CE)
nr.2320/2002 pentru a asigura protecția aviației civile și pentru a servi drept temei pentru o
interpretare comună de către statele membre a anexei 17 la Convenția de la Chicago. Acest
regulament a fost înlocuit în martie 2008 de Regulamentul (CE) nr. 300/2008.

Regulamentul nr. 300/2008 a fost adoptat de către Parlamentul European și Consiliu în vederea
stabilirii unui ansamblu de norme comune și standarde de bază în domeniul securității aeronautice,
dar și a unor mecanisme pentru monitorizarea respectării acestora. Acesta este completat de o serie
de regulamente adoptate de Comisie prin procedura de reglementare cu control (măsuri generale
care completează standardele de bază comune) sau procedura de reglementare (măsuri detaliate
necesare pentru punerea în aplicare a standardelor de bază comune). Este demn de menționat
faptul că normele de punere în aplicare ce conțin informații de securitate sensibile nu sunt publicate.
Cadrul normativ al UE este bazat pe standarde comune obligatorii și următoarele principii de bază:

- statele membre sunt responsabile de securitatea zborurilor care își au originea în teritoriul
lor (responsabilitatea statului-gazdă, cum prevede OACI);
- pasagerii, echipajul și bagajele sunt controlate înainte de a ajunge în aeronavă; mărfurile,
corespondența și furniturile de la bord trebuie, de asemenea, să fie controlate înainte de a fi
încărcate, excepție făcând cazul în care ele au fost supuse unor controale de securitate
adecvate;
- statele membre își mențin dreptul de a aplica măsuri de securitate mai stricte în cazul în care
consideră că acest lucru este necesar.

Cadrul normativ al UE ține seama de toate aspectele lanțului de transport aerian care pot afecta
securitatea aeronavei și/sau infrastructura. Acestea includ: aeroportul, aeronava, pasagerii, bagajele,
mărfurile, furniturile din aeroport și de la bord, echipamentele și personalul de securitate. Normele
UE se aplică tuturor aeroporturilor din Uniune care sunt deschise aviației civile, tuturor operatorilor
care furnizează servicii în aceste aeroporturi, inclusiv transportatorilor aerieni, și tuturor celorlalți
operatori care aplică standarde de securitate aeronautică și care oferă bunuri sau servicii
aeroporturilor sau prin intermediul acestora. Standardele de securitate care trebuie aplicate pot fi
totuși proporționale cu aeronava/operațiunea/traficul vizat(ă).

În acest context, fiecare stat membru desemnează o singură autoritate care este responsabilă cu
coordonarea și monitorizarea punerii în aplicare a legislației în domeniul securității aeronautice și, în
plus, elaborează și pune în aplicare un program național de securitate a aviației civile (în care se
stabilesc rolurile și obligațiile tuturor operatorilor implicați). De asemenea, statele membre stabilesc
și pun în aplicare un program național de control al calității (pentru determinarea nivelului de
conformitate al operatorilor și stabilirea unor măsuri de remedierea deficiențelor), impun penalități
în caz de încălcări și cooperează cu Comisia când aceasta efectuează inspecții pentru monitorizarea
respectării normelor UE în materie de securitate aeronautică. Operatorii implicați trebuie să
elaboreze și să implementeze un „program de securitate” pentru a se conforma cu legislația UE și cu
programul național de securitate pentru aviația civilă al statului membru în care se află. În ceea ce
privește Comisia, aceasta efectuează inspecții neanunțate la aeroporturi și operatori, în cooperare cu
autoritățile naționale responsabile cu securitatea aeronautică (și aceste autorități fiind supuse
inspecțiilor) pentru a monitoriza punerea în aplicare a legislației UE.
Începând din iulie 2014, autoritățile naționale în cauză vor efectua și verificări la fața locului în
aeroporturile unor țări terțe, dacă acest lucru este relevant, pentru a evalua punerea în aplicare a
măsurilor de securitate în cazul mărfurilor care urmează să fie transportate în UE pe calea aerului.

