TARA SILVANIEI . ANUL L VOL. 1 1940 CUPRINSUL: Redacfia, Rostul nostru. Elena Pop Hossu-Longin, Aminti : iri, Dr. llie Déianu, Badea Gheorghe Pop de Bésesti. Laurentiu Brggelnceputuri de invéitémant roménesc in Sale). Leontin Gh ietate culturalé in Zalau la sfargitul veacul avril Trifu. Dr. Emil Lobontiu, Probleme ecanomice in legaturé cu struc- tura geologic& a paméntului s&ldjenesc, Laurian Somesan, Tara Silvaniei in unitatea spafiului transilvan,- Joan Deleu si Leontin Ghergariu, O farailie de luptatertnatio- - nal" 1, — lacob Deleu.— Ik — Victor Delet: : Grafian Marcus, Ucenicia romaneasca. Ioan Danciu, Evolufia numelor: atronimice la Romani salient. Dr. lean. Georgescu, + Elena “sp Hossu-Longin. IDEI, OAMENI St FAPTE Tara Sileaniei",, Zece ani de domnie: L.Gh., Un captenar. * Iota Ardeleanu Senior, Sérbitorirea mileniului in Sale). L. ©h., Eminescu in Ungureste. » © Gurusliu '— O gregala istoricé nepermisa, 1S Zaléu, Zalau sau Zélau? Joan Ddncix, Vitalitatea Romanilor’sélajeni. “ G. O noua institutie financiara. « » » Patriotism économic. * ile merinos din, Sélaj. fon Radulescu, Agricultura in Salai. *, Cregterea’animalelor in judeful Salaj: CRONICA Moartea Elenei Pop Hossu-Longin. O adres& ompgila Orga» nizarea F. R. N. in judeful Sélaj. Numire.« Uonatie. Tar guri. Redactionale. Cligeu : Taran Yin’ Ceriga (Foto 1. Almas. Tipografia .LUCEAFARU L* Grigore Avram, Zélau, ‘BUA DEF Fe. Pa iv luna LeRostut nostru ‘Scoatem aceasté revisté cu indoit scop. Intdiul si cel mai princi- pal este cd vrem sd facem Sélajul cunoscut. In urmd cu vreo 5—6 ani, unul dintre noi stdtea de vorbd cu o persoand suspusd din capitald. Cand veni vorba de Sdlaj, domnul se gandi addne si spuse: — A.. Sélajul...? Da, stia, undeva prin Ardeal... Atat era tot ce stia despre Sdlaj. Dar Sdlajul a jucat un rol im- portant tn viafa noasird nafionald. A dat o serie de personalitafi, dintre cele mai proeminente, cariau fost in fruntea miscdrilor nationale $i cul- turale dinainte vreme. Aceste se cuvine sd le cunoascd lumea. Altul: Un ofifer de rezerva, de meserie profesor, venit pe aici in ultima vreme, ne spunea: — Nici nu credeam cd pe aici locuiese masse compacte de Romani. far la mirarea noastra, complecta : — Da, noi credeam cd pe aici sunt majoritatea strdini si pe ici pe colo mai este $i cate un sat romdnesc. Vad insd cd e tocmai invers. Mergi zile intregi prin sate roménesti, cu port, cu limba si tradifie ro- maneascd $i numai intampldtor gdsesti si cate un sat cu populaie strdind. Sunt doud cazuri pe cari le ludm aga la intamplare. Vor fi insd multi cari nu ne cunose $i pe urma acestei necunoasteri Sdlajul sufera sub toate raporturile. Consecinfe daundtoare si nemeritate. In fafa acestei situafii ce vrem noi? Dorim ca prin scrisul nostru sd dam o icoand a Sdlajului, sa-1 scoatem din anonimat $i sd pretindem pentru el locul pe care-1 merité in viafa noastrd romaneascd. Vrem sd au mai fim o ,terra incognita,“ de care sd se ocupe numai intamplator cei in drept, ci sd asezdm vestita TARA a SILVANIEI la locul de cinste pe care-l merita $i prin trecutul ei bogat in fapte si prin prezentul ei. Noi suntem convinsi cd atunci cind lumea ne va cunoaste, ni se va da alta considerafie, decét ni-s'a dat pand azi.4 TARA SILVANIEL Fiecare regiune tsi are specificul ei, nevoile ei, aspectul ei. Aceste toate trebuiesc cunoscute, pentru a pune la punct anumite lucruri $i pen- tru a putea adapta anumite inovafii dictate de imprejurari la specificul regiunii respective. Acel regionalism, care cautd sd se aplice in educatie, trebue generalizat la toate aspectele viefii: culturale, nationale si eco- nomice. Cunoscdnd specificul regiunei si potrivind dispozifiile, ce se iau de conducdtori, la acest specific, noi credem cd se va putea face mai mult pentru progresul acestui neam. Revista noastré va cduta sd evidenfieze specificul Tarii Silvaniei $i, sub acest aspect, ea este o revisté regionald. Dar urmarim prin scoaterea acestei reviste si un alt scop, anume, sG contribuim, prin ceeace va apare in ea, la o viitoare monografie a Séilajului_ romanese. »SCHITA MONOGRAFICA A SALAJULUI* intocmité de Dr. Dionisie Stoica si loan P. Lazar, in 1908, azi o carte rard, este singura monografie romaneascd asupra plaiurilor noastre. Ea a fost o lucrare vrednicd pentru timpul ei. Pufine judefe din Transilvania erau prezentate, acum trei decenii si mai bine, cu un oarecare sdmbure de criteriu so- ciologic in metoda si atatea date, cum era regiunea noastrd, prin acea lucrare de 332 pagini, tipdrité in vederea marilor serbari ale ,ASTREI cari au avut loc in acel an la Simleu!-Silvaniei. Lucrarea a oglindit insd fidel, poate incomplet, din cauza grabei redactarii, infafisarea ro- ménismului dela aceste fruntarii etnice. Opera lui Dr. M. Petri ,Sziidgy varmegye monographidja> in cele 6 volume mari cu 4717 pagini, apérutd succesiv intre 1901—1904, nu vorbeste nimic de frdmdntarile Roménilor din acest Sdlaj, parca acestia nici n’ar fi existat, sau de veucuri n’ar fi avat nici o manifestare proprie, iar ceeace strecoard ici-colo, pe neobservate, despre locuitorii majoritari ai acestor regiuni — Romanii — e ori eroaat $i tendenfios, ori fard temei. Noi nu avem posibilitate materiald de a scoate in prezent o lucrare de vaste proporfii, iar colectie de biografii personale in scop de reclamd, cum s’a facut in alte parfi, nu vrem sd facem. Pentru ca sd cunoascd insd lumea aspectul viefii romGnesti din Sdlaj si mai ales pentru a nu se pierde anumite date privitoare la strdvechile rdddcini ale romdénismu- lui din aceste parfi de fard, cu adevdrat grdniceresti, le vom consemna in paginile acestei reviste. Din ea istoricul de maine al acestui uitat Sdlaj va putea scoate cate ceva, pentru a da o icoand reald a acestei regiuni. Jaté care sunt rosturile acestei reviste. Cat si ce vom realiza prin ea, va dovedi viitorul. Noi vom starui sd ne facem datoria. Red,AMINTIRI Incerc s4 rechem din negura vremii viafa plinaé de sbucium spre mai bine a Salajului de odinioara. Pe masura ce dapan firul amintirilor, viafa patriarhala a plaiurilor noastre imi apare din ce in ce mai frumoasa si mai plinaé de farmec, asa cum a fost, cu toate necazurile si greutatile ei, viata vechilor salajeni. Cate lucruri imi vin in minte...! Sunt multe, pentruca erau multiple si preocuparile noastre, cari traiam nu numai pentru noi, ci mai ales pentru neamul nostru. Din multimea amintirilor cari ma coplesesc, file rupte dintr'un album, iata cateva... * ame Anul 1879 s'a inceput pentru mine placut, cu participarea la balul tinerilor universitari romani din Budapesta si s’a sfarsit tot bine, cdci prin Septembrie, terminandu-se cladirea casei noastre noua din Basesti, a urmat sfintirea ei. S'a facut cu mare solemni- tate, intrunind multa lume si prieteni dragi din toate partile. Tot cu aceasta ocaziune mi s’a predat in biserica de catre venerabilul vicar al Salajului, Alimpiu Barboloviciu, ordul «Crucea Elisabeta>, primit dela Majestatea Sa Regina Elisabeta a Romaniei, pe care Augusta Doamna I-a trimis mai multor doamne dela noi, cari au colectat si trimis ofrande pentru ranifii rasboiului din 1877~—1878. Dans si multa voie buna a incheiat ziua frumoasa, in care s’a sfintit noua noastra casa familiara. : Au urmat apoi serioase cursuri practice in ale economiei de Casa, ca: conservatul fructelor, prelucratul inului si a canepei, apoi facutul painei, pregatirea bucatelor, spalatul rufelor etc. Un pro- gram bogat si variat acesta, ce-l urmam cu mare sarguinta gi insufletire, spunandu-mi parinfii c& buna cunoastere a acestor6 = TARA SILVANIEL lucruri este de mare necesitate pentru fiecare fata in vederea chemarii ei viitoare. Pregatirile acestea pentru viata practica nu le faceam singura, ci in comun cu mai multe fete tinere de varsta mea. Avea mama o bucdtéreasd mestera mare in pregatirea bucatelor, asa ca la toate ospetele mari gi mesele alese ce se dadeau in jur, era ceruta dela mama sa pregateasca. Asa apoi multe din prietenele mele s’au in- stalat la noi, facand impreuna scoala de menaj, sub diriguirea Mariei Muresan, cum se numea aceasta harnica femeie. Erau foarte placute aceste cursuri, aga in societate, si fiind imparfite in sectii diferite, fiecare sectie emula cu ceealalta, pentru a obfine rezultate bune. Intr’un an de zile eram toate gospodine bune. $tiam toate lucrurile casei. $i faceam furoare cu mesele festive date din dife- rite prilejuri, unde tot ce se servea era pregatit si servit de noi, elevele scoalei de menaj din Basesti, la care frecventau urmatoa- rele domnigoare: surorile Aurelia si Elena Vasvari, Maria Stanciu, Veronica Laslofi, Emilia si Eugenia Trifu si eu. Sigur, unde erau fete multe, era si mulfa voie buna, si fiind toate cantarefe bune, rasuna locul, seara mai cu seama, de cant si doina romaneasca. In vacanfa mai cu seama avea scoala de menaj zile bune. Venea stoluri-stoluri tinerimea din toate parfile la vacanta acas4 si asa, si cele gapte eleve din Basesti primeau dese si placute vizite. De sine se infelege ca acesti musafiri erau tratafi cu toate bunatafile scoalei de menaj. Odata, cand era iar multa lume tanara la noi, s’a aranjat 0 masa ca de sarbatori, bogat decorafa cu de toate: flori, fructe, co- feturi, etc., erau in abundenfa de toate, cat era o placere sa pri- vesti la ea. Lumea se aseazi la masa. Cand colo la masa de gala nici o lingura de mancat supa. Pacostea au fost niste ochi negri in cari a privit prea adanc o eleva, care era de serviciu la masa. Peste cateva luni acest mic episod s’a sfarsit cu o nunta mare, impreunata cu multa veselie, caci »ochii negri« rapisera ca un vultur pe una dintre noi, care uitase s& puna lingurile la masa... Zile de neuitat farmec gsi poezie a fost timpul petrecut cu aceste tovarage dragufe, cu cari altfel pe langa gospodarie faceam si cultul poeziei si muzic ei romanesti. In lips de scoale romanesti de fete, toate invatam in gcoli streine si acuma trebuia sa suplinim prin diliginfé proprie ceeaceTARA SILVANIEL 1 nu fcusem Ia scoala: cunoasterea literaturii si cultivarea muzicei noastre romanesti. Bunul nostru noroc ne favorizd si ’n aceasta direcfie, caci in persoana poetului salajan Petre Dulfu, am avut un potrivit si com- petent maestru. Domnul Dulfu, azi pensionar in Bucuresti, e ori- ginar dintr'un sat din jurul Basestilor, din Tohat, si petrecea jn vacanta de vara mult la noi si fiind incd pe atunci un poet tanar mult promifator, care vazand zelul nostru de-a ne instrui si introduce in tainele literaturii romane, se ocupa de noi cu multa rabdare gi bunavoinfa. Mai era apoi la noi un teolog tanar, Ste- fan Cucu, care ramanand cu alfi patru frati orfan de tata si mama, fu primit sub tutoratul tatei si aga petrecea vacanfele totdeauna la noi. Era si acesta o fire cam poetica. Asa apoi se complectau rolurile, facénd domnul Cucu repetitiile din diferiti autori indicati pentru noi prin d. Dulfu. Se invafau multe poezii pe de-a rostul gi se citea mult, pentru a ne deprinde cu pronunfarea si accentul, caci in tara lui »amu« si »hapt ase« se vorbea o romaneascé cam pocité pe acele vremuri. Autorii nostri favorifi erau: Alexandri, Bolintineanu, Sion gi gingaga Matilda Cugler Poni, apoi din generatia mai fanara Ioan Lapedatu, Dragescu si marele Eminescu de mai tarziu. Ne veneau apoi revistele »Familia« lui losif Vulcan, »Amicul Familiei« lui Negrutiu, iar dintre ziarele romanegti »Observatorul« lui Barifiu si »Gazeta Transilvaniei« lui Muresianu. Aceste erau is- voarele din care sorbeam cu nesaf, pentruca dupa atata slova strain, sa gustam farmecul limbei noastre materne. Aga am inva~ fat noi, fetele tinere de pe acele vremuri, romaneste, in lipsa de scoli romanesti pentru fete. De atunci si pana azi, ce progres urias! * are Anul 1880 a avut insemnatatea sa mare in amintirile mele, prin faptul cd in acest an s’a constituit la noi in Basesti »Reuni- unea Femeilor Romane Salajene«. In Salaj adeca, abia dela anii 1860 intalnim o viafa mai accentuat’ romaneascd gi aceasta se manifesta mai mult pe teren politic gi bisericesc-scolar. Viafa cul- tural-sociala abia prin anii 1870 incepe a se infiripa si devine mai intens& dela 1878 incoace, cand prin adunarea generala a Asocia- fiunii >Astra« finuté la Simleu, au patruns razele ei binefacdtoare in toate straturile elementului romanese din Salaj. Dela aceasta data se observa o emulare nobila intre intele- ctualii din Silvania, de-a suplini Iacunele trecutului cu o activitate8 TARA SILVANIEI intensa, cuprinzand in cadrele ei toate problemele, cari sA dea ace- stui finut intins, locuit in marea Jui totalitate de Romani, un timbru gi caracter romanesc. Rand pe rand s’au infiinfat Reuniunea Invafatorilor Romani Saldjeni, mai apoi Desparfamantul Asociatiunii, lucrand cu zel Jau- dabil in toate directiile, cu spor si progres bun. A lipsit insa o concentrare a femeilor romane si aceasta lipsd s’a simtif tot mai mult, caci numai cu ajutorul acestui element pretios, se spera a deschide un teren prielnic si pentru o viafé culfa, sociala, pe langa deslegarea problemei de a munci in cadrul unei reuniuni pentru un scop anume cultural. Reuniunea Femeilor Romane din. Bragov, infiinfata ca prima la noi, Romanii, de dincoace de munti, deci mama Reuni- unilor noastre femeiesti, avea deja o multime de fiice in toata tara, cu diferite scopuri filantropice gi culturale, care desvaltau o rodnica activisate, cand in Salaj se manifesta tot mai mult dorinta de a intemeia femeile romane gi aici, Reuniunea lor. Zeloasele doamne Emilia Pop n. Marcus, Clara Maniu n.Co- roianu gi Maria Cosma n. Dragos au fost inifiatoarele ideii de a infiinfa Reuniunea Femeilor Romane Salajene. Trup s’a facut ideea in 1880 Ianuarie 21, intr’o consfatuire convocata, in urma unui infeles cu aceste doamne, prin mine, la Basesti. A fost in iarna aceasta multd zdpada, iar dupa Craciun si frig mare, dar deodata, pe la mijlocul lui Faurar, au dat niste van- turi calde gi s’a topit neaua, s’au rupt si desfundat drumurile in- cat nu era chip sa poti strabate la Basesti. Asa apoi numai iu! tul »fratele Andrei« Cosma, cu inflacarata lui sofie, iubita mea pr tena Marica, bunul nationalist Demetriu Suciu, advocat in Cehul- Silvaniei, cateva familii preojesti din jur si intelectualii din loc au Participat la aceasta consfatuire. Cu toate ca in total erau numai 10 doamne de fafa, s'a proclamat cu mare insuflefire infiintarea «Reuniunii Femeilor Romane Salajene>, alegandu-se prezidenta doamna Maria Cosma si secretar d. Demetriu Suciu, carora s'a concrezut compunerea statutelor. Statutele s’au compus cu mare graba cu concursul barbatului de incredere Andrei Cosma si fura primite de adunarea constituanta din anul 1881 lanuarie 20, finuta in Simleu. Ca scop s’a fixat: >infiintarea invatamantului poporal si a industriei de casa, cu deosebita privire la sexul femeiesc din comitatul Salajuluie. Deci un program destul de bogat. In curand a urmat intarirea statutelor si noua Reuniune s’a pus cu zel lau-“TARA SILVANIEL 9 dabil pe lucru. Adunarile ei fiind ambulante, se tineau astfel tot in alt loc, erau tot atatea prilejuri binevenite de a aranja concerte, petreceri, cari intruneau intreg Salajul la mult voie buna roma- neasca, jar fondul Reuniunei sporea mereu cu sume considerabile. * Era in fine un cadru, care sa cuprinda viata sociala culta ro- mAneasca. Pana aci numai convenirile familiare ofereau prilej Ro- manilor salajeni sa convina pe teren social. Adevarat ca se si exploatau aceste prilejuri, caci nuntile salajene erau vestite, intru- nind Romani din trei comitate: din Chioar, Maramures si Salaj, la veselie mare de doua-trei zile. Lautarul vestit din Somcuta-Mare Nufu Pauni cu arcul lui vrajit era magnetul care concentra ti- nerimea celor trei finuturi romanesti. Sigur ca aci se legau noui cunostinte si urmau alte casatorii fericite, cu ospefe ca in povesti. La prilejuri de aceste pana cand tinerimea igi petrecea cu joc si cantari, batranii discutau fel de fel de teme de interes obstesc si totdeauna urmau, dupa cate o nunta mare si frumoase manifestari romanesti, cari erau plamadite si discutate de bunii nostri batrani pe langa un pahar de pelin, ascultand in camera laterala doinele lautarului Nufu Paunitii si jocul vesel al tinerimei. Ce vremuri frumoase patriarhale erau acele! Cum zisei, convenirile in familie erau unicele prilejuri de convenire inainte de a fi avut in Salaj Reuniunea si Desparfamantul »Astrei<. Acum cu ajutorul acestor doua s’a inchegat o viata sociala frumoasa gi intensiva romanea- sca, cdci bunele obiceiuri din batrani se observau si acuma gi sub diferite titluri, ba sfinfire de casa, ba botez, stors, nunta, se aduna lumea sa-si petreacd, apoi vara cand venea_ stoluri-stoluri tineri- mea de pe la scoli, se lansau gi invitarite Reuniunei si Desparta- mantului la frumoasele adunari culturale gi seara la petreceri si concerte animate. Reuniunea femeilor progresa din an in an fru- mos. Cele mai romanesti manifestari se aranjau in jurul ei. Cand nemuritorul Alexandria repustat victoria mare la concursul dela Montpellier prin sublimul sau poem »CAntecul Gintei Latine,« ca- stigand cupa de aur, Reuniunea Femeilor Romane Salajene i-a trimis o insuflefita adresa de felicitare si un admirabil covor lucrat de membrele sale. Dulcele cantaref dela Mircesti le-a trimis 0 scrisoare de mulfumita, pe care pentru eterna ei frumusete si valoare o reproduc in cursul acestor insemnari:10 : TARA SILVANIEL Mircesti, 6/18 Ianuarie 1884. Respectabile Doamne Maria Barboloviciu, Clara Maniu si Emilia Pop, Un neam, unde femeia cuprinde in sufletul ei cele mai inolte simfdminte ale omenimei: amoral de patrie respectul familici si atragerea catre tot ce e bun $i frumos, este menit a lua o desvol- tare strdlucitoare intre celelalfe neamuri din lume. Prin tainica si divina inrdurire a mamei, a surorei, a sofiei se formeazd popoarele tari, nobile, inteligente, devotate pamantului strdmosesc. Doamnele romane din Sélagiu, gandindu-se la mine cu oca- ziunea anului nou si trimifandu-mi admirabila lucrare de artd esita din mdnile lor maestre, mi-au umplut inima de bucurie. Suvenirul lor grafios mi-a adus convingerea scumpd mie, cd ele fac parte din acea pleiadé de bune patrioate, care infeleg indl- fimea menirei lor si vor sti ao indeplini pdsind pe urmele matroanelor din Roma, mame a atator oameni nemuritori. Va rog dar, respectabile Doamne, sd primifi pentru D-Voastre si totodatd sa binevoiti a esprima On. Doamne din Sdlagiu simfi- rile mele de addncd recunostinfd, pentru nobilul indemn ce l-au avut tn privirea mea. Mult incéntdtoarea D-Voastra ofrandd o consider ca una din cele mai dulci comori ce am norocul de a cdstiga in cariera mea de poet. Primifi, cu aceasta fericitd ocaziune, asigurarea profundului respect, cu care am onorul a md subsemna devotat servitor al Doamnelor din Sdlagiu si al D-Voastre, Vasile Alecsandri m. p. Aceasta scrisoare prefioasa, venita dela laureatul cantaret al neamului, a produs mare bucurie gi a electrizat toate energiile gru- pate in jurul Reuniunei, de a conlucra cu munca intensiva, de a vedea realizata tinta ei in chipul unei scoale de fetite in Simleu, a carei lips4 era arzatoare. Incununarea acestor staruinfe neobosite a fost deschiderea scoalei primare de fetite cu 6 clase, in Simleu, in anul 1889, intr’un local inchiriat deocamdaté, pana ce in anul 1890 Reuniunea, aju- fata de Banca »Silvania« si de 0 seama de barbafi inimosi si buni nafionalisti, a cumparat 0 casa proprie, unde funcfioneazd pana azi,TARA SILVANIEI iL crescand neamului in tof anul un numar frumos de romance brave si zeloase. Sigur c& multe lupte au trebuit purtate cu inspectorul de scoale gi alfi factori, carora nu prea le venea la socoteala, sa se ridice aici in acest punct primejduit, 0 cefafuie romaneascé de aparare, precum peste fot nu le-a venit la socoteala nici un fel de institu- fiune cu caracter etnic romanesc. Asa si Banca »Silvaniac le-a fost un spin in ochi si in fine toate bietele noastre agezdminte cultu- rale, cate bruma am putut infiinta, tot cu indarjite lupte au fost si sunt pana in ziua de astazi sustinute. Jin sa fixez aci cd meritul principal al infiintarii gcoalei de fete in Simleu, pe langd Reuniune, este al Doamnei si D-lui Andrei Cosma, cari au fost $i Mecenatii ei. Doamna Maria Cosma dela plamadirea Reuniunei a functionat ca prezidenté un lung sir de ani, obosind gsi alergand dela un colf al Silvaniei la altul, punand la cale, cand intr’un ordsel, cand intr’un sat fruntas, adunarile a- nuale. $i, z4u, nu eralucru mic, caci nu era carare batuta nicderi, ci in tot locul trebuia organizat si sistematizat totul cu multa truda gi oboseala. D. Andrei Cosma, ca barbat de incredere al Reuniunei gi mai tarziu directorul scoalei de fete, a fost mentorul bun al a- cestor asezaminte culturale. Cu neobosita lui straduinfa a reusit sa invinga toate greutafile si sa asigure, prin intrepunerea lui la Banca »Silvania,<« o frumoasd subventie anuala din care pe langa alte ajutoare era posibila susfinerea scoalei romanesti de fetife. * * * Tata cateva crampeie din memoriile, pe cari le-am notat pe vremuri in carnetul meu. Elena Pop-Hossu Longin.BADEA GHEORGHE POP DE BASESTI Reprivind cu reverie asupra trecutului de frumoase lupte ro- manesti, in care am intrat gi eu, din tinerefele mele, cu drag ma opresc, mai mult ca la alfii,la Badea Gheorghe Pop din Basestii Sa- lajului. Dar in totdeauna, ia preajma sarbatorii «Intampinarea Domnului*, cand Biserica ne pune in fafa figura misterioasa a dreptului Simion, care a Iuat in brafe, in blserica din lerusalim, pe dumnezeescul Prunc gi I-a inchinat Domnului cu cuvintele: In anul acela ma gaseam, vara, la Simleul-Silvaniei, din prilejul unei serbari nafionale, culturale. Eram ziarist, in redacfia ziarului «Dreptatea> din Timisoara. Ispravisem si studiile, in litere, gi luasem doctoratul. Eram pentru intaia oara in parfile acestea ale Salajului. Si cum Badea Gheorghe nu venise la serbare, ne-am ga- sit cafiva s4 mergem sa-l cercetém acasa, la Basesti. M’am asociat cu Andrei Cosma, om de banca din localitate si cu Dr. Ioan Pop vicarul Nasdudului, tatal dlui Dr. Ionel Pop, avocat in Cluj. Vicarul Dr. loan Pop, era om tanar, decurand ajuns in fruntea clerului graniceresc, si era o figura foarte distinsA a clerului unit de pe vremuri. II cunoscusem in Simleu si ne imprietenisem curand. Drumul din Simleu la Basesti l-am facut cu o trasuracu cai. Era un timp frumos gi societatea cu care calatoream, foarte placuta gi interesanta pentru un tanar ziarist. Ascultam cu mare interes ce spuneau tovarasii mei de drum. Pe vai largi, printre coline dulci, sate cam la fel, nu prea interesante, treceamca figanul prin raiu, vorba povestilor, si nu prea luam seama pe unde trecem, ascultam ins cu incordare cele ce povesteau intre sine cei doi ortaci de drum... *) Col dintaiu fruntag. pe care Gheorghe Pop de Bisesti il cautk in Tara libert, este Mihail Kogalniceanu. Acea: se intampl& in 1891, ou prilejul ani- versirii «25-0 a yeniril in Romania a domnitorului Carol I, Marolo birbat de greu boinay, In curind are sh monrd. Nu primegte decat pe doctori si ide aproape ai shi, Cu Gheorghe Pop de Basesti luptitor att de bi pentra cauza nafionalé, face o exceptie. I primegte si pe patul suferinte- . Ca glasul elab, sting, dar cu atét mai impresionant, el ii spune, o& nv- mai solidaritatea poate scipa neamul nostra. SK foge, deci, de certuri gi de di- honii, ca de ciumé. lon Georgeseu; Gheorghe Pop de Biasesti. Bibl. ,Astra.“ nr, 19, Oradea 1936, Pag 318,TARA SILVANIEL 15 Dupa vreo 3-4 ore de carabanare, iatg-ne ajungi la Basesti. Urcdm prin sat, si in fine cérnesfe frasura intr’o curfe larga cu parc pe niste carari serpentine, cari ne scot din sus de conacul mosiei badei Gheorghe. Ne primi foarte parinteste. Ne imbrafisa si sdruta, chiar gi pe mine, care eram intaia oara aci, la Basesti, ma primi grafios, adoptandu-ma drept «iubit nepot.> Pe langa grijile neamului, cari chipurile le reprezentam cu tofii, ne impartasiram si de grijile gospodaresti ale mogiei Badei nostru iubit. Panda a fost dus prin cele temnifi, mulfe s’au intam- plat si pe aci, pe acasa, cu foata grija lelifei Elena, fiica Badei, care s’a cam mutat de la Deva, unde funcfiona iubitul sau sof, Fr. Hossu-Longin, ca sa poarte grije de mogie. Dupa masa foarte o- spitala si foarte familiara, am iesit si noi din conac, afara «la pusta,» ca sa vedem turma de birce, ciurda de vaci si junci, chiar si ceata ramatorilor. Badea Gheorghe lauda, de fafa, pe «directorul> sau harnic, Doamna Elena, dar afara la pusta nu ne ascunse a- numite neajunsuri gi pagube ce a suferit. Dar le inlaturam, dupa obiceiul locului cu o zicala ungureasca : — Tébb is veszett Mohdcsndl. — Ceea ce ar fi sa fie o slaba man- gaiere, cA mai multe au pierit la istoricul dezastru unguresc dela Mohdacs, 1526. Vorba strabunilor: Solamen miseris socios habuisse malorum... Nu ne dadeam seama atunci, c& descantém de diochi carmui- torilor dela Budapesta, cari cu procesul Memorandului, cu intemni- farea memorandistilor si cu huiduirea lor atat de barbara, la Turda, Oradea, efc, ei igi preparau un al doilea Mohdcs, mai dezastruos pentru stapanirea lor in Ardeal, decat cel dintai. Pe urma primulni Mohdcs Ungaria a cazut in mana Turcilor Pentru 160 ani, dar Transilvania s’a ridicat si, ca principat indeden- dent, in bune raporturi cu Turcii, a devenit o scdpare salvatoare pentru Unguri. Al doilea Mohdcs, pe care si l-au preparat cu ba- ronul Banffy si cu contele Tisza gi cu alfi mulfi confi si baroni mai marunfi, au pierdut pentru totdeauna si aceasta a doua Ungarie. Cu vizita ce am facut la Basesti, figura Badii Gheorghe mi-a intrat in suflet, ca icoana bunului roman si harnicului gospodar, care toata gospodaria sa de mare proprietar o pune in slujba ri- dicarii culturale a neamului sau. El scrisese pentru Aséra un manuali6 ‘TARA SILVANIEL practic de ,£conomia Campului,“ care a fost premiat de Astra gi ti- parit in doua edifii. «Prin simplitate, cumpat, masura si limpezime, ea ne aduce aminte de Cato din Utica, poreclit Cato cenzcrul, autor gi el al unui tratat despre agricultura : De re rustica» — zice lon Georgescu biograful Badii Gheorghe.