Universitatea Politehnica Bucureşti

Facultatea de Inginerie Aerospaţială

Securitate, calitate, audit

Elemente generale privind securitatea aeronautică

Student:
MOSCALIUC Georgiana
Grupa:
95IMA

Profesor titular curs:

Conf.Dr.Ing. N.S.Tomescu
Cuprins

Introducere.......................................................................................................................................1
Capitolul 1. Legislaţia internaţională şi internă privind securitatea aeronautică.............................2
1.1. Legislaţie specifică internă şi internaţională aplicabilă la aeroporturi..........................2
1.1.1. Măsuri de securitate privind protecţia aeroportului.......................................2
1.2. Legislaţie specifică internă şi internaţională aplicabilă la o companie de transport
aerian....................................................................................................................................3
1.2.1. Măsuri de securitate privind protecţia aeronavei..........................................4
Capitolul 2. Descrierea pe scurt a PNPSA.......................................................................................5
2.1. Obiective.......................................................................................................................5
2.2. Elemente prioritare........................................................................................................5
2.3. Domeniu de aplicare.....................................................................................................6
Capitolul 3. Programul naţional de control al calităţii în domeniul securităţii aeronautice, PNCC-
SECA...........................................................................................................................7
3.1. Controlul calităţii în domeniul securităţii aviaţiei civile...............................................7
Concluzii..........................................................................................................................................8
Recomandări....................................................................................................................................8
 Elemente generale privind securitatea aeronautică

Introducere

Securitatea aeronautică (a nu se confunda cu siguranța aviației- este legată de proiectarea,

fabricarea, întreținerea și exploatarea unei aeronave) există pentru prevenirea actelor răuvoitoare
îndreptate împotriva aeronavelor și a pasagerilor și echipajului acestora.În urma atacurilor
teribile din 2001, UE a adoptat un ansamblu de norme de securitate pentruprotecția aviației
civile. Aceste norme sunt actualizate periodic pentru a aborda riscurile încontinuă schimbare.
Statele membre își mențin dreptul de a aplica măsuri mai stricte.

Securitatea aeronautică urmărește prevenirea actelor de intervenție ilicită, în principal prin

împiedicarea introducerii în aeronave a obiectelor periculoase precum armele sau explozivele.
Acest punct s-a aflat pe ordinea de zi timp de decenii, însă a devenit o preocupare majoră în
urmaatacurilor teroriste din septembrie 2001. Din acel moment, cadrul normativ din acest
domeniu s-a extins considerabil pe plan mondial, fie la nivel național sau prin intermediul unor
cooperări/acorduri internaționale, fie prin intermediul Organizației Aviației Civile
Internaționale[2] (OACI)și al anexei 17 la Convenția de la Chicago și al programului universal
de control al securității[3](USAP) legat de aceasta. Uniunea Europeană, la rândul ei, a dezvoltat
o politică adecvată careeste actualizată periodic pentru a ține seama de amenințările și riscurile în
continuă schimbare,precum și de progresele tehnologice.

Cauze pentru care aviația reprezinta o țintă atractivă pentru atacurile teroriste:
 Vizibilitate, Valoare comercială, Vulnerabilitate motivată de traficul foarte ȋnalt,
Consecințe internaționale, Riscuri reduse pentru teroriști (acțiune de la distanţă) turismul
utilizând ca mijloc de transport aviația civilă capată dimensiuni globale
 Numarul de pasageri este în continuă creștere
 Apar noi companii aeriene cu precădere de tip Low Cost
 Crește numarul aeroporturilor deschise transportului aerian
 Apar aeronave de foarte mare capacitate(A 380)

1
Capitolul 1. Legislaţia internaţională şi internă privind securitatea aeronautică

Securitatea reprezintă un punct important al activităţii unui operator aerian. Pentru a putea activa,
un operator aerian trebuie să respecte mai multe reglementări naţionale şi internaţionale specifice
securităţii aeriene.

