UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VI

Să se rezolve problemele:

1. Un contribuabil realizează într-un an fiscal venituri în valoare de 3.500 euro.

Scala de impozitare este următoarea :

Barem de impozitare
Tranşe de venit
Cotă de impozit
anual impozabil
până la 720 18%
721 – 1.740 23%
1.741 – 2.790 28%
2.791 – 3.900 34%
peste 3.900 40%

Precizaţi care este impozitul plătit de contribuabil dacă :

a) se practică impunerea prin cote progresive simple de impunere ;
b) se practică impunerea prin cote progresive compuse.

2. Doi contribuabili realizează, pe parcursul unui exerciţiu financiar, venituri de mărimi diferite:
- 7.560 u.m. primul contribuabil;
- 34.440 u.m. al doilea contribuabil.
Grila de impunere este prezentată în tabelul următor:
Grila de impunere
Nivelul venitului (u.m.) Cota de impunere
până la 700 0%
701 – 2.800 10%
2.801 – 7.000 14%
7.001 – 14.000 21%
14.001 – 21.000 28%
21.001 – 28.000 35%
28.001 – 42.000 42%
peste 42.000 49%
Ştiind că veniturile se impozitează potrivit sistemului de impunere în cote progresive simple, se
cere să se determine impozitul suportat de fiecare dintre cei doi contribuabili.

3. Un contribuabil realizează un venit de 16.500 u.m. şi un al doilea venit de 11.000 u.m., cele
două categorii de venituri impozitându-se separat după următoarele cote progresive pe tranşe:
Grila de impunere
Nivelul venitului (u.m.) Cota de impunere
până la 3.300 scutit
3.301 – 7.700 11%
7.701 – 11.000 550 + 17% pentru ceea ce depăşeşte 7.700
11.001 – 16.500 880 + 22% pentru ceea ce depăşeşte 11.000
16.501 – 22.000 1.650 + 28% pentru ceea ce depăşeşte 16.500
peste 22.000 2.200 + 33% pentru ceea ce depăşeşte 22.000
Să se determine impozitul plătit de către contribuabil pentru aceste venituri.

4. Un contribuabil realizează un venit de 16.500 u.m. şi un al doilea venit de 11.000 u.m., iar
impozitarea este globală (se impune venitul global), utilizându-se cotele progresive simple.
Grila de impunere este următoarea:
 Grila de impunere
Nivelul venitului (u.m.) Cota de impunere
până la 3.300 scutit
3.301 – 7.700 17%
7.701 – 11.000 22%
11.001 – 16.500 28%
16.501 – 22.000 33%
peste 22.000 39%
Să se calculeze impozitul plătit de către contribuabil.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VII

Comentați textul următor:

„Nu este o obligație morală să plătești o persoană care, prestând o activitate de o calitate îndoielnică, îți
spală parbrizul, fără permisiunea ta, în timp ce ești prins în trafic. De ce ar trebui să fie o obligație morală
să plătești guvernului care îți furnizează servicii de calitate inferioară pe care nu le dorești și pe care nu
le-ai solicitat?” (R. McGee (Ed). The Ethics of Tax Evasion: Perspectives in Theory and Practice .
Springer, New York, 2012)
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VIII

Să se rezolve problemele:
1.În anul N, cheltuielile publice erau de 37300 mld. u.m., iar PIB avea o valoare de 203500 mld. u.m. În
condiţiile în care, în anul (N+1) arew loc o creştere a cheltuielilor publice cu 15% şi o creştere a PIB cu
25%, care este valoarea coeficientului de devansare a creşterii PIB de către creşterea cheltuielilor publice?

2. Se cunosc următoarele date ipotetice referitoare la situaţia cheltuielilor publice ale unui stat:

Indicatori Unităţi de măsură Anul 1 Anul 2

Cheltuieli publice totale mld. u.m., preţuri curente 77000 106000
Cheltuieli pentru mld. u.m., preţuri curente
22260 26740
învăţământ
Cheltuieli pentru sănătate mld. u.m., preţuri curente 3184 5517,5
Cheltuieli pentru apărare mld. u.m., preţuri curente
6710 8400
naţională
Cheltuieli pentru ordine mld. u.m., preţuri curente
5205 7535
publică
PIB mld. u.m., preţuri curente 368300 520000
Indicele preţurilor %, an de referinţă – anul 0
106 109
constante
Curs de schimb u.m. naţionale/USD 10,9 18,2
Populaţie mil. loc. 25,3 26