*) Nemulfumit numai cu indrumérile teoretice, omul practic, care era proprietarul dela Basesti, trece la aplicatia pe teren, si incepe a da premii concrete bunilor gospodari, cari dovedesc pricepere si progres real in gradinaria pomilor, zarzavaturilor gi alte ramuri ale economiei de la sate. Premiile nu-s in galbeni, cum i-s’au dat lui pentru «Economia Campului» (6 galbeni), ci in valori mai reale gi mai ispititoare, de pildd: 0 scroafa cu purcei, o junincd de a fata, doua oi si un berbec, gi altele ca acestea. Nu stiu, daca in experienta Asfreis’au mai vazut premii mai atragatoare si mai indemnatoare... Inriurirea binefacatoare, ce a avut-o Badea Gheorghe pe te- renul economiei de camp, o avea si pe campul politic national. Cum in vremea aceea pe aceste meleaguri bantuia dihonia gi riva- litatea neloiala si ignobila, era foarte binevenit intotdeauna Ba- dea dela Basesti cu inima lui calma, de om cumpanit si nebanuit de nici o parte. Cuvantul lui Kogalniceanu spus cu limba de mo- arte a prins adanci radacini in inima omului de buna invoire. Ori unde aparea el, era purtdtorul pacii gi bunei infelegeri. Fie ca era vorba de certele izbucnite in comitet, fie ca era crizd Ja «Tri- buna,» cum a fost cea din 1895—6, unde eu am ajuns la 1 Ianu- arie 1896, pe urma rasvratirei in contra presedintelui Dr. I. Rafiu a redactiei condusa de 1. Russu-Sirianu si G. Bogdan Duica, fie, mai tarziu, intre «Tribuna> din Sibiu si «Tribuna Poporului> din Arad, cari polemizau zilnic, Badea Gheorghe era pururea omul care mijlocea pacea, impacarea, buna infelegere, in folosul solidaritafii. Acelag rol l-a facut mai tarziu in Cluj.In 1902 —1a27 August — am venit sa-mi ocup postul de paroch si protopop al Clujului. Am venit cu oarecare teama si oroare. Clujul romanesc, mult putin cat era, clocotea de certe si intrigarii, Erau partide peste partide Partida lui Isac si partida Iui Podoaba, cari se certau cu oamenii bisericei Pop Lad. si Pop Leontin, si iara cu oamenii Casinei, Dr. Mea si Dr. $tef. Morariu, care avea unchiu pe bocotanul Vasile ~"*) (Op. citat p, 833),Shama SILVANIEL a7 Almdsanu. Doctorul Amos Francu era de curand venit in Cluj cu gandul de a anima tinerimea universitard, indrumand-o spre preo- cupari culturale gi nationale. La instalarea mea aparu in Cluj si Badea Gheorghe: Nu aparti- nea aceleiag eparchii, Ca Sélajul se tinea de Gherla, cu Episco- pul foan Sabo in frunte, care-i fusese congcolar. Clujul se finea de Blaj, al carui trimis si ales eram. Totusi Badea Gheorghe a venit, a asistat, a luat parte la banchet, pe care I-a prezidat. Si acolo in sala din etaj a hotelului «New-York», care nu mai exista fn forma sa originala, a finut cel mai larg toast in cinstea noului protopop. Se adresa Clujenilor, vestifi de imparfifi prin luptele intestine, si le spunea: «Ce am avut maj bun — v’am dat voua. Acum, avefi grije, grijiti-l si pretuiti-l. Nu-1 amestecati in certuri, cA e omul pacii, ci ascultafi-lca pe un parinte si grupafi-va cu tofii imprejurul sau > Asta era esenfa cuvantarii sale de Paterfamilias al Clujului ro- manesc. Nu-l chemase nime, nu-! delegase nime. El singur, in constiinfa de roman, in virtutea misiunei ce avea dela Kogalni- ceanu, de a se face apostolul solidaritatii, prin pace si impacare, a venit gi a luat locul ce i-se cddea, gi necontestat de nime i-a dascalit parinteste pe tofi. In Cluj ne intalneam mai des. Ori incotro calatorea, ori dinco- tro venea, spre Salajul sdu,se oprea in Cluj, si ne cauta cu o vorba buna, cu o informatie, cu un sfat sau cu un indemn. Era pa- rintele nostru al tuturora, tineri sau batrani. Eu eram in termini de prietinie cu Amos Francu si cu Fr. Hossu-Longin, cari intre ei erau cei mai buni prieteni. Hossu- Longin era ginerele Badei Gheorghe. Dar,ca si Francu, nu-l sim- patiza pe Badea Gheorghe. Il respectau, dar il criticau aspru si chiar cand era de fafa, il pigcau cu sarcasm, cu observafii ironice. Cand nu era de fafa il luau si mai aspru. Francu nu-l scotea din «strajamester.» Cicd la armaté Badea Gheorghe n’a avut grad mai inalt decat de plotonier. Adevaratul motiv erau deosebirile profunde de temperament si educafie. Cei doi amici erau nervosi, pornifi, cam ideologi abstracti, neprac- in viata si spirite critice ironice. In fond mai erau, cum eram si eu: pasivisti. Badea Gheorghe fusese in parlamentul din Budapesta mult inainte de activistul de noua culoare Aurel Vlad. Fusese, mi-se pare, si dupa aceea. Cel putin la alegeri a luat parte foarte18 TARA SILVANIET activa. A suferit si pasiv. De multeori a c4zut in campaniile electo- rale. Odaté era sa ramana mort. Ungurii din Cehul-Silvaniei, targu- gorul cel mai apropiat de Basesti, l-au batut cu drugi de fier, de-i mirare, cA n’a sucombat. La toate criticile, patimase gi pripite, batranul infelept, ra- spundea cu zambete binevoitoare tuturor «fanfleilor>, cum le zicea cu bundvoinfa parinteascad. El stia, cd pigcaturile trecdtoare nu-l altereazi. Intemeiat pe mosia sa de 3000 jugare, pe un trecut cu vechi rddacini de dinastie preofeasca, care a dat si vladici alegi, cu o popularitate de latifundiar al voturilor romanesti, cu fapte de cultura vizibile si palpabile, recunoscute de cel mai competent for al Astrei si apreciat din fapte, ca cele pomenite, de poporul Salajului, Badea cel infelept ramanea neclatinat pe calea dreapta a trecutului sau, astepta in rabdare implinirea nadejdii, ce a culti- vat o viafa de om si, in fine, la 80 si ceva de ani a ajuns sa-gi vada visul cu ochii. Fericit om, care in fruntea adunarii din 1 Decembrie 1918, a pre- zidat actul unirii Transilvaniei cu Romania. Fericit Roman, care, ca gi dreptul Simion, a putut salta pe Isus in braje inchinandu-l in biserica Domnului gi, ca si acel Drept al vechei legi, invredni- cit sA guste soarele dreptafii si libertatii, a putut zice: — Acum slobozeste, Stapane, pe robul tau, in pace, ca va- zura ochii mei mantuirea neamului...! De trei ori fericit barbat, pomenirea ta va trai, ca o legenda sfanta, in cursul veacurilor, din neam in neam, imbogafindu-se in stralucire gi glorie. Dr, Ilie Ddianu,INCEPUTURI DE INVATAMANT ROMANESC IN SALAJ Framantarile culturale in Salaj sunt foarte vechi. Ele au in- ceput deodata cu framantarile culturale ale neamurilor conlocui- toare si au mers paralel cu stradaniile culturale ale Romanilor din intreaga Transilvania. Ca peste tot miscarea de ridicare culturala se identifica cu scoala si biserica. Scoala, aceasta temelie a oricarei viefi culfu- rale, crescuta in umbra bisericii, a fost cel dintéi factor, care a contribuit la luminarea satelor si prin aceasta la ridicarea neamului. Despre scoala salajana voi cauta sa scriu ceva, confribuind prin scrisul meu la istoricul prea putin studiat si cunoscut al in- vafamantului din Salaj, cum gi la istoria culturala a acestor parfi. Din trecutul invajamantului din judeful Salaj avem foarte pufine date. Ins& din cele pufine cari ne-au ramas (cereri, plangeri si procese), se poate constata ca scoala, asa zisa >tinda bisericii«, a existat, in forma ei primitiva, din timpurile cele mai indepartate. Preotul satului, sau unde se aflau mai multi preofi in co- muna, cel mai tanar se ocupa cu instruirea copiilor in rugaciuni si cu cele mai elementare cunostinfe ale scrisului si cetitului. Preotul al doi- lea, care se ocupa mai intensiv, cu instruirea copiilor, se numea in- vatator (Ludimagister) si el locuia in cladirea gcoalei ridicata de s&teni pe gradina bisericii. Aceste gscoli functionau din timpuri vechi, nelasand nici 0 urma pentru posteritate despre existenta Jor, numai cand erau conturbate in functie si, din procesele facute in leg&tura cu ceva samavolnicii, luam act despre existenfa si func- fionarea lor pe vremuri vechi considerabile. Cel mai vechiu document il avem dela scoala din Tranis, co- muna de pe valea Somegului, cu data din 1747, c&nd s’au expro-30 ‘PARA SILVANIEL priat dela mosgierii nobili aga zisa porfiune canonica pentru bise- ricd si preot. »Afara de aceasta — scrie comisia in procesul ver- bal — fiindcd aici in comuna Tranis sunt doi preofi, dintre cari unul e Ludimagister (invafator), am aflat de bine s4 expropriem gi pentru dansul un intravilan din mogia baronului Wesselényi, ca sa aiba unde residea si numitul Ludimagistru.« Nr. 970 (1747). Murind apoi decurand acest invafator, vaduva lui s’a méaritat dupa administratorul mosiei baronului Wesselényi, care pur si sim- plu a ocupat edificiul scoalei, instalandu-se acolo si lasand copiii scolari pe strada. Parohul din Tranig — Inceu Pop loan — a facut relatare e- piscopului Grigorie Maior la Blaj') despre samavolniciile acestea, iar Episcopul cu data de 5 Julie 1776 a recercat pe comitele suprem — prefectul — gi Oficiolatul — prefectura — comitatului Solno- cul de mijloc, curesedinfa in Zalau*) casa puna capat acestor ne- legiuiri, dar toate au fost zadarnice, avand de a face cu oligar- chul omnipotent Wesselényi dela Jibou. Din procesele verbale co- mitatense rezulta ca Gheorghe Sincai, directorul scolilor gr.-cat., reprezentat fiind prin advocatul Paul Szentivanyi, a depus la 20 Octombrie 1779 0 plangere®) cA inspectorul domeniului baronu- lui Wesselényi dela Jibou conturba biserica romaneasca gr.-cat. din Tranig (ung. Kisgoroszl6) fn folosinta pacinicd a intravilanu- lui scolar gi cere redarea prin repunere in -posesiune. Comitatul a decis sa se comunice petentului reflexiile ce se vor da in cauza. Inca tot nerezolvita era cauza gi in anul 1789, cum apare dintr’o scrisoare a marelui Gheorghe Sincai, datata din Zalau, la 7 Octom- brie 1789 gi adresata Oficiolatului con fens ca si puna capat starii scandaloase cu scoala din Tranis (originalul 1a Dr. [lie Daianu). Toate aceste sunt documente ca inca in veacul al XVIH-lea avem scoli in funcfie pe langa biserici. Dar gcoli in infelesul strict al cuvantului, numai sub domnia imparatesei Maria Terezia gi dia inifiativa ei au inceput s@ funcfioneze. Urmasul ei, Iosif al doilea, a continuat opera culturala ince- puta si, dovada de interesul ce l-a purtat fafa de scolile noastre » Episcopul Grigorie Maior era de or Thgoedatal PO ing si’Ajan, din comuna Sarénadul 4) Comitatal Solnocul de mijloc euprindea nrma&toarele cinci pldgi actuale: Zilau, Jibou, Cehul-Silvaniei, Suparal de jos si Tagnad, din cele zece pa care le are azi judeyul Sila}, ers deci aproximativ jumatate din Silajul de azi. ) Nr, 8300.TARA SILVANIEL 21 nationale, este cd la porunca sa, nemuritorul Sincai de trei ori a parcurs toata Transilvania, in calitate de director al scoalelor na- fionale din toaté fara Ardealului, dand rapoarte despre starea scoa- Jelor. Sinodul din Blaj, tinut in 18 Decembrie 1792, atesteaza, ca nici osteneala, nici insasi sanatatea nu si-a stiut crufa Sincai in purtarea oficiului sau (vezi A. P. Iarian: Viafa, operele si ideile tui Gheorghe Sincai). Acest interes din partea statului si neostenita ravna din par- tea lui Sincai, a dat impuls multor protopopi si multor preofi de p2 vremuri, cari provazufi fiind cu cunostinfe mai inalte depe la diferite teologii mai superioare, s& straduiasca a infiripa gcoli si 4 le asigure subsistenta. Astfel de stari gasim dintr’o relatare a protopopului din No- fig dataté din 19 Februarie 1788 gi adresaté Oficiolatului comita- tens de Solnocul de mijloc, care 0 public in traducere romaneasca din textul original latin : »Onorat oficiu! Referitor la inaltul ordin dat sub nr. 6809 din anul 1785, ca sa se ridice gcoale nafionale, in cari copiii atat in cele divine, cat si in cele politice (lumesti) sa invete elementele de credinfa, si anumifi dascali sa fie trimisi la Blaj sa-si insu- geasca metoda scoalei primare, unde sa fie condusi de d. Gheor- ghe Sincai, directorul scoalelor nafionale din acest mare principat, ins aceasta nafiune proasta neobicinuité cu sfaturile salutare pa- rintesti, nu numai nu vrea sd deie salar dascalilor numifi ci isi opresc copiii obligafi de scoala dela frecventarea cursurilor. Ba ce-i mai mult, chiar gi unde se gaseste casa situata pe averea bi- sericii, potrivité pentru scoala, precum este una in Nadisul roman aproape de biserica, sifuata pe intravilanul bisericii, in care locuieste un anumit popa Petre, un batran neputincios si pensionar, casa destinata pentru scoala, conform ordinelor mai inalte si ale domnu- lui Vicar si al ordinului meu, nu o putem da destinafiei, pentrucd anumifi corifei sub conducerea unui om de zarva, dealtfel cunoscut dupa nume si autorifafilor judefene, Vaida Vasile, fac piedeci cape- lanului care se nazueste sa-si facd datoria. Pe acest batran fl sfatuiesc ei s4 nu se mute in alta casa, care de alfcum asemenea e cladita pe imobilul bisericii si asa 24 elevi bine instruifi, cari cu- Nosc toate slovele, din cearta dintre popa Vasile Vaida si popa Petre cel batran, raman fara scoala. «Prin urmare cu supunere sunt silit sa recerc onor. Oficiu, s@ binevoijasca a lua dispozifii, ca prin interventia primpretorului pla-22 TARA SILVANIEL sei, aceasta nafiune lipsita de carte, sa fie silita in anumite locuri, chiar cu mijloace mai dure la construirea gcoalelor, la contractarea dascAlilor, si-si dea copiii 1a scoala, iar preofii din Nadigul-Roman, Vasile Vaida si popa Petre cel batran sa se infrane. $i pana atunci, nadajduind cu toata increderea, raman, Nofig la 19 Februarie 1788, cel mai umilit serv Arhidiacon Ladislau Andreica.« (Nr. 321—1788). Oficiolatul judefean a rezolvat chestia cu apostila urmatoar >25 Februarie 1788. Domnului primprefor sa i-se comunice, sa-i steie in ajutor dlui protopop atat la ridicarea gcoalei cat si lazsus- tinerea dascdluluic. Tar textul adreselor este dupa cum urmeaza : »>Domnule Primpretor, Referitor la piedecile expuse inaintea noastra de d. Arhidiacon Ladislau Andreica, in urma carora nu se poate executa inaltul ordin cu privire la ridicarea gcoalei gi in- troducerea inv4fatorului in comuna Nadigul-Roman, vi se impune d-voastra c& unde vefi fi recercat de prealaudatul arhidiacon, sa-i stafi in ajutor in mod vrednic, atat cu privire la ridicarea gcoalei, cat si la introducerea invafatorului gi sustinerea aceluia si sa-si deie silinta ca in cointelegere cu dv. sa faceti ca inalful ordin sa aiba efectul dorit !«. >Domnule Arhidiacon Andreica, Cu referire la adresa d-voas- tra pentru inlaturarea piedecilor ivite in jurul ridicarii gcoalei pri- mare din Nadisul-Roman, vi se comunica, ca domnului primpretor interesat, cu data de azi, indeosebi i s’a concrezui ca, daca ar fi recercat de catre dv. in acest scop, sa va steie in ajutor, atat cu privire la ridicarea gcoalei, cat si la introducerea invafatorului si susfinerea aceluia si sa-si deie silinta ca in cointelegere cu dv. sa facefi ca inaltul ordin, cu siguranja, sa aiba efectul dorit«. Mai avem ceva date cu privire la scoala din Santau si anume, Oficiolatul judetean trimite urmatoarea recercare primpretorului de acolo: «La plangerea d-lui arhidiacon al bisericei unite din tractul Eriului, Petre Ungur, cd nu poate deschide in parohia Santau scoala de toate zilele (trivialis) in lipsa edificiului scolar, vi se pune in vedere dv. ca indata ce vi-se va comunica ca se afla loc public pentru cladirea unui edificiu scolar, sa va ingrijiti ca sa se cla- deasca acolo, fara intarziere, edificiul scolar. 6 lan. 1789«. (Nr. 2311). * * * In anul 1810, cu nr, 514, Oficiolatul judefean a ordonat tuturor primpretorilor din judef, ca s4 facd conscrierea tuturor scoa- lelor primare, fiegtecare din plasa sa, a invafatorilor, numele ele-JARA SILVANIEI 23 yilor de ambe sexe, numele parinfilor, nafionalitatea pruncilor gi plata invafatorilor, apoi s& le inainteze dimpreuna cu rapoartele lor, In anul urmator tofi primpretorii recercafi au trimis cele ce- tute, repetand in comitivele lor porunca primita si anume: numele scolarilor dela 6—14 ani, numele parinfilor, numele dascalilor, plata lor: Ei au cercetat toate comunele din plasa lor, facand o con- scriere numerica cat se poate de exacta. Totugi rapoartele prezinta unele lacune privitoare la starea edificiilor scolare sau a salari- zarii invafatorilor. Dar chiar asa cum sunt intocmite, ne dau infor- mafii prefioase cu privire la starea invafamantului din satele noa- stre depe acele vremuri. lat&-le: Primpretorul Bessenyei Aron din Naimon relateazi urmatoarele: »Venerat Oficiolat, conform ordinului primit, eu am facut conscrierea copiilor obligati la scoala, umbland din sat in sat in luna lunie a anului trecut (1810). «Inca atunci in toate comunele am ordonat sa se introduca in- struirea copiilor, iar in cateva comune périnfii au facut tocmeala cu fnvafatorii pe urmafoarea plata: de tot pruncul scolar sa-i pla- teasca pe an invafatorului un jumatate de floren, o jumatate vica de bucate si un car de lemne. Acest salar l-am introdus inca atunci, fara intarziere in toate comunele din plasa mea, silind parinfii ca sa-gitrimita copiii la scoala. «In decursul lunei August am adus dela Blaj 300 bucati de Abecedare romanesti pe cari le-am distribuit gcolarilor, cari apoi au inceput a frecventa scoala mai regulat gi cu mai bun rezultat. Unii parinfi nici carfile n’au voit s4 le primeasca. Acestora le-am aplicat bataie. Protopopului din Basegti dlui Grigorie Pop, i-am scris ca sa impuna tuturor preofilor de sub jurisdicfiunea sa, s& controleze mersul bun al invajamantului in parohiile lor, ba chiar si eu le-am impus, ins4 nu spre mare ajutor imi sunt, ba chiar Spre nici un ajutor. Eu, cand numai imi permite vremea, adeseori fac cate o vizita gcoalelor din plasa mea.Cu ocaziunea aceea exa- minez copii sA ma conving dac& cunosc slovele. li mangaiu, cdci sunt foarte salbatici, cunoscand gi eu limba si scrisul romanesc. Ca sa se construiasca fn toafe comunele acuma momentan edificii scolare, e imposibil, insd incetul cu incetul nu peste multa vreme ne vom realiza scopul propus, mai ales cé acuma incep a se con- vinge si parinfii cA au gresit cand au fost in convingerea ca prin invafamantul scolar se face pregatirea copiilor pentru casa fie in- rolafi la armata.24 TARA SILVANTEI) «La Blaj, pe dascalul din Basesti l-am trimis dupa carfi, care neavand bani, i-a luat pe camata. Carfile le-a cumparat acolo, in loc, cu un florin si 12 cruceri bucata, iar eu am lasat sa le dis- tribuie bucata cu 1 florin si 20 cruceri, asa ca din plusul de 8 cruceri la bucaté sa se poata achita de camata banilor gi de spe- sele drumului la Blaj. Naimon, la 1 Februarie anul 1811«. Relatarea primpretorului Balint Toma, din Blaja Tasnadului, asemenea intereseaza pe cercetatorul invatamantului din trecut: »In urma poruncii primite dela Ven. Oficiolat, eu am facut tot posibilul, cercetand in persoana toate comunele, ca sa se ridice scoli, ceea- ce inmare parte mi-a si reusit, iar copiii obligafi de scoala, a io- bagilor, pot spune ca cerceteaza scoala regulat. Nu pot afirma ins tot asa despre copiii nemesilor. Nemesii nici nu vreau sa auda de ordinele mai inalte’). Aga sunt nemesii din Tagnad gi din Mecentiu. Nemesii din Tasnad tofi si-au scos copiii dela scoala si-i fin pe acasa, iar daca am voit sa-i pedep- sesc, nu s’au invoit la pedeapsd sub pretext cA rectorul invafétor al lor nu-i capabil sa le instruiasca copiii, ca-i maltrateaza si-i bate, deci pana vor avea un alt invafator mai bun, ei nu-si mai trimit copiii la scoala. Nemesii din Mecentiu spun ca neavand invafator, copiii nu pot frecventa scoala. Dar aceasta nu-i adevarat, caci au un preot invafat, pe mana caruia daca si-ar da copiii, ar arata cu ei cele mai frumoase rezultate. Cauza insé e c4 unii nemesi sunt aga de incapafanafi si nu respecta legile, mai ales daca gtiu ci prin aceasta fac sange rau biefilor functionari. «Eu din partea mea am facut fot posibilul ca sa pun in func- tie invafamantul scolar, insd nu va dura mult, mai ales in comu- nele romanesti, cari afara de Sdérauad si Blaja, n’au invafatori, numai pe cantori i-am silit sa find scoala cu elevii, ceeace o vor si face pana ce va da primavara, cand nu-i pot forta mai departe, cA trebuie s& iasa si ei la plug si la lucrul campului ca sa-si poata tinea familia, ei neavand nici un fel de plata, nici dela episcopie, nici din alt loc. Drept aceea rog pe Ven. Oficiolat, ca sa le afle din ceva fonduri o plata cat de modesta, sau sa hotarasca o plata de fiecare elev, pe care sA o plateasca parinfii, caci cu salar ar putea sta de scoala cantorii, ba fiind salarizafi s’ar cdpata chiar si invafatori. «Preotului cafolic din Mecentiu i-am facut observafii de mai ) Nemesii din Tagnad gi Mocengiu erau unguri.“PARA SILVANIEL : 25 multe ori ca pentru ce fine gol edificiul gcolar?. Pentru ce nu-l cedeaza Ja romani cari promit ca in cazul acesta igi vor aduce un fnvajator cu pregatiri alese aga cé gi pe copiii romano-catolici i-ar instrui. «Va rog cu toaté supunerea sa-l recercafi pe Episcopul de Oradea s4 cedeze romanilor scoala catolicd din Mecentiu, fiindca comuna intreagé e romaneasca, iar romano-catolici nu sunt decat preotul, administratorul dela o mogsie domneasca gi clopotarul. Dat in Blaja, la 28 lanuarie 1811.» Primpretorul Borbely Alexandru, refereaza cu data de 1 Faurar 1811, cd e mare piedecd la instruirea copiilor romani lipsa to- tala a carfilor. Acum a dat dispozitii pentru procurarea lor, dascdlilor le-a demandat ca si pana la sosirea abecedarelor sa in- struiasca copiii in cunoasterea rugaciunilor. Alti trei vicepretori trimit toti actele cerute, pe langa o sin- gura observatie, dealtfel foarte justa: anume, c4 daca s’ar afla o modalitate s4 se salarizeze mai bine invafatorii si daca ar primi copiii, cari n’au mijloace a le procura, in mod gratuit abecedarele necesare, ar lua un avant imbucurator invafamantul, caci silinja se afla de ambele parfi. rapoartele primpretorilor rezulta ca pe teritorul de mijloc s’a aflat, frecventand gcoalele rurale, urmatorul numéar de elevi: Numéarul copiilor de scoala din Comitatul Solnocul de mijloc in anul 1810. Nationalitatea Baieti Fete | Total In procente Roméni | 2436 | 361 | 2797 69,1 Maghiari 1030 | 168 | 1198 29,7 German a ee ee 3492 | 551 4043 | Sa vedem plasa Cehul-Silvaniei. Avea 17 comune, unele amestecate cu unguri, 2 curat unguresti. Raportul aminteste cu numele pe invafatorul Circiu Andrei din comuna Gardani. Mai aminteste ca a aflat invajatori si scoli in regula in comunele Sal-26 TARA SILVANIEI sig, Tohat, Chelinfa, Vicea, Noftig, Arduzel, Ulciug si Uileac fara s4 insire numele fnvafatorilor si salarul. Comuna Arduzel, care azi e aproape complect ungurescd, era pe vremuri parohie romaneasca. Sesiunea parohiala si ograda pa- rohiei mai existé, asemenea biserica de lemn gi cimitirul de circa 1—2 jugare, cu cruci multe de piatra, cioplite in stil bizantin, iar cele 2—3 familii cate au mai rezistat tentativei de maghiarizare, au serviciul divin la trei Dumineci odata, fiindu-le repartizata bise- rica de filie, parohiei din Benesat. Din cei 24 de elevi insirati ca obligafi de scoala, 12 sunt de parinfi romani, pe cari ii pun aici cu numele: Marian Mihai, Vancea Mihai, Takacs «luvon>, Moldo- van Mitru, Chis Stefan, Cuceu Flore, Pascufiu Onuj, Muresan Gavrila, Pop Petre, (feciorul preotului roman), Onog Gheorghica, Trifa Lup si Barsoc $tefan. Azi singure familiile Tocaciu $i Mut gan mai exista. Ceice se fineau de familia Vancea acestia s’au maghia- rizat complect, cu toate ca, in treacdt sa fie amintit, — intr'un raport oficial despre dezertorii din tabara rebelilor unguri cin 1848, este amintit gi Vancea Urs din Arduzel, care «se afla permanent in ta- bara lui Urban» comandata de colonelul austriac Urban, in care dealtfel fot in treacat fie zis, — si is nadejdea toata.romanimea din Ardealul lord. ° “Tic Nadisul-Roman se amintesc elevii Benfa Todor, Benfa Gavrila si Vaida Gavrila, cari tofi trei, frecventeaza scolile din Baia-Mare. La comuna Salatig se aminteste ca elevul Nirisan Toader invafa in scolile din Blaj. Urmeaza plasa Hodod. Raportul e mai amanunfit si face tablou si despre fetele obligate de scoala. Din acest raport aflam urmatorii fnvafatori cu numele: La scoala din Sialiste funcfioneaz& Vasile Bogdan, la scoala din Stremj Pop Gligor, in Odesti Simion Deac-Sas, in Basesti loan Bogdan. In celelalte sate (22) nu se pomeneste nume de dascal, cu toate. ca sunt insirafi tofi copiii obligafi de gcoala (elevi si eleve), sunt insirate scolile din Hodod, cea ungureasca si cea ger- mana, c& sunt in functie, insa numele invafatorilor lipseste. Cu gandul ci nu va fi fara interes comunicarea tabloului nominal al elevilor scolari romani din comunele azi in parte co- varsitoare unguresti, ca s& se evidenfieze ca azi, dupa mai bine de un veac, cum stém cu elementul roman in acele comune, voiu publica urmatoarele: In comuna ungureasca Leleiu erau urmatorii copii de roman obligafi de scoal4: Toader Pavel (a lui Vasile),‘TARA SILVANIEL a7 Filip Heana (a lui Simton), Toader Maria (I. Gavrila), Sabadag Raveca (alui «Imre*), Toader Marisca (1. loan), Pop Paval (1. loan), Cosma Eva (I. Onut), Cosma Vasile (I. Stefan), Sabou Eva si Anigca (I. Alexandru). In raportul din plasa Samsudului sunt trecufi numai baefii, care de cafi ani e, frecventeazd scoala sau ba? Cari sunt romani, cari sunt unguri. Despre invajatori nici pomana. In satele ungu- resti din aceasta plasa, numarul romanilor si pe acele vremuri era disparent. Va fi bine totusi sa stim ca in care cafi elevi romani aveam. In comuna Samsud erau raportafi urmatorii a desvoltat o activitate bogaté. Din dateleA SILVANIEL . __ 33 al: ne stau la dispozifie') g4sim ca in anul scolar -1874—75 s’au uit sedinfe in fiecare zi de Duminecd. La aceste gedinfe s’au recitat in total 33 poezii; s’au executat la vioara si la pian 39 pucdfi muzicale; s’au cantat 6 cantece bisericesti si nationale. In anu! gcolar 1877—78 societatea a avut urmdatoarea activi- tate: s’au executat 62 bucafi muzicale; s’au recitat 24 poezii; s'au citit 6 disertafii si s’au facut 6 lecfii model. In anul scolar urmator numéarul bucafilor muzicale executate de membrii societafii sporeste la 66, al recitarilor de poezii la 26. S'’au mai citit 7 disertafii si s’au facut cinci lectii model. In anul scolar 1879 - 80 societatea a finut in total 15 sedinje, cu program care varia numai ca numdar fafa de cele din trecut. In anul scolar urmdtor gasim ca la una din cele 14 sedinfe s’au citit si 2 lucrari originale. In 1881—82 societatea a finut 16 gedinfe. Ar fi fost interesant sa cunoastem titlul poeziilor recitate si subiectul disertafiilor citite. Ne lipsesc insa datele. Societatea de lectura a elevilor a avut gi 0 biblioteca.*) Aceasta biblioteca in anul 18742—-75 avea un numéar de 33 volume roma- nesti. Ea s’a imbogafit in fiecare an. In anul 1877—78 avea 76 volume. In 1879—80: 79 volume. In anui urmator 83 volume, iar in cel din urma an de existen{a (1861—82) biblioteca era formata din 85 volume. In afara de biblioteca membrii societafii aveau la dispozitie si diferite reviste. Aceste reviste, variind dela an la an, au fost urmatoarele : «Sezatoarea> ; «Revista Contemporana» ; ; ; «Scoala Romana>, Cred cA nu va fi lipsit de interes sé facem amintire aci si despre membrii societafii. Societatea era fara indoiala un mijloc de educafie si instruc- fie pentru elevii_romani. Ar fi natural deci ca membrii ef sa fie numai romani. Totusi gasim ca membrii ai societafii si elevi de alta nafionalitate, ba in unii ani elevii neromani sunt chiar mai multi decat cei romani. Din cele ce am putut afla numdrul membrilor acestei socie- ffi e urmatorul : 1) A zilehi magyar Kir. allami tanitéképezde értesitéje. 1671-1888, 2) Cf gi oan Muglen: Contribatiuni la cunoastaren bibliotecilor romanesti Me oragelor din Transilvania (pind la untre) Cluj. 1996. Pag. 15,34 ' TARA SILVANIEI In anul 1874—75 societatea avea 19 membri, tofi romani. In anul 1876—77 numarul membrilor era de 28, dintre cari 18 ro- mani, 7 unguri, 2 evrei si un polon. In anul urmator societatea avea 25 membri: 11 romani, 12 unguri, 2 evrei. In 1878—79 erau in societate 17 membri: 9 romani si 8 unguri. In anul urmator 10 romani gi 8 unguri. In 1880-81 erau 5 membri romani si 9 unguri, iar in anul din urma a existenfei avea 15 membrii, dintre cari 4 romani si 11 unguri. Fara indoialé c& numérul tot mai mic al membrilor romani a scdzut mult nivelul societafii si rolul national si cultural pe care era chemata sa-I aiba. O societate de lectura romaneascé la o scoala de Stat ma- ghiard nu a putut exista decat prin personalitatea conducdtorului ei, care stia sa se impund in fafa forurilor superioare gcolare. O astfel de personalitate a fost profesorul Gavril Trifu. Cine a fost G. Trifu? S’a nascut in anul 1845 in comuna Sacaldseni din Chioar, din familie de preot. Si-a facut scoala primara in comuna natala, de unde a trecut la Baia-Mare. Aici a absolvit gimnaziul. Liceul l-a terminat la Satu-Mare. Ca elev de liceu a fost membru gi apoi presedinte al unui <«Cerc de cultivare propriu romanesc> (ungu- rescul ). Dovada cé de pe atunci a avut preocupari culturale romanesti.*) A facut apoi studii speciale de contabilitate la Academia din Budapesta, unde a fost, dupa terminarea studiilor, © vreme mai scurta si funcfionar in Ministerul Finanfelor. In anul 1869—70 se infiinfeaza mai multe scoli normale (pre- parandii) de stat in fosta Ungarie. Gavril Trifu cere si el un post Ia o scoala nou infiinfata. Isi da examenele de capacitate la Pe- dagogiul superior din Budapesta si este repartizat de indata ca profesor titular definitiv la scoala normala din Zalau, infiinfaté in 1870. Aici s’a ilustrat prin activitatea sa mulfilaterala, ocupand cu demnitate catedra de limba romana, matematici gi stiinfe naturale, avand pentru scurtaé vreme gi delegafia de director al scoalei. Gavril Trifu a functionat la scoala normala din Zalau pana in anul 1889, cand a fost mutat in interes de serviciu (?) la scoala normala din Subotita. Interesul de sei ju nu putea fi altul, de- cat interesul de a izola pe G. Trifude Romani si mai ales de socie- 8) 0, Ghivu; Portrete pedagogice, Bucuresti, Bibl. pt. toti. Pag. 77.Bu SILVANIEI 35 fatea romaneasca din Zalau si Salaj, unde incepea, prin activita- tea lui sa fie un pericol permanent pentru interesele maghiare si deosebit pentru politica scolara ungureasca, care a culminat in fai- moasele legi ale lui Apponyi. La Subotifa G. Trifu a functionat pana in anul 1889, cand trece Ja pensie.Ca pensionar ilintalnim pe G. Trifu ca functionar de bancd tntai-la Seini (Satu-Mare), pe urma la Simleul-Silvaniei (Salaj). In anul 1900 G. Trifu este ales ca director al gcoalei primare a «Reuniunei femeilor romane Salajene> din Simleu. A stat in acea- sta slujbé pana in anul 1906, cand s’a retras din cauza varstei prea inaintate. Moare in anul 1912. Activitatea tui Gavril Trifu a fost multilateral4. Ea nu s’a marginit numai la catedra de profesor, ci a trecut departe in afara de zidurile scoalei. Barbat cu multé dragoste pentru neamul din care facea parte, s’a nizuit, ca dascal, sA sddeascd in sufletul elevilor sai iubirea de neam pana la sacrificiu, iar ca intelectual roman s’a straduit s4 fina aprinsa faclia constiinfei nationale in sufletul Romanilor dela marginea teritorului locuit de neamul nostru. Nu a existat societate romaneasca in Transilvania gi in special in Salaj, in cadrele careia s4 nu fi activat Gavril Trifu cu spiritul lui neas- famparat. , «Soc. pentru crearea unui fond de teatru ro- man, «Reuniunea femeilor romane Salajene*, «Reuniunea invafa- forilor romani salajeni>, a cdrei vicepresedinte a fost intre 1874— 1889, au avut in Gavril Trifu un membru de seama si un repre- zentant constient. El a convocat gsi prezidat la Cluj adunarea de constituire a . La adunarile generale ale Reuniunii invafatorilor sdlajeni G. Trifu a finut mai multe conferinfe Pedagogice, cari il arata ca pe un pedagog real. Asa a disertat la adunarea generala din Bocsa, Unimat, etc., tratand urmatoarele Probleme : «Lipsa, folosul si modul infiinf4rii forurilor scolastice>; ; «, tot atatea probleme cari par actuale Si azi prin cuprinsul Jor. 4) Gavril Trifu a activat si in ziaristicd. A scris mai mulfi articoli Politici si scolari_ in diferite foi romanesti. A fost membru in re- dactia «Gazetei Transilvaniei, in care a scris sub pseudonimul 4) 0. Ghibu, 1, o,36 TARA SILVANTEL protopopului Teodor Pop din Ortelec. Aceasta pentru a nu fi per- secutat de autoritatea scolara, care nu vedea cu cu ochi buni ac- tivitatea nafionala alui Gavril Trifu. A redactat el insusi o revista «Iny4fatorul Roman», care insa n’a avut viafa prea lunga. A scris in 1880 ;°) «Magazia de exemple auxiliar la propunerea aritmeticii in scoala primara.