1.1. Legislaţie specifică internă şi internaţională aplicabilă la aeroporturi

 Convenţia de la Chicago (7 decembrie 1944)
 Conventia de la Tokyo (20 august – 14 septembrie 1963)
 Reg.(UE)nr. 300/2008,Reg.(UE) nr.1998/2015,Reg.(UE)nr.815/2017,PNSA aprobat HG
nr.1193/2012
 Codul Aerian,OG nr.17/2011,Legea 149/2012,
 OMTI nr. 326/2014,PNCC-SECA,PNPSA,HG nr.842/2015

1.1.1. Măsuri de securitate privind protecţia aeroportului

 Realizarea unui mix de sisteme de securitate interconectate, pe de o parte, şi personalul

de monitorizare şi intervenţie, pe de altă parte
 Sistemele de control al accesului în aeroporturi
 Folosirea software-ului de analiză video
 Reţeaua IP (Internet Protocol)
 Instruirea personalului de securitate
 Background check

Cerințe privind planificarea aeroportuară

1. La proiectarea și construirea de noi facilități aeroportuare sau la modificarea facilităților
aeroportuare existente, se iau pe deplin în considerare cerințele de aplicare a standardelor de bază
comune formulate în prezenta anexă și normele sale de aplicare.
2. În aeroporturi se stabilesc următoarele zone:
(a) zona ne-restricționată;
(b) zona de operațiuni aeriene;
(c) zonele de securitate cu acces restricționat; și
(d) părțile critice din zonele de securitate cu acces restricționat.
Controlul accesului
1. Accesul în zona de operațiuni aeriene este restricționat pentru a preveni accesul persoanelor și
vehiculelor neautorizate în această zonă.
2. Accesul în zonele de securitate cu acces restricționat este controlat pentru a preveni accesul
persoanelor și al vehiculelor neautorizate în aceste zone.

2
3. Accesul persoanelor și al vehiculelor în zona de operațiuni aeriene și în zonele de securitate cu
acces restricționat este permis numai în cazul în care acestea îndeplinesc condițiile de securitate
cerute.
4. Înainte de a i se elibera o legitimație de membru de echipaj sau legitimație de aeroport care
permite accesul neînsoțit în zonele de securitate cu acces restricționat, orice persoană, inclusiv
personalul navigant, trebuie să fi trecut cu succes printr-o verificare a antecedentelor.
Controlul de securitate a persoanelor, altele decât pasagerii, și a obiectelor transportate
1. Persoanele, altele decât pasagerii, împreună cu obiectele transportate, sunt în mod continuu și
aleatoriu supuse controlului de securitate la intrarea în zonele de securitate cu acces restricționat
în scopul de a preveni introducerea de articole interzise în aceste zone.
2. Toate persoanele, altele decât pasagerii, împreună cu obiectele transportate, sunt supuse
controlului de securitate la intrarea în părțile critice ale zonelor de securitate cu acces
restricționat în scopul de a preveni introducerea de articole interzise în aceste zone.
Controlul vehiculelor
Vehiculele care intră într-o zonă de securitate cu acces restricționat sunt controlate în scopul de a
preveni introducerea de articole interzise în aceste zone.
Supravegherea, patrularea și alte controale fizice
Aeroporturile și, dacă este cazul, zonele învecinate deschise publicului, fac obiectul
supravegherii, patrulării și al altor controale fizice în scopul de a identifica orice comportament
suspect al persoanelor și de a identifica vulnerabilitățile care ar putea fi exploatate în vederea
comiterii unui act de intervenție ilicită, precum și în scopul descurajării persoanelor de la
comiterea unor astfel de acte.

1.2. Legislaţie specifică internă şi internaţională aplicabilă la o companie de transport

aerian

Legislaţie şi reglementări naţionale

Programului Naţional de Securitate Aeronautică aprobat prin HG nr.1193/2012;

OG nr. 17/2011 privind controlul calităţii în securitatea aviaţiei civile;
Programului naţional de pregătire în domeniul securităţii aviaţiei civile aprobat prin
OMTI nr. 326/2012;
Aprobarea Reglementării Aeronautice Civile Române – RACR-ROAII-ESAC -
Raportarea obligatorie a actelor de intervenţie ilicită şi a evenimentelor care privesc
securitatea aeronautică OMTCT nr. 1132/17.06.2004;
Legea nr. 399 din 27 decembrie 2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian;
Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului;
Legea nr.14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, cu
modificările şi completările ulterioare;

3
 Legislaţie şi reglementări internaţionale

Anexa 17 – ICAO “Standarde şi Practici recomandate – Securitate – Protejarea Aviaţiei