În vederea facilitării transportului aerian, Comisia Europeană poate recunoaște echivalența unor
standarde de securitate aeronautică ale unor țări terțe.

Cadrul legislativ actual le permite statelor membre să decidă asupra modului în care sunt suportate
cheltuielile aferente securității aeriene. În 2009, Comisia a propus o directivă pentru a asigura
aplicarea unor principii-cheie cum ar fi nediscriminarea între transportatori sau pasageri și corelarea
cu nivelul costurilor. Însă în propunerea respectivă nu s-a adoptat o poziție privind finanțarea publică
și principiul „utilizatorul plătește”, urmând să se decidă pe baza principiului subsidiarității cine va
suporta cheltuielile aferente securității. La mijlocul anului 2014, această propunere încă mai urma să
fie adoptată de legiuitor.

 Rolul Parlamentului European

Parlamentul European a fost dintotdeauna de părere că securitatea aviației civile este una dintre
principalele preocupări ale UE și a sprijinit crearea unui sistem strict și eficace pentru prevenirea și
evitarea atacurilor teroriste. În acest sens, Parlamentul a subliniat importanța drepturilor
fundamentale ale cetățenilor și nevoia de a contrabalansa măsurile care vizează îmbunătățirea
securității aeronautice prin garanții solide și adecvate care să urmărească protejarea vieții private, a
demnității personale și a sănătății cetățenilor.

Printr-o rezoluție din 23 octombrie 2008, de exemplu, Parlamentul a forțat Comisia să își retragă și să
își modifice o propunere privind scanerele corporale, iar în raportul său din 1 iunie 2011 a solicitat
insistent ca, în cadrul controlului de securitate, să nu fie permisă utilizarea vreunei forme de
tehnologie bazată pe radiații ionizante și, în plus, a recomandat să fie folosite doar figuri schematice,
iar datele aferente să nu fie stocate sau salvate. Legislația în materie de scanere corporale adoptată
în noiembrie 2011 îndeplinește aceste criterii.

În general, Parlamentul este de opinie că procedura comitetelor nu este adecvată în sectorul

securității aeronautice, cel puțin în cazul măsurilor care au un impact asupra drepturilor cetățenilor.
Prin urmare, în raportul său din iunie 2011, Parlamentul a solicitat să fie implicat pe deplin prin
procedura de codecizie (lucru care nu s-a întâmplat însă până în prezent).

În ceea ce privește finanțarea măsurilor de securitate, Parlamentul este de opinie că taxele

percepute pentru măsurile de securitate ar trebui să includă numai costurile aferente securității, iar
statele membre care aplică măsuri mai stricte ar trebui să suporte singure costurile suplimentare
rezultate.

 Decizii relevante ale Parlamentului European:

- Rezoluția din 23 octombrie 2008 privind impactul măsurilor de siguranță aeriană și al
scanerelor corporale asupra drepturilor omului, intimității, demnității personale și protecției
datelor;
- Rezoluția legislativă din 5 mai 2010 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului
European și a Consiliului privind tarifele de securitate aviatică;
- Raportul din 1 iunie 2011 referitor la securitatea aeriană, în special scanerele de securitate.
 2. Descrierea pe scurt a PNPSA

 Obiective

Obiectivele Programului naţional de pregătire în domeniul securităţii aviaţiei civile, denumit în

continuare PNPSA, sunt următoarele:
a) Să asigure aplicarea măsurilor de securitate a aviaţiei civile de către persoane care au fost în mod
corespunzător recrutate şi pregătite în scopul îndeplinirii sarcinilor la standardele cerute. Persoanele
trebuie să fie capabile să aplice măsurile de securitate preventive, la nivelul standardizat, în scopul
operării sigure a zborurilor realizate în condiţii normale de operare, precum şi de a fi în măsură să
aplice cu promptitudine măsuri de securitate mai stricte decât standardele de bază comune
menţionate la art. 4 din Regulamentului (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului
privind norme comune în domeniul securităţii aviaţiei civile şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.
2320/2002, în cazul creşterii nivelului de ameninţare;

b) Să asigure eficacitatea implementării Regulamentului (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului

European şi al Consiliului privind norme comune în domeniul securităţii aviaţiei civile şi de abrogare
a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002, a Regulamentului (CE) nr. 272/2009 al Comisiei de completare
a standardelor de bază comune în domeniul securităţii aviaţiei civile prevăzute în anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului, a Regulamentului (UE)
nr. 18/2010 al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European
şi al Consiliului în ceea ce priveşte specificaţiile pentru programele naţionale de control al calităţii în
domeniul securităţii aviaţiei civile, a actelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr.
300/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 3922/91 al Consiliului
în ceea ce priveşte cerinţele tehnice şi procedurile administrative comune aplicabile în transportul
aerian comercial, subpartea S, precum şi a Programului naţional de securitate aeronautică;

c) Să asigure implementarea standardelor referitoare la recrutarea şi pregătirea personalului

prevăzute la capitolul 11 din Anexa la Regulamentul (UE) nr. 185/2010 al Comisiei de stabilire a
măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune în domeniul securităţii aviaţiei
civile.

 Elemente prioritare

PNPSA a fost elaborat, în principal, pentru a descrie cerinţele de recrutare şi pregătire în domeniul
securităţii aviaţiei civile. PNPSA îşi propune următoarele:

a) să descrie responsabilităţile cu privire la recrutarea şi pregătirea personalului care este implicat în

activităţi de securitate a aviaţiei civile;
b) să definească responsabilităţile ce revin autorităţii competente, operatorilor şi entităţilor
implicate în aplicarea PNPSA;
c) să stabilească criteriile de recrutare pentru categoriile de personal prevăzute în Anexa nr. 1;
d) să descrie cerinţele de pregătire pentru categoriile de personal prevăzute în Anexa nr. 1; sa
descrie procedurile de certificare pentru personalul prevăzut la pct. 1 lit. a) – e), m), n) şi o) din
Anexa nr. 1 la prezentul PNPSA.
e) să descrie obiectivele, durata minimă, frecvenţa şi conţinutul formelor de pregătire.

 Prevederile PNPSA

Prevederile PNPSA sunt obligatorii pentru toţi operatorii şi toate entităţile care fac obiectul
prevederilor actele normative prevăzute la pct. 1.1.1. lit. b), respectiv:

a) operatorii aeroportuari;
b) transportatorii aerieni;
c) administratorii aerodromurilor sau ale părţilor de aeroport desemnate ca zone demarcate ale
aeroporturilor, pe care se operează zboruri din categoria celor prevăzute în legislaţia naţională
privind aprobarea măsurilor de securitate alternative pentru operaţiunile de aviaţie civilă prevăzute
la art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1254/2009 al Comisiei din 18 decembrie 2009 de stabilire a
criteriilor care să permită statelor membre să deroge de la standardele de bază comune privind
securitatea aviaţiei civile şi să adopte măsuri de securitate alternative;
d) structurile tehnice de exploatare la sol, întreţinere şi reparare ale aeronavelor, cu atribuţii de
protecţie a aeronavelor sau al căror personal are acces la aeronavele parcate în zonele de operaţiuni
aeriene, zonele de securitate cu acces restricţionat sau în părţile critice ale zonelor de securitate cu
acces restricţionat;
e) structura specializată antiteroristă a Serviciului Român de Informaţii;
f) organele statului cu atribuţii specifice în zonele publice, în zonele de operaţiuni aeriene şi în zonele
de securitate cu acces restricţionat ale aeroporturilor, respectiv Poliţia transporturi, Poliţia de
frontieră şi Autoritatea vamală;
g) agenţii abilitaţi cargo şi poştali, expeditorii cunoscuţi, expeditorii cu cont, transportatorii rutieri
cargo şi poştali, furnizorii abilitaţi de provizii de bord, furnizorii cunoscuţi de provizii de bord şi
furnizorii cunoscuţi de provizii de aeroport;
h) structurile de securitate care asigură controlul accesului şi activităţile de supraveghere şi
patrulare;
i) agenţii de handling şi furnizorii de alte de servicii la sol, cum sunt concordanţa dintre bagaje şi
pasageri, sortarea, transportul şi încărcarea/descărcarea bagajelor de cală;
j) furnizorii de servicii de navigaţie aeriană;
k) centrele de pregătire a personalului în domeniul securităţii aviaţiei civile;
l) furnizorii de servicii de securitate a aviaţiei civile, inclusiv companiile private de securitate şi
societăţile comerciale cu activitate în zonele de operaţiuni aeriene şi zonele de securitate cu acces
restricţionat ale aeroporturilor, care aplică măsuri de protecţie a aviaţiei civile împotriva actelor de
intervenţie ilicită.
 3. Programul naţional de control al calităţii în domeniul
securităţii aeronautice, PNCC-SECA