*) Tot lui G. Trifu i-se datoreste ca- pitolul «Din trecutul si prezentul invafamautului poporal din Salaj», capitol care face parte din «Schifa monografica a Salajului» intoc- mité de Dr. D. Stoica si 1. P. Lazar si aparuta din prilejul adu- narii generale a asociafiei «Astra» finuta la Simleu in 1908.7) Luc- rarea e de mult epuizata si e pana azi singura monografie roma- neasc4 ce s’a scris asupra Salajului. Gavril Trifu a fost un distins cdrturar, un pedagog de seama gi un vrednic reprezentant al nafionalismului in Salaj. Activitatea acestui barbat de seama este vrednicd de remarcat si de a fi amintita, pentru a aduce in aceasta forma un omagiu memoriei lui. IW, Societatea de lectura G. Lazar n'a fost lasata exclusiv in grija conducatorului ei. Putinii romani cari erau pe-atunci in Zalau, sau cari aveau legdturi mai multe cu acest orags, s’au interesat cu mulfa caldura de bunul mers al societafii. Trecdnd peste incura- jarea morala, pe care i-au dat-o prin participarea in numar mare la gedinfele festive pe cari le aranja si mai ales la serbarea de incheierea activitafii anuale, mulfi intelectuali romani au contribuit cu sume de bani, din cari s’au dat premii elevilor, cari se distin- geau mai mult la societate si faceau progres mai mare in limba romana. Intre cei ce au incurajat progresul in limba romana la fosta scoala normala ungureasca din Zalau, contribuind cu sume de bani pentru scopurile societafii gasim intre alfii pe: Ioan Pop, proprie- tar, Gheorghe Pop de Basesti, Emeric Pop advocat, Dr. Joan Nichita advocat, Andrei Cibensky advocat, Teodor Nichita portarel, 5) Gratian M&reug: Un necanoscut popularigator al contabilitatii", Re- vista pentru Comert si Contabilitate, Bucuresti Nr. 7-8—1938. _ Noastra" Zila’ Aual Vi No. S491 O. Ghibu, | 6, 1 De. D. Stoien st LP. Lever: Schita monogratiek x Sélajutui, Simleul- Silvaniei 1908. Peg, 8.Waa SILVANIEI 37 Andrei Cosma pretor, Teodor Pop protopop, Gavril Trifu profesor, Dumitru Suciu adv. stagiar, Valentin Pop functionar. Am amintit aceste cateva nume pentru a eterniza memoria acelora, cari au gtiut sa jertfeascd pentru propasirea acestui neam, atunci cand era mai mare nevoie de sprijin. Dar mai ales am {a- cut amintire de ei, pentrucaé ei au infeles pe deplin rolul important pe care-] avea o societate culturalé in Salaj si mai ales in Zalau, pentru viitorii invafatori romani. v. Nu vom exagera nici un moment importanfa societafii cultu- rale de care ne ocupam. Incadrafaé in viafa culturala romaneasca, chiar si numai a celei din Transilvania, dela sfargitul veacului frecut e neindoios ca activitatea societafii «Gh. Lazar> a normali- stilor din ZAlau e absolut disparenta. Daca vom situa ins& aceasta activitate in locul unde gi in vremea cand s’a desfasurat, atunci importanfa societafii din ches- tiune va-creste enorm. Nu voiu insista aci asupra societafii romanesti din Salaj si asupra caracterului ei din punct de vedere nafional. Tin s4 con- staf insd, alaturi de tofi aceia, cari cunosc istoria nationala si culturala a parfilor acestora, cA societatea «Gh. Lazar> a avut 0 importan{a covarsitoare. Chiar daca a avut pufini membri romani, prin activitatea desfagurata in cadrele ei s’a sddit in sufletul ace- stor membri dragostea de neam gi limba. La randul lor membrii societafil ajunsi dascali In diferite comune din judef, au activat Tomaneste. Activitafii lor se datoreste in bund parte faptul ca limba romaneasca s’a putut pastra in partile aceste ale romanis- mului, unde urgia asupririi era mai mare si primejdia desnafiona- lizarii mai arzatoare. Chiar daca n’ar avea alt merit, cele amintite Sunt suficiente motive, pentru cari s& merite si facem amintire despre aceasta societate. Fara indoiala activitatea ei este o pagina dintre cele mai luminoase ti istoria culturala si nafionalaé a Salajului, “—- - Dar Societatea de lectura anormalistilor din Zalau se situiaz& foarte bine si in marea miscare nafional-culturala din Transilvania de dupa 1867, Framantarile polifice din a doua jumatate a vea- cului trecut, dictate de reinvierea Ungariei, de acum in Monarhia dualista, cand protectia imperiala li se retragea Romanilor, iar par- ticiparea Ia viafa politica trebuia s& inceteze, urmand prigoana spre38 TARA SILVANIEL desnafionalizare a tot ce-i romanesc, se impunea strangerea ran- durilor, pentru a afirma dreptul national. Din aceste framantari a rasarit revista «Familia, care a jucat un rol important in viata noastra culturala si literaré. Pe urma acestor framantari s’a cdu- tat organizarea cultural in scoli si infiintarea de societafi de lec- tura, cari cdutau, peste granifa Monarhiei, legaturi cu Romanii li- beri, pastrand astfel stransa unitatea sufleteascd cu acele parti libere.’) Nascute in astfel de imprejurari, societafile de lectura ale scoalelor secundare au avut un rol covargitor nu numai cultural, ci gi nafional. Gasim astfel de societafi in Blaj, Beius, Oradea, Sat- mar, Sighet, Lugoj, Caransebes etc. Alaturi de ele si, — chiar daca nu de importanfa lor, — sta cu cinste, lucrand pentru acelas ideal si societatea de lectura a normalistilor din Zalau. Modesta, cuma fost, ea si-a avut totusi rolul ei, in vremea cand a existat. Societatea «Gh. Lazar» e vrednicd de cinstea noastra. Leontin Ghergarit, 8) N. lorga: Ist, lit. rom. contemperane, Buc. 1934, Pag. 40—41.PROBLEME ECONOMICE IN LEGATURA CU STRUCTURA GEOLOGICA A PAMANTULUI SALAJENESC Unirea din anul 1918 a pus gi in Salaj, — ca de alffel in toaté Transilvania, — la ordinea zilei rezolvirea numeroaselor probleme rasarite prin éliberarea de sub stdpanirea straina si prin faptul ca, noi Romanii intrand in drepturile noastre stramosesti, am devenit elementul de conducere al noului stat. Era normal ca, fn solufionarea tumultului de chestiuni, cari toate erau imperios indreptafite, sa se faca o ierarhizare. Punerea in funcfiune a nou- lui aparat de stat, — operafiune foarte complexa gi sabotata fatis si in taind incd mult timp de fostii stapanitori, — s’a facut cu o repeziciune uimitoare, datorita spiritului de inalt patriotism gi cal- duros avant al conduc&torilor gsi intelectualilor, cari de multeori au adus jertfe pana la lepadarea de sine. A urmat apoi consoli- darea si desvoltarea institutiunilor, cari au pastrat mai mult fiinfa Noastra nationala: biserica gi scoala. Intr’o nobila emulafiune, tofi conducatorii Tari Silvaniei din ultimele doua decade gi-au facut © chestiune de constiinfé din a se pune in fruntea actiunei de a tidica stinte locaguri Atotputernicului si scoli in fiecare sat, in numar mai mult decat impunator. Inchinare, rugdciune si lumind, iat& caracterul inceputurilor noului stat al Roménilor, stravechi pe aceste plaiuri.. Avantul cu care bunul nostru popor a raspuns la chemarea pentru realizarea primelor postulate ale unei vieti de Progres : credinfd si culturd, se poate compara cu cele mai minunate acte de entuziasm, pe cari le-a inregistrat vreodata Istoria pe ra- boajele sale nepieritoare. Paralel cu munca uriaga a z4mislirei gi intdrirei asezdminte- lor de ordin spiritual, s’au pus temeiuri si unei viefi intensive in ordinea economica. Cai de comunicafii, rafiune si metode noui fn @gricultura, indiguiri de rauri, infiinfari de cooperative pentru ne- Voile de credit, producfiune gi consumafie, concentrari de banci,40 TARA SILVANIEL construiri de edificii publice gi case particulare pana in cele mai mici sate, sunt jaloanele fixate de cei 20 de ani traifi in fara noa- strA libera. Gospodarii model, — documente vii de pricepere si harnicie ale plugarilor salajeni, — sunt asezate in jurul bisericei, gcoalei si a primariei noui. lata imaginea cea mai dela sine vor- bitoare asupra drumului facut spre progres si civilizafie, intr’un timp aga de scurt, de un neam inzestrat cu cele mai luminate in- sugirj. In cadrul acestor preocupari, cari necesitau atat de multa cheltuiala de energie, aproape nu a existat in Salaj barbat de con- ducere, care sa nu-si fi pus gi intrebarea: existd oare condifiuni naturale si economice, cari ar face posibild $i crearea unor industrii in aceste parfi, cari, aldturi de strdmoseasca agriculturd, sd contribuie ta desvoltarea,: in toate direcfiile, a regiunei. Cele ce urmeaza doresc si dea un raspuns, fara de nici o pre- tenjiune de stiinja pura, acestei intrebari, care, pe langa multiplele ocupatiuni, l-a framantat, fara incetare, pe scriitorul acestor randuri. Industriile, cari extrag, prelucreaza sau intrebuinfeaza zacaminte de ordin mineral, iau fiinfa, de regula, acolo unde: : 1, In subsol exista cantitafi suficiente de bunuri minerale, — si 2. Cand condifiunile generale economice: mana de lucru, trans- porturile, piafa, finanfarea efc., sunt prielnice, iar regimul special politic-economic incurajeaza si protequieste asemene intreprinderi. Structura geologica si zdcdmintele cari le confine pamantul sdlajenesc. La intrebarea, daca in subsolul Salajului se gasesc bogafii minerale masive, se poate raspunde numai dupa ce se cunoaste mai deaproape structura geologica a regiunei, cum si imprejurarile cari au determinat formarea zdcdmintelor. Din studierea lucrarilor de ordin geologic, cari in cursul ulti- milor 50 de ani prezinta date asupra pamantului salajenesc, compa- rate si complectate cu cercetari personale, se desprinde minunata Opera, care ne arata cum s’a format regiunea, de care suntem le- gafi cu toate fibrele fiintei noastre, Chiar si profanul neintrodus in tainele stiinfei pamantului, se izbeste de atdtea ori de lucruri, cari ii demonstreaza ca aici, unde traim, unde ne ducem rosturile viefii noastre, candva trebuie ca a fost o alté lume. In albia raurilor, in marginile dealurilor, taiate de drumuri sau de paraie, apar argile sau nisipuri pline de scoici, cari normal nu se gasesc decat in mari sau lacuri. Pe ses plugulJARA SILVANIEE oa scoate uneori pietre (bicagai, piatra pucioas’ — cum le zice in Sa- laj), cari de regula nu se afla decat in paraiele si vaile de munte. In munfi se despica stanci de culori bizare pline de fluturagi scli- pitori de mica, cari starnesc iluzia prafnlui de aur... De unde vin toate acestea, cum s’au agezat ele in maruntaiele pamantului, ce mana maiastra le-a oranduit in cumpana infeleapta, ce se intampla in adancimile deasupra caérora umblam, locuim gi traim...? Sunt intrebari cari mereu zbuciuma, mereu chinuie mintea cercetatoare. Salajul, asa cum ni-se infatiseaza privirilor mangaitoare, cu sesuri bogate in parfile campiei, cu vai largi si pline de sate har- nice, cu dealuri, podisuri cultivate sau pagunate, cu munfi impadu- rifi, este rezultatul framantarilor, cari s’au petrecut in scoarfa pamanfului din aceste parti si al acfiunilor de transformare de tot felul dela inceput si pana in ziua de azi. Cele mai vechi formatiuni geologice, pe cari se reazima pa- mantul T4rii Silvaniei, sunt complexul de roci, numit: sisturi cris- taline. Spinarea muntilor Codrul, a dealurilor dela Cheud si Ticdu, Mesesul, Rezul, Magura Simleului, indltimile dintre Cosei—Samsud— Hodod, sunt formate din aceste gisturi. Lor li se daforeste pito- tescul muntos al Salajului. Desi inalfimile nu trec peste o mie metri (Magura Priei 989 m.), faptul cA masivele se ridica brusc dintr'un mediu inconjurator de circa 200—220 m. inaltime generala, cu pe- refi prapastiosi, aproape verticali, Salajul are aspectul unei regiuni clasice muntoasa. Aceasta l-a determinat pe academicianul indragit de frumusefile pamantului romanesc, [on Simionescu, si boteze Simleul-Silvaniei, intr’o minunata schifé de drum de: «Brasovul Nordului...> Sisturile cristaline din Salaj se compun din argile verzuj pre- sate, dispuse in foi subfirele (filite cloritogisturi), cu lentile de cal- care gi grafite, strabatute de filoane de cvarf, presdrate cu mica alba si injectate cu magme granitice, cari consolidate pe directia foilor dau nagtere unor masse considerabile de gneisuri oculare, cu cristali mari de feldspafi. Sisturile cristaline din Salaj formeaza frecerea dintre cele din Muntii Bihorului si Muntii Vihorlat-Gu- finului. Ele sunt roci metamorfice, cari s’au format din fra- mantarea argilelor formate in marile mai vechi, cu care prilej au fost strabatute de magme si au fost presate pana ce au primit Structura dispozifiei in foi subtire. La tot cazul munfii cristalini din Salaj, sunt rezultatul miscarilor de increfire, la cari a fost su- pusa scoarfa pamantului din aceste parfi.42 ___JARA SILVANIEI Era in care s’au format nu se poate stabili cu preciziune. Sunt © seama de rafiuni, cari fac a se presupune ca ei au un sambure chiar din cei mai vechi munfi, — munfii Hercinici, — peste cari se revarsd in era secundara, — cretacicul inferior, — noui paturi metamorfozate si se petrece o acfiune noua de increfire gi ridicare. Astfel marile din cretacicul superior gasesc in Salaj munfii crista- lini formati, increfifi, asa cum fi cunoastem azi. Se poate deci preciza cu certitudine : — sisturile cristaline sunt formate inainte de cretacicul superior. Subt raport practic sisturile cristaline nu prezinta vreo insemna- tate de o prea mare importanfa. Totusi ele sunt utilizate fn fun- dafiile si chiar perefii caselor. Cetatea lui Bathori, cu zidurile im- prejmuitoare, gi manastirea calugarilor minorifi dela Simleul-Silva- niei, vechea cetate a Valcaului etc. au fost zidite din blocuri de sistyri cristaline, asemenea gi ruinele celor doua cetafi depe Magura Simleului sunt tot din acest material. Se mai utilizeaza ca pietris pe goselele locale,in care caz daca se aleg parfile cucvarfuri sau gneisuri,se obfine un material relativ bun. In schimb filitele argi- loase se descompun repede si contribuie, si ele, la noroaiele «prie- fenoase» ale pitorescului nostru finut. In seria sedimentara, peste sisturile cristaline, urmeaza in cateva puncte izolate cvarfite rosii, asemanatoare cu Verrucano-ul permian, dolomite si calcare negricioase (triasic ?), apoi gresii de culoare rosie gi conglomerate (pe Meses la Zalau, Valea Ragului intre Buciumi si Starciu), cari probabil aparfin tot Cretacicului su- perior. Asemenea sunt a se considera tot de aceasta varsta o seama de argile rosii si pestrife, cari apar asupra cristalinului, la Giurtele- cul-Simleului, Jibou etc. Dovada incontestabila a existenfei marilor din Cretacicul superior (Gosau) in Salaj ne-o da insa formafiunea unor bancuri de calcare marnoase din Dealul Nordului, deasupra Zalau- lui, gi alta din Varful Ascutit tot de acolo, in cari se gasesc fosi- lele lui Hippurites cornu Vaccinum Br., dilatatus, sulcatus si dife- riti Amonifi... Calcarele aceste cu Hipurifi sunt intrebuinfate in Zalau, ca material de pavaj. Era terfiaréd este determinanta gi pentru geologia Salajului. Depozitele paleogene, agezate la Est si Vest de Jibou, dovedesc ca muntele cristalin a disparut prin scufundare in aceasta regiune, probabil inca in Cretacicul superior. Golul format a inceput sa fie umplut de formafiuni de apa dulce. Argile rosietice, conglomerate si gresii in alternan{a cu tufuri calcaroase, in cari se afla scoici siTARA SILVANIEI 43 plante (Chara) de ape dulci, sunt asezate in grosimi considerabile, ceeace denota existenfa unui lac inchis de o duraté lunga, impre- jurare ce s’ar potrivi faptului ca in regiune exista argilele rosii specifice lungii perioade continentale dela sfarsitul cretacicului. In- tinderea acestui lac, care s’a format poate incd in Cretacicul su- perior, nu se poate stabili, ramanandu-ne din el abia cateva urme, In urma miscdrilor uriage cari framanta toata scoarfa pamantului in terfiar, se araté gi in Salaj schimbari radicale. Aproape toata regiunea se scufunda, in adancimile formate penetreaza ape ma- rine. Valurile marilor bat coastele insulelor, cari corespund munfi- lor inalfi de azi. Mesesul, Rezul, Codrul, Magura Simleului sunt singurul uscat in aceasta epoca. Restul apa gi iaragi apa. Depozitele marine aparfinatoare Eocenului sunt foarte frumos descoperite in taetura care o face Somesul in dealurile din regiu- nea Jiboului. Scoici gi alte ramasite fosile apartinatoare faunei ma- rilor se vad aici in complexul de stratede o grosime considerabila. Subt raport geologic se constata existenfa a doua etaje distincte corespunzatoare Lutefianului si Bartonianului cu ramagite paleonto- logice caracteristice (Nummulites perforata si intermedia etc.) foarte bogate si interesante. Pentru formatiunile eocene din Salaj este caracteristic faptul cd ele denota o situafiune de coasta, unde de- pozitele araté intreruperi datorite oscilafiunilor de inaintare si retragere a apelor. Intr’adevar intre stratele provenite din depuneri de catre ape marine se gasesc zacdminte puternice de gips gi roci cu scoici de ape dulci. Existenta acestora nu se poate explica alt- fel decat cd, pe lungi intervale de timp, apele méarii s’au retras, iar sdrurile din depozitele ramase pe uscat, in urma evaporarii apei, s’au concentrat. In locurile mai joase s’au adunat din ploi si paraie ape dulci, in cari au trait scoici, melci etc. Acest fenomen se re- peta in mai multe randuri si va continua a se repeta si in oligo- cen. De aici se explicd varietatea de formatiuni, cari creiaza din imprejurimile Jiboului un fel de regiune model pentru studii geo- logice. Oligocenul prezinta tot aceleasi fenomene de oscilatiuni ca si eocenul, cu tendinfa de a prelungi in partea superioara perioada de uscat. Pot fi remarcate etajele clasice: Ligurianul, Tongrianul si Chatianul, care din urma se prezinté cu un facies de apa dulce, epoca de uscat cu importantele zacdminte de carbuni din vaile Agri- jului, Almasului si a Somesului. Pentru a ne da seama de varietatea formafiunilor in oligocen44 TARA SILVANIEI side schimbarile de climat si via{a, cari s’au petrecut in acea epoca in Salaj, vom da un rezumat dupa rezultatele cercetarilor. Seria oligocenica incepe cu marne calcaroase, cu fosile de scoici marine si cu ramasite de Corali. Deci mari ale caror ape au avut tempe- raturi ridicafe, in cari au trait colonii de coralieri. De aici conclu- ziunea c4 Sdlajul avea un climat de regiuni tropicale. Peste mar- nele aceste calcaroase, — cari impreuna cu celelalte marne cal- caroase au o mare importanfa economica, — urmeaza strate com- puse din argile albastrui, amestecate cu marne, in care se casesc fosile caracteristice pentru apele salmastre. Deci apele marij sunt amestecate cu ape dulci, ceeace inseamna ca marea s’a retras gia Jasat in urma lacuri in cari apele marine se amesteca cu ape dulci. Tot intre aceste strate apare primul strat de cdrbuni, insotit de strate de gresii de apa dulce cu scoicile speciilor : Planorbis, Melanopsis, Congeria etc. si fructe de Potamogeton. Carbunii, scoicele, aceste fructe inseamna existenfa unei epoci de uscat in’ ape dulci cu tem- peratura ridicaté care a dat nastere vegetafiei bogate din care s'au format carbuni. Formafiile acestea continentale iarasi sunt acoperite de roci nisipoase, cu pietriguri, marne, argile pline cu resturi de moluste marine gi in cari apar bucafi de frachit. Asa dar iardsi 0 inaintare a marii, in care cad primele materii eruptive. In faza a- ceasta a oliggcenului incepe deci activitatea vulcanica in regiunea Salajului. Urmeaza apoi sisturile marnoase gi calcaroase, caracte- ristice oligocenului, cu solzi de peste, Meletta crenata, semn de ape marine. Peste acestea urmeaza iarasi strate cu ape salmastre, iar in partea superioara a oligocenului faciesul de ape dulci, cu zaca- mintele de carbuni. Din aceasta foarte sumara descriere se poate vedea la ce 0s- cilafiuni geografice a fost supusa o parte a Salajului in oligocen. Seria neogenului incepe cu strate aparfindtoare mediteranului inferior compus din conglomerate, in cari sunt bucafi solidede an- desite. Apar mai mult in regiunea Zalau-Moigrad-Poptelec-Mirgid. Stratele apartinatoare mediteranului superior sunt foarte masiv reprezentate in Salaj. Ele arata ca aici a fost o mare intinsa, in care s'au asezat cenusile gi alte materi vulcanice, provenite din ji cari funcfionau in apropiere. Salajul in aceasta vreme este jaragi tot o mare. O ramura a Mediteranei de azi, care ocupa pe atunci toafa campia romana, ungara, mijlocul Ardealului etc. Rocile principale sunt tufurile dacitice, gipsul, gresii si nisipuri cu fosile aparfinatoare speciilor Ostrea, Pecten etc. Tufurile i gipsulPARA SILVANIEE . se gisesc in cantitafi foarte mari, indeosebi in regiunea dintre Magura Simleului si Meses. Sarmaticul este reprezentat prin calcare ca Modiola Volhynica, Cardium plicatum, la Cehei, Fizes, Plopis etc. Pliocenul este alca- tuit din complexul de formafiuni aparfinatoare Pannonic-Ponticului, compus din roci argiloase, nisipuri si gresii slab cimentate cu fo- sile cari s’au format in lacuri cu ape dulci. Deci dupa retragerea Marii Mediterane, aici rman lacuri cari din ce in ce se indulcesc gi au ca locuitori scoici si melci, ale cdror ramasgife pot fi adunate pe toate podisurile dintre dealurile Tagnadului—Magura Simleului— Meses—Rez si Codru. Podisul la Vest si Nord de Magura Simleu- lui confine intinse strate de lignit (Bobota ~Sarmasag—Ip—Suplac), asemenea gi podisurile dintre Supur si Cehul-Silvaniei (Giurtelecul- Hododului). Cvaternarul este reprezentat prin loes, dune inradacinate (Carei, Valea lui Mihai). Terase cu urmele omului preistoric (Giurtelecul- Simleului, Dersida Mica etc.) Argile galbene in albiile vailor. Roci eruptive. S’'a amintit c& cele dintai ramasife de roci de origina eruptiva se gasesc in regiunea Jiboului, in stratele Oligo- cenului mijlociu. Aceasta ar insemna ca undeva in apropiere au fost vulcani activi. De fapt in hotarul Mirsidului exista dealul Po- guiorului compus din trachite si Magura Moigradutui cu Dealul Po- matului, unde se gasesc ruinele cetafii Porolissum, cari sunt compuse din andesite. Toata partea aceasta are infafisarea unei regiuni vul- canice cu aspecte foarte romantice. Pacat cd drumul care trece prin istorica Poartd Mesesiané a ramas neglijat gi nepracticat aga de multa vreme. El ar deschide cele mai minunate privelisti si ar lega in linia cea mai scurta Valea Agrijului cu Valea Zalaului. Rocile vulcanice aici formeaza masive puternice. De alta parte cenugile vulcanice, cari au putut s4 provina dela erupfiunile vulcanilor de mai sus, cum gi din Vlddeasa si Gutin, s’au depus in apele Marii Mediteraneului superior, cum am amintit mai sus, dand nastere tu- furilor dacitice. In Salaj formeaza dealuri intregi (Benesat, Popte- lec, Mirsid, Dealul sfant dela Simleu). Vulcanii cari au produs ace- ste mate le au functionat din Oligocenul mijlociu pana in Pontic. Tectonicd. Framantarile din scoarfa pamantului, pe care este asezat Salajul, au produs in interior o seama de linii de fracturi — falii, — dealungul cdrora s’au ridicat munfii si s’au coborit cam- piile. Asemenea s’au produs o seama de increfituri. Aceste vor avea o speciala importan{a subt raport economic.46 TARA SILVANTEL Considerafiuni de ordin economic Trecand intr’o sumara si fugara privire structura geologicd a pamantului Salajenesc, urmeazd sA examindam latura economica, care s'ar putea rezima pe confinutul de bunuri minerale din sub- solul regiunei noastre. Intr’o dare de seama din 1879 asupra ridicarilor geologice f4cute cu un an inainte in partea de rasarit a Salajului, geologul Dr. Carol Hofmann, unul dintre gloriile Institutului geologic dela Budapesta, dupa ce subt raport stiinfific face un studiu meticulos gi foarte serios, ajunge la concluziunea practicd : «regiunea, — subt raportul materiilor utilizabile— nu poate fi insiruita intre cele mai binecuvantate>. — Marturisesc, c& aceasta constatare mi-a ratezat mult entuziasmul tineresc cu care urmaream la facultatea de stiinte toate problemele cari aveau vreo referinfa la Salaj. Cu vremea, tre- cand in afara de scoala budapestana si prin Institutul geologic cu renume mondial din Bucuresti, vazand la universitafile si institu- tele din lumea mare, in Franta, Germania, Italia, in farile Balca- nice, in orientul apropiat lucrari de specialitate, cum gi sute si sute de diferite exploatari miniere, aplicatiuni practice, ba soarta dan- du-mi gi favoarea s4 profesez dela catedra Politehnicei din Timi- soara tocmai stiinfa zdcdmintelor si sa ma pot pune la curent cu cele mai noui descoperiri, am ajuns sa-mi remaniez concepfia pre- conceputa a celor dintai tinerete si sa cred, cd Salajul este o re- giune cu importante posibilitafi economice. Totul depinde insé de masura. Cine isi inchipuie, de pilda, ca se poate crea aici industria miniera in proportiile celei din Valea-Jiului, sau un centru al ga- zului metan, ca in regiunea Mediasului etc. desigur, cd se ingeala. De aici insa, pana a se crede ca nu-i nimic de facut, este 0 mare departare. Dar sa luam lucrurile pe rand. Bunurile minerale cari sunt sau pot fi descoperite in sanul pamantuluj salajenesc, in vederea utilizdrii pe scara mai mare, sunt urmatoarele, in ordinea posibilitatilor mai apropiate : 1, Carbuni. 2, Materii pentcu ciment. 3. Gips. 4. Materii pentru pavarea soselelor. 5. Gaz metan, petrol, asfalt. 6. Materiale de constructie, caramidarii. — Sa le examinam pe toate.‘PARA SILVANIEI 4“ 1. Carbunii. Carbunii din Salaj pot fi grupati in doua categorii : a) carbuni bruni de varsta oligocenica, b) lignifi de varsta pliocenica (dacian). Scopul articolului prezent nefiind de-a face un studiu geologic sau minier de specialitate, nu vom intra in detaliile, cari pot fi aflate in literatura de specialitate sau in expertizele diferitilor prac- ticieni. Vom accentua numai ce poate interesa marele public cult gi pe tofi cari ar dori sé aiba o ideie asupra posibitafilor noastre salajene in lumina descoperirilor mai noui sau a condifiilor eco- nomice speciale. a) Cérbunii bruni din Sdlaj au toate insusirile unui cdrbune bun. Compozifia chimica, caloriile etc. il fac sa fie cerut si intre- buinfat de catre caile ferate gi industrii.Totusi intreprinderile miniere cari s’au angajat in mari investifiuni cu exploatarea din aceste parfi, au trecut toate dupa epoci de inflorire, prin faze de crize. Unele au incetat de-a functiona, altele au fost supuse la tot felul de schimbari. In momentul de fafa Soc. «Petrosani>, — cea mai mare si mai serioasa intreprindere carbonifera din fara — este pe cale si intemeieze ai ucrari bine concepute, la adapostul grijilor pe cari antecesorii le-au avut. Simpatia si nadejdile de bine a intre- gei regiuni a Jiboului si a partilor de peste Meses fi urméreste. Invajamintele-trécitului gi natura zacdmintelor va face, ca sd se poata face o exploatare rafionala din toate punctele de vedere. Intr’adevar zacamintele de aici, — dupa conceptia clasica — nu in- trunesc toate condifiunile ideale. Indeosebi grosimea stratelor — las mult de dorit. In schimb ins sunt alte avantagii. In- finderea zacdmintelor este cu mult mai mare casi cum deobste se tie. Urme de carbuni pot fi observate si pe aproape tot cursul su- perior al vailor Agrij.si Almas. Cercetarile geologice arata existenta c&rbunilor oligocenici, pana aproape de comuna Sumurduc din jud. Clujului. Deci un bazin de intinderi considerabile. Stratele supe- tioare sunt aproape de suprafafa si in condifiuni bune de extractie. Tocmai acesta a fost si motivul aparitiei atator societafi mici, la un moment dat. Cu adancimea, insa sporind cheltuielile de exploa- tare, — gi in lipsa unor economii serioase din epoca exploatarilor usoare gi rentabile dela suprafafa, toate au trebuit sa intre la grele incurcdturi. Ceeace se impune, este facerea de studii serioase $i Ja suprafata, dar mai ales in adancime. Numai o serie de sondaje bine cumpanite, pot s4 deie o idee serioas’ asupra felului cum48 PARA SILVANTIEL se prezinta grosimea stratelor in adancime. Cum s’a aratat sumar in partea generala, ne aflam intr’o regiune de coasta a bazinului in care zAcdmintele carbonifere au luat nastere. Bazinul acesta se scufunda intr’o direcfiune generala de N.