Civile Internaţionale împotriva actelor de intervenţie ilicită”;
Manualul de securitate ICAO - Doc 8973, ediţia 7, 2009;
Convenţia de la Tokyo din 14.09.1963 - Convenţia privind actele ilegale produse la bord;
Convenţia de la Haga din 16.12.1970 - Convenţia privind deturnarea aeronavelor;
Convenţia de la Montreal din 22.09.1971- Convenţia privind sabotajul aeronavelor si a
facilitaţilor;
DOC 30 – ECAC;
Regulamentul nr.300/2008 al PE şi al CE care stabileşte reguli comune în domeniul
aviaţiei civile;
Regulamentul (UE) nr.1998/2015 de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a
standardelor de bază comune în domeniul securităţii aviaţiei;

1.2.1. Măsuri de securitate privind protecţia aeronavei

Înainte de plecare, o aeronavă este supusă unui control de securitate sau unei examinări de
securitate în scopul de a se asigura că la bord nu există articole interzise. O aeronavă în tranzit
poate fi supusă altor măsuri adecvate.
Fiecare aeronavă este protejată împotriva intervențiilor neautorizate.

 Metode de control de securitate acceptate:

1. Pentru controlul de securitate al persoanelor:
(a) control manual;
(b) porți detectoare de metale;
(c) detectoare portabile de metale;
(d) câini dresați pentru detectarea de explozibili; precum și
(e) echipamente de detectare a urmelor de explozibili;
(f) scanere de securitate care nu utilizează radiații ionizante.
2. Pentru controlul de securitate al bagajelor de mână, al obiectelor transportate de alte persoane
decât pasagerii, al poștei transportatorului aerian și al materialelor transportatorului aerian, cu
excepția cazurilor în care acestea sunt încărcate în cala aeronavei și cu excepția proviziilor de
bord și a proviziilor de aeroport:
(a) percheziție manuală;
(b) control vizual;
(c) aparate cu raze X;
(d) sisteme de detectare a explozibililor (EDS);
(e) câini dresați pentru detectarea explozibililor (EDD);
(f) echipamente de detectare a urmelor de explozibili (EDT);
4
(g) echipamentele dotate cu sistem de detectare a explozibililor lichizi.
3. Pentru controlul de securitate al bagajelor de mână, al mărfurilor și poștei, precum și al poștei
transportatorului aerian și al materialelor transportatorului aerian care urmează să fie încărcate în
cala aeronavei:
(a) control manual;
(b) control vizual;
(c) echipamente cu raze X;
(d) sisteme de detectare a explozibililor;
(e) câini dresați pentru detectarea de explozibili;
(f) echipamente de detecție a urmelor de explozibili (ETD);
(g) cameră de simulare; și
(h) echipamente de detecție a metalelor.

Capitolul 2. Descrierea pe scurt a PNPSA

2.1. Obiectivele Programului naţional de pregătire în domeniul securităţii aviaţiei civile, denumit
în continuare PNPSA, sunt următoarele:
a) să asigure aplicarea măsurilor de securitate a aviaţiei civile de către persoane care au fost în
mod corespunzător recrutate şi pregătite în scopul îndeplinirii sarcinilor la standardele cerute.
b) să asigure eficacitatea implementării Regulamentului (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului
European şi al Consiliului privind norme comune în domeniul securităţii aviaţiei civile şi de
abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2320/2002, a Regulamentului (CE) nr. 272/2009 al Comisiei
de completare a standardelor de bază comune în domeniul securităţii aviaţiei civile prevăzute în
anexa I la Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului, a
Regulamentului (UE) nr. 18/2010 al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 300/2008
al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte specificaţiile pentru programele
naţionale de control al calităţii în domeniul securităţii aviaţiei civile, a actelor de punere în
aplicare a Regulamentului (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului, a
Regulamentului (CE) nr. 3922/91 al Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele tehnice şi
procedurile administrative comune aplicabile în transportul aerian comercial, subpartea S,
precum şi a Programului naţional de securitate aeronautică;
c) să asigure implementarea standardelor referitoare la recrutarea şi pregătirea personalului
prevăzute la capitolul 11 din Anexa la Regulamentul (UE) nr. 185/2010 al Comisiei de stabilire a
măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune în domeniul securităţii
aviaţiei civile.

