CURENŢII DE JOASĂ FRECVENŢĂ -

CURENŢII CU IMPULSURI

 Întreruperea curentului electric continuu realizează impulsuri electrice succedate

ritmic (singulare sau în serie).
 Ele au efecte fiziologice specifice, diferite de ale curentului continuu.
 În componenţa acestei categorii terapeutice intră variate tipologii de semnale.
 Frecvenţa joasă = < 1000 Hz
 În practică folosim frecvenţe între 1 - 500 Hz
 Caracteristici:
- Forma impulsurilor (dreptunghiulare, triunghiulare, trapezoidale, exponenţiale,
sinusoidale etc)
- Amplitudine
- Frecvenţa (nr. de impulsuri/secundă) = Hz
- Durata impulsului, respectiv a pauzei = milisec. (msec)
- Modulaţie (trenuri de impulsuri) în frecvenţă, în amplitudine

Tipuri de curenţi

 Curentul faradic = succesiune de impulsuri cu formă particulară (impuls bifazic

amortizat) – denumit după modul iniţial în care a fost obţinut.

 C. neofaradic = succesiune de impulsuri triunghiulare cu frecv. de 50 Hz

 C.Träbert (c. de ultrastimulare) = succesiune de impulsuri de formă

dreptunghiulară cu frecvenţă de 140 Hz

 C. exponential, trapezoidal, dreptunghiular, triunghiular

- sunt folosiţi sub formă de:
- impuls unitar
- succesiuni continue
- trenuri de impulsuri
- modulate (în frecvenţă sau amplitudine)
- nemodulate
 C.diadinamici = derivaţi din curentul sinusoidal

1
 - frecvenţe de 50 - 100 Hz
- creaţi de Pierre Bernard

 C.modulaţi = prin variaţia unuia dintre parametrii lor:

- amplitudine (intensitate) = variaţia progresiv crescândă şi descrescândă a
amplitudinii maxime a a impulsurilor
- ritmicitate
- durată = creşterea progresivă a duratei impulsului până la valoare maximă şi
revenire progresivă la durata iniţială
 Scopurile terapiei:
1. Analgetic
2. Electrodiagnostic neuromuscular (determinarea reobazei, cronaxiei, curbei I/t)
3. Stimularea musculaturii striate normoinervate
4. Stimularea musculaturii striate denervate (pareze, paralizii periferice)
5. Terapia musculaturii spastice (pareze, paralizii de cauză centrală)
6. Stimularea musculaturii netede

APLICAŢIA ÎN SCOP ANALGETIC

 Explicaţia cea mai adecvată a acţiunii analgetice a stimulilor electrici este dată de
Teoria controlului de poartă (Gate control) a lui Melzack şi Wall.
 Tipuri de curenţi:
1. Curenţi diadinamici
2. Curentul Träbert
3. TENS
4. Electropunctura

CURENŢII DIADINAMICI

 Derivaţi din curentul alternativ sinusoidal de reţea, care e redresat şi modulat,

obţinându-se 2 frecvenţe de bază: 50 Hz şi 100 Hz.
 Efecte principale (variază în funcţie de intensitate, forma curentului, modul de
aplicare al electrozilor) :
- analgetic
- hiperemiant
- dinamogen
 Tipuri principale:
1.MF = monofazat fix = constituit dintr-o succesiune de impulsuri redresate
monoalternant (50 Hz) ale frecvenţei de reţea.

2
- efecte:
- excitator, crescând tonusul muscular
- vasoconstrictor (creşte tonusul musculaturii pereţilor arteriali)
- evidentiază zonele dureroase din cadrul neuro - mialgiilor reflexe

2. DF = difazat fix = succesiune continuă de impulsuri redresate bialternant (100

Hz) ale frecvenţei de reţea.

- efecte:
- cel mai analgetic (creşte pragul la durere); se foloseşte ca formă de
introducere în aplicaţiile cu scop primordial analgetic
- spasmolitic (în contracturi musculare)
- inhibă SNV simpatic → stimulează circulaţia arterială

3. PS = perioada scurtă = trenuri de impulsuri MF (1 sec.) urmate de trenuri de

impulsuri DF (1 sec.)

- efecte:
- excitator, tonicizant, ca un masaj profund mai intens
- resorbtiv – componenta vasoconstrictoare (MF), cu acţiune bună în
sufuziuni, hematoame, edeme posttraumatice
- analgetic

4.PL = perioada lungă = trenuri de impulsuri MF (3 – 7 sec.) urmate de trenuri

de impulsuri DF (5 – 10 sec.). Raportul MF/DF > 1/2.