—E. Stratele cari se efi- Jeaz@ in spre suportul cristalin al Mesesului subt nici un raport nu prezintéa grosimea reala, care spre centrul bazinului dupa toate probabilitafile, trebuie sa se intensifice. Certitudinea nu ni-o poate da, decét cum s’a spus 0 serie de lucrari in adancime, lucru care nu va prezinta nici o dificultate pentru o societate cu posibilitafile «Petrosanilor«. Premizele stinfiifice sunt incurajatoare, iar rezultatele practice vor putea sa faca din cele mai sarace parti ale Salajului, Somesului si Clujului, o regiune infloritoare subt toate infaf . Subt raportul altor condifii de ordin economic, trebuie s4 remarcdam ca materialul lemnos necesar pentru mine sta la indemana in padu- tile Mesesului, linia ferata pentru transportul carbunilor e in apro- piere, mana de munca este asigurata de Romanii buni, cinstifi- si harnici din regiune, iar ca piafa de desfacere, este tot Nordul Tarii, unde nu sunt alte mine cu cdrbuni de calitatea acestora. 6) Lignifii de varsta pliocenicd. La Vestul si Nordul insulei cristaline din centrul judefului (Magura etc.) avem in Salaj, al doilea bazin carbonifer. Este com- pus din lignifi pliocenici (dacian) cu cca 4.000 calorii, in grosimi va- riabile intre 70—100. cm. Intinderea bazinului este considerabila. El cuprinde toatd partea deluroasa dintre Tasnad — Nusfalau (Va- lea Barcaului) — Magura. Apoi Nordul judetului intre Codru si dea- lurile Cogeiului. Tot acesti ligniti au fost gasifi in sondajele facute pe campia ungara, la adancimi de cca 200—230 metri, cu grosimi de peste 2 m. (Balmazujvdros, Debretin, Piispékladany etc.). Din aceste date ajungem la concluziunea, cd tot Vestul judefului Salaj are in adancimi lignifi. Adancimile la noi pot fi ceva mai mici in esului Careilor. In regiunea deluroasa (platforma pliocenica), ies lalumina, in taieturile paraielor. Astfel pot fifrumos ob- servafi, in padurea Hagaului dela Pagaia, la Cehal, Zalnoc, Ip, Sarmagag, Chiejd, Sighefiil-Salajului, Giurtelecul-Hododului etc. Exploatari serfoase s’au facut 1a Bobota. S’a scos mult timp anual carbune fn valoare de 20—25 milioane lei. Care este motivul, ca nu se mai exploateaza azi? Stagnarea se datoreaza faptului, ca vechiul cumparator de lignifi, Caile Ferate, din motivele unei schim- bate politici economice nu-i mai utilizeaza. Bogatia insa exista. $i am convingerea cd subt stratele cunoscute, mai este posibilitateaara SILVANIET 45 ‘pasirei si alfor strate. Exploatarea s’a facut si se face numai la prafafa, cu mijloace rudimentare. Nu s’a facut inca nici un son- ‘daj serios la adancimi. Prin urmare se pune problema a mai multor gondaje, pana la 5—600 metri adancime pentru a se sti cert lace ige poate conta. Dar chiar si cu exploatarea lignitilor vizil sar yutea incepe multe lucruri. O seama de mici industrii il intrebuin- 24. (Morile familiei Hendea). Din acest inceput, s’ar putea creia ‘ateva centrale electrice mai modeste, pe cari s’ar putea razimao ulfime de industrii locale, casnice. Am vazut ceva asemanator in jermania, in regiunea sudeta. La poalele de rasarit ale lui Erz- jebierge — (Munfii Metalici) se intinde un ses inalt asemdnator bt multe aspecte cu parfile de W. ale Salajului. Solul insa este trem de sarac. La 20 de centimetri adancimi numai pietris gi ni- puri. Abia se fac carfofi. Totusi este una dintre cele mai tnstarite giuni. In centrele Falkenau, Brix, Komotau etc., se exploateaza ignifi cu cari se alimenteaza centrale electrice si mii de industrif de tot felul, cari au creiat orage minunate cu o populatiune civi- izata, culta si bogata. Se va spune, ca sunt visdtor! Poate. Totusi and contemplez ca suntem o regiune de granifa, ca produsele “hoastre agricole (vite, porci, cereale) sunt foarte cdutate, caci sun- em cei mai aproape din fara de Germania, marele consumator, imi idau seama la ce izvor de bogatii am putea ajunge prin creiarea unei dindustrii alimentare (unt, lapte condensat, branzeturi, mezeluri, con- jServe de pasari, carnuri, legume, untura, ghiata artificiala pentru va- rgoane frigorifere) care pe langa celelalte condifiuni ar intrebuinfa o ‘forfa electrica eftind. S’ar putea intrebuinfa si in gospodarii, la lu- \minat si poate incalzit. S’ar putea introduce, trenuri-tramvaie, ca in Italia, Germania etc. Desigur c4 azi toate aceste par visuri! Totusi civilizatia merge in sensul acesta. Fericit este Salajul cd in ;sanul lui are si aceste rezerve de lignifi, cari peste cateva decenii ‘Vor fi utilizati cu siguranf, pentru ridicarea acestor parti. 2. Materii pentru ciment, {Din partea geologica am vazut, cd la formarea pamantului ‘Balajenesc (indeosebi la rasarit de linia ce leagd spinarea Mesesu- Qui cu valea Somesului dela Jibou in jos), au contribuit foarte uk apele marilor. Aceste au depus strate groase de argile, marne, ‘alcare si combinafiile acestora. Grosimea lor face sute de metri i deci se gasesc in cantitafi aproape inepuizabile. Acestea for- az materia primd cea mai importanté pentru fabricarea cimentului50 PARA SILVANIGE obisnuit Adaogandu-se faptul ca minele de carbuni existente au ca produs secundar foarte mult praf de cdrbune, inseamna ca este la indemana si cel mai eftin mijloc de ardere. — Nu este locul sa intru in disecarea politicei cimentului dela noi. Este ceva treca- toare. Adevarul insa este ca civilizatia si progresul cere constructii in numéar exorbitant de mare, éar aceste: ciment! Daca Ministerul Economiei Nafionale insusi a fost silit sa-si importe pentru nevoile sale si ale altor institutiuni, cimentul necesar, inseamna ca vine 0 epoca, cand fabricarea a cat mai mult ciment va fi nu numai bine venita, ci chiar impusa. Salajul — regiunea Jiboului in special — este un rezervor de mare pref. Deci un nou mijloc al progresului. Un alf fenomen geologic amintit, s’a petrecut cu prilejul erup- fiunilor vulcanice din terfiar. Atmosfera a fost plind de cenusi, a- runcate din adancimi de catre vulcanii activi pe atunci, cari au fost in regiunea Baia-Mare (Gutinul), si apoi Vlddeasa, Magura Moigradului, Pomatul, Poguiorul din trecdtoarea Porfii Mesesului. Cenusile aceste s’au lsat jos ca si o ploaie si s’au asezat in a- pele marii Mediteranului superior, cari acopereau partile mai joase : Poptelec, Mirsid, Bocga romana, Simleu si’n alte localitafi mai mult sau mai pufin accesi- bile. — Compozifia lor chimicd, le arata a fi un material prim pentru frass intrebuintat ca element de cimentare in lucrarile din apa. Concepfia momentana esfe ca nu sunt intrebuinfabile, in lipsa de lucrari in stil mare in porturile dunarene sau la mare. Totusi cred ca le va veni timpul, caci intr’o seama de laboratorii se fac asupra lor cercetari cu rezultate foarte inaintafe. Sunt fntrebuin- fate si ca material de soseluire. 3. Gipsul. Am vazut ca marile din varsta eocenicd si Mediteranul su- perior, au fost urmate de lungi perioade de uscat, cand dupa re- tragerea si evaporarea apelor sarurile marine s'au cristalizat, dand nastere zAcdmintelor de gips. In Sdlaj sunt asemene zacaminte in- tr’un numar foarte mare. Astfel la Jibou, intre Sarmasag si Zélau (Bocgsa—Borla,) Valea Ragului (Dealul Gaunos) etc. La Jibou pe vremuri au fost exploatate in scopuri de zidarie. La casa parohiala din Bocsa am vazut blocuri de gips in fundatie. Dar gasesc 0 mare intrebuinfare in prepararea ingrasamintelor artificiale, in arta plas- tica, constructii etc. Zac4mintele noastre inca nu sunt exploatate. Raman tot o rezerva a viitorului.PARA STLVANTEL 51 4, Materii pentru pavarea soselelor, Este deobste cunoscut, cumca goselele noastre lasd mult de dorit. In deosebi regiunile din ses, suferé foarte mult din lipsa unor gosele bune. Peste jumatate din comunele Salajului stau izo- late din Octombrie pana in Mai si nu-si pot valorifica produsele. Parerea generala este cd aceasta se datoreste lipsei de materiale potrivite jn apropiere. Scuza este justa numai in parte. Materiale iexista, insd nu sunt accesibile tocmai cele mai valoroase. Ceeace Ine lipseste mai mult este o buna organizatie. Am inzistat asupra faptului cA in tertiar s’au ivit sin Salaj vulcani. Lavele revarsate ormeaza Magura Moigradului, Pomatul, Poguiorul si o parte din ‘dealurile din jur. Este 0 regiune de aproape 20 Km. patrafi, in a- ropierea capitalei judefului, Zalaului, cu peisagii de un pitoresc ‘neintrecut. Prin ea frece defileul numit de catre istorici: Porta ‘Mesesina. Aici se ascunde Moigradul — urmas saracit al stramo- igilor gloriosi din Porolissum, penetrabil abia cdlare pana in vre- mea din urma. Rocile cari formeaza acesti munti aparfin familiei andesitelor si sunt dintre cele mai rezistente si mai potrivite pentru ‘tundatie si pietris la sosele. Lucrarile soselei dintre Mirgid si Creaca, fncepute de armata noastra, vor deschide aceasta regiune frumoasa gi afunci se vor putea forma cariere, cari sA aprovizioneze tot ju- deful cu unul din cele mai bune materiale pentru soseluire. Tot in aceasta ordine de idei va trebui s4 amintim dolomitele din Magura Priei, la o aruncatura dela culmea unde goseaua na- fionala coboara la Ciucea. Dau un pietris excelent, care indeosebi in regiuni cu precipitatiuni multe, leaga ca gi un ciment. Pietrigul din Somes, Barcau gi alte rauri si vai, asemenea cel produs de paraiele si viroagele, cari coboara pe versantele Mese- sului deasupra Cizerului gi pe ale Codrului, Rezului, este un ma- terial de mana intai. Lipseste insa organizatia! Speram ca regimul nou va cduta sa Tezolve aceasta problema, care in sistemul anterior, n'a putut fi ‘Solufionata decat partial in urma unui centralism necunoscator al ‘condifiilor simple, accesibile si ieftine de acasa dela noi. 5. Gaz metan, petrol, asfalt. 4 Salajul ocupand partea coajei pamantului, care formeazd o j2ona de trecere intre Campia ungara gi intre Munfii Transilvaniei, ste logic, ca sa fie strabatut de o serie de linii de ruptura, falii, } lealungul cdrora s’a scufundat campia gi s’au ridicat munfii, Mai62 TARA SILVANIEL este logic, ca, fiind 0 zona aga de framantata, rocile mai tari si-se fi rupt, iar cele mai moi sa-se fi imbofit, cutat. Datorita acestor lucruri pe cari cercetarile stiintifice le justificd intocmai, din adan- cimile pamantului ar trebui sa se ridice pe crapaturi, gaze, petrol, ape termale, cu atat mai vartos, ca condifiunile geologice de formare au existat. Va fi de infeles, cat e de pasionanté problema: nu sunt oare in mdruntaiele Sdlajului acumuldri de gaz metan si eventual petrol? Oficialitatea a pus chestiunea inca inainte de unire si lucrarile au continuat mereu si in Romania-Mare. Semne de gaz metan sunt in tot judetul. Din fantanile arteziane din Nugfalau, Cehul-Silvaniei, Zalau poate fi recoltat gaz metan. Ascenziunea insagi a apelor se atribuie si presiunei gazelor. La Suplac-Bihor, in hotarul Salajului apoi in apele dela Marca, in al raurilor Almas si Agrij am verifi- cat personal ridicdri de gaze. Datorita acésfor fenomene, s’a hota- rat punerea unei sonde la Tigani (Criseni), unde sapaturile au co- borat pana cdtre 450 metri. Dela adancimea de 120 metria inceput sA apara gazul metan, si s’a intensificat cu adancimea. Faptul ca s'a gasit gazul inseamna ca: este. Ca el nu este in cantitafi sufi- ciente acolo unde s’a facut sonda, se datoreste faptului: a) fie ca inca nu s’a ajuns in adancimea unde rezida z4cdmantul princi- pal, b) fie, ca sonda n’a fost agezata in locul potrivit. Practica stiinfifica, cere, ca in materie de sonde pentru petrol, gaze, acolo unde anticlinalul nu poate fi constatat exact dela suprafaja — si acesta este cazul din regiunea din chestiune — trebuieste facut un numar de 3—4 sondaje, inainfe de-a ajunge la rezultate conclu- dente. Nenorocirea a facut, ca sondele trecand din patrimoniul Statului in ale unei societafi pe actiuni, aceasta a renuntat la cer- cetari si a dus materialul de foraj in alta parte, unde I’a utilizat in extracfiuni efective. - Gazul metan cu indiciile sale, insd, exista in sdnul Sdlajului si cu sosirea timpurilor linistite, sperém ca problema va fi din nou atacatd cu nddejdi de bund reusitd. Petrol. In jurul Jiboului, intre Somesodorhei, Domnin-Barsa si Soimug exist’ Valea Rogie, Valea Barsei si Valea Soimusului, unde apar zacdminte cari contin un petrol vascos, exalinos.. In trecut au fost aici si exploatarl superficiale si o mica distilerie. S’au fa- cut si trei sondaje insd fara rezultate practice. Azi nu se mai in- cearcd nimic. Suntem in fara petrolului unde fafa de «aurul negru, pe care-l aruncd in regiunile clasice sondele prin erupfiune in cantitafi enorme, desigur niste zacaminte sarace cu confinut dubios, nu se bucura de nici o cinste, Totusi cronicari fideli ale celor ceJARA SILVANIEL 53 existd, trecem la rabojul inventarului salajenesc, aceste zacaminte, caci suntem convinsi, ca va veni vremea, cand aceasta regiune ex- plorata temeinic si finand cont de rezultatele din trecut, va putea s prezinte gi unele surprize placute. Tehnica petrolului in ultimii zece ani, a atins progrese nebanuite si pe masura cum zacamintele «lovitura> vor incepe a se secatui, se vor indrepta privirile si asupra «rubedeniilor mai modeste> din vaile ascunse ale Salajului. Asfalt (2) Intr’o colecfie dela liceul «Wesselényi> din Zalau am vazut candva o bucata de asfalt, cu indicafia ca s’ar fi gasit cu prilejul saparii unei fantani la 0 mosie asezata la S.—W. de Bog- dand. Am vizitat locul si am dat peste o fantana veche-seaca, fa- ‘euta cu 20-30 ani in urma. Nime, din cei existenti n’a putut sd-mi ‘deie vre-o informatie caci tofi erau oameni noui. Chestiunea ar merita pufina cheltuiala din partea oficialitafii, pentru a se face un sondaj ‘de vre-o 50—60 metri, pentru a se objine o secfiune din regiune, si daca nu s’ar gasi asfaltul, cel putin sd-se afle o apa buna, igienica. Subt raport stiintific, nu exista nici una dintre condifiu- nile formarii asfaltului. Nici roci calcaroase in regiune gi nici urme ‘de petrol. Poate ca bucata din colecfie se datoreste zelului sau farsei unui elev din aceste parti, care cu aceasta «raritate» a voit ‘sa imbuneze severitatea profesorului de stiinfe-naturale, de regula accesibil si emotiv chiar si in fafa unui presupus interes, de spe- cialitatea lui... 6. Materiale de construcfie si cdrdmiddrii. Vom aminti doar, ca toate vaile Salajului dispun de o argila bund, pentru cdraémizi. Subt acest raport nu trebuie un indemn special. Dupa unire incoace, nu este aproape sat, in care sa nu fi Auat fiinfa «cuptoarele>, din cari au iesit cu sutele de mii cdrami- zile, din cari apoi s'au inalfat sfinte biserici, scoli, primarii, case si cladiri gospodaresti. Fabricile din Carei, Simleu, Zalau, Surduc, Cehul-Silvaniei etc. n’au prididit si fabrice figlele, cari au inrosit jacoperigurile tuturor satelor. Caramidaria (si olaria) incepe a deveni 0 industrie casnica, semnul cel mai vadit al drumului spre progres. Dupa ce am trecut intr’o revista fugara posibilitafile econo- mice ale Salajului in legatura cu subsolul se cuvine ca sa ajungem Jao seama de concluziuni practice cari pot fi rezumate in urmatoarele : 1. In subsolul Salajului existé o seama de acumulari de bu-bh TARA SILVANIEL nuri, de ordin mineral, cari merifa o atenfiune deosebita si cari pot fi baza unei viefi industriale. 2. In vederea exploatarii lor, trebuiesc revizuite si complec- tate cercetarile din trecut, subt aspectul progreselor de azi ale teh- nicei miniere, cdci nu este exclus, ca o seama din rezultatele ne- gative de eri se datoresc tocmai stadiului inapoiat de atunci al cunostinfelor si al lucrarilor si nicidecum lipsei de zacdminte. 3. Condifiunile economice, — in urma noilor directive ale po- liticei de Stat, cari favorizeaza interventiunile autoritafii trale, — pot sa devina foarte propice pentru cercetari si lucrari noui, — indaté ce presiunea razboiului va inceta. 4. Pentru finerea la ordinea zilei a acestor probleme de mare importan{a pentru viitorul regiuuei, va trebui creiata, organizata si fncurajata o sectiune speciala la Camera de Comerf si Industrie din Zalau, care desi e 0 institutie andra incd,a dovedit nevoia infiin- farii sale, printr’o munca prodigioasa, cu rezultate resunatoare in toate directiunile vietii economice. In nadejdea, ca am izbutit sa atrag luarea aminte a tuturor oamenilor de bine gi asupra acestei laturi a vietei economice din Salaj, doresc generafiilor de maine, cari ne vor urma, sA poata utiliza mai cu folos decat noi bogafiile subsolului spre a creia o viafa culturala-sociala asemanatoare celea din {arile apusene ; spre mai mare slava a Celui de sus si spre binele gi fericirea Nafiunei. Dr, Emit Lobontin. Literatura: 1. Ritter v. Hauer und D. G. Stache: Geologie Siebenbiirgens 1863. 2. Dr. Hofmann Karoly : Jelentés az 1878 nyaran Szilagymegye a részében tett foldtani részletes felvételekr6l. Féldtani Kézlny - 1879, 3. Dr. Matyasovszky Jakab: Jelentés az 1878 évben Szilagy- megyében eszkézilt féldtani felvételekr6l. Féldtani Kézlény IX. 1879. 4. Dr. Thomas v. Szontagh: Geologische Studien in der Um- gebung von Nagykéroly, Erendréd, Margitta und Szaldrd. Jahres. bericht der Kgl. ungar: Geologischen Anstalt fir 1889,‘TARA SILVANIEI 55 5. Dr. Koch Antal: Az erdélyrészi medence harmadkori képz6d- ményei. I—II. 1894. 6. L. Roth v. Telegd: Studien in Erdélfiihrenden Ablagerungen Ungarns. (Die Umgebung von Zsibé im Komitate Szilagy.) Jahrbuch d. Kgl. ung. geolog. Anst. XI. Bd. 5. Heft 1897. 7. Dr. Richter Géza: A zsibdi mélyfurdsrél. Banydszati és ko- hdszati lapok. 1899. 8. L. Roth v. Telegd: Rezultate der Bohrungen auf Petroleum bei Zsib6—Szamosudvarhely. Féldtani Kézlény 1900. 9. Dr. Theodor Posewitz: Petroleum und Asphalt in Ungarn. Jahrbuch d. Kgl. ungar. Geol. Anst. XV. Bd. 4 Heft. 10. Dr. K. Roth: Fortsetzungweise Reambulierung des Réz- igebirges. Budapest 1913. 11. Dr. Schmidt Karoly : Az almasvélgyi széntelepek sztrati- sréfiai helyzete és vastagsdga. Féldtani Kézlény 1911, 12. Dr. Papp Simon: Cziganyi, Egrespatak és Szilagynagyfalu kornyékének geolégiai viszonyai kiiléndés tekintettel a fdldgdz és petréleum kutatdsra. Banydszati és kohdszati lapok. 1915. 16. Dr. Emil Lobonfiu: Privire generala asupra morfologiei Salajului 1922. 14, Dr. Emil Lobonfiu: Magura Simleului 1923. 15, §tefan Mateescu: Observations geologiques dans la de- bression de Huedin. An. Inst. Geologic. Bucuresti 1926. 16. Stefan Mateescu: Date noui asupra structurii geologice a depresiunii Zalaului. Cluj 1927.TARA SILVANIEI IN UNITATEA SPATIULUI TRANSILVAN Unitatea spafiului transilvan este intr’adevar o realitate geo- grafica. Acest lucru se desprinde din structura si orientarea relie- fului sau, din cele cateva grupari de munji care ocolesc Podisul Transilvaniei, alcdtuind 0 cetate naturala, din insusirea sa de ba- stion ce domineaza cam; vecine si in fine din rolul istoric al Carpafilor transilvani, asezafi asemenea Moldovei, «in calea tutu- ror rautafilor>. . Privind evolufia etnica a Romanilor in decursul vremurilor, se constata ca pamantul acesta a avut 0 serie de insusiri econo- mice gi geopolitice favorabile.-Adevarul acesta se poate urmari din primele vremuri in care se poate dovedi existenfa omului in regiu- nile carpatice. Astfel in epoca preistoricd gi in antichitate, cand pe campiile stepice din vecinatatea Carpafilor rataceau triburi de pa- stori nomazi, spafiul transilvan adapostea 0 populafie sedentara, care se ocupa cu agricultura si cresterea vitelor. Acest contrast isbitor intre forma de viafa a populatiei transilvane si intre tribu- rile stepelor, a continuat sa se mentina pana acum 2—3 secole. De o parte unitatea unui organism etnic sedentar, cu o civi- lizafie autohtona carpatica, ale carei contururi apar deja in epoca bronzului‘), de alta parte, grupdri de nomazi fara nici o patrie stabila. In vremea lui Boerebista si Decebal, populatia carpatica se impune, printr’o autoritate politica, cunoscuta in toata lumea an- ticd, iar in preajma anilor 100 d. Chr. Dacia mentinea vechile lega- turi economice cu popoarele din bazinul Mediteranei. Asemenea fenomene etnice gi politice suprapuse pe unitatea geograficd a unui 1) Schuchard Karl: Eine Vorgeschichte unseres Erdteiles, Berlin u. Leip- zig 1926, XIII p, 807 gi Andriegescu [.: Contributiuni la Dacia inainte de Ro- mani, Iasi 1912, p. 124.TARA SILVANIEI 57 pamant, ca in cazul spafiului transilvan, nu sunt simple coincidenfe. Ele se explicd prin anumite condifiuni favorabile de viafa si prin insusirile de ocrotire, pe care le prezinté pamantul carpato-danubian. In afirmafia lui Herodot despre Gefi cA «sunt elita neamului Trac» si ca «ei sunt cei mai viteji si cei mai cinstifi dintre Traci**) avand in acelas timp o conceptie monoteista despre divinitate, se cuprinde gi 0 realitate geograficad. Intr’adevar, aria Carpatilor ro- mAnesti in vremuri de restrigte a avut un rol de polarizare etnicad gi politica, in care se inghemuia forta de recucerire a terenurilor pierdute. Constatarea auforilor antici cA «Dacii se fin lipifi de munfi> *) trebue pusa intr’adevar in concordan{a cu realitatea geografica a fenomenului romanesc; cu aria de raspandire a acestui popor, in a carui constiinfé se pastreaza originea lui daco-romana, cu limba gi traditia unor stramogi care au trait in aceleasi condifiuni, loviti in rastimpuri de aceleasi primejdii. Extinderea geografica a elementului pastoral in Evul Mediu, pe toata suprafafa carpatica pana in Boemia, Galifia, Tatra, etc.*) apare doar ca un moment de rascruce in evolutia noastra istoric: Asemenea tentacule etnice, desprinse prea mult de aria Transilva- niei, au fost sortite disparifiei in masa unor neamuri streine. Ro- manii din cadrul spafiului transilvan s’au pastrat insd totdeauna in grupari omogene. Un raspuns precis despre vechimea Romanilor si aria lor de extindere in regiunea carpato-danubiana, nu se poate da. In tot cazul, ei apar de sub spuza Evului Mediu, ca grupare etnica stapanind pamantul stramosilor daco-romani. Romanii din Jara Silvaniei, se gasesc in zona cea mai roma- nizata, la fel cu Bihorul si Hafegul. Ei sunt amintifi destul de tim- puriu in Cronica lui Anonymus. La venirea Ungurilor, Romanii erau organizati in cnezate si voevodate. Voev I Menumorut_corespunde cu actuala Tara _ . In documentele din 1095, apar in Salaj o sé “plime romranesti, Dinu, Micu, Voinea, etc. °), iar in 1226 apar nu- miri de sate locuite de Romani. % ©, Gluresou: Istorla Romfnilor, Vol, J, Bucurestt 1925, p. 28. 8) Conf, C, Giuresen, I, ¢, p. 11. 4) N, Drigan: RomAnii in veacurile IX—XIV pe baza toponimisi gi ono- masticei, Bucuresti 1933, ~4).G. Popa-Lisseanu : Ievoarele Istoriei RomAnilor, V. I, Bucuresti 1984. p- 93. 6) Pascu Stefan: Romnii de la granite nord-vesticd, Cluj, p. 7, Cont. A. D. Xenopol: Istoria Romanilor din Dacia Traians, Ed. I, Vol. 1, Buovresti, 1918, pag. 479,HARTA SL VANIET UNITATEA SPARIUL UL TRANSILVAN Seara: tw. . tem oagerereranny a eernare*| “dlipe go joie Atlasul pentra- ‘eecbiaReendbatr ice tal58 TARA SILVANIEI Jarisoarele noastre, Maramuresul, Oagul, Silvania, Bihorul, Hategul, Severinul, Amlasul, Fagarasul, Barsa, Vrancea si Moldova lui Dragos Voda, impanzite pe spinarile si in depresiunile carpa- tice, sunt totatétea bastioane de rezistenta etnicd in care s’au pa- strat rezervele de energie a neamului. Salajul face parte din re- giunile cu cel mai important rol in frecutul viefii noastre istorice 7). Aceasta se datoreste asezarii sale geografice la marginea aripei apusene a elementului romanesc, pe treapta cea mai joasa a Car- patilor Apuseni, pe axa Maramuresului, Bihorului, Hafegului si Banatului. Organizafiile politice ale Romanilor din Maramures si Hafeg, s'au dublat pe ambele versante ale munfilor. Maramuresul a pus bazele unui voevodat moldovenesc, care a cdutat sa reintareasca limitele Daciei antice, iar Hafegul prin familia Basarabilor a recu- cerit Dacia Sudicd pana la Dunare si Marea Neagra. In Muntii Apuseni pana in apele Somesgului Mare gsi pana in Sudul Muregu- lui, s’a pastrat spiritul protestatar al populafiei transilvanene. Tara Silvaniei a avut o soarta mai grea, caci ea este asezata in poarta cea mai vulnerabild a Transilvaniei, intre Muntii Lapu- gului si Munfii Bihorului, pe axa Vaii Somegului gi in fafa celui mai accesibil segment de penetrafie prin zona mlastinoasa a Tisei (Haidu-Nir). Nicdiri nu se coboara Carpafii, in culmi mai joase si mai inguste ca in regiunea Mesesului, Lapusului si Codrului (Fa- getului). In nici o parte unitatea etnicd a spatiului transilvan, n’a fost mai incercaté si mai amenintata ca in poarta Mesesului. De- spre acest lucru si-au dat seama si Romanii, indata dupa ocupa- rea Daciei. Pe creasta ultimului prag natural, la Moigrad, si in ve- cinatatea lui, au fost ridicate cinci castre (Porolissum) si un val pentru apdrarea portii. Spre Meses alergau doua drumuri romane: unul pe Valea Somesului pe la Dej si Caseiu, altul dinspre Napoca (Cluj) prin Sutoru si Unguras. Ambele drumuri, se intélneau la Moigrad. Numai poarta Muresului la Deva si a Bistrei in dreptul Sarmizegetuzei mai aveau importanta strategica a Silvaniei. Spre deosebire de cazul vremurilor mai recente, legionarii ro- mani aparau pe atunci mai mult bogatiile miniere din Muntii Apu- seni, decat unitatea imperiului. Jinutul Silvaniei va juca rol mai important insd, abea dupa agezarea Ungurilor in bazinul pannonic. Nu este vorba numai de ~~) Petri M.: Sailagyvarmegye monographidja, Vol. I, Bpesta 1901, p. 116.TARA SILVANIBE ; 59 rezistenfa celor cateva valuri naturale ce le opunea Mesegul, La- pusul si Codrul (Fagetul) in fafa expansiunii politice a noului stat maghiar, ci de o bariera etnicd romaneasca, care strajuia toate porfile de patrundere spre interiorul Transilvaniei. Fiecare sat si arg, fiecare culme, vale si depresiune a lasat cate o increstatura anonima pe rabojul istoric transilvan. Fiecare din ele poate fi con- siderata celula de rezistenfé in apararea integritatii organismului etnic al populafiei romanesti. In fafa portii Mesegului s’a dat cea mai crancena lupta de aparare. Aceasta lupta nu a fost insd numai de arme ca cea de la Olpret (1437), Gurusldu (1601), Jibau (1705), sau ca cele din 1784, 1848 si 1918-—i9, ci un fel de batalie muta, inceata si chi- nuitoare intze cele doud popoare, ce si-au dat intalnire la poalele Carpafilor Apuseni. In nici o parte a Transilvaniei n’au ramas imprimate atatea urme, din luptele ce s’au dat intre Unguri si Romani ca in Tara Silvaniei. Ele se recunosc in structura limbei gi in imbracamintea locuitorilor, in gospodaria si in saracia lor gi in faptul ca nicairt ca aici penetratia elementului maghiar n’a reugit sd se apropie atat de mult de poalele Carpatilor. Vechiul Judet al Solnocului care se intindea din apele Tisei pana la Dej, traversand campia Haidului si poarta Mesesului, avea un substrat politic. Un substrat, care se va cunoaste mai tarziu prin incercarea de intemeiere a unui coridor etnic unguresc in mij- locul Transilvaniei. Aceasta ideie de spintecare a unitafii etnice transilvanene a aparut de altfel si in recentele publicatiuni revi- zioniste. Primele elemente de nationalitate straina aparute in Salaj, sunt cateva manunchiuri de Sacui, adusi sa pazeasca granifa Unga- riei spre Transilvania si drumul sari de la Dej la Szolnok’). O parte din populatia maghiara a patruns incetul cu incetul, asezan- du-se cele mai deseori pe mosiile nobililor. In regiunea de campie au aparut in secolele 18—19, un oarecare numar de Germani si Slovaci, menifi sa desfelineasca terenurile mlastinoase. Cu timpul insa cei mai mulfi dintre ei au fost desnationalizafi °). Aceasta in- seamna ca elementul romanesc din Salaj a primit lovituri destul de puternice, din care cauza in unele parfi a pierdut in favorul noilor veniti 8) Kines Gy.: Sziligy menye, Osatr, M. M. XX—VII, Budapest 1906. p. 122 9) Kinos Gy.: 1. ¢, p. 122.60 TARA SILVANIEI A fost stirbita unitatea Romanilor de la periferia dealurilor, pe cursul vailor gi in cadrul oraselor unde colonizarile si infiltra- tile fusesera mai frecvente. Timp indelungat Romanii nici nu aveau dreptul sa se aseze in cuprinsul oraselor, dar dupa cdderea acestei legi, elementul romanesc se revarsd din nou in centrele urbane. Fenomenul acesta se infelege usor dacd ne dam seama de faptul, ca oragele pluteau intr’o mare de sate romanesti. © seama de statistici aparute in secolele XIX si XX-lea do- vedesc suficient romanitatea Salajului. Pe harta lui Boner despre densitatea populafiei dupa nafionalitati (1868), procentul elemen- tului romanesc in diferite plase, variaza intre 58—95, iar al Ma~ ghiarilor intre 1 gi 37°%/.