Să se determine:
a) volumul cheltuielilor publice otale în expresie nominală şi în expresie reală;
b) ponderea cheltuielilor publice totale în PIB, precum şi cheltuielile medii pe locuitor exprimate în
unităţi monetare naţionale/locuitor sau în USD/locuitor;
a) ponderea cheltuielilor publice pentru învăţământ, sănătate, apărare naţională şi ordine publică în
raport cu PIB şi, respectiv, în raport cu cheltuielile publice totale;
b) modificarea absolută a cheltuielilor publice totale în expresie nominală sau în expresie reală;
c)modificarea relativă a cheltuielilor publice totale în expresie nominală sau în expresie reală;
d) modificarea ponderii cheltuielilor publice totale în PIB;
e)modificarea structurii cheltuielilor;
f) coeficientul de elasticitate a cheltuielilor publice totale, a cheltuielilor publice pentru învăţământ,
sănătate, apărare naţională şi ordine publică în raport cu PIB.
 UNITATEA DE ÎNVĂȚARE IX

Să se comenteze următorul text:

"Un deficit bugetar mare și de durată frânează dezvoltarea economică pe câteva căi. În primul rând, mai
devreme sau mai târziu, el face să crească masiv inflația, lucru ce provoacă incertitudine, îngreunând
luarea deciziilor pe termen lung. În al doilea rând, finanțarea deficitului prin împrumuturi interne lipsește
întreprinderile de credite. O astfel de «stimulare» prin deficit este de fapt o sufocare a economiei, căci
ea face să scadă investițiile întreprinderilor." (Leszek Balcerowicz, Libertate și dezvoltare, Editura
Compania, București, 2001, p. 164)

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE X

Să se comenteze următoarele texte:

“…. cu toate limitele observate, fiecare dintre aceste definiții ajută la conturarea în linii mari a definiției
politicilor publice. Ele ilustrează faptul că studiul politicilor publice într-un anumit domeniu este o
sarcină dificilă. Aceasta nu poate fi realizată doar prin parcurgerea registrelor oficiale care consemnează
procesul de decizie al organelor administrației publice sub formă de legi, decrete, regulamente și
proclamații. Deși acestea sunt o sursă vitală de informțtii, politicile publice se extind dincolo de
înregistrarea alegerilor concrete pentru a cuprinde domeniul alegerilor potențiale sau al alegerilor încă
nefăcute. Înregistrările deciziilor nu reflectă voința nelimitată a factorilor de decizie în aceeași măsură
ca înregistrarea interacțiunii acelei voințe cu constrângerile existente în anumite conjuncturi istorice,
politice sau
sociale.” (Michael Howlett, M. Ramesh, Studiul politicilor publice, Editura Epigraf, Chișinău, 2004,
pag. 15)

“Grupurile de interese speciale pot fi destul de puternice încât să distorsioneze forțele pieței, dar nu sunt
suficient de cuprinzătoare încât să internalizeze efectele propriilor acțiuni, ceea ce înseamnă că efectele
negative ale cartelizării vor depăși efectele pozitive ale coordonării. Există căi diferite spre succes:
politicile similare pot produce efecte diferite în contexte diferite, motiv pentru care politicile trebuie să
se potrivească cu modelul instituțional din țara respectivă (Calmfors și Drifill, apud Alber, 2006).
Problema potrivirii dintre tipul de politici care se dorește a fi implementat și particularitățile societății
este foarte importantă atunci când se decide să se apeleze la un transfer de politici. Deseori, printre
decidenți există tentația de a importa modele de politici care au funcționat în alte țări, fără să se țina cont
de particularitățile țării în care le aplică. Există posibilitatea ca politicile care au avut succes în rezolvarea
anumitor probleme în anumite contexte să nu aibă rezultate la fel de bune în contexte diferite (Dolowitz
și Marsh, 2000).” (Șerban Cerkez, Grupurile de interese și politicile publice, Editura Polirom, Iași,
2010, pag.96)

“Grupurile de interese care influențează decisiv politicile publice sunt acelea care au capacitatea de a
deține atât resursele necesare pentru negociere, cât și puterea de blocare a implementării politicilor.
Puterea de blocare a activității de implementare a politicilor guvernamentale este cu atât mai mare cu
cât oprirea activității într-un domeniu afectează un număr mai mare de indivizi. La nivelul societății,
atât sindicatele, cât și patronatele au capacitatea de a bloca implementarea politicilor guvernamentale.
…. Cu cât domeniul în care un anumit grup poate exercita activitatea de blocare este mai important, cu
atât mai mare este vizibilitatea (publicitatea) acțiunilor și revendicărilor grupului și cu atât este mai
probabil ca guvernul să analizeze cererile grupurilor de interese fără să fie nevoie de blocarea efectivă a
implementării politicilor.” (Șerban Cerkez, Grupurile de interese și politicile publice, Editura Polirom,
Iași, 2010, pag. 70-71)