 Prevederi generale

În Monitorul Oficial nr. 915 din 16 decembrie 2014 a fost publicat Ordinul nr. 1613/2014 al
ministrului Transporturilor pentru aprobarea Programului național de control al calității în domeniul
securității aviației civile — PNCC-SECA.

Obiectivele Programului național de control al calității în domeniul securității aviației civile, denumit
în continuare PNCC-SECA, sunt verificarea îndeplinirii în mod corect și eficient a cerințelor de
securitate a aviației civile și determinarea nivelului de conformitate cu prevederile Regulamentului
(CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme
comune în domeniul securității aviației civile și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2.320/2002, cu
modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul (CE) nr. 300/2008, și ale
actelor de punere în aplicare a acestuia, respectiv Regulamentul (UE) nr. 185/2010 al Comisiei din 4
martie 2010 de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune în
domeniul securității, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul
(UE) nr. 185/2010, si Decizia 774(2010) a Comisiei din 13 aprilie 2010 de stabilire a măsurilor
detaliate de implementare a standardelor de bază comune privind securitatea aviației care conțin
informațiile menționate la articolul 18 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 300/2008, denumită în
continuare Decizia 774(2010), precum și cu prevederile Programului National de Securitate
Aeronautică, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1.193/2012, denumit în continuare PNSA.

Autoritatea competentă în domeniul securității aviației civile la nivel național coordonează și

monitorizează implementarea PNCC-SECA.

 Atribuții și responsabilități ale autorității competente

Pentru realizarea atribuțiilor prevăzute de art. 3 alin. (2) lit. f). j). k), I), m), n), p), q) si r) din
Ordonanța Guvernului nr. 17/2011 privind controlul calității în domeniul securității aviației civile,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 149/2012, denumită în continuare Ordonanta Guvernului nr.
17/2011, autoritatea competentă desfașoară următoarele activități în realizarea obiectivelor privind
controlul calității în domeniul securității aviației civile:

- monitorizează modul de implementare a PNSA;

- emite reglementări specifice în aplicarea PNCC-SECA;
- emite proceduri detaliate de efectuare a activităților de monitorizare a conformității și
expertizelor în domeniul securității aviației civile;
- întocmește raportul anual privind controlul calității efectuat în conformitate cu prevederile
PNCC-SECA;
 - desemnează auditorii de securitate a aviației civile care efectuează activitățile de
monitorizare a conformității și expertizele descrise în prezentul PNCC-SECA și aprobă
componenta echipelor de control;
- decide asupra oportunității efectuării unor inspecții inopinante sau teste, precum și asupra
condițiilor în care acestea urmează a fi efectuate;
- autorizează persoanele desemnate să efectueze testele sub acoperire asupra măsurilor de
securitate;
- aprobă criteriile de desemnare a personalului calificat corespunzător din afara structurilor
proprii, care poate fi utilizat în condițiile prevăzute de art. 5 alin. (11) din Ordonanța
Guvernului nr. 17/2011;
- verifică, în mod regulat, efectuarea activităților descrise în programele proprii de control
intern al calității de către structurile care fac obiectul activității de monitorizare a
conformității;
- coordonează activitatea de investigație în domeniul securității aviației civile;
- efectuează activitățile de verificare la fața locului în conformitate cu prevederile pct. 6.3.1,
6.4.1
și, respectiv,