°°) Cu toate ca ne aflam intr’o vreme, cand penetrafia maghiara se gdsea in plina desfagurare, statistica din 1884 constaté fn Sa- laj, urmatoarele proporfii intre nafionalitafi : Romani 106.026 Maghiari 59.756 Germani 840 Slovaci 2.189 Croati-Sarbi 1 Ruteni 27, Total 168.839 locuitori. *) Dintr’un total de 168,839 locuifori, 106.026 sunt Romani, ceea ce inseamna 62°/ din totalul nafionalitafilor. Dupa statistica maghiara din 1910, ') alcdtuita in condifiuni nu tocmai favorabile Romanilor, se constata totugi : Romani 136.087 Slovaci 3.727 Maghiari 87,312 Alte nafion. 2.198 Germani 816 In legatura cu statistica aceasta, se poafe remarca faptul, ca elementul evreiesc a fost trecut in randurile populafiei maghiare. Tinand seama de aceeasi statisticd alcdtuita dupa confesiuni, nu- marul Romanilor se ridicd la 142.170, iar elementul maghiar scade la 76.956, Dupa 20 de ani in statistica romaneasca din 1930, se remarcd urmatoarele proportfii : 10) Boner Ch. Siebonbiirgen Land u. Leute. Leipz; aa er fio és I. Jekelfalussy. Magyarorsedg n pességl sztatisztikaja, 2) 8 Magyar szentkorous orseigainak, 1910 évt néperimldlése, Vol, 1919 cont. St. Manciuiea, Granita de Vest Bia) 1936, p.‘TARA SILVANTEL 61 Romani 192.821 Evrei 13.380 Maghiari 107.662 Slovaci 5,091 Germani 16.010 Altii 5.283 Tigani 6.100 Din totalul acesta, Romanii formeazi un procent de 56,2%» iar Maghiarii 31,4%/). Analizata mai detailat, statistica din 1910 comparata cu ceia din 1930 se constaté ca populafia romaneasca pana in 1919 a sporit la sate, iar elementul strain a sporit la orase prin penetrafiuni de populafie flotanta. * * * Fafa de campiile din vecinatatea Carpafilor, Transilvania mai tainueste o serie de insusiri economice ce se desprind din bogatia depozitelor sale miniere, aur, argint si sare, importante din anti- chitate, cérbuni, fier, gaz metan, petrol, etc. pe care se bazeaza industria actuala. Asezarea Transilvaniei la rascrucea drumurilor de apa si de uscat {ntre rasarit si apus, intre nord si sud, a facut ca aceasta regiune sa fie cunoscuta din cele mai vechi timpuri. Jara _Silvaniei, tec al spafiului_transiluan. In cu- pririst! peisagiului sau se desprind toate elementele caracteristice ale spafiului transilvan. Aceleasi formatiuni geologice cristaline, aparand in culmea Lapusului, Fagetului (Codrul), Mesesului, in Munfii de Arama (Rezul) si in diferite crampeie de varfuri (Dealul rotund, Magura Simleului, etc.) inecate in sedimente recente, ace- leagi caleare mezozoice dand reliefului forme variate si in fine ace- leasi sedimente moi (marne gi argile), caracteristice in podisul Transilvaniei. Asezata in dreptul celei mai zbuciumate zone a Campiei Tisei, regiunea Salajului a suferit aceleagi miscdri de fragmentare tecto- nica"). Cele mai inalte culmi se ridicd abia la 900—950 m., dar in nici o parte nu se lasa la nivelul coborit al Campiei Tisei. Ace- ste note caracteristice ale Salajului, fac ca regiunea aceasta sa prezinte un peisagiu geografic cu totul deosebit de al campiei in- vecinate. Pragul Munfilor de Arama (Rezul), Fagetul (Codrul) si bariera Mesesuluj prelungita in Lanus..alcdtuesc o.cingatoareinalia,. care imprejmueste aproape toata Tara Silvaniei. Raurile se aduna in diferite manunchiuri cu tendinfa de orientare concentrica. Nu- mai cateva din arterele principale, Somegul, Crasna, Barcaul gi 13) Vintild Mihtilescu: Platforma somegank. Bulotingl Soc, Reg. Rom, de Goografie, Vo), 1—11J, 1904, p. B65.62 TARA SILVANIEL Valea Salajului, indreapta apele spre N si NW, in Campia Tisei. Aceste imprejurari, imprima Salajului caracterul unei regiuni naturale, cu unele particularitafi proprii. Satele sunt ingirate ca margelele, in vecinadtatea apelor, la poalele muntilor gi sub forma de asezari risipite pe spinarea cul- melor mai inalte. Cele mai importante localitati, Zalaul si Simleul, sunt asezate in zona centrala a bazinului; un fel de depresiune de eroziune spre care se indreaptaé drumurile principale si unde se desfagoara mai toata viata economica a Salajului. Legatura cu interiorul Tran- silvaniei, se face pe drumul Somegului Mare, 0 veche cale de co- municafie, pe drumul dintre Cluj si Oradea si pe 0 serie de artere mai secundare. Legdtura cu partea vestica a campiei Tisei, este foarte anemica. Padurile Silvaniei, exploatate in ultima vreme atat de nera- tional, se incadreaza in covorul vegetatiei transilvane. Frecventa asociatiunilor de stejar fafa de a fagului gi coniferelor se explica prin altitudinea mai joasa a reliefului. Salajul prezinté un climat submontan, cu precipitatiuni mai bogate decat in campie, dar cu oscilatiuni de temperatura intre zi si noapte si intre vara gi iarna mult mai mici decat in Campia Nirului. Dar influenfele pamantu- lui carpatic se resfrang gi asupra fasiei de campie din vecinatatea muntilor. Acest lucru se desprinde din infatisaréa reliefului, din repartizarea precipitatiunilor, vegetafiei si a populatiei romanesti, mult mai frecvente in vecinafatea dealurilor decat spre nord, sau mai spre apus. Grasna,_Barcdul si Somegul au construit din aluviunile ase- zate la poalele dealurilor, o campie mai inalta si mai svantata de- cat campurile mlastinoase. Padurile de stejar patrund in interiorul campiei pana la o distanfa de cativa km., la fel cu populatia ro- maneasca. Din aceasta asociafiune de fenomene localizate la pe- riferia dealurilor se desprinde legatura stransa intre spafiul tran- silvan si campia pericarpatica. Daca Tara Silvaniei se incadreazd atat de mult in peisagiul Transilvaniei, contrastul intre regiunea aceasta si CAmpia 'Tisei este foarte isbitor. Acest lucru se datoreste mai mult faptului, ca in nici o parte terenurile mlastinoase gi inundabile nu se apropie atat de mult de periferia dealurilor, ca in dreptul Salajului. Impre- jurarea aceasta a facut ca elementul romanesc din cdmpia perife- ticd s& se find mai strans de vecinatatea dealurilor, iar elementulTARA SILVANIEL a 63 maghiar, slovac si german colonizat in regiunile mlagtinoase sa se apropie de aria carpatica. Contrastul intre cele doua regiuni invecinate apare deci clar dupa o simpla privire. De o parte se ridicd colinele impadurite si stapanite de o straveche populatie romaneasca (Silvania, Oasul, Bihorul, Maramuresul), de alta parte se asterne intinsul campiei, cu 0 fasie de amestec intre populatia stepei si elementul carpatic. La rasarit se desprind guvife de rauri cu apa limpede, saltand printre bolovanisuri, la apus ape lenese ce isi indoesc gAtul in co- tituri_ nenumarate. Apele din regiunea colinelor gi-au croit un drum hotarit, cele din campie se revarsa pe suprafefe imense, ori se despletesc in- tr’o mulfime de artere pentru a se pierde uneori in bratele mla- stinelor. De o parte codrii si terase agricole arate de aceeasi po- pulafie secole dearandul, de alta parte vegetatie de balta, in al- ternanfa cu stepe aride si cu nisipuri sburatoare. Regiunea deluroasd gi vecinatatea ei apropiata, adaposteste de veacuri o populatie straveche, campia o populatie venita de aiurea. Dealurile pastreaza o ci ‘afie milenara, campia este su- pusa unor prefaceri continue produse de curente straine. Numirile toponimice si onomastice, datinele si obiceiurile, le- gendele gi cantecele din Salaj pastreaza o nomenclatura tipica ro- maneasca, la fel ca in restul Transilvaniei. Analizate pe hi Statului Major austriac 1:7 5.000, 80—85 de procente din numi ir, valor gi ale munfilor sunt cu- rat romanesti. Dar ceeace este mi: ‘mporiant Ti Tegatura ct acea- Sta, consta in faptul, ¢4 nici unul din numele culmelor mai inalte, pvailor_silocalitatilor mai importante nu apare de ori sca. Cercetand numirile vechi de To fele Mijloc, Crasna si ale districtului Chioar, adunate in lucrarea d-lui profesor V. Merufiu, se constata de asemenea, ca cele mai multe pre- zinta nomenclatura romaneasca. 4) Chiar dac& o parte insemnata din aceste numiri sunt de ori gina slava, ele au fost pastrate de substratul elementului romanesc. In aceasta imprejurare se ascunde puterea vitalitdfii romdnesti capa- bila sé biruiascd pe pdméantul sdu orice valuri venite dinafard. Dr, Laurtan Somegan. 44) Vasiie Merujin: Judetele din Ardeal. Cluj 1929, p. 88—42,O FAMILIE DE LUPTATORI NATIONALI I IACOB DELEU 1804—1880 Un salajan in revolutia din 1848, IUBITE PRIETENE, *) lata-ti implinesc dorinta exprimata in repetate randuri: Ifi trimit aici cdteva date privitoare la viata mogului nostru lacob Deleu, luate din documentele familiare gi notitele mele, dupa povestirea parintilor nostri si a Bunicei noastre. Par’ca te aud: In fine, bade loane, dupa solicitari de ata- tia ani! Dar Ia asta iti raspund cu marturisirea, cd asi mai fi intar- ziat mult, sau poate pentru tofi vecii, daca nu citeam infr'un nu- mar din «Gazeta Salajului> de pe vremuri o concluzie pripita, (asta se intampla de altfel si cu marii istoriografi), a colecfiona- tului de documente, L. B. cd adeca: la revolufia din 1848 n’a luat parte nici un intelectual roman Salajan, concluzie care trebuie re- Ctificata in slujba adevarului. Acum iata datele : Jacob Deleu s’a nascuf in anul 1804 in comuna Varsolf, unde tatal sau Andrei Deleu a fost preot. A fost pregatit in Seminarul din Blaj tot pentru cariera preoteasca, fiind dorinfa atat a tatalui sau, cat si mai tarziu a socrului sau, George Aciu, bogatagul din acelas sat, ca fiul, respective ginerele su, sa fie popa in Vargolf, an legata gi cu ocazia cdsatoriei lui Jacob Deleu cu Maria clu. Se vede ca in Blaj sufletul su de erou a fost patruns mai mult de spiritul redesteptarii nationale, a carui moment se anunfa *) Scrisoare adresati d-lui Leontin Ghergariu, in calitate de fost director al ,Gazetei Silajului*,‘PARA SILVANTET __ 65 gi-l presimfea, decat de al dogmelor, caci, desi fata i-a placut, ca era frumoasa gi bogata, sfintirea sa de preot a tot amanat-o, cd nu se potrivea cu firea sa aprigd si revolufionara; prefera sa fie diac-invafator. Totusi vicarul din Simleu, Alexandru Sterca-Sulufiu, Iuandu-l cu binigorul, l-a dus la Blaj. Aci s’a intamplat insa un bucluc. Intalnind prieteni, s’a incurcat intr’un chef strasnic, ca pe vremea aceea, cand intalnirile cu prieteni-colegi erau mai rari, deci mai calduroase. La ceasul hotarit s4 se prezinte vicarul Sulufiu cu candidatul de preot la actul hirotonisirii, ia-l daca ai de unde! Vorba sa fie. L-a gasit usor, doar rasuna Blajul de glasul lui... Dar ce sa faca cu el, caci numai infafigare de bland pastor nu avea. I-a tras o mustrare. Procedura dovedité de atatea ori gre- gita in asemenea fmprejurari, cdci lacob Deleu, care si de altfel era dus la Blaj, ca si capra la targ, i-a ripostat scurt vicarului cu: «Pasca ta» (aceasta-i era singura injuratura) si acolo I-a lasat... Acasa alta mustrare din partea nevestei gi parintilor. Atata i-a mai trebuit vulcanului clocotitor. I-a parasif si pe acestia, — cari nu-i infelegeau firea si nu-i prevedeau destinul, — gi a intrat voluntar in armata impardteasca. Rusinea o fi fost mare in familie. Gregala era calificaté foarte grava, ca facuta de un fecior de popa, candidat de preot el insusi, tanar insurdfel, protejatul vicarului Sulujiu, prieten al ambelor familii... Dar destinul nu fine socoteala de sentimentele si jude- cafile oamenilor. Iacob Deleu isi urma destinul. In armaté a invatat megtesugul armelor, conducerea gi dis- ciplinarea gloatei, de care avea mai tarziu nevoe nafia sa. Aicis’a cunoscut cu generalul Urban, dela care avea o scrisoare cu litere cyrile, pastraté multé vreme in arhiva familiei noastre. Reintors, dupa mai mulfi ani, din armaté, se aseaz& in co- muna Pereceiu de cantor-docinte. De aici se duse, — cine l-ar fi putut opri? — fa adunarea nafionala din Blaj. Insufletit de hotaririle luate de adunarea nafionala isi pune in serviciul marei cauze cunostinfele sale ostasesti si tot sufletul sau de erou si — aflandu-se acum cu adevarat in elementul sau, — Igi aduna glotasi din comunele: Siciu, Pereceiu, Varsolf, Recea, Starciu, Seredeiu, etc. Le citeste proclamatia lui Urban gi le face cunoscute hotaririle dela Blaj ... insufletindu-i si pregatindu-i pentru lupta de desrobire. Dar abia apuca sa-i inarmeze cu rudimentare scule de lupta,66 ‘TARA SILVANIELT cand este atacat de oastea ungureasca cu pusti si tunuri... S’a retras cu ceata cata l-a urmat, in Munfii Apuseni, la Avram lancu, unde a luptat fot cu isbanda pana fn capat. Caci nicdiri unde a luptat el si a condus lupta, oastea lui fancu n’a suferit infrangere, ci in tot locul a-invins. Ca a fost cunoscut ca cel mai strasnic comandant 0 dovedeste gi scrisoarea lui Buteanu, publicata in «Gazeta de Duminecd> din Simleu (No. 16—17 din 1924). Aceasta scrisoare se pastreaza in Arhiva Muzeului Ardelean (Erdélyi Muzeum) din Cluj gi a fost gasita abia dupa unire. Este greu legibila si in parte deterioraté. O publicam mai jos aga cum s’a putut descifra : — ,Frafilor! Eu sosind aici am ocupat Ofenbaia, pe Un- guri i-am dezarmat precum pe Campeni, Abrudeni, pe Zlatna care... Dobra am dezarmat-o, cu Abrudu am facut pacificafie... astea si m’am asediatu, aproape de Abrudu intr'un cam... dupa oe pa- clficatie cu oe albu inaintea noastré cu 5000 ... ++. am restauratu Magistratu din persoane amestecate amus ca limbile ambe doud sd fie administrative, i-am juratu pe credin- fia Imperatului, si frica ce mare si nespusd, care pe mulfi i-au amutzitu.am stins-o; pe tofi i-am. infrdfit, apoi o parte din dste cu muzica am petrecut-o prin orasiu in semnul de triumfu ; acuma am pornit cétre Zarand la Korisbdnya acolo o adunat mulfime de Unguri din toate laturile, i-am tnconjurat cu multime de oameni Incd si de prin Ungaria. Bradu si Kristioru e dezarmat si flindcd Romanii au fost foarte furiafi nici Deleu nu-i putu fiene tn frau, pe tofi i-au jefuit. Am pus oficeri precum si la B, Huniad pe pét- file acelle, Define pusci, munifie si tunuri cd cu prea anevoe vom putea porni potriva unde sunt concentrafi si tntarifi... tncodaté incdtreu se pornim. Romani in fiard sunt foarte batjocorifi si ne vor chema la ei spre ajutoriu, dafi-ne un officer regulatu si despre tote stdrile in datd ne instiinfafi cu grabd, epistola la B. Huniad au dus-o unu om $i incd n’au venitu,cum va veni vom trimite re- cepise, nu intardiefi cd vremile sunt critice acolo. Abrudbuia, 19 August 1848. Joane Buteanu*. Atata e scrisoarea. Nu e prea multé. Trebue sa finem insa seama ca pe vremea aceea oamenii erau zgarcifi la vorba gi mai ales la scris. Abea inceputé o fraza se gi ispravea cu: etc, Era‘TARA SILVANIET = 87 timpul faptelor eroice. Cine si cum le savarsea nu interesa, sau era cu totul secundar. De aceea numele celor mai principali fap- tuitori nu-I gasim nici in rapoarte, nici in scrisori. Am luptat, am invins, atata interesa, atata se scria. Rasplata pentru tofi cei bravi era asteptata singur dela Dumnezeu, care vede si stie toate. Ce rost puteau avea deci certificatele ? lata de ce istoriografii nostri ‘nu au gsit numele multor eroi in rapoartele si scrisorile contem- porane, caci acolo nu erau de gasit, decat doar in cele trei litere : etc., cari nu le descopereau. Fraza referitoare la cazul dela Zlatna scrisoarea lui Buteanu dovedeste mai bine ca Iacob Deleu era in deobste cunoscut si recunoscut ca un om extraordinar, caci Prefectul Buteanu nu gasi sa arate mai evident gradul de revolta a poporului, decat accentuand ca «nici Deleu nu i-a putut domoli>. Si nu-i de mirare, cdci intre tofi prefectii, tribunii si alte cdpete- nii din oastea Ini Avram lancu poate singur lacob Deleu, pe langa alte calitafi de conducator si luptator, avea si cunostinte tehnice militare, fapt care i-a sporit autoritatea mult peste a celorlalfi comandanti. lata de ce a trebuit s4-1 poarte destinul ca dus de mana prin armata, ca nu peste mulfi ani sa foloseascd nafia sa robita de cunostinfele sale ostagesti. * are Acasa mare necaz. Sofia sa ramasa acasa cu trei copii, — dintre cari unul la san, — si cumnatul sau Petre Aciu preot in Cehei, sunt indata tarati in inchisoare de catre Unguri si investi- Gati cu strasnicie, i-au pedepsit cu finerea in arest si sechestrarea vitelor, pe care le-au taiat pentru oastea lor. Iacob Deleu s’a reintors acasa abia in al treilea an, — cum spunea Bunica noastra, — calare pe un cal frumos, cu care a sa- rit peste poartéa. Era calul sau de lupta, tot asa de aprig ca dansul. Nu s’a mai facut popa, nici alt slujbas, ca alfii, ci a rémas diac invafator in Pereceiu. De-acuma inainte isi vede de educarea copiilor, caci lupta Roméanilor trece pe teren cultural si economic. Desiluziile 1-au amarat si pe dansul ca pe ceilalti tovarasi de lupta, caci rezultatul jertfelor lor nu se ardtau. Firea i s’a schimbat ; din vorbaref si vulcanic a devenit tacut gi linigtit, bland si ganditor. Numai dupa mai mulie ulcioare de vin il puteau face sa-si istoriseascd luptele. Dar atunci le spunea cu atata plastici-68 TARA SILVANIEL tate, de pareau ca aievea le vedeau cu ochii si cu atata insufle- fire, incat tofi isi uitau de timp si treburi. Numai rascoala lui Garibaldi i-a mai dat o satisfacfie, cand nu se putea rabda sa nu strige in gura mare in mijlocul mufimi «Vivat Garibaldi! Aga-i trebuie neamfului nerecunoscator. Vivat Garibaldi, trdiasca libertatea popoarelor>. Un alt moment istoric, care i-a rascolit, in butul batranetelor, sangele de erou, a fost razboiul Romano—Ruso—Turc. Multa staruinfé gi efort I-a costat pe Tata si ceilalfi mem- brii ai familiei ca sa-l retina dela hotarirea de a trece in Jara Romaneasca si a intra ca voluntar in armata romana. Avea doar 73 de ani. Dupa 3 ani s’a imbolnavit de pneumonie; nu I-au putut finea fn pat; s’a ridicat furtunos s4 dea piept cu moartea, dar in prag a cazut. «Pasca ei! N’am crezut ca-i mai tare decat mine!» Zi- cand acestea, s’a 'ntors la pat resemnat gi in cdteva clipe gi-a dat sufletul. Singurul dusman, moartea, l-a putut birui... dar a cazut ca un erou. Moare la 8 Februarie 1880 si este inmormantat la Pereceiu. Cu toaté dragostea, Ioan Deteu. i VICTOR DELEU 1876 —1940 Un faptuitor pentru unire A murit Victor Deleu... Faptul incetarii din vieafé a unui om e un fapt divers, din motivul c& e foarte natural si absolut general. Mai ales azi, cand, in urma incderarii Europei, auzi gi citesti despre sute, mii, chiar zeci de mii de morfi, disparitia unei persoane din mij nu te mai zguduie, nu te mai emofioneaza, cel pufin nu in ma- sura in care te-a impresionat inainte vreme. Si totusi, vestea morfii lui Victor Deleu s’a abatut peste noi ca un fulger si a facut pe mulfi, — pe tofi cafi l-au cunoscut, — sa tresara. Pentrucd in persoana lui Victor Deleu nu am pierdut pe ,Cineva*, ci ni-s’au rarit randurile cu un ,om*, de cari avem it timpul din urma asa de putini, tot mai pufini.TARA SILVANIEI 69 L-afi cunoscut pe Victor Deleu?... Om bland si tacut, lini- stit si modest, isi ducea zilele fara zgomot gi fara reclama. Macar, poate era dintre pufinii generatiei lui, cari au dreptul, in urma faptelor lor, sa fie remarcafi si in jurul carora se poate face zgo- mot. Victor Deleu insi a faptuit fara a astepta rasplata si a fugit fotdeauna de sarbatoriri. Om de o rara distincfie sufleteascd a ra- mas gi in timpul vremelnicelor demnitafi pe cari le-a ocupat ace- Jas: modest si tacut; drept si integru ; calm gi hotarit. Descendent dintr’o veche familie romaneascé din Pereceiul Salajului nostru, familie in care exista o tradifie a luptelor pentru pbste, pentru idealurile mari ale neamului, nepot al neastampara- {ului «pasoptist> lacob Deleu, luptator pentru familia mare roma- eascé, Victor Deleu a dus cu sine in vieafa tot focul gi intreg Janul sufletesc, care caracterizeaza pleiada indarjifilor luptatori rdeleni pentru triumful cauzei noastre nafionale. Acestui ideal ji-a inchinat intreaga sa viata zbuciumata si plina de greutati. ; Sirul lung al luptelor pentru neam il incepe in Simleul-Silva- iei, unde isi deschide in 1905 birou advocafial. Aici intra in fra- antarile nationale gi culturale ale Salajului, participand activ la foate migcarile de acest fel. E bibliotecar si apoi secretar al des- varfamantului . E redactor al «Gazetei de Dumineca>, foaie de lupta si propaganda nafionala. E membru in directiunea insti- tutului de credit . Alegatorii romani din satele dimprejurul Simleu- lui s’au prezentat in frunte cu preofii si invafatorii, defiland atat de disciplinat, prin strada principala a ordselului, pana la localul de votare, incat au impus respect adversarilor. Atitudinea roma- neasca a lui Victor Deleu i-a adus mai apoi multe neajunsuri sicane din partea stapanitorilor de atunci. In 1914 este mobilizat gi trimis pe frontul rusesc, unde ajunge prizonier. Acasa, dusmanii, isteptau prilejul de a-i putea face cat mai mult rau, il declara tradator de fara si ii confisca ultima avere : 0 casa, pe care gi-o agonisise cu truda si munca. Casa lui Victor Deleu a fost loc de intalnire pentru mulfi s4- lajeni. Mai ales faranii din jurul Simleului veneau in zile de targ in aceasta casa, pentru a primi dela Victor Deleu sfaturi de com-® _._ TARA SILVANIEL portare nafionala, indemnuri de rezistenfa in contra mirajului pro- misiunilor acelora, cari ne voiau slabi si venali, vorbe de incura- jare pentru aceia, cari erau napastuifi, neindreptatifi si hulifi in mosia lor stramogeasca. Prin ajungerea in caplivitate se incheie prima etapa a activi 1afii lui Victor Deleu. Rasboiul mondial fi deschide noui orizonturi de lupta, cu alte feluri si alte activitafi. Firea lui de vizionar, ho- tarit pentru realizarea unui ideal, il aseaz4 in mijlocul actiunii de organizare a legiunii voluntarilor romani din Transilvania, Banat gi Bucovina, ajunsi in captivitate ruseasca. Incepe cea de a doua gi principala parte din luptele lui Victor Deleu pentru neam si pentru realizarea marelui sau vis: Romania Mare. In captivitatea ruseascé Victor Deleu a desfagurat 0 activitate intensd pentru a determina pe prizonierii romani din Rusia s& se inroleze ca voluntari, care aveau sa lupte alaturi de armata ro- mana, pentru realizarea idealului nafional. La Darnifa, langa Kiew, Victor Deleu inifiazé redactarea celebrului manifest, adresat gi trimis guvernelor din Europa, in care se cere desrobirea tuturor nafionalitajilor din Austro-Ungaria. Acest manifest e considerat, — gi cu drept cuvant, — ca intdia Alba-lulia a celor din Transilvania. Nici manifestul, nici cuvantul de indemn alui Victor Deleu n’au ramas infructuoase. Manifestul si-a avut ecoul dorit in opinia public& mondiala, iar indemnul a inmanunchiat pe Roménii, prizo- nieri din Rusia, intr’o legiune de voluntari, care gi-a avut rolul bine definit in determinarea actiunei armatei romane. Activitatea desfaguraté de Victor Deleu in fruntea legiunei de voluntari este cea mai luminoasé pagina din istoria desrobirei noastre. In fruntea acestei legiuni vine el in Moldova suferinfelor gi incercarilor romanesti, in locul unde se retrasese ostirea noa- stra din fata puhoiului, care incerca sa ne cotropeasca. Cata jale, cata desnadejde, cata lipsd de insuflefire stapanea in 1917 sufletele tuturor acelora, cari au fost nevoiti sa-si para- seasca vatra, pentru a se retrage in Moldova. Era vremea cand prea putini — doar cativa vizionari — credeau in victoria finala. In vremurile aceste de grea cumpana apare Victor Deleu in fruntea celor 10.000 de voluntari. Este primit la Iasi, unde defi- leaz4 in fruntea legiunei prin fafa Regelui desrobitor, Ferdinand 1. si in aclamafiile unei imense mulfimi. Aci depune legiunea ju- ramantul de credinta, iar Victor Deleu rosteste de langa statuia lui Cuza acele memorabile cuvinte cari au fost pentru sufleteleTARA SILVANIEI a celor prezenfi ca o picdtura de apa pe buzele dogorite ale unui suferind si cari au inviorat din nou sufletele celora ce govaiau, intarindu-le credinfa fn biruinfa. lata cum a grait acest fiu al Salajului : «Emofia nu-mi da voie sa spun atatea cate ag vrea. De ieri, de cand am calcat pamantul acesta scump, care a fost pururea visul nostru, emofia ce ne stapaneste pe tofi, ni-a rapit aproape graiul. Totusi, sunt dator un raspuns fratelui Goga gi dlui Nistor, cari ne-au cerut sa fim credinciosi juramantului dat. Vom fi! $i nu spun o vorb4 goala. Dovada cea mai buna e ca suntem aci, cand am putea sa fim in alta parte. $i am venit, fiindcd aci ne-a chemat in primul rand sangele gi neamul; in al doilea rand dragostea de aceasta fara libera la care sburau zilnic visurile noastre. Da, am venit si voim — o spunem cu toata hotarirea — sa facem un protest viu cd voi afi venit la noi nu ca cuceritori, ci ca frafi liberatori. Eram datori sa venim la voi azi, cand voi traifi pentru noi zile atat de grele. Venim cu toata increderea, fiindcd suntem siguri ca vom birul. Noi ardelenii de multe ori am ramas numai cu credinfa tn Dumnezeu. Azi o mana dumnezeiasca ne arata ce trebuie sa facem. Noi am pornit din fara straina, dar am pornit cu un singur gand: sa mergem acasd. De aceia drumul nostru nu este decat unul singur : Jnainfe! $i mergand inainte vom birui. Vom birui pen- fruca nu sunt asa de inalfi Carpafii, cat ne sunt ile de inalfate. Azi am devenit cetafenii Romaniei, dar cetatenii unei Romanii Mari. Mai avem ceva ce se cade sa rostim. Avem datoria s ne rasbunam tot trecutul plin de suferinfe. Si pentru asa ceva cred cd se cuvine sa murim. Terminand, fin sa adaug in numele frafilor de lupta, ca vom da Regelui nostru fara liberé cu hotarele ei naturale». Cuvantarea lui Victor Deleu a avut darul sa redestepte con- stlinfele si s& intareascd credinfa in dreptatea si triumful cauzei noastre nafionale. Numai cei ce au fost prezenfi in acea zi de 7 lunie 1917 la Iasi isi pot da seama de ce a insemnat sosirea vo- luntarilor si cuvantarea lui Victor Deleu. Am putea spune ca aci s'a hotarit soarta razboiului, la care a contribuit in buna parte si legiunea voluntarilor, care a luptat alaturi de frafii din Moldova, in randurile ostirei Regelui Ferdinand,2 ‘TARA: SILVANIEL Izbanda finala a sosit prin unirea tuturor Roméanilor intr’o fara marita dela Nistru pana la Tisa. Aceasta unire s'a facut si prin activitatea lui Victor Deleu, a cdrui nume va ramane strans legat de al acelora, care au facut parte din marea generafie a ctitorilor Romaniei Mari. E fara indoiala cea mai importanta latura a activitatii lui Victor Deleu, care incheie cea de a doua parte a unei munci pusa in slujba neamului gi patrunsa de cel mai curat gi inalfator na- fionalism. Dupa plinirea vremii Victor Deleu n’a fost intre cei ce se imbulzesc. A ramas acelas om modest, tacut si hotarit. A ocupat cu cinste mai multe demnitafi cari i-s’au oferit, dupa cari insa n’a alergat niciodatéa. A fost secretar general la Interne in Consiliul Dirigent ; profesor de drept constitutional la $coala de polifie stiintiticd (azi desfiintata) ; primar al Clujului in 1932-33; depu- tat de Salaj aproape in toate legislatiile dupa unire. A participat apoi activ la viata economicd romaneasca, fiind membru in consi- liul de administrafie a mai multor interprinderi ; Creditul Industrial, Forestiera, C. E. C., Sorecani, etc. Salajul l-a avut aproape permanent deputat. In aceasta cali- tate a cdutat sA potoleasca patimile, cari caracterizau framantarile politice de partid pana mai jeri. A suferit in aceasta calitate de- stule umiliri din partea dusmanilor politici si chiar din partea co- laboratorilor, cari I-au lovit de multe ori. A ramas insa si ’n toiul furtunei acelas caracter ferm. Pentru el esentialul era binele ob- stesc, prosperarea Patriei si ridicarea Neamului. In fafa acestui ideal, caruia i-a inchinat o viafa si o activitate bogata, el stia sa subjuge micile interese personale de ambifie desarta. A activat tot timpul in partidul nafional-faranesc, principiilor caruia i-a ramas credincios pana la moarte. Cinstea si pe cei ce aveau alte pareri si convingeri politice. Nu desconsidera pe ad- versar si nu se grabea niciodata in aducerea judecatii. De aceea era cinstit de o lume intreaga, cinste de care se bucura numai cei alesi ai neamului. A murit Victor Deleu... Neamul pierde in el un luptator darz, iar Salajul una dintre personalitatile proeminente, pe cari le-a dat neamului in cursul istoriei. Januarie 1940. Leontin Ghergariu,UCENICIA ROMANEASCA =Nu vom putea avea comercianti romdni mdine, dacd nu avem azi ucenici romani". (Dinir'un memoriu al Camerei de Comer din Zalau,) Prin toate regiunile locuite de Romani, gasim fruntasi ai co- merfului. Oameni, cari negufatorind, si-au agonisit o frumoasa avere si o situafie sociala apreciaté de lume. Din nefericire ins4 sunt cazuri rare, sporadice, aproape disparente in marele numéar al co- mercianfilor de alt neam. Daca vom cerceta cd oare ce scoala au facut acesti negustori, vom afla nu fara surpriza cd tocmai cei mai iscusifi, cei mai in- treprinzatori si cari au reusit mai bine in viafa, isi au obargia in- demanarii lor in