- efecte:
- analgetic

3
 - anticongestiv
- miorelaxant
5. RS = ritm sincopat = trenuri de impulsuri MF = 50 Hz (1 sec.) urmate de o
pauză de 1 sec., apoi reluare.

- efecte:
- excitomotor (cel mai pronunţat dintre CDD) → în hipotrofiile musculare
(musculatura normoinervată)

 Tehnica de aplicare:
- mărimea şi forma electrozilor → în funcţie de regiuni.
- între electrozi şi tegument → strat hidrofil de protectie.
- fixare cu benzi elastice/săculeţi cu nisip.
- pt. scop analgetic – se recomandă începerea şedinţei cu DF 30 - 60 sec.
- intensitatea curentului = 1-15 mA (senz. de vibraţie bine tolerată); se creşte
progresiv intensitatea la o doză corespunzătoare efectului dorit (analgetic,
dinamogen), fără atingerea pragului dureros). Intensitatea se creşte pe parcursul
şedinţei (intervine acomodarea).
- electrodul activ este cel negativ; se aplică pe punctul dureros
- electrozii pot fi egali/inegali ca dimensiuni (cel mai mic se pune la polaritate
negativă)
- aplicaţia electrozilor poate fi:
- longitudinală (de-a-lungul vaselor şi nervilor) → electrodul mare (+) la
emergenţă, iar electrodul mic, activ (-), distal, pe zona afectată
- transversală, pe articulaţii, membre, trunchi (electrozii = paralel)
- paravertebrală
- mioenergetică (tonifiere musculară): un electrod mare, indiferent, la locul de
emergenţă a nervilor motori (în dreptul coloanei cervicale sau lombare) şi un
electrod mic, activ pe punctele motorii ale muşchilor respectivi
- durata unei şedinţe:
- maxim 12 min.; în general, 4 - 8 min.
- dacă se fac aplicaţii pe mai multe zone în aceeaşi şedinţă, se scade durata de la
o zonă la alta cu câte 1 minut.
- dacă scopul tratamentului este hiperemiant, vasculotrop, durata este de 20 - 30`
- ritmul şedinţelor:
- std. acute: 1-2 ori/zi, zilnic
- scop analgetic: 6-10 şed.
- scop dinamogen, hiperemiant > 10 şed.

 Indicaţii:

4
1. Boli reumatismale
- artroze activate: DF 2-4‘ PS 2-4‘ PL 2-4'
- artrite: DF 2-4‘ PL 2-4'
- reumatism de ţesut moale: DF 2‘ PS 2‘ PL 4‘

2. Afecţiuni posttraumatice
- contuzii, entorse, luxaţii, hematoame, edeme: DF 2-3‘ PS 2-3‘ PL 4'
- contracturi musculare: DF 2‘ PL 4'
- hipotrofii, redori postimobilizare, atonii postoperatorii:
aplicaţie longitudinală; diverse formule: MF, PL, RS sau DF, PS sau DF, MF etc

3. Afecţiuni circulatorii periferice: boala Raynaud, acrocianoza, degerături, boala

varicoasă, arteriopatii obliterante
- se aplică longitudinal, de-a-lungul vasului sau gangliotrop (inhibare)
- DF 2-4‘ PS 2-3‘ PL 2-4‘

4. Afecţiuni neurologice periferice:

- lombalgii: DF 2‘ PS 2‘ PL 4'- paravertebral
- sciatalgii: idem, longitudinal, pe punctele Valleix, descendent pe coapsă şi pe gambă
- nevralgii diverse (trigemen, facial, Arnold, brahiale):
DF 2‘ PL 4'; el. (+) la emergenţă, el. (-) distal

CURENTUL TRÄBERT

 Definiţie: curent cu impulsuri dreptunghiulare cu durata de 2 msec., pauză de 7

msec.→ frecvenţa de 140 Hz.
Germană = curent de ultrastimulare

 Acţiune: analgezică
 Aplicaţie:
- bipolară = electrozi de aceleaşi dimensiuni
- strat hidrofil
- electrodul (-) pe locul dureros, electrodul (+) la mică distanţă (3-5 cm)
- transversal/longitudinal
- intensitatea se creşte progresiv până la senzaţia de vibraţie (se creşte pe parcursul
şedinţei deoarece apare acomodarea)

5
 -durata şedinţei = 15 - 20 min.
-efectul apare din prima şed.; dacă nu apare după 3 şed., se schimbă terapia
- nr. şed.: 6-8, 1-2/zi, zilnic