2.2. Elemente prioritare:

PNPSA a fost elaborat, în principal, pentru a descrie cerinţele de recrutare şi pregătire în
domeniul securităţii aviaţiei civile. PNPSA îşi propune următoarele:

5
a) să descrie responsabilităţile cu privire la recrutarea şi pregătirea personalului care este
implicat în activităţi de securitate a aviaţiei civile;
b) să definească responsabilităţile ce revin autorităţii competente, operatorilor şi entităţilor
implicate în aplicarea PNPSA;
c) să stabilească criteriile de recrutare pentru categoriile de personal prevăzute în Anexa nr. 1;
d) să descrie cerinţele de pregătire pentru categoriile de personal prevăzute în Anexa nr. 1;
să descrie procedurile de certificare pentru personalul prevăzut la pct. 1 lit. a) – e), m), n) şi o)
din Anexa nr. 1 la prezentul PNPSA.
e) să descrie obiectivele, durata minimă, frecvenţa şi conţinutul formelor de pregătire.

2.3. Domeniu de aplicare:

Prevederile PNPSA sunt obligatorii pentru toţi operatorii şi toate entităţile care fac obiectul
prevederilor actelor normative prevăzute la pct. 1.1.1. lit. b), respectiv:
a) operatorii aeroportuari;
b) transportatorii aerieni;
c) administratorii aerodromurilor sau ale părţilor de aeroport desemnate ca zone demarcate ale
aeroporturilor, pe care se operează zboruri din categoria celor prevăzute în legislaţia naţională
privind aprobarea măsurilor de securitate alternative pentru operaţiunile de aviaţie civilă
prevăzute la art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1254/2009 al Comisiei din 18 decembrie 2009 de
stabilire a criteriilor care să permită statelor membre să deroge de la standardele de bază comune
privind securitatea aviaţiei civile şi să adopte măsuri de securitate alternative;
d) structurile tehnice de exploatare la sol, întreţinere şi reparare ale aeronavelor, cu atribuţii de
protecţie a aeronavelor sau al căror personal are acces la aeronavele parcate în zonele de
operaţiuni aeriene, zonele de securitate cu acces restricţionat sau în părţile critice ale zonelor de
securitate cu acces restricţionat;
e) structura specializată antiteroristă a Serviciului Român de Informaţii;
f) organele statului cu atribuţii specifice în zonele publice, în zonele de operaţiuni aeriene şi în
zonele de securitate cu acces restricţionat ale aeroporturilor, respectiv Poliţia transporturi, Poliţia
de frontieră şi Autoritatea vamală;
g) agenţii abilitaţi cargo şi poştali, expeditorii cunoscuţi, expeditorii cu cont, transportatorii
rutieri cargo şi poştali, furnizorii abilitaţi de provizii de bord, furnizorii cunoscuţi de provizii de
bord şi furnizorii cunoscuţi de provizii de aeroport;
h) structurile de securitate care asigură controlul accesului şi activităţile de supraveghere şi
patrulare;
i) agenţii de handling şi furnizorii de alte de servicii la sol, cum sunt concordanţa dintre bagaje şi
pasageri, sortarea, transportul şi încărcarea/descărcarea bagajelor de cală;
j) furnizorii de servicii de navigaţie aeriană;
k) centrele de pregătire a personalului în domeniul securităţii aviaţiei civile;
l) furnizorii de servicii de securitate a aviaţiei civile, inclusiv companiile private de securitate şi
societăţile comerciale cu activitate în zonele de operaţiuni aeriene şi zonele de securitate cu acces

6
restricţionat ale aeroporturilor, care aplică măsuri de protecţie a aviaţiei civile împotriva actelor
de intervenţie ilicită.

Capitolul 3. Programul naţional de control al calităţii în domeniul securităţii aeronautice,

PNCC-SECA

Obiectivele Programului naţional de control al calităţii în domeniul securităţii aviaţiei civile,

denumit în continuare PNCC-SECA, sunt verificarea îndeplinirii în mod corect şi eficient a
cerinţelor de securitate a aviaţiei civile.

3.1. Controlul calităţii în domeniul securităţii aviaţiei civile

Controlul calităţii în domeniul securităţii aviaţiei civile se efectuează de autoritatea competentă
căreia i se conferă puterile necesare pentru coordonarea aplicării în România a standardelor de
bază comune stabilite de Regulamentul (CE) nr. 300/2008 şi monitorizarea conformităţii cu
actele de punere în aplicare a standardelor de bază comune şi cu Programul naţional de securitate
aeronautică, inclusiv atribuţia de a constata deficienţe şi de a aplica măsuri sancţionatoare prin
auditorii de securitate a aviaţiei civile.