ucenicia facuta la vre-ur »negustor« ager si in- treprinzAtor, aga cum pe de alta parte mulfi industriasi de seama si meseriasi de frunte au fost ucenici la >mesteri« harnici de alta data. Prea mic este numarul acelora cari au facut scoale. Cea mai buna scoala este viata. lar din cei cu studii comerciale nu se fac decat slujbasi. Chiar gi tinerii, cari au facut gcoale de meserii, cauté s& fie angajafi, in loc de a intemeia ateliere pe cont propri De aceea trebue sé se acorde o speciald atenfiune uceniciei. Este singura cale de a ne apropia tineretul nostru de comerf si meserii. Este sisingurul mijloc de a popula oragele noastre, pline de cetafeni de alt neam, cu romanasi de ai nostri din sate, a cdror suprapopulafie trebue si ne dea de gandit. Nu pentruca numéarul mare de Romani ar fi o primejdie. Dimpotriva. Dar pentrucd pa- mantul adesea extrem de sarac al satelor noastre nu poate hrani numarul mare al locuitorilor. $i atunci avem obligafia a le cauta plasament in alta parte. Cele mai multe sate romanesti din Salaj sunt situate pe dea-rs TARA SILVANIEI luri si munfi, in regiuni sArace. Pamantul este pufin, nu e fertil, iar satele sunt multe si aglomerate. Aga e sub Rez, Meses si Co- dru. Sunt minunate rezervorii nafionale biologice, din care prea pufin am stiut sa ne scoatem elementele trebuitoare pentru natio- nalizarea oraselor noastre, cu scopul de a creia o burghezie ro- maneasca. Nu e nevoe sa staruim asupra starilor de lucruri dela noi. Inferioritatea romaneasc4 in comert gi industrie este o realitate dureroasa. Dar nu fiindcd Romanul nu ar dispune de calitafi pen- fru comerf. A fost si mai dainue aceasta insinuare interesata. Ci pentruca e mic numarul comerciantilor romani. Este vorba de o inferioritate numerica gi nici decum de calitate. Cauza este cd am neglijat, pana in ultima vreme, acest sector de validitare a calita- filor unui neam: viafa comerciala si industriala. A venit vremea cand fiecare dintre noi este chemat a trans- forma in fapte inaltul gand regal din »Constitutia Regelui Carol Il« preconizat in principiul promovarii nafionalitafii romane. Mulfi ar face acest lucru gi nu stiu cum. Aceste randuri se adreseaza gi acelora. S’a crezut ca prin scoli profesionale: de comerj, de meserii etc. se pot promova elementele romanesti in comert gi industrie. Experienfa de doua decenii ne-a dovedit cu prisosin{a ca dificulta- file dar’ si biruinfele gi satisfactiile din viata economica nu atrag de loc pe absolventii scolilor profesionale. Ne place sau nu ne place, realitatea este aceasta. Jar statul cheltueste bani grei ca sa creieze slujbasi. Nicio scoala profesionala nu desvolta in elevii sai spiritul de intreprindere gi nici nu-i formeaza pentru a fi intre- prinzatori destoinici fie in negof, fie in meserii. Exemplul patro- nului, bogat de pe urma muncii lui, este un indemn mai sandtos pentru ucenic, decat pot sa constitue pentru elevi invafaturile teo- retice ale unui profesor slujbas despre reusita in comer{ sau in- dustrie. Se evidentiazd deci, cu prisosinfa, necesitatea de a incuraja pe toate caile ucenicia romaneasca atat in comerf, cat si in meserii. Mai ales daca vrem s@ avem negustori romani maine, trebue sa ne ingrijim, azi, de ucenici. * * * Romanul a aflat de mult cd >meseria e o brafara de aure. Totusi nu se prea indeamna a o imbratisa.TARA SILVANIEI xi} De ce...? Motive sunt multe gi merifa sa le cercetam. In primul rand gospodarului roman dela sate fi oarecum sila s4-gi trimita copilul la oragul sau targusorul apropiat, unde se gasesc »megteri« sau »boltasi,« cum fi numeste salajanul pe comercianfii cu magazin. Motivul principal este ca majoritatea acestor comercianfi este streina si de limba si de legea romaneasca. Ucenicul dupé un vechiu obiceiu este intrefinut de patron. Dar ce primeste bietul copil... Mancarea vai de ea, iar de dormit vre-un loc prin unghere. Patronul vorbeste limba streina. El se in- china altfel. Este grozava aceasta streinatate haina fafa de atmo- sfera curaté, generoasa, morala gi romaneasca din casa parinteasca a satului pardsit. Dar cel orfan gi fara sprijin n’are incotro. Se angajeaza de ucenic. Peste cafiva ani isi uita limba in mediul strein. Ajuns calfa se considera intr’o situafie superioara si se gandeste, cu dispret, gi la satul copilariei sale, gi la limba invafata dela maicd-sa. Mai trec cativa ani si tanarul meseriag se casdtoreste cu fata patronu- lui sau de lege streina. Cu aceasta ocazie, pentru a se integra mai mult cu aceia cari — socoteste el — I-au ridicat in situafia de mestesugar, isi paraseste si legea stramoseascd. Procesul este sfarsit, iar Nafia a pierdut un fiu. Lucruri de acestea s’au intamplat multe in Salajul nostru. Fiii satelor romanesti au ingrosat randurile celor de alt neam. Nu nu- mai in trecut sub regim vitreg. Ci chiar si sub regimul romanesc, in care acestor infamplari nu li s’a dat atenfia cuvenita. In Salaj avem meseriasi desnafionalizati sub stapanire romaneasca. Nu stim cafi, dar aceia pe cari fi stim, sunt o aspra mustrare. Nu pentru slabiciunea lor. Mediul i-a fortat. Ci pentru indolenta noastra, fi- indc& nu ne-am ingrijit de ei... 1 Pe copilul nimanui il poate adopta oricine. Dar nu este ingaduit ca copiii romani sa fie ai nimanui in statul romanesc. Trebue sa le avem grija si indrumarea, caci altfel pacatuim contra Nafiunii. Vazand exemple de acestea infiordtoare pentru sufletul fara- nului, el prefera sa-si trimita copilul la pazitul vitelor cu un brus de mamaliga, decat sa-I arunce in valtoarea orasului, care poate ca fi va da o paine alba, dar ii va pierde sufletul si legea roma- neasca. Daca totusi faranul gi-a trimis copilul la oras, a preferat sa-I dea la scoli, care sa-l creascd pentru »diregatoriix, insd nu numai sd-I facd domn cu slujba si leafa, ci si pentru altceva. Du- candu-l la liceu sau scoala normala, el vorbea cu profesori ro-76 TARA SILVANIEL mAni, fl lasa la internat sub mana romaneasca, intre alfi copii de roman, la fel cu el, unde nu se afla instreinat. Caci Romanul si in doine mai ales de suferinfa de prin streini se jelueste. Este adevarat ca s’au cladit cateva camine de ucenici prin orasele mari. Palate mari, luxoase gi incapatoare. Dar {aranul din judefele indepartate nu si-a dus copilul sa-1 aseze in aceste »pa- late de ucenicic, pentruca parintele prefera sa-si aseze copilul, daca odata se hotareste la asta, in orasul sau centrul cel mai apropiat. Acolo poate sa-] vada mai des, cand merge la »marturiexe — tar- gul saptamanal — gi poate sa-i ducd in desaga cate-ceva de acasa. Aga-i firea Romanului... lui i-e drag copilul... ‘7s C4minele de ucenici au un rol nebanuit de mare mai ales atunci cand vorbim despre promovarea Romanilor in negof si me- serii. Putem gi inversa constatarea. Daca elementele romanesti sunt prea putin prcmovate in comer{ si meserii, acest fenomen este a se atribui si politicei profund gregite aplicate in infiintarea si organizarea acestor camine. Importanfa ocrotirii uceniciei a fost recunoscuta incd in 1927 gi o lege a creiat un fond al cdminelor de ucenici, centralizat la Ministerul Muncii. Dela acea data pana astazi s’au infiinfat camine de ucenici in centrele principale econo- mice. Rolul acestor asezaminte este sa dea ucenicului un ada- post, o hrana substantiala, deprinderi igienice si 0 educafie morala si nafionala. Evident, caminele sunt administrate de directori, grijitori de socoteli si de rapoarte, dar cari mai au obligafia morala de a se interesa de soarta ucenicilor, de felul angajarii lor la patroni si de tratamentul Ja care sunt supusi in ateliere sau magazine. Cu un cuvant directorul unui cdmin trebue si fie nu numai un bun ad- ministrator, ci si al doilea parinte al ucenicilor. Din fondurile centralizate la Bucuresti Ministerul Muncii a inceput organizarea unui cdmin intai prin cladirea unui palat. Ast- fel unele orase, norocoase, s’au imbogafit cu blokhausuri de uce- nici, dar fondurile s’au imobilizat repede. Proportia ucenicilor ocro- fifi in palate a devenit prea mica fafa de numarul celor neinca- pufiin cdmine.La Minister nu s’a cercetat niciodata aceasta deza- struoasa proportie, ci s’au examinat planuri de cladiri monumen- tale, cari au inghifit prea multe milioane atunci, cand un camin de‘Para StLVANrei at ucenici corespundea scopului si daca se organiza mai modest, chiar in case inchiriate, dar cu paturi multe si avand directori harnici gi cu vocafie. Aceste camine numeroase puteau aduce imboldu nebanuite acfiunii de ocrotire a uceniciei romanesti si a patrunde: tinerilor romani in comer{ si meserii. Orice activitate se judeca prin rezultatul adus. Nu ne poate incanta un album, cu fotografiile palatelor monumentale ale cami- nelor de ucenici, atunci cand ne gandim ca se va produce un des- echilibru in sufletul ucenicului crescut in lux in momentul, cand avansat de calfa gi fiind obligat a parasi cdminul, va trebui sa se lupte cu realitatea mizeriei. Nu ne poate incdnta numarul prea mare al acelor ucenici, cari sunt ldsafi in voia sorfii, fara ocrotire si cu o insuficienta educatie si supraveghere, Patronii din Salaj contribue anual cu aproximativ 700.000 lei la amintitul fond al cdminelor de ucenici. In schimb Ministerul Muncii sustine la Zalau un camin de ucenici cu 20 locuri, pe care il subventioneaza cu cca 200,000 lei. In 1940 acest camin adaposteste 33 ucenici, stramtorindu-se cum pot. Este mare numarul acelora cari trebue sa fie refuzafi din lips de locuri. In Transilvania numai judetele Ciuc gi Salaj au cdmine de ucenici oficiale cu numai 20 paturi. Celelalte au cdmine mai mari. La Simleul-Silvaniei din inifiativa Camerei de Comer{ gi de Industrie din Zalau, cu sprijinul ei efectiv gi al Primariei oragului Simleul-Silvaniei, datorifa dlor primari Grigore Rachita si Cornel Draghiciu, s’a organizat un cémin de ucenici particular, condus de d. loan Dragos, presedintele filialei locale a Reuniunei Meseriasi- lor, Comerciantilor si Lucratorilor Romani. Caminul functioneaza dela 1 Octomvrie 1938 gi addposteste in 1940 un numér de 32 uce- nici. Ministerul Muncii a acordat 0 subventie de 60.000 lei ace- stui camin. Majoritatea fondurilor adunate din Salaj sunt intrebuinfate in alte parti, iar ucenicii acestui jude{ raman fara ocrotire si prada desnafionalizarii. lata efectele antinafionale ale centralizarii fondu- rilor. Deci descentralizarea, pe judefe, ale acestor fonduri nu ar fiin- gadutit s& intarzie. Un rost ce s’ar putea gsi centralizarii fondu- rilor ar fi acela ca s& se atribue unor judefe mai sarace subvenfii din cotizafiile mari ale judefelor industriale. Salajul si sub acest raport a fost nedreptafit.8 ___TARA SILVANIEL TABLOUL ucenicilor angajafi de patronii din judeful Sdlaj in 1939 I fe In pro- Ocrotiti in cdmine: tr | cone Zalaue 2 30) a2} 65 | Neocrotifi in camine: 1428 || 100 Simleul-Silvaniei Hotarit Ministerul Muncii are o datorie de implinit in Salaj. $i nu numai pentru triumful politicei sociale, ci pentru a salva nationalitatea ucenicilor romani, cari sunt sortifi a trai intr’un me- diu strein. $i fara indoiala, din 1927 si pana in 1940 numai din cotizatiile varsate de patronii acestui judet se putea realiza mai mult in acest colf de fara dela granija, primejduit de desnafio- nalizare. * . * La inceputul anului 1940 avem urmatorul numar de ucenici in Sélaj, in activitate, dupa anul contractarii : Numérul Anul con- ucenicilor tractirii 1937 | 517 1938 | 492 1939 |__419 Scdderea din an in an a numarului de ucenici angajafi denota © oarecare slabire a activitatii economice. Repartizafi pe categorii gi nafionalitati avem: Meserii: Comert: Netionaliteta | Neuse. Nationelitatea | ucenici or nicilor ucenicilor Romani 441 Romani Minoritari 808 Minoritari 1249 |PARA SILVANIEL 19 Rezulta o disproporfie evidenta fafa de procentul popula fiei romanesti din acest judet care are 0 proporfie de 57,9 la suta. of Dupa ce Constitufia din 1938 a consfinfit ca principiu de ac- tivitate viitoare promovarea nafionalitatii romane, Camera de Co- merf si de Industrie din ZAlau, dorind a satisface acestui deziderat cuprins in temelia legilor {arii, a examinat in primavara acelui an aceasta problema gsi a avizat asupra caii de urmat. S'a constatat ca mai ales pe calea uceniciei se vor putea forma viitorii comercianfi romani. S’a decis prin urmare sprijinirea uceniciei. Inifiativa aceasta, precisa in obiective si metoda, a gasit apre- ciere in presa economica a capitalei. Desprindem cateva pasagii din comentariile dlui Senator A. Corteanu asupra acestei probleme '). »Prin ce mijloace se va putea face educafia elementului ro- manesc pentru comerf? »Camera de Comer si de Industrie din Zalau, judeful Salaj, gi-a pus aceasta intrebare tocmai fiindcd este si ea alarmata de proporfia redusd a firmelor romanesti fafa de cele minoritare din circumscripfia ei. »Cercetand valoarea mijloacelor recomandate si intrebuinfate astazi: gcoli de comerf, cooperatie si ucenicie, Camera de Comerf si de Industrie din Zalau ajunge la concluzia ca singurul mijloc sigur de a ajunge la rezultatul dorit este numai ucenicia. Scoala de comert produce funcfionari si biurocrafi, iar cooperatia produce falgi comercianti, fiindcd nu au interesul comerciantului pe cont propriu. Citand exemple din propria ei experienfa, Camera de Co- mert din Zalau a ajuns la urmatoarea formula ca concluzie: ,Nu- mai din ucenici se aleg viitorii comercianfi, Romdnizarea comerfului se poate face numai prin inmulfirea comercianfilor patroni romani, rezultat la care putem ajunge nu prin tnmulfirea scoalelor comerciale, ci prin inmutlfirea $i ocrotirea ucenicilor romani“, »Cercetand raportul dinfre ucenicii romani si cei minoritari in situafia de astazi, Camera il gaseste dezastruos pentru romani si din acest fapt trage a doua concluzie: ,Nu vom putea avea comer- cianfi romani maine, dacd nu avem azi ucenici romani“. 1) A. Corteanu: .Roménizerea comertului*. (Ziarul .Argus* Bucuresti, Nr. 7553 din 20 lunie 1938)80 TARA SILVANIET »Observajia tot atat de interesanta pe care o face Camera din Zalau, este ca ucenici nu vom putea avea decat dacé se vor creia camine in toate targusoarele, in toate orasele, pentru un nu- mar indestulitor de ucenici«. lar in alt articol acfiunea Camerei de Comer{ din Zalau este comentata in felul urmator : *) »Asupra mijloacelor propuse de aceasta Camera pentru a ajunge la romanizarea comerfului nu avem decat cuvinte de lauda. Comerful frebue invdfat de mic copil de catre viitorii comercianfi gi aceasta nu se poate face decat sub forma de ucenicie la actua- lele intreprinderi comerciale<. Camera de Comerf{ a staruit in acfiunea sa. La aniversarea de doi ani de activitate a acelorasi conducatori sub regimul nouii Constitufii, care a avut loc la 22 Martie 1940, s’au dat cateva cifre in scurta dare de seama prezentata : *) >In intervalul dela 1 lunie 1938 pana in Martie 1940 s’au dat: Lei Burse si ajutoare pentru ucenici comer- Cl EY 27500) Burse gi ajutoare pentru ucenici mese- es 59000 Subvenjii pentru camine gsi scoale de ucenici gi premii pentru ucenici. . . |_ 63800 250300 Prin intervenfia noastra am cdutat nu numai sa ocrotim fi- lantropic si ocazional pe ucenici, ci sd-i *»promovam« cu sume mai substantiale, plasandu-i la patroni, creindu-le cdmine de ucenici si supraveghindu-i in cursul uceniciei. In felul acesta au fost promovafi in comer{ 51 ucenici, iar in meserii 23 ucenici, total 74 ucenici«. Anul con- | Ucenici Efectul acestei actiuni il dovedeste eacietn eaeeciall si urcarea procentului ucenicilor romani contractati in comer: 13,4°/o ‘ 29.5 °%/o 348% 2 A. Corteanu: .Spiritul comercial”, (Ziarul ,Argus" Nr. 7555—23 lunie 1938.) 3) Expunerea de ‘motive a bugetului Camerei de Comer{ gi de Industrie din Zalau pe exercitiul 1940-1941.TARA SILVANIEt : 81 Patrunderea Roma- nilor in comerf este evi- denta. Calea e buna gi ea trebue menfinuta cu toate sacrificiile, cu toate energiile. Zalau Pe centre ucenicii se | Simlcul-Silv. repartizeaza in felul ur- | jiyou mator: (Vezi tabla.) Valea |. Mihai Camine de ucenici a- | Cehul-Silvaniei vem pana azila Zalau si} Crasna Simleul-Silvaniei. Se evi- | Alte comune dentiazd imperioasa necesi- tate de a se creia un ca- min in importantul centru economic, Carei, situat chiar la frontierd. Daca nu era mentalifatea biurocratica la mijloc, se infelege ca trebuia sa ia fiinfé la Carei un cdmin oficial de ucenici, fiind centrul cel mai indicat, potrivit aratarii cifrelor statistice, chiar inaintea resedinfei de judef. Scoli de ucenici avem trei: la Zalau, Simleu si Carei. Sub im- periul vechei legi industriale din 1884 am avut scoli comunale de uce- nici si in Jibou, Tagnad, Cehul-Silvaniei gi Valea lui Mihai. Sub legile actuale ele s’au desfiintat, deci suntem, si sub acest raport, in vadit regres. Fondul Muncii a incasat in 1939—40 peste 7 milioane lei din judefele Salaj, Bihor si Satu-Mare prin Camera de Munca Oradea si n’a pus decat 3 milioane lei la dispozifia acestor trei judefe pentru ocrotirea muncii gi a asezdmintelor muncitoresti. Se poate numi aceasta fortificare? Se impune deci, ca un comandament nafional, mai mult chiar decat social, ca la fruntarii sa avem cat de multe cdamine de uce- nici, conduse de directori buni gospodari, special pregatiti si pa- frungi de importanfa misiunii lor. Inaltul gand regal gi indemnurile de viafa noud romaneascd trebuie traduse in fapte. Fortificarea elementului romanesc la granita echivaleazd cu sporirea fortificafiilor, asa cum neglijarea lui poate avea repercusiunile defavorabile semnalate, pe care nu le dorim. Ucenicia romaneasca ocrotiia si susfinuta, este mijlocul de patrundere si nadejdea de afirmare a fiilor Nafiei noastre pe ta- ramul comerfului si al meseriilor. Localitatea ‘snad Gratian Méreug,EVOLUTIA NUMELOR PATRONIMICE LA ROMANII SALAJENI Cine a calatorit prin satele romanesti din Tara Silvaniei a putut constata, cu oarecare nedumerire, cA un foarte mare numar de Romani poarta nume de rezonanfa si origine straina. Situatia aceasta e generala in Transilvania, dar mai ales, in parfile de Nord-Vest ale {arii. Cum au ajuns Romanii la aceste nume, straine de limba si sufletul lor? Iata la ce vom incerca sa raspundem, in mod succint, in cele ce urmeaza. In timpul penetrafiunei Ungurilor in Transilvania, la Romani era obiceiul aumelui singular: al numelui de botez. S’a afirmat de unii, ca acest obiceiu ar fi o dovada de inferioritate gsi incultura. Nimic mai eronat. Obiceiul, adus de noua credinfa, dainuia la toate popoarele crestine din acest timp. Aga si la Romani. Crestinismul, recunoscand individului o viafa proprie, o inde- pendenfa gi libertate absolut complecté fata de familie, a pus pe planul intaiu numele de botez, care «fu primul gi multa vreme sin- gurul nume*, cum spune si Fustel de Coulanges. Numele patronimic, ramas mostenire dela stramosii pagani, — aruncat pe planul al doilea, cazuse in complecta desuetudine. Conform acestui obiceiu general, fiecare Roman se chema prin numele de botez, la care, pentru o mai complecta precizare si identificare, se mai adauga, — precum si azi se face de catre {a- ranii romani, — numele ascendenfilor: tata, bunic gi chiar stra- bunic. Ca exemplu: Ioan a Petrii, Gheorghea Vasilichii lui Iacob, Vasalica lui Stefanu Danilii 5. a. m. d. Numele erau nume crestine si biblice. Izvoarele cele mai im- portante penteu onomasticd: calendarul ortodox si Sfanta Scriptura. Romanii aveau mare preferinfa pentru numele prorocilor, apo- stolilor, sfinfilor parinfi ai bisericei, numele sarbatorilor mari (Ilie,TARA SILVANIEt 83 Danil, Petru, loan cu toate diminutivele lui: fonel, lonas, Iancu, Tonuc, Nucu, Nufu, etc., Craciun, Flore, Pascu, Sanziana, etc.) Din cauza aceasta, in epoca de care ne ocupam, foarte pu- fine familii si-or fi mai aducand aminte de numele lor patronimic. Poate familiile mai instarite de voevozi si cnezi, cu oarecare tra- difie familiara. Atat numai. Deci, cand in veacurile urmatoare prinde iar obiceiul numelor patronimice (luate dupa: mogie, loca- litatea de origine, ocupafie, insusiri fizice sau morale) si cdnd ne- voi de ordin social si economic reclama identificarea fiecdrui in- divid, in acest fel, cu nume duble, pe Romani ti putem deosebi: unii cari si-au pastrat inca numele de familie si alfii, cari l-au pierdut, prin desuetudine. Pentru acei cari si-l-au pastrat, va in- cepe de pe acum — gi va continua in tot cursul veacurilor — ac- fiunea de instrdinare. Pentru aceia cari l-au pierdut acfiunea de bo- tezare cu nume patronimice straine. Toata perioada am putea-o reduce la trei faze, dintre cari primele doua abia se pot distinge intre ele, sub raportul timpului. Cea dintai fazi este de pe timpul crearii marilor domenii no- biliare — laice sau bisericesti — cu institutia spanilor domeniali, — paralel cu dezorganizarea viefiij autonome a cnezatelor gi voi- vodatelor romanesti si decdderea populafiei in stare de iobagie. Acesti spani erau, cu tofii, unguri. Prima lor atributiune era sa inregistreze pe iobagi si sa fina socoteala obligafiunilor lor fafa de domnii de pamant. Inregistrarea trebuia s’o faca dupa ceva di- stinct: dupa nume. Deci apare foarte logic, ca acei cari nu au un nume, sa primeascd unul, iar numele existente sa fie traduse in limba spanilor gi scrise cu ortografie straina. Astfel: pe loan il fac: «Janos», pe Petru: «Péter*. Chiar si numele patronimice sunt fraduse. Majoritatea formandu-se din numele de botez, sau din vechile porecle date dupa insusiri fizice sau morale, dupa locul de origine, dupa ocupajie, s’au pretat foarte ugor la o traducere. Ast- fel: Negru sau Negrean, Albu, Crudu, Ardeleanu, etc. isi primesc corespondentele lor din limba ungara. Savantul Nicolae Dragan, in opera «Roménii in secolul IX— XIV» (pag. 294) citand din lui I. Rusu-Sirianu arata ca, pamantul trecand in mainile marilor proprietari unguri, satele in- fiintate de ei le purtau numele... «tot asa si iobagii, slujitorii romani, purtau numirea cu care erau introdusi in registrul stapanu- lui, dupa cum gi cei ajunsi nobili (adesea satul intreg), purtau nume unguresti>.84 _ _PARA SILVANIEI Pana aci acfiunea apare independenta de oficialitate. Faza a doua incepe din epoca »urbarialelor>, — pe cari le-am putea numi: primele acte de stare civil, — gi a diferitelor con- scrieri oficiale, savarsite de prin veacul al XVII-lea incoace. In istoria judefului Salaj, Dr. Petri Mér vorbind despre re- censamantul fiscal — executat de catre delegafii judefului Hont — pela 1720*), in judeful Solnocul de Mijloc (teritoriu cuprins azi in judeful Salaj), afirma c&, Romanii din aceasta regiune neavand nume patronimice, recensorii au fost nevoifi a-i ,bofeza* ,acolo pe loc“ pentru a-i putea inscrie in registrele lor. Asa, pe ziler l-au numit : Napszdmos, pe faur: Kovacs, etc. si am mai putea adauga (la acest etc.): pe morar: Molnar, pe cioban: Juhdsz, pe rotar: Kerekes, pe cdprar : Kecskés, pe croifor: Szabé gs. a. m. d. pe fie- care dupa ocupafiune! Afaré de aceasta a mai jucat un rol important in alcdtuirea patronimicului si numele de botez. Pe descendentii i-au numit Gyérgyfi, pe , publicat in acest volum al revistei, inca aminteste despre descendentele unei familii de Romani cu numele de Laslofi. Dupa acest sistem au ajuns la nume unguresti ,foarte multi Romani* (y. nota citata din Petri Mor), Natural, autorul monogra- fi ine sa accentueze, cA acest lucru nu s’a facut din considera- fiuni politice, ci exclusiv din necesitate: identificarea Roméanilor fara nume patronimice. Noi, nu vom contrazice pe autor. Scopul acestor note este cu totul altul. Vom stabili doar faptul istoric, ca in acest timp Romanii din 46 sate, de pe teritorul judefului Salaj, au fost «botezafi> cu nume straine. Si atunci cand, pela sfarsitul vea- *) ,1720-ban Kezép-Szolnok varmegye lakéssiginak fole oléh lehetett. an- nak daczdva, hogy scéaalékokban az akkor Ssszeirt nevek urénya szerint a ma- gyar 72.64°/,, a 27.17", oldhval szombon, Ennek oke ama kérillmény, hogy a Yeretéknévvel nem bird oldhokat ax dssceirdknak kellett olkeresztelni, mert az Erdélybé! és mis helyekrél Kézép-Szolnokba bevindorlé oléhsde oly igen esony fokin dllott a tmitveltségnek, hogy az oléh lakésok nagy résadnek egy talAban nem volt vezotékneve. Az’ dsszvirdk tehat, Hont varmegye kiildsitei, hogy Sket foljegyezhossék, nom tehettek egyebet, mint hogy valamennyidket ott a helyszinén nyomban elKeresztelték, a napszdmost Napszimosnek, a kovaesot Kovécanek stb. nevezvéu. Ilyenformin magyar vezetéknévhez jatott igen sok oléh, Nagyon természotes, hogy nem politikel exélaatbél tértént ‘ex, banem esu- pan s2tikeégbél, Kozép-Szolnokban, — 1720-ban, — negyvenhat kézségnél je 2ik oat meg az Besnoirdk". (Dr, Poti Mér: Szildgyvarmogye Monographiaja, Vol 1. pag, 168~169,)TARA SILVANIEL 85 cului al XVIII-lea, biseri romanesti incep a intocmi gi conduce acte de stare civila pentru credinciosii lor, numele patronimice sunt deja formate si adanc inradacinate in traditie. Numele stra- mogesc era de mult uitat, iar biserica nu mai putea face alfceva decat sd continue o stare de fapt... A treia faza are loc dupa anul 1895, cand oficiile de stare civila, — pana atunci parohiale, — trec sub conducerea administra- fiei de stat. De acum procesul de instrainare a numelui se aprofundeaza, se desdvarseste. Asistam la ulfimul act. Motive de ordin politic reclama incheierea acestui capitol, al dramei romanesti, cat mat curand posibil. Numele ce mai ramasesera in patrimoniul nostru lingvistic trebuia sa dispard gsi ele: Micu se transforma in Kis, Salajeanu in Szilagyi, Olaru in Fazakas, Sturza in Turzui, Mare in Nagy, Codreanu sau Ardeleanu in Erdélyi, Pagteanu in Pusztai, Rogsu in Veres, Rusu in Orosz, Munteanu in Havasi, Crigan in K6- rési, Flueras in Sipos, Craciun in Kardcsonyi s. a. m.d., exempli- ficarea putandu-se continua pagini intregi, caci sunt sute si mii de nume de acest fel, cari falsifica inca configurafia etnica a unui teritoriu locuit in mare majoritate de Romani. Mai accentuez aci ca exemplificarile date la cele trei faze nu sunt strict legate de ele: acelas nume, la unele familii, s’a putut instraina intro faza, la altele in alta. Ceeace am urmérit, a fost sa scot in relief metoda intrebuinfatd, dar nu gsi timpul, cand un nume sau altul a fost instrainat sau dobandit. * * * Evolutia ideilor politice, din ultimul deceniu, a ridicat chestiu- nea redobandirii numelor instrainate la rang de problema de stat. Guvernul pentru ao solutiona a adus legea numelui din Aprilie 1936, care in secfiunea II, la art. 20 prevede, cd Romanii cari au nume instrainate sau pierdute, «pot cere redobandirea vechilor nume romanesti», cu procedura de favoare fixata in art. 23 si ur- matorii. Legea aceasta are doud mari defecte: 1, Lasa initiativei particulare cererea si 2. Pretinde Romanului dovada cu acte scrise, ca el sau as- cendenfii lui «au purtat un nume romanesc care in decursul vre- mij le-a fost instrainaf sau pierdut>. Din datele ce am la dispozitie se poate constata, ci din cauza86 TARA SILVANIEL acestor defecte finta urmarita de legiuitor n'a fost, nici pe departe, atinsa. Timp de 4 ani, de cand legea e in vigoare, abia s’au in- frodus in judeful Salaj vre-o patru sute de cereri pentru redoban- direa numelui. Majoritatea de catre funcfionari gi liberprofesionisti. Dar — lucru curios — chiar si din acest numar mic de ce- reri, o parte insemnaté s’a respins de Ministerul Justifiei pentru motivui, cd dovada ceruta de art. 23 nu s’a putut face. Petitiona- rul n’a putut dovedi, c& el sau ascendenfii sai «au purtat un nume romanesc, care in decursul vremii a fost instrdinat sau pierdut>. Instrdinarea numelor — precum s’a aratat — s’a inceput cu multe veacuri mai in urma si cu metodele aratate mai sus. Deci, dovezi scrise, in cel mai bun caz, nu pot prezenta decat acei a caror nume s’a instrainat in ultima faza. Dar, oare nu s’a implinit vremea ca starea aceasta dauna- toare intereselor superioare ale neamului sa inceteze? Nu e tim- pul ca tofi Romanii s se cheme in graiul lor ? O noua procedura legala se impune, ca un imperativ catego- ric al ceasului de fafa: din oficiu, simpla, expeditiva si mai ales obligatorie pentru tofi. Romanii au dreptul s& poarte, — in fara lor, —- un nume romanesc, indiferent cum s’au numit in trecut si indiferent cand si dupa ce metoda, au primit numele straine pe cari le mai poarta azi. $i cu atat mai mult Neamul are dreptul de a pretinde ca fiecare sA poarte un atare nume. Douazeci de ani au trecut dela unire. Romanii din Tara Sil- vaniei, — ca si alfii din alte regiuni, — mai poarta inca nume in- strainate, sau primite in cursul veacurilor de robie. Problema redobandirii numelor instrainate si a romanizarii tuturor numelor straine, ramane deschisa. Joan Danciu,+ ELENA POP HOSSU-LONGIN (1862—1940) Se duc fot unul cate unul