 Controlul calității în domeniul securității aviației civile

Controlul calității în domeniul securității aviației civile se efectuează de autoritatea competentă

căreia i se conferă puterile necesare pentru coordonarea aplicării în România a standardelor de bază
comune stabilite de Regulamentul (CE) nr. E/E și monitorizarea conformității cu actele de punere în
aplicare a standardelor de baza comune și cu Programul național de securitate aeronautică, inclusiv
atribuția de a constata deficiente și de a aplica măsuri sancționatoare prin auditorii de securitate a
aviației civile.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor și responsabilităților ce îi revin potrivit prevederilor prezentului

PNCC-SECA, în cadrul autorității competente se constituie o structură operațională a cărei schema
este prezentată în anexa care face parte integrantă din prezentul PNCC-SECA.

Operatorii și entitățile care sunt supuse controlului calității sunt:

- transportatorii aerieni;
- aeroporturile civile din România;
- entitățile tehnice de exploatare la sol, întreținere și reparare a aeronavelor, cu atribuții de
protecție a aeronavelor sau al căror personal are acces la aeronavele parcate în zonele
publice, în zonele de operațiuni aeriene, în zonele de securitate cu acces restricționat sau în
părțile critice ale zonelor de securitate cu acces restricționat;
- instituțiile și autoritățile publice cărora, potrivit PNSA, le revin responsabilități în aplicarea
unor măsuri de securitate a aviației civile, în zonele publice, în zonele de operațiuni aeriene
și în zonele de securitate cu acces restricționat ale aeroporturilor civile;
- agenții abilitați, expeditorii cunoscuți, expeditorii cu cont, transportatorii rutieri de mărfuri și
poștă identificabile destinate transportului aerian, furnizorii abilitați de provizii de bord,
furnizorii cunoscuți de provizii de bord și furnizorii cunoscuți de provizii de aeroport;
- agenții de handling și furnizorii de alte de servicii la sol, cum sunt concordanța dintre bagaje
și pasageri, sortarea, transportul și încărcarea/descărcarea bagajelor de cală;
- furnizorii de servicii de securitate a aviației civile, inclusiv societățile private de control acces,
supraveghere și patrulare la aeroport și societățile cu activitate în zonele de operațiuni
aeriene și zonele de securitate cu acces restricționat ale aeroporturilor, care aplică
 standarde de securitate pentru protecția aviației civile împotriva actelor de intervenție
ilicită;
- alte entități care aplică măsuri de securitate a aviației civile sau cărora le revin
responsabilități în aplicarea unor măsuri de securitate a aviației civile, conform legislației în
vigoare.

 Activități de monitorizare a conformității

Toate activităţile de monitorizare a conformităţii se efectuează cu respectarea Regulamentului (CE)

nr. 300/2008 şi actelor sale de punere în aplicare şi/sau a PNSA şi se dispun de şeful structurii cu
responsabilităţi în domeniul securităţii aviaţiei civile.

