Carl Sandburg: „Toți vor să joace Hamlet”

Toți vor să joace Hamlet.

De fapt, ei nu și-au văzut tații uciși,

Nici mamele amestecate în omor,

Nici o Ofelie murind cu inima zdrobită de durere,

Nici măcar intrigile țesute de cântătorii păianjeni galbeni,

Nici măcar pe acestea nu le-au înțeles și nici

simbolul florilor – O, florile, florile aruncate de o

fată dansând – din cea mai tristă piesă scrisă

vreodată de cefalopodul Shakespeare.

Totuși, toți doresc să joace Hamlet pentru că e trist,

așa cum toți actorii sunt triști, să stai lângă un

mormânt deschis, cu craniul unui bufon în mână

și să spui încet, să repeți încet, înțelepte, pătrunzătoare,

frumoase cuvinte, ascunzând o inimă care

se frânge, se frânge.

Aceasta este ceva care îi cheamă și le răscolește sângele.

Fac teatru atunci când vorbesc despre toate

acestea, știu că joacă teatru când au asemenea pretenții și

totuși:

Toți vor să joace Hamlet.