Din vechii oaspeti dela noi, Jn fara unde cine plead Nu cugetd-a veni ‘napoi, (D. Nanu: ,In fafa morfii") In jalea unui neam, prohoditaé de Prea Sfintitul Alexandru Rusu, episcopul Maramuregului, infr'un sobor de preofi din toate eparhiile romane unite, la 19 Mai 1940, in zi de Dumineca, e ase- zata la locul odihnei de veci Elena Pop Hossu-Longin, fiica si sotie slavita. De acum isi doarme somnul drepfilor, asteptand obsteasca inviere in stramogeasca glie, de patru ori renumita dela Bdsesti (Salaj). Renumita intai, pentru scumpele ramasife pamantesti ale vice- comitelui dela sfarsitul veacului al XVIII-lea al judefului zis atunci al Solnocului de Mijloc, Petru Pop, prieten gi ajutor in propova- duirea Sfintei Uniri al episcopului de nepieritoare amintire Grigorie Maior. Vitispanul Petru Pop fusese unul din fauritorii de capete- nie ai bunastarii morale si materiale a familiei acesteia istorice. Renumita apoi pentru mormantul lui George Pop de Basesti, presedintele istoricului Partid national roman din Transilvania gi al epocalei adunari nafionale finuta la T Decembrie 1918 in Alba- Iulia, unde a proclamat unirea tuturor Romanilor. Renumita si pentru amintirile ce se leagd de numele lui Fran- cisc Hossu-Longin, acest urmas cu numele si ales cu sufletul al vechilor legionari romani, avocat gsi publicist de mare merit, unul din secretarii generali ai conferinfei nationale finuta la Sibiu in 1881, cand se proclama pasivitatea parlamentara, aparator in procesul Memorandului, vajnic luptator nafional, senator in Roma- nia intregita. Renumita, in sfarsit, pentru neasemuita contributie a Elenei88 ee TARA SILVANIEL Pop Hossu-Longin, —- aceasta glie stramoseasca dela Basesti e un panteon familiar si national. Ce crestere ingrijita fi da nemuritorul ei parinte, George Pop de Basesti! Cum cauta el sa fie pilduitor si in aceasta privinta pentru intregul nostru neam romanesc! Gheorghe Baritiu, parintele ziaristicei romane din Ardeal, desi o vede abia de cateva ori, in tinerejele ei, o priveste »intocmai« ca pe fiicele sale si 0 propune s fie decorata pentru vrednicii femeesti cu crucea intemeiata de Doamna Elisabeta a Romaniei, in fimpul rasboiului pentru neatar- nare din 1877, alaturi de alte 12-15 fruntase Romance din acea- sta provincie. Iar Nicolae Densusianu, vestitul autor al lucrarii istorice »Revolufia lui Horia« zice despre ea: »O femee superioara multor, foarte multor barbafi pe care ii avem noi, atat aici, cat gi dincoloc, La fel vorbeste langa sicriul ei Excelenta Sa d. Alex. Vaida-Voevod, consilier regal, presedinte al FRN., aratand cateva imprejurari foarte anevoioase, cand chiar luptatorii cei mai incer- cafi se lumineazi dupa povefele ei si se imbarbateaza de uimito- rul ei curaj. $i poate-se infatisa armonia viefei sale casnice? Gasescu-se cuvinte pentru a zugravi aceasta casa, *colfigor de raic si aceasta vatra, »cuib de vesel traic? — Nu se bucura oare de fericirea acestui camin familiar fruntasi ai Bisericei ca mitropolitii Victor Mihalyi de Apsa gi Vasile Suciu, episcopii Dimitrie Radu gi Vasile Hossu, preofii Vasile Lucaciu, Augustin Bunea, Ioan Boros, iar dintre mireni Coriolan Brediceanu, Aurel Muresianu, Aurel Isac, Teodor Mihali, Jancu Scurtu, Amos Francu, pentru a pomeni numai pe cafiva din cei mutafi dela noi? Si sunt oare multe familii care sa urmeze, ca aceasta, povata Domnului din evanghelie (Luca 14, 12—14) de a chema la masa ei gi pe saraci, betegi, ologi, orbi, in deosebi pe intemnifatii politici romani din puscariile maghiare de pe vremuri, precum gi pe sarmanii studenfi romani dela universi- tafi straine, fiindcd acestia n’au sd-i rasplateascd? Pe cine sa nu-l migte cuvintele rostite in cerc familiar de Elena, la inmor- mantarea neuitatului ei sof Francisc: »Drag sufletul meu, in cei 53 de ani de cdsnicie, o singura data m’ai suparat, acum, cand ai murit«? Nu se poate inchipui adunare de a »Astrei<, de a vechei So- cietafi pentru fond de teatru roman, nici concert, nici reprezentafie teatrala, nici in Romania intregita zi a Eroilor, nici alfa manife- Stafie culturala in aceste parti, fara sprijinul acestei generoase fa-TARA SILVANIED 89 milii romanegti. Daca Dumnezeu nu s’a milostivit si o binecuvan- teze cu prunci, i-a insuflat, in schimb, atatea ganduri luminoase, atatea initiative fericite pentru neam. Inca in 1880 tanara Elena Pop de Basesti pune piatra de te- melie a Reuniunii Femeilor Romane Salajene, pentru inaintarea invafamantului poporal si a industriei casnice sub ocrotirea sfintei noastre biserici. Ce-i lipseste junimei noastre ca sa fie bine cre- scuta ? Se intreaba tanara fondatoare ca altadata Napoleon I, im- paratul Francezilor. Tot ea raspunde cu iscusita Mme Campan: Femei culte, Majestate. Ceeace incepe aici, in Salaj, patria ei mai restransa, continua mai apoi in Hunedoara, patria ei adoptiva. Cu cata mangdiere si mandrie nu vede ea comorile artei {aranesti. In- chipuirea poporului nostru se arafa in atata belgug de forme, in- cat ramai uimit. Aproape fiecare finut romanesc isi are padoabele, fesaturile, alesaturile, chindisiturile, sculele lui, — Indemnata de Schmidt, directorul mosgiilor arhiducelui Albrecht si de Dgoara Gisa Kahlig, cu ajutorul coloniei romane gi al studenjilor dela univer- sitatea din Viena, grupati in Societatea »Romania Juna«, ea orga- nizeaz4 o expozifie de arta casnicd romaneasca (Romanische Haus- Industrie-Ausstellung), cea dintai afirmare de acest fel a neamului nosiru in capitala Austriei. Aceasta expozifie este o scoala de inalte invafaturi. Ea arata cum 64 se intrebuinfeze mestesugul farancii noastre, pentru a-i fi de folos. Mult sunt admirate cusaturile marunte in forma de pui- gori gi salbanasi de pe gulerile cdmasilor, precum si toate formele multiple de o bogata variatie fesute si cusute. Atunci incepe sa se infeleaga, de ce trebue sA se feasd odajdii si alte podoabe pentru slujbele dumnezeesti, potrivindu-se de minune motivele ro- manesti cu stilul acestor lucruri. La fel se vede atunci, cum tre- bue facute covoarele, sa fie nu numai frumoase gi aratatoare, ci si practice si mai ales rentabile. De aceea, impreuna cu regretata Victoria Dr. Erdeli si cu alte femei vrednice, ea infiinfeazd renumitul Atelier de Tesaturi si Cu- saturi Romanesti din Orastie. In acest atelier, se munceste cu zor Ja adunarea vechilor comori de arta faraneasca, la copierea lor, la scoaterea la iveala a motivelor pitoresti, la aplicarea pe odajdii, pe prapori si pe alte obiecte bisericesti, la introducerea originale- lor costume populare, precum gi a feluritelor obiecte decorative familie si societate. Timp de 6 ani, in atelierul infiintat de Reuni nea Femeilor Romane din judeful Hunedoara, de sub pregedintia90 TARA SILVANIEL ™lenei Pop Hossu-Longin, se peranda 70—80 de farance, primind pentru munca lor o plata ce se ridicd la 20.000 coroane aur, pu- tand astfel ele sa-si castige traiul prin munca lor cu acul gi cu razboiul. Atelierul se imbogdfeste, mai apoi cu o secfie de cera- mica si dantelarie. Pentru aceste neperitoare vrednicii, atat Reu- niunea Femeilor Salajene, cat si cea din judeful Hunedoara o pro- clama presedinta de onoare. Dar energia extraordinaré a acestei femei, nu se restrange la o expozitie, la un atelier, la intemeierea si conducerea a doua reuniuni de femei — desi acestea sunt lucruri mari, -—- ea se re- varsa binefacatoare si in alte cadre si organizafii, Astfel sunt: Uniunea Femeilor Romane, Reuniunea Femeilor Crestine, Fratia Regina Maria, Gruparea Femeilor Romane, Asociafii de evlavie cre- gtineasca, etc. Nu e inca timpul potrivit sa infafigam toate aceste ramuri de binecuvantata activitate a ei. Cand se va face aveasta, se va scrie desigur unul din cele mai frumoase, mai interesante, mai sugestive capitole de viafi cultural romaneasca. Acum amintim numai partea ei asa de inalfatoare din zilele méririi noastre nationale, in preajma istoricei adunari dela Alba- Iulia, — la 1 Decembrie 1918, — prezidaté de neuitatul ei tata. Desi bolnava, zacdnd in pat, ea intelege casi parintele ei sa dea revolufiei militare si sociale cu care se sfargeste razboiul mondial, sens constructiv romanesc. In frumosul salut pe care ea il aduce marefei adunari nafionale, in numele femeilor romane, ea zice: »In aceste clipe mari gi sfinte, s4 uitam trecutul plin de jale si de suferinfe, sA uitam zbuciumul sufletelor noastre, sa uitam toata urgia de veacuri, sa inaljam sufletele noastre la Dumnezeu, care a ajutat neamul nostru sa ajungd aceasta zi de inviere. Uitafi, voi, mame, lacrimile multe ce v’au brazdat fefele, leganand in cantece de jale odraslele voastre ... Uitafi, voi, sofii, tot amarul zilelor negre, cand vedeafi pe barbafi prigonifi pentru lupta dreapta ce O purtau pentru drepturile omenesti si nationale. Uitati, voi, surori si logodnice, pe voinicii mandri, cari s’au luptat si au mu- rit sub steagul strain. Din uitarea, din indreptarea cu harnicie si cu pricepere a neajunsurilor frecutului nostru de jale, va rasari minunea mantuirii noastre«. Ocupandu-se de »chestia femenind« care tot mai mult fra- manta sufletele si la noi, Elena Pop Hossu-Longin ajunge la acea- sta crestineasca incheiere: »Mame si sofii culte si evlavioase, go- spodine harnice si luminate ne trebuesc, care sA creasca si sd in-TARA SILVANIET 91 drumeze generafiunile viitoare spre marirea patriei intregite, si sofii care sa imparté ca tovarase adevarate de viafa, greul cu bar- bafii mult incercafi gi truditi ai timpului nostru«. Caci aga vrea Dumnezeu, observa ea, ca femeia »s4 fie mama, adicd ajutor la procrearea neamului omenesc, menire neasemanat mai sfanta de- cat sa fina discursuri parlamentare gi sa-si lase copiii in grija unor strdine de multe ori nepricepute si scump platitee. Vazand apoi imbulzeala multor fete de astazi spre diferite cariere, ame- ninf4nd viitorul neamului cu un adevarat proletariat femenin, ea zice cu atata dreptate: »Carierele stintifice si artistice s4 fie re- zervate numai talentelor extraordinare, nu celor de duzinac, Si cum s4 aratam grija ei de suflet? Ridicat-au multe fami- lii romanesti obeliscuri de granit negru, cum ea a ridicat la capa- taiul tatalui, al mamei gi al sofului ei? Ingrijitu-s'au ca ea de fundafii liturgice, ca, la soroacele cuvenite, sA li se slujeasca li- turghii si parastase? lar rugdciunile gi cuceriile ei? Cafi fin, ca ea, postul Sfantului Anton, novenele Sfintei Tereza de Lisieux, ale Sfintei Bernadeta? Cu cata evlavie le pastra moastele gi le chema in ajutor? $i cum intrebuinfeaza, zi de zi, cate un strop de apa de Lourdes dintr’o sticlufé adusa de cineva dela acest re- numit izvor facdtor de minuni? $i cat de inalfatoare a fost si ul- tima ei rugaciune din seara apusului viefei sale?! Cei care au auzit-o din camerele de alaturi n’o vor uita in veci. lar moartea putea fi mai crestineasca decat strangand in mana in ceasul mor- fil crucea cu indulgenja plenara, binecuvantata de insusi Sfantul Parinte Papa dela Roma gi chemand in ajutor pe Isus, numele cel mai sfant, ce-I pot rosti buzele omenesti ? In veci pomenirea ei! Mai, 1940. Pr, Ioan Georgescu,IDEI, OAMENI SI FAPTE ZECE ANI DE DOMNIE S’au implinit in 8 Iunie 1940 zece ani de domnie a M. Sale Re- gelut Carol al H-lea. Din acest prilej fara intreagd se pregdtea sd-i aducd belsugul de recunostinfa prin o sdrbatorire la care sd ia parte toaid suflarea romdneascd. Prin aceastd sdrbdtorire Tara dorea sé mul- jumeascd Augustului Suveran pentru cate hotéritoare opere nationale t-a déruit in cei 10 ani trecufi. Majestatea Sa Regele, datd fiind situafia de azi, a rugat guver- nul si prin el Tara, sd renunfe la aceasta sdrbdtorire. In sensul acesta a trimis Domnului Presedinte al Consiliului o impresionantd scrisoare, in care vibreazd un cald patriotism si din care transpiré un pilduitor exemplu de civism si un minunat indemn Ia solidaritate nafionala. »Cu constiinfa datoriei implinite, — spune Majestatea Sa in acea- std scrisoare, — cu dragoste in folosul Patriei, sdrbatorirea ce intenfio- nafi, mdrturie a roadelor acestui deceniu, Mi-a dat addncd satisfactie sufleteascd. Acei cari doresc in aceste imprejurdri sd Md sdrbdtoreascd, wo pot face mai pldcut pentru mine, decdt pundnda-si toaté munca, ravna $i patriotismul pentru intdrirea Romdniei“. Potrivit dorinfei Suveranului, sdrbdtorirea din 8 lunie s’a desfadgu- rat tn cadre mai modeste, decdt in anii trecufi. Dacd insd aceasta sdr- batoare a fost mai redusd din punct de vedere formal, ea a devenit in schimb mai plind de confinut, mai patrunsé de sentimente de dragoste si devotament, fafa de Regele’nostru drag, carmuitorul iscusit al desti- nelor poporului roman, Ea a fost un fericit prilej pentru tofi cei ce simt romdneste de @ aduce Suveranului nostru un imn de slavé pentru ma- rile infaptuiri din cel dintdiu deceniu de domnie. Nu este operd de larg interes obstesc, pe care sé n’o fi sprijinit Hustrut nostru Suveran in cei 10 ani de domnie, A fost permanent la postul de veghe pentru a scruta orizontul. A fixat temeinic pozitia Ro- maniei in tavdlmdseala vremilor prin care trecem, asezand-o pe un prin- cipiu de tnaltd eticd nafionald cand a spus: ,Nu avem gdanduri de cu- ceriri, dar ne apdrdm cu ultima picdturd de sdnge, brazda hotarelor fi- resti*. lar pentru a da toatd tdria acestei declarafii a asezat armata noastrd mandrd si viteazd prin pregatirea si inzestrarea pe care i-a dat-o in sirul armatelor de elité ale lumii. A fost si este in toatd vremea un sprijinitor si ocrotitor al culturii nationale, castigand supranumele de »Regele Culturli*, Jubitor al faranimii, a cdutat in toatd vremea sd dea confinut specific tuturor legiuirilor romanesti, potrivindu-le situafiei noa-TARA SILVANIEt 93 stre de stat agrar, Mare indrumdtor in economia nafionald, pdzitor al credinfei $i datinelor strdmosesti, ctitor al multor opere de binefacere, iatd, cu o prezentare sinteticd, realizdrile ce poarta efigia personalitafii creiatoare a M. Sale Regelui, in cel dintai deceniu de domnie. Tot ce e viafa in aceasta fard noud, tot ceeace svdcneste din sufletul adolescent al Neamului, tot ceeace rdsare ca podoabe pe cari vremea nu le bénuia, totul se datoreste strdlucitei intuifii si puterii de realizare a Marelui Nosiru Suveran. In desdvarsirea tnaltelor preocupéri de ridicare a Tarii, M.S. Re- gele a imbogafit patrimoniul de siguranfa si mandrie nafionata prin cre- iarea unor institufii de disciplind pee dovedindu-se un mare edu- cator si pedagog. In acest sens a fixat ideologia celei mai insemnate opere educative in spiritul moral, nafional, social si fizic: Straja Tari. A incadrat apoi pe adolescenfi tn Premilitdrie, iar celor cari terminau armata le-a ddruit mandria de a fi membrii ai FRN. Un neam intreg, dela copil pand ta batran, activedzd azi pe acelas plan unitar de tndl- fare a patriei sub cutele steagului mdntuitor pe care e scrisd deviza: Credinfa si Munca pentru Tard si Rege. Sdlajul s’a incadrat complect in noua viafd de Stat roman si merge, pe drumul trasat de Infeleptul nostru Suveran, spre desdvarsirea operei de consolidare a tot ce-t romanesc, Acest Sdlaj isi infrdfeste sen- timentele cu acele ale neamutui intreg si ureazd Saveranului nostru iu- bit tn pragul unui nou deceniu de domnie ani mulfi si sdndtate, pentru a putea desdvarsi opera mare de asezare a Romdniei in loc de cinste intre fdrile din lume. Para Siwaniet*, UN CENTENAR Se implinesc 100 de ani dela nasterea lui Vasile Pop, cel din- taiu secretar al despartémantului Salaj-Chioar al »Astreic. La acest centenar se cuvine sd facem un mic popas spre a-i aduce un oma- giu de recunostinté pentru tot ce a facut in acest judet. Vasile Pop s‘a ndscut in Gurusldu in anul 1840. A facut stu- dii juridice si a ocupat functiunea de notar judefean al judefului Crasna, iar dupa formarea judetului Salaj (din judetul Crasna si Solnocul de Mijloc) a avut aceeas slujba in noul judet. Mai tarziu ajunge asesor la Sedria Ortanala a judetului, un fel de judecdtor tutelar. Ca slujbas Vasile Pop a fost de o corectitudine exemplara si muncitor pana la sacrificiu. Cu toate acestea n’a putut inainta. Piedecd in calea inaintar: a fost atitudinea lui de roman neaos, care n’a infeles s& fact compromisuri pe tema nationalitatii. Mah- nit gi cu sufletul zdruncinat pentru nedreptatile cari i s’au facut igi curma firul viefii in anul 1913, in varsté de 73 de ani.4 ‘TARA SILVANIET Vasile Pop a fost una din figurile luminoase ale vietii cultu- rale gi nationale salajenesti din veacul trecut. Cu sufletul plin de dragoste pentru neamul sdu si in special pentru oropsitul popor al Salajului, i-a tnchinat acestuia o viat4 plina’ de muncd, asa cum numai cei mai buni si mai alesi ai Neamului au stiut sd facd. Cand in 1871 vechea asociatie cultural »Astra« a infiintat desparfamantul Salaj-Chioar, Vasile Pop a fost ales secretar al ace- stui desparfamant. In aceasta calitate a avut partea leului fn or- ganizarea cultural’ a acestui jude}. Mai ales dupa decretarea pasi- vitatii politice, el se arunc&é cu toaté pasiunea in lupta pentru ri- dicarea culturalé a Salajului. Vederile Jui in aceast% directie si le-a conturat singur intr’un apel adresat invafatorilor si publicat In Nr. 3—1879 al »Observatorului« lui Gheorghe Baritiu. lata un fragment caracteristic din acest apel : »Poporul nostru niciodat’ nu a avut trebuinfé mai mare de conlucrarea c&rturarilor pentru a-1 destepta, decat in imprejurarile de fatd. Nu pentru ca in timpii trecuti, cand popoarele au fost sub- jugate prin sabie, neamul nostru nu ar fi fost periclitat in existenta sa nationala, ca si acum, cand arma spirituald fl amenin{a. Azi nu puterea brutd, ci mintea cultivata ridicé pe popoare la prosperitate materiala gsi ii garanteazd existen{a in viitoriu; avem o marea{a chemare de a ne consolida intru desteptarea poporului, din a carui san suntem iegiti, pentru a-1 aduce la cunogtinja de sine si de a-i arta mijloacele trebuincioase pentru usurarea existentei sale«.*) Acesta a fost crezul de conducator cultural alui Vasile Pop, c&ruia i-a inchinat toatd munca sa gi pentru care e vrednic de toata recunostinta noastra. Vasile Pop a patronat, a insufletit si a initiat multe actiuni nationale si culturale in acest judef. De numele lui se leagd fn- fiintarea fostei Casine Romane din Simteu a bibliotecii desparja- mantului »Astrae din aceeas localitate. El a fost un incurajator mo- ral si material al tineretului roman bun si lipsit de mijloace, pe care }-a ajutat de multe ori din putinul ce-1 cagtiga cu munca grea de slujbas. A avut tovaraise de viafé pe Emilia Pop n. Marcus, vldstara a unei familii fruntage din jude{, ea fnsasi o iubitoare de cultura si scriitoare cu mult simt, care i-a fost un pretios ajutor si ani- mator in toata activitatea. , Ne aducem cu smerenie si recunostinfd aminte de birbatii alesi ai Salajului. Intre ei Vasile Pop apare ca un far luminos. _Memoriei lui, la tmplinirea unui centenar dela nastere, pioasd lnchinare. L, Gh. clu, ipkmilla Pop n. Marcug: .O famille romaneated in veacul al XIXdeo",‘TARA SILVANIEL 85 SARBATORIREA MILENIULUI IN SALAJ — 0 farsi mestesugiti. — Reactiunea sufletului romanesc. — — Un document eclatant. — Fauritorii nastrugnicei idei de «stat nafional unitar maghiar,» pentru primavara anului 1896 au organizat o farsa: au nascocit ca in acel an s’ar fi implinit, nici mai mult nici mai putin de cat o mie de ani dela «constituirea si existenfa statului maghiar, na- tional unitar> eveniment care trebuia sarbatorit de tofi Ungurii, inclusiv celelalte nationalitafi, cari erau majoritare, dar erau unguri in devenire, dupa credinta siabsurdele nadejdi ale celor dela ocar- muire. Hotarirea a fost viu comentata de toata lumea civilizata si ea a rascolit din adancuri sufletul romanesc. Pregatiri_grandioase. Insuflefire «generala>. «Majestatea Sa Preagrafiosul Domn Rege Apostolic Francisc losif I» a luat «prea- grafios spre stiinfa,» cum glasuesc documentele vremurilor, fixandu- se data de 10 Maju 1896 pentru festivitajile milenare a tuturor fericifilor locuitori, iar datade 17 Maiu a aceluiasi an pentru ser- barea grandiosului eveniment de catre tinerimea scolara, adica pentru ofravirea sufletului tinerimii, cum i-am putea zice pe nume. Drept aceea la 27 Februarie 1896 inaltul cor episcopesc al Un- gariei fine o conferinfa si hotareste programul pentru festivitafile milenare din 17 Maiu. Aceasta pentruca scolile nafionale ale feri- citelor nationalitati conlocuitoare erau siconfesionale si numai prin intermediul bisericii puteau sa fie influenfate pentru ca sa le facd s& consimta la sarbatorirea acestui eveniment al mileniului. Au inceput apoi biefii nostri episcopi a da circulare cu pri- vire la «planul festivitajilor referitoare la sustarea milenara a sta- tului ungar,» cu care ocazie sa se vorbeasca despre «Constituirea, desvoltarea si intarirea statului ungar, iar copiii de gcoala s& vor- beasca despre gi sepisoade din istoria Ungariei> (Circulara Nr. 2634—1896 a Ep. de Gherla). Prin alte circulare se dadeau indemnuri pentru vizitarea expozifiei milenare regnicolare din Budapesta. (Circulara Nr. 3001— 1896), iar intr’altele explicdri detailate «cu privire la serbarea bi- sericeascd a aniversariului milenar>. (Circulara Nr. 26941896 a Ep. de Gherla). Fafa de aceste manevre si intinse pregatiri, Iuate pana si prin Episcopatele noastre romanesti, nu mai amintesc gi nu repro- duc nimic din oranduirile luate de autoritafile de stat, — sufletul romanesc, adanc intristat cu cafiva ani in urma de rezultatul si monstruosul_ proces al Memorandului (1892-1894), a rabufnit dupa cuviinta. Prea era deochiu ce se punea la cale gi prea ne erau sbiciuite aspiratiunile de libertate si unitate naftionald, spre cari nazuiam din greu si le stropeam cu lacrimi gi sange, prin temnifi si la noi acasa.08 ___ TARA sibvantit Deosebit de adunarile gi consfatuirile tinute de fruntagii Ro- manilor ardeleni, decurand scdpafi din temnifele Vatului si Seghe- dinului, aici, la noi, in Jara Silvaniei, — unde aveam si un in- spector scolar regesc judefean, mare renegat si satrap, Dr. Petri Mor, fiul lui Petricas din Sarauad, —_providentialii barbafi sala- jeni Gheorghe Pop de Basesti, Alimpiu Barboloviciu, Andrei Cosma, Teofil Dragomir, etc. stabilesc masurile impuse de imprejurari: organizari de cluburi cercuale, consfatuiri si explicari in taina, unde s'a simfit nevoia. Preofii si dascalii satelor salajene se sfatuiau intre ei si cu cei vecini, pentru a afla un mod de «sarbatorire>, care s4 nu ofra- veasca sufletul sateler noastre. Si au aflat tofi. Coincidea farsa tocmai cu ziua de 10 Maiu, iar 7 zile mai tarziu nu constituiau timp de introptire a sarbatorii, a altei sar- batori. Unde executarea ordinului s’a supraveghiat de aproape, s'a facut din ordin, dar nicairi din suflet. Rezultatul deci pentru Salaj a fost ca s’a sarbatorit asa cum se cuvenea, adica cum cerea glasul mut al sangelui. Sarbatoarea mileniului in Salaj a fost o zi de reculegeri si intarire sufleteascd tot pentru idealul national ce va sa vie si farsa n’a reusit. Mulfi din batranii Salajului, albiti de anii grei ai vremurilor trecute, vor marturisi cele de mai sus, eu doar sunt un slab ecou al amintirilor Jor. Vor avea apoi mulfi din generafia mai tanara documente cari méarturisesc in scris taria sufleteasca a pari A Si eu am cateva si nu pot face, chiar in aceste fragice imprejurari pe cari le traieste batranul nostru continent, sa nu reproduc una si chiar pentru arata cd in Jara Silvaniei a fost suflet romanesc si va fi In vecii vecilor. E scrisoarea par. Grafian Flonta din Cafelul-Roman catre protopopul sau de atunci Papiziu Pop de Boereni din Siciu, care astfel glasueste : »Prea onorate Domnule Protopop ! Peirea noastra o sd se intémple din vina noastra si posteri- tatea o sd ne blasteme memoria, in loc sd ne binecuvinieze, cand va auzi ca la sférsitul veacului XIX-lea RomGnii jubilau si se intreceau a striga cantdri de osana (1!!!) acelora ce in decursul veacurilor ni-o tuns si ni-o muls, si astdzi si-o ascufit pumnalul pentru ca sd-l infigd tn pieptu-ne, si sd inddusascd tn el glasul constiinfei de existenfa individualitafii noastre proprii nafionale ! ! ; Suntem Roméni inglobafi in decursul veacuritor prin crude uneltiri la ruda ce trage carul statului milenariu ; ni-a inhdmat ta ruda de tras per fas et nefas ; ni-o injugat la datorinfe si ni-o des- putat de drepturile naturale. Oare ta atari tmprejurdri jelnice, cdruiaTARA SILVANTEL = Roman de ,,vifa veche* sd-i sopteascd constiinfa ca sd jubilieze?! Ce impdrtasire intre ei si noi?! — Ei domni rdsféfafi, posesori ilegitimi a bunurilor si drepturilor noastre atavice, confiscate de catre ei, — iar noi iobdgifi si despoiafi, mici si vai de noi!!! Si apoi sd jubiliezi, cdci vezi Doamne e poruncd! 1! Nar fi consult ca sd ne consultam oareundeva, cd ce condu- ita sd finem in fafa jubileului ; si sd fim ca o yacies bene ordinata* in fafa inamicului, si nu niste ,scopae disolutae*. Nar fi consult pentru evitarea festivitdfilor scolare sd incepefi oe indatdé la inceputul Iai Maiu, ca pe atunci sé nu avem scoala. Anima nobild romaneascd a D-Voastie Vad va sopti prea cred randuielile necesare pentru a se aplica in contra rdulut contagios“. »De altminteri cu reverinfé rdman, Cafelul Roman, la 12 Aprilie 1896. ss. Gr. Flonta*. Framantarile par. Gratian Flonta erau ale tuturor. Asa s’a sarbatoxit in Salaj farsa mileniului unei oale putrede care s’a spart si pentru a carei reconstituire nu se va aila in veci un sarmar ca s’o lege, caci, mai presus de toate, era aci dreptatea lui Dumnezeu. Ioan Ardeleanu Senior. EMINESCU IN UNGURESTE S’au implinit 50 de ani dela moartea celui_mai mare poet roman gi fara indoialé unul din luceferii literaturii universale, Mi- hail Eminescu. In acest an aniversar s’au organizat multe festiva- luri pentru comemorarea lui, s'au finut multe conferinje si s’a scris mult asupra operei poetului. Fard indoialé unul dintre cele mai alese omagiii i l-a adus revista «Convorbiri Literare,» care i-a inchinat un numar comemorativ de aproape o mie de pagini. («Con- vorbiri Literare>. Anul LXXII. Nrii 6—9 Iunie-Sept. 1939.) Volumul comemorativ al Convorbirilor Literare se ocupi mai ales de ceeace s’a tradus din Eminescu in alte limbi. Se constaté cd a fost tradus in toate limbile europene, ap&rand si impunandu- se ca o valoare dominanta a secolului nostru. E interesant de remarcat c& cei mai multi traducdtori ai lui Eminescu sunt unguri, cari au tradus aproape intreag’ opera po- etului. Studiul dlui A. P. Todor: Eminescu in literatura maghiara, aparut in volumul comemorativ amintit, e o dovada de simpatia de a se bucura mandria noastra literara in cercurile literatilor ma- ghiari. Dar ceeace ne intereseazi pe noi momentan este faptul cd primele traduceri din Eminescu in limba maghiard sunt, dupa cat98 TARA SILVANIEL se stie pana azi, din 1890 si ele au ap&rut in publicatia saptima- nalé «Szilagy-Somly6> din Simleul-Silvaniei, numerii 9, 11 si 23. S’au publicat in aceasta gazeta in ordine cronologicd urmatoarele poezii: «De cate ori iubito» («Mikor eszembe jutsz>) «Din valurile vremii> («146 hullémibél») si «Sonet> («Szonett») (S‘a stins vieata). Pentru a rectifica dela inceput cAteva gregeli din studiul dlui A. P. Todor, care si-a cules datele privitoare la aceste poezii din lucrarea dlui L. Galdi: Eminescu in ungureste, {inem sd amintim c& in numarul 9 al gazetei Szilagy-Somly6 a apdrut tradusa poe- zia «De cate ori, iubito> gi nu «Cand amintirile». Apoi: Sonetul din si in sfarsit poe- ziile nu sunt semnate cu pseudonimul Szamosujvari, ci sub titlu e trecut: «Romanbdl», iar la urmé: Eminescu. Tot la urma e tre- cut in partea stanga: Szamosujvar — Gherla, localitatea de unde sunt trimise traducerile, deci nu un pseudonim. Cine a tradus poeziile de cari ne ocupam ? Inainte de a raspunde la aceasta intrebare vom mai _constata c& in publicafii din Salaj au mai aparut traduceri din Eminescu. Asa_au aparut cdteva poezii in gazeta s4ptamanala din Jibou «Zsibo- vidéki Hirlap> din anii 1911 gi 1912. Tot un Salajan, Parintele Lau- rentiu Bran, colaborator al revistei noastre, a scos impreund cu Carol Révai, o antologie «Din poetii romani», in care parintele L. Bran da 22 traduceri din Eminescu. Toate traducerile publicate in gazetele «Szilagy-Somly6» si «Zsibévidéki Hirlap> sunt facute de parintele Laurentiu Bran. Nu am la indemana publicatia «Zsibovidéki Hirlap>. Am vazut-o fnsa si mi-se pare c& unele poezii sunt semnate chiar de traducitor. Am ins& in fafa traducerile publicate in «Szilagy-Somly6>. Ele sunt identice cu cele publicate in volumul «Din poetii romani.» Doar ici colo este cAte un cuvant schimbat. Asa in poezia «De cate ori, iubito» sunt schimbate in volum 2 cuvinte, in «Din valurile vremii> 1 cuvant, iar in .