 Indicaţie: tratamentul durerii de diferite cauze - artroze, artrite, reumatism

abarticular, stări posttraumatice etc

TENS

 TENS = SNET = stimulare nervoasa electrică transcutanată

 Metodă netraumatizantă de combatere a stărilor algice acute dar şi cronice de
diferite cauze, utilizând curenţi cu impulsuri dreptunghiulare de joasă frecvenţă,
furnizaţi de aparate mici (cu baterie sau adaptate la priză), cu unul/două canale de
ieşire, prin intermediul electrozilor aplicaţi pe tegumentul bolnavului.
 Stimulii electrici utilizaţi la TENS se apropie prin forma lor de stimulii biologici
naturali elaboraţi de celula nervoasă
 Se folosesc 2 tipuri de impulsuri:
- monofazic - de formă dreptunghiulară
- bifazic - 2 variante:
- de formă dreptunghiulară, identic în ambele polarităţi
- de polaritate pozitivă dreptunghiular ,urmat de un impuls negativ exponenţial

 Stimularea bifazică are avantajul că sarcinile electrice injectate într-un sens în

timpul unei polarităţi, sunt egale cu sarcinile electrice injectate în sens opus; astfel
nu are loc acumularea de sarcini electrice în ţesut (se compensează potenţialele de
polarizare ale electrozilor)
 Frecvenţa: între 15 - 500 Hz, variabilă pe parcursul terapiei → adevărate
“programe”→ trenuri de impulsuri modulate în frecv., amplitudine

Mecanism de actiune:
 Senzaţia dureroasă este transmisă din diferite zone ale corpului prin nervii
somatici şi nervii vegetativi spre cornul posterior medular, unde se formează aşa-
numita substanţă “P” – mediatorul durerii.
 Prin TENS, e stimulată în organism secreţia unor opiacee endogene (endorfine).
 TENS înlătură durerea dar fără să înlăture cauza care a provocat-o (tratament pur
simptomatic), faţă de alţi curenţi de joasă şi medie frecvenţă care au şi un rol
facilitator trofic pe verigile circulatorii sanguine şi metabolice.
Aplicare:

6
  Poziţionare electrozi:
- direct pe suprafaţa dureroasă sau în imediata vecinatate
- cu acţiune asupra rădăcinii nervoase principale a nervului ce străbate zona
- pe zonele de durere referită a punctelor trigger din miogelozele dureroase (în
sindromul miofascial)
 Intensitatea - senzaţia de vibraţie - furnicătură, la limita tolerată pe locul de tratat
 Durata şedintei - minim 20 min., chiar 60 min.
 Intervalul dintre şedinţe: în funcţie de rezultate; la unii efectul analgezic = numai
pe parcursul şedinţei; la alţii se păstrează ore sau zile. Durata efectului creşte
odată cu progresia seriei de tratamente.

Indicatii:
-afectiuni reumatice
-stări dureroase posttraumatice
-dureri în afecţiuni neurologice periferice
-nevralgii
-dureri fantomă după amputaţii de membre
-stări dureroase acute şi cronice postoperatorii
-cicatrici dureroase postoperatorii
-dureri din cancere (!!!singura formă de electroterapie acceptată în cancere)

Contraindicaţii:
- pacemaker (electrostimulator cardiac)
- dureri psihogene (nevrotici)
- sarcina
- regiuni cutanate anesteziate
- zone de iritaţie cutanată
- dureri tratabile prin mijloace terapeutice etiologice

ELECTROPUNCTURA

Din punct de vedere energetic avem:

 12 meridiane principale convenţionale
 2 canale pe faţa anterioară şi posterioară a corpului
 361 de puncte pe meridiane (309 bilaterale) → nr. total de puncte = 670
 1 punct are o suprafaţă de 2-3 mm²
 În practică se folosesc aprox. 120 puncte
 Stimularea acestor puncte (prin ace, căldură, plăcuţe, curent electric) determină
diferite reacţii.

ELECTROPUNCTURA

 Se aplică în scop analgetic

7
  Face parte din metodele de reflexo-terapie, având ca loc de acţiune punctele
(zonele) dureroase reflexe, care sunt identice cu punctele de acupunctură în
proporţie de 80%.
 Constă din aplicaţii simultane pe 6-10 puncte a unor electrozi punctiformi speciali
prin intermediul cărora se aplică forma de semnal electric cerută de terapie.
 Curenţi folositi:
- curent continuu
- curenţi cu impulsuri (cel mai frecvent unda pozitivă dreptunghiulară urmată de o
undă negativă exponenţială)
 Frecvenţa: 1-50Hz
 Durata: secunde-minute, până la scăderea acuzelor dureroase sau a contracturii
locale
 Se pot stimula mai multe puncte concomitent sau succesiv
 Ritm de aplicare: zilnic/2 zile
 Nr.şed.: acut = 2-6, cronic = 10-20
 Mecanism de actiune: explicat prin teoria controlului de poartă
 Contraindicaţii: idem celelalte forme de terapie prin curenţi cu impulsuri