Activităţile de monitorizare a conformităţii se constituie din:

a) audit
b) inspecţie
c) test
Activităţile de monitorizare a conformităţii se efectuează cu regularitate, pe baza unei planificări
anuale a activităţilor de monitorizare a conformităţii, aprobate de ministrul transporturilor.
Planificarea anuală cuprinde numai activităţi de monitorizare a conformităţii în domeniul securităţii
aviaţiei civile prevăzute de alin. (2).
Auditul de securitate vizează:
a) toate măsurile de securitate dintr-un aeroport; sau
b) toate măsurile de securitate implementate de un aeroport, un terminal al aeroportului; sau
c) toate măsurile de securitate aplicate de un transportator aerian; sau
d) o parte a PNSA aplicată de o structură prevăzută de art. 3 alin. (3).
Realizarea auditului conţine următoarele etape:
a) anunţul transmis operatorului aeroportuar/administratorului aeroportului, transportatorului
aerian sau entităţii auditate, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea activităţii, la sediul structurii
care face obiectul auditului, şi transmiterea spre completare, în cazul în care se consideră necesar, a
unui chestionar prealabil de audit;
b) faza pregătitoare, care include analizarea chestionarului prealabil de audit completat şi
examinarea documentelor relevante;
c) şedinţa de deschidere, care se poate realiza în următoarele forme:
I. cu participarea conducerii structurii care face obiectul auditului, care are scopul de a
prezenta şi de a explica metodologia de monitorizare a conformităţii, de a definitiva agenda
de lucru, de a clarifica aspecte divergente sau neînţelese, etc.;
II. opţional, dacă se consideră necesar, se poate organiza suplimentar o şedinţă lărgită cu
participarea reprezentanţilor transportatorilor aerieni, autorităţilor şi instituţiilor statului
prezente pe aeroport, companiilor de securitate şi pază, companiilor de catering, agenţilor
de handling etc.;
III. poate fi organizată o singură şedinţă cu participarea tuturor persoanelor prevăzute la
paragrafele (I) şi (II).
d) activitatea la faţa locului la aeroportul, transportatorul aerian sau entitatea care aplică standarde
de securitate a aviaţiei civile;
e) raportul interimar care este pregătit de echipa de audit şi care conţine descrierea sumară a
constatărilor echipei şi clasificarea măsurilor de securitate evaluate;
f) şedinţa de închidere, care se organizează cu scopul de a prezenta constatările echipei, de a
identifica posibilele măsuri de remediere a deficienţelor şi/sau măsuri compensatorii până la
remedierea deficienţelor şi, după caz, de a motiva măsurile cu caracter sancţionatoriu dispuse,
precum şi de a face persoanele participante şi, prin acestea, personalul structurii auditate să
înţeleagă nivelul de conformitate cu legislaţia Uniunii Europene şi PNSA;
g) raportul de audit;
h) procesul de corectare a deficienţelor şi monitorizarea acestuia.
Pentru a confirma că măsurile de securitate sunt eficiente, desfăşurarea auditului trebuie să se
bazeze pe o colectare sistematică a informaţiilor prin intermediul următoareleor tehnici folosite în
mod complementar:
a) observaţii;
b) interviuri;
c) verificări.
Inspecţia vizează cel puţin un set de măsuri de securitate legate în mod direct, specificate în Anexa I
la Regulamentul (CE) nr. 300/2008 şi în actele sale de punere în aplicare, monitorizate ca o activitate
unică sau într-un termen rezonabil, care nu trebuie să depăşească trei luni.
Inspecţiile sunt activităţi neanunţate. Când autoritatea competentă consideră că acest lucru nu este
practic, inspecţiile pot fi anunţate, ponderea mai mare, de cel puţin două treimi din totalul
inspecţiilor executate, fiind alocată inspecţiilor neanunţate.