*) E vorba prin urmare de Gurusliul din apropierea Simleului, deci de Guruslaul langa care «Astra» a ridicat un monument fn me- moria lui Mihai Viteazul si nu de Somesgurusliu, Altfel si as- pectulul geogratic al regiunii Guruslaului se potriveste foarte bine cu descrierea Diui Alex. Lapedatu. Tot de Guruslau vorbesc in lucrarile lor tofi istoricii unguri, cand amintesc de luptele lui Mihai Viteazul in Salaj. Amintim la intamplare: Grof Miké Imre: Erdélyi Térténelmi Adatok; Nagy Szabé Ferencz: Memorialé; Dr. Petri Mér: Szilagy varmegye monographidja. Nu avem la indemana o bibliotecA mai mare pentru a cita autori mai mulfi. Cred ins& c& nici nu e nevoe. Raméane bine sta- bilit c& Guruslaul luptelor Iui Mihai Viteazul e comuna din apro- pierea Zalaului sau Simleului si au Somesguruslaul; asa cum gre- sit e notat pe hartile istorice amintite mai sus. Atat: pentru inldturarea unei confuzii si pentru corectarea unei greseli. L. Gh. ZALAU, ZALAU SAU ZALAU ? lata o localitate fericita. Dac&i din punct de vedere edilitar n’a progresat, apoi din cel al numelui cred cd e unica in fara. De unde pana mai ieri i se spunea Zalau, azi ii zice fiecine cum vrea. Unii, luand ca baza radicalul vechi, i-au dat forma cuvintelor ro- ménesti terminate in — au, deci fi zic: Zaldu. Alfii n’au mai finut socoteala de forma veche si au refadcut numele, tot dupa cuvintele terminate in »4uc, dar cu radicalul mai usor de exprimat si au fixat deci numele localitatii in: Zalaéu. Poporul, localnici zic: »Zdlaue, Numele orasului e foarte vechi. El e atestat incepand cu anul 1135. In Cronica Iui Anonymus se vorbeste de Zyloc si Ziloc, even- tual citit Siloc, localitate »in partes Mesesinas«. Din aceste nume se poate explica in parte numele unguresc al orasului: Zilah, care fara ind jal are acelas radical ca si numele unguresc al judetu- fui :(Szi fi ‘Szil-igy. Pe noi ne preocupd numele romanesc al Zalaului, care are la fel acelas radical cu numele judefului: Sal-aj. — Ce origine are acest nume ? Radicalul Sal poate fi explicat in multe forme. N. Dragan *) Alex. Lapedatu; Din zilele de cédere ale lui Mihai-Vodé Viteazul. Bibl, Pt. toti Nx. 469—270,TARA SILVANIEL 101 susfine ci e de origine slava: Solo, Sala = pamant gras. V. Mo- togna porneste dela cuvantul sanscrit Sala = api. Alti filologi fl deriva din germanul Sal, Saal, altii din ungurescul Szald, etc. Care are dreptate? Nu putem preciza. Vom incerca sa ara- tam altadata. Pentru moment vom aminti ca localitate cu numele Zala exi- sta si in Ungaria. In judetul Salaj apoi mai sunt o serie de loca- litafi, afara de Zalau, cari au in numele lor romanesc_radicalul Sal. Asa sunt: Sal-atig, Sil-sag, Sal-iste, Sal-acea, Sar-tuad, Sar- vazel, Valea Sal-ajului. Localitati cu radicalul numelui Sil: Sil-vas, Sil-imeghiu (azi Ulmeni), Sil-indru. Cu Sol si Sal (Zal): Zal-noc, Sol-ona $i numele vechiu al judefului: Sol-nocul de Mijloc. Prin urmare o serie intreagd de localitati, cari isi asteaptd explicarea originii numelor. Deocamdata vom cauta sa fixim forma adevarata a numelui orasului Zalau. Care va fi aceasta forma? Fara indoiala cea in- trebuintata de localnici, de popor, care e cea mai_veche si cea mai justificata. Pentru forma aceasta: Zdlau, este si N. Dragan in lu- crarea sa: »Romanii in veacurile IX—XIV pe baza toponimiei sia onomasticei« (Acad. Roman’ XXI, Bucuresti, 1933), unde spune: »Zdlaul, adeseaori gresit Zaldu, dupd analogia cuvintelor in ~ auc... La aceasta pirere s’a asociat si d. Sextil Puscariu. Dar N. Dragan nu ne explicd motivul pentru care nu e corect Zalau. Fixtim deci c& nu e bine spus nici Zalau, nici Zalau, ci forma corecté e: Zdlaw. L, Gh, VITALITATEA ROMANILOR SALAJENI Unitatea de masura a vitalitafii unui popor, o di numéarul si insusirile populatiei. Potentialul unui Neam gi prestigiul de care se bucura in lume e in functie directa de aceste doud elemente. Teoria, ck puterea si forfa sta numai in bogatiile solului, este zilnic contrazisi de evenimente. Toti conducatorii_ moderni ai statelor se géndesc in primul rand la regenerarea fizict si moral a popoarelor pe cari le gu- verneaza $i, prin variate mijloace de guverndmant, cauta ridicarea curbei anuale a nasterilor; dar mai ales al excedentului dintre nascuti $i morti. Bunurile materiale, — considerate ca mijloace, — sunt apreciate numai in masura in care pot contribui la cregterea si desvoltarea rationala a elementului om. Populatia ramane, deci, capitolul cel mai important din viata unui stat modern. Constatarea aceasta, a dat, in ultimul timp, avant exceptional cercetirilor stiintifice, demogralice si sociologice cari, in cadrul diferitelor institujiuni de stat, urmaresc deaproape starea si evo~102 TARA SILVANIEI lutia populatiei, punand concluziile 1a dispozitia conducatorilor pentru a le servi drept far de orientare. La noi, pe langa alte institutii publice, Institutul Central de Statistica, de sub conducerea eminenta a dlui Dr. Sabin Manuila, pune la dispozitia tuturor interesatilor un vast material documen- tar, pe care il vom utiliza si noi in cronica prezenta si cele urma- toare asupra populafiei din acest judet, a carei evolutie urmeazi deaproape aceleasi legi, pe cari le urmeaz& in general intreaga miscare demogratica a {arii. Pe baza de studii comparative putem constata cd, degi in ultimul sfert de veac populatia multor {ari a scizut in mod catastro- fal, populatia {ari noastre se mentine Ja un nivel destul de ridicat. Sub raportul natalitatii Romania e aproape in fruntea tuturor tarilor de pe continent, iar sub raportul excedentului dintre nascuti si morti, — din cauza prea marei mortalitdti infantile, — se pla- seazi mai la urma cu ceva. Faptul acesta nu trebue si ne descu- rajeze insi. Mortalitatea infantila nu e o boala organicd a popu- latiei, ci e starea care se poate combate, in mod eficace, prin mi- jloace sanitare, de igiend si economice. Masuri s’au luat gi de- sigur, se vor mai lua. Cercetand cifrele privitoare la judeful nostru putem face acee- agi imbucuratoare constatare: densitatea populatiei e tn plina cre- stere, dup& cum se poate vedea si din urm&torul tablou : TABEL Nr. 1. Deci, pana cand, in anul 1910 aveam abia Densitatca populatiei 61 locuitori pe km. pitrat, in anul 1939 avem din Judetul Salaj. 72 Ceeace constitue un real progres. Sub raport demografic, comparand cu situatia generala a farii, judejul nostru se pla- seazd printre regiunile bune: cu o natalitate 61 medie (31—33 la mia de locuitori) si_o morta- 66 litate sub media generala a farii (18—20 la mie). 2 TABEL Wr. II. Populatia Judetului Salaj la { Julie 1939 7 eet | Nr. loc Nefionalitetea odie Locuitori pe km? Dac&é am separa populatia romaneasca de minorititile con- locuitoare, concluziunile ar fi gi mai interesante. Vom da mai jos In tabelele Nr. Ill. si IV. datele comparative pe anii 1933-1938, dupa ce, in prealabil vom arata in tabela Nr. Il. compunerea etnicd @ populatiei din acest judet.TARA SILVANIEL 103 TAGEL Nr. I. despre Romani, ndscu{i gi morti, in comparatie cu populatia minoritaré din Judetul Salaj ‘Anut | jumdrul_m BN [Re nani | Minorit. | Total _| Romani | Minorit. 1934 | 6.796 | 4.380 | 11.176 4315 | 2.662 1935 | 6.663 | 4.301 | 10.964 | 4.344 | 2.954 1936 | 6.670 | 4.480 | 11.150 | 3.915 | 2.900 1937 | 6.872 | 4.422 | 11.294 | 4.239 ) 2.960 1938 | 6.700 | 4.351 | 11.051 } 4.301 | 2.979 TABEL Rr. IV. despre comparatia in procente a excedentului dintre nascuti si morft Romani [Excedent} Minoritari__ [Excedent Anul P= ——| Sat |__| sat Nagcut] oe a Naseut Mork ae 1934 | 60,8 | 61,8 | —1,0} 39,2} 382 | +1,0 1935 | 60,7 | 59,4 | + 1,3} 39,2 | 40,5 | —13 1936 | 59,8 | 57.4; +24 12 | 42,6 | —2,4 1937 | 60,8 | 58,8 ale 2,0 | 39,2 | 41.2} —20 1938 | 60,6 | 59,7 0,9 | 39,4 | 40,2 | —08 Din cifrele de mai sus se desprinde, in mod evident, consta- tarea ca, in patru din cinci ani, procentul ndscutilor romani e mai mare decat al morfilor in aceiasi perioadd de timp. $i tocmai invers, la_populatia de alté origina etnicd, Adici: in timp ce — de exemplu in anul 1937 — dintr’o sut& de nasteri 60°8 sunt Ro- mani, dintr’o suta de cazuri de moarte abia sunt 58°8 Romani; minoritarii: fafa de 30°2 la suta nasteri au inregistrat 41.2 la suta cazuri de moarte. Fenomenul pare a fi general. Studiile facute la Institutul Cen- tra] de Statistica, pana acum, dau oarecare indicatiuni in acest sens. Populatia romaneasca e dinamica, cea minoritara e statica. Concluziunile mai indepairtate — desi nu definitive deocam- data, — ce se pot trage din cifrele de mai sus, las sa fie trase de fiecare cetitor. Noi vom stabili doar atat, ca Romanii din Jara Silvaniei «cei mancati de straini, despuiati, de biruri, de sbiri, de rele oranduiri> (A. Cotrus) desi, vreme indelungatd au avut o traire dramaticd, — intr'un teri- toriu supus atdtor pustiiri, — nu si-au pierdut vigoarea gi nici vi- talitatea. Ei sunt si azi aceiasi din timpul lui Decebal: neclintiti in credinta lor, ca munfii si neobositi in @xistenta lor, ca vremea...104 : TARA SILVANIEL S’a spus, c& suntem o enigm& a_istoriei. Afirmatia cuprinde mult adevar. Ne-am nascut, ca popor, infruntand vrismasia tuturor vremurilor. Ne-am continuat viata cu scragnet de dinfi si strigat de durere. $i, la sfargitul unui lung drum stropit cu sange, am biruit totusi. Secretul acestei biruin{i se ascunde in vitalitatea mare a Nea- mului nostru. »Vitalitatea unui popor se masoara dup dorinja fe- meilor de a da crestere si via{a copiilor; dela dorinta si putin{a oamenilor de a apara fara« (N. Iorga). Aceasta vitalitate a fost taria lui de totdeauna si ea rdmane si ndédejdea cea mai mare de viitor. Ioan Danciu, O NOUA INSTITUTIE FINANCIARA Organizarea economica a Salajului s’a complectat, in ultimul timp, cu o noua institutie financiaré. Ca urmare a rapoartelor de- use de Agentia Bancii Nationale si de Camera de Comert din Zalau, nsiliul de Administratie al Bancii pentru industrializarea si valori- ficarea produselor agricole, B.1.N.A.G. din Bucuresti, a aprobat Infiinfarea unei sucursale pentru Salaj, cu sediul la Zalau. Aceasta importanta institutie si-a inceput activitatea la 1 Martie 1939. Cu toate vremurile exceptionale in care a trebuit si activeze sucursala sdlajana B. I. N. A. G.adesvoltat o activitate deosebit de remarcabila pe teren financiar. Infiintarea, cu_precddere, a acestei institutii, in ZAlau, se da- toreaza diui C. T. Teodorescu, Vice-Guvernatorul Bancii Nationale. D-sa este unul dintre putinii cari cunosc perfect realitatile economice dela periferia {arii si apreciazd la justa valoare posibilitatile econo- mice dela fruntarii. Nu sunt ascunse in fata ochilor sai cercetatori nici potentialul economic al regiunii, nici sc&derile defectuoasei or- ganizari economice. D-sa reunind priceperea marelui financiar cu patriotismul bunului roman, a ascultat si a nazuit sa se realizeze fara intarziere cererea dreaptd venité din Salaj. Prin aceasté prompta infelegere a situatiei, satisfacand impe- rativului de a fortifica viata economicd dela granifa in sens con- structiv national, d. C. T. Teodorescu a int&rit constiinfa acelora cari si-au pus activitatea in slujba progresului economic al acestei regiuni si a cdstigat nefarmurita stima si admiratie a acestora. _ _ Atunci cand problemele Salajului razbesc atat de greu sa ajunga al drepte solufionari, gestul dlui Vice-Guvernator al Bancii Nationale se remarca pilduitor ca fapta de patriot si exemplu de Constiintiozitate economica. Viitorul ne va confirma importanta sucursalei B. I. N. A. G. in Imbunatafirea si desvoltarea economiei rurale din Salaj.TARA SILVANIEL 105 PATRIOTISM ECONOMIC In toate vremurile lucrurile mari si folositoare obstei s’au facut prin jertfe personale. Nu existd rezultate imbucurdtoare sau institufii prospere, care si nu aiba la temelie gesturi de abnegatie. Povestea Mesterului Manole, care si-a zidit draga-i sofie in ma- reata mandstire dela Arges, simbolizeazi eterna jertfa a tuturor acelora cari vor sa construiasca lucruri nepieritoare. In viata economica este Ja fel. Nu se poate pricepe aceasti viajA numai ca un izvor de castiguri realizate oricum si in orice imprejurari. Ci dimpotriva s’a dovedit ci numai prin renuntari sau, uneori, prin riscarea averilor personale, s’au putut ridica institufii financiare puse in slujba fnaintarii economice a obstei romanesti. Un astfel de exemplu gasim in viata lui Gheorghe Pop de Basesti. Cand in anii 1910 1911 toate institutiile financiare din vechea monarhie Austro-Ungara erau zguduite de o criz& puternica, pentru a salva Banca »Silvania< din Simleul-Silvaniei, cetatuia eco- nomic&é a Romanilor salajeni, Gheorghe Pop de Basesti a acceptat inscriptia ipotecaré a unei garantii de 50.000 coroane aur (azige-0 3-4 milioane lei) pe mosia sa dela Basesti. Acelas gest I-a facut pare-se si Andrei Cosma, directorul bancii. Dovada despre aceasta gasim si in testamentul »Badei Gheor- ghe, ficut in 1914, in care la capitolul IV, alin. e) dispune: »Da- toria de 50.000, scris cincizeci de mii coroane, care se afla intabu- late pe imobilele donate (pentru »Fundatiunea George Pop de Ba- sesti si fiica sa Elena« N. R.) provine din caventia primitd pentru societatea pe actiuni din Simleu, prin urmare fiind da- toria numitei societéti pe actii, ea trebuie sa o plateascd, la ce de altfel directia societafii pe actii s'a si obligat. *) Jatt o dovada de inalta infelegere a rosturilor economice. Numai pe temelii de acestea s’au putut ridica bancile noastre romanesti din Transilvania, dinainte de Unire, la 0 avere romanea- scé evaluata la 10 miliarde lei de azi. Dac& dupa unire bincile noastre nu s’au mentinut pe nivelul dinainte, motivul este a se cduta si in schimbarea de mentalitate a conducatorilor, cand aceste banci nu mai erau socotite ca instru- mente economice nationale pe teren financiar, ci simple izvoare de castig. De aceea s’a putut intampla ca in 1932, cand un inalt func- tionar al aceleasi banci «Silvania> avusese o pretentiune de sa- lar, a intabulat-o pe casa bancii, desi aceasti intabulare, de fapt, n’a adus nicio garantie in plus de achitare. Din toata aceasta tn- tamplare nu intereseazi altceva, decat schimbarea de mentalitate. Si tara, si institufiile economice vor prospera numai atunci ) L Georgescu; George Pop de Basesti, Oradea, 1985 p, 852.106 JARA SILVANIEL cand sunt conduse de patriofi, Iar patriotismul este gata oricand sia da, nu numai a lua. Gestul marelui Gheorghe Pop dela Basesti, conducator si pe teren economic al Salajului, poate servi ca pildd de urmat pen- tru epigoni. GM, OILE MERINOS DIN SALAJ Cel dintdiu imperativ al unei economii dirijate este cunoaste- rea perfect’ a bunurilor economice, ale caror preturi, circulatie si repartitie urmeazi sa fie reglementate. Nu se pot inchipui rezultate rodnice decat acolo, unde complexul economic supus dirijarii este perfect cunoscut de cei chemati. Ce se intampla insa intr’o economie dirijata, care nu-si ia oste- neala a cunoaste elementele economice pe care fsi propune sa le reglementeze...? In anul 1938 era o mare nemulfumire intre crescatorii de oi din Salaj. Se reglementase valorificarea lanei. Tara se imparti in regiuni, cdrora li se acordasera cote de cantitati ce trebuiau sa fie preluate de fabricele de textile. Cum se facuse, cum nu, nu se stie, destul cé Salajul ramase afara din aceasté socoteala — dirijata — si proprieta le oj n’a~ veau cui vinde lana. Comerciantii erau opriti sub aspre pedepse de a o cumpara, iar fabricile, cirora nu li se indicase Salajul ca sursa de aprovizionare, au ocolit judeful nostru. Vazand c4 nemulfumirea oierilor creste, prefectura judefului a raportat ca, in urma lipsei de cumpiratori de lana, exista o stare de spirit ingrijordtoare in satele din Salaj. Uniunea sindicatelor a- gticole din Bucuresti, institujia insarcinata cu valorificarea lanei pe acea vreme, prin adresa sa Nr. 4186 din 11 August 1938 a raspuns textual : «Cine v'a informat ca avefi in judet 400.000 kg. lana merinos v’a indus in eroare. Se evaluiaza intreaga cantitate de land meri- nos din fara la 8—900.000 kg. Nu poate avea numai judetul Dvs. 400.000 kg.» Or, statistica serviciului zootechnic al judetului Sélaj, care se cuvenea sa fie cunoscutaé de «valorificatori>, aratd ca numéarul oi- lor, precizim este vorba numai de cele de rasa merinos si nu de celelalte rase, evoluieaza astfel in ultimii patru ani: 1936 47.439 oi merinos 1937 70.920 « « 1938 79.208 « « 1939 83.871 « « In anul 1938, despre care vorbim, erau deci in Salaj un nu-TARA SILVANIEL 107 mar de 79.208 oi merinos. Aceste dau un produs mediu de 3,5 kg. 1an4 de cap de oaie, la care se adaugd produsul tineretului din anul precedent, ce se ridica la 35.000 capete miei, deci cantitatea indicataé de prefectura de 400.000 kg. lana disponibila — fusese reala. Cei cari n’au crezut cé sunt oi merinos in Salaj aveau si ei © justificare. Iaté ce se gdseste in literatura de specialitate : In lucrarea «Cresterea oilor> de Dr. N. Teodoreanu (Bucuresti, 1937), — premiatdé de Academia Romana — la pag. 67 se afirm «Merinosul se creste in Dobrogea si in Campia de Apus a Ar- dealului, in judefele Satu-Mare, Arad, Bihor si Timis.“ Autorul a omis Salajul, desi_ in anul aparitiei cartii, fn 1937, numarul oilor merinos se cifra in Nord-Vestul Ardealului dupa cum urmeaza : Judetul Satu-Mare 15.000 oi merinos « Bihor 53.000 « « « Salaj 70.920 « « conform statisticei aflatoare la serviciul zootehnic al judetului Salaj. O eroare a atras dupa sine o alt& eroare, iar oierii Salajului au pierdut grele milioane in 1938 de pe urma dirijarii economiei. Ceeace demonstreazi ca nu se poate face economie dirijata, a ea prealabil sd se cunoasci, perfect, realitatile economice ale {arii. G. mM. AGRICULTURA IN SALAJ Judeful Salaj este un judet agricol important in Nord-Vestul farii. In aceasta regiune se face o agriculturd intenst. Produsele agricole sunt importante din punct de vedere al cantitafii cat si al calitafii. Pamantul judetului prin harnicia plugarilor cari il lucreaza produce bunuri de mare valoare pentru economia nationala. Drept aceea merita sé le consemnam. Cifrele recoltei din anul agricol 1938—1939 sunt fn mdsura s& dea un tablou al potentialului agricol al acestui judet. Judetul ocupa o suprafata total de 519.919 ha. Suprafaja ara- bila este de 250.043 ha, adecd 48°, din suprata judefului. Din suprafata arabili a judefului marea proprietate detine 33.304 ha. adic&d 14.96%, iar mica proprietate 216.739 ha.- adicd 85.04%. Suprafata judetului Arabil = + 250.043 ha. Fanefe naturale. . . . . 48,884 «108 TARA SILVANIEL soe ee 665.572 « boon o 80.364 « le pomi fructiferi. 5.392 « Spon + 3572 ha. Alti pomi . . . . . 1.820 Vii. wee tee 6.692 « Terenuri despddurite. . . . . 17.272 « Garle, rauri, lacuri si balti. 15.766 « Vetre de sat si drumuri. (29.934 « 519.919 ha. Tablou despre recolta anului 1939: Dolan” mdafata inka "*eKinlale’” Valoarea Let Total Lo Cereale Grau T1721 1.080.500 486.225.000 Porumb 58.044 690.100 207.030.000 Secara 12.779 145.100 15.804.000 Ovas 9.491 105.300 41.620.000 Orz 5.412 33.400 18.120.000 Orzoaicd 29 243 85.050 Meiu 57 798 319.200 Maturi 16 172 51.600 Hrisc& 29 389 155.600 769.410.450 Plante furajere Trifoiu 10.706 7 a) fan 181.800 42.270.000 b) sdmanta 11.069 27.672.500 Lucerna 4.536 a) fan 140.900 28.180.000 b) sémanta 4.083 12,249.000 Sfecla de nutret 2.156 232.290 15.198.200 Dughie 628 18.600 2.790.000 Alte faneje 5.656 86.254 8.625.400 136,985.100 Plante alimentare Cartofi 4.848 377.000 75.400.000 Mazare 5 66 150.650 Varza TAL 19.300 6.755.000 Ceapa 537 19,300 7.720.000 Bob 16 117 70.200 Fasole (gor proprisy 206 3.055 3.666.000‘TARA SILVANIET 109 Denumirea Suprafa insé- Productia in Vatoarea Lei Total Lei plantei mantata in ha __chintale__ Linte 26 234 163.800 Pepeni (gatbeni si verzi) 408 20.139 1.409.630 10.604 530.200 Gradini de zarzavat 96 2.861 357.625 Alte legume 984 31.527 3.152.700 99.375.805 Plante industriale Floarea soarelui 7.356 81.200 48.720,000 Canepa 3.002 a) fuior 43.500 65.250.000 b) samanja 20.083 2.008.300 Tutun 1.578 19.930 44.643.200 In 32 371 964.600 Rapita 80 630 378.000 Mac 172 1,422 2.417.400 Cicoare 5 70 6.650 Borceag 16 304 136,800 Soia 35 280 140.000 Alte plante ind. 14 224 ___85.000 164,749,950 Ogoare sterpe 42.335 Pomi fructiferi Meri (bucati) 123.783 40.000 14.000.000 Pruni 294.729 60.000 6.000.000 Nuci 55.000 7.000 7.000.000 Peri 22.210 5.000 2.500.000 Piersici 5.200 900 810.000 Caisi 8.900 1.600 960.000 31.270,000 Vita de vie (6692 ha.) >» « «perod 6.059ha. 151.475bl. 90.885.000 Fanete naturale 48.884 « 1.075.448 vhintale 129,053,760 Agricultura din Salaj a produs bunuri in valoare de 1 miliard 421 milioane lei, in cifré rotunda. Recolta anului 1939 a fost bund. Ion Radulescu.ito ‘Taka siLVANIEL CRESTEREA ANIMALELOR IN JUDETUL SALAJ Potrivit statisticei servicjului zootechnic fn anul 1939 situatia zootechnicd a judetulul Salaj se prezinté dupa cum urmeaza : Cai 22.665, in valoare de 182.753.000 Lei. Din acestia sunt: armasari comunali gi particulari autorizafi 33, armasari particulari intrebuinfati tn herghelii proprii 78, armasari sub trei ani 862, di- feriti alti armasari 345, iepe peste trei ani 10.035, iepe sub trei ani 2096, castrati peste trei ani 7.414, castrati sub trei ani 1.802. Vite cornute: 99.195 (cifra probabila) in valoare de 625.100.000 Lei. Din aceste sunt de rasa simentala 31%/). De rasa podolic& 20°/,. Corcituri 27°/,. Bivoli 22%/,. Oi: 179.293, in valoare de 83.204.350 Lei. Acestea sunt de urmitoarele rase: Turcandé 91.894. Merinos 83,871. Tigae 2.658. Corcituri 870. Acestea se repartizeaza astfel : Turcane berbeci 1.614. Berbeci turcani sub un an 317. Diversi alti berbeci turcani 37. Oi turcane 79.619. Oi furcane sub un an 8.621. Castrafi furcani peste un an 381. Castrati furcani sub un an 1,305. Berbeci merinos gi corcituri 1.956. Berbeci merinos sub un an 1.256. Diversi alti berbeci meri- nos 296. Oi merinos si tigae 56.337. Oi merinos sub un an 12,166. Castrati merinos 15.388. Capre : 4.733, in valoare de Lei 1.661.400. Se repartizeazi astiel: capre adulte 4.123, capre tinere 610. Porci: 106.354, in valoare de 167.000.500 Lei. Dupa rase se repartizeaza astiel: Porci de carne (York, Berk si Bazna) 9.778. Porci de grisime (Mangalifa) 96.072. Corcituri 504. Stocul de mai sus se repartizeaza astfel, porci de carne : Vieri 96. Vieri sub un an 190. Diversi alti vieri 224. Scroafe 5.355. Scroafe sub un an 1.635. Castrafi peste un an 353. Castrati sub un an 1.923. Porci de grasime: vieri 589. Vieri sub un an 1.498. Diversi alti vieri 746. Scroafe 22.584. Scroafe sub un an 28.433. Castrati peste un an 8.663. Castrati sub un an 34.065. Albine: stupuri sunt in total 11.583, in valoare de 5.791.500 Lei. Magari: 811, in valoare de 1.111.100 Lei. Catari : 339, in valoare de 663.000 Lei. lepuri de casd: 2.913, in valoare de 128.600 Lei. Pasdri de casd: sunt in total 612.347, buc. in valoare de Lei 29.266.440, repartizate astfel: Gdini 554.603. Gdste 35.832. Rafe 18.182, Curcani 3.130. Céini: 21.121, repartizati astiel: caini de lux 104, cAini de vanatoare 142, cAini ciobanesti 596 si cdini de paz& 20.137. Valoarea totali a stocului de animale din judetul Silaj se ci- freaz4 in 1939, la 1 miliard 96 milioane lei. * 8TARA SILVANTET did CRONICA — Moartea Elenei Pop Hossu Longin. /n zina de 15 Mai 1940 a incetat din viafé la Bésesti Elena Hossu-Longin nase. Pop de Basesti, Decedata a fost una dintre persoanele, cari né-au incurajat in scoaterea acestei re~ viste, inscriindu-se dela inceput intre colaboratorii ei. Nu a avut mulfumirea sufleteascd de a vedea iegit de sub tipar cel dintai volum al revistei, in care a publicat cateva amintiri interesante si pline de cdldura, Decedata a fost altfel una din~ tre animatoarele viefii culturale din judeful nostra. A luat parte activa la toate miscdrile nationale si cul~ turale din aceste parfi si n’a scd- pat nici un prilej de ‘a-si spune cuvantul de indemn si indrumare acolo unde se cerea. $i-a_scris amintirile din cari a intocmit un prim volum care a zut lumina sub titlul,Aminti Lucrare fard pretenfii literare, ea e scrisd cu mult suflet $i ne des- value multe din frdmédniarile ge- nerafiei trecute. Pregdtea un al doilea volum, din care publicdm cele cateva fragmente in acest numéar al revistei. Sdlajul pierde prin moartea Ele- nei Pop Hossu-Longin 0 perso- nalitate ilustrd, iar revista noas~ tra pe o valoroasd colaboratoare si insuflefitoare. In fafa morméntului ei avem o singurd dorinfd: sd-i fie somnul lin. Red, — O adresa omagiala. De ziua nasterei M. Salo Regelui Carol al Il-lea Camera de Comer} side Industrie din Zalau a tri- mis, la 16 Octombrie 1939, ur- mitoarea adresi omagial& : »Maiestate, yin numele comerciantilor gi industriagilor din judeful Sxlaj, Camera de Comert si de Indus- trie din Zilau_ exprims, cv pri- lejul aniversrii zilei de nagtere a Maiest&tii Voastre, profundul séu omagia. gi — cu cole mai sincere sentimente de devotament — ureaz& viaté long% si domnie foricitt, »Ne reamintim fn aceasth zi solomn& cuyintele profetice scrise de un ziarist din Salaj, Dr. Dio- nisie Stoica, prim-redactor al »Gazetei de Dumineck* din Sim- Teul-Silvaniei, mort ca erou pe campiile Sarbiei, in 1916. In epi- logul lucrarii sale ,Trei_confe- vinfe teosofice* tipurité la Buda- pesta in anul 1903, cand Maiesta- toa Voastré implinea zeco ani, scria_urmitoarele »» Voovozii romani au mirit glo- ria neamului prin biruinge stri- lucite asupra dusmanilor, pe cari alii ou i-au putut infringe pani atuncea. Cand noi ins’ am putea iegi biruitori deasupra tuturora, tocmai cultivand gi ridicénd insu- sirile sufletesti nationale, cunos- cand viata aga cum trebue, glo- viosii_ strémogi s’ar ridica din morminte gi ne-ar incununa frun- tea, c&ci ar vedea realizate visu- rile pe cari ei le-au inceput. »Si sufletul imi prinde putere inima imi salta de bucurie, cand vad cd am tot dreptul a crede in realizarea unor visuri atat de sub- lime,»Un popor in fruntea ckruia st Carmen Sylva, cu inteleptu-i bir- bat, un popor care azi mdine va ajunge sub conducerea unui Carol al Il-lea, are sd se ridice lao inaltd treapté de desvoltare nu nu- mai pentru sine, dar si pentru binele si fericirea celor dimprejur**. »Implinirea cuvintelor profeti- ce ale acelui ganditor iluminat, scrise in 1903, d& chezigia in- crederii nemarginite a Natiei_ ro- mAnosti intregi, in inaltele calitati alo infeleptului siu Rege, condu- c&tor providential in grelele clipe ale frimant&rii popoarelor. »Trfiasc’ Regele Carol al II- lea! ,Tr&iasck Marelo Voevod Mihai! »Pregedinte, Cornelin Cosma, Seoretar, Gratian Mirous.* — Organizarea F.R.N. judetul Salaj. La 30 Aprilio 1940 nale din judetul Silaj s'a_con- jstituit din dnii: Pregedintele ju- detului: Dr. Sever Dan. Secre- ‘tari judetului: Dr. Gheorghe ‘rontul Renasterii Natio- ». Fodoreanu (agriculturk), Dr. Vie-~ tor Farcas (industrie gi comert), Leontin Ghergariu (intelectuali), Comandantul Garzii F.R.N.: Cpt. Nicolae Botta, ' Progedintii oragelor : Dr. Tulian A, Domga (Zilau), Dr. Ioan Ossi- an (§imleul-Silvaniei) si Dr, Tulin Pop (Cai Progedintii_pligilor: Antonin Pop (Zilau), Dr. Gheorghe Fodo- reanu (proviz. Jibou), Dr. Gheor- he ~=Mercea (Cehul-Silvanioi), ‘ictor Pop (Gimleul-Silvaniei), Tzidor Pop (Tagnad) Dr. Cornel Pop (Crasna), Dr. Vasile Condor (Carei), Dr. Nicolae Torjan (Va- lea Ini Mihai), Toil Ghiuritan TARA SILVANIEL (Buciumi), Dr. Eugen Olteanu (Supural de jos). — Numire. Inceténd dele- gatia de prefect a diui Colonel Gh. Oprifia, care a condus vreme de mai bine de un an gospodi- ria judefului ou o rar& destoini- cie, Guyernul a numit, la 30 Mai 1940, pe d. Dr. Gheorghe Fodo- reanu in demnitatea de prefect al judefului Silaj. Destinele ju- defului vor fi conduse de un om devotat promovarii obgtei. — Donaftie. D. Mihail Ghel- megeanu, Ministrul Internelor, a trimis prin prefectura judetului Sa- laj 100.000 lei pentru construirea pisericei gi mausoleului din Bocsa, in care urmeaz& si fie agezate rimisitelo pimAntesti ale mare- lui barbat de stat Simion B&rnu- tiu. Aceast& solicitudine fajk do Slaj fl onoreazt pe d. Ministra de Interne. — Targuri. In comuna Bocsa- Siloj s'a aprobat infiinjarea unui targ stptimanal de mirfari gi do vite si 4 targuri anuale, anu- lando-so targurile din Skrmigag gi Hodod. Misura aceasta des- chide o eri nous pentruo mai drea- pt% agezare a targurilor in centre geografice gi de comunicatii, a- vand populatii romanesti, cari nu- mai din acest motiv au fost ne- dreptitite veacuri deardndul. — Redactionale. Aparitia a- cestui volum a fost inlesnit’ de pretiosul sprijin moral si materi- al dat de dnii Colonel Gh. Opri- fia, fost prefect al judetului St laj, Corneliu Cosma, farmacist, Grigore Avram proprietarul tipo- grafiei ,Luceaffrul“ side Camera de Comert side Industrie din Zalan,