Operatorii şi entităţile care sunt supuse controlului calităţii sunt:

a) transportatorii aerieni;
b) aeroporturile civile din România;
c) entităţile tehnice de exploatare la sol, întreţinere şi reparare a aeronavelor, cu atribuţii de
protecţie a aeronavelor sau al căror personal are acces la aeronavele parcate în zonele publice, în
zonele de operaţiuni aeriene, în zonele de securitate cu acces restricţionat sau în părţile critice ale
zonelor de securitate cu acces restricţionat;
d) instituţiile şi autorităţile publice cărora, potrivit PNSA, le revin responsabilităţi în aplicarea
unor măsuri de securitate a aviaţiei civile, în zonele publice, în zonele de operaţiuni aeriene şi în
zonele de securitate cu acces restricţionat ale aeroporturilor civile;
e) agenţii abilitaţi, expeditorii cunoscuţi, expeditorii cu cont, transportatorii rutieri de mărfuri şi
poştă identificabile destinate transportului aerian, furnizorii abilitaţi de provizii de bord,
furnizorii cunoscuţi de provizii de bord şi furnizorii cunoscuţi de provizii de aeroport;
f) agenţii de handling şi furnizorii de alte de servicii la sol, cum sunt concordanţa dintre bagaje şi
pasageri, sortarea, transportul şi încărcarea/descărcarea bagajelor de cală;
g) furnizorii de servicii de securitate a aviaţiei civile, inclusiv societăţile private de control acces,
supraveghere şi patrulare la aeroport şi societăţile cu activitate în zonele de operaţiuni aeriene şi
zonele de securitate cu acces restricţionat ale aeroporturilor, care aplică standarde de securitate
pentru protecţia aviaţiei civile împotriva actelor de intervenţie ilicită;
h) alte entităţi care aplică măsuri de securitate a aviaţiei civile sau cărora le revin responsabilităţi
în aplicarea unor măsuri de securitate a aviaţiei civile, conform legislaţiei în vigoare.

7
Concluzii

Securitatea poate fi obținută numai printr-o combinație de abordări, susținută de o strânsă

cooperare internațională și de servicii de informații de înaltă calitate.
Securitatea aeroportuară trebuie abordată sistemic şi integral, adică luând în considerare toate
elementele sale: protecţia persoanelor, a clădirilor, a instalaţiilor, a mărfurilor, a datelor şi a
transmisiilor de date împotriva atacurilor de orice natură, a pătrunderii neautorizate, a deturnării
aeronavelor, etc.
Securitatea aeroportuară este importantă atât prin obiectivul său – protecţia persoanelor, a
bunurilor a clădirilor şi a datelor – cât şi prin impactul pe care îl produce asupra opiniei publice
prin orice eveniment şi incident produs cu sau la bordul unei aeronave sau pe un aeroport.

Recomandări

1. Ȋmbunătăţirea securităţii sistemului de transport aerian. Această măsură include înăsprirea

procedurilor privind achiziţionarea biletelor de avion, a înregistrării şi a examinării pasagerilor.
Cauzele aparitiei pasagerilor turbulenti la bordul aeronavei pot fi: frica de avion, stresul,
comunicarea defectuoasă, comportament şi atitudine arogantă. Un prost management al
situaţiilor în care sunt implicaţi pasageri turbulenţi poate determina pierderi de imagine şi
pierderi financiare pentru operatori aerieni. Pentru a preîntâmpina apariţia unor asemenea situaţii
trebuie avută în vedere prezentarea în toate fazele desfăşurării unui zbor (check-in, imbarcare,
zbor) a regulilor de zbor.
2. Coordonarea eforturilor şi dezvoltarea relaţiilor dintre entităţile de aviaţie civilă şi
autorităţile guvernamentale de securitate;
3. Ȋmbunătăţirea mecanismului internaţional de prevenire a terorismului aerian. În convenţiile
internaţionale de aviaţie civilă actuale, acţiunile statelor nu sunt suficient de bine coordonate în
combaterea ameninţărilor teroriste asupra aviaţiei civile fiind necesare unele completări şi
precizări;
4. Dezvoltarea cooperării dintre structurile regionale şi internaţionale cu atribuţii în domeniul
securităţii aeronautice. Când facem referire la această recomandare ne gândim la cooperarea
dintre structurile statale cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii terorismului, mai exact
fiind vorba de schimburi de experienţă cu statele care sunt în zone de risc maxim şi care au
experienţă şi cazuistică în termeni de transport aerian.