 Realizarea inspecţiei conţine următoarele etape:

a) în cazul în care inspecţia este anunţată, anunţul transmis operatorului

aeroportuar/administratorului aeroportului, transportatorului aerian sau entităţii care aplică
standarde de securitate a aviaţiei civile, cu cel puţin 10 zile înainte de începerea activităţii, la sediul
structurii care face obiectul inspecţiei, în cazul inspecţiei anunţate;
b) faza pregătitoare;
c) activitatea la faţa locului la aeroportul, transportatorul aerian sau entitatea care aplică standarde
de securitate a aviaţiei civile;
d) şedinţa de închidere sau o informare asupra constatărilor, dacă acest lucru este posibil;
e) raportul de inspecţie;
f) procesul de corectare a deficienţelor şi monitorizarea acestuia.
Pentru a confirma că măsurile de securitate sunt eficiente, desfăşurarea inspecţiei trebuie să se
bazeze pe o colectare sistematică a informaţiilor prin intermediul cel puţin a uneia dintre
următoarele tehnici:
a) examinarea documentelor;
b) observaţii;
c) interviuri;
d) verificări.
Testul se execută în scopul determinării eficienţei aplicării următoarelor măsuri de securitate a
aviaţiei civile:
e) controlul accesului în zonele de securitate cu acces restricţionat;
f) protecţia aeronavei;
g) controlul de securitate al pasagerilor şi bagajelor de mână;
h) controlul de securitate al personalului şi al articolelor transportate;
i) protecţia bagajelor de cală;
j) controlul de securitate al mărfurilor şi al poştei;
k) protecţia mărfurilor şi a poştei.
Testele sunt activităţi neanunţate. Testele se efectuează în conformitate cu un protocol de testare
elaborat de autoritatea competentă care include metodologia, luându-se în considerare cerinţele
legale, de siguranţă şi operaţionale.
Realizarea testului conţine următoarele:
a) faza pregătitoare;
b) activitatea la sediul aeroportului, transportatorului aerian sau al entităţii care aplică standarde de
securitate a aviaţiei civile;
c) validarea testului;
d) informare cu privire la rezultatul testului;
e) raportul de test;
f) procesul de corectare a deficienţelor şi monitorizarea acestuia.

 Expertize

Altă componentă a controlului calităţii în securitatea aviaţiei civile, pe lângă activităţile de

monitorizare a conformităţii, o constituie expertizele pe care autoritatea competentă le efectuează:

a) la cererea aeroporturilor civile din România;

b) în cazul construirii de terminale noi şi în cazul modificărilor constructive majore ale aeroporturilor
şi terminalelor existente, de natură să influenţeze aplicarea măsurilor şi procedurilor de securitate.
Expertizele sunt activităţi anunţate.

 Investigatii

Autoritatea competentă dispune efectuarea investigaţiilor de securitate a aviaţiei civile în vederea

determinării cauzelor incidentelor de securitate, în scopul identificării măsurilor preventive pentru
viitor şi pentru stabilirea măsurilor administrative şi, după caz, oportunităţilor de sesizare a
organelor judiciare. Obiectivele investigaţiilor sunt:
a) să identifice:
I. locul, modul şi cauzele producerii încălcării normei juridice de securitate;
II. vulnerabilitatea care a favorizat încălcarea normei juridice de securitate;
III. responsabilitatea încălcării normei juridice de securitate şi circumstanțele favorizării
producerii acesteia;
I. fapte pentru săvârșirea cărora este necesară sesizarea organelor judiciare și altor autorități
și instituții publice, după caz, în condiţiile legii.
b) să propună ministrului transporturilor/conducătorului autorităţii competente şi/sau
reprezentanţilor împuterniciţi ai statului:
I. măsuri corective, cu indicarea responsabilităților de ducere la îndeplinire, pentru înlăturarea
efectelor producerii încălcării normei de securitate;
II. măsuri preventive, cu indicarea responsabilităților de ducere la îndeplinire;
III. sesizarea organelor judiciare și altor autorității și instituții publice, după caz,
în condiţiile legii.

Bibliografie:
- Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – Programul Național de Pregătire în Domeniul
Securității Aviației Civile – PNPSA
- Programul Național de Control al Calității în Domeniul Securității Aviației Civile – PNCC –
SECA
- Transportul Aerian: Securitatea Aviației Civile
- Programul Național de Siguranțp în Aviația Civilă din 29.01.2015